CUPRINS

Introducere..................................................................................pg. 2

1. Capitolul I. Derivate de ordin superior.....................................pg. 3

1.1. Functii derivabile.................................................................pg. 3
1.2. Derivate de ordin superior pentru functii de o singur a
variabila........................................................................................pg. 8
1.3. Derivate partiale si diferentiale de ordin superior pentru
functii de dou a variabile...............................................................pg. 11

2. Capitolul II. Formula lui Taylor...............................................pg. 15

2.1. Formula lui Taylor pentru functii de o singur a variabil a....pg. 15
2.2. Formula lui Taylor pentru functii de dou a variabile...........pg. 27

3. Capitolul III. Aplicatii ale formulei lui Taylor.........................pg. 36

3.1. Cazuri particulare...............................................................pg. 36
3.2. Puncte de extrem pentru functii de o singur a variabil a......pg. 39
3.3. Puncte de extrem pentru functii de mai multe variabile.....pg. 43
3.3.1. Conditii necesare de extrem local..................................pg. 44
3.3.2. Conditii suciente de extrem local................................pg. 48
3.3.3. Conditii suciente de extrem pentru functii de dou a
variabile........................................................................................pg. 51
3.4. Serii Taylor..........................................................................pg. 54
3.4.1. Serii numerice.................................................................pg. 54
3.4.2. Serii de functii................................................................pg. 56
3.4.3. Serii de puteri.................................................................pg. 58
3.4.4. Serii Taylor.....................................................................pg. 62
3.4.5. Exemple de dezvolt ari n serii MacLaurin......................pg. 66

Bibliograe..................................................................................pg.70

1
 Introducere

Una din notiunile fundamentale ale analizei matematice si n fond a n-

tregii stiinte, este cea de derivat a, atribuit
a lui G. Leibniz (1646-1716) si I.
Newton (1642-1727).
Aceast a notiune modeleaz a cea ce s-ar numi "vitez a de variatie a unei
functii", permite adncirea studiului local si global al functiilor si n acelasi
timp st a la baza formul arii matematice a numeroase legi ale zicii. Dar si n
alte teorii (chimice, economice, sociale, etc.) derivatele sunt folosite n mod
esential pentru descrierea vitezelor de variatie a unor m arimi.
O important a formul a, utilizat
a n special n aproximarea controlabil aa
functiilor reale prin polinoame, formula lui Taylor, permite unele preciz ari n
studiul functiilor initiat n liceu, calculul aproximativ al numerelor irationale
exprimate prin radicali, functii trigonometrice sau logaritmice, calculul lim-
itelor de functii, etc.
Lucrarea de fat a este structurat a n trei capitole si doreste un sprijin
n studiul derivatelor de ordin superior, a formulei lui Taylor si aplicatiile
acesteia.
Primul capitol cuprinde rezultate teoretice cu privire la functii derivabile
urmnd ca n al doilea capitol s a cuprinda formula lui Taylor dat a sub diferite
forme, iar n ultimul capitol sunt prezentate cteva aplicatii ale acestei for-
mule.

2
1 Capitolul I. DERIVATE DE ORDIN SU-
PERIOR

1.1 Functii derivabile.

Denitia 1.1.1 Fie A R o multime, x0 2 A \ A0 si f : A ! R :
a) Se spune ca functia f are derivat
a n punctul x0 daca exista limita:

f (x) f (x0 )
lim = f 0 (x0 ) (1)
x !x0 x x0
b) Daca derivata f 0 (x0 ) exista si este nita, se spune ca functia f este
derivabil
a n punctul x0 :

Observatia 1.1.1 i) Facnd traslatia x x0 = h, atunci rezulta:

f (x0 + h) f (x0 )
f 0 (x0 ) = lim (1)
h !0 h
x0 +h2A

ii) Uneori se utilizeaza notatiile 4x = x x0 ; 4f = f (x) f (x0 ) si deci:

4f
f 0 (x0 ) = lim (1)
4x !0 4x

Teorema 1.1.1 Orice functie derivabil

a ntr-un punct este continu
a
n acel punct.

Demonstratie:
a n x0 2 A \ A0 :
Fie f : A ! R, f derivabil
Deci, exita:
f (x) f (x0 )
lim
x !x0 x x0
si s
a e nita.
Din relatia:

f (x) f (x0 )
f (x) f (x0 ) = (x x0 ); x 6= x0
x x0

3
rezult
a:
f (x) f (x0 )
lim (f (x) f (x0 )) = lim lim (x x0 ) = f 0 (x0 ) 0 = 0
x !x0 x !x0 x x0 x !x0

deci:
lim f (x) = f (x0 )
x !x0

adic
a f este continu
a n x.
Proprietatea 1.1.1 Orice functie elementara este continua si chiar indenit
derivabila pe orice interval deschis continut n domeniul sau de denitie.
Proprietatea 1.1.2 Fie I un inerval deschis si x0 2 I un punct de extrem
(relativ) al unei functii f : I ! R. Daca f este derivabila n punctul x0 ,
atunci f 0 (x0 ) = 0 (Teorema lui P. Fermat, 1601-1665).
Proprietatea 1.1.3 Fie f : [a; b] ! R o functie continua pe [a; b], deriv-
abila pe (a; b) si f (a) = f (b): Atunci exista cel putin un 2 (a; b) astfel nct
f 0 ( ) = 0:(Teorema lui M. Rolle, 1652-1719).
Proprietatea 1.1.4 Fie f : [a; b] ! R o functie continua pe [a; b], deriv-
abila pe (a; b): Atunci:
a) exista cel putin 2 (a; b) astfel nct f (b) f (a) = (b a)f 0 ( );
b) f constanta pe [a; b] daca si numai daca f 0 (x) = 0; 8x 2 (a; b);
c) daca f 0 > 0 (respectiv f 0 < 0) pe intervalul (a; b), atunci f este
strict crescatoare (respectiv strict descrescatoare) pe [a; b]: (Teorema lui
Lagrange, 1736-1813)
Proprietatea 1.1.5 Fie f; g : [a; b] ! R functii continue pe [a; b] si deriv-
abile pe (a; b). Atunci exista cel putin c 2 (a; b) astfel nct:
(f (b) f (a))g 0 (c) = (g(b) g(a))f 0 (c)
(Teorema lui Cauchy, 1789-1857)
Corolar 1.1.1 (Teoremei lui Cauchy)
Daca f si g sunt derivabile pe I, daca g 0 nu se anuleaza pe I
si dac
a f (a) = g(a) = 0; atunci pentru orice punct x 2 I exista un
punct cuprins ntre a si x ( 6= a; 6= x), astfel nct sa avem:
f (x) f 0( )
= 0
g(x) g( )

4
 ntr-adevar, deoarece f (a) = 0 si g(a) = 0, avem fg(x) (x)
= fg(x)
(x) f (a)
g(a)
.
Aplicnd teorema lui Cauchy deducem c a exista un punct cuprins ntre
f 0( ) f 0( )
a si x astfel ca fg(x)
(x) f (a)
g(a)
= g0 ( )
ssi deci f (x)
g(x)
= g0 ( )
:

Proprietatea 1.1.6 Fie f; g : [a; b] ! R ; x0 2 [a; b]: Daca:

a) f; g derivabile pe [a; b]nf0g si continue n x0 ;
b) f (x0 ) = 0; g(x0 ) = 0;
c) g0(x0 ) 6= 0; 8x 2 V nfx0 g;
d) exista
f 0 (x0 )
lim 0 = (n R)
x !x0 g (x0 )

Atunci exista:
f (x0 )
lim =
x !x0 g(x0 )
(Regula lui lHospital, 1661-1704, cazul 00 )

Proprietatea 1.1.7 Fie I R un interval si f : I ! R o functie deriv-

abila. Atunci f are proprietatea lui Darboux. (Teorema lui Darboux)

Teorema 1.1.2 Fie A R, x0 2 A \ A0 , f; g : A ! R derivabile n x0 ,

2 R.
Atunci f + g; f; f g si fg (g(x) 6= 0; 8x 2 A) sunt derivabile n x0 si
avem:
1) (f + g)0 (x0 ) = f 0 (x0 ) + g 0 (x0 )
2) ( f )0 (x0 ) = f 0 (x0 )
3) (f g)0 (x0 ) = f 0 (x0 )g(x0 ) + f (x0 )g 0 (x0 )
0
f f 0 (x0 )g(x0 ) f (x0 )g 0 (x0 )
4) g
(x0 ) = g 2 (x0 )

Demonstratie:
1)

(f + g)(x) (f + g)(x0 ) f (x) f (x0 ) g(x) g(x0 )

lim = lim + lim =
x !x0 x x0 x !x0 x x0 x !x0 x x0
0 0
= f (x0 ) + g (x0 )

5
 2)

( f )(x) ( f )(x0 ) (f (x) f (x0 ))

lim = lim = f 0 (x0 )
x !x0 x x0 x !x0 x x0

3) Fie identitatea:

(f g)(x) (f g)(x0 ) f (x) f (x0 ) f (x) f (x0 )

= [g(x) g(x0 )] + g(x0 )
x x0 x x0 x x0
g(x) g(x0 )
+ f (x0 ); 8x 2 Infx0 g
x x0
Deoarece f; g derivabile n x0 si deci continue n x0 , avem:

f (x) f (x0 ) f (x) f (x0 )

lim = [g(x) g(x0 )] = f 0 (x0 ) 0 = 0
x !x0 x x0 x x0
atunci, trecnd la limit
a identitatea anterioar
a, obtinem:

(f g)(x) (f g)(x0 )
lim = f 0 (x0 )g(x0 ) + f (x0 )g 0 (x0 )
x !x0 x x0

4)
1 1
g(x) g(x0 ) g(x) g(x0 ) 1 1
lim = lim = g 0 (x0 )
x !x0 x x0 x !x0 x x0 g(x)g(x0 ) g 2 (x 0)

1
deci g
este derivabil
a n x0 si avem:
0
1 g 0 (x0 )
(x0 ) =
g g 2 (x0 )

rezult
a deci:
0 0
f 1 1 g 0 (x0 )
(x0 ) = f (x0 ) = f 0 (x0 ) + f (x0 ) =
g g g(x0 ) g 2 (x0 )
f 0 (x0 )g(x0 ) f (x0 )g 0 (x0 )
=
g 2 (x0 )

6
Teorema 1.1.3 Fie A; B R doua multimi, f : A ! B; g : B ! R,
x0 2 A \ A si f derivabila n x0 , y0 = f (x0 ) 2 B \ B 0 si g derivabila n y0 .
0

Atunci g f este derivabila n x0 si avem:

(g f )0 = g 0 (y0 ) f 0 (x0 ) (2)

Demonstratie: Fie (xn )n2N Anfx0 g astfel nct:

lim xn = x0 ; x0 xat
n !1

Not
am yn = f (xn ) 8n 1 si atunci avem:

g f (xn ) g f (x0 ) 0 ; dac

a f (xn ) = f (x0 )
= g(yn ) g(yo ) f (xn ) f (x0 )
xn x0 yn y0 xn x0
, dac
a f (xn ) 6= f (x0 )
(3)
i) Dac
a exist
a n0 1 cu f (xn ) 6= f (x0 ), 8n n0 , din (3) deducem:

g f (xn ) g f (x0 )
lim = g 0 (y0 ) f 0 (x0 ) (4)
n !1 xn x0
ii) Dac
a exist
a o innitate de indici n 1 cu f (xn ) = f (x0 ), atunci tinnd
seama c a n x0 , avem f 0 (x0 ) = 0, deci:
a f este derivabil

f (xn ) f (x0 )
lim =0
n !1 xn x0
Atunci, din (3), deducem:

g f (xn ) g f (x0 )
lim = 0 = g 0 (y0 ) f 0 (x0 )
n !1 xn x0
Asadar avem ntotdeauna:
g f (xn ) g f (x0 )
lim = g 0 (y0 ) f 0 (x0 )
n !1 xn x0
Cum (xn )n2N a fost arbitrar, rezult
a c
a g f este derivabil
a n x0 si avem:

(g f )0 (x0 ) = g 0 (y0 ) f 0 (x0 )

7
Teorema 1.1.4 Fie I; J doua intervale si f : I ! J o functie continua
si bijectiva. Daca f este derivabila n puncul x0 2 I si f 0 (x0 ) 6= 0, atunci
functia f 1 : J ! I este derivabila n y0 = f (x0 ) si avem relatia:

1 1
(f )(y0 ) = (5)
f 0 (x 0)

Demonstratie: Functia f ind continu

a si bijectiv
a, iar I si J intervale,
este bicontinu
a, avem deci:

(xn )n Infx0 g; xn ! x0 , (yn )n Jnfy0 g; yn ! y0 (6)

Dac
a not
am y = f (x), atunci:
1
f (y) f 1 (y0 ) 1 1
= f (x) f (x0 )
=
y y0 f 0 (x 0)
x x0

Cum din (6) rezult

a y ! y0 , x ! x0 ; avem:
1
f (y) f 1 (y0 ) 1 1
lim = lim f (x) f (x0 )
=
y !y0 y y0 x !x0 f 0 (x0 )
x x0

1
Deci f este derivabil
a n y0 si avem:

1 0 1
(f ) (y0 ) =
f 0 (x 0)

1.2 Derivate de ordin superior pentru functii de o sin-

gur
a variabil
a.

Fie A R o multime care si contine punctele de acumulare A0 A si

f : A ! R o functie derivabila pe A.

Denitia 1.2.1 Fie f : A ! R o functie derivabila pe A cu f 0 : A ! R

derivata sa.

8
 i.) Functia f este derivabil a de dou a ori pe A sau derivabil a de
0
ordin II pe A daca si numai daca functia derivata f : A ! R este derivabila
pe A si avem:

f 00 (x) = [f 0 (x)]0 ; 8x 2 A (7)

f 0 (x) f 0 (x0 )
f 00 (x0 ) = lim 2 R; 8x0 2 A
x!x0 x x0

ii.) n mod recursiv functia f este derivabil a de n ori pe A sau

derivabil a de ordin n (n 2) pe A, daca exista f ; f 00 ; :::; f (n 1) : A ! R;
0

si functia f (n 1) este derivabila pe A, avem:

f (n) (x) = [f (n 1)
(x)]0 ; 8x 2 A (8)
f (n 1) (x) f (n 1)
(x0 )
f (n) (x) = lim 2 R; 8x0 2 A
x!x0 x x0
iii.) Functia f este de clasa n pe A, notat f 2 C n (A); sau f de clasa
n
C pa A, daca si numai daca, exista f 0 ; f 00 ; :::; f (n 1) ; f (n) pe A si f (n) este
functie continua pe A.

Teorema 1.2.1 Operatii cu functii derivabile de ordin n)

Fie A R cu A0 A si f; g : A ! R. Dac a f si g sunt functii
derivabile de n ori pe A, atunci:

f g; f ( 2 R); f g (9)

sunt functii derivabile de n ori pe A si au loc formulele de calcul:

(f g)(n) (x) = f (n) (x) g (n) (x); x 2 A (10)

( f )(n) (x) = f (n) (x); x 2 A (11)

X
n
(n)
(f g) (x) = Cnk f (n k)
(x)g (k) (x); x 2 A (12)
k=0

Demonstratie:
Formulele (10) si (11) se deduc direct prin metoda inductiei.
Pentru formula (12) pentru n = 1 avem:

(f g)0 (x) = f 0 (x)g(x) + f (x)g 0 (x)

9
deci P (1) adevarat
a.
Pentru 8k 1 presupunem P (k) adevarat
a:
(f g)(k) = f (k) g (0) + Ck1 f (k 1)
(x)g (1) (x) + ::: + Ckk f (0) (x)g (k) (x)
si sa demonstram ca este adevarat a P (k + 1):
am [(f g)(k) (x)] si folosim relatia de recurent
n acest scop deriv a:
Ckj 1
+ Ckj = Ck+1
j
; j = 1; 2; :::; k
obtinem expresia lui P (k + 1) si deci P (n) adev
arat
a pentru orice n 1:

Teorema 1.2.2 (Teorema lui Roll generalizat a)

Fie f : [a; b] ! R derivabil a de n ori pentru care exist
a punctele
a x0 < x1 < ::: < xn b astfel nct f (xk ) = 0 cu k 2 f0; 1; :::; ng,
atunci exista c 2 (a; b) astfel nct f (n) (c) = 0:
Teorema 1.2.3 (Teorema lui Cauchy generalizat a)
Fie I R interval deschis al lui R, x0 un punct din I si f; g :
I ! R. Dac a functiile f; g satisfac urm atoarele conditii:
i) f (x0 ) = g(x0 ) = 0
ii) f si g sunt derivabile de n ori n x0
iii) f (k) (x) = g (k) (x) = 0; pentru k = 1; 2; :::; n 1
iv) g (n) (x0 ) 6= 0:
atunci exist a:
f (x) f (n) (x0 )
lim = (n) (13)
x!x0 g(x) g (x0 )
Teorema 1.2.4 (Teorema lui LHospital generalizat a)
Fie a; b 2 R cu a < b si I R interval, iar (a; b) I [a; b]; x0 2
(a; b) si f; g : Infx0 g ! R functii cu proprietatile:
i) f; g derivabile de n ori si g (n) (x) 6= 0; 8c 2 Infx0 g
ii) limx!x0 f (k) (x) = 0 (respectiv limx!x0 g (k) (x) = +1) pentru k =
f0; 1; :::; n 1g
(n) (x)
iii) exist a limx!x0 fg(n) (x) = l (l 2 R sau l = 1)
atunci:
g(x) 6= 0; 8x 2 Infx0 g
si exista:
f (x)
lim =l (14)
x!x0 g(x)

10
1.3 Derivate partiale si diferentiale de ordin
superior pentru functii de dou a variabile.
Fie f (x; y) o functie real
a de doua variabile denit
a pe o multime E R2 si
e (x0 ; y0 ) un punct interior al lui E.

Denitia 1.3.1 Spunem ca functia f (x; y) are n punctul (x0 ; y0 ) derivata

partiala n raport cu variabila x, daca exista:
f (x; y0 ) f (x0 ; y0 )
lim
x!x0 x x0
si este nita. Limita nsasi se numeste derivata partiala n raport cu x a
functiei f (x; y) n punctul (x0 ; y0 ), si se noteaza fx0 (x0 ; y0 ) sau @f (x@x0 ;y0 ) , sau
Dx f (x0 ; y0 )
f (x; y0 ) f (x0 ; y0 )
fx0 (x0 ; y0 ) = lim
x!x0 x x0
Se numeste n mod sem an ator derivata partial a n raport cu y a functiei
f (x; y) n punctul (x0 ; y0 ), notat a fy0 (x0 ; y0 ) sau @f (x@y0 ;y0 ) , sau Dy f (x0 ; y0 )
prin egalitatea:
f (x0 ; y) f (x0 ; y0 )
fy0 (x0 ; y0 ) = lim
y!y0 y y0
daca limita exist
a si este nit a.

Teorema 1.3.1 (Formula lui Lagrange pentru functii de dou a vari-

abile)
Fie (x0; y0 ) un punct interior al lui E. Dac a derivatele partiale fx0
si fy0 exist
a pe o vecinatate V a lui (x0 ; y0 ) atunci pentru orice punct
(x; y) 2 V exist a un num ar cuprins ntre x0 si x si un num ar
cuprins ntre y0 si y astfel nct:
f (x; y) f (x0 ; y0 ) = fx0 ( ; y)(x x0 ) + fy0 (x0 ; )(y y0 ) (15)

Demonstratie:
S
a alegem un punct arbitrar (x; y) 2 V si s
a-l mentinem x. Avem:
f (x; y) f (x0 ; y0 ) = f (x; y) f (x0 ; y) + f (x0 ; y) f (x0 ; y0 )
S
a not
am:
'(t) = f (t; y); (t) = f (x0 ; t); (t; y) 2 V; (x0 ; t) 2 V

11
 Functiile '(t) si (t) sunt derivabile:
0
'0 (t) = fx0 (t; y); (t) = fy0 (x0 ; t)
Aplicnd teorema cresterilor nite functiilor '(t) si (t), deducem c
a
exist
a un punct cuprins ntre x0 si x, astfel ca:
'(x) '(x0 ) = '0x ( )(x x0 )
adic
a:
f (x; y) f (x0 ; y) = fx0 ( ; y)(x x0 )
si exist
a un punct cuprins ntre y0 si y, astfel ca:
0
(y) (y0 ) = y( )(y y0 )
adic
a:
f (x0 ; y) f (x0 ; y0 ) = fy0 (x0 ; )(y y0 )
Atunci:
f (x; y) f (x0 ; y0 ) = fx0 ( ; y)(x x0 ) + fy0 (x0 ; )(y y0 ):

Fie f (x; y) o functie reala de dou a variabile denit a pe o multime E R2 .

Pentru simplicarea expunerii vom presupune c a multimea E este deschis a,
adic a este format a numai din puncte interioare, deci derivatele partiale fx0 si
fy0 au sens n ecare punct (x; y) 2 E. Functiile fx0 si fy0 se numesc derivatele
partiale de ordin nti ale functiei f .
Dac a derivatele partiale fx0 si fy0 exist
a pe E, ele sunt functii de dou a vari-
abile, deci se poate pune problema existentei derivatelor partiale ale functiilor
fx0 si fy0 .
Dac a derivatele partiale ale functiilor fx0 si fy0 , ele se numesc derivate
a exist
partiale de ordinul doi ale functiei f si se noteaz a astfel:
@ @f @2f
fx002 = (fx0 )0x = = ;
@x @x @x2
00 @ @f @2f
fxy = (fx0 )0y = = ;
@x @y @x@y
00 @ @f @2f
fyx = (fy0 )0x = = ;
@y @x @y@x
@ @f @2f
fy002 = (fy0 )0y = = 2;
@y @y @y

12
 O functie de dou a variabilef (x; y) poate avea patru derivate de ordinul
0 0
doi. Functiile fxy si fyx se numesc derivatele partiale mixte de ordinul doi.

Denitia 1.3.2 Functia liniara de doua variabile fx0 (a; b)(x a)+fy0 (a; b)(y
b) se numeste diferentiala functiei f (x; y) n punctul (a; b) si se noteaz a
df (a; b):
df (a:b)(x; y) = fx0 (a; b)(x a) + fy0 (a; b)(y b)
Diferentiala este denita pe tot planul, deorece diferentele x a si y b
au sens pentru orice x si y reali.
Relatia de aproximare a cresterii functiei f se scrie atunci:

f (x; y) + f (a; b) df (a; b)(x; y)

si ea are sens numai pentru acele valori ale lui x si y pentru care, membrul
stng are sens, adica pentru (x; y) 2 E:
Pentru calcule, este util sa se scrie diferentiala n alte forme.
Sa notam cresterile variabilelor cu u si v:

x a = u; y b=v

Atunci:

df (a; b)(u; v) = fx0 (a; b)u + fy0 (a; b)v; (u; v) 2 R

unde u si v sunt considerate variabile independente.

Teorema 1.3.2 (Criteriul lui Schwarz)

Dac a functia f (x; y) are derivate partiale mixte de ordinul doi
0 0 0
fxy si fyx ntr-o vecin atate V a unui punct (a; b) 2 E si dac
a fxy si
0
fyx sunt continue n (a; b), atunci:
00 00
fxy (a; b) = fyx (a; b): (16)

Teorema 1.3.3 (Criteriul lui Young)

Daca functia f are derivate partiale de ordinul nti fx0 si fy0
ntr-o vecin a fx0 si fy0 sunt diferentiabile n
atate V a lui (a; b) si dac
(a; b), atunci derivatele partiale mixte de ordinul doi exist a n (a; b)
si sunt egale n acest punct:
00 00
fxy (a; b) = fyx (a; b) (17)

13
 Fie f (x; y) o functie real
a de dou
a variabile denit
a pe o multime E R2
si (a; b) un punct n interiorul lui E.

Denitia 1.3.3 Se spune ca functia f este diferentiabil a de n ori n

punctul (a; b), sau ca are diferential a de ordinul n n (a; b), daca toate
derivatele partiale de ordinul n 1 ale lui f exista ntr-o vecinatate V a lui
(a; b) si sunt diferentiabile n (a; b):

Folosind criteriul lui Young, rezult a ca daca f este diferentiabil

a de n
ori n (a; b), atunci toate derivatele partiale de ordinul n exist
a n (a; b), iar
ordinea de derivare n (a; b) pna la ordinul n inclusiv nu are important a.

14
2 Capitolul II. FORMULA LUI TAYLOR

2.1 Formula lui Taylor pentru functii de o singur

a vari-
abil
a.

Fie functia f : I ! R, derivabil a de n ori ntr-un punct a 2 I. Aceasta

nseamna c a primele n 1 derivate exist a nu numai n a, dar pe o ntreag
a
vecin
atate a lui a. Pentru simplitatea expunerii, vom presupune c a primele
n 1 derivate exist a pe ntreg intervalul I.
Pentru ecare x 2 I sa denim polinomul:

x a (x a)2 (x a)n (n)

Tn (x) = f (a) + f 0 (a) + f 00 (a) + ::: + f (a): (18)
1! 2! n!
Polinomul Tn , denit pe I, se numeste polinomul lui Taylor de gradul
n, atasat functiei f , n punctul a.
Daca pentru ecare x 2 I not am:

Rn (x) = f (x) Tn (x);

atunci:
f (x) = Tn (x) + Rn (x);
adic
a:
x a (x a)2 (x a)n (n)
f (x) = f (a)+ f 0 (a)+ f 00 (a)+:::+ f (a)+Rn (x); (19)
1! 2! n!
oricare ar x 2 I. Aceast a egalitate,(20) valabil
a pentru orice x 2 I,
se numeste formula lui Taylor de ordin n, corespunz atoare functiei f , n
punctul a.
Functia Rn denita pe I se numeste restul de ordinul n al formulei lui
Taylor.
n cele ce urmeaz a vom c auta s
a scriem restul Rn n alta form a, mai
convenabil a pentru calcule.
S
a calculam mai nti derivatele polinomului lui Taylor:

x a (x a)n 1 (n)
Tn0 (x) = f 0 (a) + f 00 (a) + ::: + f (a);
1! (n 1)!

15
 x a (x a)n 2 (n)
Tn00 (x) = f 00 (a) + f 000 (a) + ::: + f (a);
1! (n 2)!
:::::::::::::::::::::::::::::::::::
x a (n)
Tn(n 1) (x) = f (n 1) (a) + f (a);
1!
Tn(n) (x) f (n) (a); Tn(n+1) (x) 0; Tn(n+k) (x) 0:
Valorile derivatelor succesive ale acestui polinom, n punctul a, sunt:

Tn (a) = f (a);
Tn0 (a) = f 0 (a);
Tn00 (a) = f 00 (a);

::::::::::::
Tn(n) (a) = f (n) (a);
Tn(n+1) (a) = 0:
Deoarece f si T au derivate de ordinul n n a, rezult
a c
a si restul Rn =
f Tn are derivate de ordin n n a. De asemenea, deoarece f si Tn au derivate
pna la ordinul n 1 inclusiv, pe ntreg intervalul I, rezult
a ca si restul Rn
are derivate pn
a la ordinul n 1 inclusiv pe ntreg intervalul I.
Vom avea astfel:

Rn (x) = f (x) Tn (x); x 2 I;

Rn0 (x) = f 0 (x) Tn0 (x); x 2 I;
Rn00 (x) = f 00 (x) Tn00 (x); x 2 I;

::::::::::::::::::::::::::::
Rn(n 1)
(x) = f (n 1)
(x) Tn(n 1)
(x); x 2 I;
Rn(n) (a) = f (n) (a) Tn(n) (a):
Rezult
a atunci:

Rn (a) = 0; Rn0 (a) = 0; Rn00 (a) = 0; :::Rn(n 1)

(a) = 0; Rn(n) (a) = 0:

Observatia 2.1.1 Deoarece Rn este derivabila pe I, este continua pe I; n

particular este continua n a, deci:

lim Rn (x) = Rn (a) = 0:

x!a

16
 Asta nseamn a c
a, pentru x sucient de aproape de a, restul Rn (x) este
orict de mic, adica diferenta f (x) Tn (x) poate facut orict de mica, mai
precis, puntem realiza ca diferenta f (x) Tn (x) s
a e ct dorim de mica, daca
lu
am pe x sucient de aproape de a. Aceasta nseamn a c
a pentru valorile lui
x sucient de apropiate de a, functia f (x) poate aproximat a prin polinomul
lui Taylor Tn (x):
Vom preciza, nc a, acest rezultat, aratnd c
a nu numai Rn (x), dar chiar
Rn (x)
raportul (x a)n poate f acut orict de mic, daca x este sucient de apropiat
de a. Mai precis, vom ar ata urm atoarea:

Lema 2.1.1
Rn (x)
lim =0
x!a (x a)n

ntr-adev
ar, s
a not
am g(x) = (x a)n : Avem:

g 0 (x) = n(x a)n 1 ;

g 00 (x) = n(n 1)(x a)n 2 ;
:::::::::::::::::::
(n 1)
g (x) = n!(x a);
(n)
g (x) = n!

Atunci:

g(a) = 0 Rn (a) = 0;
0
g (a) = 0 Rn0 (a) = 0;
g 00 (a) = 0 Rn00 (a) = 0;
::::::::
(n 1)
g (a) = 0 Rn(n 1) (a) = 0;
g (n) (a) = n! 6= 0 Rn(n) (a) = 0:

Fie x 2 I arbitrar. Deoarece Rn (a) = 0 si g(a) = 0, aplicnd corolarul

teoremei lui Cauchy exist
a un punc c1 , cuprins ntre a si x, astfel nct:

Rn (x) R0 (c1 )
= 0n
g(x) g (c1 )

17
 Deoarece Rn0 (a) = 0 si g 0 (a) = 0, aplicnd nc a o dat
a corolarul teoremei
lui Cauchy, exista un punct c2 cuprins ntre a si c1 (deci ntre a si x), astfel
nct:
Rn0 (c1 ) Rn00 (c2 )
=
g 0 (c1 ) g 00 (c2 )
si deci:

Rn (x) Rn00 (c2 )

= 00
g(x) g (c2 )
Aplicnd de n 1 ori corolarul teoremei lui Cauchy g
asim un punct
cuprins ntre a si x, 6= a, 6= x, astfel nct:
(n 1) (n 1) (n 1)
Rn (x) Rn ( ) Rn Rn (a)
= = (n 1) =
g(x) g (n 1) ( ) g ( ) g (n 1) (a)
(n 1) (n 1)
Rn ( ) Rn (a)
a
= g (n 1) ( ) g (n 1) (a)

(n 1)
(deoarece Rn (a) = 0, g (n 1) (a) = 0 si 6= a).
Daca alegem un sir xk ! a, xk 6= a, atunci k ! a si k 6= a, deci:
(n 1) (n 1)
Rn ( k) Rn (a)
! Rn(n) (a) = 0;
k a

g (n 1)
( k) g (n 1)
(a)
! g (n) (a) = n! 6= 0
k a
si deci:
Rn (xk ) R(n) (a)
! (n) = 0:
g(xk ) g (a)
Deoarece sirul xk ! a, xk 6= a a fost ales arbitrar, rezult
a c
a

Rn (x)
lim = 0;
x!a g(x)

adic
a:
Rn (x)
lim = 0:
x!a (x a)n

18
Propozitia 2.1.1 Daca f este derivabil
a de n ori n punctul a 2 I,
atunci exist
a o functie (x) denita pe I astfel ca:
lim (x) = 0;
x!a

si astfel ca pentru orice x 2 I s

a avem:
x a (x a)2 (x a)n (n) (x a)n
f (x) = f (a)+ f 0 (a)+ f 00 (a)+:::+ f (a)+ (x):
1 2! n! n!
(20)
ntr-adev
ar, deoarece
Rn (x)
lim =0
x!a (x a)n
denim functia astfel:
Rn (x)
(x) = n!
(x a)n
dac
a x 6= a si (a) = 0:
Atunci:
Rn (x)
lim (x) = lim n! = 0 = (a);
x!a x!a (x a)n
si:
a)n (x
Rn (x) =
(x) (21)
n!
pentru orice x 2 I (chiar pentru x = a).
nlocuind (22) n (20) se obtine formula c
autat
a (21).
Propozitia 2.1.2 (restul n varianta lui Peano)
Fie I R, un interval, a 2 I si f : I ! R o functie de n ori derivabila
pe I cu f (n) continua n a.
Atunci:
x a 0 (x a)2 00 (x a)n (n)
f (x) = f (a) + f (a) + f (a) + ::: + f (a) + o(jx ajn )
1 2! n!
(22)
Demonstratie:
I) Propozitia poate reformulat
a astfel: exist
a :I !R
continu
a si nul
a n a, astfel nct:
f (x) = Tn (x) + jx ajn (x); 8x 2 I
si se aplic
a propozitia anterioar
a.

19
Propozitia 2.1.3 II) Direct, pentru ca:
f (x) Tn (x)
lim =0
x !a (x a)n
implica:
Rn (x) = o(jx ajn )
Exemplul 2.1.1 Fie f (x) = xm , m 2 = N, m 6= 0:
n acest caz, cnd x ! 0, sau functia (pentru m < 0), sau derivatele
sale (ncepnd cu un anumit ordin n > m), cresc nemarginit. Deci nu putem
lua a = 0.
Fie a = 1 si sa dezvoltam f (x) = xm dupa puterile lui x 1. Renotam x
variabila x 1 si dezvoltam functia (1 + x)m dupa puterile lui x.
Atunci:
f (k) (x) = m(m 1):::(m k + 1)(1 + x)m k
si deci:
f (0) = 1
(k)
f (0) = m(m 1):::(m k + 1)
Rezulta dezvoltarea:
m(m 1) 2 m(m 1):::(m n + 1)
(1 + x)m = 1 + mx + x + ::: + xn + o(xn )
2! n!
n particular, pentru n = 2, obtinem pe rnd:
a) m = 1;
1
= 1 x + x2 + o(x2 )
1+x
1
b) m = 2 ;
p 1 1 2
1+x=1+ x x + o(x2 )
2 8
c) m = 12 ;
1 1 3
p =1 x + x2 + o(x2 )
1+x 2 8
Observatia 2.1.2 Formula lui Taylor n varianta Peano are multe aplicatii
dar toate au un caracter local relativ la punctul a. Daca n aceste dezvoltari
vorbim de alte valori ale lui x, acestea se presupun "sucient de apropiate"
de a si deci nu pot luate arbitrar.

20
Teorema 2.1.1 (formula lui B. Taylor, 1685-1731)
Fie I = [ ; ] un interval si f : I ! R o functie de clasa C n (I), n 1
xat. Atunci, oricare a 2 ( ; ), xat si oricare x 2 I,are loc formula:

f 0 (a) f 00 (a) f (n 1)
f (x) = f (a)+ (x a)+ (x a)2 +:::+ (x a)n 1
+Rn 1 (x)
1! 2! (n 1)!
(23)
unde:
Zx
(x t)n 1
Rn 1 (x) = f (n) (t) dt (24)
(n 1)!
a

Demonstratie: Se aplic
a procedeul inductiei complete.
Pentru n = 1
f (x) = f (a) + R0 (x)
unde:
Zx
R0 (x) = f 0 (t)dt
a

cea ce rezult
a direct din formula lui Leibniz-Newton. Presupunem formula
(23) adevarata pentru un n xat, demonstram pentru n + 1. Aceasta revine
la a ar
ata c
a:
f (n) (a)
Rn 1 = (x a)n + Rn (x)
n!
adic
a:
Zx Zx
(x t)n 1 (x t)n f (n) (a)
f (n) (t) dt f (n+1) (t) dt = (x a)n
(n 1)! n! n!
a a

sau, echivalent cu:

Zx
(x t)n 1
f (n) (a)
nf (n) (t) (x t)f (n+1) (t) dt = (x a)n
n! n!
a

Primul membru al acestei ecuatii este egal cu:

Zx
1 d
[(x t)n f (n) (t)]dt
n! dt
a

21
si deci, prin formula lui Leibniz-Newton este egal cu:
1 1
[(x t)n f (n) (t)] t=x
t=a = (x a)n f (n) (a)
n! n!
si formula (23) este adev
arat
a oricare n 2 N.

Observatia 2.1.3 Rn 1 (x) din formula (23) este numit rest intedral de
ordin n 1 asociat functiei f si punctului a.

Corolar 2.1.1 (Formula lui Taylor cu restul Lagrange)

n acelasi cadru, avem relatia:
(x a)n (n)
f (x) = Tn 1 (x) + f ( )
n!
cu cuprins ntre a si x.

Demonstratie: n relatia:
Zx
1
f (x) = Tn 1 (x) + (x t)n 1 f (n) (t)dt (25)
(n 1)!
a

s
a punem

'(t) = (x t)n 1 ; t 2 [a; x]

(t) = f (n) (t); t 2 [a; x]

Aplic
am apoi formula de medie pentru integrale observnd c
a ' p
astreaz
a
semn constant si obtinem:
Zx Zx
(x t)n (x a)n (n)
'(t) (t)dt = ( ) '(t)dt = ( ) jxa = f ( )
n! n!
a a

cuprins ntre a si x.
Atunci relatia (25) devine:
1 (x a)n (x a)n (n)
f (x) = Tn 1 (x) + f (n) ( ) = Tn 1 (x) + f ( )
(n 1)! n n!
cuprins ntre a si x.
Aplicam principiul inductiei si (25) este adev
arat
a oricare n 2 N.

22
Consecinta 2.1.1

jx ajn
jRn 1 (x)j sup f (n) (t)
n! t2[a;x]

Presupunem acum c a f este derivabila de n + 1 ori pe ntreg intervalul I

si vom da alte forme restului formulei lui Taylor.

Propozitia 2.1.4 Fie a si x dou

a puncte arbitrare diferite din I pe
care le x
am. Fie de asemenea p un num ar natural oarecare, atunci
restul Rn (x) de ordinul n, al formulei lui Taylor n punctul a, se
poate scrie sub forma:

Rn (x) = (x a)p K; (26)

unde K este un num ar (care se schimb a o dat a cu x si a).Formula

lui Taylor de ordinul n n puncul a se scrie deci pentru punctul x ales,
astfel:

x a (x a)2 (x a)n (n)

f (x) = f (a) + f 0 (a) + f 00 (a) + ::: + f (a) + (x a)p K:
1 2! n!
(27)

S
a consider
am acum functia '(t) denit
a pentru orice t 2 I prin egalitatea
urm
atoare:
x t (x t)2 (x t)n
'(t) = f (t) + f 0 (a) + f 00 (a) + ::: + f (n) (t) + (x t)p K
1! 2! n!
Se veric
a usor c
a functia ' este derivabil
a pe I, deoarece toate functiile
din membrul drept sunt derivabile pe I.
Avem:
'(x) = f (x); si '(a) = f (x)
Putem aplica teorema lui Rolle functiei ' pe intervalul cu extremit
atile
0
a si x: exist
a un punct cuprins ntre a si x astfel ca ' ( ) = 0. Dar:

x t (x t)2 x t (x t)n
'0 (t) = f 0 (t)+ f 00 (t) f 0 (t)+ f 000 (t) f 00 (t)+:::+ f (n+1) (t)+
1! 2! 1! n!

23
 (x t)n (x t)n 1 (n)
+ f (n+1) (t) f (t) p(x t)p 1 K =
n! (n 1)!
(x t)n
=f (n+1) (t) p(x t)p 1 K:
n!
Egalitatea '0 ( ) = 0 se scrie atunci:
(x )n
f (n+1) ( ) p(x )p 1 K = 0;
n!
de unde:
(x )n p+1
K= f (n+1) ( ):
n!p
Asadar, restul Rn se scrie:
(x a)p (x )n p+1
Rn (x) = f (n+1) ( ): (28)
n!p
Sub aceasta form
a, Rn se numeste restul lui Schlmlich-Roche. Lund
p = 1 obtinem restul lui Cauchy:
(x a)(x )n
Rn (x) = f (n+1) ( ): (29)
n!
Lund p = n + 1, obtinem restul lui Lagrange:

(x a)(n+1) (n+1)
Rn (x) = f ( ): (30)
(n + 1)!
Observatia 2.1.4 Punctul intermediar depinde att de a ct si de x ct
si de n si p. Asadar, n formula lui Cauchy, punctul este diferit de cel din
formula lui Lagrange.
Deoarece este cuprins ntre a si x, exista un numar (care depinde ca
si ; de a; x; n si p) astfel ca 0 < < 1 si:

= a + (x a):

Notnd h = x a, atunci = a + h, iar formula lui Taylor se scrie:

h 0 hn (n)
f (a + h) = f (a) + f (a) + ::: + f (a) + Rn; (31)
1 n!
unde restul Rn poate avea una din formele:

24
 hn+1 (1 )n p+1
Rn = f (n+1) (a + h) (Schlmlich-Roche);
n!p
hn+1 (1 )n (n+1)
Rn = f (a + h) (Cauchy);
n!
hn+1 (n+1)
Rn = f (a + h) (Lagrange);
(n + 1)!
n particular, dac
a 0 2 I, si dac
a lu
am a = 0, formula lui Taylor cu restul
lui Lagrange se scrie astfel:
x x2 xn (n) xn+1 (n+1)
f (x) = f (0) + f 0 (0) + f 00 (0) + ::: + f (0) + f ( x) (32)
1 2! (n)! (n + 1)!
unde 0 < < x ( depinde de x si de n).
Restul lui Cauchy se scrie n acest caz astfel:

Rn = (n!) 1 xn+1 (1 )n f n+1 ( x):

n acest caz formula (32) poarta numele de formula lui Mac-Laurin

Restul lui Cauchy se scrie n acest caz astfel:

Rn = (n!) 1 xn+1 (1 )n f n+1 ( x):

Exemplul 2.1.2 Pentru functia f (x) = ex denita pe R avem:f (n) (x) = ex

si f (n) (0) = 1; oricare ar n 2 N, deci formula lui Taylor cu restul lui
Lagrange sau formula lui Mac-Laurin n punctul 0 se scrie:
x x2 xn xn+1
ex = 1 + + + ::: + + e x; 0< < 1; 2 R:
1! 2! n! (n + 1)!
Exemplul 2.1.3 Pentru functia f (x) = sin x, denita pe R, avem:

f (0) = sin 0 = 0;
f 0 (0) = cos 0 = 1;
f 00 (0) = sin 0 = 0;
f 000 (0) = cos 0 = 1;
f iv (0) = sin 0 = 0;
:::

25
 Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange sau formula lui Mac-Laurin n
punctul 0 se scrie:

x x3 x5 x2n+1
sin x = + ::: + ( 1)n cos x; 0< < 1; 2 R:
1! 3! 5! (2n + 1)!

Exemplul 2.1.4 Pentru functia f (x) = cos x, denita pe R, avem:

f (0) = cos 0 = 1;
f 0 (0) = sin 0 = 0;
f 00 (0) = cos 0 = 1;
f 000 (0) = sin 0 = 0;
f iv (0) = cos 0 = 1;
:::

Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange sau formula lui Mac-Laurin
okn punctul 0 se scrie:

x2 x5 x2n
cos x = 1 + ::: + ( 1)n cos x; 0< < 1; 2 R:
2! 3! (2n)!

Exemplul 2.1.5 Pentru functia f (x) = ln(1 + x) denita pe ( 1; +1)

avem:
1
f 0 (x) = ;
1+x
1
f 00 (x) = ;
(1 + x)2
1 2
f 000 (x) =
(1 + x)3
1 2 3
f iv (x) =
(1 + x)4
:::
(n 1)!
f (n) (x) = ( 1)n 1 ;
(1 + x)n
:::

26
deci:

f (0) = 0;
f 0 (0) = 1;
f 00 (0) = 1;
f 000 (0) = 2;
f iv (0) = 3!;

Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange sau formula lui Mac-Laurin n
punctul 0 se scrie:

x x2 x3 x4 1x
n
xn+1 1
ln(1 + x) = + + ::: + ( 1)n + ( 1)n
1 2! 3! 4! n! (n + 1)1 (1 x)n+1

2.2 Formula lui Taylor pentru functii de dou

a vari-
abile.

Fie f (x; y) o functie real

a de dou a variabile denit a pe o multime E R2 si
un punct interior (a; b) 2 E:
Sa presupunem c a functia f este diferentiabila de n ori n punctul (a; b),
deci are toate derivatele partiale de ordinul n n punctul (a; b), iar n derivatele
partiale mixte pn a la ordinul n inclusiv nu are nici o important a ordinea
variabilelor n raport cu care se deriveaz a.
Pentru ecare punct (x; y) 2 E s a consider am polinomul de dou a vari-
abile, de gradul n,

1 @f (a; b) @f (a; b)
Tn (x; y) = f (a; b) + (x a) + (y b) +
1! @x @y
" 2 2 f (a;b)
#
@ f (a;b)
1 @x2
(x a)2 + 2 @ @x@y (x a)(y b)+
+ @ 2 f (a;b) + :::
2! + @y2 (y b)2
1 X i @ nf
n
::: + C (x a)n i (y b)i
n! i=0 n @xn i @y i

27
sau:
1 @ @
Tn (x; y) = f (a; b) + (x a) + (y b) f (a; b) + (33)
1! @x @y
2
1 @ @
+ (x a) + (y b) f (a; b) +
2! @x @y
:::
n
1 @ @
+ (x a) + (y b) f (a; b):
n! @x @y
Polinomul Tn (x; y) denit pe E se numeste polinomul lui Taylor de
grad n atasat functiei f (x; y) n punctul (a; b).
Daca pentru ecare (x; y) 2 E notam:
Rn (x; y) = f (x; y) Tn (x; y);
atunci:
f (x; y) = Tn (x; y) + Rn (x; y);
adic
a:
1 @ @
f (x; y) = f (a; b) + (x a) + (y b) f (a; b) + (34)
1! @x @y
2
1 @ @
+ (x a) + (y b) f (a; b) +
2! @x @y
:::
n
1 @ @
+ (x a) + (y b) f (a; b) + Rn (x; y):
n! @x @y
pentru orice (x; y) 2 E. Egalitatea (33), valabila pentru orice (x; y) 2 E, se
numeste formula lui Taylor de ordinul n, corespunz atoare functiei f (x; y)
n punctul (a; b):
Functia Rn (x; y) dent
a pe E se numeste restul de ordin n al formulei
lui Taylor.
S
a observam c a pentru 1 k n;
k
1 @ @
+ (x a) + (y b) f (a; b) = dk f (a; b)(x; y) = dk f (a; b);
2! @x @y
astfel nct formula lui Taylor s
a mai poat
a scris
a astfel:
1 1 1
f (x; y) = f (a; b) + df (a; b) + d2 f (a; b) + ::: + dn f (a; b) + Rn (x; y): (35)
1! 2! n!
28
 Daca (x; y) = (a; b), avem Tn (a; b) = f (a; b) si Rn (a; b) = 0.
n cazul cnd restul Rn (x; y) este o functie continu a n (a; b),

lim Rn (x; y) = Rn (a; b) = 0;

x !a
y !b

atunci pentru valori ale lui x si y sucient de apropiate de a si b, putem realiza

ca diferenta f (x; y) Tn (x; y) sa e ct dorim de mic
a; pentru asemenea valori
ale lui x si y functit f (x; y) poate aproximata cu polinomul Tn (x; y): Vom
ar
ata ca, n anumite conditii, avem nu numai:

lim Rn (x; y) = 0,
x !a
y !b

dar chiar:
Rn (x; y)
lim = 0;
x !a
y !b
q n (x; y)
unde: p
q(x; y) = (x a)2 + (y b)2 :

Teorema 2.2.1 Dac a functia f (x; y) este diferentiabil

a de n + 1 ori
ntr-o vecin atate V a lui (a; b), atunci, pentru orice punct (x; y) 2 V ,
exista un punct ( ; ) 2 V pe segmentul care uneste punctele (a; b)
si (x; y), astfel nct s
a avem:
n+1
1 @ @
Rn (x; y) = (x a) + (y b) f( ; ) =
(n + 1)! @x @y
1
= dn+1 f ( ; )
(n + 1)!

si:
1 1
f (x; y) = f (a; b) + df (a; b) + d2 f (a; b) + ::: (36)
1! 2!
1 n 1
::: + d f (a; b) + dn+1 f ( ; ):
n! (n + 1)!

Observatia 2.2.1 Formula (35) poarta numele de formula lui Taylor cu

rest Lagrange corespunzatoare functiei f (x; y) n punctul (a; b):

29
 Demonstratie:
Fie (x0 ; y0 ) un punct arbitrar n V . S
a unim punctele (a; b) si (x0 ; y0 )
printr-un segment I.
S
a consider am functiile:

x(t) = a + (x0 a)t;

y(t) = b + (y0 b)t

denite pentru t 2 [0; 1]. Cnd t parcurge segmentul [0; 1], punctul corespun-
z
ator (x(t); y(t)) din plan parcurge segmenul I.
ntr-adev ar, pentru orice punct (x0 ; y 0 ) de pe segmentul I exist
a un punct
t0 2 [0; 1], astfel nct:

x0 = a + (x0 a)t0 = x(t0 );

y 0 = b + (y0 b)t0 = y(t0 ):

Pentru t = 0 avem x(0) = a; y(0) = b, iar pentru t = 1 avem x(1) = x0 ;

y(1) = y0 .

S
a consider
am functia compus
a:

F (t) = f (x(t); y(t)) = f (a + (x0 a)t; b + (y0 b)t)

30
denit a pentru t 2 [0; 1]. Deoarece functiile x(t) si y(t) sunt diferentiabile
de orice ordin pe [0; 1], iar functia f (x; y) este diferentiabil
a de n + 1 ori pe
V , rezult
a c
a functia compus a F (t) este diferentiabil
a de n + 1 ori pe [0; 1]
si deoarece d2 x(t) = 0; d2 y(t) = 0, avem pentru k = 1; 2; :::; n + 1:
k
k @ @
d F (t) = dx(t) + dy(t) f (x(t); y(t)):
@x @y
Dar dx(t) = (x0 a)dt si dy(t) = (y0 b)dt, astfel nct:
k
@ @
dk F (t) = dx(t) + dy(t) f (x(t); y(t))(dt)k ;
@x @y
deci, derivata de ordinul k a functiei F (t) este:
k
k @ @
F (t) = (x0 a) + (y0 b) f (x(t); y(t))
@x @y
Atunci:
k
@ @
F (k) (0) = (x0 a) + (y0 b) f (a; b);
@x @y
deoarece x(0) = a; y(0) = b. Functia F (t) ind derivabil a de n + 1 ori pe
[0; 1], se poate scrie formula lui Mac-Laurin cu restul n forma lui Lagrange:
t 0 t2 tn tn+1
F (t) = F (0) + F (0) + F 00 (0) + ::: + F (n) (0) + F (n+1) ( )
1! 2! n! (n + 1)!
unde depinde de t si este cuprins ntre 0 si t: Pentru t = 1 obtinem:
1 0 1 1 1
F (1) = F (0) + F (0) + F 00 (0) + ::: + F (n) (0) + F (n+1) ( )
1! 2! n! (n + 1)!
unde este cuprins ntre 0 si 1. Not am = x( ), = y( ) si observnd c
a
F (1) = f (x0 ; y0 ) = f (a; b), ultima formul
a devine:
1 @ @
f (x0 ; y0 ) = f (a; b) + (x0 a) + (y0 b) f (a; b) + ::: +
1! @x @y
n
1 @ @
+ (x0 a) + (y0 b) f (a; b) +
n! @x @y
n+1
1 @ @
+ (x0 a) + (y0 b) f ( ; );
(n + 1)! @x @y

31
unde punctul ( ; ) se aa pe segmentul I care uneste punctele (a; b) si
(x0 ; y0 ):
Deoarece punctul (x0 ; y0 ) a fost ales arbitrar n V , rezult
a c
a, pentru orice
punct (x; y) 2 V , exist
a un punct ( ; ) pe segmenul ce uneste (a; b) cu (x; y),
astfel nct s
a avem:
1 @ @
f (x; y) = f (a; b) + (x a) + (y b) f (a; b) + ::: +
1! @x @y
n
1 @ @
+ (x a) + (y b) f (a; b) +
n! @x @y
n+1
1 @ @
+ (x a) + (y b) f ( ; );
(n + 1)! @x @y
deci restul Rn (x; y) este:
n+1
1 @ @
Rn (x; y) = (x a) + (y b) f( ; )
(n + 1)! @x @y
si teorema este demonstrat
a.

Teorema 2.2.2 Dac a functia f (x; y) are derivate partiale de ordinul

n continue ntr-o vecin atate V a lui (a; b), atunci restul se poate
scrie n forma:
1
Rn (x; y) = !(x; y)q n (x; y); (37)
n!
unde functia !(x; y)este continua n (a; b) si nula n acest punct:
lim !(x; y) = !(a; b) = 0:
x !a
y !b

ntr-adevar, deoarece functia f (x; y) are derivate partiale de ordinul n

continue n V , rezult
a c
a f (x; y) este diferentiabil
a de n ori n V , deci se
poate scrie formula lui Taylor de ordinul n 1:
1 @ @
f (x; y) = f (a; b) + (x a) + (y b) f (a; b) + ::: +
1! @x @y
n 1
1 @ @
+ (x a) + (y b) f (a; b) +
(n 1)! @x @y
n
1 @ @
+ (x a) + (y b) f ( ; );
n! @x @y

32
pentru orice (x; y) 2 V , unde se aa cuprins ntre a si x, iar ntre b si y:
Restul Rn 1 (x; y) este aici:
n
1 @ @
Rn 1 (x; y) = (x a) + (y b) f( ; )
n! @x @y

Dac
a se dezvolt
a dup
a formula binomului lui Newton, coecientul lui
n i i
(x a) (y b) este:
@ nf ( ; )
Cni n i i :
@x @y
Dac
a derivatele partiale sunt continue n V , deci si n punctul (a; b), si,
tinnd seama ca si depind de x si y si c a daca x ! a si y ! b avem
! a si ! b, rezulta c
a:

@ nf ( ; ) n
i @ f (a; b)
lim C i
x !a n
= Cn
y !b
@xn i @y i @xn i @y i

si deci:
@ nf ( ; ) n
i @ f (a; b)
Cni = Cn + ! i (x; y);
@xn i @y i @xn i @y i
unde:
lim ! i (x; y) = ! i (a; b) = 0:
x !a
y !b

Asadar:

@ @
n X
n
@ nf ( ; )
(x a) + (y b) f( ; ) = Cni (x a)n i (y b)i =
@x @y i=0
@xn i @y i

X
n
@ n f (a; b) X
n
= Cni (x a)n i (y b)i + ! i (x; y)(x a)n i (y b)i =
i=0
@xn i @y i i=0
n
@ @
= (x a) + (y b) f (a; b) + !(x; y)q n ;
@x @y
unde am notat: p
q= (x a)2 + (y b)2 ;
1 X
n
!(x; y) = ! i (x; y)(x a)n i (y b)i ;
q n i=0

33
 !(a; b) = 0:
Deoarece jx aj q si jy bj q, avem:

X
n
jx ajn i
jy bji X
n
j!(x; y)j j! i (x; y)j j! i (x; y)j
i=0
qn i qi i=0

si, deoarece:
lim j! i (x; y)j = 0;
x !a
y !b

rezult
a c
a:
lim !(x; y) = 0 = !(a; b):
x !a
y !b

Asadar:
n
1 @ @ 1
Rn 1 (x; y) = (x a) + (y b) f (a; b) + !(x; y)q n ;
n! @x @y n!

deci:
1 @ @
f (x; y) = f (a; b) + (x a) + (y b) f (a; b) + ::: + (38)
1! @x @y
n 1
1 @ @
+ (x a) + (y b) f (a; b) +
(n 1)! @x @y
n
1 @ @ 1
+ (x a) + (y b) f (a; b) + !(x; y)q n :
n! @x @y n!

Am obtinut deci formula lui Taylor de ordinul n, cu restul:

1
Rn (x; y) = !(x; y)q n (x; y)
n!
unde: p
q(x; y) = (x a)2 + (y b)2
si:
lim !(x; y) = 0 = !(a; b):
x !a
y !b

34
Observatia 2.2.2 Ultima teorema este valabila daca f este diferentiabila de
n ori n V , si derivatele partiale de ordinul n sunt continue numai n (a; b):
n demonstratie au fost folosite numai aceste conditii.
Observatia 2.2.3 Cele doua teoreme ramn adevarate si pentru functii de
mai multe variabile, e ca aceste functii au valori reale, e ca au valori
vectoriale.
Caz particular. Dac a functia f (x; y) are derivate partiale de ordinul doi
continue ntr-o vecin
atate V a lui (a; b), atunci pentru orice (x; y) 2 V avem:
f (x; y) = f (a; b) + fx0 (a; b)(x a) + fy0 (a; b)(y b) +
1
+ fx00 (a; b)(x a)2 + 2fxy 00
(a; b)(x a)(y b) + fy00 (a; b)(y b)2 +
2
1
+ !(x; y) (x a)2 + (y b)2 ;
2
unde:
lim !(x; y) = !(a; b) = 0:
x !a
y !b

35
3 Capitolul III. Aplicatii ale formulei lui Tay-
lor

3.1 Cazuri particulare

1) Dac
a f este o functie derivabil
a ntr-o vecin
atate V a lui x0 , atunci
f (x) ' f (x0 ) + f 0 (x0 )(x x0 )
este formula de aproximare liniar a a lui f n jurul punctului x0 iar eroarea
absoluta, j xj, satisface:
(x)
lim =0
x!x0 x x0
Aceast
a formul a aminteste si faptul c
a formula lui Taylor asociat a functiei
f si punctului x0 este o generalizare a teoremei lui Lagrange pe intervalul de
capete x0 si x.
2) Dac a C 2 pe o vecin
a f este o functie de clas atate V a lui x0 ,
f 00 (x0 )
f (x) ' f (x0 ) + f 0 (x0 )(x x0 ) + (x x0 )2
2!
este formula de aproximare p a a lui f n jurul punctului x0 , iar
atratic
eroarea absolut
a, j xj, satisface:
(x)
lim =0
x!x0 (x x0 )2

3) Dac a f : R ! R este o functie polinomial

a de gradul n 2 N si x0 2 R,
atunci oricare x 2 R are loc:
f 0 (x0 ) f (n) (x0 )
f (x) = f (x0 ) + (x x0 ) + ::: + (x x0 )n
1! n!
Demonstratie: Cum
(x)
lim =0
x!x0 (x x0 )n
ind functie polinomial
a de grad mai mic sau egal cu n, rezult
a cu necesitate
(x) = 0, oricare x 2 R.

36
Aplicatia 3.1.1
sin x ' x; 8x 2 V (0)
rezulta din formula de aproximare liniara.
p
Aplicatia 3.1.2 Folosind aproximarea liniara sa se calculeze 9; 14
Fie f : (0; 1) ! R.
p
f (x) = x; x0 = 9:
Atunci:
1 1
f 0 (x) = p ) f 0 (9) =
2 x 6
deci:
p p 1 p x+9 p
x' 9 + (x 9) ) x ' ) 9; 14 ' 3; 023
6 6
Aplicatia 3.1.3 Folosind aproximarea liniara a functiei sinus sa se calculeze
sin 47 :
Fie f : (0; 2 ) ! R

f (x) = sin x; x0 =
4
Atunci
pp
2 2
sin x ' + (x ))
p2 p2 4
2 2
sin 47 ' + ' 0; 7317
2 2 90
Aplicatia 3.1.4 Calculati cu ajutorul aproximarilor patratice limita
x
e cos x + x
l = lim
x!0 x2
Atunci x0 = 0 si
x x2 1 (x)
e = 1 x+ + 1 (x); lim =0
2 x!0 x2
x2 2 (x)
cos x = 1 + 2 (x); lim =0
2 x!0 x2
Deci:
x
e cos x + x x2 + 1 (x) 2 (x)
l = lim = lim =1
x!0 x2 x!0 x2

37
Aplicatia 3.1.5 Fie P (x) = x3 2x2 + x + 1 si x0 = 2: Atunci:

P 0 (2) P 00 (2) P 000 (2)

P (x) = P (2) + (x 2) + (x 2)2 + (x 2)3 =
1 2! 3!
= 3 + 5(x 2) + 4(x 2)2 + (x 2)3

Aplicatia 3.1.6 Reciproc, formula lui Taylor ne permite sa construim un

polimom daca se cunosc derivatele sale succesive ntr-un punct dat.

Exemplul 3.1.1 Sa se determine functia polinomiala f de gradul al III-lea

denita pe R pentru care f (0) = 1; f 0 (0) = 1; f 00 (0) = 2; f 000 (0) = 6:
Atunci:
f 0 (0) f 00 (0) 2 f 000 (0) 3
f (x) = f (0) + x+ x + x = 1 + x + x2 x3
1! 2! 3!

Exemplele 1 ; 2 ; 3 , arata utilitatea formulei lui Taylor n calcule aprox-

imative; de astfel, alcatuirea tabelelor trigonometrice, de logaritmi, etc. a
fost posibila numai prin astfel de consideratii.
4) Formula lui Taylor permite unele preciz ari n studiul variatiei unei
functii reale de o variabila real
a.
Daca f : [a; b] ! R este functi de clas a C 2 ; f 2 C 2 ([a; b]), atunci prin
denitie:
i) f este convex a pe [a; b] sau f "tine apa" dac a pentru oricare x;
x0 2 [a; b] avem:
f (x) f (x0 ) + f 0 (x0 )(x x0 )
adica gracul lui f este situat deasupra tangentei n orice punct (x0 ; f (x0 )) 2
Gf :
ii) f este concav a pe [a; b] sau f "nu tine apa" daca pentru oricare x;
x0 2 [a; b] avem:
f (x) f (x0 ) + f 0 (x0 )(x x0 )
adic
a gracul lui f este situat sub tangent
a n orice punct (x0 ; f (x0 )) 2 Gf :
Dup a formula lui Lagrange cu rest de ordin 1 (pentru n = 1) avem:

x x0 (x x0 )2
f (x) = f (x0 ) + f 0 (x0 ) + f 00 ( ) (*)
1! 2!
cu situat nter x si x0 , de unde rezult
a:

38
 a pe [a; b] , f 00
(i) f este convex 0 pe [a; b]
a pe [a; b] , f 00
(ii) f este concav 0 pe [a; b]

Din (*) avem:

0 x x0 00 (x x0 )2
f (x) f (x0 ) + f (x0 ) =f ( )
1! 2!

unde:
(x x0 )2 > 0
si:
sign ff (x) [f (x0 ) + f 0 (x0 ) (x x0 )]g = signf 00 ( )

3.2 Puncte de extrem ale unei functii de o singur

a vari-
abil
a
Fie f o functie real
a denit
a pe un interval I.
Teorema lui Fermat arm a c
a:

Teorema 3.2.1 (Teorema lui Fermat)

Fie I un inerval a lui R si e dunctia f : I ! R: Daca x0 2 I este
un punct de extrem relativ al functiei f iar f este dericabila n x0 , atunci
f 0 (x0 ) = 0

Demonstratie. Fie x0 2 I un punct de maxim relativ al functiei f . Atunci

exist
a o vecin
atate V a lui x0 ; astfel ca:

f (x) f (x0 ) 8x 2 V (39)

Obtinem pentru x 2 V cu x < x0 :

f (x) f (x0 )
0 (40)
x x0
iar pentru x 2 V cu x > x0 :

f (x) f (x0 )
0 (41)
x x0

39
 Cum f este derivabil a n punctul interior x0 2 I rezult a 9 fs0 (x0 ), 9
a c
fd0 (x0 )0 0 0
si f (x0 ) = fs (x0 ) = fd (x0 ) 2 R. Tinnd seama de aceasta si f
acnd
x ! x0 n (40) si apoi n (41) rezult a c
a pe de o parte:

f 0 (x0 ) = fs0 (x0 ) 0

iar pe de alt
a parte, c
a:
f 0 (x0 ) = fd0 (x0 ) 0
care mpreun a conduc la f 0 (x0 ) = 0:
Stim ns
a ca din f 0 (x) = 0, nu rezult
a c
a x0 este un punct de extrem.
Vom ar ata ca studiind semnul derivatei ntr-o vecin atate a lui x0 ; putem
decide dac a x0 este sau nu un punct de extrem, si, n caz armativ, dac a x0
este punct de maxim sau de minim.
Dac a nu cunoastem semnul derivatei n punctele din jurul lui x0 , putem
folosi derivatele de ordin superior ale functiei n x0 (si numai n x0 ) pentru a
vedea dac a x0 este punct de extrem.

Teorema 3.2.2 Fie f o functie derivabil

a de n ori, n 2, ntr-un
punct a 2 I, astfel nct:

f 0 (a) = 0; f 00 (a) = 0; :::; f (n 1)

(a) = 0; f (n) (a) 6= 0:

1) Daca n este par, atunci a este punct de extrem a lui f ; dac

a
(n) (n)
f (a) < 0 atunci a este punct de maxim, iar dac a f (a) > 0, atunci
a este punct de minim.
2) Daca n este impar, iar a este punct interior al intervalului
I, atunci a nu este punct de extrem al functiei f .

Demonstratie:

Deoarece primele n 1 derivate se anuleaz a n a, formula lui Taylor,

de ordin n n punctul a, se scrie, pentru orice x 2 I:

(x a)n (n) (x a)n

f (x) = f (a) + f (a) + (x); (42)
n! n!
unde:
lim (x) = 0; si (a) = 0;
x !a

40
atunci:
(x a)n (n)
f (x) f (a) = f (a) + (x) : (43)
n!
Deoarece limx !a (x) = 0; avem:

lim f (n) (a) + (x) = f (n) (a): (44)

x !a

a f (n) (a) > 0, exist

Dac a o vecin
atate V a lui a astfel ca:

f (n) (a) + (x) > 0 pentru x 2 V:

a f (n) (a) < 0, exist

Dac a o vecin
atate V a lui a astfel ca:

f (n) (a) + (x) < 0 pentru x 2 V:

Daca n este par , avem (x a)n 0 pentru orice x 2 I; deci:

1) daca f (n) (a) > 0, atunci f (n) (a) + (x) > 0 pentru orice x 2 V , de
unde rezult
a c
a f (x) f (a) 0 sau:

f (x) f (a) pentru x 2 V;

adic
a a este un punct de minim.
2) daca f (n) (a) < 0, atunci f (n) (a) + (x) < 0 pentru orice x 2 V , de
unde rezulta c
a f (x) f (a) 0 sau:

f (x) f (a) pentru x 2 V;

adic
a a este un punct de maxim.
Sa consideram cazul cnd a este punct interior al intervalului I iar n este
impar. Atunci (x a)n < 0 dac a x < a si (x a)n > 0 dac a x > a, deci:
(n) (n)
Daca f (a) > 0; atunci f (a) + (x) > 0 pentru x 2 V , de unde
rezult
a c
a:

f (x) f (a) < 0 adic

a f (x) < f (a) dac
a x < a, x 2 V;
f (x) f (a) > 0 adic
a f (x) > f (a) dac
a x > a, x 2 V

si deci a nu este punct de extrem;

Daca:
f (n) (a) < 0

41
atunci:

f (x) > f (a) dac

a x < a, x 2 V;
f (x) < f (a) dac
a x > a, x 2 V

si deci nici n acest caz a nu este punct de extrem.

Corolar 3.2.1 Fie f o functie derivabil a de dou

a ori n punctul a 2
0 00
I; astfel nct f (a) = 0 si f (a) 6= 0:
1) Dac a f 00 (a) < 0, atunci a este punct de maxim.
2) Dac a f 00 (a) > 0, atunci a este punct de minim.

Corolarul urm
ator stabileste o proprietate reciproc
a

Corolar 3.2.2 Dac a f este derivabil

a de dou
a ori ntr-un punct in-
a f are n a un minim, atunci f 00 (a) 0; iar dac
terior a 2 I si dac a
00
f are n a un maxim, atunci f (a) 0:

Demonstratie:
S
a presupunem c a a este un punct de minim, deci f 0 (a) = 0: Dac a am
00
avea f (a) < 0, atunci din corolarul precedent ar rezulta c a a este un punct
de maxim si am ajunge la o contradictie: asadar f 00 (a) 0:
La fel se demonstreaz
a c
a daca a este un punct de maxim, atunci f 00 (a)
0:

Corolar 3.2.3 Dac a f este derivabil a de trei ori n punctul interior

0 00 000
a 2 I si dac
a f (a) = 0; f (a) = 0; f (a) 6= 0; atunci a nu este punct
de extrem al functiei f .

42
Observatia 3.2.1 n cazul cnd n este impar, tangenta la grac n punctul
(a; f (a)) este este paralela cu axa Ox si traverseaza gracul. Un asemenea
punct, n care tangenta traverseaza gracul, se numeste punct de inexi-
une.

3.3 Puncte de extrem pentru functii de mai multe vari-

abile

Fie f : D Rn ! R

Denitia 3.3.1 (punct de extrem)

Un punct a 2 D se numeste punct de extrem local pt functia f daca
diferenta:
f (x) f (a)

43
pastreaza semn constant (n sens larg) pe o vecinatate a lui a:

9V = V (a)

asatfel nct f (x) f (a) pastreaza acelasi semn pentru 8x 2 V \ D:

Denitia 3.3.2 Daca:

f (x) f (a) 0 8x 2 V \ D

a este punct de minim local;

f (x) f (a) 0 8x 2 V \ D

a este punct de maxim local

3.3.1 Conditii necesare de extrem local

Conditiile diferentiale necesare de ordin 1 sunt date de:

Teorema 3.3.1.1 (Fermat)

Fie f : D Rn ! R. Daca a 2 int D este punct de extrem local pentru
functia f si f are derivatele partiale de ordinul 1 n punctul a, atunci:
@f
(a) = 0; 8i = 1; n (45)
@xi

Demonstratie: (reducere la o variabil a). Dac

a a = (a1 ; a2 ; :::; an ) punct
de extrem local pentru f , atunci x1 = a1 este punct de extrem local pen-
@f
tru x1 ! f (x1 ; a2 ; :::; an ), de unde @x 1
(a) = 0 si analog pentru xi !
@f
f (a1 ; :::; ai 1 ; xi ; ai+1 ; :::; an ) de unde @xi (a) = 0 (conform teoremei lui Fer-
mat pentru o variabil a)

44
 Punctele a ce se obtin din (45) se numesc puncte critice (sau stationare)
pentru f . Conditia teoretic
a se poate ilustra prin diagrama:

(Punctele de extrem trebuie c

autate printre punctele critice)

Observatia 3.3.1.1 Incluziunea este stricta.

Exemplul 3.3.1.1 f (x; y) = x2 y2

@f
@x
= 2x
P.C @f
@y
= 2y

x = 0; y = 0

f (x; y) f (0; 0) = x2 y 2
f (x:0) f (0; 0) = x2 0; minim
f (0; y) f (0; 0) = y 2 0; maxim

Not
am:

z = x2 y 2
y = 0 ) z = x2
x = 0 ) z = y2

45
 (0; 0) punct sa pentru gracul functiei f .
Conditiile diferentiale necesare de ordin 2 sunt date de teorema urm
a-
toare.

Teorema 3.3.1.2 Fie f : D Rn ! R, a 2 intD; f de clasa C 2 pe o

vecinatate a lui a.
Daca a este punct de minim local pentru f , atunci oricare h 2 Rn ;
d f (a)(h; h) 0 (d2 f (a) pozitiv semidenita);
2

Daca a este punct de maxim local pentru f , atunci oricare h 2 Rn ;

d2 f (a)(h; h) 0 (d2 f (a) negativ semidenita).

Demonstratie:
a 2 intD ) 9B(a; r) D
a C 2 pe B(a; r) si, n ipotez
Putem presupune f de clas a a-punct de minim
local:
f (x) f (a); 8x 2 B(a; r) (46)
Aplic
am teorema lui Fermat, obtinem:

df (a) = 0 (47)

46
 Aplic
am formula lui Taylor de ordin 1 cu restul Lagrange, obtinem:
1 1
f (x) = f (a) + df (a)(x a) + d2 f ( )(x a; x a) (48)
1! 2!
= a + (x a); 2 (0; 1)

Tinnd cont de (46), (47) rezult

a:

d2 f ( )(x a; x a) 0; 8x 2 B(a; r) (49)

Putem lua n (49)

x = a + th; t 2 [0; 1]; khk < r

obtine,:
d2 f ( t )(th; th) 0 (50)
t2 d2 f ( t )(h; h) 0 (50)
d2 f ( t )(h; h) 0; t 2 (a; a + th) (50)
X
n
@2f
( t )hi hj 0; khk < r (51)
i;j=1
@x i @x j

Trecnd la limit a n (51) pentru t ! 0 si tinnd seama de conditiile

a C 2 ), obtinem:
derivatei de ordinul 2 (conform ipotezei f de clas
X
n
@2f
(a)hi hj 0; khk < r; ( t ! a) (52)
i:j=1
@x i @x j

ntruct membru stng din (52) este omogen de grad 2 n h, relatia (52)
r
amne satisf
acut
a dac
a nlocuim h cu h; > 0, de unde rezult a:
X
n
@2f
(a)hi hj 0; 8h 2 Rn (53)
i:j=1
@x i @x j

r r
(khk > r ) 9 > 0 astfel nct k hk < r; 0 < < khk
; < 2khk
)

Observatia 3.3.1.2 Daca forma patratica d2 f (a)(h; h) nu este semidenita

(f 2 C 2 ) atunci a nu poate punct de extrem.

47
3.3.2 Conditii suciente de extrem local

Fie f : D Rn ! R si a 2 intD.
Presupunem f 2 C 2 (V ); V = V (a) D: Vom demonstra c a d2 f (a)
a dac
este denit
a n punctul critic a, atunci a este punct de extrem.

Denitia 3.3.2.1 O forma patratica (cu coecienti constanti)

Q(h) = B(h; h)

(forma biliniara dimensionala) se numeste pozitiv denit

a daca:

8h 6= 0; Q(h) > 0

si negativ denit
a daca:

8h 6= 0; Q(h) < 0

n particular, d2 f (a) este pozitiv denit

a dac
a:

8h 6= 0; d2 f (a)(h; h) > 0 (54)

si negativ denit
a dac
a:

8h 6= 0; d2 f (a)(h; h) < 0 (54)

Teorema 3.3.2.1 (Conditii suciente) Fie f : D Rn ! R si a 2 intD:

Presupunem f de clasa C 2 pe o vecinatate V = V (a) D si a punct critic
pentru f .
Daca d2 f (a) este pozitiv denit
a atunci a este punct de minim local.
Daca d2 f (a) este negativ denit
a atunci a este punct de maxim local.

Demonstratie: Vom aplica formula lui Taylor:

1 1 2
f (x) = f (a) + df (a)(x a) + d f ( )(x a; x a); 2 (a; x) (55)
1! 2!
avem din ipoteza c
a a este punct critic:

df (a) = 0

48
rezult
a:
1
f (x) f (a) = d2 f ( )(x a; x a) (55)
2
X n
@2f
d2 f ( )(x a; x a) = ( )(xi ai )(xj aj )
i;j=1
@x i @x j

@2f
f 2 C 2 (V ); V = V (a) ) 9
@xi @xj
continu
a n punctul a astfel nct:
@2f @2f
( )= (a) (56)
@xi @xj @xi @xj
ceea ce implic
a conditia ' a:
Este plauzibil c
a daca este satisf
acut
a (54),sau (54) n a, atunci este
continu
a s
a e ndeplinit
a n punctele apropiate de a (din motive de conti-
nuitate).
Lema 3.3.2.1 Fie doua forme patratice:
X
n
Q(h) = aij hi hj ; (aij = aji ) (57)
i;j=1

X
n
~
Q(h) = a
~ij hi hj ; (~
aij = a
~ji ) (57)
i;j=1

Dac
a forma Q(h) e pozitiv (negativ) denit a si oricare i; j = 1; n, j~
aij
aij j < , > 0 sucient de mic, atunci Q(h) ~ este pozitiv (negativ) denit a.
(Proprietate unei forme p atratice de a pozitiv (negativ) denit a se mentine
la perturbari mici ale coecientilor)
Demonstratie: Estim ~
am diferenta Q(h) Q(h) nti pentru khk = 1:
X
n
~
Q(h) Q(h) = (~
aij aij )hi hj (58)
i;j=1
v v
uX uX
u n u n 2 2
t (~
aij aij )2 t hi hj =
i;j=1 i;j=1
v
uX p
u n
= t (~
aij aij )2 < n2 2
=n
i;j=1

49
 Fie
m = inf Q(h) = min Q(h) > 0
khk=1 khk=1

(Q pozitiv denit
a)
Punem conditia:
m m
n < ) <
2 2n
Tinnd cont de (56), putem scrie:

~ ~ m m
Q(h) = Q(h) Q(h) + Q(h) m = > 0; 8h; cu khk = 1 (59)
2 2
Din (57) rezult a prin nmultire cu un factor c
a inegalitate este satisf
a-
cut
a (oricare h 6= 0).
1
8h 6= 0; h0 = h; kh0 k = 1; h = h0
khk
~
Q(h) = 2 ~ 0) > 0
Q(h
Cu aceasta este ncheiat
a demonstratia lemei
Aplic
am lema n situatia concret
a, pentru formele p
atratice

Q(h) = d2 f (a)(h; h)
~
Q(h) = d2 f ( )(h; h)

coecientii celor dou

a forme p
atratice sunt:

@2f
aij = (a);
@xi @xj
@2f
a
~ij = ( )
@xi @xj

Alegem o bil
a B(a; r) D cu raza sucient de mic
a pentru a asigura:

@2f @2f
j~
aij aij j ( ) (a) <
@xi @xj @xi @xj

( din lem a), ceea ce e posibil datorit

a ipotezei de continuitate kx ak <
(conditie ce asigur
ak ak < ).

50
 Aplic
am lema obtinem:

d2 f ( )(x a; x a) > 0; 8x 2 B(a; ); x 6= a

si deci tinnd cont de (55) rezult

a:

f (x) f (a) > 0; 8x 2 B(a; ); x 6= a

Observatia 3.3.2.1 n ipoteza teoremei se obtine ca a este punct de extrem

strict.

3.3.3 Conditii suciente de extrem pentru functii de dou

a vari-
abile.

Conditia ca o form
a p
atratic
a s
a e denit
a poate cel mai usor exprimat
a
n cazul n = 2. Rezultatul auxiliar e urm
atorul:

Lema 3.3.3.1 Fie:

Q(h) = a11 h21 + 2a12 h1 h2 + a22 h22 (60)

o forma patratica n doua variabile.

Atunci se pot arma urm atoarele:

2
1) Dac
a a12 a11 a22 < 0 si a11 > 0 (sau a22 > 0), forma (60) este pozitiv
denit
a;
a a212 a11 a22 < 0 si a11 < 0 (sau a22 < 0), forma (60) este negativ
2) Dac
denit
a;
a a212 a11 a22 > 0, forma (60) nu este denit
3) Dac a.

Demonstratie: 1) si 2).
Presupunem a11 > 0; scotnd factor h22 (n ipoteza h2 6= 0) avem:
" #
2
h 1 h 1
Q(h) = h22 a11 + 2a12 + a22 > 0
h2 h2

51
(functie de grad 2 n hh12 cu a11 > 0)
Dac a h2 = 0 (h1 6= 0), forma (60) se reduce la:

Q(h) = a11 h21 > 0

Astfel, Q(h) > 0; oricare h 2 R2 cu h 6= 0.

Analog se procedeaz a n cazul 2)
3) n acelasi caz functia de gradul 2 are r
ad
acini reale, deci si schimb
a
semnul si forma patratic
a nu e denit
a.

Observatia 3.3.3.1 Cazul a212 a11 a22 = 0 necesita o analiza concreta pen-
tru a ne putea pronunta.

Aplicnd lema si conditiile suciente de extrem obtinem urm

atorul rezul-
tat pentru functii de dou
a variabile.

Teorema 3.3.3.1 Fie f : D R2 ! R; D deschis, f 2 C 2 (D) si a punct

critic pentru f . Notam:

@2f
A = (a1 ; a2 )
@x2
@2f
B = (a1 ; a2 )
@x@y
@2f
C = (a1 ; a2 )
@y 2
Atunci:
1) Daca B 2 AC < 0 si A > 0 sau C > 0, a este punct de minim
local strict pentru functia f .
2) Daca B 2 AC < 0 si A < 0 sau C < 0, a este punct de maxim
local strict pentru functia f
3) Daca B 2 AC > 0 a nu este punct de extrem local pentru f .
(Daca B 2 AC = 0, nu ne putem pronunta n general.

Demonstratie: 3) B 2 AC > 0 rezult a d2 f (a) nu e denit

a, rezult
a din
conditiile necesare, a nu este punct de extrem.

Teorema poate extins

a la cazul n > 2 cu ajutorul teoremei lui Sylvester.

52
 Fie:
X
n
Q(h) = aij hi hj ; (aij = aji ) (61)
i;j=1

si: 2 3
a11 a12 ::: a1n
6 a21 a22 ::: a2n 7
A=6
4 ::: :::
7 (62)
::: ::: 5
an1 an2 ::: ann
matricea asociat
a.
Se considera minorii principali ai matricii A:

41 = a11 (63)
a11 a12
42 =
a21 a22
2 3
a11 a12 a13
43 = 4 a21 a22 a23 5
a31 a32 a33
:::
2 3
a11 a12 ::: a1n
6 a21 a22 ::: a2n 7
4n = 6
4 :::
7
::: ::: ::: 5
an1 an2 ::: ann

Teorema 3.3.3.2 (teorema lui Sylvester)

Forma patratica (61) este pozitiv (negativ) denita daca si numai daca
4k > 0 (( 1)k 4k > 0) oricare k = 1; n.
( 1) Daca si numai daca 41 > 0; 42 > 0;...,4n > 0, atunci Q este
pozitiv denita.
2) Daca si numai daca 41 < 0; 42 > 0; 43 < 0;...,( 1)n 4n > 0, atunci
Q este negativ denita.)

Pentru a aplica teorema lui Sylvester la puncte de extrem trebuie s

a
consider
am matricea p
atratic
a:
n
@2f
H= (a)
@xi @xj i;j=1

53
numita matricea hessian a a functiei f n punctul a.
Dac
a toti minorii principali ai matricii hessiene sunt pozitivi, atunci a
este punct de minim strict.
Dac
a minorii principali sunt alternativ pozitivi si negativi, atunci a este
punct de maxim strict.

Observatia 3.3.3.2 n practica datorita volumului mare de calcul a mino-

rilor, este mai usor de exprimat forma patratica sub forma unei combinatii
de patrate cu coecienti pozitivi sau negativi, exprimnd valorile una cte
una.

3.4 Serii Taylor

3.4.1 Serii numerice

Denitia 3.4.1.1 Fie (an )n 1 un sir de elemente din R si:

X
n
sn = ai ; n 1; n 1
i=1

Perechea ((an )n 1 ; (sn )n 1 ) se numeste serie de termeni generali an

si se noteaza:
X X X
1
an sau an sau an sau a1 + a2 + ::: + an + :::
n 1 n n=1

Elementele siruli (an )n 1 se numesc termenii seriei, iar elementele sir-

ului (sn )n 1 se numesc sumele partiale ale seriei date; elementul an (re-
spectiv sn ) se numeste termenul (respectiv suma) de rang n a seriei date.
Fixam n 1, atunci seria asociata sirului (xk )k n+1 , adica seria an+1 +
an+2 + ::: se numeste restul de rang n al seriei date si se noteaza:
X X
ai sau an+i :
i n+1 i 1

54
 P
Denitia 3.4.1.2 O serie de numere reale an se numeste convergent
a
n 1
daca sirul (sn )n 1 este convergent, limita a a sirului (sn )n 1 se numeste
suma seriei si se scrie: X
a= an
n 1

Daca:
lim sn = +1
n!1

(respectiv 1) vom spune prin abuz de limbaj, ca suma seriei este egala cu
+1 (respectiv 1)

O serie care nu este convergent

a se numeste divergenta.
P
Observatia 3.4.1.1 1) S-a notat an att seria de termeni general an ct
n 1
si suma a a acestei serii n cazul n care:

9a = lim sn 2 R
n!1
P
2) O serie an este divergenta daca sn ! 1; sau sn ! 1; sau sn
n 1
nu are limita.
P
Propozitia 3.4.1.1 Fie an o serie convergenta de numere reale. Atunci
n 1 P
sirurile (an )n 1 si (rn )n 1 (= ai ) sunt covergente la zero, deci sunt
i n+1
marginite.
P
n
Demonstratie: Fie sn = ai , n 1 si a suma seriei date.Atunci:
i=1

lim an = lim (sn sn 1 ) = a a=0

n!1 n!1
lim rn = lim (a sn ) = a a=0
n!1 n!1

Exemplul 3.4.1.1 seria geometrica

X
an ; a 2 R
n 0

1
este convergenta si are suma 1 a
daca jaj < 1 si divergenta daca jaj 1.

55
 Rezolvare: Fie
X
n 1
1 an
sn = ak = ; 8n 1
k=0
1 a 1 a

Atunci:
1
lim sn =
n!1 1 a
dac
a jaj < 1; (sn )n 1 nu are limit
a, sau are limit
a 1 dac
a jaj 1

Exemplul 3.4.1.2 seria:

X
( 1)n an ; a 2 R
n 0

1
Se demonstreaza similar c
a este convergent
a si are suma 1+a
dac
a jaj < 1
si divergent
a dac
a jaj 1:

3.4.2 Serii de functii

Denitia 3.4.2.1 Fie A o multime si fn : A ! R, n 1 un sir de functii.

Perechea ((fn )n 1 ; (sn )n 1 ), unde:

X
n
sn = fi
i=1

se numeste serie de functii de termen general fn si se noteaza:

X
fn
n 1

sau:
X
1
fn
n=1
sau: X
fn
n

functia sn se numeste suma partial

a de ordin n a seriei date.

56
 P
Vom spune c
a seria fn este:
n 1 P
1) simplu convergent
a, dac
a seria numeric
a fn (x) este convergent
a,
n 1
oricare x 2 A: P
2) absolut convergent
a, dac
a seria numeric
a jfn (x)j este conver-
n 1
gent a, oricare x 2 A:
3) uniform convergent a, daca sirul de functii (sn )n 1 este uniform
convergent.
4)Pnormal convergent a, dac
a exista o serie numerica cu termeni nega-
tivi cn astfel nct jfn (x)j cn , oricare x 2 A; n 1:
n 1

P 3.4.2.2 Cea mai mare submultime M

Denitia A cu proprietatea ca
seria fn (x) este convergenta, oricare x 2 M , se numeste multime de
n 1
convergent
a a seriei date, obtinem n acest mod o functie f : M ! R,
X
f (x) = fn (x); 8x 2 M
n 1
P
numita suma seriei fn :
n 1

Propozitia 3.4.2.1 FieP A o multime si fn : A ! R, n 1 un sir de

functii. Atunci seria fn este simplu convergenta respectiv absolut, respec-
n 1
tiv uniform, respectiv
P normal convergenta daca si numai daca exista N 1
astfel nct seria fn este simplu convergenta, respectiv absolut, respectiv
n>N
uniform, respectiv normal convergenta.
P
n P
n
Demonstratie: Fix
am N 1 si e sn = fi si =
fN +i ; n
n
i=1 P
i=1
1: Evident sn+N = sN + oricare n
n; 1. Atunci seria fn uniform
P n 1
convergent
a daca si numai dac
a fn uniform convergent
a.
n>N

Propozitia 3.4.2.2 FiePA o multime si fn : A ! R, n 1 un sir

de functii. Daca seria fn este uniform (respectiv normal) convergenta
n 1
atunci:
u
fn ! 0

57
si:
u
rn ! 0
unde: X
rn = fn ; n 1
n 1

P
n P
Demonstratie: Fie sn = fk ; n 1. Seria fn ind uniform conver-
k=1 n 1
gent
a, sirul (sn )n 1 este convergent; e f limita sa. Atunci:
u
fn = sn sn 1 !f f =0
P
Din propozitia anterioar
a rezult
a c
a oricare n 1, seria fk este con-
k>n
vergent
a, deci rn are sens.
u
Cum f = sn + rn rezult a rn = f sn ! f f = 0:
u P
Observatia 3.4.2.1 Daca fn ! 0; atunci seria fn nu este numaidect
n 1
convergenta.

3.4.3 Serii de puteri.

P
1
Denitia 3.4.3.1 Numim o serie de puteri, o serie de functii fn denite
n=0
pe R, unde ecare functie fn este produsul dintre un numar an si o functie
putere xn , fn (x) = an xn ; n 2 N.
Asadar, o serie de puteri are forma:

a0 + a1 x + a2 x2 + ::: + an xn + :::

pentru x 2 R, unde a0 ; a1 ;...,an ,.. sunt numere. Numarul an se numeste

coecientul termenului de rang n: O serie de puteri se scrie prescurtat:
X
1
an x n
n=0

sau: X
an x n :

58
 Toate rezultatele privind seriile de functii sunt valabile, evident, si pentru
serii de puteri.
n studiul seriilor de puteri, ne intereseaz a n primul rnd multimea de
convergenta a seriei. Pentru seriile de puteri multimea de convergent a nu
este vida. Ea contine cel putin punctul 0; deoarece pentru x = 0, seria se
scrie:
a0 + 0 + 0 + :::
si este evident convergenta, suma sa ind a0 :
Exista serii de puteri pentru care multimea de convergent
a se reduce
numai la 0.

Exemplul 3.4.3.1 Fie seria de puteri:

1 + x + 22 x2 + 33 x3 + ::: + nn xn + :::

Aceasta serie este convergenta numai n punctul 0. ntr-adevar, e x0 6=

0: Sa aratam ca seria de numere:

1 + x0 + 22 x20 + 33 x30 + ::: + nn xn0 + :::

este divergenta. Avem jnn xn0 j = (jnx0 j)n . Daca n > x10 ; atunci njx0 j > 1 si
deci (jnx0 j)n > 1: Rezulta ca sirul termenilor seriei (nn xn0 ) nu este convergent
catre 0, si deci seria este divergenta.

Este posibil ca multimea de convergent

a a unei serii s
a e toat
a dreapta
R:

Exemplul 3.4.3.2 Fie seria de puteri:

x x2 x3 xn
1+ + + + ::: + + :::
1! 2! 3! n!
Demonstratie: Fie x0 2 R un punct oarecare. S a consider
am seria de
numere :
x0 x20 x30 xn
1+ + + + ::: + 0 + :::
1! 2! 3! n!
si s
a-i aplic
am criteriul raportului; avem:

un+1 jxn+1
0 j n! jx0 j
= n
=
un (n + 1)! jx0 j n+1

59
 Sirul uun+1
n
are limita k = 0 < 1; deci seria de numere este absolut
convergent
a.
Cum x0 este arbitrar, rezult
a ca seria de puteri este convergent
a n orice
punct de pe dreapt a, adic
a multimea de convergent a a seriei este toata
dreapta.
Despre multimea de convergent a a unei serii de puteri ne d
a informatii
teorema urm atoare:
Teorema 3.4.3.1 (teorema IP a lui Abel)
Pentru orice serie de puteri an xn exista un numar R astfel ca 0 R
+1 s astfel nct:
1) Seria este absolut convergenta pe intervalul deschis ( R; R):
2) Pentru orice x, astfel ca jxj > R, seria este divergenta .
Pentru orice numar 0 < r < R, seria este uniform convergenta pe inter-
valul nchis [ r; r].
Numarul R care ndeplineste conditiile 1) si 2) se numeste raza de con-
vergenta a seriei de puteri, iar intervalul ( R; R) se numeste intervalul
de convergent a al seriei de puteri.
Demonstratie: Dac
a seria de puteri este convergent
a numai n punctul 0,
lund R = 0, teorema este demonstrat a.
Vom presupune deci c a multimea de convergent
a contine puncte diferite
de 0. Fie atunci x0 6= 0 un punct, n care seria este convergent a, adica
P
1
n
astfel ca seria de numere an x0 s
a e convergent
a. Termenii acestei serii
n=0
formeaza un sir (an xn0 ) convergent c
atre 0, deci acest sir este m
arginit. Exist
a
atunci un num ar M astfel nct s a avem:
jan xn0 j < M
pentru n = 0; 1; 2; :::
Fie x un punct oarecare astfel ca jxj < jx0 j. Avem:
n n
n x x
jan x j = jan xn0 j <M :
x0 x0
x
Cum x0
< 1; seria geometric
a:

X
1
x
n
M
n=0
x0

60
este convergent
a si, conform criteriului comparatiei, ezult
a c
a si seria:
X
1
jan xn0 j
n=0

P
1
este convergent
a, adic
a seria an xn0 este absolut convergent
a.
n=0
Asadar, dac a x0 6= 0 este un punct de convergent a al seriei, atunci orice
punct x pentru care jxj < jx0 j, este punct de convergent a absolut a a seriei.
Rezult a c
a multimea de convergent a contine ntreg intervalul ( jx0 j; jx0 j):
De aici deducem c a daca x1 este un punct de divergent a al seriei, atunci
orice punct x pentru care jxj > jx1 j este punct de divergent a al seriei.
ntr-adev ar, dac
a ar exista un punct x0 , cu jxj > x1 n care seria este
convergent a, atunci, dup a cele demonstrate mai sus, seria ar convergent a
si n x1 (deoarece jx1 j < jx0 j) ceea ce este fals.
Sa notam cu A multimea de convergent a a seriei de puteri.
Avem evident 0 2 A. Lu am R = sup A: Avem R > 0: S a aratam c aR
este raza de convergent a a seriei, daca R ndeplineste conditiile 1) si 2).
1) Fie x 2 ( R; R): Avem jxj < R. Exist a deci un punct x0 2 A cuprins
ntre jxj si R, jxj < x0 < R: Cum x0 este punct de convergent a al seriei,
din cele de mai sus rezult a c
a seria este absolut convergent a n x, deoarece
jxj < x0 :
2) Dac a R = +1;inegalitatea jxj > R nu are sens, deci n acest caz
conditia 2 din enuntul teoremei este de prisos.
Sa presupunem deci R < +1. Fie x un punct astfel ca jxj > R. Dac a
x ar punct de convergent a, atunci orice punct y astfel ca R < y < jxj; ar
punct de convergent a, deci y 2 A, deci R n-ar mai marginea superioar a
a multimii A. Am ajunge la o contradictie. Asadar, dac a jxj > R seria este
divergent a n punctul x.
Astfel, num arul R denit mai sus este raza de convergent a a seriei.
R amne de demonstrat ultima parte a teoremei. Fie r un num ar astfel ca
0 < r < R. Urmeaz a ca r este
Pun punct Pde convergenta absolut a a seriei,
adic a seria de numere poztive jan rn j = jan jrn este convergent a.
Pentru orice x 2 [ r; r], avem jxj < r, si deci:
jan xn j = jan jjxn j < jan jrn :
Conform
P criteriului II de convergent
a uniforma a seriilor de functii, rezult
a
a seria an xn este uniform convergent
c a pe [ r; r]. Cu aceasta teorema este
n

61
complet demonstrat
a.

3.4.4 Serii Taylor.

Denitia 3.4.4.1 Fie a 2 R un punct oarecate. Vom numi serie Taylor o

serie de puteri al functiei (x a) de forma:

X
1
an (x a)n = a0 + a1 (x a) + a2 (x a)2 + ::: + an (x a)n + ::: (64)
n=0

Substituind x a cu y se obtine seria de puteri:

X
1
an y n = a0 + a1 y + a2 y 2 + ::: + an y n + ::: (65)
n=0

Fie R raza de convergent a a acesteo serii de puteri. Atunci pentru R <

y < R seria este convergent a, iar pentru jyj > R seria este divergent
a.
Deci seria (64) este convergent a pe intervalul (a R; a + R).
Toate proprietatile seriilor de puteri se mentin pentru seriile Taylor.
P1
1) Pentru orice serie Taylor an (x a)n , exist
a un num ar R, 0 R
n=0
1, numit raza de convergent a astfel nct seria este absolut convergent
a pe
intervalul (a R; a + R) si seria este divergent a pentru jx aj > R:
2) Pentru orice 0 < r < R seria este uniform convergent a pe intervalul
nchis [a r; a + r]
3) Suma seriei este o functie continua pe (a R; a + R):
p 1
; pentru 0 < ! 1
4) Daca punem ! = lim n jan j atunci R = !
n +1 pentru ! = 0
P1 P
1
5) Suma a dou a serii Taylor an (x a)n + bn (x a)n este tot o
n=0 n=0
serie Taylor cu raza de convergent a egal
a cel putin cu cea mai mic
a raza de
convergenta a celor dou
a serii.
6) O serie Taylor se poate deriva termen cu termen. Seria derivatelor are
aceeasi raz
a de convergent
a si suma sa este derivata sumei Taylor initiale.
7) Suma unei serii Taylor este indenit derivabil a pe (a R; a + R):

62
Exemplul 3.4.4.1 Fie seria Taylor:

1 + (x a) + (x a)2 + ::: + (x a)n + :::

Este seria geometric a cu ratia x a, deci seria este convergent a dac

a
jx aj < 1 si divergent
a dac
a jx aj > 1.
Raza de convergenta R = 1, iar intervalul ce convergent
a este (a 1; a+1):
Suma seriei pe aces interval este:
1 1
=
1 (x a) 1 x+a
Deci:
1
= 1 + (x a) + (x a)2 + ::: + (x a)n + :::
1 x+a
pentru a 1 < x < a + 1:
Prin derivare se obtine:
1
= 1 + 2(x a) + 3(x a)2 + ::: + n(x a)n 1
+ :::
1 x+a
cu a 1 < x < a + 1.

Dezvolt
ari n serie Taylor.
Fie I un interval si a 2 I. Fie f : I a C 1 (I):
! Rofuntie de clas
Consider
am seria Taylor urm atoare:
X
1
(x a)n (n) x a 0 (x a)2 00
f (a) = f (a) + f (a) + f (a) + ::: (66)
n=0
n! 1! 2!
(x a)n (n)
::: + f (a) + :::
n!
Denitia 3.4.4.2 Seria (66) se numeste seria Taylor a functiei f n punc-
tul a.

Atunci:
i) Raza de convergenta, R, satisface 0 R 1
ii) Multimea de convergent
a A contine cel putin punctul a
iii) Intervalul de convergent
a este (a R; a + R)

63
 Notnd Tn sumele partiale ale acestei serii:

x a (x a)2 (x a)n (n)

Tn (x) = f (a) + f 0 (a) + f 00 (a) + ::: + f (a) + :::
1! 2! n!
obtinem c
a Tn sunt polinoame denite pe R, iar sirul (Tn )n al acestor poli-
noame este convergent pe A la T .

Observatia 3.4.4.1 1) Multimea A de convergenta a seriei Taylor nu este

neaparat o submultime a intervalului I pe care este denita functia f .
2) Seria Taylor este perfect determinata prin cunoasterea derivatelor functiei
f n punctul a, deci de cunoasterea valorilor functiei f ntr+o anumita
vecinatate a punctului a pe care o putem alege arbitrar, orict de mica.
3) Tn sunt polinoame Taylor din formula lui Taylor atasata functiei f n
punctul a:

(x a) (x a)2 (x a)n (n)

f (x) = f (a)+ f 0 (a)+ f 00 (a)+:::+ f (a)+Rn (x); x 2 I
1! 2! n!
si unde Rn este restul formulei lui Taylor al functei f n punctul a si este
denit de relatia:
Rn (x) = f (x) Tn (x); 8x 2 I
4) Rn nu trebuie confundat cu restul seriei Taylor. Penru a le deosebi
vom nota cu n restul de rang n al seriei Taylor. Atunci, n este o functie
denita pe multimea A de convergenta a acestei serii si

T (x) = Tn (x) + n (x); 8x 2A

Se pune problema dac a avem f (x) = T (x), pentru x 2 A \ I, adic a dac

a
suma seriei Taylor a functiei f pe A \ I este chiar functia f . Acest lucru nu
se ntmpl
a ntotdeauna dup a cum reiese din exemplul urm ator:

Exemplul 3.4.4.2 Fie f : R ! R,

1
e x2 pentru x 6= 0
f (x) =
0 pentru x = 0

Atunci: 1
lim e x2 = 0 = f (0)
x!0

64
rezult a n 0; mai mult, f 2 C 1 (0) si f (n) (0) = 0
a f continu
Seria Taylor a acestei functii, n 0; este deci:

0 + 0x + 0x2 + :::

Pentru x 6= 0 rezult
a f (x) 6= 0; deci f (0) = T (0) dar f (x) 6= T (x); oricare
x 6= 0:
La ntrebarea pusa, r
aspunsul este dat de teorema:

Teorema 3.4.4.1 Seria Taylor a functiei f n punctul a este convergenta

ntr-un punct x 2 A \ I catre valoarea f (x) a functiei f n x, daca si numai
dacavalorile n x ale resturilor Rn ale formulei lui Taylor formeaza un sir
(Rn (x)) convergent catre 0.

Demonstratie: ntr-adev
ar, din egalitatea:

f (x) Tn (x) = Rn (x)

deducem c a f (x) este limita sirului Tn (x) dac

a si numai dac
a sirul (Rn (x))
are limita 0. Cum n acest caz sirul (Tn (x)) are ca limit a suma T (x) a seriei
Taylor si cum limita unui sir este unica, deducem f (x) = T (x):
Prin urmare, dac a
lim Rn (x) = 0
n!1

putem scrie:

(x a) (x a)2 (x a)n (n)

f (x) = f (a) + f 0 (a) + f 00 (a) + ::: + f (a) + ::: (67)
1! 2! n!
Corolar 3.4.4.1 Fie B o submultime a multimii A \ I: Avem:

(x a) (x a)n (n)
f (x) = f (a) + f 0 (a) + ::: + f (a) + :::; 8x 2 B (68)
1! n!
daca si numai daca sirul de functii (Rn ) format cu resturile furmulei lui
Taylor este convergent pe B catre 0:
Egalitatea de mai sus se numeste formula de dezvoltare a functiei f
n serie Taylor n jurul punctului a.

65
Observatia 3.4.4.2 1) Daca f (x) = T (x), atunci n (x) = Rn (x) deoarece
n (x) = T (x) Tn (x) si Rn (x) = f (x) Tn (x):
2) Daca 0 2 I si f 2 C 1 (0), atunci seria Taylor a functiei f n punctul
0 are forma:
x 0 x2 xn
f (x) = f (0) + f (0) + f 00 (0) + ::: + f (n) (0) + :::
1! 2! n!
care se numeste seria MacLaurin a functiei f .

3.4.5 Exemple de dezvolt

ari n serie MacLaurin

Exemplul 3.4.5.1 f : R ! R,
f (x) = ex
Avem:
f (n) (x) = ex ) f (n) (0) = 1; n 2 N
Formula lui MacLaurin cu restul sub forma lui Lagrange este:
x2 x3 xn xn+1 Cx
ex = 1 + x + + + ::: + + e
2! 3! n! (n + 1)!
unde Cx este un num ar cuprins ntre 0 si x si Cx depinde si de n.
Avem:
xn+1 Cx
Rn (x) = e
(n + 1)!
si:
jxjn+1 Cx jCx j jxj
n+1
jxj jxj
n+1
jRn (x)j = e e e
(n + 1)! (n + 1)! (n + 1)!
Oricare x 2 R; avem:
jxjn+1
lim =0
n !1 (n + 1)!

deci:
lim Rn (x) = 0
n !1
deci suma seriei MacLaurin, pentru orice x 2 R; este:
x x x2 xn
e =1+ + + ::: + + :::
1! 2! n!

66
Exemplul 3.4.5.2 f : R ! [ 1; 1];

f (x) = sin x

f (x) = sin x f (0) = 0

f 0 (x) = cos x f 0 (0) = 1
f 00 (x) = sin x f 00 (0) = 0
f 000 (x) = cos x f 000 (0) = 1
f iv (x) = sin x f iv (0) = 0

Consider
am formula lui MacLaurin cu restul n formula lui Lagrange:

x3 x5 x2n 1 x2n+1 2n + 1
sin x = x + :::+( 1)n 1
+( 1)n sin(Cx + )
3! 5! (2n 1)! (2n + 1)! 2
unde Cx este un num
ar cuprins ntre 0 si x: Restul Rn este:

x2n+1 2n + 1
Rn (x) = ( 1)n sin(Cx + )
(2n + 1)! 2
si cum:
2n + 1
sin(Cx + ) 1;
2
deducem:
x2n+1
jRn (x)j
(2n + 1)!
Sirul (Rn (x)) are limita 0 deci pentru orice x 2 R avem:

x3 x5 x7
sin x = x + + :::
3! 5! 7!
Exemplul 3.4.5.3 f : R ! [ 1; 1];

f (x) = cos x

Formula lui MacLaurin cu restul n formula lui Lagrange este:

x2 x4 x2n x2n+2
cos x = 1 + ::: + ( 1)n + ( 1)n+1 cos(Cx + (n + 1) )
2! 4! 2n! (2n + 2)!

67
pentru restul acestei formule avem:
x2n+2
jRn (x)j
(2n + 2)!
si deci:
lim Rn (x) = 0
n!1

rezulta ca suma seriei MacLaurin este cos x. Cum x a fost arbitrar, pentru
orice x 2 R avem:
x2 x4 x6 x8
cos x = 1 + + + :::
2! 4! 6! 8!
Exemplul 3.4.5.4 f : ( 1; +1) ! R;

f (x) = ln(1 + x)

f (x) = ln(1 + x) f (0) = 0

1
f 0 (x) = f 0 (0) = 1
1+x
1
f 00 (x) = 2
f 00 (0) = 1
(1 + x)
:::::::::::::::::::::::
(n 1)!
f (n) (x) = ( 1)n 1 f (n) (0) = ( 1)n 1 (n 1)!
(1 + x)n
Formula lui MacLaurin cu restul n formula lui Lagrange este:
x2 x3 1x
n
xn+1 (n+1)
ln(1 + x) = x + + ::: + ( 1)n + ( 1)n f (Cx )
2! 3! n! (n + 1)
deci pentru Rn (x) avem:
n+1
xn+1 n! 1 x
jRn (x)j = n+1
=
(n + 1) (1 + Cx ) n + 1 1 + Cx
Dac
a 0 < x 1; atunci avem 0 < Cx < x, deci 1 + Cx > 1 si deci
x
1+Cx
x: Atunci:

1 1
jRn (x)j jxjn+1
n+1 n+1

68
si deci:
lim Rn (x) = 0
n!1

Seria MacLaurin este:

x2 x3 1x
n
ln(1 + x) = x + + ::: + ( 1)n + :::
2! 3! n!

69
 Bibliograe

1. Prof. Doct. Anca Precupanu - "Bazele Analizei Matematice". Editia

a II-a rev
azut
a si ad
augit
a. Editura Canova, Iasi 1995.

2. Acad. Miron Niculescu, N. Dinculean, S. Marcus - "Analiz a Matem-

atic
a", editia a patra, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti 1971.

3. Fihtenholt G.M. - "Curs de calcul diferential si integral", vol. I.

Editura Tehnic
a, Bucuresti, 1963.

4. St
an asil
a O. - "Analiz
a Matematic
a", Editura Didactic
a si Pedagocic
a,
Bucuresti, 1981

5. Siretchi Gh. - "Calcul diferential si inegral" vol I, II, Editura Stiintic

a
si Enciclopedic a, Bucuresti, 1985.

70