Mircea Eugen ŞELARIU:

“Un discurs despre…

SUPERMATEMATICĂ”

În eventualitatea că, vreodată, sunteţi în criză de teme,

sau simţiţi nevoia să faceţi cunoscute şi câta, cum zice bănăţanu’, realizari 100% româneşti,
v-am ataşat un discurs care poate fi transformat într-un articol. Discursul a fost ţinut, pe o
tema impusă, la inaugurarea Centrului Naţional de Educaţie pentru Învăţărea Programării
maşinilor-unelte cu comenzi numerice (CNC). Pe maşini-unelte CNC cu 4 si 5 axe, donate de
americani şi cu scule donate de germani şi austreci. Cladirea aparţine Universităţii
POLITEHNICE din Timişoara (UPT), Facultăţii de Mecanică, Catedrei de TCM
(Tehnologia Construcţiilor de Maşini). Personalul calificat, de asemenea! Cu mulţumiri
anticipate şi cu cele mai bune gânduri,
Mircea Eugen Şelariu, pensionar al UPT

www.supermatematica.ro
www.supermathematica.com
www.eng.upt.ro/~mselariu

***
Încep prin a vă spune ceea ce ştie toată lumea, dintr-un domeniu divers, ca să închei cu ceea
ce se ştie mai puţin, cu privire la NOI POSIBILITĂŢI DE GENERARE A SUPRAFEŢELOR
COMPLEXE pe maşini-unelte CNC, deci, dintr-un domeniu foarte specializat şi destul de
restrâns!

GENERAREA SUPRAFEŢELOR COMPLEXE a fost, este şi va fi, în primul rând, o

problemă de matematică. NOILE POSIBILITĂŢI, care se intezăresc, şi care vor fi prezentate
sau, mai bine zis, doar creionate în continuare, succint, atât cât ne permite TIMPUL, sunt,
însă, o problemă de supermatematică (SM).

Timişoara este denumită şi ORAŞUL PARCURILOR. Este, poate, singurul oraş din lume în
care coexistau pe lângă PARCURI BOTANICE, PARCUL ROZELOR, parcuri de MAŞINI şi
multe, foarte multe alte alte PARCURI propriu-zise, un PARC al MATEMATICII! N-ar fi
exclus să mai existe şi acum!?

Probabil că, existenţa acestui PARC al MATEMATICII în TIMIŞOARA, nu e intâmplătoare,

deoarece:
 La 3 nov. 1823 Janoş BOLYAI scria la Timişoara „Din nimic am creat o nouă lume”
şi a CREAT… GEOMETRIA NEEUCLIDIANĂ;
 În 1938 Prof. dr. math. ALACI Valeriu a CREAT TRIGONOMETRIA PATRATICĂ
şi, caţiva ani mai tarziu, a CREAT TRIGONOMETRIA ROMBICĂ;
 La scurt timp, Prof. math. O.M. ENULESCU a CREAT TRIGONOME-TRIA
POLIGONALĂ; Inlocuind hiperbola cu două drepte, Prof. math. Eugen Vişa a
CREAT FUNCŢIILE CVASIHIPERBOLICE;
 De curând, Prof dr. math Malvina BAICA, de la Universitatea Wisconsin (SUA),
timişoreanca care a rezolvat corect, enigma care a contrariat cele mai luminate minţi
ale lumii, MAREA TEOREMA A LUI FERMAT, împreuna cu Mircea CARDU au
CREAT TRANSTRIGONOMETRIA sau FUNCŢIILE TRANSTRIGONOME-
TRICE;
 Şi, in fine, prin anii 1970, au fost puse bazele SuperMatematicii prin publicarea
lucrarii „FUNCŢII CIRCULARE EXCENTRICE” , în anul 1978 şi a primului volum
al lucrarii „SUPERMATEMATICA. Fundamente” în anul 2007, a cărei copertă am
plăcerea să v-o prezint. Design-ul îmi aparţine !

Dar CREAŢIA nu este un apanaj al timişorenilor.

Savantul român, de renume mondial, CREATORUL unei noi ştiinţe, a SONICITĂŢII, ing.
Gogu (George) CONSTANTINESCU a întrodus în matematică FUNCŢIILE TRIGONOME-
TRICE ROMANEŞTI cosinus romanesc Corα şi sinusul romanesc Sirα, funcţii definite pe o
evolventă a cercului unitate. Cu ele, a rezolvat sisteme de ecuaţii diferentiale neliniare, ivite în
cadrul teoriei sonicităţii.

CREAŢIA nu este nici măcar un apanaj al românilor. Încă din anul 1877, matematicianul
german Dr. BIEHRINGER, substituind triunghiul dreptunghic cu unul oarecare, a CREAT
FUNCŢIILE TRIGONOMETRICE ÎNCLINATE.

CREAŢIA, spune Lucian BLAGA, este singurul surâs al tragediei noastre!

TRAGEDIA, o spun eu, este că înlocuirea cercului, cu fel de fel de alte curbe şi/sau figuri,
pentru diversificarea funcţiilor periodice, nu este cea mai fericită şi corectă soluţie.
În principiu, se pot defini funcţii periodice pe oricare altă curbă inchisă.
MARCUŞEVICI, în cartea sa “Sinusuri remarcabile”, le-a definit pe lemniscată !
JACOBI le-a definit pe elipsă, este vorba de funcţiile eliptice Jacobi am (u,k), sn(u,k), cn
(u,k), dn(u,k) ş.a.

Cu 300 de ani, inaintea erei noastre!, vechii greci au protestat vehement când Apollonius din
Perga le-a arătat cum se poate transforma CERCUL în elipsă, parabolă şi/sau hiperbolă.
Ei spuneau că, în acest fel, Apollonius distruge imaginea divină asupra perfecţiunii, asupra
CERCULUI.
Şi grecii aveau dreptate. Ca să-l parafrazez pe ARHIMEDE din Siracusa aşi spune „Lasaţi
cercurile în pace !”.
CERCUL, singur, poate sta la baza definirii tuturor funcţiilor anterior amintite şi create în
matematică. Mai precis, în SUPERmatematică, deoarece, numai cu eceasta, cercul poate fi
metamorfozat în pătrat perfect, sau în cvadrilobe, în triunghi, sau trilobe şi în oricare altă
figură geometrică, închisă sau deschisă.

În MATEMATICA CENTRICĂ (MC), sau matematica ordinară, aşa cum se arata în Cap. 2 al
lucrarii SM a carei primă copertă am avut onaoarea să v-o prezint anterior,
una dintre cele mai mari realizari ale MC a fost facută de marele şi genialul matematician
Leonhard EULER, atunci când a arătat că funcţiile trigonometrice cosα, sinα, tanα, ş.a., pe
care, acum, suntem nevoiţi să le denumim şi CENTRICE, pot fi reprezentate, nu numai pe un
triunghi dreptunghic, ci şi pe un CERC, denumit iniţial trigonometric, iar acum unitate.

Aşa au devenit acestea FUNCŢII CIRCULARE (DIRECTE), pe care trebuie să le denumim,

acum, şi CENTRICE (FCC), pentru a le deosebi de noile funcţii, de acelaşi gen, denumite
FUNCŢII SUPERMATEMATICE CIRCULARE EXCENTRICE (FSM-CE).

MAREA TRAGEDIE, care a sărăcit matematica, reducand-o la dimensiunea topologică

ZERO, a unui singur punct dintr-o suprafaţă şi la numai câte o singură funcţie cosα, o singură
funcţie sinα, o singură funcţie tanα, a avut loc, tot atunci, cand EULER a ales, la definirea
FCC, TREI PUNCTE CONFUNDATE: care au sărăcit matematica:
1. O(0,0) – ORIGINEA unui sistem (reper);
2. C(0,0) – CENTRUL CERCULUI unitate;
3. P(0,0) – POLUL unei semidrepte d+ .

Şi, cum un rău nu vine niciodată singur, în plus, aşa cum a demonstrat Prof. math. Octavian
VOINOIU, pe lângă alte multe entităţi introduse greşit în matematică, se numără şi tangenta
tanα sau tgα, care, în cadranele 1 şi 3 este definită corect, de semidreapta pozitiva d+, iar în
cadranele 2 şi 4 este definită greşit – inconsecvent – de semidreapta negativă d–.

Înainte de-a arăta cum SUPERMATEMATICA transformă suprafeţele complexe, considerate

până în prezent NEMATEMATICE, în suprafeţe complexe MATEMATICE şi, astfel, poate
lărgi nedefinit posibilitaţiile de exprimare, reprezentare, descriere şi, prin acestea, de
simplificare şi îmbunătăţire a generării suprafeţelor complexe, din ce în ce mai numeroase, e
necesar să spunem ce este SUPERMATEMATICA?

Dar, înainte de asta, e necesar să ştim ce este MATEMATICA?

Conform declaraţiei, de acum cateva zile, de la televizor, făcută de matematicianul de

prestigiu Acad. Solomon MARCUS, nimeni n-a reuşit să dea o definiţie acceptabilă
matematicii. „Nu putem spune ce este matematica, dar putem spune ce nu este matematica”,
declara domnia sa.

În aceste circumstanţe, definiţia SUPERMATEMATICII este posibilă şi uşor de stabilit:

SUPERMATEMATICA este o extensie nelimitată, infinită a ceea ce nu ştim ce este, adică a
matematicii.
FSM-CE cosinus excentric cexθ de excentru S(s, ε)  cex[θ, S(s, ε)]
S(s = e/R , ε = π) sau S(s = -e/R , ε = 0) S(s = e/R , ε = 0)
1.0 1.0

0.5 0.5

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6

0.5 0.5

1.0 1.0

FSM-CE sinus excentric sexθ de excentru S(s, ε)  sex[θ, S(s, ε)]

1.0 1.0

0.5 0.5

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6

0.5 0.5

1.0 1.0

www.Supermathematica.com www.eng.upt.ro/~mselariu www.Supermatematica.ro

Este incredibil, dar adevarat, că SUPERMATEMATICA s-a născut, iniţial (pentru că are
naşteri consecutive), prin simpla expulzare a unui singur punct, a polului P, din originea
O(0,0), în oricare alt punct din planul cercului, şi care pol P a fost denumit ex-centru E(e,ε)
sau S(s,ε).
Şi, în acest mod, toate funcţiile trigonometrice centrice au fost multiplicate de la unu la infinit,
corespunzator numărului infinit de puncte în care poate fi plasat excentrul E.
Şi, mult mai important, au apărut o pleiadă de funcţii noi, deosebit de utile în ştiinţă şi în
tehnologie.
Situaţia actuală a SM şi a FSM-CE este prezentată într-o figură la începutul volumului II al
lucrării amintite, a cărei copertă seamănă izbitor cu coperta primului volum, de aceea n-o mai
prezentăm, dar poate fi accesată, impreună cu lucrarea, pe web-site-ul
www.supermatematica.ro.
Tehnologii şi specialiştii în maşini-unelte ştiu, cel mai bine, ce însemnă ca, în loc de o singură
sculă de prelucrare, să ai o mulţime (infinită) de scule diferite de prelucrare.

Ei bine, noile FSM-CE cosinus – cexθ, sinus – sexθ, tangenta – texθ, excentrice, de variabilă
excentrică θ, ca şi cele de variabilă centrică α : Cexα, Sexα, Texα, ş.a. care degenereaza în
cele CENTRICE, pentru excentricitatea reală e şi numerică s = e = 0, şi altele, ca aex θ, bex θ,
rex θ, dex θ, .. Aexα, Bexα, Rex θ, Dex θ ş.a. complet noi, au un numar nelimitat/infinit de
forme/funcţii la o singură expresie, invariantă, de definire, prin care se evită necesitatea
tabelarii lor; tabelate find FCC cu ajutorul cărora se exprimă.

s =s0 sin3θ s = s0Cos3θ

FSM-CE cosinus excentric cexθ de excentru S(s, ε)  cex[θ, S(s, ε)]
1.0 1.0

0.5 0.5

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6

0.5 0.5

1.0 1.0

FSM-CE sinus excentric sexθ de excentru S(s, ε)  sex[θ, S(s, ε)]

1.0 1.0

0.5 0.5

1 2 3 4 5 6 1 2 3 4 5 6

0.5 0.5

1.0 1.0

www.Supermathematica.com www.eng.upt.ro/~mselariu www.Supermatematica.ro

Spre exemplu, FSM-CE sinus excentric sex θ are expresia invariantă

sex θ = sinα(θ)= sin(aex θ) = sin [θ – arcsin(θ - ε)],

cu graficele din figurile anterioare, pentru un excentru S fix pa axa x , adică pentru o
excentricitate unghiulară nulă (ε = 0).

Dacă, excentrul fix S(s, ε = 1) este plasat pe o dreptă înclinată cu ε = 1 radian, faţă de axa x,
atunci în θ = 0 + ε şi în θ = π +ε apar aşa-zisele puncte atractor şi,respectiv, punct repulsiv
prin care trec toata funcţii din familia de FSM-CE.

Dacă, excentrul S(s, ε) este un punct mobil în planul cercului unitate, atunci graficele
funcţiilor devin şi mai variate şi, dece nu, şi mai frumoase.
În toate cazurile, pentru excentricitate nulă(e = 0) FSM-CE degene-rează în FCC, aşa cum
rezultă din toate graficele familiilor de FSM-CE.

Iar, dacă excentricitatea reala e=± R sau cea numerica s= ± 1, atunci, într-o jumatate de
periopada, sex1,2(θ, s=± 1) = 0 iar, în cealaltă jumatate, este egală cu sex1,2 (θ, s = ±1) =
sin2θ, aşa cum se poate observa şi din graficele anterioare.

Această proprietate a FSM-CE de-a exprima două FCC, pentru valorile extreme ale
excentricităţii ( 0 şi ±1) şi o altă infinitate de funcţii ce nu figurează printre FCC, pentru
valorile intermediare ale excentricităţii, este COLOSALĂ.

FSM-CE derivată excentrică dexθ de excentru S(s, ε)  dex[θ, S(s, ε)]

2.0

1.5

1.0

0.5

4 2 2 4

FSM-CE derivată excentrică dexθ de excentru S(s, ε)  dex[θ, S(s, ε)], s = s0cos2θ
2.0

1.5

1.0

0.5

4 2 2 4

www.Supermathematica.com www.eng.upt.ro/~mselariu www.Supermatematica.ro

Să explicăm de ce ?

Pentru aproximarea funcţiilor, deci pentru aproximarea curbelor matematice şi nematematice

şi prin aceasta a programării prelucrării suprafeţelor compexe pe m-u CNC, există o serie de
funcţii cunoscute, cu care se poate opera şi care constitue aşa-zisa BAZĂ.
De exemplu, baza sistemului trigonometric CENTRIC (STC) este formată din mulţimea
infinită a funcţiilor sinα asociate/reunite cu cosα de multiplii de arce
● BAZA STC:{sinnα  cosnα}= 2n funcţii, n [–∞,+∞], dintre care, în mod practic
se folosesc doar primele 12. Utilizarea, în continuare, a altora nu îmbunătăţeşte precizia de
aproximare, din varii motive.

Cu noile FSM-CE se obţine următoarea BAZA a SISTEMULUI TRIGONOMETRIC SM

◙ BAZA STSM : {sex1,2nθ  cex1,2nθ}

BAZA STC este ce avem şi cu ce putem opera, practic 12 funcţii CC iar de BAZA STSM
este ce am putem avea dacă am utiliza-o, adică o infinitate de funcţii FSM-CE !

În BAZA STSM se regaseşte tot ceea ce am avut, adica BAZA STC, plus o infinitate de
funcţii, între oricare două dintre funcţiile bazei STC.

Rezultă că baza STC este discretă, în timp ce BAZA STSM este CONTINUĂ !
Situaţia este asemănătoare cu cea din istoria NUMERELOR ! La început, început pierdut în
negura istoriei, se cunoşteau numai numerele ÎNTREGI (1, 2, 3, …).
Omenirii i-au trebuit mii de ani să realizeze că, între două numere întregi, mai există o
infinitate de alte numere, care umplu continuu spaţiul dintre ele !

Să medităm la acest fapt creat de apariţia SM!

Nici o FCC periodică cunoscută nu este la fel de frumoasă şi de utilă, ca FSM-CE darivată
excentrică de θ, dexθ, cu graficele prezentate în continuare.
Este şi utilă, pentru că exprimă funcţia de transfer/transmitere de ordinul 2, a
vitezelor/turaţiilor, tuturor mecanismelor plane cunoscute în tehnică. Şi, pot declara, că este
cea mai frumoasă, pentru că „de gustibus non disputandum”!
Priviţi! Sunt sigur că n-aţi mai văzut astfel de funcţii, care se curbează domol, aproape pe
nesimţite şi, totuşi, să ajungă să formeze unghiuri perfect drepte !!
Aceasta este familia funcţiilor derivată excentrică dexθ, de excentru S punct fix [S(s [0,1],ε
= 0), pentru θ  [0, 3π], sus şi S punct mobil (jos).

Vă rog să observaţi că, pentru s = 0, FSM-CE dexθ degenerează în dreapta y = 1, iar restul
FSM-CE dexθ oscilează în jurul acestei drepte, paralelă cu axa x, iar pentru s = ± 1 se obţin
funcţii dreptunghiulare perfecte, fără dezvoltări în serii Fourier şi fară „mustăţile” care apar în
acest caz, mai clar distincte în figura urmatoare. În care, peste FSM-CE dexθ, a fost suprapusă
şi FSM-CE sinus cvadrilobic siq θ.
Funcţia siq θ oscilează în jurul dreptei y = 0, adică a axei x.

V-am spus, succint, ce pot să facă FSM-CE !.

A venit momentul să vă spun un mare secret cu privire la ce NU FAC FSM-CE ?
 Nu fac DISTINCŢIA dintre liniar şi neliniar!
 Nu fac DISTINCŢIA dintre cerc şi pătrat, dintre sferă şi cub, dintre elipsă şi
dreptunghi,ş.m.a.
 De exemplu, ecuaţiile parametrice exprima un cerc, pentru s = 0 şi un
PĂTRAT PERFECT (!) pentru s = ±1, aşa cum s-a putut observa în figura anterioară.

Care este concluzia?

CONCLUZIA este că matematica veche, CENTRICĂ, este proprie sistemelor liniare, în timp
ce matematica nouă, SUPERMATEMATICA, este proprie tuturor sistemelor, liniare şi
neliniare!
Neştiind să facă distincţia dintre cerc şi pătrat, SM poate crea noi obiecte /entităţi matematice
HIBRIDE, cum ar fi, de exemplu, CONO-PIRAMIDA din figura următoare, sau un TOR SM
circular şi pătrat în secţiune sau invers, pătrat şi circular în secţiune, şi câte şi mai câte dar..
SPAŢIUL… şi…. TIMPUL!

Şi chiar un avion, cu aripile din profile aerodinamice asimetrice şi coada cu profile simetrice,
cu corpul în oricare secţiune dorim, între circular şi pătrat, sau triunghiular, romb etc. şi.. cu
sau fără bombe şi multe altele… dar…
În speranţă că am reuşit, ÎN ACEST SCURT TIMP, să vă arăt LUMINIŢA DE LA
CAPĂTUL TUNELULUI, cu privire la noile posibilităţi de generare a suprafeţelor complexe
inchei M U L Ţ U M I N D U – V Ă P E N T R U A T E N Ţ I A A C O R D A T Ă !

Vă doresc, totodată, S U C C E S în aplicarea noii matematici şi vă stau oricând la dispoziţie,

cu cea mai mare plăcere, pentru alte informaţii, cu privire la noile complemente de
matematică, reunite sub denumire de SUPERMATEMATICĂ.

Mircea Eugen ŞELARIU

www.supermatematica.ro
www.supermathematica.com
www.eng.upt.ro/~mselariu
Din: http://www.romanianvip.com/2010/09/mircea-eugen-selariu-un-discurs/