Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)

Moto: ”Nu există ştiinţă decât despre ce este ascuns” Gaston Bachelard
“ Şi numai când este dezvăluit” Autorul

M A T E M A T I C A A T O M I C A
METODA DETERMINĂRII SUCCESIVE A CIFRELOR
CONSECUTIVE ALE UNUI NUMĂR  SOLUŢIE

1. INTRODUCERE

Atomii sunt cunoscuţi de atunci de când Leucip şi Democrit 450 î.e.n. i-au aşezat la baza tuturor lucrurilor
existente în univers, dar, de abia după peste 2000 de ani, ei, atomii, au fost aşezaţi şi în cadrul şi la baza Ştiintelor Fizice,
în cadrul “FIZICII ATOMICE” şi, mai puţin, în cadrul “FIZICII NUCLEARE”.
Istoria ne învaţă că nu se învaţă nimic din istorie. De aceea ea se repetă. De această dată în Matematică. Dintre toţi
filozofii din occident, Pytagoras a acordat cea mai mare insemnătate conceptului de NUMĂR. Ideea sa ca “Totul este
alcătuit după număr” a fost riguros verificată de Bertrand Russell: ”Cel mai uimitor lucru în ştiinţa modernă este
întoarcerea sa la pitagorism”
Ştiintele Matematice încă n-au sesizat importanţa atomizării sau a descompunerii în particule elementare şi a
utilizării acestor particule elementare la soluţionarea problemelor ei.
A sosit momentul să se poată afirma că NUMĂRUL este ATOMUL Matematicii.
Fizica operează doar cu sute de atomi, de la cel de heliu la cel de uraniu şi la cele ale elementelor transuranice.
Matematica este mai avantajoasă, din acest opunct de vedere, deoarece poate considera drept “atom” orice număr, iar
drept particule elementare, cifrele.
Nucleul acestui atom sunt cifrele arabe, cu “cifre  particule din nucleu” sau “protonii numerelor” dispuşi în
mai multe straturi.
Cifrele arabe mai sunt denumite şi cifre indiene sau cifre arabo-indiene şi sunt doar 10 astfel de cifre fără semn
/ cifre neutronice: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, ceea ce conferă / oferă un avantaj deosebit matematicii.
Cifrele zecimale sunt electronii matematicii de pe diversele orbite ale “atomilor  numere” din care sunt
alcătuite, evident, toate numerele / atomii, inclusiv cele care sunt soluţii ale unor probleme matematice.
Cifrele protonice sunt despărtite de cifrele electronice printr-o virgulă.
Dacă în Fizica Atomică, protonii sunt cu sarcină pozitivă şi electronii cu sarcină negativă, în Matematică, atât
unii –protonii- cât şi ceialalţi –electronii-, pot fi, în acelaşi timp, de acelaşi semn, în unele cazuri (soluţii) ambi pozitivi, în
alte cazuri, ambi negativi. Ȋn matematică, cele 10 cifre (0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9) sunt cifrele neutronice, cifrele fără
semn, despre care Kroneker spunea: ” Dumnezeu a făcut numerele întregi, toate celelalte sunt opera oamenilor ”.
Parafrazându- pe pe Kroneker, acum s-ar putea spune “Cu cele zece cifrele existente, oamnii au plăsmuit / făcut o
infinitate de numere”.
Dacă, în Fizica Atomică, pe orbitele elementelor stabile, nu pot fi mai mult decât 2 electroni pe primul strat, cel
exterior, cel mult 8 pe al doilea, cel mult 18 pe al treilea, cel mult 32 pe al patrulea, ş.a.m.d., în Matematica Atomică, pe
fiecare orbită poate fi / figura oricare dintre numerele neutronice, de la 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, ca cifre electronice.
Şi, oricare dintre ele, pe straturile din nucleu, ca cifre protonice.
Dacă admitem existenţa antimateriei, atunci şi în fizică, ca şi în matematică, pot exista protoni negativi şi
electroni pozitivi. Dar, numai în matematica, ei sunt, sau pot fi simultan, de acelaşi semn şi formează unul şi acelaşi atom:
atomnumăr.
Ȋn magistrala sa lucrare “BAZELE MATEMATICII SIGNADFORASICE” (signa = semn, ad foras = afară,
pus în faţă), publicată în Editura Nemira din Bucureşti, în anul 1996 [2], profesorul Octavian N. Voinoiu a fost la un pas
de Matematica Atomică când a separat numărul, numit variabilă signadforasică, sau necunoscuta X, în expresia unei
forme dihotomice /X/ │X│, în care, semnul grafic /X/ desemneaza semnul variabilei, iar│X│pune în evidenţă valoarea
ei absolută (aritmetică), fiecare dintre cele două părţi supunându-se axiomelor specifice semnului şi, respectiv,
modulului.
Semnul /X/, asociat valorii absolute, ca element, este studiat în două ipostaze:
 Dacă este identificabil cu unul dintre elementele (+) sau (─), el face parte din mulţimea semn “SEMASIA” S(-, +)
1
 Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)

 Dacă /X/ nu aparţine acestei mulţimi, atunci el întră în componenţa mulţimii M(/X/), rânduită, după afirmaţiile
autorului ei, prin intermediul unei funcţii “SIGNUM” Sg(r) de cu totul alte axiome.
Axiomele specifice, atât mulţimii SEMASIA cât şi funcţiei SIGNUM, sunt strâns legate de noţiunea de
ACCEDERE, definită ca o prezenţă în vecinătate a elementelor, noţiune pusă în evidenţă prin semnul grafic //.
Chiar dacă a atomizat-o doar parţial, lucrarea lui Octavian N. Voinoiu a adus mari servicii Matematicii,
eliminănd o serie de erori şi de limitări ale ei. Câteva exemple dintre cele mai importante:
 In Matematica Signadforasică semnul unei fracţii este dat numai de semnul numărătorului, cu implicaţii
profunde dacă amintim că
sau că fracţia signadforasică care defineşte tangenta centrică tanx ≡ tgx, a cărei expresie
este tavx, denumită tangenta Voinoiu şi notata tavx, face ca
perioada funcţiei sinx, adică 2π, sa fie şi a funcţiei tavx, în acord deplin cu o teoremă de bază a matematicii, care
afirmă că o funcţie compusă trebuie să se bucure de toate proprietăţile funcţiilor componente (sinx şi cosx).
Pe de o parte. Pe de altă parte, la definirea funcţiilor centrice cosα şi sinα după Euler, ca intersecţie a
semidreptei pozitive d+ cu cercul unitate CU(O,1) şi cu tangenta la cercul unitate în punctul A(1,0), în cazul
tangentei, la trecerea variabilei centrice α prin valoarile şi , intersecţia trebuia realizată cu semidreaptă
negativă d─ , ceea ce nu mai este cazul tangentei Voinoiu, care păstrează întersecţia semidreapei pozitive d+,
dar consideră şi o a două tangentă la cercul unitate din punctul A’(-1,0). Ca urmare, tangenta nu mai face salturi,
în punctele amintite, de la un infinit la celălalt, ci creşte continuu la infinit şi apoi scade progresiv până la celălat
infinit. Amanunte pot fi obţinute din [2] dar şi din lucrarea Şelariu Mircea Eugen “SUPERMATEMATICA.
Fundamente” Vol.I, Editura Politehnica din Timişoara, 2007 Cap. 3, §3.2, pag 75 … 79, Matematica
signadforasica a lui Octavian Nicole Voinoiu;
 Ȋn cazul ridicării la putere se obţine egalitatea
, egalitate care, pentru exponenţi pari şi valori negative ale variabilei

signadforasice devine, în cazul particular n = 2, │1│ sau = ,

rezultate complet diferite de cele din matematica centrică clasică.
 Rezultă că semiaxa negativă ( ) se transformă în sediul unei structuri de grup abelian în care convenţiile
clasice sunt total înlăturate, dezvăluind, după afirmaţiile autorului, o alta lume, bazată pe cu totul alte reguli, într-
un univers eminamente real în care:
☼ Logaritmii cu bază negativă au aceeaşi legitimitate ca şi cei cu bază pozitivă;
☼ Funcţiile cu grad par nu mai sunt obligate sa-si schimbe curbura când variabila trece prin valori negative;
☼ Semnele infinitilor sunt impuse de alte reguli;
☼ Ecuaţiile de grad par nu mai fac “notă discordantă” şi, ca o consecinţă, între umărul rădăcinilor şi gradul
ecuaţiilor apar alte legi;
☼ Derivatele signadforasice sunt mult mai generalizatoare şi capătă alte interpretări.

2 Principiul metodei succesive (MS)

Cu siguranţă, chiar şi cei care nu sunt impătimiţi ai jocurilor de noroc şi nici chiar jucători, au urmărit,
involuntar, emisiunile de TV cu tragerile la LOTO 6 din 49. Ȋntr-o urnă se întroduc bilele cu numere de la 1 la
49, apoi, un curent de aer le amestecă violent biolele şi tot datorita lui o bilă este evacuată din urnă sau extrasă.
Sunt extrase succesiv cele 6 numere câştigătoare. După care, în urnă, se întroduc numai 10 bile, gravate cu
CIFRE de la 0 la 9 (NEUTRONICE pentru ca nu au semn + sau -) şi sunt extrase succesiv cele 8 cifre care
formeaza numărul NOROC sau norocos. Ca de exemplu 00270238.
Metoda succesivă (MS), care va fi prezentată în continuare, seamănă foarte mult cu “tragerea”
numărului “NOROC” de la LOTO, cu deosebirea că cifrele nu apar aleator din urnă, ci pe baza verificării celor
0 cifre neutronice, “introduse într-un calculator cu un program de matematică” şi considerate în ordine de al 0
la 9 ca soluţii ale problemei de matematică şi afişarea erorilor pentru fiecare cifră neutronică în parte.
2
 Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)

Dacă, printre cele 10 erori afişate pe ecranul calculatorului apare cifra zero, am avut norocul să găsim o
soluţie exactă a problemei de matematică, una dintre cele mai multe posibile, cum este cazul unor rădăcini ale
unor ecuaţii sau a unor puncte de intersecţie ale unor curbe plane (Fig.1).
Dacă nu apare nicio eroare zero, însemnă că unele cifre neutronice sunt prea mici şi vor da erori
negative, iar altele sunt prea mari şi vor da erori pozitive. Unde va fi soluţia problemei ?
Intre erorile negative cele mai mici şi cele pozitive cele mai mici, adică între cele două cifre consecutive,
limitrofe, cu erori de semne diferite.
Dar dacă toate erorile afişate sunt de acelaşi semn ? Atunci trebuie cercetate cele două cifre
neutronice extreme 0 şi 9, care pot fi şi, mai precis, în acest caz, cel puţin una este, cifre protonice ale soluţiei
dar nu s-au “evidenţiat”, deoarece intervalele dintre cifrele -1 … 0 şi 9 …10 au rămas necercetate sau
“neacoperite” prin testare, aşa cum se poate constata în figura 1.
Intr-un exemplu, prezentat în continuare, de determinare a intersecţiei funcţiei supermatematice
circulare excentrice (FSM-CE) sinus excentric sexθ, de variabilă excentrică θ ≡ x, cu o dreaptă ce trece prin
origine
(1) ,
sau de soluţionare a ecuaţiei neliniare
(2) sin[x-arcsin[s.sin(x - z)]] – m. x = 0, ceea ce este echivalent, apar încă din prima iteraţie, cazurile
amintite, aşa cum se poate deduce din figura 1, pentru un excentru S(0,8; 0), adică de excentricitate numerică s
= 0,8, excentricitate unghiulară ε = 0 şi o pantă a dreptei, sau coeficient unghiular, m =tanα = 0,3.
Plot[{Sin[x-ArcSin[0.8Sin[x]]], 0.3x, Ecuaţia Eroarea
Sin[x-ArcSin[0.8Sin[x]]]-0.3x},{x,0,Pi}]
1.0 Sin[-1-ArcSin[0.8 Sin[-1]]]-0.3*(-1)

Sin[0-ArcSin[0.8 Sin[0]]]-0.3*0 0.
0.5 Sin[1-ArcSin[0.8 Sin[1]]]-0.3*1 -0.0414667
Sin[2-ArcSin[0.8 Sin[2]]]-0.3*2 0.326657
Sin[3-ArcSin[0.8 Sin[3]]]-0.3*3 -0.648016
Sin[4-ArcSin[0.8 Sin[4]]]-0.3*4 -2.19807
0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 Sin[5-ArcSin[0.8 Sin[5]]]-0.3*5 -1.89752
Sin[6-ArcSin[0.8 Sin[6]]]-0.3*6 -1.85772
Sin[7-ArcSin[0.8 Sin[7]]]-0.3*7 -1.93732
0.5 Sin[8-ArcSin[0.8 Sin[8]]]-0.3*8 -1.68016
Sin[9-ArcSin[0.8 Sin[9]]]-0.3*9 -2.01053

Sin[10-ArcSin[0.8 Sin[10]]]-0.3*10

CONCLUZII: Soluţiile sau rădăcinile ecuaţiei sunt:

Graficele funcţiilor x1= 0 - soluţie exactă cu o singură cifră protonică 0;
x2 = 1, …….. şi x3 = 2,……….
Fig. 1 Antamarea metodei succesive (MS) de determinare succesivă a cifrelor consecutive
ale soluţiei unei probleme de matematică (ecuaţie sau intersecţie de curbe)
www.SuperMathematica.com www.eng.upt.ro/~mselariu www.SuperMathematica.com

Fie P o problemă matematică ca, de exemplu, o ecuaţie oarecare, considerată deocamdată cu o singură
necunoscuta, liniară sau neliniară, de un grad oarecare; o intersecţie de curbe, cu unul sau mai multe puncte de
intersecţie; o operaţie matematică; etc., cu una sau mai multe soluţiile numerice posibile, care sunt numerele
atomice A1, A2, …, Ai , A şi i .
Ai fiind o soluţie numerică, din cele i posibile, este un număr atomic şi, în cel mai general caz, va fi de
forma
(3) Ai = (/Ni/│Ni│) (,)i (Ei) ,
3
 Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)

în care
(4) /Ni/ este mulţimea “semasia” S{+; ─}, formată din cele două semne posibile + şi ─, │Ni│ este
nucleul atomului-număr, format din m cifre-protoni pim  Ni = pi1pi2pi3 …pim, m  [0, ∞]; (,)i este virgula,
sau mulţimea { ; ,} care delimitează straturile nucleului de mulţimea cifrelor electronice consecutive eij ale
zecimalelor - electronice (Ei), care formează şi partea electronică a unui număr-atom, exprimată prin
(5) Ei = ei1ei2ei3ei4 … …ein de pe orbitele Oin, n  [0, ∞], ale atomului-număr.
Fie C mulţimea cifrelor neutronice
(6) C  {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9}≡ {C0, …Ci,… C9},din care sunt alcătuite toate numerele posibile.
T1: Dacă primul proton este
(7) pi1 = C0 = 0, în mod evident, nucleul nu va conţine şi alţi protoni, astfel că
(8) pi2 = pi3 = pi4 =… =pim { }
Altfel spus, dacă o soluţie numerică este, de exemplu, de forma = + ,
singura cifră din nucleu nu poate fi alta decât pi1 = 0 şi nu se cunosc, pentru că nu sunt posibile, (încă) formele 0036…;
036,787…; 03060,787…; etc., decât la LOTO şi, poate, la Bacalaureat.
T2: Dacă, soluţia exactă a unei probleme P este un număr întreg, format dintr-o singură cifră, ca de
exemplu
(9) p1 = = 2,
adică, un atom cu un singur proton şi fără electroni, ca şi exemplul din figura 2
(10) P , cu soluţiile

(11) Ai

15 Relaţia Eroarea Relaţia Eroarea

pentru x = -2 Ə pentru x = +2 Ə
10
-3*0+6 6 3*0-6 -6
5 -3*1+6 3 3*1-6 -3
-3*2+6 0 3*2-6 0
3 2 1 1 2 3
-3*3+6 -3 3*3-6 3
-3*4+6 -6 3*4-6 6
5
-3*5+6 -9 3*5-6 9
-3*6+6 -12 3*6-6 12
10
-3*7+6 -15 3*7-6 15
15 -3*8+6 -18 3*8-6 18
-3*9+6 -21 3*9-6 21
a) Grafice b) c)
Fig. 2 Soluţiile ecuaţiilor 3x + 6 = 0  A = x = ─ 2 şi 3x ─ 6 = 0  A = x = + 2
www.SuperMathematica.com www.eng.upt.ro/~mselariu www.SuperMathematica.com

atunci, întroducând soluţia exactă / cifra neutronică C2 = 2 în problemă (ecuaţie) eroarea Ə rezultă, evident,
nulă. Oricare altă cifră neutronică, va da erori diferite de zero. Cifrele neutronice limitrofe cifrei soluţie C2,
adică C1 = 1 = C2 ─ 1 sau C3 = 3 = C2 + 1, vor da erori diferite de zero şi de semne contrare / diferite.
T3: Neştiind sau necunoscându-se apriori care dintre cele 10 cifre neutronice Ci este soluţia posibilă, se
încearcă succesiv, (într-un program de matematică, aparent simultan) toate cifrele neutronice.
Ȋn exemplul considerat, a determina soluţiile ecuaţiilor (10) nu înseamna alt ceva decât intersectarea
funcţiilor (dreptelor) y = 3x 6 cu axa Ox, sau cu dreapta y = 0, adică de a rezolva sistemul de ecuaţii (12)

4
 Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)

(12) , a căror intersecţii sunt punctele de abscisă x = şi de ordonate y = 0.

Se cunoaşte că, la trecerea curbelor y = y(x) prin punctele de intersecţie cu axa Ox, ordonatele y schimbă
de semn. Ȋn cazul din figura 2,a, în care coeficientii unghiulari ai dreptelor sunt m = tanα = +3, la stânga
punctelor de intersecţie erorile sunt negative (Ə < 0), iar la dreapta acestor puncte sunt pozitive (Ə > 0).
Ȋn caz contrar, adică pentru o pantă negativă, m = tanα < 0, situaţia se inversează: la stânga punctelor
(soluţie) de intersecţie erorile sunt pozitive şi la dreapta acestora sunt negative.
T4: La verificarea, în problema P, a unei cifre-neutronice, aceea este considerată soluţie, care dă / are
eroarea negatvă în zona de schimbare a semnului erorilor.
Pentru înţelegerea şi mai facilă a metodei, pentru că ea este extraordinar de simplă, universală şi
infailibilă, se va prezenta, în primul rând, determinarea soluţiei unei împărţiri sau, ceea ce este acelaşi lucru,
determinarea soluţiei unei ecuaţii algebrice de ordinul unu cu o singură necunoscută
(13) 3x -77 = 0 ,
a cărei soluţie, cu 15 zecimale exacte, dată de programul MATHEMATICA 8 a lui Stephan Wolfram este
(14) .
Evident că, în acest scop nu mai era nevoie de nicio metodă nouă, dar ea este prezentată pentru a
evidenţia anumitele trasături / particularităţi ale metodei, evidenţiate în tabelul 1, metodă care, apoi, va fi
aplicată la ecuaţii neliniare mult mai complexe.
A găsi, sau a determina, o soluţie numerică a unei probleme oarecare de matematică “atomică”, prin metoda
determinării succesive a cifrelor întregi (sau a “pozitronilor”), cifre pe care le vom numi în continuare cifre pozitronice
şi a cifrelor zecimale (sau a “electronilor”), cifre pe care le vom denumi în continuare cifre electronice, ce alcătuiesc
numărul  soluţie (sau “atomul”) se rezumă la a completa succesiv cu cifre arabe corespunzătoare, în sensul de cifre
consecutive exacte, matricea liniară
1 2 3 . . N , 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 . . n

în care, cifrele 1, 2, 3, …, N sunt straturile în care se vor introduce succesiv cifrele întregi sau cifre pozitronice: de la 0
la 9 dacă N = 1, de la 10 la 19, de la 20 la 29, s.a.m.d. până de la 90 la 99 dacă N = 2, de la 100 la 109, pănă de la 990 la
999 dacă N = 3, ş.a.m.d. pentru N = 4, N = 5 etc) ale numărului, adică protonii atomului.
Cifrele 1, 2, 3, … , n sunt orbitele cifrelor electonice, pe fiecare orbită (în fiecare căsuţă) urmând a fi introduse
cifrele zecimale sau cifre electronice câte una singură din cele posibile de la 0 la 9. Protonii din starturi şi electronii de
pe orbite alcătuiesc numărul  soluţie, adică “atomuluinumăr”.
A găsi soluţia se reduce, deci, la a completa succesiv, cu cifre exacte, de la 0 la 9, consecutive, care satisfac datele
problemei, pătrăţelele matricii anterioare, determinând astfel alcătuirea “atomului matematic”. Adică, de a stabili care
sunt “cifrele protoni / protonoce” şi care sunt “cifrele  electroni / electronice” care, introduse în casuţele matricii, ca
şi în ecuaţie, satisfac sau soluţionează problema matematică dată.

2 OBSERVAŢII DE BUN - SIMŢ:

1) Ȋn fiecare căsuţă poate figura doar una dintre cele 10 cifre, pentru că altele nu există.Ca urmare, nu pot exista
două cifre diferite care să satisfacă problema în acelaşi loc, (pătrăţel al stratului sau al orbitei) al matricii
(atomului) şi în acelaşi timp;
2) Cifra potrivită, care corespunde soluţiei este cuprinsă între cifra care, considerată soluţie a problemei, dă o
eroare negativa şi următoarea cifră care dă o valoare pozitivă a erorii, sau invers, cunoscându-se faptul că
soluţiile sunt, de exemplu, unul sau mai multe puncte pe axa x şi, în stânga şi în dreapta acestui punct, adică la
trecerea funcţiei prin punctul soluţie, funcţia schimba de semn (sens) pentru că traversează / taie axa x;
3) Există, în fiecare etapă de determinare a unei cifre, din cele 10, adică pentru fiecare pătrăţel (strat sau orbită)
o singură schimbare posibilă de semn a erorii, dacă nu exista două soluţii exterem de apropiate între ele ale
problemei, asa cum s-a vazut in primul exemplu;

5
 Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)

2. DETERMINAREA SUCCESIVA A CIFRELOR CONSECUTIVE

ALE NUMARULUI π

4) Dacă, pentru determinarea protonilor din primul strat, prin introducerea succesivă a cele 10 cifre (0, …, 9),
considerate ca soluţie a problemei, erorile sunt de semne diferite, atunci nucleul este format dintr-un singur
strat (N = 1) sau cifră (de exemplu 3,…ca cifră protonică al numărul π, “atom” cu o infinitate de orbite (n
 ∞), dintre care, primele 25 de orbite, câte a reuşit, în decursul anilor, să memoreze autorul sunt prezentate
în continuare
π = 3,141592653589793238462643383279502884197169399375105820974944, cifra (3) fiind cea mai mică
dintre cele două cifre protonice consecutive (3, 4) care dau erori de semne diferite (Tab. 1);
Tabelul 1
DETERMINAREA SUCCESIVA A CIFRELOR CONSECUTIVE ALE NUMARULUI π
PRIN INTERSECTAREA FUNCŢIEI SINUS CENTRIC sinx CU AXA Ox DREAPTA y = 0
CIFRE PROTONICE , CIFRE ELECTRONICE
ECUAŢIA EROAREA Ə ECUAŢIA EROAREA Ə ECUAŢIA EROAREA Ə
N[Sin[0]] 0. N[Sin[3. 0]] 0.14112 N[Sin[3.1 0]] 0.0415807
N[Sin[1]] 0.841471 N[Sin[3. 1]] 0.0415807 N[Sin[3.1 1]] 0.0315874
N[Sin[2]] 0.909297 N[Sin[3. 2]] -0.0583741 N[Sin[3.1 2]] 0.021591
N[Sin[3]] 0.14112 N[Sin[3. 3]] -0.157746 N[Sin[3.1 3]] 0.0115924
N[Sin[4]] -0.756802 N[Sin[3. 4]] -0.255541 N[Sin[3.1 4]] 0.00159265
N[Sin[5]] -0.958924 N[Sin[3. 5]] -0.350783 N[Sin[3.1 5]] -0.00840725
N[Sin[6]] -0.279415 N[Sin[3. 6]] -0.44252 N[Sin[3.1 6]] -0.0184063
N[Sin[7]] 0.656987 N[Sin[3. 7]] -0.529836 N[Sin[3.1 7]] -0.0284035
N[Sin[8]] 0.989358 N[Sin[3. 8]] -0.611858 N[Sin[3.1 8]] -0.0383979
N[Sin[9]] 0.412118 N[Sin[3. 9]] -0.687766 N[Sin[3.1 9]] -0.0483884
CONCLUZIA:x = 0 este o soluţie, CONCLUZIA: Cifra electronică de CONCLUZIA: Cifra electronică de
deoarece eroarea Ə = 0, iar o a doua pe prima orbită este 1 pe a 2-a orbită este 4
soluţie este cuprinsă intre cifrele 3 şi 4 ş.a.m.d.
www.SuperMathematica.com www.eng.upt.ro/~mselariu www.SuperMathematica.com

5) Dacă toate erorile sunt de acelaşi semn, însemnă că soluţia nu se gaseşte în domeniul 0 … 9, ci este mai mare
vecât 9 şi se trece la două straturi 10, 11, 12, ş.a.m.d..până la 19. Dacă, din nou, toate erorile sunt de acelaşi
semn, înseamnă că soluţia este mai mare decât 19 şi se trece la 21, 22,…, 29 ş.a.m.d.
Dacă seria cu două straturi 91, 92, …, 99 dă tot erori de acelaşi semn, însemnă că protonii sunt pe trei straturi
şi se trece la 101, 102, 103, .., 109 ş.a.m.d., până când apar erori de semne diferite.
De exemplu, pentru 124 eroarea este negativă şi pentru 125 eroarea este pozitivă. Ȋnseamnă că soluţia este
cuprinsă în intervalul x =124 şi x = 125. Se admite valoarea nucleului de 124, pentru că, în continuare, se vor
adăuga cifrele electronice/(lor), care ne vor (con)duce spre valoarea 125 pe care însă n-o va atinge.
6) Pentru a testa şi a nu pierde schimbarile de semn la trecerea de la o grupa de cifre la grupa următoare, ca de
exemplu, din intervalele 9-10, 19-20, …, 99-100, 109-110, ş.a.m.d., se urmăreşte dacă nu cumva a apărut o
schimbare de semn la trecerea testării din grupa 0-9 la grupa 10-19, sau de la 90-99 la 100-109 ş.a.m.d. S-au,
mai practic, la fiecare grupa se adaugă la extremitaţi cifrele din grupele adiacente. Astfel, de exemplu, în locul
primei grupe de cifre 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 se va considera, o singură dată, grupa -1, 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7,
8, 9, 10. În locul celei de a doua grupe 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19 se va lua în considerare grupa 10,
11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20 ş.a.m.d.; schimbarea de semn posibilă dintre cifrele 9, 10 fiind testată în
grupa anterioară.
7) Se poate forma o grupă specială de cifre pentru testarea semnului cifrei protonice şi, totodată, a semnului
atomului matematic astfel, de exemplu, considerând că nucleul nu va depăşi 3 cifre protonice grupă specială
va putea fi: -9999, -999, -99, -9, 0, 9, 99, 999, 9999.

6
 Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)

Dacă aceste cifre sunt considerate ca soluţii posibile şi sunt introduse în problema / ecuaţia matematică şi dacă
apare o schimbare de semn între două dintre cifrele consecutive ale grupei speciale, atunci se testează în
continuare doar în interiorul acelui interval. De exemplu, dacă acel interval este 99 - 999, atunci se testeaza în
continuare intervalele 99 - 500 şi 500 - 999.
Dacă schimbarea de semn a erorii apare în intervalul 99-500, atunci se injumătăţeşte / imparte din nou
intervalul în alte două intervale. De exemplu 99-250 şi 250-500 ş.a.m.d. până când schimbarea de semn apare
într-o grupă cu acelaşi număr de cifre. Acest număr de cifre va fi şi numărul de straturilor  cifre
protonice ale nucleului şi se va şti şi semnul lui. Operaţiile par şi sunt laborioase, dar numai pentru
programatorul care realizeaza un program de matematica atomică adecvat, nu şi pentru computer.
Dacă uităm să punem virgula, la incheierea cifrelor întregi, sau a nucleului, atunci, în intervalul x = 1240…la
x = 1249, erorile vor fi din nou toate de acelaşi semn şi vor creşte brusc (Tab.2,a ▼►-jos-dreapta).
8) De aceea, următoarele soluţii încercate, pentru determinarea cifrei electronice de pe prima orbită, vor fi
x = 124,0…până la x = 124,9 sau x  [124,0; 124,9].
9) Ȋn continuare, cifrele electronice pot fi determinate succesiv numai una câte una.
10) Acum e musai să apară o schimbare de semn, pentru fiecare orbită în parte, aşa cum se poate observa în
toate coloanele din tabelul 2,b. Dacă, totuşi, nu apare într-o grupă, însemnă că schimbarea a apărut la
interstiţiul / trecerea (zona adiacentă) dintre două grupe consecutive, aşa cum s-a descris anterior la punctul
7, între 9 şi 10. Ca urmare, într-un astfel de caz, cifra electronică de pe această orbită va fi 9.
11) Ȋncercările succesive ale cifrelor consecutive se vor continua fie până la obţinerea unei erori nule (Ə = 0),
când, continuarea nu mai are sens, fie până la obţinerea numărului de zecimale exacte propus / impus / cerut.
Ȋn exemplul care va urama, determinarea soluţiei unei ecuaţii a lui Iohannes Kepler este posibilă până la 17-a
zecimală exactă, când eroarea depistată devine nulă, aşa cu se poate constata din tabelul 3. Sau, până când
programul de matematică este depăşit de situaţie.
12) Problema se simplifică foarte mult, dacă se reprezintă computerizat funcţia şi se determină primele cifre, care
mai sunt lizibile pe garafic, ale intersecţiei cu axa x. Astfel, pentru exemplul anterior, graficele intersecţiei
dreptei y = 3x-77 cu axa x, y = 0, sunt prezentate în figura3, prin restrângerea sucesiva a domeniului din jurul
punctului de intersecţie. Pentru ultima secvenţă fiind încă lizibile valoarile de 25,6666 şi 25, 6667, cifre între
care trebuie căutată soluţia. Ca urmare, pe a 4-a orbită se alege cifra 6, de unde se antamează procesul.
13) Dacă, în cazul anterior au fost necesari 19 paşi, acum vor mai fi necesari doar 10 paşi.

4 UN EXEMPLU SIMPLU DE APLICARE A METODEI SUCCESIVE (MS)

Tabelul 2,a
REZOLVARE ANALITICĂ COMPUTERIZATĂ, CU METODA DETERMINĂRII SUCCESIVE (MS)
A CIFRELOR CONSECUTIVE ALE NUMĂRULUI SOLUŢIE (atomului matematic) AL ECUAŢIEI
ALGEBRICE SIMPLE DE ORDINUL UNU CU O SINGURĂ NECUNOSCUTĂ 3x -77 = 0
DETERMINARE CIFRELOR PROTONICE. ELE SUNT 25,….  2 pe primul strat şi 5 pe al doilea strat

Prima cifră-nucleu: ECUAŢIA EROAREA Primele două ECUAŢIA EROAREA

Ə cifre-nucleu: Ə
0 3*0-77 -77 10 3*10-77 -47
1 3*1-77 -74 11 3*11-77 -44
2 3*2-77 -71 12 3*12-77 -41
3 3*3-77 -68 13 3*13-77 -38
4 3*4-77 -65 14 3*14-77 -35
5 3*5-77 -62 15 3*15-77 -32
6 3*6-77 -59 16 3*16-77 -29
7 3*7-77 -56 17 3*17-77 -26
8 3*8-77 -53 18 3*18-77 -23
9 3*9-77 -50 19 3*19-77 -20

Concluzia: Erorile Ə < 0, toate negative  Concluzia: Erorile Ə < 0, toate negative 
Nucleu format din minimum 2 cifre > 9 Nucleu format din minimum 2 cifre > 19
www.SuperMatematica.ro

7
 Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)

Primele două EROAREA Atreia EROAREA

cifre-nucleu: 25 ECUAŢIA Ə cifră-nucleu: – ? ECUAŢIA Ə
20 3*20-77 -17 25 0 3*200-77 523
21 3*21-77 -14 25 1 3*211-77 556
22 3*22-77 -11 25 2 3*222-77 589
23 3*23-77 -8 25 3 3*233-77 622
24 3*24-77 -5 25 4 3*244-77 655
25 3*25-77 -2 25 5 3*255-77 688
26 3*26-77 +1 25 6 3*266-77 721
27 3*27-77 4 25 7 3*277-77 754
28 3*28-77 7 25 8 3*288-77 787
29 3*29-77 10 25 9 3*299-77 820
Concluzia: Erorile Ə de semne diferite  Concluzia: Erorile Ə >> 0, toate pozitive
Radacina/soluţia este intre cele doua valori 25 şi 26 şi mult mai mari VIRGULĂ !
Tabelul 2,b
DETERMINARE CIFRELOR ELECTRONICE.
ELE SUNT , 666666666666666
Primele 3 cifre: EROAREA Cifra de pe EROAREA
25,5 ECUAŢIA Ə orbita 2: 6 ECUAŢIA Ə
25, 0 3*25.0-77 -2. 25,6 0 3*25.60-77 - 0.2
25, 1 3*25.1-77 -1.7 25,6 1 3*25.61-77 -0.17
25, 2 3*25.2-77 -1.4 25,6 2 3*25.62-77 -0.14
25, 3 3*25.3-77 -1.1 25,6 3 3*25.63-77 -0.11
25, 4 3*25.4-77 -0.8 25,6 4 3*25.64-77 -0.08
25, 5 3*25.5-77 -0.5 25,6 5 3*25.65-77 -0.05
25, 6 3*25.6-77 -0.2 25,6 6 3*25.66-77 -0.02
25, 7 3*25.7-77 0.1 25,6 7 3*25.67-77 +0.01
25, 8 3*25.8-77 0.4 25,6 8 3*25.68-77 +0.04
25, 9 3*25.9-77 0.7 25,6 9 3*25.69-77 +0.07
Concluzia: Erorile Ə de semne diferite  Concluzia: Erorile Ə < 0, toate negative 
Radacina/soluţia este intre cele doua valori 25,6 şi 25,7 Prima orbită formată din cifre > 25,66 şi 25,67
Cifrele de pe EROAREA Cifră de pe EROAREA
orbitela a 3-a: 6 ECUAŢIA Ə orbita a 4-a: 6 ECUAŢIA Ə
25,66 0 3*25.66 0-77 -0.02 25,666 0 3*25.6660-77 -0.002
25,66 1 3*25.66 1-77 -0.017 25,666 1 3*25.6661-77 -0.0017
25,66 2 3*25.66 2-77 -0.014 25,666 2 3*25.6662-77 -0.0014
25,66 3 3*25.66 3-77 -0.011 25,666 3 3*25.6663-77 -0.0011
25,66 4 3*25.66 4-77 -0.008 25,666 4 3*25.6664-77 -0.0008
25,66 5 3*25.66 5-77 -0.005 25,666 5 3*25.6665-77 -0.0005
25,66 6 3*25.66 6-77 -0.002 25,666 6 3*25.6666-77 -0.0002
25,66 7 3*25.66 7-77 +0.001 25,666 7 3*25.6667-77 +0.0001
25,66 8 3*25.66 8-77 +0.004 25,666 8 3*25.6668-77 +0.0004
25,66 9 3*25.66 9-77 +0.007 25,666 9 3*25.6669-77 +0.0007
Concluzia: Erorile Ə de semne diferite  Concluzia: Erorile Ə de semne diferite 
Rădăcina/soluţia este între cele două valori 25,666 şi 25,667 Rădăcina/soluţia este între cele două valori 25,666 şi 25,667
Cifră de pe orbita a 5-a: 6 ECUAŢIA EROAREA Cifră de pe ECUAŢIA EROAREA
Ə orbita a 6-a: 6 Ə
25,6666 5 3*25.66665-77 -0.00005 25,66666 5 3*25.666665-77 -5.×10-6
25,6666 6 3*25.66666-77 -0.00002 25,66666 6 3*25.666666-77 -2.×10-6
25,6666 7 3*25.66667-77 +0.00001 25,66666 7 3*25.666667-77 +1.×10-6
Concluzia: Erorile Ə de semne diferite  Rădăcina/soluţia este Concluzia: Erorile Ə de semne diferite  Rădăcina/soluţia este
între cele două valori25,66666 şi 25,66667 între cele două valori25,666666 şi 25,666667
Cifră de pe orbita a 7- EROAREA Cifră de pe EROAREA
a: 6 ECUAŢIA Ə orbita a 8-a: 6 ECUAŢIA Ə

25,666666 5 3*25.6666665-77 -5.×10-7 25,6666666 5 3*25.66666665-77 -5.×10-8

25,666666 6 3*25.6666666-77 -2.×10-7 25,6666666 6 3*25.66666666-77 -2.×10-8
25,666666 7 3*25.6666667-77 +1.×10-7 25,6666666 7 3*25.66666667-77 +1.×10-8

Concluzia: Erorile Ə de semne diferite  Rădăcina/soluţia este între Concluzia: Erorile Ə de semne diferite  Rădăcina/soluţia este
cele două valori25,6666666 şi 25,6666667 între cele două valori25,66666666 şi 25,66666667

8
 Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)

Cifră de pe orbita a EROAREA Cifră de pe orbita a EROAREA

9-a: 6 ECUAŢIA Ə 10-a: 6 ECUAŢIA Ə
25,66666666 5 3*25.666666665-77 -5.×10-9 25.666666666 5 3*25.6666666665-77 -4.99995×10-10
25,66666666 6 3*25.666666666-77 -1.99999×10-9 25,666666666 6 3*25.6666666666-77 -2.00004×10-10
25,66666666 7 3*25.666666667-77 +1.×10-9 25,666666666 7 3*25.6666666667-77 +1.00002×10-10
Concluzia: Erorile Ə de semne diferite  Concluzia: Erorile Ə de semne diferite 
Rădăcina/soluţia este între cele două valori Rădăcina/soluţia este între cele două valori
25,666666666 şi 25,666666667 25,6666666666 şi 25,6666666667
Cifră de pe orbita a EROAREA Cifră de pe orbita a 12-a: 6 EROAREA
11-a: 6 ECUAŢIA Ə Ə
25,6666666666 5 3*25.66666666665- -5.0008×10-11 25,66666666666 5 -5.00222×10-12
25,6666666666 6 77 -2.00089×10-11 25,66666666666 6 -2.00373×10-12
25,6666666666 7 3*25.66666666666- +1.00044×10-11 25,66666666666 7 +9.9476×10-13
77
3*25.66666666667-
77
Concluzia: Erorile Ə de semne diferite  Concluzia: Erorile Ə de semne diferite 
Rădăcina/soluţia este între cele două valori Rădăcina/soluţia este între cele două valori
25,66666666666 şi 25,66666666667 25,666666666666 şi 25,666666666667
Cifră de pe orbita a 13-a: 6 EROAREA Cifră de pe orbita a 14- EROAREA
ECUAŢIA Ə a: 6 Ə
25,666666666666 5 3*25.6666666666665- -4.9738×10-13 25.6666666666666 5 -5.68434×10-14
25,666666666666 6 77 -1.98952×10-13 25.6666666666666 6 -1.42109×10-14
25,666666666666 7 3*25.6666666666666- +9.9476×10-14 25.6666666666666 7 +1.42109×10-14
77
3*25.6666666666667-
77
Concluzia: Erorile Ə de semne diferite  Concluzia: Erorile Ə de semne diferite 
Rădăcina/soluţia este între cele două valori Rădăcina/soluţia este între cele două valori
25,6666666666666 şi 25,6666666666667 25,66666666666666 şi 25,66666666666667
Cifră de pe orbita a 15-a: 6 EROAREA
ECUAŢIA Ə
25.66666666666666 5 3*25.666666666666665-77 0.
25.66666666666666 6 3*25.666666666666666-77 0.
25.66666666666666 7 3*25.666666666666667-77 0.

Concluzia: Erorile Ə de semne diferite  Rădăcina/soluţia este între cele două valori25,666666666666666 şi 25,666666666666667
Sau capacitatea programului MATHEMATICA 8 s-a epuizat
www.SuperMatematica.ro

ECUAŢIA 3x -77 = 0 1) Rezolvare grafică

1.0 0.4 0.010

0.5 0.3 0.005

0.2
25.2 25.4 25.6 25.8 26.0 25.662 25.664 25.666 25.668 25.670

0.5 0.1 0.005

1.0 0.010
25.65 25.70 25.75 25.80

1.5 0.1 0.015

2.0 0.2 0.020

www.SuperMatematica.ro

9
 Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)

0.0010 0.00010

0.0005 0.00005

25.6662 25.6664 25.6666 25.6668 25.6670 25.6666 25.6666 25.6667 25.6667 25.6667

0.0005 0.00005

0.0010 0.00010

0.0015 0.00015

0.0020 0.00020

Fig. 3 SOLUŢIA : x =
www.SuperMatematica.ro

3 REZOLVAREA cu ms a ECUATIEI LUI KEPLER

Fie, de exemplu, problema determinării soluţiilor, sau a rădăcinilor unei ecuaţie algebrice / trigonometrice
neliniare cum este ecuaţia germanului Iohannes Kepler (1571 – 1630)
(15) E – e.sinE = M, în scrierea ei originară, în care E este anomalia excentrică, a.e este excentricitatea reală şi e
este excentricitatea numerică a orbitei eliptice (Fig. 2 ▼►) sau

Fig.4 Ecuaţia lui Iohannes Kepler

www.SuperMatematica.ro

10
 Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)

Fig. 2,b
Desen preluat de pe website-ul
http://ro.wikipedia.org/wiki/
Anomalie_excentric%C4%83

Fig. 5 Anomalia excentrică

www.SuperMatematica.ro
(15’) x – e.sinx = M  x – M = – e.sinx  F1[x] = F2[x]  F1[x]: y1 = x – M; F2[x] : y2 = e.sinx

3.1 OBSERVAŢII MATEMATICE LOGICE

1) Deoarece, domniul funcţiei sinus este sinx  [-1, +1], rezultă că termenul e.sinx  [– e, + e];
2) Pentru ca elipsa să fie o curbă continuă, e necesar ca excentricitatea numerică e ≤ 1, astfel că

1 2 3 4 5 6

6
Fig. 6,a Soluţiile (ca intersecţii) ale ecuaţiilor Kepler
extinse, la e  [0, 2] şi M  [0, 6]
x=θ=E=
x  [0, 2]; y  [ –1, + 1]
Fig.6,b Soluţia ecuaţiei Kepler (3’), ca punct de
intersecţie al dreptei y1 = x – M cu sinusoida y2 = e.sinx

11
 Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)

1.00 0.865

0.95 0.864

0.90
0.863

0.85
0.862

0.80
0.861
0.75

1.861 1.862 1.863 1.864 1.865

1.75 1.80 1.85 1.90 1.95 2.00
0.86220 0.862100

0.862095
0.86215
0.862090

0.86210 0.862085

0.862080
0.86205

0.862075

1.86205 1.86210 1.86215 1.86220

1.86207 1.86208 1.86209 1.86209 1.86209 1.86210

Fig.6,c Graficele punctului de intersecţie al dreptei y1 = x – M cu sinusoida y2 = e.sinx din ecuaţiei Kepler (3’),
www.SuperMatematica.ro

Tabelul 3
Soluţionarea exactă a ecuaţiei lui Iohannes Kepler E – e sinE = M ◄─► θ - e.sinθ = C
M = C = 1; e = 0,9; E = θ  θ = cu eroarea 0
STRATURILE NUCLEULUI , O R B I T E
1 2 3 N 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 n-1 n
1 - - ----- - , 8 6 2 0 8 6 6 8 6 8 7 3 9 9 9 6 ---- - -

PRIMUL STRAT  1 , PE PRIMA ORBITĂ  8 PE A DOUA ORBITĂ  6

0 0- –1 1, 0 1,0 - -0.75732 1,8 0 1,8 0 - -0.0764
1 1- 1, 1 1,1 - -0.70208 1,8 1 1,8 1- -0.0643
2 2- 1, 2 1,2 - -0.63883 1,8 2 1,8 2 - -0.0521
3 3- 1, 3 1,3 - -0.56720 1,8 3 1,8 3 - -0.0399
4 4- 1, 4 1,4 - -0.48690 1,8 4 1,8 4 - -0.0275
5 5- 1, 5 1,5 - -0.39774 1,8 5 1,8 5 - -0.0151
6 6- 1, 6 1,6 - -0.29961 1,8 6 1,8 6 - -0.0026
7 7- 1, 7 1,7 - -0.19249 1,8 7 1,8 7 - 0.0099
8 8- 1, 8 1,8 - -0.07646 1,8 8 1,8 8 - 0.0226
9 9- 1, 9 1,9 - +0.0483 1,8 9 1,8 9 - 0.0354

PE A TREIA ORBITĂ  2 PE A PATRA ORBITĂ  0

1,86 0 1,86 0 - -0.0026 1,862 0 1,862 0 - -0.0026
1,86 1 1,86 1 - -0.0013 1,862 1 1,862 1 - -0.0013
1,86 2 1,862 - -0.0001 1,862 2 1,862 2 - -0.0001

12
 Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)
1,86 3 1,86 3 - 0.0011 1,862 3 1,862 3 - 0.0011
1,86 4 1,86 4 - 0.0024 1,862 4 1,862 4 - 0.0024
1,86 5 1,86 5 - 0.0036 1,862 5 1,862 5 - 0.0036
1,86 6 1,86 6 - 0.0049 1,862 6 1,862 6 - 0.0049
1,86 7 1,86 7 - 0.0061 1,862 7 1,862 7 - 0.0061
1,86 8 1,86 8 - 0.0074 1,862 8 1,862 8 - 0.0074
1,87 9 1,86 9 - 0.0087 1,862 9 1,862 9 - 0.0087

PE A CINCEA ORBITĂ  8 PE A ŞASEA ORBITĂ  6

1,8620 0 1,8620 0 - -0.00010 1,86208 0 1,86208 0 - -8.41521×10-6
1,8620 1 1,8620 1 - -0.00009 1,86208 1 1,86208 1 - -7.15674×10-6
1,8620 2 1,8620 2 - -0.00008 1,86208 2 1,86208 2 - -5.89828×10-6
1,8620 3 1,8620 3 - -0.00007 1,86208 3 1,86208 3 - -4.63981×10-6
1,8620 4 1,8620 4 - -0.00005 1,86208 4 1,86208 4 - -3.38135×10-6
1,8620 5 1,8620 5 - -0.00004 1,86208 5 1,86208 5 - -2.12288×10-6
1,8620 6 1,8620 6 - -0.00003 1,86208 6 1,862086 - -8.64411×10-7
1,8620 7 1,8620 7 - -0.00002 1,86208 7 1,86208 7 - 3.94059×10-7
1,8620 8 1,8620 8 - -8.41521×10-6 1,86208 8 1,86208 8 - 1.65253×10-6
1,8620 9 1,8622 9- 4.16947×10-6 1,86208 9 1,86208 9 - 2.911×10-6

PE A ŞAPTEA ORBITĂ  6 PE A OPTA ORBITĂ  8

1,862086 0 1,862086 0 - -8.64411×10-7 1,8620866 0 1.86208660-0.9 Sin[1.86208660]-1 -1.09329×10-7
1,862086 1 1,862086 1 - -7.38564×10-7 1,8620866 1 1.86208661-0.9 Sin[1.86208661]-1 -9.67443×10-8
1,862086 2 1,862086 2 - -6.12717×10-7 1,8620866 2 1.86208662-0.9 Sin[1.86208662]-1 -8.41596×10-8
1,862086 3 1,862086 3 - -4.8687×10-7 1,8620866 3 1.86208663-0.9 Sin[1.86208663]-1 -7.15749×10-8
1,862086 4 1,862086 4 - -3.61023×10-7 1,8620866 4 1.86208664-0.9 Sin[1.86208664]-1 -5.89902×10-8
1,862086 5 1,862086 5 - -2.35176×10-7 1,8620866 5 1.86208665-0.9 Sin[1.86208665]-1 -4.64055×10-8
1,862086 6 1,862086 6 - -1.09329×10-7 1,8620866 6 1.86208666-0.9 Sin[1.86208666]-1 -3.38208×10-8
1,862086 7 1,862086 7 - 1.6518×10-8 1,8620866 7 1.86208667-0.9 Sin[1.86208667]-1 -2.12361×10-8
1,862086 8 1,862086 8 - 1.42365×10-7 1,8620866 8 1.86208668-0.9 Sin[1.86208668]-1 -8.65139×10-9
1,862086 9 1,862086 9 - 2.68212×10-7 1,8620866 9 1.86208669-0.9 Sin[1.86208669]-1 + 3.93331×10-9

PE A NOUA ORBITĂ  6 PE A ZECEA ORBITĂ  8

-9
1,86208668 0 1.86208668 0-0.9Sin[1.86208668 0]-1 -8.65139×10 1,862086686 0 1.8620866860-0.9 Sin[1.8620866860]-1 -1.10057×10-9
1,86208668 1 1.86208668 1-0.9 Sin[1.86208668 1]-1 -7.39292×10-9 1,862086686 1 1.8620866861-0.9 Sin[1.8620866861]-1 -9.74725×10-10
1,86208668 2 1.86208668 2-0.9 Sin[1.86208668 2]-1 -6.13445×10-9 1,862086686 2 1.8620866862-0.9 Sin[1.8620866862]-1 -8.48878×10-10
1,86208668 3 1.86208668 3-0.9 Sin[1.86208668 3]-1 -4.87598×10-9 1,862086686 3 1.8620866863-0.9 Sin[1.8620866863]-1 -7.23031×10-10
1,86208668 4 1.86208668 4-0.9 Sin[1.86208668 4]-1 -3.61751×10-9 1,862086686 4 1.8620866864-0.9 Sin[1.8620866864]-1 -5.97184×10-10
1,86208668 5 1.86208668 5-0.9 Sin[1.86208668 5]-1 -2.35904×10-9 1,862086686 5 1.8620866865-0.9 Sin[1.8620866866]-1 -4.4549×10-10
1,86208668 6 1.86208668 6-0.9 Sin[1.86208668 6]-1 -1.10057×10-9 1,862086686 6 1.8620866866-0.9 Sin[1.8620866866]-1 -3.4549×10-10
1,86208668 7 1.86208668 7-0.9 Sin[1.86208668 7]-1 1.57897×10-10 1,862086686 7 1.8620866867-0.9 Sin[1.8620866867]-1 -2.19643×10-10
1,86208668 8 1.86208668 8-0.9 Sin[1.86208668 8]-1 1.41637×10-9 1,862086686 8 1.8620866868-0.9 Sin[1.8620866868]-1 -9.37966×10-11
1,86208668 9 1.86208668 9-0.9 Sin[1.86208668 9]-1 2.67484×10-9 1,862086686 9 1.8620866869-0.9 Sin[1.8620866869]-1 3.20504×10-11

PE A UNSPREZECEA ORBITĂ  7 PE A DOUASPREZECEA ORBITĂ  4

1,8620866868 6 1.8620866868 6- -1.82886×10-11 1,86208668687 3 1.862086686873 – -1.92846×10-12
-0.9 Sin[1.8620866868 6]-1 - 0.9 Sin[1.862086686873]-1
1,8620866868 7 1.8620866868 7 - -5.70388×10-12 1,86208668687 4 1.862086686874 – -6.69798×10-13
-0.9 Sin[1.8620866868 7]-1 - 0.9 Sin[1.862086686874]-1
1,8620866868 8 1.8620866868 8 - 6.88072×10-12 1,86208668687 5 1.862086686875 – 5.88418×10-13
-0.9 Sin[1.8620866868 8]-1 - 0.9 Sin[1.862086686875]-1
1,8620866868 9 1.8620866868 9 - 1.94655×10-11 1,86208668687 6 1.862086686876 – 1.84697×10-12
-0.9 Sin[1.8620866868 9]-1 - 0.9 Sin[1.862086686876]-1

PE A TREISPREZECEA ORBITĂ  5 PE A PATRUSPREZECEA ORBITĂ  3

1,862086686874 4 1.862086686874 4 –
- 0.9.Sin[1.862086686874 4]-1
1,862086686874 5 1.862086686874 5 –
- 0.9.Sin[1.862086686874 5]-1
1,862086686874 6 1.862086686874 6 –
- 0.9.Sin[1.862086686874 6]-1
1,862086686874 7 1.862086686874 7 –
- 0.9.Sin[1.862086686874 7]-1
-1.66533×10-13 1,8620866868745 2 1.8620866868745 2 – -1.53211×10-14
- 0.9 Sin[1.8620866868745 2] - 1
-4.05231×10-14 1,8620866868745 3 1.8620866868745 3 – -2.88658×10-15
- 0.9 Sin[1.8620866868745 3] - 1
8.52651×10-14 1,8620866868745 4 1.8620866868745 4 – 9.76996×10-15
- 0.9 Sin[1.8620866868745 4] - 1
2.10942×10-13 1,8620866868745 5 1.8620866868745 5 – 2.22045×10-14
- 0.9 Sin[1.8620866868745 5] - 1

PE A CINCISPREZECEA ORBITĂ  2 PE A ŞAISPREZECEA ORBITĂ  1

13
 Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)
1,86208668687453 1 1.862086686874531 - -1.66533× 1,862086686874532 0 1.8620866868745320 - -2.22045×
- 0.9 Sin[1.862086686874531] - 1 10-15 - 0.9 Sin[1.8620866868745320] - 1 10-16
1,86208668687453 2 1.862086686874532 - -2.22045× 1,862086686874532 1 1.8620866868745321 – -2.22045×
- 0.9 Sin[1.862086686874532] - 1 10-16 - 0.9 Sin[1.8620866868745321] - 1 10-16
1,86208668687453 3 1.862086686874533 - 8.88178× 1,862086686874532 2 1.8620866868745322 – 0.
- 0.9 Sin[1.862086686874533] -1 10-16 - 0.9 Sin[1.8620866868745322] - 1
1,86208668687453 4 1.862086686874534 - 2.22045× 1,862086686874532 3 1.8620866868745323 – 0.
- 0.9 Sin[1.862086686874534] -1 10-15 - 0.9 Sin[1.8620866868745323] - 1

PE A ŞAPTESPREZECEA ORBITĂ  6 PE A OPTSPREZECEA ORBITĂ  0 sau -

1,8620866868745321 0 1.86208668687453210 – -2.22045 1,86208668687453215 0 1.862086686874532160 - 0.
0.9 Sin[1.86208668687453210] - 1 ×10-16 0.9 Sin[1.862086686874532160]-1
1,8620866868745321 1 1.86208668687453211 – -2.22045 1,86208668687453215 1 1.862086686874532161 – 0.
0.9 Sin[1.86208668687453211] - 1 ×10-16 0.9 Sin[1.862086686874532161 ] -1
1,8620866868745321 2 1.86208668687453212 – -2.22045 1,86208668687453215 2 1.862086686874532162 – 0.
0.9 Sin[1.86208668687453212] - 1 ×10-16 0.9 Sin[1.862086686874532162] - 1
1,8620866868745321 3 1.86208668687453213 – -2.22045 1,86208668687453215 3 1.862086686874532163 – 0.
0.9 Sin[1.86208668687453213] - 1 ×10-16 0.9 Sin[1.862086686874532163] - 1
1,8620866868745321 4 1.86208668687453214 – -2.22045 1,86208668687453215 4 1.862086686874532164 – 0.
0.9 Sin[1.86208668687453214] - 1 ×10-16 0.9 Sin[1.862086686874532164] - 1
1,8620866868745321 5 1.86208668687453215 – -2.22045 1,86208668687453215 5 1.862086686874532165 – 0.
0.9 Sin[1.86208668687453215] - 1 ×10-16 0.9 Sin[1.862086686874532165] - 1
1,8620866868745321 6 1.86208668687453216 – 0. 1,86208668687453215 6 1.862086686874532166 – 0.
0.9 Sin[1.86208668687453216] - 1 0.9 Sin[1.862086686874532166] - 1
1,8620866868745321 7 1.86208668687453217 – 0. 1,86208668687453215 7 1.862086686874532167 – 0.
0.9 Sin[1.86208668687453217] - 1 0.9 Sin[1.862086686874532167] - 1
1,8620866868745321 8 1.86208668687453218 – 0. 1,86208668687453215 8 1.862086686874532168 – 0.
0.9 Sin[1.86208668687453218] - 1 0.9 Sin[1.862086686874532168] - 1
1,8620866868745321 9 1.86208668687453219 – 0. 1,86208668687453215 9 1.862086686874532169 – 0.
0.9 Sin[1.86208668687453219] - 1 0.9 Sin[1.862086686874532169] - 1
e.sinx  [–1, +1];
3) Deoarece, din ecuaţia (3) rezultă x = M + e.sinx  x = M 1 sau x  [ M – 1, M + 1];
4) Considerând M = 1 şi e = 0,9, rezultă domeniul posibil al rădăcinii / soluţiei ecuaţiei lui Kepler :
5) x  [0, 2]; Putem anticipa soluţia: x = θ = E = cu 17 zecimale exacte.
6) Aşa cum rezultă din (15’), soluţionarea ecuaţiei lui Kepler poate fi privită şi ca determinarea punctului de
intersecţie dintre dreapta y1 = x – M şi o curbă sinusoidală y2 = e.sinx de amplitudine egală cu e (Fig.6).
7) Determinarea punctului de intersecţie poate fi realizat, până la o anumită valoare, sau până la un anuit grad de
precizie sau, altfel spus, până la o anumită zecimală, prin reprezentarea grafică a celor două funcţii (dreapta şi
sinusoida), ca în figura 6,c, reducând progresiv domeniul lui x, din jurul punctului de intersecţie.
Ȋn ultima secvenţă, pentru x  [ , apar unele neclarităţi cu privire la amplasarea
coordonate x a punctului de intersectie, în acest domeniu, de aceea, acest proces, care ajută la determinarea primelor 6
cifre consecutive, dintre care una (1) ca cifră protonică şi 5 cifre electronice ( , de pe 5 orbite (
), trebuie abandonat şi se trece la metoda descrisă anterior, a determinării succesive a cifrelor electronice
consecutive, plecând, în continuare, de la a 5-a orbită.
Rezolvarea grafică a ecuaţiei lui Kepler, pentru e = 0,9 şi M = 1 este prezentată în figura 4, în care segmentul
TM este chiar soluţia / abscisa căutată │TM│ = x ≡ θ, deoarece punctul M este pe o evolventă a cercului unitate CU(O, R
=1), iat T este punctul de tangenţă cu CU. Segmentul │TP│ = e.sinθ şi, pentru R = 1, este unul dintre termenii ecuaţiei,
astfel că │TM│ – │TP│ = R = 1.
Aplicarea metodei succesive (MS) este indicată în tabelul 3.

5. REZOLVAREA cu ms a ECUATIEI LUI KEPLER modificate

Ȋnlocuind în ecuaţia (3) excentricitatea e cu abscisa ex, se va obţine o nouă ecuaţie, denumiţa ecuaţia lui Kepler
modificată, care va fi o ecuaţie cu excentricitate numerică variabilă. Pentru e = 1 şi M = 2, ecuaţia va fi
(16) x - x.sinx = 2 sau x - x.sinx - 2 = 0
Ecuaţia (4) se poate oricând descompune în doi termeni, astfel
(16’) F1(x) = x – 2; F2(x) = x.sinx 

14
 Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)

20

15

2
10

5
1 2 3 4 5 6

5 10
2

4
10

a) Cele trei radacini b) Prima rădăcină

Fig.7,a Ecuaţia lui Iohannes Kepler de excentricitate variabilă
www.SuperMatematica.ro

Acum, soluţionarea problemei determinării rădăcinii x sau a rădacinilor xi ale ecuaţiei se reduce fie la determi-
narea punctelor de nul, adică a intersectiei funcţie y = x - x.sinx - 2 cu axa Ox, adica y = 0, fie la determinarea punctelor
de intersecţie x sau xi ale celor două curbe între ele F1(x) şi – F2(x). Ȋn ambele cazuri, trebue rezolvat sitemul de ecuaţii
neliniare de ordinul unu cu o singura necunoscută
(17) , sau a sitemului de ecuaţii
Funcţiile din aceste ecuaţii sunt reprezentate grafic în figura 4, atât pentru intersecţia cu axa Ox cât şi ca
intersecţie ale celor două funcţii între ele. Se constată ca ecuaţia are o infinitate de radăcini, dintre care, primele 3 rădăcini
se gasesc în intervalele / jurul cifrelor de

(18)

20 8

15 6

10 4

5 2

5 10 1 2 3 4 5 6 7

5 2

10 4

15
 Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)

0.839
4

0.840
2

0.841
1 2 3 4 5 6

0.842
2

4 2.8405 2.8410 2.8415 2.8420

0.841046
0.84104
0.841048

0.84105 0.841050

0.841052
0.84106
0.841054

0.84107
0.841056

0.841058
2.84104 2.84105 2.84105 2.84106
2.84105 2.84105 2.84105 2.84105 2.84105 2.84106

Fig.4,b Ecuaţia lui Iohannes Kepler, de excentricitate variabilă, în jurul primei rădăcini x1 = 2,8 … 2,9
Tabelul 4
Soluţionarea exactă a ecuaţiei lui Iohannes Kepler de excentricitate numerică variabilă e = E = θ
E – E sinE = M ◄─► θ - θ.sinθ = C
M = C = 2; e = 1; E = θ  θ = ….cu eroarea de -9.1549×10-12
PE A ŞASEA ORBITĂ  3 PE A ŞAPTEPTA ORBITĂ  0

ECUAŢIA EROAREA ECUAŢIA EROAREA

-6
2.84105 2-2.841052Sin[2.841052] - 2 -3.57209×10
2.84105 3-2.841053Sin[2.841053] - 2 -1.5442×10-7 2.8410530-2.8410530Sin[2.8410530] - 2 -1.5442×10-7
2.84105 4-2.841054Sin[2.841054] - 2 3.26325×10-6 2.8410531-2.8410531Sin[2.8410531] - 2 1.87348×10-7
2.84105 5-2.841055Sin[2.841055] - 2 6.68093×10-6
PE A OPTA ORBITĂ  4 PE A NOUA ORBITĂ  5

ECUAŢIA EROAREA ECUAŢIA EROAREA

2.84105303-2.84105303Sin[2.84105303] - 2 -5.18894×10-8 2.841053044-2.841053044Sin[2.841053044] - 2 -4.04201×10-9
2.84105304-2.84105304Sin[2.84105304] - 2 -1.77127×10-8 2.841053045-2.841053045Sin[2.841053045] - 2 -6.24334×10-10
2.84105305-2.84105305Sin[2.84105305] - 2 1.6464×10-8 2.841053046-2.841053046Sin[2.841053046] - 2 2.79334×10-9
2.84105306-2.84105306Sin[2.84105306] - 2 5.06408×10-8 2.841053047-2.841053047Sin[2.841053047] - 2 6.21101×10-9
PE A ZECEA ORBITĂ  1 PE A UNSPREZECEA ORBITĂ  8

ECUAŢIA EROAREA ECUAŢIA EROAREA

-10
2.8410530450-2.8410530450Sin[2.8410530450] - 2 -6.24334×10
2.8410530451-2.8410530451Sin[2.8410530451] - 2 -2.82569×10-10 2.84105304518-2.84105304518Sin[2.84105304518] - 2 -9.1549×10-12
2.8410530452-2.8410530452Sin[2.8410530452] - 2 5.91984×10-11 2.84105304519-2.84105304519Sin[2.84105304519] - 2 2.50218×10-11
2.8410530453-2.8410530453Sin[2.8410530453] - 2 4.00966×10-10
www.SuperMatematica.ro
Procesul, determinării primei rădăcini, poate fi antamat, adică, să înceapă de la x1 = 2 , 84105…., cu neutronii 0 ..
…. 9 pe orbita a 6-a, aşa cum este cazul prezentat în tabelul 4.
S-au prezentat doar neutronii din jurul punctului de schimbare a semnului erorilor
S-a considerat că procesul poate fi întrerupt pe orbita a 11-a, deoarece principiul MS este deja clar.

16
 Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)
BIBLIOGRAFIE
1 Matila C. Ghica FILOZOFIA ŞI MISTICA NUMĂRULUI
2 Voinoiu Octavian INTRODUCERE IN MATEMATICA
SIGNADFORASICA
3 Şelariu Mircea Eugen FUNCŢII CIRCULARE EXCENTRICE
4 Şelariu Mircea Eugen FUNCŢII CIRCULARE EXCENTRICE şi
EXTENSIA LOR.
5 Şelariu Mircea Eugen STUDIUL VIBRAŢIILOR LIBERE ale UNUI
SISTEM NELINIAR, CONSERVATIV cu
AJUTORUL FUNCŢIILOR CIRCULARE
EXCENTRICE
6 Şelariu Mircea Eugen APLICAŢII TEHNICE ale FUNCŢIILOR
CIRCULARE EXCENTRICE
7 Şelariu Mircea Eugen THE DEFINITION of the ELLIPTIC
ECCENTRIC with FIXED ECCENTER
8 Şelariu Mircea Eugen ELLIPTIC ECCENTRICS with MOBILE
ECCENTER
9 Şelariu Mircea Eugen CIRCULAR ECCENTRICS and
HYPERBOLICS ECCENTRICS
10 Şelariu Mircea Eugen ECCENTRIC LISSAJOUS FIGURES
11 Şelariu Mircea Eugen FUNCŢIILE SUPERMATEMATICE CEX şi
SEX- SOLUŢIILE UNOR SISTEME
MECANICE NELINIARE
12 Şelariu Mircea Eugen SUPERMATEMATICA
13 Şelariu Mircea Eugen FORMA TRIGONOMETRICĂ a SUMEI şi a
DIFERENŢEI NUMERELOR COMPLEXE
14 Şelariu Mircea Eugen MIŞCAREA CIRCULARĂ EXCENTRICĂ
15 Şelariu Mircea Eugen RIGIDITATEA DINAMICĂ EXPRIMATĂ
CU FUNCŢII SUPERMATEMATICE
UNIVERS ENCICLOPEDIC, Buc., 1998
Editura NEMIRA, Buc.,
Com. I Conferinţă Naţională de Vibraţii în
Construcţia de Maşini, Timişoara , 1978,
pag.101…108.
Bul .St.şi Tehn. al I.P. ”TV” Timişoara, Seria
Mecanică, Tomul 25(39), Fasc. 1-1980, pag.
189...196
Com. I Conf. Naţ. Vibr.în C.M.
Timişoara,1978, pag. 95...100
Com.a IV-a Conf. PUPR, Timişoara, 1981,
Vol.1. pag. 142...150
A V-a Conf. Naţ. de Vibr. în Constr. de
Maşini,Timişoara, 1985, pag. 175...182
IDEM pag. 183...188
Com. a V-a Conf. Naţ. V. C. M. Timişoara,
1985, pag. 189...194.
IDEM, pag. 195...202
Com. a VII-a Conf.Naţ. V.C.M.,
Timişoara,1993, pag. 275...284.
Com.VII Conf. Internaţ. de Ing. Manag. şi
Tehn.,TEHNO’95 Timişoara, 1995, Vol. 9:
Matematica Aplicată,. pag.41...64
Com.VII Conf. Internaţ. de Ing. Manag. şi
Tehn., TEHNO’95 Timişoara, 1995, Vol. 9:
Matematică Aplicată, pag. 65...72
Com.VII Conf. Internaţ. de Ing. Manag. şi
Tehn. TEHNO’95., Timişoara, 1995 Vol.7:
Mecatronică, Dispozitive şi Rob.Ind.,pag.
85...102
Com.VII Conf. Internaţ. de Ing. Manag. şi
Tehn., TEHNO’95 Timişoara, 1995 Vol.7:
Mecatronică, Dispoz. şi Rob.Ind.,pag.
185...194
17
 Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)
16 Şelariu Mircea Eugen DETERMINAREA ORICÂT DE EXACTĂ A
RELAŢIEI DE CALCUL A INTEGRALEI
ELIPTICE COMPLETE DE SPETA
INTAIA K(k)
17 Şelariu Mircea Eugen FUNCŢII SUPERMATEMATICE
CIRCULARE EXCENTRICE DE
VARIABILĂ CENTRICĂ
18 Şelariu Mircea Eugen FUNCŢII DE TRANZIŢIE
INFORMAŢIONALĂ
19 Şelariu Mircea Eugen FUNCŢIILE SUPERMATEMATICE
CIRCULARE EXCENTRICE DE
VARIABILĂ CENTRICĂ CA SOLUŢII ALE
UNOR SISTEME OSCILANTE NELINIARE
20 Şelariu Mircea Eugen INTRODUCEREA STRÂMBEI ÎN
MATEMATICĂ
21 Şelariu Mircea Eugen QUADRILOBIC VIBRATION SYSTEMS
22 Şelariu Mircea Eugen SMARANDACHE STEPPED FUNCTIONS
23 Şelariu Mircea Eugen TEHNO ART OF ŞELARIU
SUPERMATHEMATICS FUNCTIONS
24 Şelariu Mircea Eugen PROIECTAREA DISPOZI-TIVELOR DE
PRELUCRARE, Cap. 17 din PROIECTAREA
DISPOZITIVELOR
25 Petrişor Emilia ON THE DYNAMICS OF THE DEFORMED
STANDARD MAP
26 Petrişor Emilia SISTEME DINAMICE HAOTICE
27 Petrişor Emilia RECONNECTION SCENARIOS AND THE
THERESHOLD OF RECONNECTION IN
THE DYNAMICS OF NONTWIST MAPS
28 Cioara Romeo FORME CLASICE PENTRU FUNCŢII
CIRCULARE EXCENTRICE
29 Preda Horea REPREZENTAREA ASISTATĂ A
TRAIECTORILOR ÎN PLANUL FAZELOR
A VIBRAŢIILOR NELINIARE
30 Filipescu Avram APLICAREA FUNCŢIILOR (ExPH )
EXCENTRICE PSEUDOHIPERBOLICE ÎN
TEHNICA
31 Dragomir Lucian UTILIZAREA FUNCŢIILOR
(Toronto- Canada ) SUPERMATEMATICE ÎN CAD / CAM : SM-
CAD / CAM. Nota I-a: REPREZENTARE ÎN
2D
32 Şelariu Şerban UTILIZAREA FUNCŢIILOR
SUPERMATEMATICE ÎN CAD / CAM : SM-
CAD / CAM. Nota I I –a: REPREZENTARE
Bul. VIII-a Conf. de Vibr. Mec.,
Timişoara,1996, Vol III,
pag.15 ... 24.
TEHNO ’ 98. A VIII-a Conferinţa de
Inginerie Menagerială şi Tehnologică,
Timişoara 1998,
pag 531..548
TEHNO ’ 98. A VIII-a Conferinţa de
Inginerie Managerială şi Tehnologică,
Timişoara 1998,
pag 549… 556
TEHNO ’ 98. A VIII-a Conferinţa de
Inginerie Managerială şi Tehnologică,
Timişoara 1998,
pag 557…572
Lucr. Simp. Naţional “Zilele Universităţii Gh.
Anghel” Ed. II-a, Drobeta Turnu Severin, 16-17
mai 2003, pag. 171 … 178
The 11 –th International Conference on
Vibration Engineering, Timişoara, Sept. 27-
30, 2005 pag. 77 … 82
Revista: “Scienta Magna” Vol. 3, No. 1, 2007,
ISSN 1556-6706
(ISBN-10):1-59973-037-5
(ISBN-13):974-1-59973-037-0
(EAN): 9781599730370
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1982, pag. 474 … 543
Workshop Dynamicas Days’94, Budapest, si
Analele Univ.din Timisoara, Vol.XXXIII,
Fasc.1-1995, Seria Mat.-Inf.,pag. 91…105
Seria Monografii matematice, Tipografia
Univ. de Vest din Timişoara, 1992
Chaos, Solitons and Fractals, 14 ( 2002)
117…127
Proceedings of the Scientific Communications
Meetings of “Aurel Vlaicu” University, Third
Edition, Arad, 1996, pg.61 ..65
Com. VI-a Conf.Naţ.Vibr. în C.M. Timişoara,
1993
Com.VII-a Conf. Internat.de Ing. Manag. Şi
Tehn. TEHNO’95, Timişoara, Vol. 9.
Matematica aplicată., pag. 181 … 185
Com.VII-a Conf. Internaţ.de Ing. Manag. şi
Tehn. TEHNO’95, Timişoara, Vol. 9.
Matematică aplicată., pag. 83 … 90
Com.VII-a Conf. Internaţ.de Ing. Manag. şi Tehn.
TEHNO’95, Timişoara, Vol. 9. Matematică
Aplicată., pag. 91 … 96
18
 Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)
ÎN 3D
33 Staicu Florentiu DISPOZITIVE UNIVERSALE de PRELUCRARE Com. Ses. Anuale de Com.Şt. Oradea ,1994
a SUPRA-FEŢELOR COMPLEXE de TIPUL
EXCENTRICELOR ELIPTICE
34 George LeMac THE ECCENTRIC TRIGONOMETRIC The University of Western Ontario, London,
FUNCTIONS: AN EXTENTION OF Ontario, Canada Depertment of Applied
CLASSICAL TRIGONOMETRIC Mathematics May 18, 2001
FUNCTIONS.
35 Şelariu Mircea INTEGRALELE UNOR FUNCŢII Com. VII Conf.Internaţ.de Ing.Manag. şi
Ajiduah Cristoph SUPERMATEMATICE Tehn. TEHNO’95 Timişoara. 1995,Vol.IX:
Bozântan Emil (USA) Matem.Aplic. pag.73…82
Filipescu Avram
36 Şelariu Mircea ANALIZA CALITĂŢII MIŞCĂRILOR IDEM, Vol.7: Mecatronică, Dispozitive şi
Fritz Georg (G) PROGRAMATE cu FUNCŢII Rob.Ind.,
Meszaros A.(G) SUPERMATEMATICE pag. 163…184
37 Şelariu Mircea ALTALANOS SIKMECHANIZMUSOK Bul.Şt al Lucr. Prem.IV,Universitatea din
Szekely Barna FORDULATSZAMAINAK ATVITELI Budapesta, nov. 1992
( Ungaria ) FUGGVENYEI MAGASFOKU
MATEMATIKAVAL
38 Şelariu Mircea A FELSOFOKU MATEMATIKA Bul.Şt al Lucr. Prem.IV, Universitatea din
Popovici Maria ALKALMAZASAI Budapesta,
nov. 1994
39 Smarandache Florentin IMMEDIATE CALCULATION OF SOME http://arxiv.org/abs/0706.4238 Archiv arXiv
Şelariu Mircea Eugen POISSON TYPE INTEGRALS USING (United States)
SUPERMATHEMATICS CIRCULAR EX- viXra.org > Functions and Analysis >
CENTRIC FUNCTIONS viXra:1004.0053
40 Konig Mariana PROGRAMAREA MIŞCĂRII DE MEROTEHNICA, Al V-lea Simp. Naţ.de
Şelariu Mircea CONTURARE A ROBOŢILOR Rob.Ind.cu Part .Internaţ. Bucuresti, 1985
INDUSTRIALI cu AJUTORUL pag.419…425
FUNCŢIILOR TRIGONOMETRICE
CIRCULARE EXCENTRICE
41 Konig Mariana PROGRAMAREA MIŞCĂRII de Merotehnica, V-lea Simp. Naţ.de RI cu
Şelariu Mircea CONTURARE ale R I cu AJUTORUL participare internaţională, Buc.,1985, pag.
FUNCŢIILOR TRIGONOMETRICE 419 … 425.
CIRCULARE EXCENTRICE,
42 Konig Mariana THE STUDY OF THE UNIVERSAL Com. V-a Conf. PUPR, Timişoara, 1986,
Şelariu Mircea PLUNGER IN CONSOLE USING THE pag.37…42
ECCENTRIC CIRCULAR FUNCTIONS
43 Staicu Florenţiu CICLOIDELE EXPRIMATE CU AJUTORUL Com. VII Conf. Internaţională de Ing.Manag. şi
Şelariu Mircea FUNCŢIEI SUPERMATEMATICE rex Tehn, Timişoara “TEHNO’95”pag.195-204
44 Gheorghiu Em. Octav FUNCŢII CIRCULARE EXCENTRICE DE Ses.de com.st.stud.,Secţia
Şelariu Mircea SUMA DE ARCE Matematică,Timişoara, Premiul II la Secţia
Bozantan Emil matematică pe 1983
45 Gheorghiu Emilian Octav FUNCŢII CIRCULARE EXCENTRICE. Ses. De com.şt.stud. Secţia Matematică,
Selariu Mircea DEFINIŢII, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII premiul II la Secţia Matematică pe 1985.
Cojerean Ovidiu TEHNICE.

46 Şelariu Mircea Eugen CINETOSTATICĂ GEOMETRICĂ Com. Primului Simpozion de Roboţi

(METODA SEPARĂRII MOMENTELOR) Industriali, Buc. 1981,
pag. 378…384
ANALIZA AUTOFRÂNĂRII Com.I Simp. Naţ.de Rob.Ind.,Buc.,1981
MECANISMELOR DE PREHENSIUNE PRIN
47 Şelariu Mircea Eugen METODA SEPARARII MOMENTELOR Com.I Simp. Naţ.de Rob.Ind.,Buc.,1981
Mădăraş Lucian

19
 Şelariu, Mircea Eugen, METODA SUCCESIVĂ (MS)

Timişoara 15 ianuarie 2012 www. SauperMatematica.ro

www. SuperMathematica.com
www.eng.upt.ro/~mselariu

20