MINISTERUL l�VAT AMINTULUI

UNIVERSITATEA BUCU�E$TI

ION D. TEODORES_CU

GIOMETRlf ANJ\I.IIICA
81 llEMINTI D( ALGIBRA llNIARA

EDITURA DIDACTICA $1 PEDAGOGIC)\

BUCURESTI - 1965
 PREFATA

Geometria analitica, folosind metoda coordonatelor, studiazd obiectele (figu­

rile) geometrice cu mijloacele algebrei. Pentru realizarea acestul studiu, se ata­
§eazii. punctelor sau elementeLor care compun obiectele geometrice unul sau mai
multe numere, zise coordonate, astfel ea proprieta/ile obiectelor stnt exprimate
prln legaturi algebrice sau analitlce intre aceste coordonate.
Geometria analitica a aparut in prima jumatate a secolului al XVII-lea, in­
temeietorii ei fiind marele matematiclan francez Pierre Fermat (1601-1665)
$i renumltul filozof francez Rene Descartes (1596-1660). Studlul figurilor
geometrice din spa/iul euclidian cu ajutorul calculului algebric (geometria ana­
litica in spa/iu) a fost elaborat abia in prima jumatate a secolului al XVIII-lea,
de catre matematicienii francezi P. La Hire (1640-1718) $i A. Clai­
raut (1713-1765).
ln aceasta carte se considera unele probleme ale geometriel euclidiene; se
studiaza in special curbele algebrice de gradul I $i II din planul euclidian
$i curbele $i suprafe/ele algebrice de gradul I $i II din spa/iul euclidian. Geo­
metrla euclidiana este acea ramura a geometriei care se bazeaza pe no/iunile
de distan/a, masurata prin teorema Lui Pltagora*>, §i unghl; in aceasta geome­
trie se realizeazd axioma paraleleLor a Lui Euclid**> (intr-un plan, printr-un
punct exterior unei drepte date se duce o dreapta §i numai una singura).
Geometriile in care axioma paraLeleLor nu este verificata, se numesc geometrii
neeuclidiene (geometria Lui Lobacevski-BoLyal***>, geometria Lui Riemann****>.)
Geometriile neeuclldiene nu fac obiectul acestei car/i.
Problematica cursului este clasica §i constituie o parte fundamentala din
cuno§tin/ele ce se predau in inva/amintul superior.
Cursul este impar/it in patru par/l : 1n prima parte (geometria pe dreapta)
sint' tratate chestiunl privind sisteme de coordonata pe dreapta (coordonata abs­
cisa, coordonata baricentrica, coordonata prolectlva, coordonate omogene).
*) Pitagora din Sames, filozof �i matematician al Greciei antice, a trait tntre anii aprox.
570-500 i.e.n.
**) Euclid, mare matematician din perioada elenistica, tntemeietorul �colii din Alexandria,
a trait in sec. al III-lea i.e.n.
***) Nikolai Ivanovici Lobacevski, mare matematician rus, profesor la Universitatea
din Kazan, a trait tntre anii 1792-1856.
- lane� Bolyai a trait la Tg. Mure� �i Timi�oara, tntre anii 1802-1860.
****> B. Riemann, mare mateinatician german, a trait tntre anii 1826-1866.
6 PREFATA

Partea a doua (elemente de algebra liniara) cuprinde teoria determinan/ilor

$i unele probleme legate de matrici; apoi se studiaza sistemele de ecua/ii (al­
gebrice) liniare.
In partea a treia (geometria tn · plan) se introduc sisteme de coordonate tn
plan, se determina diferite forme ale ecua/iei dreptei, se trateazii, unele elemente
de teoria curbelor $i locuri geometrice plane (cercul, conice pe ecua/ii canonice)
$i se face un studiu sistematic al conicelor (teoria generala a conicelor).
ln partea a patra (geometria tn spa/iu) se introduc sisteme de coordonate
tn spaJiu, se trateaza calculul vectorial (algebra vectorialii,), se determina dife­
rite forme ale ecua/iilor dreptei sau ale ecua/iei planului, se expun unele pro­
bleme privind generarea suprafe/elor, se face un studiu sistematic al cuadri­
celor (atit pe ecua/iile canonice ctt $i teoria genera/a a cuadricelor).
Tratarea problemelor se poate face din mai multe puncte de vedere. De exem­
plu, rezultatele pot fi expuse pe linia programului de la Erlangen (F. Klein*>,
1872), care concepe geometria ea studiu al invarian/ilor unui grup de transfor­
miiri. Pe o astfel de expunere a geometriei analitice se bazeazii cartea acad. prof.
G. Vriinceanu, Geometrie analitica, proiectiva �i diferentiala [25]. De aceea,
recomandiim aceasta carte acelora care doresc sii aprofundeze unele probleme ale
geometriei analitice, sa cunoasca unele rezultate din geometria proiectivii.
Desigur, tntr-o carte de geometrie analitica se poate prezenta un material
bogat $i variat, tnsa - pentru a riimtne in limitele programei analitice a cursului
de ,,Geometrie analitica $i elemente de algebra liniara", curs ce se preda studen­
/ilor anului I de la FacultaJile de matematica $i mecanica ale Universitii/ilor -
a trebuit sa renun/am la tratarea unor probleme care depii$eau cadrul cursului.
Figurile au fost tntocmite $i executate de arh. $t. Teodorescu de la Inst.
de arhitecturii, ,,Ion Mincu" din Bucure$ti.

*) Felix Klein, matematician german, a trait tntre anii 1849-1925.

 PARTEA lNTil

GEOMETRIA PE DREAPTA
12 GEOMETRIA PE DREAPTA

In virtutea acestei axiome, numita �i axioma continuitatii, exista pe dreap­

ta u un singur punct P, care separa punctele rationale A i , A 2 , ••• , A n,••·
de punctele rationale B1, B 2, •••, B n , ... din constructia indicata. Fie
a1 < a2 < ... < an < ... ; b1 > b2 > ... > b > ... n (I)
�irurile de numere rationale, unul monoton crescator, celalalt monoton des­
crescator, care corespund punctelor A 1,A 2, ••• ,A n ,·•·, respectiv B1, B 2, ... ,
B n, ... Segmentele A 1B 1, A 2B2, .•., A n B n ,... fiind astfel incit fiecare este
interior segmentului precedent, tnseamna ea
an < bn
�i

deci
lim (bn - an )
11-+CO
= 0.
Cele doua �iruri (1) se bucura astfel de proprietatile cerute de
T o r e m a 1. Fie, respectiv,

f31, f32,··•,f3,, , ...

doua �iruri de numere reale, astfel tncit:

I) primul �ir este monoton crescator, al doilea �ir este monoton descrescator;
2) orice numar din primul �ir este mai mic decit orice numar din al doilea �ir;
3) diferenfa � n -rtn tinde catre zero cind n cre�te nemarginit.
In aceste conditii, cele doqa �iruri tind catre o aceea�i limita.
Prin urmare, cele doua �iruri numerice (I) tind catre un acela�i numar real
(rational sau irational). Acesta este numarul pe care ii vom face sa corespunda
punctului P. Astfel, axioma lui Cantor-Dedekind afirma:
Orica.mi punct de pe dreapta ii corespunde un numar real.
Proprietatea reciproca este adevarata. In adevar, se cunoa�te:
Te o r e m a 2. Un numar real « fiind dat, se pot construi doua �iruri de
numere rationale, care sa se bucure de proprietafile 1), 2), 3) din teorema 1 �i
a caror limita comuna sa fie (X.
Fie doua �iruri de numere rationale (1), care se bucura de proprietatile din
teorema I. Fie, de asemenea,
A 1, A 2, •••, A n , ... ; respectiv B 1, B 2, ••• , B n , ...
�irurile de puncte pe o dreapta u, care corespund termenilor celor doua
�iruri de numere (I). Atunci, deoarece segmentele A 1B 1 , A 2B 2 , •• • , A;,B n, ...
satisfac conditiile axiom�i lui Cantor-Dedekind, exista pe dreapta data un
punct P, �i unul singur, comun tuturor segmentelor A 1B 1, A 2B2, •••, A n B ,,, ...
Facem ea acest punct P sa corespunda numarului real ex.
14 GEOMETRIA PE DREAPTA

PB e,:, este paralela cu u, fiind in prelungirea lui PA 00 . Ob.

f,
iar dreapta
servam ea la cea mai mica ·cre�tere [a lunghiului « (respectiv �) peste
punctul de intersectie al dreptei corespunzatoare unghiului cu u apare la
stinga (respectiv la dreapta) lui 0. Deci, punctele A c,:,, B«> coincid daca vrem
sa avem o corespondenta biunivoca intre dreptele duse prin P �i punctele
dreptei u. Vom considera astfel ea pe dreapta u exista un singur punct la infinit,
fie ea ne apropiem de el prin punctele la sttnga lui O (deci, pentru valori din
ce in ce mai mari tn valoare absoluta, tnsa negative, ale abscisei x), fie ea ne
apropiem prin punctele la dreapta lui O (deci, pentru valori din ce in ce mai
mari, pozitive, ale abscisei x). Obtinem, a�adar, acela�i punct limita, punctul
la infinit al dreptei u, numit �i punctul impropriu al dreptei u*.
Punctului impropriu al dreptei u facem sa-i corespunda abscisa x = 00, �i
reciproc.
Spunem ea am completat dreapta euclidianii (formata din totalitatea punctelor
de abscisa finita) cu un punct, punctul impropriu al dreptei; dreapta astfel
completata se nume�te dreapta proiectivii.
Corespondenta tntre punctele dreptei u �i abscisele lor x poseda proprietatile
de biunivocitate, ordonare �i continuitate, care caracterizeaza notiunea de
coordonata. Deci, abscisa x constituie o coordonatii a punctelor de pe dreapta.
Prin extensiune, daca abscisa x ia o valoare complexa « +
i�, vom conveni
ea unei astfel de valori sa-i corespunda pe dreapta u un punct imaginar,
acest punct neputtnd fi reprezentat geometric pe .dreapta. Doua puncte
imaginare se zic imaginar conjugate, daca corespund la doua abscise complex
conjugate.
Lungimea unui segment. Conceptul de lungime tl putem defini prin urrria­
toarea
De f i n if i e. Admitem ea fiecarui segment de dreapta i se poate asocia
un numar nenegativ bine determinat, astfel incit:
1) segmentelor egale sa le corespunda numere egale ;
2) daci B este un punct al segmentului AC, iar segmentelor AB �i BC
le corespund numerele « �i �' atunci segmentului AC ii corespundenumarul «+�;
3) unui anumit segment OE ii corespunde numirul 1.
Numarul asociat fiecarui segment va fi numit lungimea segmentului, lungi­
mea segmentului OE fiind unitatea liniarii de miisurii sau unitatea de miisurii
(sa_u tnca etalon) pentru segmentele dreptei.

* In geometria neeuclidiana a lui Lobacevski-Bolyai, punctele AOQ �i B«1 stnt distincte,

astfel tnctt PAoo �i PB00 fac un unghi e diferit de zero (e< ;; tn acest caz, areptele
OAco �i OBm nu stnt perpendiculare pe PO). Orice dreapta trecind prin P �i cuprinsa in
unghiul e este o nonsecantd (nu intersecteaza dreapta u), dreptele PAco �i PBa:, fiind
paralele.
Pe de alta parte, tn analiza matematica, dreapta se completeaza • cu doua puncte la
infinit, notate -00 �i +00. In acest caz, avem o corespondenta biunivoca intre punctele
dreptei u �i semidreptele cu originea in P, tndreptate spre u.
 DETERMINANT!. MATRICE 37

unde
1 2 ... n )
I=(
ii i 2 ... i,.
(15')
este unul din cele n ! elemente ale mulfimii rp,, (grupul permutarilor mulfimii
{I, 2, ..., n} ), iar
O, dacii. permutarea I este para,
p ( /) = { (l5")
1, daca permutarea I este impara .
. In adevar, tn dezvoltarea (12'), elementul a li1 are coeficientul (-J)i1-1D;11.
Observam ca ·i1 este �i ordinul permutarii ciclice (1 2...i1)-t, care, efectuata
asupra primelor i1 coloane, aduce coloana i1 tn locul coloanei tntti.
Dezvolttnd determinantul D;11 (dupa elementele primei linii a lui D;11,
respectiv dupa elementele liniei a doua a lui D), obtinem
.,
D;.1 = a21D;.1,12-a22D;a1,22 + ... + (-1)'2- I a2; Di l,i 2 + ... ± a2nDi 1 1,n2 •
2 1 2

In aceasta dezvoltare lipse�te numai elementul a2;1 al liniei a doua din ta­
bloul (11), deoarece acest element apartine cofoanei i1 suprimate.
Fie elementul a2i2(i2 =/= i1), care are coeficientul (-1);�-• D;,1,;2 i; este ordi­ 2;
nul permutarii ciclice (1 2... i2)', semnul prim indictnd lipsa lui i1 din ciclu, daca
i1 < i2 • Deci, a1:1 a2;2 figureaza tn dezvoltarea determinantului D �i are coeficientul
(-1t-1+i�-t D;1 1, 1 22 , numarul i1 - 1 + i� - 1 fiind numarul transpozitiilor
in care se descompune permutarea (1 2 ... i1) (1 2 ... i2)'.
Itertnd (procedind cu D:,1,;22 ea �i cu D;,1), vom gasi ea tn dezvoltarea lui D
.• d
avem produsu1 au,a2;2a3;1 cu coef.tctentu 1 (-1)i1-l+i�-l+i,-l D;1 1,;22,;3a, t3 fu
. .,
n
ordinul permutarii ciclice (1 2...i3)'. De aceasta data, accentul indica lipsa
lui i1, i2 din ciclu.
Continutnd astfel, rezulta ea monomul al i1 a2;2 ••• an;,,, ai carui factori
sint elemente din tablou, luate cite unul din fiecare linie �i coloana, figureaza
cu necesitate o singura data tn dezvoltarea determinantului D, cu coefici-
entul (-1t-•+;�-t+ ··· +i�-t, i1, i�, ..., i�, fiind respectiv ordinele permuta­
rilor ciclice :

Insa

deoarece
(1 2 ... i1)-1 (1 2 ... i2)'-1 ... (1 2 ... in)'-1 = /,
✓-care se descompune in i1 - I + i� - 1 + ... + i� - I transpozitii.
Daca tn (12') dezvoltam fiecare dintre determinantii D il �i continuam astfel
cu determinantii care apar_la fiecare etapa, gasim ea D este suma monoamelor.
(-l)PWai;,a2i2 ... an i,.
in numar den!, / fiind o permutare a indicilor 1,2, ... ,n.
66 . GEOMETRIA IN PLAN

Luind· axa O;c, respectiv Oy, ea. dreapta u, proiectia fiind ortogonala, avem
OP1 = OP;+ P'iP1 , adica OP1 == OF; cos O
+
P�P cos (·; + aJ ,
OP2 = OP;+ P;P 2, adica OP 2 � OP1 cos { %- 8) + P1P cos 8.
Deoarece OP1 = x, OP2 =
= P1P = y �i OP1 =x', OP2 =
\
y'
= P',_P = y', obtinem for­
mulele
x = x' cos 6-y' sin 8
\ 11 ________ /� { y = x' sin 8 + y' cos 6,, (ll)
\ -- ----
� ii�-::______ _J�� -
� transformarea inversa. fiind*
x' = x cos 6+ y sin 8,
{ y' = -x sin e+ycos 6. (ll')
8 ...--------1 11 Formulele (11), respectiv (11')
_.,,,,..... I I dau coordonatele unui acela�i
I I punct fata de doua sisteme de
axe ortogonale care au aceea�i
orientare, originea comuna �i
axele neparalele. Formulele(ll)
Fig. 12 definesc ceea ce se numeste o
rota/ie de axe ortogonale. ·
Deplasari in plan. Sa consideram un sistem de referinta cartezian ortogonal
O' XY, cu originea in O' (x0 ,y0) �i cu axele neparalele cu ale sistemului ini-
.\ y
\

\
�--
--1--�------------- X
\
0 P,
Fig. 13

tial Oxy, axa O' X factnd cu axa Ox unghiul O (fig. 13) Fie P1 proiectia punc­
tului P pe Ox �i Q1 proiectia sa pe O' X. Ti ntnd sea·ma ea proiectia liniei'
* Se ob1in din formulele (11) cu ajutorul metodei Jui Cramer sau pmiectind liniile poligo­
nale OP1P �i OP1P pe axa Ox', respectiv Oy'.
 CAPJTOLUL V
DIFERITE FORME ALE ECUATIEI DREPTEI
§ 1. DIRECTIA UNEI DREPTE

Fie Oxy ·1.m sistem de referinta cartezian ortogonal in plan.

Sa consideram fasciculul de drepte* cu centrul in originea axelor de coor­
donate. Daca tn acest fascicul luam una din drepte ea dreapta origine, de ·
exemplu axa Qx, o dreapta r din fascicul poate fi determinata prin unghiul ex
pe care-I face cu axa Ox (fig. 1). Acest unghi poate fi pozitiv sau negativ,
dupa cum ot se masoara intr-o parte sau in alta a axei Ox. De obicei, daca
sistemul Oxy este orientat sinistrorsum - ceea ce presupunem - se ia ea
sens _pozitiv de rotatie acela dat de sensul invers mersului acelor unui ceasor-
. nic •. In acest caz tnsa, dreapta r este orientatii., sensul pozitiv fiind acela cores­
. punztnd sensului pozitiv al axei Ox, rotita in sens pozitiv de un unghi mai
mic decit 1t (in jurul originii),
,. pentru a se a�eza peste ,.
Deci, o dreaptii. r dusii. prin ori­
ginea axelor este detefminatii., daca
se da unghiul ot pe care dreapta r
r tl face cu axa Ox. Insa tntre dreapta ,
din fascicul �i unghiul ot, pe care
dreapta r tl face cu axa Ox, nu se
realizeaza o corespondenta biuni­
.ac
voca, adica unghiul nu poate fi
£' P' considerat ea o coordonata tn fas­
cicul. In adevar, fiind data o
dreapta r in fasciculul cu centrul in
origine, acestei drepte ii corespunde
o infinitate de valori ale unghiului,
Fig. 1 valori care difera intre ele printr-un
multiplu de 1t (sau un multiplu
de 21t, daca se considera semidreptele Or). Putem insa obtine o coordonata
a dreptelor din fascicul, daca luam tangenta trigonometrica a lui ot. ln
adevar, coordonata
a= tg ot, (1)
* Se num�te fascicul de drepte multimea dreptelor dintr-un plan care tree printr-un punct
fix. Acest punct se num�te centrul sau virful fasciculului.
84 GEOMETRIA · JN PLAN.

Dec.i, -in coo.rdonate omogene, o dreapta este re.prezentata de o ecuatie Hniara

-�L. omogena tn :·' coordonatele· cart�z,iene : ofuogene X;�.
.-_In· coordonate carteziene neomogene s-a impus celor doi coeficienti a, b
ai ecuatiei (18)_conditia de a nu fi amindoi nuli, deoarece daca c =I= 0, ecuatia
Qitc� la o i_iriposibilitate. In coordonate carteziene omogene, daca avem•
a= b = 0 ·�i c 4=. 0, rezulta
X3 = 0. (22),
In acest caz, formulele (16) din capitolul IV ne arata ea punctele P, avind.
coordonata x3 nula, au eel putin una din coordonatele x, y infinita, deci'
punctele P sint la _infinit, iar coordonatele lor satisfac ecuatia (22). Deoa­
rece aceasta ecuatie este liniara, prin analogie cu rezultatul cunoscut in
coordonat� carteziene neomogene, vom spune di punctele de la infinit,.
tntr-un plan, sint situate pe o aceea�i dreapta, numita dreapta de la infinit
sau dreapta im,proprie a planului, ecuatia acestei drepte fiind (22).
Observam · ea utilizarea coordonatelor carteziene omogene permite introdu­
cer�a in cal_cule a punctelor de la infinit. Planul format din punctele Lui la
distan/a finita . (de coordonate carteziene finite) se nu�e�te plan euclidiari
metric sau - mai simplu - plan euclidian, tn timp ce planul completat cu
punctele improprii se nume�te plan euclidian proiectiv sau - mai simplu -
plan proiectiv.
Pentru dreapta determinata de punctele
· P' (x1, x;,
· Xa) �i P ,,(x 1', x�', x3')
se obtine ecuatia:
X1 X2 X3
x� x� X3 = 0, (23)
x"1 xl!'' x"
3
·
unde (x1 ; .t�, x3) stnf coordonatele unui ·punct curent al dreptei. Aceasta con­
ditie reprezinta, tn acela�i timp, conditia ea cele trei puncte P'(x:), P"(xt')
�i P(x;) sa fie tn linie dreapta.
4) Ecuatia dreptei tn coordonate tangentiale. Ecuatia generala (18) a drep-'
tei conUne trei coeficienti, insa eel putin unul din coeficientii a, 19 trebuie
sa fie diferit de zero. Daca c =
0, s-a impus (prin ·· acest fap.t) o conditie
dreptelor din plan, aceea de a trece prin originea axelor de coordonate. Deci.
exceptind fasciculul de drepte cu centrul in origine. se poate presupune tn
ecuatia
'
(18) ea c =I= 0. Daca impartim prin c..
�i' ·�· n_nt
.'
am
a b
U=-, V=-, (24)
C C

e�uatia dreptei se scrie sub forma

ux + vy +I= 0, (25)
c�� ce ne arata f8• totalitatea. �rep.t�Jor. dirt .P Ian- care 1
rtu =tree:: · prfu·
-origi"m�.
depind de valorile a doi parametri u �iv. A�t-i parametri se· numesc coordo­
n,ate tangenfiale sau plii.ckeriene a.le dreptei,. iar forma (25) a ecuatiei dreptei
86 GEOMETRIA JN : Pi..AN

·.,;Cfnd::parametrii: directori stnt chiar· coslnusurile directoare · ale dreptei

(1,¼ = cos cx, I-¼= cos�= sin cx),-'parametrul t reprezinta valoarea algebrica.
a lungimii segmentului Pof' (t = p), iar ecuatiile (27) se scriu sub forma
· {x = x + p c�s ex,
0
y ·. y0 + p sin ex: .. (27')

· 0 alta 'reprezentai'e parametrica ·a dreptei se ohtine plectnd._d� la_ �cu_�tfa

(23) a dreptei ·care trece prin punctele P' �i P ". In adevar, tintnd seama de
propozitia care afirma ea un determinant este nul daca tntre liniile lui exista.
o dependenta liniara *, ecuatia (23) este echivalenta cu ecuatiile
(i = 1,2,3),-.(28}
unde '1., II- stnt parametri arbitrari.
( · Aceste formule sint deci ecua/iile parametrice ale dreptei, '1., µ. fiind coordo-
:nate proiective>omogene ale punctelor de pe dreaptii. Daca punem.
� = h �i avem
(J.

tn vedere faptul ea X; sint determinate, abstractie facind de un factor de pro-

portionalitate, putem scrie ecuatiile (28) sub forma

,,! '
X; -: hx, + x;'_, (i = I, 2, 3) (28')

unde h este o coordonati:i. proiectiva (neomogena) pe dreapta, fata de punctele

fundamentale P'(h = oo), P"(h = 0) �i E(h --:. 1). ln adevar avem
(P'P"EP) = (ooO 1 h) =h_.

f,•0.::,
§ 6. DISTANTA DE LA UN PUNCT LA O DREAPTA
• • � ,: �I�:.' : � ' �;� ' '• •
. · ,.Fiind data .o dreapta u �i un punct P0(x0, y0), distanta de la Pi, la·piciorul
perpendicularei coborite din PO pe dreapta se nume�te distanta de. la acest
·pun�t la dreapta:u .. ,No.tind aceasta distant-a cud, rezulta ca-d:= .P0R, unde R
este piciorul perpendicularei din P O pe dreapta, d fiind orientata ea distanta
intre doua punete (v. Cap. IV, § 2). Fie
x cos 8 + y sin 8 -· p = O (29)

'.���ati_a' ._dreptei :u: s�b. f�rma. normaia� tn �re �OS 8, sin 6 'stnt �osin�sµrile
directo,are al�..n.ormale, la. dreap�a. orientata u, i*r p. este :distanta. de la ori­
gine la dreapta · u (segmentul de normala cuprins intre origine �i dreapta),
adica p = OQ,� fiitad� .orientata ea distanta intre ·doua puncte (fig. 7). Fie
P0(x0.y0) punctul dat. Ducem prin ace�t punct � dreapt� u', paralela cu

* De altfel, punctele P' �i P" fiind distincte, determinantii de-al doilea ordin, formati
cu elementele ultimelor doua linii ale. qet�rminantului (24), nu sint toti nuli.
distanta de la punctul. P1 Ja ace�sta dreapta este, in virtutea formulei (30'),

X2 !f2
X3 !h
Deoarece
P.i.P:1 :=: =±: I' (x;=-x:!r� ·..;.. (!/3 - Y-J) '! ,
gasim · ea aria triunghiului P 1 P.i.Pa egte datii de formula
Xi Y1
S =�·� ;
,- l
-·- x� Y2 (31)
-� �
Ya X:1
In general se ia semnul ± inaintea membrului al doilea, pentru ea aria
triunghiului sa fie tntotdeauna un numar pozitiv. Pentru evitarea ·dublului
semn din formula (31) este util sa se considere aria unui triunghi ea o canti­
tate algebrica (dotata de un anumit semn).- Observam ea daca presupunem
punctele P 2 �i P3 fixe, iar P1 variabil prin continuitate in plan, aria S variaza
prin continuitate, neputtndu-�i schimba s'.!mnul decit daca P 1 traverseaza
dreapta P 2P3 , deoarece singurele pozifii ale lui P1 pentru _care aria S este
nula sint acelea pentru care punctele P;(l = 1,2,3) sint coliniare (v. § 2).
Vom atribui ar:iei triunghiului P1 P2 P3 s�mnul + daca un mobil care des�rie
conturul P1 P2P3 P1 se mi�di in sens direct (sinistrorsum), deci lasa aria _la
stinga, sau semnul - daca mobilul se mi�di in sens invers (dextrorsum).
deci lasa aria la dreapta sa. De accea, vom considera ea aria triunghiului
P 1 P 2 P3 este data de formula

(31 ')
X3 Y3
In adevar,.sa alegern in mod convenabil un triunghi P 1P.J.P:; de ex:emplu, sa luam triunghiul
avind virf.urile in, Pffllclele·P1(a = , 0), P�(O, b2). P3(0, 0).
Tinind seama de formula (31'), obtinem pcntru aria S a triunghiului P 1 P..P3 astfel ales
urmatoarea expresie

can• este o cantitate pozitiva.

§ 7. INTERSECTIA · A DOUA DREPTE

Fie dreptele
ll1X + b1Y + C1 ,.�- 0, (32)
a� + b2y + c2 ..: O.
90 GEOME"fRlA IN • PLAN

deci bic2 ·- -�1b2 =I= 0 �i tinind seama ea ordonatele la origine ale celor-.doua
drepte sint ·

n1 = - bi , n2 = - bi'
C1 C2

rezulta n1 =I= n 2 • Aceasta tnseamna, din punct de vedere geometric, ea dreptele

definite. de ecuatiile (32) stnt distincte �i nu au nici un punct comun, adica
sint paralele distincte. Din (32") rezulta ea eel putin una diQ valorile x
sau y este infinita, solutia sistemului (32). fiind unica; putem deci �pune
�i despre doua drepte paralele ea se intersecteaza tntr-un singur punct, insa
acest punct este la infinit.
Sa presupunem, in sfir�it, ea sintem in cazul r(A) = r(A ') = I. Dupa
teorema lui Kronecker-Capelli, sistemul (32) este eompatibil. Deoarece r(A)
este ·mai mic decit numarul variabilelor, sistemul este compatibil nedeter­
minat, adica admite o infinitate de solutii. De altfel.avem, tn acest caz, A1 =
. A2 = A3 = 0, deci
-=-==i-,
·a 1 b1 c1
a2 b2 C2

ceea ce arata ea ecuatiile (32) au coeficientii proportionali. Prin urmare,

ecuatiile (32) reprezinta una �i aceea�i dreapta. Altfel spus, d·reptele d1 d2
sint confundate. A�a se explica pentru ce, in acest caz, valorile lui x, y date
de (32") sint nedeterminate, caci cele doua drepte - fiind confundate---:- au
o infinitate de puncte comune.

Tabeli:

><:
Pozitia dreptelor una
Criteri�l fata de cealalta Figura

r(A) = 2 Dreptele sint concurente

(secante)

r(A') = 2
Dreptele sint paralele
(distincte)
------:.t!,
==--------d1

. -
r(At= ·l . .
..
'
r(A') = 1 Dreptele sint confundate
_.:---d,·(,

-ln-tabela stnt.sintetizate criteriile necesare �i suficiente pentru determinarea

pozitiei aeestor drepte una fata de cealalta. , ·
 GEOMETRIA IN PLAN.

Dae.a ,. =4= O, putem ·1mparti pr:in. 1, ...astJel incit �cuatia fasckuJµlui se

mai scrie

(33')

�erimetrul k fiind o coordonata neomogena a fasciculului. In acest caz,

.dreptele fundamentale au coordonatele k = co �i k = 0. ..
· · Sa deterrilinam dreptele din fascicul care tree prin punctul P'(x' ,!!'), diferit
·,c1e punctul de intersectie al dreptelor date. Atunci, coordonatele x', y' . ale
T>�nctului 'P' verifica identic ecuatia (33) a fasciculului
d1 (x', y') + kd2 (x', y') = 0.
De aici rezulta o singura valoare:
d1 (x', y')
k == - d':! (X', y') = ko.

Cu alte cuvinte, pentru fiecare punct P' (x', y') al planului, diferit de punctul
� intersecfie al dreptelor date, trece o singurii. dreaptii a fasciculului (33),
.anume dreapta

,d�== =
Intr-un fascicul putem schimba dreptele de baza d1, d2 c_u alte drepte
d1 + k'd2 = 0, d� d1 + k"d2 = 0 ale fasciculului. In adevar. fas­
.ciculul determinat de dreptele d1 �i d� are ecuatia

d,1 + -'' = O ,
<Xu.� sau ,.mca... d1 + k'1 ++a�k" d2 =-: O ;
-0eci coincide cu fasciculul determinat de dreptele d1 , d2, abstractie factnd
-<le o schimbare a parame�rului (legatura tntre parametrii k �i ex este data de
k' ' ak"
formula I? � -r )· Rezulta deci ea putem lua ea drepte fundamentale
I+ ex

.doua drepte oarecare ale fasciculului.

Daca P0 (x8• y�) este centrul fasciculului �i daca alegem ea drepte fundamentale doua
-<Clrepte paralele cu axele �i trecind prin punctul P0 , deci:
d1 = y -- Yo ::co O �i � a x - X0 = O.

,ecuatia fasciculului se scric sub iorma cunoscuta

Y - Yo = m (x - x0). (33")

Coordonata neomogena in fosciculul (33") coincide cu panta dreptei. Deci, o dreapta

td. din fascicul este determinata prin coordonata m :c.:.= tg ex. numita coordonata tangenta,
,unde a este unghiul dintre dreapta data �i paral(:la d1 prin P0 la axa Ox.
 100 GEOMETRIA IN PLAN

Ctnd parametrul A variaza prin continuitate, punctele P1 , .•• variaza �i

ele prin continuitate, descriind curbele C1 , . . •
Aceste curbe C1, ••• constituie locul geometric al punctelor de intersectie
a celor doua familii de curbe (9). Ecuatia acestui loc geometric se afla, in gene­
ral, elimintnd parametrul A. In adevar, si presupunem ea putem rezolva
una din· ecuatiile (9), de exemplu pe a doua, tn raport cu parametrul A:
A= cJi(x, y).
lnlocuind aceasta valoare a lui A tn prima ecuatie (9), obtinem ceea ce se
nume�te rezolvanta ecuatiilor (9):
cl»(x, y) = 0, (9")
unde Cl)(x, y) = f[x, y, *(x, y)]. Coordonatele punctelor P1(Xi, g1), ••• trebuie
sa satisfaci ecuatia (9 ). Deci, curba C, definita de ecuatia (9"), constituie
locul geometric al punctelor de intersectie a curbelor corespunzatoare din
cele doua familii de curbe (9).
In general, eliminarea parametrului A in ecuatiile (9) este o problemi difi -
cila . .Metode generate de eliminare se cunosc. din algebra, nurnai pentru cazul
tn care ecuatiile (9) stnt polinoame in parametrul A.
Daca nu putem sa eliminam parametrul A sau nu vrem acest lucru, tnca
putem rezolva ecuatiile (9) tn raport cu x, y:
{ X = cp(A).
y = '1, (A),
rezulta ea am obtinut ecuatiile locului geometric eautat sub formi para­
metrici.
 134 GEOMETRlA IN PLAN

Daca punem t = e q,, unde e este baza logaritmilor naturali, atunci ecua­
tiile (19) devin
_ a (t + 1}_ e fll + e- r
1
_ b (t l )-- b ecp - e-CJJ
x-2 t -a 2 'Y-2 -7 - 2 ·
: Se �tie, din · analiza, ea se numesc sinus hiperbolic �i cosinus hiperbolic
($i· se noteaza prescurtat sh �i eh), expresiile
elf> - e-q,
sh <p=---, chcp = e'"
---.+ e-cr (19')
2 2
· Deci, prin formulele
= ±a eh cp,
{x (20)
y = b sh cp
se·obtine o reprezentare parametrica prin functii hiperbolice a hiperbolei.(17),
analoga reprezentarii parametrice (11) a elipsei *.
Tangenta. la hiperbola. Fie P 0(x0 , y0) un punct al hiperbolei. Ecuatia tan­
gen�ei in punctul P O la hiperbola, daca tinem seama de formula ( 7 ") din
capitolul VI �i ea punctul P0 este pe hiperbola, se scrie
XoX _ YoY _ 1 = O (21)
as b2
�i se obtine prin dedublare din ecuatia hiperbolei.
Reprezentarea grafica a hiperbolei. Hiperbola (17) intersecteaza axa Ox
in purtctele A(a, 0) �i A'(- a, 0), tangentele in aceste puncte fiind dreptele
x - a = 0, respectiv x + a =· 0, paralele cu axa Oy. Intersectind hiperbola
cu axa Oy, obtinem doua puncte imaginare de coordonate (0, ± i b). Rezulta
ea hiperbola are numai doua virfuri reale A(a, 0) �i A'(-a, 0), axa Ox numin­
du-se axa transversa a hiperbolei. Totu�i, prin analogie cu elipsa, se con­
sidera pe axa Oy punctele reale B(0, b) �i B'(0, -b), aceste puncte numin­
du-se vlrfurile aparente ale hiperbolei, iar axa Oy - axa netransversa a hiper­
bolei.
Din ecuatia (I 7) deducem
y = ± !!.. Vx2 - a 2 ' (17')
de unde rezulta imediat x2 > a 2 • Deci nu exista puncte ale hiperbolei in
banda determinata de paralelele la axa Oy, duse respectiv prin punctele A, A'.
De asemenea, rezulta ea daca x ➔ oo, atunci �i y ➔ oo; deci, hiperbola are
ramuri infinite. A�adar, hiperbola este constituitd din doua ramuri infinite.
*) Funcfiile hiperbolice (19') satisfac formula fundamentala
ch 2 <p- sh2 cp = I, (19")
analoga formulei

pe care o satisfac functiile circulare sin 6, cos 6.

 I
TEORIA GENERALA A CONICELOR 175

cu centru, diametrii .QM �i .OM' se bucurd de proprietatea ea unul din ei este

locul mijloacelor coardelor para.Lele .cu celalalt. Cu alte cuvinte, daca se considera
coardele paralele cu directia m' a diametrului conjugat directiei m, diametrul
lor conjugat este paralel cu directia m �i reciproc. Deci, aceste diametri se bucura
de proprietatea ea unul trece prin polul celuilalt. Din aceasta cauza, pereehea
de diametre conjugate directiilor m.�i m', legate prin relatia (43), se numesc
diametri conjugafi.
Rezulta ea putem enunta urmatoarea proprietate a perechii de diametri
conjugafi:
Dacd ducem coarde paralele cu unul din diametri, ei vor fi lmpiirfiJi in doud
parfi egale de diametrul conjugal.
A p I i c a t i i. 1) Pozfjia perechilor . de diametri conjugati in raport cu
axele conicei. Fie (6), capitolul'VIII, ecuatia canonica a conicelor cu centru.
Tinind seama de formula (43), rezulta ea relatia dintre coeficientii unghiulari
a doi diametri conjugati este
b 2
mm
I
=-s-. (43')
as
in cazul elipsei {s = + 1), din relafia (43') rezulta mm' < 0; deci, coeficienfii
m �i m' sint de semne contrare. Aceasta tnseamna ea daca un diametru se ga­
se�te in primul cad.ran (cind coeficientul sau unghiular este pozitiv), diametrul
... sau conjugat se va gasi in al doilea cadran (fig. 8).
Ctnd m = 0 avem m' = oo , deci diametrul conjugat unei axe este eealalta
axa.
i In cazul hiperbolei (s = -1), rel�tia (43') ne arata ea mm' > 0, deci eoefi­
cientii m �i m' stnt de acela�i semn. Rezulta ea daea un diametru se gase�te
in ·eadranul tntti, eonjugatul sau va fi tn acela�i cadran. Relafia (43') ne arata,
· de asemenea, ea... daca" m < - b , atunc1. avem m' > - b . D ec1,. daca., unu1 d.m
a a
iametri se gase�te tn unghiul format de asimptote, celalalt diametru se va
asi in afara unghiului asimptotelor (fig. 9).
y

Fig. 8 Fig. 9
178 GEOMETR!,\ f'.11 PLAN

,1 coincide cu ecuatia x=O a axei Dy, numai daci avem a.1 = 0. Deci, ecuatia unei conice ra­
portata la doi diametri conjugati ( cei doi diametri conjuga\i stnt al�i ea axe de coordonate)

4ux11 + a,.,,y 2 + aia =

este de forma
o. (44)

care se mai num�te �i ecuafia normalii a conlcelor cu centru.

§ 8. AXELE �I VIRFURILE UNEI CONICE

• Se nume�te axa a conicei acel diametru, conjugat unei directii, care ·este
perpendicular pe directia data. Deci, o axa este un diametru perpendicular pe
coardele pe care le divide tn parti egale; altfel spus, o axa este o axa de sime­
trie pentru conica. Daca m este coeficientul unghiular al unei axe, iar m'
acela al coardelor paralele, rezulta ea se obtin coeficientii unghiulari ai axelor
asociind ecuatiei (43) conditia de ortogonalitate mm'+ l = 0. Elimintnd
pe m', obtinem pentru m ecuatia
al'}.m2 + (au - ezu)m - a12 = 0. (45)
Observam ea aceasta ecuatie are radacini reale; deoarece realizantul este
(lli.1 - a22)2 + 4af2 0. Deci, ecuatia (45) da pentru m doua valori reale m1
>
�i m2 , care stnt coeficienti unghiulari ai axelor.
A�adar, conica are doua axe reale, acestea fiind perechea de diametri conjuga/i
ortogonali. Daca tnsa
·
a11 = a.., a,_2 = 0,
.
I
ctnd conica este un cerc, atunci ecuatia (45) are o infinitate de solutii. In acest
caz, orice diametru este o axa (de simetrie). Deci, cercul este singura conicd/
1

0 axa fiind diametrul conjugat directiei m, iar m o radacina a ecuatiei (45)1

avtnd o infinitate de perechi de diametri conjuga/i ortogonali.
rezulta ea ecuatia unei axe este de forma (42), unde m este radacina a ecua�
tiei (45). Elimintnd pe m tntre ecuatia (42) a axei �i ecuatia (45), care da coefici­
entii unghiulari ai axelor, obtinem
lli.2<Fs - f� = (au - �Jf,J, ,
care reprezinta ecuatia globala a celor doua axe ale conicei.
(46)

Daca avem o conica fai-a centru (A 33 = 0), teoria diametrilor ne permite

_sa punem ecuatia · axei parabolei sub o forma remarcabila.
Intr-adevar, in cazul unei conice fara centru, deoarece A 33 = 0, radacinile
ecuatiei (45) stnt

adica avem:
 TEORIA· GENERALA -A CONICELOR 179

Una din axe va fi deci diametrul conjugat coardelor paralele cu direc-

1ia m1 • lnlocuind valoarea lui mi in (42), obtinem
(a1aa12 - a11a2a) Xa = 0;
�dica una din axe este dreapta de la infinit, x3 = 0.
Deci, o conica de gen parabolic are o singura axa (la distan/a finita). Ecuatia
acestei axe se obtine inlocuind in (42) coeficientul m cu m2 = Osz, axa fiind
a11
diametrul conjugat coardelor perpendiculare pe directia asimptotica m1 =
=- a111• Rezulta ea ecuatia axei parabolei este
a1J,: + a2J7 = 0.
Se numesc virfuri ale unei conice intersectiile axelor cu conica. Deci, coordo­
natele virfurilor unei conice se obtin ea solutii ale sistemului format din ecua­
tia (46) �i ecuatia f(x,y) = 0 a conicei. D�oarece sistemul astfel obtinut este
un sistem de doua ecuatii de gradul doi in doua necunoscute x,y, o conica are
- in general - patru virfuri. Virfurile pot fi toate reale, doua reale �i doua
imaginare, sau toate imaginare; de asemenea, ele pot fi la distanta finita sau
infinita .
. · Observafie. Am vazut (§7, aplicatia 4) ea, fiind dati doi diametri conjugati, putem raporta
conica la ace�ti diametri, ecuatia conicei lutnd forma normala (44). Jn acest caz, axele de coordo­
nate sint oblice. Daca diametrii conjugati, at�i ea axe de coordonate, sint ortogonali, ei sint
chiar axele conicei; atunci, ecuatfa conicei raportati la axe are aceeqi formi (44), tnsi axele
de coordonate stnt perpendiculare.

§ 9. FOCARE LA CONICE

Prin definitie (v. cap. VIII, § I), o conica este locul geometric al punctelor
P(x,y) din plan, al caror raport al distantelor la un punct fix F(rx., �), numit
,i la o dreapta data ax + by + c = 0, numita directoare, este o con­
I focar,
stanta e, excentricitatea conicei. Rezulta ea ecuatia conicei poate fi scrisa
l sub forma
(x - (X) 2 + (y- �) 2 = (lx +my+ n) 2, (48)
unde am pus
ce
n=:-;::=::::;::=-•
Va 2 + b B
incit
e = v1 2 +m 2 .
Observam ea, in formula distanfei intre punctele P �i F,
I PF I= Vcx-(X) 2 + (y- (3) 2,
daca punctele P �i F sint arbitrare, cantitatea de sub radical nu este un patrat
perfect; cu alte cuvinte, distanta P F nu poate fi exprimata ea functie liniara
· .�80 OP.OMETJUA lN 'PLAN

de x �i y. Daea insa punctul F este un focar al eonicei, din formula (48) re­
zulta ea distanta PF se exprima ea functie liniara de x �i y. Putem deci defini
un focar qa un punct din planul conicei, astfel incU distanfa sa la orice punct P
al conicei este o func/ie littiara de coordonatele punctului P.
Rezulta ea problema determinarii focarelor unei conice revine la determi­
F1area coordonatelor rx; {3, astfel incit expresia distantei P F sa fie un patrat
perfect, adica sa avem identitatea (48).
· ,Insa ecuatia (48), verificata de eoordonatele oricarui punct al conicei, este
eeuatia -eonicei date·. Deci, trebuie sa avem

f(x,y) = p [(x - oc) 2

+ (y- {3) 2 - (lx + my + n) 2], (48")
f(x,y) fiind primul membru al ecuatiei conicei date. Problema determinarii
coordonatelor rx, {3 ale focarelor unei eonice date se reduce astfel la determina­
. rea parametrilor rx, {3, l, m, n, p, astfel incit eonditia (48 ") sa fie identic veri­
fieata. Prin identificare obtinem sistemul
au = p(l - 1 2), a12 = - p l m, a22 = p(l - m 2),
., } (4SR')
a13 = - p(rx + ln), a 23 = - p(f3 + mn), a33 = p(rx .. + {3 2 - n 2)
de �ase eeuatii in �ase necunoscute rx, (3, l, m, n, p. Primele trei ecuatii dau
12 = p-au lm = - a12
t ,
p p

tnctt p trebuie sa verifice eonditia

P - an . P - �a = (- a12
1
) ;
p p p

deci p este o solutie a ecuatiei

P2 - / P + Ass = 0,
obtinuta anterior ( § 2), cind ne-am ocupat de invariantii ortogonali ai unei
conice.
Observam ea realizantul acestei ecuatii este / 2 - 4A 33 = (au - a 22)2 +
+ 4a12 > 0; deci, radacinile ei stnt totdeauna reale �i distincte, afara de
cazul a11 = a 22, a12 = 0, cind eonica este un cerc.
0 data determinat p, rezulta imediat valorile lui l �i m.
Din ecuatiile (48"') avem
oc = - ln - au , f3 = - mn - a23,
p p
unde p, l, m este o solutie a primelor trei ecuafii ale sistemului (48"'). Tintnd
seama de aeeste valori in ultima ecuatie (48'"), obfinem o ecuafie de gradul
doi tn n:
p(/2 + m2 - 1) n 2 + 2(a1 l + a3 23m) n + ---E al - a
a"- + �
33
F
= 0.
p
TEORIA GENERALA A CONICELOR ,181:

0 data determinat n, rezulta imediat valorile lui « �i �- Jn general, rezol­

varea sistemului (48 "') este greoaie. De aceea, tn determinarea focarelor imei 1 •
conice se tntrebuinteaza alte procedee.
Observam ea P F 2 = 0 reprezinta ecuatia globala (comuna) a dreptelor
izotrope care tree prin focarul F(a., �). lntersecttnd conica (48) cu una diri . ·
dreptele izotrope
y- � = ± i(x-«) (49)
care tree prin punctul F(rx, �), de exemplu cu dreapta
y - � = i(x-rx), (4 9')
obtinem sistemul
(lx + my + n)2 = 0,
{
y-� = i{x-a.),
care ne arata ea punetele de interseetie stnt confundate; deci, dreptele izotro.pe
care tree prin foearul F(rx, �) stnt tangente eonicei. . . : :;
Rezulta astfel o alta definitie a focarelor: . · ... ·
Focarele sint punctele in planul conicei din care tangentele la conica··stitt ·:
dreptele izotrope.
lntructt punctele de tangenta stnt la intersectia conicei cu direetoarea
lx +my+ n = 0, rezulta ea directoarea este polara focarului. (Se �tie de
altfel ea polara unui punct tn raport cu o conica este dreapta care une�te:punc­
tele de contact ale eonicei cu tangentele rluse din acel punct.)
Folosind definitia de mai sus a focarului rezulta un alt procedeu de a gasi
coordonatele (rx, �) ale focarelor unei eonice date. Acest procedeu consta tn
a exprima ea una din dreptele izotrope (49) ce tree prin foear, de exemplu•.
dreapta (49') este tangenta la conica.
Putem obtine o alta metoda de a determina coordonatele focarelor unei
conice, folosind proprietatea ea o conica degenerata in drepte izotrope este
de gen eerc. Rezulta ea tangentele duse din foear la conica data este o conica
de gen eere.
Tintnd seama de formula (38), ecuatia globala a tangentelor duse din foca-.
rul F (rx, �) la conica f(x,y) = 0 este

(xfa + Yfp + a1a<X + a23 � + Uss) 2 - f(rx, �) • f(x, y) = 0.

Aceasta conica este cerc data coeficientii termenilor in x 2 �i tn y 2 stnt egali,
i·ar coeficientul termenului in xy este nul; deci, coordonatele rx, � ale focare­
lor conicei f(x,y) = 0 sint solutii ale sistemului

f! - a1J(r1.., �) = /� - G22 • f(rx, �),

(50)
fuft1 - a12 • f(a., �) = 0.
Sistemul (50) fiind format din doua ecuatii de gradul doi cu doua necu­
noscute admite, in general, patru solutii. A�adar:
0 conica are, in general, patru focare.
182 GEOMETIU A TN PLAN

Elimintnd pe /(u., �) tntre ecuafiile (50), se obfine ecuatia (46) a axelor

conicei, ceea ce tnseamna ea cele patru focare ale conicei se gasesc pe axele
conicei.
A p I i c a t i i. 1) Pozitia focarelor unei conice. Pentru a determina foca•
rele unei conice, ne vom servi de ecuatia ei canonica.
Fie (6), capitolul VIII, ecuatia canonica a conicei cu centru. In acest caz.
sistemul (50) se scrie

adica
rJ.� =0 (50')

daca tinem seama ea a2 - eb 2 = c2• Ultima conditie (50') ne arata ea se pot

distinge doua cazuri, dupa cum � = 0 sau f!- = 0. In primul caz, din siste­
mul (50.') deducem
(I.=± c, f3 = 0.
Obtinem astfel doua focare reale, situate pe axa Ox �i simetrice fafa de origine.
In al doilea caz, din (50') deducem

(I.= 0, �= ± ic;
adica, celelalte doua focare stnt imaginare, fiind situate pe axa Oy.
Daca a= b, & = + 1, ctnd conica este un cerc, focarele coincid cu cen­
trul cercului.
Deci, focarele unei conice cu centru sint doua cite doua Q¥zate pe axele coni•
cei; daca focarele situate pe una din axe sint reale, pe cealaltd axd slnt imagi­
nare, focarele reale fiind pe axa mare la elipsa §i pe axa transversala la hiper-
bold.
Fie (8), capitolul VIII, ecuatia canonica a parabolei. In acest caz sistemul
(50) se scrie
(-p)2 = �a_ (�2 _ 2pa.), -p� = 0,
adica
p-2u. = 0, � = 0. (50")

Deci, tn cazul parabolei, ecuatiile (50") ne dau un singur focar real la distanfa
finita, avtnd coordonatele
(I. = }!_2 , f3 = 0,
celalalt focar real fiind aruncat la infinit. A�adar, parabola are un singur focar
situat pe axa el la o distanta de virf egala cu !!. •
2
 TEORIA GENERALA A CONICELOR 183

2) Conlee homofocale. Se numesc conice homofocale totalitatea conicelor din plan care
admit acelea�i focare. ··· · · · · ·,
ex) Conlee cu centru homofocafe. Fi�

• y•
x + - -1 =0,
- >
(m 0, m > n).
m n
ecuatia unei conice cu centru raportata la axele ei*. Deoarece distant a focala c este data de
formula
c1 = m-n,

putem Juan=k, m = c1 + k, astfel incit c sa ramina constant,k fiind un parametru. Obtinem

ecuatia unei formule de conice homofocale

x' y•
-- +--1=0 ' (51)
c2 + k k

admifind acele�i focare ea fi conica data.

Fie P'(x' .y') un punct din plan. Sa determinam conicele din familia (51) care tree prin acest
punct. Pentru aceasta scriem ea x, y' verifies ecuatia (51):

x "' u'•
--+--1=0'
c_1 +k k
adica
kl - (z' B + y'• - cs)k - c'y't =0. (51')

Aceasta ecuatie, de gradul doi ink, admite d_o1,1a radacini, fiecarei radacini corespu�ztndu-i
o conics a ramiliei. Deci sint doua conice din familie ce tree prin punclul P'. Deoarece produsu l
radacinilor ecuatiei (51') este negativ:
k1ka = - c y'•,
B

> <
\rezulta ea daca k1 0, atuncik,a 0. Jnsa. pentru k =k1 corespunde o e1ipsa, iar pentruk=k1
o hiperbola. Deci, conicele care tree prin punctul P' sint de genuri diferite: una este o elipsa,
/iar cealalta o hiperbola. Ecuatiile tangentelor in P la cele doua conice (care tree prin P') sint

'
xx
c'+ k,
+ y'y-l =0•
k,.
/ coeficientii lor unghiulari fiind

k.,;c'
ms = (cl + kg}y'
'· Tinind seama de ecuafia (51'), obtinem m1m1 + 1 =0; deci, elipsa �i hiperbola trecind
prin P' sint ortogonale.

* Printr-o schimbare de variabile putem avea m 0, m > > n.

184 OEOMETRIA tN PLAN

A�adar:
Prlntr-un punct al planului tree doua conice dln famllla de conlce homofocale, conlcele fiind
de genurl diferite (o ellpslJ � o hlperbollJ) $1 ortogonale una altela (fig.I I).
�) Parabole homofocale. Jn cazul parabolei, unul din focare este aruncat la infinlt, fiind
punctul de la infinit al axei. De aceea, se numesc parabole homofocale acelea care au acela�I

Fig. 11 Fig. 12

focar �i aceea�i axa. Lutnd originea axelor de .coordonate tn focar �i axa parabolei ea axa Ox,
ecuatia familiei de parabole homofocale este
z1 + y 1 - (x + i)• = O.
sau

g 1 = 2). ( X + ¼) • (52)

Pentru A> 0, parabolele din familie au concavitatea catre semldreapta Ox, iar pentru •
i< 0, spre semidreapta OX:. Daca l tinde <"atre zero, prin valori pozitive sau negative parabola I
tinde sa se confunde respectiv cu semidreapta Ox sau cu semidreapta OX: (fig. 12).
Si in cazul parabolelor homofocale avem proprletatea:
Prlntr-un punct al planulul trea doulJ parabole honiofocale ortogonale una alteia.

§ 10. DETERMINAREA CONICELOR PRIN CONDITII INITIALE

Observam ea eeuatia ·generala (1) a unei eonice eontine �ase eoeficienti au ,

a12, a22, a13, a23, a33, unul eel putin din eoefieientii au, a12 , a22 fiind diferit
de zero; tmpartind printr-unul din eoeficientii diferiti de zero, rezulta ea
ecuatia unei eonice depinde de cinci eoeficienti arbitrari. lnseamna ea pentru
ea o conica sa fie eomplet determinata, stnt necesare cinci rela/ii tntre cei .
cinci coeficienfi. Numind condi/ie simplii o condi\ie geometnca ce se exprima
printr-o singura relatie liniara tntre eoeficientii _conicei, -rczulta urmatoarea
 TEORIA GENERALA A CONICELOR 185

P r o p o z i 1 i e. 0 conica este determinata prin cinci conditii . simple.

Problema determinarii conicelor prin conditii initiate se reduce la evalua•
rea in conditii simple a diferitelor elemente geometrice, care se tnttlnesc tn
proprietatile conicelor (punct, centru, vtrf, focar, tangents., polara, diametru,
directoare etc.), ctnd aceste elemente stnt date.
0 data determinat sistemul conditiilor simple (care este un sistem tn necu•
noscutele a11 , a12, a22 , a13 , �8, a38) se pune problema rezolvarii acestui sistem,
a determinari i coeficientilor a11 , a12 , a22, tiia, a23, ass ai ecuatiei conice.
Daca conditiile initiale stnt echivalente cu un numar de conditii simple
mai mic decit cinci, atunci conica nu este complet determinata: ecuatia sa
contine atttia parametri arbitrari cite conditii simple mai trebuie tnca date
pentru a determina tn mod complet conica. 0 asemenea ecua/ie define$te o familie
de conice. Cind o familie de conice depinde liniar de un numar de parametri, ea
se nume�te o familie liniara de conice. 0 familie liniara de un parametru
se num�te fascicul de conice, iar o familie liniara de conice depinzind de doi
parametri se nume�te re/ea de conice.
Cunoa�terea cttorva tipuri de ecuatii ale familUlor de conice simplifica ..
mult rezolvarea unor probleme de determinare a conicelor prin conditii initiate,
deoarece cunoa�terea unor astfel de familii permite sa se scrie deodata mai multe
conditii initiate �i sa determinam astfel mai repede ecuatia conrcei (v. § 11).
A p 11 c at ii. I) Ecuafia conicei care trece prin clnci puncte. Daca o conica trece printr-un
punct dat, atunci coordonatele acestui punct trebuie sa verifice ecuatia conicei; obtinem astfel
o singura relatie liniari tntre coeficientH ecuatiei conicei.
Un punct este decl echivalent cu o singura condlfie slmpla. Rezulta ea o conlca este deflnlta
princlncipuncte. Jn adevir, fie P;{x;, y;), (l=l, 2,3,4,5), cinci puncte arbitrate tn plan. Conica

(53)
trece prin aceste cinci puncte Pi, daca coordonatete Xi, Yi ale punctelor P; verifica ecuatia
conicei; deci, conditiile inltiale impun coeficientilor ecuatiei (53) a conicei cinci conditii simple
falgebrice)
(53')

Obtinem un sistem liniar �i omogen de cinci ec uafii cu tase necunoscute. Fie

M = If xf x;g; Yl x; y;11)
I matricea ata�ata sistemului. Daca. r(M) = 5, atunci (v. cap.III, §3) coeficientii a;i sint canti­
tati proportionale cu minorli matricei M, ob\inind o conica unica. Conica astfel determinata
i este degenerata, daca trei din punctele P;(l = 1, 2, 3, 4, 5) sint in linie dreapta.
j Daca r(M)=4, atunci sistemul (53') este constituit dintr-un sistem principal, format din
patru ecuatil liniare ti omogene in �ase necunoscute, �i dintr-o ecuatie secundara. Deci putem
exprima patru din coeficientii a;; ea functii liniare de doi dintre ac�ti coeficienti, obUntnd
un fascicul de conice. Rezulta ea exlsti o 00 de conice care tree prin cele cinci puncte.
1

Daca r(M) = 3, atunci sistemul (53') este constituit dintr�un sistem principal, format din
trei ecuatii liniare ti omogene in �ase necunoscute,ti dlntr-un sistem secundar, format din doua
ecuatii liniare ,1 omogene in ,ase necunoscute. Putem deci exprima trei din coeficientii a;;, ea
functfl liniare de trei dintre ac�ti coeficienti, c,b\intnd o retea de conice. Rezulta ea exists
o 00 de conice care tree prin cele cinci puncte date.
9

Ecuatia conicei care trece prin cele clnci puncte P;(l= l, 2. 3, 4, 5) se poate scrie sub forma
unui determinant In adevar. sa asociem ecuatiilor (53') ecuatfa (53). Obtinem atunci .un sistem
liniar �i omogen de ,ase ecuatii in ,ase necunoscute a;;.
186 GEOMETRIA IN PLAN

Insa (v. cap. III, § 3) conditia ea un astfel de sistem sa aiba alte solutii decit solutia bana1a
a;;= 0 este ea determinantul coeficientilor necunoscutelor sa fie nut; deci, ecuatia conicei care
trece prin cinci puncte P i(x;, y;), (i = 1, 2, 3, 4, 5), este
x xy - y 2 y x l
. I = 0.
2
I (53")
x1 x;y; Y1 x; . Yi 1

2) Evaluarea in condifii simple a diverselor elemente geometrice care se

intilnesc in proprietafile conicelor. Presupunem ea una din conditiile ini­
Uale este aceea de a da un punct drept centrul conicei. In acest caz, coordo- .
natele punctului dat trebuie sa verifice ecuatiile (4) ale centrului; obtinem­
astfel doua relatii liniare tntre coeficientii conicei. Deci, a se da centrul conicei­
echivaleazii cu a se da douii condi/ii simple.
Fie F(rx., (3) un focar al conicei. In acest caz, coordonatele sale rx., f3 trebuie
sa verifice ecuatiile focare (50); rezulta astfel doua relatii tntre coeficientii
conicei. Deci, un focar echivaleazii cu douii condi/ii simple.
Daca se dau doua focare, obtinem deci patru condi/ii simple, deoarece foca­
rele stnt independente unul fata de celalalt �i fiecare din ele echivaleaza cu
doua conditii simple. De altfel, daca se dau doua focare, mai ramine un singur
parametru nedeterminat (lungimea unei axe).
In general, coordonatele unui punct remarcabil al conicei (centru, focar,
virf) sint functii date de coeficientii a;; ai ecuatiei conicei. Dindu-se valorile
acestor functii (coordonat_ele punctului remarcabil), obtinem doua relatii
tntre coeficientii conicei.
Deci, cunoa�terea unui punct remarcabil al conicei (centru, focar virf) echi­
valeazii cu doud condi/ii simple.
In general, cunoa�terea unei drepte remarcabile (tangenta tntr-un punct al
conicei, asimptota, directoare, axa) echivaleaza cu douii condi/ii simple. In ade­
var, coeficientii unei astfel de drepte stnt functii cunoscute de coeficientii
conicei. Deci, daca cunoa�tem o astfel de ecuaUe, prin identificare (ecuatiile
dreptei remarcabile · �i ale dreptei date au coeficientii proportionali) obtinem
doua relatii intre coeficientii conicei. Doua drepte remarcabile echivaleaza
cu patru conditii, daca ele sint independente una de alta, adica daca nu sint
legate prin vreo relatie geometrica speciala. De exemplu, cunoa�terea ecua­
tiilor axelor unei conice echivaleaza cu trei conditii �i nu cu patru, deoarece
axele nu pot fi alese arbitrar, ci ele trebuie sa fie perpendiculare una pe alta.

§ 11. FAMILII LINIARE DE CONICE

Fascicul de conice. Totalitatea conicelor care tree prin patru puncte fixe
constituie o familie liniara de conice depinzind de un parametru, adica un
fascicul de conice.
In adevar, scriind ea coordonatele celor patru puncte date verifica ecuatia
generala a conicei, obtinem un sistem de patru ecuatii liniare in cinci para­
metri arbitrari. Punctele nefiind in pozitii speciale (de exemplu, punctele
nu stnt coliniare), putem aplica regula lui Cramer, exprimind patru necu­
noscute prin functii liniare de a cincea necunoscuta (parametrul). Obtinem
astfel ecuatia unui fascicul de conice.
190 OEOMETRIA · IN PLAN

Observam ea daca conicele de baza f = 0 �i g = 0 sint cercuri, conditia (57)

este identic satisfacuta. In acest caz avem un fascicul de cercuri.
5) 1ntr-un fascicul de conice exista, in general, o singura hiperbold echilaterald.
0 conica a fasciculului (55") este o hiperbola echilatera, daca este indeplinita
conditia
a11 + a22 + k (b11 + b22) = 0,
care este o ecuatie liniara in k. Deci, ab­
stractie facind de cazul ctnd aceasta ecuatie
este identic verificata, ctnd
a11 + a22 = 0, b11 + b22 = 0,
C in care caz toate conicele fasciculului sint
hiperbole echilatere, exista, in general,
A numai o singurii hiperbola echilaterii lntr-un
Fig. 14 fascicul de conice.
In cazul ctnd conicele fasciculului sint
hiperbole echilatere, aceste hiperbole tree prin trei puncte fixe.
Pentru un fascicul de hiperbole echilatere trecind prin trei puncte neco­
liniare A, B, C, putem lua drept conice de baza hiperbolele echilatere dege­
nerate, constituite respectiv din dreapta AB �i perpendiculara CC' pe AB
�i dreapta AC �i perpendiculara BB' pe AC (fig. 14). Rezulta
Te o re m a. Hiperbolele echilatere care tree prin trei puncte necoliniare,
tree ti prin al patrulea punct H, ortocentrul triunghiului format din punc­
tele date.
6) 1 ntr-un fascicul de conice care tree prin patru puncte la distanta finitii
existii douii parabole. In adevar, o conica a fasciculului este o parabola, daca
este tndeplinita conditia
(a11 + kbrJ (a22 + kb2J - (a12 + kb12) 2 = 0,
care este o ecuatie de gradul al doilea in k. Deci, in general, sint douii para­
bole intr-un fascicul. De altfel, conicele fasciculului strit parabole numai daca
conicele de baza sint parabole �i au axele paralele. In adevar, ecuatia in k
este identic verificata, daca
a,1a.. - ai2 = 0, bub.. - bi, = 0, b11a22 + a11b.. - 2a1,/J., = 0. 1
Primele doua conditii ne arata ea cele doua conice de baza sint parabole.
Sa alegem axele de coordonate astfel tncit prima parabola sa aiba axa para­
lela cu axa Ox, adica sa avem a11 = a12 = 0. lnsa ultima conditie este identic
satisfacuta numai daca b11 = 0 �i deci b12 = 0. A�adar, axele parabolelor de
baza sint paralele. In acest caz, fasciculul de parabole este bitangent dreptei
im_proprii in punctul de la infinit al axei Ox.
In cazul general, putem lua parabolele din fascicul drept conice de baza
ale fasciculului. Presupuntnd ea s-au ales axele de coordonate astfel incit
parabola f = 0 sa aiba axa paralela cu axa Ox, deci a11 = aH = 0, ecuatia
 TEORIA GENERALA A CONICELOR 191

(57) - reprezentind conditia ea fasciculul de conice sa contina un cerc -

este satisfacuta daca b12 = b 22 = 0 *. A�adar, rezulta
Teorem a. Punctele de intersectie a doua parabole se gasesc pe un cerc,
daca cele doua parabole au axele perpendiculare, �i invers.
7) lntr-un fasclcul de conice exista doua conlce tangente unel drepte date. Sa luam ea drea1>ti
data chiar axa Ox, ceea ce este totdeauna posibil printr-o deplasare. Intersecttnd fasciculul
(55") cu dreapta y = 0, obtinem
(a11 + kb11)x1 + 2(tiia + kb1a)x + a33 + kbn = 0.
Dreapta Ox* este tangenta conicelor din fascicul, daca aceasta ecuatie admite o radacini
dub la; obtinem astfel o ecuatie de gradul al doilea tn k:
(a13 + kliu)1 - (a11 + kb11) (llaa + kb33) = 0.
Deci, intr-un fascicul sint doua conice tangente dreptei date ele corespund celor doua rada•
.cini ki, ki ale ecuatiei in k.

= =
A p I i c at i i. 1) Fascicul de conice circumscris unui patrulater. Fie
patrulaterul ABCD (fig. 15). Daca AB d1 = 0, BC= d2 = 0, CD=
da = 0, DA = d4 = 0, sint ecuatiile laturilor patrulaterului ABCD,
ecuatia fasciculului de conice circumscris patrulaterului dat (deci, totali­
tatea conicelor care tree
prin cele patru vtrfuri ale
patrulaterului) este
d1d2 + k d�3 = 0, (58)
conicele degenerate
f =d1d2 = 0

fiind conicele de baza ale

fasciculului. Evident, exista
trei posibilitati de a scrie Fig. 15
ecuatia unui fascicul cir-
' -cumscris unui patrulater, astfel inctt conicele de baza sa fie degenerate.
' Cunoa�terea ecuatiei fasciculului de conice circumscris unui patrulater sim­
; plifica mult rezolvarea problemei determinarii ecuatiei conicei care trece
, :prin cinci puncte date.
In adevar, �tim ea ecuatia conicei determinata de cinci puncte P;(x;, y;)
(i = 1, 2, 3, 4, 5) este (53 "). Insa, dezvoltarea unui determinant de ordinul
�ase nu este o operatie destul de u�oara. Este mult mai simplu sa scriem
ecuatia fasciculului de conice care tree prin patru puncte, de exemplu prin
punctele P1, P 2, P8, P4, �i sa scriem apoi ea aceasta ecuatie este verificata
�i de coordonatele celui de-al cincilea punct P5•
* Excludem cazul b11 = b12 = 0, cind fasciculul este format numai din parabole.
192 GEOMETRIA IN PLAN

Observam ea un triunghi ABC �i o dreapta fixa d trecind printr-unul din virfurile triunghi:.1-
lui de exemplu prin punctul A (fig. 16) poate fi considerat ea un patrulater ABCD, in care
D ;,,.. A. Atunci, ecuafia fasciculului de conice trecind prin virful'le friunghiului $i tangent in­
virful corespunzdtor dreptei fixe este
d1� + kd d = 0,
3 (58')
unde d = 0 este dreapta fixa trecind prin virful A al triunghiului ABC de laturi
AB s d1 = 0, BC d2 =" O. CD= =
d3 = 0.

B
C

B
Fig. 16 Fig. 17

2) Fascicul bitangent de conice. Un fasckul bitangent de conice este con­

stituit din totalitatea conicelor din plan 1angente unei conice date, in doua
puncte A, B fixe ale conicei (fig. 17).
Fie f(x, y) = 0 ecuatia conicei date �i d = 0 ecuatia coardei A B. Ecuatia
fasciculului cautat va fi
I (x, y) + kd 2 = o. (59)
Yn adevar, ecuatia (59) a fasciculului bitangent de conice se obtine din
ecuatia (56) a fasciculului de conice trecind prin punctele de intersectie ale
conicei f - 0 cu dreptele d1 = 0, d2 = 0, ctnd dreapta d2 = 0 tinde catre
dreapta d1 = 0. Atunci, daca A, B, respectiv A', B' sint punctele de inter­
sectie ale conicei f = 0 cu dreapta d1 = 0, respectiv cu dreapta d2 = 0,
rezulta ea punctele A �i A', B �i B' se confunda, conicele fasciculului fiind
bitangente in A �i B conicei f = 0.
Daca conica f (x, y) = 0 est� degenerata tn
doua drepte d1 = 0 �i d2 = 0, deci

atunci, daca tinem seama de (59), rezulta ea

ecuatia fasciculului de conice tangente la doua
drepte date, ln puncte date (fig. 18), este,
(59')

unde d = 0 este ecuatia dreptei care une�te

Fig. 18 punctele date.
 CITEVA -CLASE DE SUPRAFETE 28:J

Observam insa ea ecuafia (6') are solutii imaginare. In adevar, sa inter­

sectam sfera (6') cu planul Oxy. Atunci, ecuatia (6') admite ea solutii dreptele
izotrope
J X ± iy = 0,
l z = o.
Fie un alt plan care trece prin origine. Printr-o transformare ortogonala
de axe putem face totdeauna ea acest plan sa devina planul Oxy, ecuatia (6')
pastrind aceea�i forma. Rezulta ea ecuatia (6') este locul geometric al drep­
telor izotrope trecind prin origine, adica reprezinta ceea ce se nume�te conul
izotrop sau conul absolut cu centrul in origine.
Conul absolut cu centrul intr-un punct C (a, b, c) are ecuatia (6).
Cercul- absolut. Se �tie ea dreptele izotrope tree prin punctele ciclice sau
punctele absolute ale planului. Rezulta ea intersectia conului izotrop cu
planul de la infinit
Xi -j- Xi + xg 0,
{X =0
0
�

4
este locul geometric al tuturor punctelor ciclice. din spatiu. Acest loc se nume�te
cercul ab'sglut al spa'tiului. · _
Sa aratam ea orice sfera trece prin cercul absolut al spatiului. In adevar ,.
ecuatia unei sfere in coordonate omogene fiind
xt + xi + xJ + 2ocx1x4 + 2�x�4 + 2yx3x4 + �xt = 0,
intersectia acestei sfere cu planul de la infinit are ecuatiile
{ xf + xl + x; = 0,
x, = 0
�i coincide cu intersectia conului izotrop cu planul de la infinit.
A p I i cat i i. 1) Sfere prin patru puncte. Uneori se cere sa determinam
'o sfera prin conditii initiate. Atunci, scriind ea sfera (3) verifica conditiile
date, obtinem un sistem de ecuatii in coeficientii o:, �' y, 8.
De exemplu, patru puncte date
P;(X;, y;, Z;), (i = I, 2, 3, 4)
care__ n,u,_ s�nt situate in acela�i pla,n, determina· o sfera �i numai una: sfera
care trece prin cele patru puncte date. Scriind ea punctele date P; sint pe
"sfera, d�ci coordonatele ]or verifica ecuatia (3), obtinem conditiile
�1 + Yr+ zf + 2ixx; + 2�y; + 2yz; + 8 = 0, (i = 1,2,3,4). (7)
Cele patru puncte P; nefiind in acela�i plan, determinantul necunoscutelor­
sistemului ..(7) este diferit de zero. Aplicind regula lui Cramer, putem rezolva
sistemul (7) in raport cu o:, �' y, 8. Obtinem astfel o solutie unica.
Putem insa considera ·sistemul format din ecuatia (3) �i ecuatiile (7). Apli­
cind criteriul lui Kronecker-Capelli (v. Cap. III,§ 2), obtinem ecuatia sferei
�uh forma unui determinant de ordinul al cincjlea.
. 284 GEOMETRIA IN SPATIU

2) Reprezentarea parametrica. a sferei. Fie sfera de ecuatie ( l '), adica

sfera de raza r �i cu centrul in originea a.xelor de coordonate. 0 -reprezentare
parametrica a sferei se obtine u�or cu ajutorul coordonatelor sferi.ce
{v. Cap. X, § 5). In adevar, considerind unghiul 8 � u, pe care raza r = OP
ii face cu axa Oz �i unghiul <p = v,
z pe care urma planului OPz pe
planul Oxy ii face cu . Ox, avem
(fig. 2)
OQ = r sin u.
Coordonatele punctului P Hind
-.x = OA, y = AQ, z = QP, re­
zulta formulele

x = r sin u cos v,
{ y = r sin u sin v, (8)
I z = r cos u,

care constituie ecuatiile · parame­

trice ale sferei (I'), parametrii
fiind unghiurile u = 6, v == <p
Fig. 2 . (colatitudinea, respectiv longi-
tudinea).
Plan tangent la o sfera. fie P0 (x0 , y0 , z0 ) un punct al sferei (I). Tinind
seama de formula (9) din Capitolul XII I, ecuatia planului tangent in punctul P 8
,este
(x - x0) (x0 - a) + (y - y0) (y0 - b) + {z - z0) (z0 - c) = 0. .(9)
. Ecuatia (9) arata ea vectorii P 0P �i CP0 sint perpendiculari, _adica . planul
. tangent la sfera intr-un punct P0 este perpendicular pe raza P0C, unde C(a, b, c)
·-este centrul sferei. Folosind aceasta proprietate geometrica, se poate obtine
direct ecuatia· planului tangent la o sfera. Scriind ecuatia (9) sub form�
: XoX + YoY + ZoZ - ax - by - cz -:- (xa + y� + z5 - axo - byo - C2o) = 0
. �i tinind seama ea punctul P0 se afla pe sfera, deci ea
x5 + Yfi + zi- ax0
,
- by0 - cz0 = ax0 + by0 + cz8.. -.-
'
'a 2 - 6 2 - c..2 + r2
.
,'
...

decuatia (9) se mai scrie

X0X + YoY + z z - a(x + X
0 0) - b(y + y0) --c(z + 20 + a 2 + � +
)
2

+-c 2 - r 2 · 0. . (9.')
.Ec�aJia planului tangent in punctul P0 fa sfera (1 )-devine astfeL:
I

+ (z - c) (z0
•

(x � a) (x0 - a) � (y. - b) .(Y� ·-:- b) � c) = r2 . (9.�')

 CJTEVA CLASE DE SUPRAFETE 285

a
�i se obtine din (1) prin dedublare. Dae -utilizam ecuatia (3), ecuatia pla­
mil�i tangent in punctul PO al sferei este
XoX + YoY + ZoZ + (X(X -f- X0 + �(y +Yo)·+ y(z -r Z + � = 0.
) 0) (10)
Intersecfia · sferei cu un plan. Fie sfera (I') cu centrul in origine. Inter­
sectind aceasta sfera cu planul z = c:- ),, ccuat iile intersectiei sint

f x + y2 = , -),2,

'l z
2 2

C-.c: ),

�i reprezinta un cerc. Cercul de intersect ie este real, imaginar sau de raza

· nula, dupa cum A� r. In ultimul caz, cercul de intersectie este degenerat
in _ dreptele izotrope
r x2 y 2 = 0,+
l z _cc,.
Cercul de intersectie este un cerc mare al sferei, daca planul secant trece­
prin centrul sferei.
In concluzie, intersec/ia unei sfere cu un plan este un cerc real sau imagimu·.
dupa cum distanta de la centrul sferei la plan este mai mica sau mai mare·
dectt -raza. Daca aceasta distanta este ega]a cu raza, planul secant este tan­
gent la sfera, intersectia lui cu sfera fiind un cerc de raza nula, adica o
conica degenerata in dreptele izotrope care tree prin punctul de tangentiL
lntersectia sferei cu o dreapta. Sa intersectam sfera (3) cu dreapta

{ X = Xo � It,

y = Yo -r mt, ( 11)·
z = z0 + nt.
Ca sa gas1m ordonatele punctelor de intersectie, introdueem expresii le­
lui x, y, z din (11) in ecuatia sferei (3) �i gasim pentru t o ecuatie de gradul
al doilea
(1 2 + m2 + +
n 2) t 2 2[l(x0 + ct) m(y0 + + �)
+ n(z0 y)] t + +
+ S(x0 , Yo 20) ---=
, 0, (12)

unde s-a insemnat cu S(x0 , y0 , z0) primul membru al ecuatiei (3) a sferci ►
in care, in loc de x, y, z, s-au introdus coordonatele x0 , y0 , z0 ale punctului P0 •
prin care trece dreapta (11). lntroducind in locul lui t din ecuatiile (11)­
una din radacinile ecuatiei (12), obtinem coordonatele unuia din punctele·
de intersectie. Deoarece ecuatia (12) este de gradul al doilea in t, deducem
ea o dreapta intersecteaza sfera in doua puncte, care sint reale �i distincte
(cind dreapta este secanta), daca radacinile Ii, t2 ale ecuatiei (12) sint reale
�i distincte, confundate (cind dreapta este tangenta) dadi radacinile t1, t�
-sint egale, sau- imaginare (cind dreapta este exterioara sferei), dnea radaci- -
nile t1 , f2 sint ccmp1cx conjugate.
286 GEOMETRIA JN SPATIU

Puterea unui punct in raport cu o sfera. Fie un punet P O (x0 , y0 , 20) �i sfera (3).
0 dreapta prin P0 tntilne�te sfera in doua puncte Q1 , Q2 (fig. 3). Expresia
P = PoQ1 • PoQ2
este independenta de directia
dreptei �i se nume�te puterea
punctului PO in raport cu sfera.
Lutnd ecuatiile dreptei P0 sub
forma (11), unde /, m, n sint
chiar cosinusurile directoare ale
dreptei (deci, 1 2 + m 2 + n 2 = 1),
rezulta ea t este chiar distanta
dintre punctul P0 �i punctul
curent Q al dreptei. Deci,
P0Q; = t;(i = I, 2), t1 �i t2 fiind
radacinile ecuatiei (12), unde
trebuie sa tinem seama ea 12 +
+ m 2 + n 2 = 1. Insa ecuatia
(12) ne arata ea t1t2 =S(xo, Yo, Zo);
Fig. 3 rezulta ea

P = S (Xo, Yo, Zo) ; (13')

cu alte cuvinte, puterea unui punct in raport cu o sfera se obtine tnlocuind

coordonatele punctului dat in primul membru al ecuatiei sferei. Deci, puterea
punctului P0 fata de o sfera data nu depinde de dreapta P0Q, ci numai de
,coordonatele punctului P0 •
Observam ea daca punctul P0 este exterior sferei, puterea lui este pozitiva,
deoarece punctele Q1 , Q2 sint de aceea�i parte a lui P0 • Daca P0 este interior,
puterea p este negativa, iar daca PO este pe sfera, puterea este nula.
·Rezulta ea un ·punct P0 este exterior, pe sfera sau interior sferei, dupa cum
.expresia S (x0 , Yo, z0) este pozitiva, nula sau negativa.
Sa presupunem ea punctul PO este exterior sferei, iar dreapta P0Q este
tangenta la sfera in punctul Q1 = Q2; atunci formula (13) devine
p = PoQf.
Deci, notind cu d distanta de la P0 la centrul C al sferei, obtinem
p = d2- , 2 , (13')
r fiind raza sferei.
Un plan care trece prin P0 intersecteaza sfera dupa un cerc, puterea lui P0
fata de acest cerc fiind egala cu puterea punctului PO fata de sfera; cu alte
•cuvinte, puterile lui P0 fata de cercurile obtinute pe sfera prin plane care·
tree prin PO stnt toate egale.
A p I i c a t i i. 1) Planul radical a doua sfere. Se nume�te plan radical
a doua sfere locul geometric al punctelor din spatiu care au aceea�i putere
in raport cu sferele date.
TEORJA GENERALA A CUADRICELOR 383

Pe de alta parte se sti e ea tntr-un fasci cul de conice exi sta trei conice
degenerate. Rezutta' ea intr-unu fasc!cul exi sta trei cuadri ce pe . care _..Planul
consi derat le i ntersecteaza dupa comce degenerate. Cu alta cuvmte, mtr-un
fascicul exista trei cuadrice tangente unui plan dat. Observam ea punctele
de contact ale planului cu cele trei cuadrice tan�ente pla!lului formeaza u!1
triunghi autoconjugat fata de fasciculul de cuadnce, nummd astfel un tn­
unghi cu proprietatea ea latura opusa unui vtrf se gase�te tn planul polar
corespunzator acelui vtrf.
Se poate observa ea cele patru puncte fundamentale ale fasci culului de
conice determinat pri n intersectia unui plan cu un fascicul de cuadrice stnt
punctele de intersecti e ale planului dat cu cuart ica de baza a fasci cululu i de
cuadrice. Daca planul dat este tangent de-a lungul unei generatoare la unul
din conurile fasciculului de cuadri ce, intersecti a planului cu conul este chi ar
generatoarea conului luata de doua ori . In acest caz, conicele de secti une
stnt tangente tntre ele in doua puncte f i xe ale generatoarei *.
7° Locul centreLor cuadricelor unui fascicul de cuadrice este o cubicii rationalii,
ale carei puncte la infinit corespund centrelor celor trei paraboloizi di n fas­
ci cul. In adevar, centrul unei cuadri ce dintr-un fasci cul este dat de ecuatiile
fx + )..gx = 0, f, + i.g, = 0, fz + Agz = 0.
Rezolvtnd aceste ecuati i tn raport cu x, y, z, se obtin functii rationale
de gradul al trei lea tn parametrul )...
A P I i c a t i e. Ecuafia fasciculului de cuadrice care intersecteaza o cuadrica
dup� doua. conic�. Fi e 1t1 = o. �i 1t2 = 0 ecuatiile· planelor celor doua
co111�e C1 �1 C2, situate pe cuadnca (1). Deoarece una di n cuadricele fascicu­
lulm .5are trece P!Jn . cuarti ca,' degenerata in coni cele C1 �i C2 poate fi consi­
derata ea formata dm planele celor doua coni ce, ecuatia
f(x, Y, z) + °A1t1 1t2 = 0 (55)
est� e�uatia fasciculului de cuadri ce cautat.
Daca planele 1t1 �i 1t2 se confunda, rezulta ea ecuati a
f(x, y, z) + A1t 2 = O (55')
rep�eti rita fasciculul . _de cuadri7e tangent� unei cuadrice ( J) · de-a lungul unei
conice date, 1t = 0 fn�d ecuat1a planulm in care este situata con i ca.
�- Refele de cuadr1ce. 0 retea de cuadrice este totalitatea cuadri celor
avrnd ecuat1a _
f(x, y, z) + )..g(x, y, z) + µh(x, y, z) = O, (56)
und � f = _D, g = 0, h = 0 sint ecuatiile a trei cuadric� care nu fac parte di ntr-un
fasc1cul, tar A, µ sint parametrii.
0 re/ea de cuadrice es�e constituita din totalitatea cuadricelor care tree prin
$llpie puncte date. Propr1etatea rezulta imediat, tinind seama ea
daca O cua-
• Aceste conice constituie un fascicul de conice bitangente.
384 OEOMETRIA IN SPATIU

drica trece printr-un. punct, obfinem o conditie simpla reprezentata printr-o

ecuatie liniara neomogena in cei noua coeficienti arbitrari ai ecuatiei cua­
dricei.
Deoarece sistemul f = 0, g = 0, h = 0 este constituit din trei ecuatii
de gradul al doilea, �i un astfel de sistem admite opt solutii, rezulta ea o
retea de cuadrice care tree prin �apte puncte trece �i printr-un al optulea;
sint cele opt puncte de intersectie ale celor trei cuadrice fundamentale.
Observam ea tntr-o retea de cuadrice exista o infinitate de cuadrice speciale
(unul din invarianfii /, J, A 44 este nul) sau degenerate (A = 0). lnsa putem
sa determinam cuadricele din reteaua (56) care au doi invarianti orto­
gonali nuli. Astfel rezulta ea sint trei paraboloizi echilateri (A 44 = I = 0),
ea sint �ase paraboloizi tangential echilateri (A 44 = J = 0) etc.
De asemenea, observarri ea locul centrelor unei refele este o suprafata alge­
brica de ordinul al treilea, deoarece rezolvind ecuafiile centrului in raport
cu x, y, z, se obtin functii rationale de gradul al treilea in 11. �i µ.
4. 0 familie liniara de cuadrice cu r parametri (1 < r < 8) este data de
o ecuatie de forma
Aafa= 0, (« = 1, 2, ... , r + 1), (57)
unde f = 0 sint ecuatiile a r + l cuadrice ale familiei.(care nu _apartin unei
familii cu r - 1 parametri), Aa fiind ,: +. I �arame!r! omogem.
11

. ..
Printr-un punct P0 (x0 , y0 , z0) al spatmlut, dm fam1ha (57) trece o �nftm­
tate de cuadrice constituind o familie de cuadrice cu r - 1 parametri, este
familia de cuadrice pentru care ,�a satisfac condifia
11.afaCxo, Yo, Zo) = 0.
A p Ji c a t ii. 1. Ecuatia cuadricelor ce tree prin doua drepte date (nesituate in acela,i
plan). Oaca 1t1 = o, 0- = O �i 1t2 = !), a2 = 0 sint ecua1iile celor doua drepte date, ecuat1a
1,

cuadricelor ce tree prm aceste doua drepte este

A7t17t2 +
(.L7t10-2 +
V0-11t2 +
PG1 a = 0, 0' (58)
reprezentind un complex de cuadrice (o familie linjara de c�adrice cu tr� parametfl .
2) Ecuafia cuadricelor care tree printr-o dreapta data. Fie 1t1 = 0, 1t2 - 0 ecuatu e dreptei
date; atunci, ecuatia cuadricelor este
7t7t1 + J.0"1t2, (59)
unde 7t �i CJ sint functii liniare de x,y,z. Ob1inem astfel o familie cu �ase parametri (v. ti §10).