Sunteți pe pagina 1din 9

Dr.

Mohorianu Corina Geometrie


Curs 1

Introducere
Elemente de geometrie clasica

Geometria euclidiana clasica este geometria care are la baza


opera lui Euclid intitutalata Elementele (sec IV i.e.n.) constand in
13 carti (este prima constructie axiomatica a geometriei elemetare).
Aceasta lucrare a fost considerata timp de aproximativ 2000 de ani o
lucrare stiintifica perfecta, considerandu-se ca toate teoremele sunt
demonstrate, si ca in general, toate afirmatiile sunt logice si
argumentate. Cu timpul, insa, s-au constatat unele limite ale acestei
lucrari, in spacial in ceea ce priveste unicitatea geometriei
prezentate. N. Lobacevski si I. Bolyai (secolul al XIX-lea) stabilesc
ca exista si alte geometrii in care postulatul paralelelor poate fi
negat (geometria eliptica , sferica printr-un punct exterior unei
drepte nu se poate duce nici o paralela la acea dreapta; geometria
hiperbolica printr-un punct exterior unei drepte exista o infinitate
de drepte paralele cu acea dreapta).
Geometria euclidiana, geometria lui Lobacevski si
geometria lui Riemann epuizeaza toate cazurile posibile in legtura
cu paralela dusa printr-un punct exterior la o dreapta, si anume,
respectiv, exista o paralela unica, exista cel putin doua paralele, nu
exista nici o paralela. In acest context se numeste planul lui
Lobacevski planul hiperbolic, planul lui Riemann planul
eliptic, geometriile corespunzatoare fiind respectiv geometrie
hiperbolica si geometria eliptica.
Constructia lui Euclid a avut unele deficiente care au fost
indepartate prin prezentarea unor sisteme axiomatice satisfacatoare
din punct de vedere logic: David Hilbert (1899), V. F. Kagan
(1902), F. Schur (1909), H. Weyl (1918), G. D. Birkhoff (1932).
Toate aceste axiomatizari bazate pe puncte de plecare diferite
(notiuni primare si axiome aferente diferite) conduc in esenta la
acelasi rezultat : geometria euclidiana.

1
Dr. Mohorianu Corina Geometrie
Curs 1

Introducerea in predarea geometriei a noilor rezultate s-a


facut lent deoarece, in primul rand, niciuna dintre aceste
axiomatizari nu se preteaza direct procesului didactic. Dupa 1950
asistam la o restructurare pe considerente de ordin pedagogic a
axiomaticilor mentionate. Apar noi axiomatizari mai potrivite
procesului de invatamant: R. Brisac (1955), G. Choquet (1964), J.
Dieudonne (1964), A. Doneddu (1965), A. N. Kolmogorov (1970),
etc.ele se bazeaza pe notiuni matematice fundamentale cum ar fi
cele de multime, relatie de ordine, relatie de echivalenta, grup,
spatiu vectorial. S-au creat astfel premisele incadrarii unitare a
predarii geometriei fata de celelalte discipline matematice.
Aceste axiomatizari pot fi impartite in doua mari grupe.
Intr-o grupa intra axiomatizarile care utilizeaza proprietatile
corpului numerelor reale inca de la inceput, fie pentru a defini o
distanta (G.D. Birkoff, A.N. Kolmogorov), fie pentru a introduce de
la inceput o structura de spatiu vectorial (H. Weyl, J. Dieudonne).
In cealalta grupa intra axiomatizarile care pornesc de la
notiuni primare traditionale (punct, dreapta, plan) asamblate in
axiome de natura geometrica. Astfel se reprezinta punctele prin
perechi de numere reale (in plan), prin triplete (in spatiu), dreptele
prin ecuatii liniare, construindu-se in final structura vectoriala a
planului, a spatiului. (D. Hilbert, R. Brisac, A. Doneddu).
Fiecare dintre cele doua tipuri de axiomatizari au avantaje si
dezavantaje.
Am preferat al doilea tip de sistem axiomatic (desi este mai
laborios) datorita apropierii de sistemul lui Euclid. In Elemente este
dat un sistem axiomatic (s.a.) intuitiv in care notiunile si relatiile
primare se presupun cunoscute intuitiv, unele fiind descrise explicit
(ca de exemplu : punct, linie dreapta, plan, incidenta) altele fiind
utilizate implicit in demonstratii fara a fi definite (de exemplu relatia
de ordine a punctelor pe o dreapta, notiunea de miscare a figurilor).
Axiomele sunt propozitii evidente si de aceea nu se demonstreaza.
Hilert a preluat critic aximatica lui Euclid, a completat si
definitivat lista notiunilor si relatiilor primare, iar proprietatile
acestora le-a prescris intr-un sistem de axiome enuntate explicit.

2
Dr. Mohorianu Corina Geometrie
Curs 1

Lucrarea lui Hilbert Grundlagen der Geometrie (1899) este o


continuare a ideilor fundamentale din Elemente. Hilbert
formalizeaza partea specifica a sistemului axiomaic : notinile si
relatiile primare sunt simboluri abstracte care se insira in formule
dupa anumite reguli, iar axiomele sunt propozitii care prescriu
proprietatile pe care dorim sa le aiba aceste simboluri. Partea logica
a constructiei teoriei (deducerea notinilor, relatiilor, teoremelor) se
face principial ca la Euclid utilizand regulile de definitie si de
deductie din logica clasica. Sistemul axiomatic al lui Hilbert este un
sistem axiomatic semiformalizat.
Axiomatica lui Hilbert este data de :
Notiunile primare pentru acesta teorie axiomatica sunt: punctul,
dreapta, planul. (Ansamblul punctelor, dreptelor si planelor
formeaza spatiul geometric studiat).
Notam punctele A, B, C, (eventual cu indici) si multime tuturor
punctelor cu E sau E3 . Dreptele se noteaza cu litere mici a, b, c,
(eventual cu indici) si multimea tuturor dreptelor cu D. Planele le
notam cu litere grecesti mici , , ,... (eventual cu indici), iar
multimea tuturor planelor cu P.

Relatiile primare ale sistemului axiomatic se introduc pe parcursul


constructiei teoriei axiomatice. Ele sunt in numar de cinci:
apartenenta unui punct la o dreapta A d (daca relatia nu
are loc Ad )
apartenenta unui punct la un plan A (daca relatia nu are
loc A )
relatia de a fi intre A B C (daca relatia nu are loc
A B C )
relatia de congruenta intre doua segmente (neorientate)
realatia de congruenta intre doua unghiuri (neorientate)
Axiomatica lui Hilbert contine 20 de axiome grupate in urmatoarele
cinci grupe:

3
Dr. Mohorianu Corina Geometrie
Curs 1

I. Axiomele de incidenta sau apartenenta (8 axiome)


II. Axiomele de ordine (4 axiome)
III. Axiomele de congruenta (5 axiome)
IV. Axiomele de continuitate (2 axiome)
V. Axioma paralelelor (1 axioma)
Teoria axiomatica construita cu sistemul axiomatic al lui Hilbert se
numeste geometrie euclidiana iar structura matematica obtinuta se
numeste spatiu euclidian.

4
Dr. Mohorianu Corina Geometrie
Curs 1

P roprietati de incidenta in plan si in spatiu


In continuare definim cateva notiuni si relatii derivate care
permit o formulare mai simpla a axiomelor de incidenta (de
apartenenta).

Definitii:

1. Trei puncte A, B, C se numesc coliniare daca exista o dreapta


a D astfel incat A, B , C a ; in caz contrar punctele se
numesc necoliniare.
2. Dreapta a intersecteaza (este incidenta cu) planul daca
exista A E astfel incat ( A a) ( A ) .
3. Dreapta a apartine (este continuta in) planul , notam a
daca orice punct al dreptei a este si punct al planului .
a daca si numai daca ( A) ( A a A ) . In caz contar
notam a .
4. Patru puncte A, B , C , D E se numesc coplanare daca exista un
plan P astfel incat A, B, C, D . In caz contar punctele se
numesc necoplanare.

Grupa Axiomelor de apartenenta este formata din opt axiome.

1. Axioma de determinare unica a dreptelor.


Fiind date doua puncte A si B exista o unica dreapta la care
ele sa apartina.
Se spune ca dreapta unica a D astfel incat A a, B a este
determinata de punctele A, B si se noteaza a = AB .

2.
a. Orice dreapta contine cel putin doua puncte.

5
Dr. Mohorianu Corina Geometrie
Curs 1

b. Exista cel putin trei puncte necoliniare.


3. Axioma de determinare unica a planelor
a. Fiind date trei puncte necoliniare exista un plan unic
care le contine.
b. Oricare plan contine cel putin un punct.

Date trei puncte necoliniare A, B, C exista unic un plan


P care le contine. Spunem ca planul este determinat
de punctele A, B, C si notam = (ABC ) .

4. Daca doua puncte A si B ale unei drepte a apartin unui plan


, atunci oricare punct al dreptei a apartine planului .
Notam a .

5. Axioma de intersectie a planelor


Daca doua plane si (nu neaparat distincte) au in comun
un punct A, atunci ele mai au in comun cel putin inca un alt
punct B.
6. Axioma dimensiunii

Exista patru puncte necoplanare.


Observatii:
1. Primele doua axiome se numesc axiome de incidenta ale
planului.
2. Axiomele de incidenta sunt in numar de opt (socotind 2.a.,
2.b., 3.a., 3.b.)

6
Dr. Mohorianu Corina Geometrie
Curs 1

Consecinte ale axiomelor de incidenta


(Teoreme de incidenta)
Pe baza axiomelor de apartenenta se obtin teoremele referitoare la
determinarea de puncte, drepte, plane si la pozitiile relative ale
acestora. Dezvoltarea teoriei axiomatice considerate revine la
stabilirea consecintelor grupei de axiome.
P1. Oricare ar fi o dreapta a exista cel putin un punct A care
sa nu-i apartina. (din axioma 2 si axioma 6 rezulta existenta
a cel putin unui punct exterior)
P2. Oricare ar fi un plan exista cel putin un punct A care
sa nu-i apartina.
P3. Doua drepte distincte au cel mult un punct in comun.
(din axioma 1 rezulta eistenta dreptelor nesecante cat si a
dreptelor care au un unic punct comun punct de intersectie
numite drepte concurente, incidente sau secante)
Demonstratie:
Fie doua drepte distincte a, b si presupunem ca intersectia lor
contine doua puncte A, B. Aceasta este imposibil conform
axiomei 1 care spune ca exista o singura dreapta ce contine
punctele A, B.
Observatie:
Doua drepte nesecante a, b continute in acelasi plan se
numesc paralele I se noteaza a || b . Existenta dreptelor
paralele va rezulta ulterior.
P4. Doua plane distincte pot fie sa nu aiba nici un punct
comun, fie sa aiba in comun o dreapta.
P5. O dreapta ce nu apartine unui plan are comun cu acesta
cel mult un punct sau daca o dreapta intersecteaza un plan
care nu o contine atunci intersectia este un punct.

7
Dr. Mohorianu Corina Geometrie
Curs 1

Demonstratie:
Fie un plan si a o dreapta, a intersecteaza planul in A dar
nu este in . Presupunem ca exista inca un punct B a
diferit de A. Atunci dreapta unica a = AB (axioma 1) este in
(axioma 4). Contradictie.
Observatie:
Din rezultatele precedente se obtine existenta unei drepte
paralele cu un plan, notat a || si existenta unui punct comun
al unei drepte cu un plan (punct de intersectie).

P6.
(i) O dreapta si un punct care nu-i apartine determina
un plan unic care sa le contina.
(ii) Acelasi lucru pentru doua drepte concurente.
Demonstratie:
(i) Fie a o dreapta si P un punct care nu-i apartine.
Conform axiomei 2.a. dreapta a contine cel putin doua
puncte A, B. Prin urmare punctele A, B, P sunt
necoliniare. Conform axiomei 3.a. exista un plan unic
= ( ABP ) care le contine. Prin urmare acest plan
contine dreapta a si punctul P. Daca nu ar fi unic
atunci ambele plane ar contine punctele necoliniare A,
B, P. Contradictie.
(ii) Reformulare: Daca doua drepte se intersecteaza
atunci reuniunea lor este continuta intr-un plan si
numai intr-unul.
Fie a, a doua drepte care se intersecteaza intr-un
punct P. Presupunem ca dreapta a contine inca un
punct Q diferit de P. Atunci exista un plan care

8
Dr. Mohorianu Corina Geometrie
Curs 1

contine a {Q}. Planul contine a a ' si nici un alt


plan diferit de acesta nu contine pe a a ' .
P7. In orice plan exista cel putin trei puncte necoliniare.
Demonstratie:
Din axioma 3.b. in planul exista un punct A.
Confrom P2 exista un punct M care sa nu-i apartina.
Consideram dreapta a determinata de A si M (axioma
1) si punctul P a (conform P1).
Dreapta a si punctul P determina planul (conform
P6).
Planele si au in comun punctul A, deci mai au in
comun un punct B diferit de A (axioma 5). Fie Q
(conform P2) si fie planul determinat de punctele A,
M, Q (conform P6). Rezulta ca exista un nou punct C
care apartine planelor si . Evident, din constructia
precedenta, C nu apartine dreptei determinate de
punctele A si B.
Observatie:
Importanta acestei teoreme consta in aceea ca ea este legata de
dimensiunea spatiului geometric studiat, dimensiune care este data
de numarul de puncte independente minus unu.