Geometrie Diferentiala - A. Dobrescu (1963)

MINISTERUL INVATAMINTULUI
UNIVERSITATEA BUCURESTI
FACULTATEA DE MATEMATICA -MECANICA
ANDREI DOBRESCU
GEOMETRIE DIFERENTIALA
Editura Didactica si Pedagogica
Bucuresti - 1963
INTRODUCERE
În geometria analitică se studiază proprietăţile anumitor curbe (drept�

şi conice) i,i suprafeţe (plane şi cuadrfoe), cu ajutorul calculului algebricr
Asociind fiecărui punct din plan sau din spaţiu un si!ltem ordonat de
-,două - respectiv trei - numere, coordonatele punctului, care_.i fixează
poziţia faţă de un sistem de referinţă dat, rezultă că unei figuri (curbă sau
suprafaţă) îi corespunde o anumită reprezentare analitică, astfel 'încit pro
prietăţile figurii corespund proprietăţilor reprezentării analitice respective.
Sint însă unele proprietăţi ale curbelor sau suprafeţelor, pentru studiul
cărora mijloacele pe care ni le pune la dispoziţie algebra sînt insuficiente
şi de aceea trebuie să ne adresăm analizei matematice, în special calcu
lului diferenţial.
Studiul proprietăţilor curbelor şi suprafeţelor, precum şi a altor enti
tăţi geometrice, cu ajutorul analizei m.atematice, constituie obiectul geome
_triei diferenţiale.
începuturile geometriei diferenţiale se împletesc cu începuturile ana
lizei matematice.
În a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi în prima jumătate a seco
lului al XVIII-lea a fost elaborată teoria curbelor plane. Studiul suprafeţe
lor a fost întreprins abia în a doua jumătate a secolului al XVIII-iea. Jt:uler
a studiat curburile seJţiunilor normale ale suprafeţelor, proprietăţile supra�
feţelor desfăşurabile şi unele. proprietăţi ale curbelor în spaţiu. Prima carte
de geometrie diferenţială, ,,Application de l' Analyse a la geometrie" t
a fost publicată în 1795 de Monge, creatorul şcolii franceze de geometrie di
ferenţială.
Un moment deosebit de important în dezvoltarea geometriei diferen-
:&,iale îl constituie apariţia, în 1827, a memoriului lui Gauss „Disquisitiones
generales circa superficies curvas". Gauss a utilizat sistematic coordonatele
curbilinii, a introdus primele două forme pătratice ale unei suprafeţe, a
definit curbura totală a suprafeţei cu ajutorul. reprezentării sferice şi a
studiat liniile geodezice. Punctul de plecare al cercetărilor de geometrie
4J,ferenţialii ale lui Gauss l-a constituit activitatea lui practică în domeniul
. .geodeziei.
. Crearea primei geometrii neeuclidiene, de către Lobacevski, şi intro
.ducerea - de către Riemann (în 1854)1 - a spaţiilor ce-i poartă numele >
,au contribuit considerabil la lărgirea domeniului geometriei diferenţiale.
, Introducerea - de către Klein - a punctului de vedere grupal, în
)ii:tudiul geometriei, a dus la clasificarea proprietăţilor geometrice în proprie-
1 ln disertaţia „1}ber die Hypothesen welche der Geometrie zugrunde liegen".
4 Geometrie diierenJială
=======•=======
tăţi care sînt invariante faţă de grupul transformărilor ortogonale, grupul
transformărilor afine, proiective sau conforn�e, aceste proprietăţi constituind,
:respeptiv, geometria euclidiană, afină, proiectivă sau conformă.
In ţara noastră, prima lucrare de geometrie diferenţială aparţine lui
Em. Bacaloglu, care a considerat (în 1859) o altă curbură a unei suprafeţe,
în afara curburii totale şi curburii medii. Însă primul geometru romîn,
ale cărui lucrări de geometrie diferenţială (din domeniul geometriei diferen
ţiale proiective şi afine) s-au impus atenţiei matematicienilor din lumea
întreagă, a fost G. Tiţeica (1873-1939). În unele din lucrările sale, Ţ'iţeica
a introdus şi studiat o clasă de curbe şi o clasă de suprafeţe care au fost
ulterior numite curbe şi suprafeţe 'Ţiţeica.
- Ideile lui Ţ'iţeica au determinat apariţia unei serii de lucrări importante
de geometrie diferenţ.ială proiectivă şi afină a curbelor şi suprafeţelor,
datorite mai ales acad. Al. Myller şi acad. O. Mayer.
Un alt geometru romîn, cercetător de seamă în domeniul geometriei
diferenţiale proiective, a fost Al. �Pantazi (1896-1948), _format în şcoala
geometrului francez Elie Cartan. In unele din cercetările sale, Pantazi s-a
inspirat din lucrările matematicianului sovietic S. Finikov.
Un loc proeminent între geometrii romîni are acad. G.· Vrănceanu.
Creator al teoriei spaţiilor neolonome şi al unei teorii unitare relativiste,
acad. G. Vrănceanu aduce contribuţii importante în aproape toate ra
murile geometriei diferenţiale mode�ne.
În cartea de faţă se studiază geometria euclidiană a curbelor şi supra
feţelor din spaţiul cu trei dimensiuni (în particular, geomel.ria euclidiană
a curbelor plane), deci acele proprietăţi ale curbelor şi suprafeţelor, precum
şi acele mărimi ce li se pot asocia, care sînt invariante faţă de grupul de
transformări ortogonale, precum şi în raport cu transformările de parametri.
În penultimul paragraf am dat unele din proprietăţile suprafeţelor
Ţiţeica, iar în ultimul proprietăţile fundamentale ale suprafeţelor neolo
nome din spaţiul euclidian cu trei dimensiuni.
CAPITOLUL I
PROPRIETĂŢI ELEMENTARE ALE CURBELOR ŞI SUPRAFEŢELOR
Începem studiul proprietăţilor curbelor şi suprafeţelor din spaţiul eucli

-dian cu trei dimensiuni, definind, în primul rînd, noţiunile de curbă şi
,suprafaţă. Vom utiliza, în acest scop, unele noţiuni din teoria mulţimilor.
Vom defini apoi tangenta şi planul tangent şi vom studia cele mai simple
proprietăţi ale curbelor şi suprafeţelor legate de noţiunile de tangentă şi
I
!Plan tangent.
§ 1. Cîteva proprietăţi elementare ale curbelor

1. Arc simplu. Curbă reprezentată parametric. Punct regulat, arc regulat.
Punct singular. Pentru a defini noţiunea de curbă, plecăm de la noţiunea
-de mulţime1 şi de la: aceea de corespondenJă între elementele a două mul
ţimi din spaţiul euclidian.
A stabili o corespondenţă între elementele a două mulţimii Jll şi Jll',
'înseamnă a asocia în perechi - după o anumită lege - elementele celor
<1.ouă mulţimi, astfel încît fiecărei perechi să-i aparţină cîte un element din
<fiecare mulţime. Corespondenţa între elementele celor două mulţimi este
-biuni11ocă, dacă fiecare element aparţine unei singure perechi (altfel spus,
-dacă unui element al mulţimii JJl îi corespunde un singur element al
mulţimii Jll', şi invers).
Dacă între elementele a două mulţimi se poate stabili o corespondenţă
biunivocă, spunem că cele două mulţimi sînt echi11alente.
Corespondenţa între două mulţimi de puncte Jll şi Jll' este bicontinuă,
-dacă, P şi P' fiind două puncte corespondente oarecare ale celor două mul
ţimi, iar P1 , P2 , • • • Pn,. .. un şir de puncte aparţinînd mulţimii Jll, care
tinde către P, şirul de puncte corespondente P�, P;, ... , P�, ... , aparţinînd
mulţimii Jll', tinde către P', şi invers2 •
Sau, într-o exprimare mai comodă: corespondenţa între două mulţimi
-de puncte Jll şi Jll' este bicontinuă, dacă, la două puncte oarecare apropiate,
.ale mulţimii Jll, corespund două puncte apropiate ale mulţimii Jll', şi invers.
O mulJime de puncte în corespondenJă biunis>ocă �i bicontinuă cu un segment
.de dreaptă se num�te arc simplu.
1 Noţiunea de mulţime este considerată ca o noţiune primordială, care nu mai
poate fi definită cu ajutorul altor noţiuni, ca şi noţiunile de punct, dreaptă, plan.
s Un şir de puncte P1 , P2, ••• , Pn,••· tinde către punctul P, dacă şirul distanţelor
P1 P, P8 P, ... , Pn P, ... tinde către zero.
6~
r, • r• • ; : • .- : .. _
- . ·Punctele ·ârcului sini~lu, corespuniă'toarc extremităţilor segmentului,,

se numesc extremităţile arcului.
O mulţime de puncte în corespondenţă biunivocă şi bicontinuă cu un cer~
se nume§te curbă simplă închisă.
Fie un arc simplu M 1 M 2 (fig. 1), ale cărui extremităţi sînt puncteltr
M 1 şi M 2 , în corespondenţă biunivocă şi bicontinuă cu un segment A 1 A 2 •
Considerînd. dreapta-suport a lui A1 A 2 ca o axă, fie t abscisa punctului
curent al acestei axe şi t 1 şi t 2 abscisele extremităţilor A 1 şi A 2 •
Punctele segmentului A 1 A 2 fi~d în
M
corespondenţă •biunivocă şi bicontinuă cu
valorile lui t care aparţin intervalului
(t1 , t 2 ] {abscisele punctelor segmentului)1,.
înseamnă că punctele arcului M 1 M 2 sînt
de asemenea în corespodenţă biunivocă şi
--0---0----------t bicontinuă cu aceste valori. ·
n A, Fie M un punct oarecare al arcului
M 1 M 2 • Putem considera vectorul de poziţie
a r = OM al lui M, cu originea în originea O
Fig. 1
a unui sistem de axe perpendiculare2 şi
cu extremitatea în M.
Punînd în corespondenţă fiecare punct al arcului cu propriul său vector
de poziţie, rezultă o corespondenţă biunivocă şi bicontinuă între vectorii
de poziţie ai punctelor arcului M 1 M 2 şi valorile lui t care aparţin interva-
lului [t1 , t2 ].
Prin urmare, vectorul 1' este funcţie biunivocă şi continuă3 de t:
r = F(t). (1)
Funcţia vectorială r(t) fiind biunivocă, pentru două valori oarecare
t' =I= t" ale parametrului t avem
F(t') =/= r(t"). (2)
Spunem că (1), u:µde t variază de la t 1 la t2 , este ecuaţia vectorială a
arcului simplu M 1 M 2 •
Invers, să presupunem că este dată o ecuaţie de forma (1), funcţia
vectorială r(t) fiind definită într-un interval [t1 , t 2 ], în car~ este biuni-
vocă şi continuă. În virtutea condiţiilor impuse, mulţimea extremităţilov
tuturor vectorilor cu originile în O, obţinuţi atribuind lui t - în F(t) -:
1 Unei abscise t', aparţinînd intervalului [t 1 , 111], îi corespunde un singur punct A"
al segmentului, şi invers. De asemenea, la două abscise apropiate t', t", aparţinînd inter-
valului (t1 , t2 ), corespund două puncte apropiate A', A" ale segmentului, şi invers. .
Print~un interPal deschis {a, b) se înţelege mulţimea numerelor cuprinse între a şi b.
Un interPal închis [a, b] este mulţimea numerelor cuprinse între a şi b, inclusiv a şi b.
s În cele ce urmează, vom considera de regulă numai axe perpendiculare, triedrul
de coordonate fiind orientat direct (sinistrorsum). ·
1 Admitem cunoscute noţiunea de vector, operaţiile algebrice ale vectorilor (adunarea.
sclderea, înmulţirea unui vector cu un scalar, înmulţirea scalară şi vectorială a· doi vec-
tori), noţiunea de produs mixt a trei vectori, precum şi unele elemente de. analiză vecto-
:1:ială, relative Ia vectorii funcţii de una sau mai multe variabile: limite, coJ;ltinuitate„
derivată, diferenţiali, reguli de derivare, formu_la lui Taylor.
Proprletiitl elementare ale curbelor şi suprafeţelor 7
toate valorile care aparţin intervalului [t1 , t 21, constituie un arc simplu,
reprezentat de ecuaţia (1).
. Dacă funcţia r(t) este definită în unul sau mai multe intervale dis-
juncte1 în care este biunivocă şi continuă, reuniunea2 tuturor arcelor
~impie corespunzătoare constituie curba reprezentată de ecuaţia (1). .
Reuniunea tuturor intervalelor (disjuncte) în care funcţia r(t) este
biunivocă şi continuă constituie domeniul de e:cistenţă (sau de definiţie)
.al curbei.
· Dacă, în afara biunivocităţii şi continuităţii, impunem funcţiei r(t}
oondiţia să aibă derivată continuă, arcul simplu sau curba - reprezen-
tate de ecuaţia (1) - se numesc respectiv arc simplu derivabil sau cur~ă
der.iPabilă.
Geometria diferenţială studiază proprietăţile curbelor derivabile.
Pentru scurtarea e:cprimării vom spune arc simplu şi curbă,· în loc de
arc simplu deriPabil şi curbă derivabilă .
. După cum vom vedea, în problemele de geometrie diferenţială a
ourbelor - cu excepţ_ia problemei tangentei - intră în consideraţie deri-
vate de ordin superior ale funcţiei F(t).
Vom presupune, în cele ce urmează, că funcţia r(t) posedă der~vate con-
tinue de toate ordinele care vor interveni în consideraţiile noastre. I n aceeaşi
ipoteză ne vom situa şi în ceea ce prif.eşte funcţiile care apar în alte re-
.prezentări analitice ale ' curbelor •.
Fie o curbă C reprez~ntată de o ecuaţie de forma (1).
Punctele curbei C, corespunzătoare valorilor lui t pentru care deri•
vata r'(t) este diferită de zero:
r'(t) =I= o,
se numesc puncte regulate (sau ordinare) ale curbei C, iar punctele pentru
care avem
r'(t) = o
se numesc puncte singulare ale curbei.
În virtutea continuităţii derivatei r'(t), dacă un punct M este regulat,
există un arc simplu al curbei căruia-i aparţine M, constituit -din puncte
regulate.
Un arc simplu al curbei C, constituit din puncte regulate, se numeşte
arc regulat al curbei.
Se poate întîmpla ca, printr-un punct M 1 al curbei C,- să treacă p arce
regulate ale curbei. Aceasta are loc dacă, pentru p (şi numai pentru p)
valori distincte ti, t 2 , ••• ,tp ale parametrului t, avem
F(t1) = F{t2) = ... = r(tp),
. r'(t,) =/= O, (i = 1, 2, ... , p) •.
Spunem că M 1 este punct multiplu regulat de ordinul p al c:urhei.
Dacă p = 2, M 1 este punct dublu, dacă p =
3, M 1 este punct triplu etc.
1 Despre două mulţimi se spune că sînt disjuncte, daci nu au nici un element comun.
1 Reuniunea (suma) mai multor mulţimi date este mulţimea al~ clrei elemente
aparţin cel puţin uneia din mulţimile date.
8 Geometrie diferenJială
Întocmai ca punctele multiple regulate, şi punctele singulare se .cla-

sifică după ordinul lor.
Dacă M 0 este un punct singular al curbei C, corespunzător valorii ta.,
a parametrului t, ceea ce înseamnă că avem
F'(t0) = O,
spunem că M 0 este punct singular de ordinul p al curbei, dacă, pentru,
t = ·t0 , se anulează toate derivatele vectorului r(t), pînă la derivata de ordi---
nul p - 1 inclusiv, fără să se anuleze derivata de ordinul p, deci dacă avem.
.r'(t0 ) = r"(t0 ) = ... = ;:(P-l) (t 0 ) = O,
f(P)( to) =I= Q.
Este posibil ca un punct al unei curbe să fie în acelaşi timp pune~
multiplu regulat de un ordin p şi punct singular de un ordin q.
Este, de asemenea posibil, cum vom vedea. mai tîrziu, ca o curbă săa
aibă puncte care să fie singulare într-o anumită reprezentare parametrică a
curbei şi regulate în altă reprezentare parametrică. Despre astfel depuncte:
spunem că sînt puncte singulare aparente ale curbei.
Fie f(t), g(t), h(t) compone!:1-t~le ~ pe axele d~ coordonate - ale funcţiei
vectoriale r(t). lndicînd prin i, j, k versorii axelor de coordonate O:c, Oy„
Oz (vectorii-unitate ai axelor), ecuaţia (1) se scrie dezvoltat ·
;: = f(t)i + g(t)} + h(t) ic. (1'}
Funcţiile scalare f(t), g(t), h(t) sînt derivabile în aceleaşi intervale-

ca şi .r(t).
Indicînd prin x, y, z componentele vectorului de poziţie r al punetuluii
curent M al curbei C, rezultă că ecuaţia (1') este echivalentă cu ecuaţiile-
x=f(t), y=g(t), z= h(t), (3)
care se numesc ecuaţiile parametrice ale curbei1 , parametrul. fiind t.
Dacă toate punctele unei curbe sînt situate în acelaşi plan, curba
poartă numele de curbă plană, în caz contrar se numeşte curbă în spaţi111
(sau curbă strîmbă).
în cazul cînd o curbă este plană, coordonatele punctului curent (con-
ponentele vectorului de poziţie al punctului curent) al curbei, date de (3),.
verifică (identic) ecuaţia planului în care este situată curha. .
De exemplu curba reprezentată de ecu_aţiile
t1
: c -1- - - - -
+ 2t y-
t +1 z =1- - - - -
11
- t - 3t + 2 ' - 12 - 3t + 2 ' t. - 3t + 2:
este plană, ,fiind situată (cum se verifică uşor) în planul reprezentat de:
ecuaţia
X - 5y + 7z - 1 = Q.
1 Ecuaţia vectorială este ecuaJia parametrică a curbei„

Pr~priet_ăli elemenţare ale_ c~t~elor şi suprafţ?l~lor ,9
. Dacă o curbă este plană şi alegem sist~mul de axe· astfel încît planul
,curbei să fie planul xOy, avem h(t) =
O, încit ecuaţiile curbei sînt de forma
X = f(t), y = g(t), Z = 0,
ceea ce scriem mai scurt (omiţînd a treia ecuaţie)

X = f(t), y = g(t). (4)
.; în sfîrşit, dacă în ecuaţiile (3) şi (4) parametrul esţe chiar una din
oeo~r4onatet de exemplu x, ecuaţiile curbei sînt respectiv de forma explicită
y = g(x), z = h(x)
.Şl .
:· ·.... y = g(x).
O curbă reprezentată parametric se numeşte curbă analitică, dacă
,coordonatele punctului curent sînt analitice, ·adică se pot dezvolta în serii
'Taylor cu interval de convergenţă nenul, în vecinătatea1 fiecărei valori t 0
.aparţinînd domeniului de existenţă al curbei. Curbele care se întîlnesc
frecvent în aplicaţii sînt analitice.
A p l i c a ţ i e. Se consideră curba de ecuaţii parametrice
a(1 - t1) . at(1 - t1)
X = 1 + t1 ' y = 1 + t1 '
!Ilumită strofoidă2 •
Să se arate că această curbă are un. punct multiplu regulat de ordinul
al doilea, însă nu are nici un punct singular.
Pentru determinarea punctelor multiple, trebuie să rezolvăm sistemul
,. a(1 - tf) a(1 - 1:)
1 + tf 1 + tf
at1 (1-tl) at2 (1-t!)
1 + tf = 1 + 'i '
1Urmînd să reţinem soluţiile constituite din valori ·distincte pentru t1 şi t2 •
Eliminînd numitorii, prima ecuaţie se scrie
tf = ti,
uar aceasta se descompune în ecuaţiile
t1 = t2' t1 =- t2.
Prima însă trebuie exclusă. Înlocuind in a doua ecuaţie a sistemului
ide mai sus pe t 1 prin - t 2 , obţinem
t2 = ± 1,.
1 O vecinătate a valorii t este un interval (t -
0 0 7J, t0 7J), 7J > O. +
s Definiţia strofoidei este următoai:ea: Pe o dreaptă variabilă prin punctul fix
Â(a, O), de pe axa Oa:, se consideră punctele P şi Q de o· parte şi de alta a punctului M
tn care dreapta taie axa Oy, astfel că PM=QM=OM. Locul goemetric al punctelor P şi
Q se numeşte strofoidă. ·
I.
iO Geometrie dilerentlală
astfel încît putem. lua

t1 =- 1, t2 = + 1.
Înlocuind în ecuaţiile parametrice ale strofo idei pe t prin -1 sau +t r
obţinem
X= y = 0.
Aşadar strofoida are un punct multiplu regulat, şi anume un punct
dublu: originea sistemului de coordonate. .
Calculînd derivatele de primul ordin ale coordonatelor punctului
curent al curbei, găsim că x' se anulează pentru t = O, iar y' pentru
z t . ± V-2 + V5. Deoarece x' şi y' nu au ră
dăcini comune, strofoida nu are puncte singulare.
2. Elicea circulară. Elicea circulară este curba.
în spaţiu descrisă de un punct pe un cilindru. d(f
rotaJie, astfel că deplasarea punctului în lungul axei
cilindrului este proporţională cu rotaţia în jurul axei.
Dacă afogem ca axă Oz axa de rotaţie a
cilindrului, iar punctul A (fig. 2) - în care
semiaxa Ox înţeapă cilindrul - aparţine elicei,
şi dacă· a este raza cercului de secţiune dreaptă.
!I a cilindrului, t unghiul de rotaţie, iar b constanta
h-~+--1--_,,;;__ de proporţionalitate între deplasarea în lungul
generatoarei şi rotaţia în lungul axei cilindrului,
găsim uşor că elicea are ecuaţiile parametrice
x = a cos t, y = a sin t, z = bt,
X
Fig. 2 .
deci . ecuatia vectorială
. r = a cos ti a sin tJ + b t k. +
Elicea este o curbă ·care se înfăşoară de o infinitate de ori pc cilindru.
Distanţa între două puncte consecutive ale elicei, situate pe aceeaşi gene-
ratoare, este constantă şi se numeşte pasul elicei. Dacă M· şi M' sînt
două astfel de puncte, corespunzătoare valorilor t şi t 2TC ale unghi.:. +
ului de rotaţie, iar N punctul în care generatoarea M A,f' întîlneşte
planul .z = O, avem
MM'= NM' - NM = zM,- zM = b(t + 21t)- bt = 21tb = const.
Pasul elicei este 21th.

Să observăm că, dacă a este lungimea arcului AN al cercului de.
hază (din planul z = O) al cilindrului, avem
a
a= at, t = -.
a
Aşadar, deplasarea - .în . lung_ul axei cilindrului - este propo~lio-.
nală cu lungimea arcului descris de N pe cercul de bază. ·
,·.
ProprietăJi elein-entaie ale curbelor şi suprafeJelor 1f
„ r ' ~ r
·· -·a .. Ţangentă.
i • • ' • • '
Normală, plan ·normal.· Se :numeşte t"ang~nt_ă,

îrit_:i;-.~~
punct aparţinînd unui arc simplu (derivabil) al unei curbe, poziţia limită a
dreptei de . terminate de punctul considerat şi u1:1 alt punct al ~reului,· cînd
.acest punct tinde către primul. ·· · · ··
Un arc simplu al unei curbe are în fiecare punc·t regulat o tangent&. bine
determinată. · ·
în adevăr, fie curba C, reprezentată de ecuaţia
F = f(t),
M 0 un punct regulat (aparţinînd unui arc simplu- al curbei), corespunzător
· valorii t0 a .parametrului, şi M alt punct al curbei (aparţinînd aceluiaşi arc
simplu ca şi M 0), corespun,zător valorii t (fig. 3).
Avem
OM0 = r(t 0 ), OM= r(t),
M 0 M = OM - OM0 = r(t) - r(t 0 ),
M M _ r(t)-r(t 0 )
-
t --
0
t0 - -------·
t-t 0
Aşadar, vectorul r(t) - r(to) este coliniar cu

t - t0
M 0 M, deci are direcţia dreptei M 0 .M.
Punctul M 0 fiind-prin ipoteză-regulat, cînd
M ➔ M 0 , deci cinel t ➔ t0 , vectorul r{t) - r(to)
t - t0
are o limită bine determinată, diferită de zero, va- Fig. 3 ~
loare!lr'(t0) a derivatei vectorului r(t), pentru t = t0 •
lnseamnă că secanta M 0 M -are de asemenea o limită bine determi-
nată, atunci cînd M tinde către M 0 , anume dreapta prin M 0 a cărei direc-
ţie -este aceeaşi .cu direcţia vectorului r'.(t 0).
Prin urmare, curba Care - în punctul regulat M 0 - o tangentă bine
determinată, pentru care vectorul r'(t 0) este vector director. Punctul M 0 se
num~şte punctul de contact al tangentei. _
- In ·virtutea continuităţii derivatei, rezultă că direcţia tangentei la un
arc regulat variază continuu cînd punctul de contact descrie arcul.
S a.., ob servam
.., ca,
- d aca_ • • r(t) --·r(to) ş1• M M smt.
- t > -t ,.vect·oru " d e ace-
0 0
t- t0
laşi sens (deoarece r(t) - ;:(to) diferă de M 0 M prin factorul scalar pozitiv
t - t0
t - t0 ), iar dacă t < t 0 , r{t) - r(to) şi M 0 M sînt de sensuri contrarii.
t - t0
Cum apQÎ sensul lui M 0 M coincide sau nu cu sensul în care. se mişcă
punctul .curent al curbei C, cînd t creşte, după cum t > t0 sau t < t0 ,-
inseamnă că sensul
·
lui , P(t)· i- - tr(to) es.te aceln-~i
-y
cu sensul mi-~cării
·y
punctului
0
curent al curbei cînd t creşte.
I
12 G.eometrie r,liferenJială .
Deducem _că sensul deriPatei r'(t), a yectorului de poziţie r(t) al punctuluf

curent al curbei C, este acelafi cu sensul mişcării punctului curent, cînd t cre1t_e.
Dacă orientăm curba astfel încît sensul pozitiY în lungul curbei să fie-
acelaşi cu sensul mişcării punctului curent M cînd t cre1te, putem ~pune~
Sensul derivatei P'(t) este acelaşi cu sensul pozitiY pe curbă.

În ce priveşte diferenţiala
dr= ? (t)dt,
aceasta este de asemenea vector director a 1 tangentei, ca şi derivata ;: ' (t),..
deoarece diferă de derivată prin factorul scalar dt. Sensul diferenţialei dr
este acelaşi sau contrar faţă de sensul derivatei, după cum dt > O sau ·
dt < O.
Fie P punctul curent al tangentei în M şi OP = R vectorul de:
poziţie al lui P. Avem
MP =OP-OM= R-r.
Vectorii MP = R- r şi 'f' fiind coliniari, produsul lor vectorial este nul:-

(ll - 'f) x ;:' = O. (5}
Această relaţie, verificată de vectorul de poziţie R al punctului curent.
al tangentei·, constituie ecuaţia Yectorială a tangentei.
Deoarece MP este coliniar cu r', se obţine din acesta prin înmulţirea
.cu un scalar A. Deci
o
1/. - r = 'Ar',
de unde
R= 'f + 'J..F'. (6)
Această ecuaţie, în care A este un parametru, reprezintă de aseme-
nea tangenta1 •
Fie x, y, z coordonatele punctului regulat M al curbei C şi X, Y, Z
coordonatele punctului curent al tangentei în M. Componentele vectorilor
coliniari R. - r şir' fiind respectiv X - x, Y - y,Z - z şi a;', y', z' ecua-
ţia (5) este echivalentă cu ecuaţiile scalare
-X-a: Y-y Z-z
--;,- = 7- = -;, .· (7}
1 ln general, ecuaţia
r= Fo + Âă
reprezintă o dreaptă care trece prin punctul al cărui vector de poziţie este r 0 şi al cărei
pector director (vectorul de componente egale cu parametrii directori Z, m, n ai dreptei)
este il. ·
Vectorul de poziţie ;: al punctului curent al dreptei variază o dată cu parametrul )..
Ecuaţia precedentă este echivalentă cu ecuaţiile parametrice (scalare)
x = x0 + Â l, y = Yo + Â m, z = Zo + ). n.
ProprietăJi elementare ale curbelor şi supraleJelor 13
========='"==~·- ---=---=-- ------=---- -=--====~
D.e asemenea, ecuaţia (7) este echival~ntă cu ecuaţiile
X = x + )..x', Y = y + )..y', Z = z + )..z', (8)
care sînt ecu~ţiile parametrice aţe tangentei1 .
În cazul cînd curba C este dată prin ecuaţii explicite de forma
y = f(x), z = g(x),
ecuaţiile (7) se scriu
X-x Y-y Z-z
-1- = y ' = ---;,- . {9)
ln sfîrşit, în cazul cînd curba C este plană, situată în planul z_ = O,

ecuaţia scalară a tangentei este
X-x Y-y
--=--, (10)
x' y'
sau
y'
Y - y = -x' (X- x). (10') .
y'
Prin urmare coeficientul unghiular al tange!}tei ·este - •
x'
Ecuaţiile parametrice ale tangentei sînt
X=x+)..x', Y=y+).y'. (11)
Dacă curba plană este dată printr-o ecuaţie explicită
.y = f(x),
ecuaţia tangentei se poate scrie sub forma
Y - y = y'(X - x), (12)
deci coeficientul unghiular al tangentei este egal cu derivata y'.
Perpendicularele pe tangenta în punctul Jvl al curbei C se numesc
normale. Toate aceste normale sînt situate într-un plan, numit planul
normal al curbei în 1\11.
Fie P punctul curent al planului normal în .M şi OP · R vectoru I
de poziţie al lui P.
1 ln adevăr, avem
r = xi+ y] + zic, r' = x'i + y'j + z'lc, R = Xi+ Y] + Zk,
incit ecuaţia (6) se scrie
Xl + Y J + zic = (x + i.. x'), + (y + i.. y')] + (: + ).z')k.
această ecuaţie, ţinînd seamă că doi vectori egali
Din au componentele egale„ dedu-
cem eţµaţiile. (8). , :
Putem încă deduce aceste ecuaţii, egalînd rapoartele din ecuaţiile (7) cu Â-
I
/
Vectorul MP = R- F fiind perpendicular pe tangenta în'M, deci pc

derivata 'r' a vectorului de poziţie F al lui M, avem relaţiaV
(R - F) F' = o, (13)
care, fiind verificată de vectorul de poziţie R al punctului curent al pla
nului normal, constituie ecuaţia Pectorială a planului normal.
În cazul cînd curba C este plană, se consideră în mod obişnuit nor
mala situată în planul curbei. Această normală se nume�e simplu nor
mala curbei şi este reprezentată tot de ecuaţia (13), unde R înseamnă vec
torul de poziţie al punctului curent. al normalei.
Indicînd, ca şi în cazul tangentei, prin X, Y, Z coordonatele punctului
curent al planului normal în M şi prin x, y, z coordonatele lui M, din (13)
obţinem ecuaţia scalară
(X - x) x' + (Y - y) y' + (Z - z) z' = O (14)
a pl�nului normal în M.
1n cazul cînd curba Ceste plană, situată în planul z = O, ecuaţia sca
lară a normalei este
(X - x)x' + ( Y - y)y' = O, (15)
iar dacă curba este reprezentată prin ecuaţia explicită y = f(x), ecuaţia
normalei se poate scrie sub forma
y-y = - _1 (X --- x). (16)
11'
A p li ca ţi i. I. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului
normal în punctul curent al elicei circulare
x = a cost, y = a sin t, z = bt.
Avem
x' =· -- a sin t, y' = a cos t, z' = b,
tncît ecnaţiile tnngcntei sînt
x - acos t
= y -asin t
a cos t
=--,
z - bt
- a sin t b
1 În general, ecuaţia
(F- Fo)ii = O
reprezintă planul care trece prin punctul M0{i'0) şi a cărui normalii are vectorul director a.
Ecuaţia
Fii.= p
-reprezintă de asemenea un plan. În adevi\1·, această ecuaţie se mai serie succesiv
"- iif
,-a-p-=, o (-r--aa=,
p - -
}
o
ă1 il8
deci reprezintă planul care trece prin punctul .l!.... ă şi a cărui normală are vectorul director ă.-
. ă• .
/
Proprietăli elementare ·a1e .curbelor şi supraletelor 15
iar ecuaţia planului normal este

- a sin t (x - a cos t) + a cos t (y - a sin t) + b (z - bt) =0,
adică
- ax sin t + ay cos t + bz - b2 t =0.
II. Să că, dacă planul normal în punctul curent al unei curb~
se arate
în spaţiu trece printr-un punct fix, curba este o curbă sferică (situată pe o
1;feră).
, Fie â vectorul de poziţie al punctului fix A. Scriind că A este con-
ţinut în planul normal (13) al curbei C, reprezentată de ecuaţia
r=r(t),
oh\.inem ecuaţia diferenţială
- F)F' = 0.
(ă
Această ecuaţie se mai scrie (deoarece derivata lui ă este nulă)
(ă-r)(r-â)' =o
sau încă, dacă înmulţim ambii membri' cu 2,
!:... (r - â) 2 = o.
dt
Integrînd şi indicînd prin b2 constanta (pozitivă) de integrare, obţinem
(r -ă) = b•2 2
-~. Această relaţie exprimă că vectorul de poziţie r al punctului curent

al curbei verifică ecuaţia 1
b2
(R - ă) 2 =
a sferei de rază b, avînd centrul în punctul 1l.
Deci curba C este o curbă sferică, situată pe sfera al cărei centru este
punctul fix prin care trec planele normale.
O h s e r v a· ţ i ·e. Propoziţia demonstratu conţine propoziţia:
Dacă normalele unei <JLtrbe plane trec printr-un punct fix, curba este un cerc.•
4. Curbe. reprezentate prin ecuaţii polare. Tangentă. Fiind dată o axă Ox
şiun punct M, în plan, numim unghi polar al punctului M unghiul c.>-deter-
minat în afara unui multiplu de '1t.:..- de care trebuie rotită axa Ox pentru
a coincide cu dreapta 01\tl, eu fiind pozitiv sau negativ după cum
sensul rotaţiei axei Ox coincide sau nu cu sensul rotaţ.iei ac~lor unui. qea-
sornic. Orientăm pozitiv dreapta OM as1fel încît latura extremitate a un-
ghiului polar să fie partea (semidreapta) pozitivă a dreptei OM (cu ori-
ginea în O).
De asemenea, numim razii, polară a punctului A1, lungimea p a seg-
mentului OM, considerată pozitivă sau negativă, după cum M este situat
pe partea pozitivă sau pe partea negativă a dreptei (orientate) OM~
1 Echivalentă cu ecuaţia scalară .
(X-a1 ) 2 +(Y-az) 2 +(Z-a3 ) 2 = b2 ,
unde ai, a2 , a3 sînt componentele vectorului ă (coorclonatelc lui A).
Geometrie diferenţialii
Unghiul polar C.u şi raza polară p, astfel definite, sînt coord<Jfiatele polartt
ale punctulll-i M. Axa Ox se numeşte axa polară, iar originea O" a axei polare
se numeşte polul sistemului de coordonate polare1 C.u, p.
Unui sistem de valori C.u, p pentru coordonatele polare îi corespunde un
singur punct M, situat pe latura extremitate a unghiului polar C.u, sau pe semi
dreapta, în prelungirea laturii extremitate a lui după cum p >0 sau p O► <
, distanţa lui M _de pol fiind egală cu valoarea absolută a razei polare 2 p.
Fiind dat un sistem de coordonate polare, dacă se consideră · un
:sistem de axe ortogonale Oxy orientat direct, cu originea în polul O, axa
absciselor .eoincizînd cu axa polară, se obţin uşor relaţiile
x =p cos w, y =
p sm w, (17)
care exprimă coordonatele carteziene ortog onale x, y ale unui punct M,
· cu ajutorul coordonatelor polare w, p ale acestui punct, precum ş1 re
laţiile inverse
w = ,,
arctg -'-, p2
X
= "
x· + y2 . (17')
O ecuaţie explicită
p = f(w), (18}
unde f(C.u) este o funcţie biunivocă, avind derivate continue (într-un
interval sau în mai multe intervale disjuncte) reprezintă o· curbă plană C,
ale cărei ecuaţii parametrice
x = f(w) cos w, y = f(w) sinC.u (18')
se obţin înlocuind pe p prin f( (J)) în (17).

-Ecuaţia (1.8} se numeşte ecuaţia po·
lară ( explicită) a curbei.
Fie M(w, p) (fig. 4) punctul curent
al curbei C, reprezentată de ecuaţia
polară (18), sau, ceea ce este acelaşi lucru,
de ecuaţiile parametrice (18'). Fie, de
asemenea, V unghiul pozitiv mai mic
Fig. 4 decît 1t de care trebuie rotită dreapta
OM, în jurul lui M pentru a coincide
cu tangenta în M. Unghiul V este dat de formula 3
m'-m
tg V = 1----,
+ mm'
nmde m este coeficientul unghiular al dreptei Olvl, iar m' coeficientul un•
;ghiular al tangentei în M.
1 Dacă M coincide cu polul, avem p=O, pc cînd lll este nedeterminat, putînd avea
·
orice valoare. .
2 Uneori se introduce - pcnlru raza polară - restricţia de a lua numai valori
nenegative. Evident, unghiul polar se defineşte, în acest caz, ca fiind unghiul lll � deter
minat în afara unui multiplu de 2Tt' - de care trebuie rotită semiaxa O:,; pentru a coincide
cu semidreapta OM.
Restricţia impusă prezintă dezavantaj)ll că, în ecuaţia polară p=f(lll) a unei curbe,
trebuie să atribuim lui !il numai valorile pentru care p rezultă nenegativ.
3 Cunoscută din geometria analitică.
Proprielăli elementare ale curbelor şi suprafeJelor 17
Însă, cum se ştie din· geometria analitică:
m = tgoo,
~1 ţinînd seamă de (18'):
m
I
= -y' = ~;;._,:.---'-----------
:i;'
f'(Cll)sinCll+((ci>)cos
f'(Cll)COSCll-((ci>)sinci>
- f'(Cll)tgCll+((Cll)
f'(ci>)-((e->)tgCll
1ncît
f' ((I)) tg (I) +'((I)) - t gCll
_..;......;_.;;;._.._,;'----
tg V = __;. ._;. _ ___;,,__.;;..___
f'(e->) -((<,>) tg<,> . _
1+ f' (<,>) tg <,) + f (<,>) tg e->
f' (<,>) - f(e->) tg <,)
Făcînd calculul şi punînd p ln loc de f(oo) şi p' în loc de f'(oo), obţinem
formula care determină unghiul tangentei în M cu OM
tg V= ..f... (19)
p'
A p li ca ţie. Să se determine curba, a cărei tangentă, în punctul
curent M, face un unghi constant cu dreapta OM (O fiind polul sistemului
de coordonate polare).
Punînd
1
tg V=-,
h
formula (19) conduce la ecuaţia diferenţială
p'
-p = h.
Obţinem
Jog .f..
a
= /,, c.>
{log a fiind constanta de integrare) sau
p = aehCt>,
ceare este ecuaţia polară a spiralei logaritmice· (fig. 5).

5. Tangentă, subtangentă, normală, subnormală. Fie M un punct al
umei curbe date printr-o ecuaţie explicită
y = f(x),
18 Geometrie dilerenlială
P proiecţia ortogonală a lui M pe Ox, T şi N punctele în c're tangenta.

şi normala în M taie axa Ox (fig. 6).
Segmentele MT, PT, MN şi PN se numesc respectiv .. tangentă, sub
tangentă, normală şi subnormală.
!I
o
Fig. 5 Fig. 6
Tangenta în M fiind reprezentată de ecuaţia

Y-y = y' (X - x),
punctul T are
.
coordonatele
.
(x- Y,,
y
o}.
Deducem că subtangenta este dată de formula
PT =- y. (20}
y'
Considerînd ecuaţia normalei în M
Y-y = - - (X - x),
1
y'
obţinem (în mod asemănător} formula care dă su�normala
PN= yy'. (21}
În sfîrşit, din triunghiurile drept
unghice MPT şi MPN (fig. 6), obţinem
formulele care dau pătratele tangentei
şi normalei
:r
Să considerăm acum o curbă dată.
printr-o ecuaţie polară
T
Fig. 7 p = f(6l}
şi fie T şi N punctele în care tangenta şi normala în punctul M al curbei
taie perpendiculara în polul O pe semidreapta OM (fig. 7).
Proprietăţi eJemenlare ale curbelor şi supra/eJelor 19
·Segmentele MT, MN, OT şi ON se numesc respectiv tangentă, normală,

8ubtangentă şi subnormală polară. ·
,: .D.in triunghiurile dreptunghice MOT şi MON avem.
1
OT = OM tgV; ON = OM cotgV,
tncît, ţinînd seamă de (19), obţinem formulele
a
· OT = L, ON = p', (23)
p' i
care exprimă subtangenta şi subnormala polară a punctului M.

Din aceleaşi ţriunghiuri obţinem formulele
a
MT2 = .f.._ (p2
p'I
+ p'2), MN2 = P2 + p'2, · (24)
care d~u tan_genta şi normala polară în M.

A pl i ca ţ i i. I. Să se determine curba pentru care_ lungimea tan-
gentei este constantă.
Punînd MT = .a ş1 ţinînd seamă de prima formulă (22), obţinem

ecuaţia diferenţială
(I)
Dacă indicăm prin cp unghiul cu axa Ox al tangentei în punctul curent

{x, y) al unei curbe, avem {cum se stie din interpretarea geometrică a
derivatei} '
dy
dx = tg cp. (II)
Ţinînd seamă de această formulă, din ( I) obţinem

y = ±asin cp. (III)
Din_ (O} deducem
dx = cotg cp dy,
iar din (III)·
dy = ± a cos_cp dcp,
astfel incit
dx =±a cotgcp coscpdcp = ± a(-.1-·-
sm cp
- sincp) dcp.
Denucem·
. : '•.
• l"'af
x =±a (coscp + logtg !) + C.
Obţinem astfel ecuaţiile parametrice
' x ·= ± a (cos cp + log tg : ) + C, y = ± a sin cp
(semnele corespunzîndu-se în cele două ecuaţii) ale curbei căutate •
. -2-
20 Geometrie diferenJlaia
Această CUl'bă, numită tractrice (fig. 8}, intervine Sntr-o · problemă.

•importantă de geometrie diferenţială a suprafeţelor1.
II. Să se determine curba a cărei subnormală polară este constantă
Ţinînd seamă de a doua formulă (23}, trebuie sl avem
p' = a, (a= const.),
de unde, indicînd prin -a 6>o constanta de integrare, obţinem ecuaţia.
p = a(6> - 6>o)·
:,:
I
1
,I
I
Fig. 8 Fig. 9
Dacă punem
6> - 6>o 8, =
ceea ce revine a roti axa polară de unghiul 6> 0 în jurul polului, ecuaţia.
curbei căutate se scrie (indicind din nou prin 6> unghiul polar faţă de
noua axii}
p a6>, =
şi reprezintă spirala lui Arhimede (fig. 9).
6. Curbe reprezentate prin ecuafii implicite. Punct regulat, punct
singular. Tangentă. Normală, plan normal. Din geometria analitică se
ştie că ecuaţia generală a unei conice, situată în planul z = O, este
de forma
F(x, y} = O, (25)
unde F (x, y} este un polinom de gradul al doilea în x, y.
Ne putem întreba dacă, oricare ar fi funcţia F (a:, y), mulţimea de
puncte ale căror coordonate verifică ecuaţia implicită (25) poate fi
considerată drept o curbă plană (în sensul definiţiei date anterior). ·
Analiza ne pune la dispoziţie un criteriu simplu, care ne permite să.
răspundem la această întrebare. În adevăr, se cunoaşte următoarea teoremă.
· -
de existenţă şi unicitate a funcţiilor implicite:
Fiind dată o ecuaţie de forma (25), c,erificată de Palorile x x0 � =
y = Yo
, dacă funcţia F (x, y} şi deriţatele ei parţiale F,:, Fv stnt conJinw,
1 V. cap. VI. § 24, '18.
- ,- -
Proprie lăii elementar~ . ale curbelor. şi suprafeţelor .2t
în .vecinătatea valorilor x 0 , y 0 , derivata F 11 fiind diferită de zero pentru

x = x 0 , y = '!!o, există o singură funcţie
y = f(x),
care, în vecinătatea valorii x = x 0 , verifică identic ecuaţia (25) şi ia Yaloa-
rea y0 pentru x = x 0 • Această funcţie este' biunivocă şi continuă în vecină
tatea valorii x 0 şi are derivată continuă, dată de formula 1
' Fx
y =--·
Fu
lnterpretînd pe x, y drept coordonate carteziene în plan, putem enunţa
propoziţia următoare (echivalentă cu teorema amintită.), care constituie
răspunsul la întreb~rea de mai sus:
Fiind dată o ecuaţie de forma (25), verificată de coordonatele x 0 , y 0 ale
unui punct M 0 , dacă funcţia F (x, y) şi derivatele ei parţiale F~, · Fu
sînt continue în vecinătatea2 lui M O , derivatele parţiale nefiind amîndouă
nule în M 0 , de exemplu F8 =p O, ecuaţia (25) reprezintă - în vecinătatea.
lui M 0 - un arc simplu ·de curbă plană ce trece p1·in M 0 • Ecuaţ.ia acestui a.re-
poate fi presupusă adusă la forma 3 y = f (x).
·Reuniunea arcelor simple, -fără porţiuni comune, ce se pot obţine în
acest mod, constituie curba reprezentată de ecuaţia implicită (25).
Dacă funcţia F(x, y) este algebrică4 , curba reprezentată de ecuaţia (25)
se nqmeşte curbă algebrică. Dacă în particular F (x, y) este un polinom„
. gradul polinomului se numeşte gradul sau ordinul curbei algebrice.
1 Pentru obţinerea derivatei y', so raţionează astfel:
Ecµaţia (25) devenind o identitate, dacă înlocuim pc y prin f (x), putem d_eriva
.ambii membri în raport cu x şi obţinem tot o identitate. Primul membru depinzînd de ::c
direct şi prin intermediul lui y, obţinem
Fx + Fv•Y' = O,
de unde
, Fx
y = -- .
Fv
. . . oF oF oF , -â -
În ceea ce priveşte derivatele parţrnle - , - , -
F oF oF, -zaF- , ... ,.
2 2 2 3
ox oy ox2 oxoy , -oy2 , -

ox3 ox2 oy
adoptăm, pentru simplificarea scrierii, notaţiile Fx, Fv, F,:x (sau F:l), F„y, Fvv (sau Fy'l)
F:ax (sau Fx3), Fxxv (sau F,,:2y) ...
2 Printr-o vecinătate a punctului M (x , y ), din planul aOy, inţelegE:m inte1 ierni
0 0 0
unui pătrat oarecare cu centrul în Jl,,10 şi laturile paralele cu axele de Cl'C•J dc,i:ate. 1 u1gi-
mile laturilor fiind 21), coordonatele x, y ale unui punct Jl,,_l, care aparţine ncirătăţii„
aparţin respectiv intervalelor (x0 - "1), Xo +
"1)), (y0 - "IJ, Yo "11). +
Putem înlocui pătratul printr-un cerc cu centrul în A,f0.
, Dacă peste raza cercului, r0 vectorul de poziţie al lui M 0 , iar r ,·cctornl de r c-ziţie
al unui punct interior cercului, avem
(F - ro)2 < p2.
, 3 Dacă ~ =I= O, arcul poate fi reprezentat printr-o ecuaţie de forma x g (y). =

• O funcţie F (x, y) este algebrică, dacă există un polinom P (x, y, z} de trei variabile,
astfel incit să avem identitatea P [x, y, F (x, y)] O. =
22 . Geometrie diferenţială.· ·
O curbă (25), pentru care-_ primul membru este o funcţie transcendentă,

-se n urneşte curbă transcendentă.
Conicele sînt curbe algebrice de ordinul II. Curbele algebrice de ordi-
nul III, IV, V, VI se mai numesc respectiv cubice, cuartice, cuintice, sextice.
-Ca .exemplu. de curbe transcendente, menţionăm sinusoida
y = Sin X,
curba logaritmică
y=logx,
~i lănţişorul
a;
y = a eh-.
a
Se -poate întîmpla să existe puncte ale căror coordonate să verifice
ecuaţia (25). şi totodată să anuleze ambele derivate parţiale F x, Fv. Un
.astfel de punct se numeşte punct singular al curbei (25).
Toate punctele curbei, înafara celor singulare, se numesc puncte regu-
late (sau ordinare).
în cazul cînd coordonatele unui punct singular M al curbei (25) nu
.anulează nici una - sau anulează numai pe unele - din derivatele parţiale
de ordinul al doilea F xx, F xu,Fvv, ale funcţiei F (x, y), spunem că M eftte un
punct singular de ordinul al doilea (punct dublu) al curbei. Dacă însă' ·coor-
donatele lui M anulează toate derivatele parţiale de ordinul al doilea, fări
să anuleze toate derivatele parţiale de ordinul al treilea F xx:c, F :cxu, F xvu, F 111111 ,
-spunem că M este punct singular de ordinul al treilea (punct triplu) al
<mrbei. ·In general, dacă derivatele parţiale ale funcţiei F (x, y), pînă
la cele de ordinul p-1 inclusiv, se anulează pentru coordonatele punctului M,
-f~ră să se anµleze !oate derivatele l?arţiale FxP, F~p-1 , ••• , F:rc11p-1, Fx~ de or-
11
dmul p, spunem ca M este punct singular de ordinul p (punct multipl_u de
.ordinul p) al curbei (25). · ·
În virtutea teoremei de existenţă.a funcţiilor implicite (amintită mai
1,us), coeficientul unghiular al tangentei în punctul regulat M 0 (Xo, y0 ) al
F~ .
~urbci (25) este - - ; deci ecuaţia tangentei în M0 este
Fi
F~
y - y0 =- "7ii" (x- x 0 ), (26)
Fu
:Sau
(x - x 0 ) F~ + (y - y 0 ) Fg = O. (27)
o
Coeficientul unghiular al tangentei în punctul regulat M0 fiind--:-:~•
Fo
-coeficientul unghiular al normalei este -1l ; deci normala are ecuaţia
~
(x - x0 ) Fg - (y - y0 ) F~ = O. (28)
Proprielăli elementare ale curbelor şi supraleJelor 23
Dindu-ne acum două ecuaţii implicite

F(x, y, z) = O, G(x, y, z) = O, (29}
vom preciza condiţiile în care mulţimea de puncte ale căror coordonate
verifică aceste ecuaţii poate fi considerată drept o curbă în spaţiu.
Apelăm în acest scop la următoarea teoremă de existenţă relativă la
funcţiile implicite:
Fiind.date două ecuaţii (29), verificate de coordonatele x 0 , y 0 , z0 ale unui
punct M 0 , dacă funcţiile F(x, y, z), G(x, y, z) sînt continue şi au derivate-
parţiale de primul ordin continue într-o anumită vecinătate1 a punctului M 0 „
.
şi dacă determinantul funcţional D (F, G) = F„ F~ este diferit de zero•
D (t/, z) .
IG11 Gz
I
în M 0 , ecuaţiile (29) definesc două (şi numai două) funcţii y = f (x), z = g (x),
biunivoce şi continue în vecinătatea valorii x = x 0 , care satisfac identic ecua-
ţiile (29) şi iau valorile y 0 şi z0 pentru x = x 0 • ·
Derivatele funcţiilor y şi z, de asemenea continue, sînt date de ecuaţiile'~
Fx +F 11 • y' + Fz· O,z' =
Gx +G 11 • y' + Gz • z' =
O. (30)
Propoziţia următoare, echivalentă cu teorema amintită:·constituie răs
punsul la întrebarea pusă mai sus:
Fiind date două ecuaţii de forma ('.29), verificate de cotJrdonatek x 0 , y 0 , zo,
ale unui punct M 0 , dacă funcţiile F (x, y, z), G (x, y, z) sînt continue şi au,
derivate parţiale de primul ordin CO"f!,tinue într-o anumită vecinătate a lui .M0 , .
. d aca" d etermmantu
şi
. ' l f uncţiona
. l. _.;;........_
D (F, G) = .
D (y, z)
I
Fy Fz este d. i·rerit
Gv G2
I
. d e zero
. ..in M ,.
1 0
ecuaţiile (29) reprezintă-în vecinătatea punctului M 0 - un arc-simplu de curbă

ce trece prin M 0 •Ecuaţiile (29) ale acestui arc pot fi presupuse aduse la formaa;.
y = f (x), z = g (x). (29')
1 Printr-o vecinătate n unui punct M , din spaţiu, înţelegem interiorul unui cub,
0
oarecare cu centrul în lv/0 şi latul'Île paralele cu axele de coordonate. Lungimile laturilor·
fiind 2"1J, coordonatele unui punct M (:r:, y, .z), aparţinînd vecinătăţii, apal'ţin respectiv·
intervalelor
(:r:o - "IJ, Xo + "IJ), (Yo - "IJ, Y~·+ "IJ), (zo - ll, Zo "IJ). +
Putem înlocui cubul printr-o sferă cu centrul în Ivi0 • Dacă raza sferei este p, r0 vec-
torul de poziţie al lui M 0 , iar F vectorul de poziţie al unui punct din interiorul sferei, avem.
(f - Fo)2 < p2.
/. 2 Pentru obţinerea ecuaţiilor (30), raţionăm astfel: potrivit teoremei de existenţă,.
dacă, în (29), punem f(x) şi g(x) în loc de y şi z, funcţiile F(x, y, z) şi G(x, y, z), care·
depind - astfel - numai de x, se reduc identic la zero. Deci şi derivatele în raport.
cu :c ale acestor funcţii sînt identic nule. Derivînd ecuaţiile (29) în raport cu x şi ţinîna
seamă că F şi G depind de :r: atît direct cit şi prin intermediul lui y şi z, obţinem.
ecuaţiile (30).
1 Dacă
-
este diferit de zero determinantul funcţional D (F, G) = l
Fz Fx I sau
D (~,G)·,= FxFv
.(:r:, y) . GxGv
I I·,
ecuaţiile (29) potfi'presupuse aduse la forma x =
, . · .
D (.:, x) Gz Gx
f (y), z
.·
=
.
g (y}
nu :r: = f (z), y = g (.:) respectiv.

Geometrie dilerenJială
~============--"'-· - - -
Reuniunea arcelor simple, fără porţiuni comune, ce se pot obţine în
acest mod, constituie curba reprezentată de ecuaţiile implicite (29).
Se poate întîmpla ca ecuaţiile (29) să fie verificate de coordonatele
unui punct.. pentru care determinanţii funcţionali
D·(F,G)
D (x, z)
IF 11 Fz
Gv Gz
I D (F,G)
' D (z, x)
l
= IGz
Fz. Fx
Gx
ID (F,G)
'D (x, y) =
I
Fx Fv
Gx Gv
l (31)
să fi~toţi nuli. Un astfel de punct se numeşte punct singular al curbei

reprezent,ţe de ecuaţiile (29). Toate punctele curhei, în afara celor singu-
lare, se mi'inesc puncte regu.late (sau ordinare).
Deoarece, cum vom vedea în § 4, o ecuaţie
F (x, y, z) = O
reprezintă în anumite condiţii o .sup1·afaţă, înseamnă că o curbă dată prin
două ecuaţii implicite
F(x, y, z) = O, G(x, y, z) =O
este intersecţia suprafeţelor reprezentate de fiecare din ecuaţiile curhei1.
Fiind dată o curbă în spaţiu prin două ecuaţii implicite (29) şi presu-
punînd - pentru un moment - aceste ecuaţii aduse la forma (29'), ecua-
ţiile tangentei în punctul regulat (x, y, z), aparţinînd arcului simplu repre-
zentat de ecuaţiile (29'), se scriu
X-x Y-y Z-z
-1-=7=-;.;--·
Parametrii directori ai tangentei sînt 1, y', z' sau cantităţi proporţio
nale cu acestea.
Rezolvînd sistemul (30) în raport cu y' şi z', obţinem
D(F,G) D(F,G)
, D (z, x) , D (x, y)
11 - - - -
·1 - D(F,G)'
z = ---·
D(F,G)
D (y, z) D (y, z)
Deducem că
putem lua drept parametri directori determinanţii funcţio
nali D (F, G), D (F, G), D (F, G) , încît ecuaţiile tangentei în punctul regulat
D (y, z) D (z, x) D (x, y)
{x, y, z) a 1 curbei (29) se scriu
X-x Y-y Z-z
(32)
D(F,G)- D(F,G) --D(F,G)
D (y, z} D (z, x) D (x, y)
Condiţiile pentru ca ecuaţiile F (x,' y, z) = O, G (x, y, z) = O să reprezinte

1
1-uprafeţesînt satisfăcute, dacă aceste ecuaţii, împreună, reprezintă o curb3, cum vom
vedea în § 4.
Proprielăll elementare ale c_urbelor- şi suprafetelor
-- - . ··- ·:.--========
Rezultă de asemenea că ecuaţia planului normal în punctul (x, y, z) al
curbei este . .. .
(X- x) D(F,G) + (Y- y) D(F,G) + (Z-z) D(F,G)·=··o. ( 33}
D(y,aj D ~,zj D~,~
A p li c a ţ i e. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal
in punctul de abscisă ~ al curbei lui ViPiani
2
x2 + y2 + z~ - a2 =O' x2 + y2 - ax = O.
Ţinînd seamă de (31) şi (32), deducem că ecuaţiile tangentei în punctut
curent (x, y, z) al curhei lui Viviani sînt
X-x Y-y Z-z
--=
- 2yz 2xz-az
=--.
az
Pentru a calcula ordonata şi cota punctulu~ de abspisă ; ,, . faccn\
x = -a2 în · 'l e
ecuaţn curb e1.
· Ob ţmem
· patru puncte (-a , a Vf) .
± -a2 , ±· --
2 2
Tangentele în punctele (~,
2
±~, 2.
aV
2
2
J au respectiv ecuaţiile
a a
z----
aY2
x-- Y=F-
2 2 2
-v2=-o-= 1
care se mai scrm
x+z V-2=-,y=±-,
3a
2
a
2
iar planul normal, acelaşi pentru ambele puncte, are ecuaţia
x V2-z = O.
2
De asemenea, tangentele în punctele {~,
2
± ~,
2
- a V ) au rcspccti\'>'
2
ecuaţiile
a a
x-- y=F-
2 2
72=-o-= 1
care se mai scriu

- 3a a
x-z V2=2,y=±2'
planul normal, acelaşi pentru ambele puncte, avînd ecuaţia
X J/2 + = 0. Z
:26 Geometrie dllerenllală
7. Poziţia curbei faţă de tangenta tntr-un punct regulat. Concavitate,

puncte regulate de inflexiune. Tangentă staţionară. Ne propunem acum să
:Studiem poziţia unei curbe C, dată printr-o ecuaţie vectorială
F=F(t),
faţă de tangenta într-un punct regulat. Această problemă constituie un pas
mai, departe în studiul structurii unei curbe. ·
Fie M 0 un punct regulat al curbei C, corespunzător valorii t0 , şi M
punctul curent al curbei, apropiat de M 0 , corespunzător valorii t a para•
metrului1 • Fie de asemenea f(Q) (t) prima derivată a lui F(t), necoliniară
-cu r'(t), în M 0 • Avem deci
r' (t0) =I=. O,
F'(t0) X p(i) (t0 ) = O, (i = 2, ... , q-1.)
r'(t0 ) X p(Q) (t 0 ) ~ O.
Punînd, pentru prescurtarea scrierii, F (t) = F, F (t0} = F0 , r'(t0 ) = r~,
r"(t0 ) = f~, ••• ,'f(Q)(t0 ) = F0 (Q), avem, în virtutea formulei lui Taylor:
o -- r-ro-
MM - - - (t - t) _,
o ro +-
(t-to)2
-- ;;"
'o + · · · + -(t-to)q-1 - (q-1) +
- - - ro
2! (q-1) !
+ (t- to)q (Fo(Q) + e)'
q!
i fiind un vector care tinde către zero, cînd t➔ t0 •
În cazul cînd curba C este plană, e este situat în planul curbei 2 •

Vectorii F~, r; ,... , F~q-l) fiind - prin ipoteză - coliniari cu r~, avem
r~ = Â2 r~, r~' = Â3 r~, ... , pbq-i) = Aq_1 r~,
A2 , Â 3 , ••• , Âq-1 fiind scalari.
Deducem
M 0M = (t - t0) r~ (1 + 11) + (t-to)q
q!
(rtq> + i),
unde 11 este scalarul
(t - to) Â
2
+ (t - toP Â
3
+ . . . + (t - to) q -
2
Â _:_
21 31. (q - 1) ! q t'
care tinde către zero cînd t➔ t 0 •
Punînd
ă = r~ (1 + 11), b = rtq> + i,
ii = (t - t0) ă, (3 = (t - to) b, Q
q!
1 Presupunem că M aparţine aceluiaşi arc simplu ca şi M 0•
1 ln care sînt siiuaţi şi vectorii p0 (i) (i=1,2, ... ,q).
ProprietăJi elementare ale curbelor şi suprafeJelor 27
p~ţ_inem : . : ; ''/:
M0M =ix+ (3.

Vom · presupune deocamdată curba pÎană. . ! • . ..
Evident, vectorul ă este coliniar cu f~, iar dacă t este deajuns 'de apro-
piat de t0 (deci M deajuns de apropiat de M 0 ), b diferă destul de puţin (prin
vectorul i) de rtq>. Vectorii ă şi ~' a căror sumă este M 0M, sînt.. col.iniari,
respectiv, cu ă şi b (fig. 10). . . ' · .
· ·sensurile vectorilor ix ~i (3 depind însă de situaţia lu{ t faţă de t0 , iar
tn ceea ce priveşte pe ~ şi de paritatea lui q. Vom avea de considerât două
cazuri,· după cum q este par sau impar.
a fiu'
Fig. 10 . Fig. 11
Cazul I: q par. În acest caz ex are sens contrar sau acelaşi sens cu â
(deci cur~), d_upă cum t < t 0 sau t > t0 , pe cînd ţ3" are în ambele cazu_ri ace-
laşi sens cu b, deci este situat de aceeaşi ·parte cu r&q> faţă de dreapta-
suport a lui r~.
Rezultă că arcul descris de M, cînd t - apropiat de t 0 - creşte, tre-
cînd prin valoarea t 0 , este situat de aceeaşi parte cu r&q> faţă de tangenta
în M 0 (fig. 11). Arcul încovoindu-se în partea tangentei în .care este situat
vectorul r&q>, spunem că concavitatea curbei este îndreptată, în vecinătatea
punctului M 0 , de această parte. a tangentei. _ .
În virtutea continuităţii1, există o anumită vecinătate a punct~.lui M 0 ,
astfel încît fiecare punct al arcului curbei - situat în această ve~inătate -
este punct regulat, iar vectorul r&q> (t) rămîne de aceeaşi parte a tangentei
în punctul curent M, cînd acest punct. d_escrie arcul în sens pozitiv (sensul
creşterii lui t). Deci concavitatea arcului este, în vecinătatea fiecărui punct
al său, de aceeaşi parte a tangentei.
Cazul II: q impar. De astă dată ri: şi ~ au sensuri contrarii sau aceleaşi
sensuri cu ă şi b, respectiv, după cum t < t 0 sau t > t 0 • .
Deducem că arcul descris de M, cînd t - apropiat de t0 - creşte trecînd
prin valoarea t 0 , străbate tangenta în M 0 , una din cele dou:ă porţiuni ale
~reului - separate de M 0 - avînd concavitatea de o parte a tangentei
(de partea în care nu este vectorul r&q)), pe cînd cealaltă porţiu~e are
1 Pe care o admitem pentru vectorii care intră în consideraţie.
28 Geometrie diferenJJalil
concavitatea de cealaltă parte a tangentei (de partea în care este vectorul rtq>)
(fig. 12). Spunem că M 0 este punct regulat de inflexiune al curbei.
În cazul cînd curba C este o curbă în spaţiu, aspectul ei, în vecină
tatea punctului regulat M 0 , este asemănător cu cel al unei curbe plane,
deosebirea constînd în faptul că, în afara lui M 0 , punctele curbei nu
sînt situate în planul determinat de vectorii r~ şi rtq>, ci apropiate de
acest plan. Păstrăm denumirea de punct de inflexiune şi pentru un punct
regulat M 0 al unei curbe în spaţiu, dacă ordinul primei derivate a lui P (t),
necoliniară cu r'(t) în M 0 ,. este impar.
Dacă, într-un punct M 0 al unei curbe C
(plană sau în spaţiu) corespunzător valorii t0
a parametrului, avem
---...,,,,..-b----==~---~~fr în virtutea celor stabilite mai sus M 0 nu poate

0
fi punct de inflexiune. Punctele de inflexiune
trebuie căutate printre punctele corespunză
toare valorilor lui t pentru care este îndepli-
Fig. 12 nită condiţia
r'(t) X F "(t) = 0. (34)
Tangenta într-\.in punct, pentru care este îndeplinită condiţia (34), se
numeşte tangentă staţionară.
Putem deci spune că punctele de inflexiune ale unei curbe sînt puncte
în care tangenta este staţionară.
Proprietatea unei tangente de a fi staţionară este invariantă faţă de o
transfarmare de coor.donate carteziene ale spaţiului.
În adevăr, curba fiind raportată la un sistem de coordonate carteziene
-cu originea în O, dacă facem o transformare de coordonate, noua origine
fiind 0 1 , avem
F = 001 + F1,
undef este (ca şi pînă acum) vectorul de poziţie al punctului curent M faţă
<le vechiul sistem, iar i\ vectorul de poziţie al lui M faţă de noul sistem.
Derivînd în raport cu t, obţinem (deoarece 00 1 este constant)
p(i) = f1(i), (i = 1, 2, ... ),
deci
F' x_ r" = F1 X F~,
-ceea ce justifică afirmaţia de mai sus.
Să presupunem acum câ o curbă Ceste plană (situată în planul z = O),
reprezentată prin ecuaţia explicită
y =f (x), (35)
.deci prin ecuaţia vectorială
F =xl+ f(x)].
ProprietăJi elementare ale curbelor şi supraleJelor 29
Derivînd în raport cu x, avem

r' = i + f'(x) J, p(q) = ffqJ(x)], (q = 2, 3, ... ),
-deci
r' x ;i<qJ = f<q>(:t) k.
Putem deci enunţa propoz1ţ1a:
Dacă q >2 este ordinul primei derivate - a funcţiei f (x) - care nu se

.anulează pentru abscisa x0 a unui punct M 0 al curbei (35), M 0 este punct de
inflexiune sau nu, după cum q este impar sau par. ln cazul cînd M 0 nu este
punct de inflexiune (q par), în vecinătatea lui M0 curba are concavitatea îndrep·
tată spre partea pozitivă sau negatiPă a axei Oy, după cum ffq)(Xo) > O
.sau ffqJ(x0 ) < O.
Să considerăm în sfîrşit cazul cînd o curbă plană este dată printr-o
-ecuaţie implicită
F(x, y) = O.
Să presupunem că în punctul regulat .Ll10 {x0 , y 0 ) al curbei derivata
·parţială F y este diferită de zero, ceea ce înseamnă că, în vecinătatea lui M 0 ,
•ecuaţia curbei poate fi adusă la forma explicită y (x). =f
Derivînd ţn raport cu x, din formula
, Fx
y=--
Fv
,obţinem formula
y
,,
=--: -
(Fxx + FXJJ • y') Fv-(FxY + Fvv • y') Fx
------------------'
(Fv)s
-care se ma 1 scrie
„ F:xx (F11) 2 - 2FxvF:cFv + Fvu • (Fx) 2
y =- (Fv)a •
În mod asemănător putem calcula derivatele y"', y1V , •••
Calculînd valorile derivatelor y", y"' , ... , în M 0 , putem decide, ţinînd

seamă de propoziţia precedentă, dacă M 0 este sau nu punct de inflexiune,
iar în cazul cînd 1110 nu este punct de A'
inflexiune, putem preciza spre ce parte rp
I
a axei Oy este îndreptată concavitatea
eurbei în vecinătatea lui M 0 •
8. Lungimea arcului unei curbe. Ele-
mentul de arc al curbei. Să considerăm
o curbă C (plană sau în spaţiu) dată
prim. ecuaţia vectorială
r = r(t) (36)
ţ;i, pe această curbă, un arc simplu (deri•
vabil) AB (fig.13). Aceasta înseamnă Fig. 13
că, atunci cînd t creşte de la a la b, cărora le corespund extremităţile-A şi B

ale arcului1 , punctul curent descrie arcul AB de la A la B şi că deri-
vata r'(t) a vectorului de poziţie r(t) al punctului curent este funcţie
continuă în intervalu) [a, b].
Pe arcul AB, dinspre A spre B, să considerăm pqnctele A 0 A, =
A 1 ,- A 2 , ••• , AP,AP+1' ... , An-1' An=B, corespunzătoare valorilor t0 =a<t1 <
< t2 < ... < tp < tP+l < ... < tn-l < tn = b ale lui t. Coardele '.A 0A 1,
A 1 A 2 , ••• , ApAp+i,···, An_1An formează o linie poligonală înscrisă în arc~l AB,
care are o anumită lungime l. Vom demonstra că, dacă n ➔ oo, ~tfel
încît fiecare latură a liniei poligonale A 0 A 1 ••• ApAp+t ·.. An-l An să tindă
către zero, lungimea l a acestei linii poligonale tinde către o limi'tă finită
.şi bine determinată s, care se numeşte lungimea arcului AB.
In adevăr, aplicînd formula lui Taylor vectorului
APAP+i = r (tp+i) - r (tp),
obţinem .
ApAp+i = [r' (tp) + ip](tp+i - tp),
ip· fiind un vector care tinde către zero dacă (tp+l - tp) ➔ O.
Fie apoi, în fiecare punct AP (p = 0,1, ... , n - 1), vectorul
APA~ = r'(tp) (tp+1 - tp),
situat pe tangenta în AP la curbă.
n-1 n-1
Vom arăta că B
P=O
ApAp+l şi BO APA~
p ...
au aceeaşi limită.
Pentru aceasta să observăm că, între vectorii ApAp+i, APA~ şi A~Ap+i,

avem relaţia
APAP+l - ApA~ = A~Ap+l'
încît
Apoi
deci
I :EAPAP+l - :EApA~ I ~ :E I ApAp+l - APA~ l- (37)
insă, din triunghiul ApA~Ap+i, avem
I ApAp+l - APA~ I ~ A~A P•t-1 = I A~p+l I,
ş1 deci
(38)
1 Considerăm deci a < b.

Propr1etăti elementare ale curbelor şi supraletelor 31-
Vectorii iz,(P = O, 1, ... , n-1) tinzînd către zero cînd diferenţele

tp tind către zero (deci cînd laturile ApAp+l tind către zero), fie e:
"ti,+t -
-cel mai marc din modulele I ip I•
Deducem, din (37) şi (38):
I :EAPAP+l - :EAPA~ I <;: e:l: (tp+l - tp) = e: (b -- a),
.astfel încît, dacă n ➔ oo, fiecare din diferenţele tP+l - t; ti:nzînd către
-zero, , rezultă
Însă
l:ApAp+l = l,
1ar .potrivit definiţiei noţiunii de integrală definită avem
b
lim :Elr'(tp)l•(tp+i- t~) = S 1r'(t)ldt,
n ➔ ao a
ApAp+t ➔-0
tncît
b
lim l = SIr' (t) I dt.
n➔ ao a
ApAp+1➔0
Aşadar, lungimea s a ~reului AB, al curbei C, este dată de formula

b
s = Slr'(t)ldt, (a< b). (39)
a
Dacă C este o curbă în spaţiu, cînd avem
r (t) = x(t) i + y(t) J + z(t) k,
a:, y, z fiind coordonatele punctului curent al curbei, deducem
I r' I = Vx'2 + y'2 + z'2'
tncît formula (39) se poate scrie
b
s = SVx' 2 + y' 2 + z' 2 dt, (a < b). (40)
a
În cazul cînd curba C este dată prin două ecuaţii explicite
Y =f (x), z = g (x),
putem considera ca parametru pe x, şi obţinem formula
b
s = J Y1 + y' 2 + z'2 dx (41)
a
32 .; :Geometrie diferenţială· ·
Pentru o curbă plană, situată în planul z = O, obţinem formulele

b
s = S Vx'2 + y'2 dt, !· (42)
a
b
s = SV1 + y' 2 dx, (43}
a
după cum curba plană este dată parametric sau printr-o ecuaţie explicită.
y=f(x).
În cazul cînd o curbă plană este dată printr-o ecuaţie polară
p = f (CJl),
putem considera ecuaţiile parametrice
x = p cos CJl, y = p sin CJl,
parametrul fiind CJl.
Avem
x' = p'coseu - p sÎnCJl, y' = p'sinCJl + pcoseu,
deci
x'2 + y'2 = p2 + p'2,
incit lungimea arcului este dată de formula
c.>1
s = s Vp2 + p'2 dCJl' _(44)
c.>o
CJlo şi CJl1 fiind unghiurile polare ale originii şi extremităţii arcului.

Să considerăm un arc regulat (constituit din puncte regulate) al curbei (36)
şi,pe acest arc, un punct fix A 0 , iar M punctul curent, aceste puncte
corespunzînd respectiv valorilor t0 şi t ale parametrului.
Lungimea
t
s = S Ir' (t) I dt, (45)
to
a· arcului A 0 M, este funcţie de t (valoarea parametrului; căreia îi cores-
punde M), a cărei derivată este (cum se ştie din teoria integralei) funcţia
de sub semnul J,adică
ds
dt
= Ir' (t) 1- (46)
De a1c1 deducem relaţia
d-s = I r' (t) I dt, (47)

care exprimă diferenţiala arcului s sau; cum se mai spune, elementul de arc
al curbei.
ProprietăJi elementare ale curbelor şi supra/etelor
Luînd modulii în ambii membri ai relaţiei (47), obţinem
!dsl = jr'(t)l·ldtl = jr'(t)dtl,

deci
I ds I= I dr j. (48}
Aşadar, modulul elementului de arc al unei curbe este egal cu modulul
diferenţialei vectorului de poziţie al punctului curent al curbei.
Scriind relaţia (46) sub forma
ds
dÎ =
V(dx)2
dl + (dydt I + dldz)2 ' 2 (
( ~6')
şi ridicînd ambii membri la pătrat, obţinem relaţia

' 2
ds = dx 2 + dy + dz
2 2,
(49)
care exprimă pătratul elementului de arc cu ajutorul diferenţiaiefor dx,
dy, d,_z ale coordonatelor punctului curent al curbei1 .
. ln cazul cînd curba este plană, situată în planul z=O, relaţia (4.6) se
scrie
ds = V(dx)2 + (dy)2,
dt dt dt
iar de aici rezultă relaţia
ds 2 = dx 2 + dy 2
• (50)
Pentru o curbă plană dată printr-o ecuaţie polară, obţinem uşor relaţia.
ds 2 = dp 2 + p2dw 2 • (51 },
A p l i c a ţ i i. I. Să se calculeze lungimea arcului cicloidei 2
x = a(t--sint), y = a(i-cost),
de la începutul unei arcade pînă la punctul curent al arcadei (fig. 14).
Avem
x' 2 + y' 2 = 2a2 (1 - cos t)
şi deci
s=a~V2(1
' cost) dt· = '
2a) sin ; dt = 4a ( 1 - cos ; ) = 8a sin 2 ~.
o o
1
Putem de asemenea obţine relaţia (49} din (48}, unde ţinem seama că
dF = dx 0
i + dy•] + dz•k.
1
Pentru definiţia cicloidei, a se vedea exerciţiul 13 de la sfirşitul capitoluliii .
S - Geometria diferenlfCll!
34 Geometrie diferenţială
Pentru a obţine lungimea unei arcade, trebuie să facem, în rezultatul

precedent, t = 21t. Deducem că lungimea unei arcade a cicloidei este Ba.
II. Să se calculeze lungimea arcului cardioidei1
p = a (1 + cos (I)),
de. la punctul P la punctul M, corespunzătoare valorilor O şi (I) ale unghiului
polar (fig. 15).
Avem
p2 + p' 2 = a2 (1 + cos (1)) + a
2 2 sin 2 (I) = 2a 2 (1 + cos (I)) = 4a 2 cos 2 ~
2
•
Fig. 14. Fig. 15
incit
(I)
(I)---- (I)
s = ~ Vp 2
+ p' 2
d(I) = 2a ~ cos ~ d(I) - 4a (cos~ d .!!!_
J 2 2
= 4asin~.
2
o o o
Urmează că arcul P MO, egal cu jumătate din cardioidă, are lungimea
4a sin 2: = 4a, deci lungimea întregii cardioide este Sa.
2
III. Lungimea arcului elicei circulare. Ecuaţia vectorială a elicei cir-
<~u lare fiind
r = a cos d +asin t} + btk,
avem
r' = - a sin ti + a cost] + b k,
deci
I F' I = Va 2 sin 2 t + a 2 cos 2 t + b2 = Va + b2 • 2
1 Cardioida este un melc al lui Pascal. Melcul lui Pascal se deîineşte astfel: Pe un
cerc de diametru a se consideră un punct fix O şi un punct variabilM, iar pe dreapta OM
segmentele MP şi MQ de lungime dată b. Locul geometric al punctelor P şi Q este
un melc al lui Pascal. Dacă b= a, melcul poartă numele de cardioidă.
O altă definiţie a cardioidei este dată în nota relativă la exerciţiul 14 de la sfîrşitul
~~piţqlu~~~-
Proprietăţi elementare ale curbelor şi suprafeţelor 35
Deducem el lungimea arcuiui AM, de. la punctul A corespunzător va-

lorii O pînă la punctul curent M corespunzător valorii t a parametrului, este
t ,---- ---- t
s = ~ Va 2 2
+ b dt = Va 2 + b2 ~ dt.
o o
adică
s = tV a2 +b 2
•
Dacă notăm cu a lungimea arcului cercului de hază al cilindrului, cores-

punzător unghiului t, avem
a=at 1 t=!!..
a
Deducem
s=---a.
Vas + bB
a
Deci arcul elicei circulare este proporţional cu arcul cercului de bază 1 al

cilindrului pe care este situată elicea.
9. Transformări de parametru pe o curbă. Arcul ca parametru. Dacă o
curbă estereprezentată printr-o ecuaţie vectorială
r = r (t), (52)
cu ajutorul unui parametru t, putem obţine o reprezentare a curbei cu aju-
torul altui parametru t*.
În adevăr, să considerăm un arc regulat A 1 A 2 alcurbei şi să presupunem că,
atunci cînd t creşte de la t 1 la t 2 , punctul curent M descrie arcul de la A 1
la A2 •
Fie
t = t(t*) (53)
o funcţie de alt parametru t*, biunivocă şi cu derivată continuă, astfel
tncît, pentru t* . . :. . tf şi t* = t:, avem respectiv t = t 1 şi t = t 2 •
Înlocuind, tn (52), pe tprin t(t*), obţinem
·r = ?[t (t*)], (54)
ceea ce constituie reprezentarea arcului A 1 A 2 cu ajutorul parametrului t*.
Cum
d;i d'P dt
-=-.-, (55)
dt * dt dt*
deducem că, dacă derivata dt se anulează pentru o valoare

dt•
t: aparţinînd
intervalului [tf, t:], punctul M 0 al curbei, corespunzător valorii t:, deci
valorii t0 = t(t:), deşi regulat în reprezentarea (52), apare ca punct singu-
lar în noua reprezentare (54).
1 De secţiune dreaptă. ·
3*
Geometrie c/.iferenţială
Este natural însă să-cerem ca punctele arcului A 1 A 2 să rămînă şi în repre-

::zcntarea (54) puncte regulate ale curbei. În acest scop, trebuie să alegem func-
ţia t(t*) biunivocă, cu derivată continuă, astfel încît derivata dt să nu se
dt*
,anuleze pentru nici o valoare cuprinsă între t~ §Î t;. Cu această restricţie,
.derivata.!!!., prin ipoteză continuă, păstrează acelaşi semn pentru toate
dt*
-valorile cuprinse între tt şi i:,
deci funcţia t ( t*) este strict monotonă
:în intervalul [tt, ti]·
Relaţia (55) ne arată cum se transformă derivata vectorului de poziţie
:al punctului curent prin transformarea de parametru (53). Potrivit rela-
d:
ţiei {55), 11ectorii d- şi d;.sînt
d- l
coliniari deoarece al doilea se obţine din primul ._
.
prin mmu
.. Iţirea
. l 1 dt ) ,. d f I „ dr ,.
cu sca aru dt* , m acor cu aptu ca at1t dt cit
V . dr
ş1
..
dt* smt
vectori directori ai tangentei în M,

el; dt dt
!:. avînd acelaşi sens sau sens contrar faţă
dk dt, după cum dt* > O sau dt* < O.

Aşadar:
Prin transfarmarea de parametru (53), orientarea curbei rămîne aceeO,fi
. ba,
sau se seh im . . dupa... cum -dt > O sau-<
dt O.
dt• dt*
Da&. funcţia t(t*) are derivată continuă şi care nu se anulează pentru
:.nici una din valorile parametrului t*, cărora le corespund punctele regulate
;ale curbei (52), atunci (54) constituie reprezentarea vectorială a întregii curbe,
-<:u aiutorul noului parametru t *.
1n particular, în lungul unui arc regulat al curbei (52), putem aleger
.(}a parametru arcul s, adică lungimea sa arcului A 0 M, cu originea în punctul
-fix A 0 şi extremitatea în punctul curent M. Dacă punctele A 0 şi M cores-
·pund valorilor t 0 şi t ale parametrului, lungimea s a arcului A 0 M este dată
.de formula ( 45)
s
'
= ~Ir'( t) I dt.
,.,
Să observăm că, dacăt >to, valoarea ce se obţine pentru s este pozitivă 1 •

Dacă însă t< t0 , vaio area obţinută pentru s, cu ajutorul formulei (45),
este negativă2 • Convenim să considerăm - şi în acest caz - această valoare,
<lrept lungimea arcului A 0 M. Cu această convenţie, s apare ca o abscisă
curbilinie a punctului curent al curbei.
1 Deoarece funcţia I I J
?(t) de sub semnul este pozitivă, iar limita inferioară t0
este mai mică decît limita superioară t. Acest fapt este în acord cu definiţia însăşi a no-
Ji11nii de lungime a arcului. ·
s Deoarece limita inferioară t0 este mai mare decît limita superioară t.
Proprietăli elementare ale curbelor şi supraletelor 37
În virtutea teoriei funcţiilor implicite, ecuaţia
s' Ir'( t) Idt -

Io
s =o
,defineşte pe t ca funcţie 1 de s:
t=t(s),
-ceea ce ne permite să obţinem reprezentarea căutată
r = r[t (s)],
,cu ajutorul arcului s, a arcului regulat r.
În ce priveşte vectorul director al tangentei, avem
dr dr dt dr ds
-ds = -·-
dt ds
= -:-,
dt dt
de unde, ţin înd seamă de (46) :
dr
ds
= dr: I dr
dt dt
I· (56)
Aşadar, alegînd ca parametru arcul s, dat de formula (45), orientarea
-curbei nu se schimbă 2 •
Putem schimba orientarea, astfel încît sensul în care s creşte să fie
-contrar sensului în care t creşte. N-avem decît, pentru aceasta, să facem
transformarea
s* = - s,
deci să definim lungimea arcului A 0 M prin formula
s = '
-Slr'(t)ldt.
Io
În acest caz avem
ds
dt
= -IF'(t)I,
..1
oec1• ds
- < O, ,.mc1t,
,. ,.m. a d evar, cm
v „ d
t creşte, s
d escreşte.
dt
Relaţia (56) se scrie de astă dată
Luînd modulii în ambii .membri ai

:=-::=1::1· relaţiei (56), sau (56'),
(56')
obţinem
:adică
I: I= I:: I I:; I, =
I I= 1. dr
d.<t -(57)
ln adevăr, derivata parţială Ir' (t) I în raport cu· t, a primului membru al ecuaţiei,
1
-este de zero în orice punct al arcului regulat r.
diferită
1 Cele spuse, în ce priveşte orientarea, sint valabile pentru fiecare arc regulat al
.curbei, deci pentru întreaga curbă. .
\ .
38 Geometrie dilerentlal4
Aşadar, modulul derivatei dP , a vectorului de poziţie al punctului cu-

ds
rent al unei curbe, în raportul cu arcul s, este egal cu unitatea1 •
Notînd cu ~ versorul tangentei (vectorul-unitate al tangentei), orien-
tată în sensul creşterii arcului s, avem deci formula
_ dr
't° = -,
ds
(58}
adică: versorul tangentei ( orientate în sensul arcelor crescătoare), într-un

punct a l unei. cur be, este derwata
. -dr a vectoru lu1,. de poziţie
. . a l punctu lu1...
. ds
Deoarece
dP da; "
- = - l,
+ dy .J-: + -1',
-
dz r_
ds ds ds ds
înseamnă că componentele cx,~,y ale lui ;: , cosinusurile directoare ale tangen-
tei, sînt date de formulele
dx
ex=-,
ds
~ = dy
-,
ds
y= -·
dz
ds
(59)
Pentru o curbă plană, situată în planul z = O, avem

dr dx
ds=ds
"+
1,
dy,
dsJ,
încît cosinusurile directoare ale tangentei sînt
ex = ~ , ~= : • (60)
O b s e r v a ţ i i. I. Proprietatea unei tangente de a fi staţionară est~

~ invariantă faţă de o transformare de parametru.
În adevăr, M0 fiind un punct al curbei
r = r (t),
să facem o transformare de parametru (53), astfel ca derivata dt să nu se
dt*
anuleze în M 0 •
Avem, indicele zero indicînd valori în M 0 :
(:;.t = (::t·(!:t,
1 În general, l!.. este vectorul-unitate (vectorul unitar) cu aceeaşi direcţie şi acelaşi
lăi
sens ca şi vectorul a, pe cînd - â este vectorul-unitate cu aceeaşi direcţie ca şi ă, dar-
Iâl
de sens contrar.
Proprietăţi elementare ale curbelor şi suprafetelor 39
de unde
2
dr } { d2,2 ) ( d1' I (d rJ ( dt la
( dt* 0 X dt* o = dt X dii o. dt* }o '
O
-ceea ce justifică afirmaţia de mai sus.

. II. Considerarea arcului drept parametru se impune într-o serie de pro-
bleme din teoria curbelor. Nu este însă totdeauna necesar să obţinem repre-
zentarea efectivă cu ajutorul arcului, deoarece putem considera că vectorul
de poziţie depinde de arc prin intermediul parametrului iniţial. Astfel am
procedat cînd am obţinut formulele (56) şi (56'), care exprimă versorul Ţ = :
.al tangentei, cu ajutorul parametrului t.
A p l i c a ţ i e. Să se calculeze versorul tangentei în punctul curent al
- elicei circulare. Să se obţină reprezentare.a elicei cu ajutorul arcului drept
parametru.
Ecuatia elicei fiind
• I
1' = + a sin t J + bt k,
a cos t i
avem
i'' = -asinti + acost} + bk,
deci
i = _,;_ a sin t i+ a cos t ., + b k
Vas + bi Vas + bi J Vas + bll •
În aplicaţia precedentă, am obţinut relaţia

s = t Va2 + bz-, (I)
-care exprimă arcul s cu ajutorul lui t, originea arcului fiind punctul corespun•
zător valorii t O. =
Rezultă că ecuaţia elicei se scrie, dacă luăm arcul drept parametru:
r = a cos ,
r a2
1
8
+ bs
i + a sin Va2 +
8
b2
"
J + Va2 bs+ bs
k. {II)
Se vede că expresia ce se obţine pentru ":r, înlocuind pe t prin valoarea

dedusă din (I), este aceeaşi cu expresia ce se obţine din (II) derivînd în ra-
port cu s.
Expresia lui =-F şi ecuaţia (II) au fost obţinute păstrînd orientarea
-elicei (sensul în care s creşte este acelaşi cu sensul în care t creşte).
Dacă vrem ca, prin alegerea arcului ca parametru, orientarea elicei
-să se schi~be, trebuie să definim arcul prin formula
s = - S' I r' (t) ldt,

'o
adică
s = - t Va + b 2 2
•
ln acest caz obţinem

- a sin t -: a cos t -= b
't' = Va2 + b2 l, - Vall + bll J- Va2 + b2 k,
iar în locul ecuaţiei ( II) obţinem ecuaţia
s - . s -: bs -
r = a cos Va2 + ba
i - a sm Va2 + ba
J- Vall + bll
k.
§ 2. Studiul unei curbe

în vecinătatea unui punct singular
10. Curbe reprezentate parametric. Ne propunem să studiem compor-

tarea unei curbe în vecinătatea unui punct singular1 . Vom considera această.
problemă în primul rînd pentru curbele - plane sau în spaţiu - reprezen:
tate parametric, în al doilea rînd pentru curbele plane reprezentate implicit.
Fie o curbă C, dată prin ~cuaţia ·
F = F (t),
şi M 0 un punct singular de ordinul p al curbei, corespunzător valorii t0 ,ai
lui t. Înseamnă că avem relaţiile
r' (t0) = F'\t0 ) = ... = p(P-l) (t 0) = O, f(P)(t 0) =/= O.
Vectorul r' {t0 ) fiind nul, nu putem afirma deocamdată nimic în ce-
priveşte existenţa tangentei în M 0 •
Să considerăm secanta .M;M, determinată de M 0 şi punctul curent M
~1 curbei, corespunzător valorii t a parametrului, apropiat de M 0 • Avem,.
dezvoltînd vectorul F(t) după formula lui Taylor şi punînd, pentru pre-
scurtarea scrierii, r(t) = F, r(t 0) = F0 , ;:(i) (t0 ) = f 0 (i):
MM
o
_ _
= r -- ro =
(t - t0 )P (- (P)
ro
+ _)e: '
. pi
undei este un vector care tinde către zero cînd t ➔ t 0 •

Deducem
p! M M = ;:CP) i.
(t - to)P O O
+
Vectorul p! M 0 M este coliniar cu M0 M, deci situat pe secanta M 0 M.
(t - t0 )P
Cînd t ➔ t0 , punctul M tinde către M 0 , iar vectorul i tinde către zero~
încît
lim pi MM - p.
I ➔ lo ( t - t0 ) P O 0
-
1 Admitem că punctele singulare s1.nt izola_t~ 1.ntre ele, altfel spus, ţntr-o anumitei
flecinătate a unui punct singular, o curbă nu mai are alte puncte singulare.
Proprietăli elementare ale curbelor şi suprafeţelor 41
Deducem că secanta M 0M are o limită bine determinată, tangenta în M 0 ,

al cărei vector director este derivata rt>.
Tangenta în M 0 are astfel ecuaţia vectorială
(F - f 0) X F~P> = 0,
echivalentă cu ecuaţia
deci ecuaţiile
:c - Xo y - Yo z- Zo
iP)
o
= -y(P)
o
= ~o •
Punctul M 0 fiind punct singular de ordinul p, fie rtq) prima derivată
necoliniară cu rt>.
Dacă punctul curent M este apropiat de M 0 şi dezvoltăm
vectorul de poziţie r al lui M după formula lui Taylor, oprind dezvoltarea la
derivata r~q), avem
M oM -- ra - - --
ro (t - to)P -(P)+ ···
~-....;._-ro + ____
(t - to)q
.;....,__ (a(q)
1 0 + -)e; ,
p! q!
i fiind un vector1 care tinde către zero cînd t ➔ t0 •
Vectorii ;;ţ+ 1), ••. , F~q-1> fiind - prin ipoteză - coliniari cu rt), avem
a(P+1) _ '\ -(P) ,;;(q-1) _ '\ aCP)
1 0 - r.p+1 ro , ... , 1 0 - Aq-1,-0 °
Deducem pentru M 0 M expresia

MoM = {t - to)P ;:ţ> (1 + "I)) + (t - to)q (r~q) + i),
p! ql
unde "I) este scalarul
(t - 1
I
P • (p
t
+ 1)0 !
)
Âp+l + •.. + p.I (l;....__..;_._
- t
(q-1)1
Aq-1,
.
0 )Q-P-
care tinde către zero cînd t ➔ t0 •

PunJnd încă
ă = rt (1 + "IJ), 'h = r~q> + e,
(t - t0 ) P _ ;; = {t - to) q b
ex.= pi a, I-' ql '
'.<>hţinem
1 În cazul cînd curba C este plană, s este situat în planul curbei (ca şi vectorii
Jlo(P), fo(q)).
Vom presupune deocamdată curba C plană. Vectorul ă este coliniar şi

are acelaşi sens cu rtl, iar vectorul b diferă destul de puţin (prin vectorul e}
de r~q> (ng. 16). Vectorii i şi (3, a căror sumă este M 0 M, sînt coliniari
respectiv cu vectorii ă şi b.
Sensurile vectorilor; şi (3 depind însă de parităţile numerelor p şi q.
Sîntem conduşi astfel să considerăm cazurile următoare.
Cazul I :p fi q pare. În acest caz, (t -· t 0 )P şi (t-t 0 )q fiind pozitive, vec-
torii ~ şi ~ au sensurile vectorilor ă şi b.
Deducem că, în vecinătatea lui M 0 , punctele curbei C sînt situate în
unghiul ( mai mic decît 1t) format de vectorii rt şi P~q).
ă ijf/JJ
Fig. 16 Fig. 17
Dacă t - apropiat de t0 - creşte prin valori mai mici decît t0 , vectorii

«, ~ şi suma lor M M tind către zero: punctul curent M descrie un arc regu-
0
lat care se termină în M 0 , tangent în M 0 vectorului r:{'> (dreptei-suport
a acestui vector), iar dacă t creşte începînd cu valoarea t0 , modulele vectorilor
«, ~' M 0 M cresc: M descrie un alt arc regulat, începînd din M 0 , tangent de-
asemenea în M 0 vectorului ;:~P>. Cele două arce sînt- în vecinătatea lui M 0-
de aceeaşi parte a fiecăruia din vectorii rtl şi F~q) (fig. 17). .
Punctul singular M 0 poartă numele de punct de întoarcere de speţa a
doua al curbei C.
Cazul II: p par, q impar. De data aceasta, (t-- t 0)P este pozitiv
-încît «are acelaşi sens cu ă (deci cu p~P>)- oricum ar fi t faţă de t0, pe cînd
(t- t0)Q este negativ - deci~ şi b sînt de sensuri contrarii - dacă t < t0 , şi
pozitiv - deci~ şi b sînt de acelaşi sens - dacă t > t0 •
Cînd t creşte prin valori mai mici decît t 0 , punctul curent M descrie
un arc regulat care se termină în M 0 , tangent în M 0 lui r~>·· şi situat în un-
ghiul (mai mic decît 1t) format de vectorii r~P> şi- P~q) (opus lui r&q>); ctnd t
creşte începînd cu valoarea t0 , M descrie un alt arc regulat, începînd din M 0 „
tangent de asemenea în M 0 vectorului rti'> şi situat, în unghiul format de
vectorii rtP>, rtq> (fig. 18).
-
Proprietăţi elementare ale curbelor şi suprafeJelor 43
Punctul M 0 se numeşte în acest caz punct de întoarcere de prima speţă

al curbei C.
Cazul I I I: p §i q impare. În acest caz, ex şi ~ au sensuri contrarii faţă
de ii, şi 1,, sau aceleaşi sensuri, după cum t < t0 sau t > t0 •
Deducem că, dacă t (apropiat de t 0 ) creşte trecînd prin valoarea t0 ,
punctul curent M descrie un arc care străbate tangenta în M 0 (dreapta-
suport a vectorului rff>), una din cele
două porţiuni ale arcului - separate de
M 0 -fiind situată în unghiul format de
vectorii ;:t> şi P~q); pe cînd cealaltă por-
ţiune este situată în unghiul opus la
vîrf cu unghiul M:>, rtq>).
Punctul M 0 este punct de inflexiune
al curbei C (fig. 19). ~(pJ
Cazul IV; p impar, q par. Vectorul 'ix
are sens contrar sau acelaşi sens cu il,
după cum t < t0 sau t > t0 , pe cînd (3 Fig. 18
are în ambele cazuri acelaşi sens cu i.
Rezultă că, dacă t creşte trecînd prin valoarea t0 , M descrie un arc situat
de aceeaşi parte a tangentei în M 0 , cele două porţiuni ale acestui arc - sepa-
rate de :M0 -e-fiind una de o parte, iar celaltă de cealaltă parte a vectorului i'~q).
Concavitatea curbei, în vecinătatea lui M 0 , este îndreptată de partea vec-
torului rt (fig. 20).
În cazul cînd curba C ·este o curbă în spaţiu, aspectul ei, în vecinătatea
punctului singular M 0 , este asemănător cu cel al unei curbe plane, cu deo-
sebirea că, în afara lui M 0 , punctele curbei nu sînt situate în planul vec•
torilor rt> , r~q>, ci apropiate de acest plan.
'17''
Fig. 19 Fig. 20
Observăm că, în cazurile III şi• IV, cînd peste impar, curba are - în
vecinătatea punctului singular M 0 - acelaşi aspect pe care-l are în vecină
tatea unui punct regulat. Acest fapt este explicabil, deoarece M 0 este punct
.singnlar aparent la curbei.
44 Geometrie diferenţialii
===============================
În adevăr, ecuaţia curbei C (plane sau în spaţiu) fiind 1
JI = T + (~ - to)P p(P) + (t - to)P+l p(P+l) + (t - to)P+2 p<P+2) + ... ,
o pi o (p + 1) ! o (p + 2) 1 o
unde p este impar, iar ,=ţ> =/= O, să farem transformarea de parametru

-r = (t - t0 )P,
·a cărei inversă este
1
t = t0 + TP,
1
-r p fiind rădăcina reală de ordinul p a lui T.
Prin această transformare, ecuaţia curbei C devine
p p
p = p + .!_ p(P) + 'r ;;<P+l) + T f(p+2) + ... '
o p! o (p -1- 1 ) ! o (p + 2) ! o
şi derivînd în raport cu -r obţinem
1 2
dP 1 -(P) + -ro
-r -(P+l) +
p -r -(P+2) + p
- = -ro ----ro ...
d-r p! p !p (p +1)!p
Deducem că, pentru valoarea -r = O, căreia îi corespunde M 0 , avem
deci
dr) =/= O.
(d-r o
Aşadar, în noua reprezentare parametrică a curbei C, M 0 este punci
regulat.
În consecinţă putem enunţa propoziţia:
Un punct M O _al unei curbe C
F = F(t),
în care se anulează derivatele r~0 , (i = 1, ... , p-1), fără săse anuleze ·deri-
rt,
II pata este punct singular al curbei numai dacă p este par.
Dacă r~q> este prima derivată necoliniară cu rt, M O este punct de întoarcerB'
de prima speţă sau de a doua speţă, după cum q este impar sau par.
l Dacă. p este impar, M 0 este punct singular aparent al curbei C, fiind
I
t·
punct de inflexiune cînd q este impar.
A p l ic a ţ ie. Să se determine natura punctelor singulare ale curbei
9 t' + 1
r_ =---1, 'T + -27-t'-+J1 . 'T
2 9t 27 l 3
1 Ne si_tulim în ipoteza că funcţia P{t) este analitică.
1 .
ProprletăJl elementare ale curbelor şi suprafeJelor
Avem
j' / 2 9 t' - 1 'T + 91 . 9 t't'- f 'T
=9• t3 L J'
de unde se vede că vectoru] F' se anulează pentru t = ± f{- ·

Acestor va1ori a]e lui t le corespund două puncte singulare A, B, care
.. d e poz1ţ1e
. . F = 2 L" =f -4Vf -= d . d 2 4Va
au veclor11 0 3 - J, ec1 coor onate 1e
9 3 , =F - 9- •
Derivata de ordinul al doilea a lui f fiind
r" 2 a t' + 1 " + ,. 1 ,
= 3. t4 L 9. t6 J '
avem, pentru t = ± Y!.
3
•
F~ = 4 (2l± \'3}),
deci, potrivit notaţiilor de mai sus, p = 2.
Mai departe, derivata de ordinul al treilea a lui F fiind
-,n 8 1 'T 20 1 ,
r =-:-a·~i-9·-;;J,
pentru t =± V; avem
,;· = =f 41'3:6l ± 5V 3]).
Este c1ar că F~ şi F~' sînt necoliniari:
F~ X F~' =f: 0,
. deci q = 3.
Cum p este par, iar q impar, punctele A şi B sînt puncte de întoarcere
de prima speţă ale curbei date.
11. Invarianţa ordinului unui punct singular. Să presupunem că un
punct M O al curbei C,
F = F (t),
este punct singular de ordinul p. Aceasta înseamnă că sînt satisfăcute reia-·
ţiile (unde indicele zero indică valori în M 0 )
I
g(i)
O -
- OJ (I,.
.· = 1> •,, J P -- 1)
(61)
Ft =f: 0.
Prcsupunînd, de asemenea, că rt
este prima derivată necoliniară;
cu r~;>,avem
g(p) X ,-Ci) -
I O O -
0 J (.t = p + 1 1 •••J q - 1)
(62),
p~P) X rt =f: 0.
46 Geometrie dilerenJială
Dacă facem o transfo~are de parametru

t=t('t'), (63)
astfel că
(dt) ~ O, (64}
d-r o
obţinem relaţiile
(dr)
d-r o
= F~( dt) ,
d-r o
dip ). _ -(dt)i + Aţ, ro_(i-1)+ •·• + A~-2 a' + r-•,dit)

( -. - ro - , o . 1
0 ' (65)
d-rt. :o d-r o d-r1 o
(i = 2, 3, ... ),
. ,. d d (d t) ( di-lt)· 2
. • .. Al Ai-2 depmz1n
coc f ic1enţn i, ••• , i e d-r2 o' ... , d-ri-1 o.
ln virtutea condiţiilor (61), deducem
(d-rdi~) o = 0,
1
(i = 1, ... , p - 1.),
(dpr)
d.P o
~ 0.
Relaţiile (65) se scriu acum sub forma

dpr) = r~) (dt)P'
Id-rP o d-r o
( di')
~ -_ r-(i)
o ( dl) i -Ci-1) +
+ A~, ro •·· + A~-P
, r-
o , (i = p + 1, p + 2, ... )
d-r o
1 d-r o
de unde, în virtutea condiţiilor (62), deducem
dPr)
(-
d-rP o
X - (di;;)
d,i o
=O' (i = p + 1, ... , q - 1)
dP;:) X (dqr) =/= 0.

( diP o d-rq o
Putem deci enunţa propoz1ţ1a:
Ordinul şi natura unui punct singular ale unei curbe C sînt invariante faţă
de o transformare de parametru (63), pentru care este îndeplinită condiţia (64).
În sfîrşit, printr-un raţionament analog cu cel prin care am pus în evi-
denţă invarianţa noţiunii de tangentă staţionară faţă de transformări de
coordonate cartcziene1 , se stabileşte că ordinul şi natura unui punct singular
ale unei curbe sînt invariante faţă de o transformare de coordonate carteziene.
Proprietiili elementare ale curbelor şi suprafetelor 47
12. Curbe date prin ecuaţii implicite. Curbe algebrice, curbe unicursale.
Vom studia acum comportarea, în vecinătatea unui punct singular, a unei
curbe plane date printr-o ecuaţie implicită
F(x, y) = O. (66)
În studiul pe care-l facem, folosim dezvoltarea - după formula lui

Taylor - a funcţiei F(x, y), în vecinătatea valorilor x 0 , y 0 :
F(x, y) = F 0 + (x- x0 ) F~ + (y-y0 ) F~ + :, [(x-Xo )F~ + (y-y0 )F~]<2> +

... + .!_
n!
[(x -Xo) F~ + (y - y0 ) F~r> + Rn+i,
undeF0 , F~, F~, FZx, F~y, ... reprezintă valorile, pentru x = Xo, y = y0 , ale
funcţieiF(x, y) şi derivatelor parţialeFx,F11 , F xx' Fx 11 , ••• ; exponenţii(2), ... , (n)
indică puteri simbolice1 , iar restul Rn+t are expresia
Rn+t = - -1 - [(x - x0 } F'f. + (y - y0 )F„iJ<n+ 1>,

(n+1)!
Fr., F.,.,, ...

însemnînd valorile derivatelor Fx, Fy, ... , obţinute înlocuind
pe x, y respectiv prin
~ = Xo + 6(:i:- Xo), "I)= Yo + 6(y - Yo), (O< 0 < 1).
Punctul M 0 fiind singular pentru curba (61), sînt satisfăcute - cum

ştim - relaţiile
Fo = F~ = Fi = O.
Înseamnă că, în dezvoltarea primului membru al ecuaţiei (66) după.
formula lui Taylor în jurul lui M 0 , lipsesc termenii de gradul întîi în x, y
şi termenul liber.
Deoarece, în cele ce urmează, ne vom situa în ipoteza că M 0 este punct
dublu, vom opri dezvoltarea la derivatele de ordinul al doilea sau al tr~ilea.
Putem presupune încă, pentru simplificarea scrierii, că originea sistemului
de coordonate coincide cu punctul dublu M 0 • Aceasta se poate realiza printr-o
translaţie a sistemului de axe coordonate2 •
1 Puterea simbolică [(x-x0 )F~ + (y-y 0 )F~]<P) se înţelege astfel: se ridică

' (~x0 )F~ +(y-y0 )F~ la puterea p şi apoi produsele de forma (F~)8 • (F~)t, (s + t = p).
se înlocuiesc prin F~syt.
s Se poate uşor arăta că ordinul unui punct singular este invariant în raport cu °'
transformare de coordonate
x = t1ix' + b1 y' + c1 , y = a1 x' + b9 y' + c,, I=~ :: I =I= O.
48 Geometrie dii eren/ială
- =-==========,=====================
Astfel fiind, oprind dezvoltarea Ia derivatele de ordinul al treilea,
,ecuaţia curbei (66) se scrie
(xF~ + yFi)< >+ : 2

(xFF. + yF.,i)< > =
3
O, (67)
(~ = 6x, "I) = 8y; O < 8 < 1)

adică dezvoltat
::r 2 F~x+2xyF~+y 2 Ftu +; (x3Fi;F.F.+3x2 yFF.F.r,+3xy 2 FF..,m+Y 3F.ri 7171 )=0. (67')
Evident, FF.F.f., F;f. 71 Ff,,r,-,,., F„r,, 71 sînt funcţii ele variabilele x, y, valo-
o·ile acestor funcţii, pentru x = y = O, fiind respectiv F~xx, FZxu, F~yy, Fi 1111 •
Să asociem acum curbei dreptele D 1 , D 2 reprezentate de ecuaţia
(xF~ + yFi)<2l = O, (68)

adică
(68')
Coeficienţii unghiulari t 1 , t 2 ai acestor drepte, care trec prin origine, sînt
-da ţi de ecuaţia
(69)
.adică
(FZ + tF~)< > = o. 2

(69')
Vom distinge trei cazuri, după cum dreptele D 1 , D 2 sînt reale distincte,
.confundate sau imaginare, deci după cum avem {F~u) - FZxF:11 > O,
2
2
(F~ 11) - F~xF~11 = O sau (F!,,)2-F~xF~u < O.
Cazul I: dreptele D 1 , D 2 sînt reale distincte. Despre coeficienţii unghiulari
t 1 , t 2 ai dreptelor D 1 , D 2 presupunem că sînt ambii finiţi, ceea ce are loc dacă.
F:
/undă
11 =/= O. Aceasta revine a presupune că nici una din dreptele D 1 , D 2 nu se con-
cu axa Oy, situaţie uşor de realizat totdeauna printr-o rotaţie a axelor
de coordonate.
Vom arăta că ecuaţia (67) - deci (66) - reprezintă, în vecinătatea
-0riginii, două arce regulate trecînd prin origine, tangentele în origine la
:aceste arce fiind dreptele D 1 , D 2 •
Fie M(x, y) punctul curent al curbei. Indicînd print coeficientul unghiu-
Jar al dreptei OM, avem
y = tx. (70)
Dacă, în ecuaţia (67), înlocuim pe y prin tx şi suprimăm factorul x 2 ,
obţine.ro .ecuaţia
 (x, t) =(F! + tF~f> + Xq> (x, t) = O, (71)
ProprielăJi elementare ale curbelor şi suprafeJelor 49
·unde am pus
cp (x, t) = -1 ( xF1;
3x3
+ yFYJ v=tx·
)(3)
(72)
Funcţia cp(x, t) este continuă (deci mărginită) pentru x apropiat de

:zero şi t finit şi are derivate parţiale continue (deci mărginite}.
Să arătăm că ecuaţia (71) defineşte două funcţii implicite de variabila x.
În adevăr, pentru :t = O, t = t 1 , avem
(73) ·
Derivata parţială, în raport cu t, a funcţiei cI>(x, t) este
cI> 1(x, t) = 2(F~y + tF~y) + :tcp1(x, t).
Ecuaţia (69) avînd rădăcinile t 1 , t 2 distincte, derivata 2 (FZ 11 tFi 11 ), +
.a primului membru al acestei ecuaţii, este diferită de zero pentru t = ti,
încît avem
(74)
.Relaţiile (73) şi (74) ne arată că ecuaţia (71) defineşte pe t ca funcţie
-de x:
astfel că
.această funcţie avînd derivată continuă în vecinătatea valorii x = O.

Cum abscisa şi ordonata punctului curent M al curbei sînt legate prin
relaţia (70), rezultă că, în vecinătatea valorii x = O, ecuaţia (67) admite
:soluţia
(75)
Funcţia y astfel obţ.inută are derivată continuă
Y
1
= cI> 1 (X) + xcI> ~ (X) ,
în vecinătatea valorii x = O.
Pentru x =
O, avem y = O şi y' = <1> 1 (0) = t 1 •
Înseamnă că ecuaţia (75), obţiRu tă. din (67), reprezintă în vecinâlatea
-originii un arc regulat, a cărui tangentă în origine este dreapta D1 •
Plecînd de la rădăcina t 2 a ecuaţiei (69) şi raţionînd în mod absolut
asemănător, obţinem un alt arc regulat
y = xcI> 2 (x),
-care trece prin origine, a cărui tangentă în origin~ este dreapta D 2 •
4
. 50 Geometrie dif erentială
În def init iv putem spune:

Jn cazul cînd dreptele D 1 , D 2 - reprezentate de ecuaţia (68) - sînt reale
distincte, ecuaţia implicită (66) reprezintă, în vecinătatea originii ( punctul
dublu), două arce regulate, ale căror tangente în origine sînt dreptele Di, D 2 •
Altfel. spus:
Jn cazul cînd dreptele D 1 , D2 sînt reale distincte, curba (66) are două
ramuri ce trec prin origine ( punctul dublu al curbei), tangentele în origine la
cele două ramuri fiind dreptele Di, D 2 •
!I Unui punct dublu cu tangente reale
distincte i se mai spune nod, deoarece, în
vecinătatea unui astfel de punct, curba
are în general forma din figura 21.
O b s e r v a ţ i e. Am presupus că.
----~~,.-------;1,----= nici una din dreptele D 1 , D 2 (tangentele
în punctul dublu) nu coincide cu axa
Oy. O dată stabilită forma curbei în
vecinătatea punctului dublu, putem ridica
această restricţie. În adevăr printr-o
Fig. 21 rotaţie a sistemului de axe de coordonate
în jurul originii, putem face ca una din
· tangente să coincidă cu axa Oy. În acest caz, în ecuaţia (69) vom aveaF~11 = O.
Cazul I I: dreptele D 1 , D 2 sînt con/ undate. În acest caz, rădăcinile ecua-
ţiei (69) sînt egale:
Fu
t1 = t2= - xy.
F~II
Vom presupune şi de astă dată că t 1 este finit, deci F~y :;z= O.
Calea urmată în cazul I nu mai convine în cazul II.
ln adevăr, t 1 fiind rădăcina dublă a ecuaţiei (69), derivata primului
membru al acestei ecuaţii se anulează pentru t = t 1 :
2 (F~ +
t 1F~u) = O,
încît, pentru x = O, t = t 1 , avem
 (O, t 1 ) = O, ,(O, t 1 ) = O. (76)
Deci ecuaţiei implicite (66)
 (x, t) = O
şi variabilei t nu li se mai poate aplica teorema de existenţă a funcţiilor
implicite.
Vom arăta în schimb că, în general, ecuaţia (71) ne permite să exprimăm
pe x cu ajutorul lui t.
În adevăr, derivata "în raport cu x a primului membru al ecuaţiei (71)
este
<l>x(x, t) = cp (x, t) + xcpx(x, t),
\
Proprietă/i elementare ale curbelor şi suprafe/elor 51
încît
 x(O, t 1 ) = rp (O, t 1 ),
;adică, ţinînd seamă de (72),
<l>x(O, t 1 ) = .!_ (F~ + t 1 F~)\

3
>. (77)
3
Dacă
(F~ + t F~)< >=,= O,
1
3
,deci dacă rădăcina dublă a ecuaţiei (69) nu este în acela1i timp rădăcină a
,ecuaţiei
(F~ + tFi)!3 = > O, (78)

-ceea ce constituie cazul general, în care ne situăm în cele ce urmează, atunci
.avem
(79)
În acest caz (79) şi prima relaţie (76) ne arată că ecuaţia (71) defineşte
pe :,; ca funcţie de t: ·
:z:='-Y(t), (80)
::astfel că, pentru t = t 1 , avem x = O, această funcţie avînd derivată continuă
în vecinătatea valorii t = t 1 •
Ţinînd seamă de (70), deducem
y = tlY (t). (80')

Ecuaţiile (80) şi (80') ne dau o reprezentare parametrică a curbei (66),
în vecinătatea originii (punctului dublu), în cazul cînd dreptele D 1 , D2
·s înt confundate.
· Din însuşi modul cum a fost introdus, parametrul t este coeficientul
unghiular al dreptei OM, determinată de origine şi punctul curent
M (x, y) al curbei, ecuaţia acestei secante fiind
y = tx.
Dacă t➔ t 1 , coordonatele x, y, ale lui M, date de (80) şi (80'), au respectiv
:limitele
X (t1) = 0, y (tl) = t1X (t1) = Q,
-Deci punctul M tinde către origine, încît limita secantei OM este tan-
:genta în O la curbă.
Aşadar, tangenta în origine la curba (66) este dreapta reprezentată ds
.ecuaţia
y = t 1x, .
.adică dreapta dublă D 1 , al cărei coeficient unghiular t 1 este rădăcina dublă a
-ecuaţiei (69).
4*
Ne P.ropunem acum să studiem poziţia curbei faţă de tangenta în

origine. În acest scop vom dezvolta abscisa x a punctului curent M după
formula lui Taylor, după puterile lui t-t 1 , oprind dezvoltarea la derivata
de ordinul al doilea.
Ştim că x(t 1 ) = O. Avem apoi, potrivit teoriei funcţiilor implicite,
, 4) (x, t)
X = - -1- - , (81)
<l>x(x, t)
încît, ţinînd seamă de a doua relaţie (76), x'(t1 ) = O.

Deducem, pentru x, dezvoltarea
x = (t-ti)' x"[t 1 + 6(t- t1 )], (O< 6 < 1). (82)
2!
Derivata x"(t) poate fi calculată plecînd de la formula (81). Avem astfel
x"(t) = _ (ti)tt + (f),x•x') <l>x- ((f)xt + (f)xx•x') 4)1
<l>i
fl deci
Însă
<l>u(x, t) = 2F~ 11 + xcptt (x; t),

deci
<l>u (O, t 1 ) = 2F~11 ,
încît, ţinînd seamă de (77), obţinem
6F0
x"(t1) = - YII •
(F~ + t1F~tl)
Potrivit ipotezelor în care ne-am situat, valoarea x" (t1 ) a derivate•i
:J: "( t), pentru t = t 1 , este diferită de zero şi finită. În virtutea continuităţii,
:J:"(t) păstrează acelaşi semn într-o anumită vecinătate a valorii t = t 1 .
Cum apoi, pentru orice valoare a lui t din această vecinătate, valoarea
t1 + 6 (t - t 1 ) aparţine vecinătăţii, înseamnă că x"[t 1 6 (t - t 1 )] are· +
acelaşi semn cu x"(t1).
Ţinînd seamă de (82), deducem că şi abscisa x, a punctului curent M
al curbei (66), are acelaşi semn cu x"(t1), ceea ce înseamnă că, în veci-
nătatea originii, curba este situată de aceeaşi parte a axei Oy.
Fie N punctul în care paralela prin M la Oy taie dreapta D 1 (tangenta
la curbă în O). ·
Coordonatele lui M fiind x şi y = tx, coordonatele lui N sînt x şi t 1 x,..
tncît lungimea segmentului orientat N M este
NM = (t - t1) X.
--~-----
Deoarece, în vecinătatea valorii t = t 1 , ... x are (cum am văzut) acelaşi

semn cu x"(t 1 ), fie de exemplu :r."(t 1 ) > O. In acest caz dacă t - apropiat
de t1 - creşte prin valori mai mici decît t 1 , avem
t - t1 < 0
deci NM < O.
Punctul M descrie astfel un arc regulat situat dedesubtul tangentei D 1
în O şi la dreapta axei Oy.
Da.că t-apropiat de t 1- creşte prin va.lori mai mari decît t1 , avem
t-t1 > o,
deci
NM>O.
Punctul Jiri descrie un arc regulat situat deasupra tangentei D 1 în O
ş1 la dreapta axei Oy. ·
În definitiv, în vecinătatea originii, curba se prezintă ca în figura 22.
Originea {punctul dublu) este punct de întoarcere de prima speJă al curbei.
Dacă x"(t 1 ) < O, atunci originea este de asemenea punct de întoarcere
de prima speţă, curba prezentîndu-se (în vecinătatea originii) ca în figura 23.
Putem deci spune:
Dacă dreptele D 1 , D 2 sînt confundate şi rădăcina dublă a ecuaţiei (69)
nu este în acelaşi timp rădăcină a ecuaţiei (78), originea ( punctul dublu) este
punct de întoarcere de prima speţă al curbei (66).
În cazul studiat mai sus, ne-am situat în ipoteza că rădăcina dublă a
ecuaţiei (69) nu este în acelaşi timp rădăcină a ecuaţiei (78).
Cazul excepţional cînd ecuaţiile (69) şi (78) au o rădăcină comună,
care este rădăcină dublă pentru ecuaţia (69) , necesită un studiu special.
!I
!I
,,..
/
o X
,,
Fig. 22 Fig. 23
În vecinătatea originii {punctului dublu), curba poate avea un aspect dife-
rit de aspectul pe care-l are în cazul general (studiat mai sus).
De exemplu, să considerăm curba dată de ecuaţia
x 5 - x 4 + 2x2y - y 2 = O. (83)
Se găseşte uşor că originea este punct singular de ordinul al doilea şi
că rădăcina dublă (t = O) a ecuaţiei (69) este rădăcină a ecuaţiei (78).
54 Geometrie dlferentială
Rezolvînd ecuaţia (83) în raport cu y, obţinem

Y = x2( 1 ± Vx) .
Curba are deci două ramuri C 1 şi C2 , reprezentate respectiv de ecua-
ţiile explicite
x 2 (1
y = +
Vx), y = x 2 (1-Vi). (84)
Deoarece trebuie să presupunem x >
O, iar pentru x = O obţinem y = O
din ambele ecuaţii, înseamnă că cele două ramuri pleacă din origine spre
partea pozitivă a axei Ox.
Din prima ecuaţie (84) se vede că, dacă x > O, atunci y > O. In ce
priveşte a doua ecuaţie, se vede că, dacă x este cuprins în intervalul (O, 1),
y > O, dacă x = 1, y = O, iar dacă x > 1, y < O. Deducem că, în apro-
pierea originii, ambele ramuri C1 şi C2 sînt situate deasupra axei O:i:.
Derivatele funcţiilor date de ecuaţiile (84) fiind respectiv
y' = 2:i: +~x-V-x,
2
y' = 2x -~xVx,
2
-şi cum aceste derivate se anulează pentru x = O, axa Ox este tangentă în
origine fiecăreia din ramurile C1 şi C2 •
Curba se prezintă, în apropierea originii, ca în figura 24. Originea
(punctul dublu) este punct de întoarcere de a doua speţă al curbei.
!I
!I
Fig. 2t.t, Fig. 25
Ca un al doilea exemplu, pentru care se prezintă cazul excepţional

cînd ecuaţiile (69) şi (78) au o rădăcină comună, care este rădăcină dublă
pentru (69), considerăm curba reprezentată de ecuaţia
x5 +
2x2 y - y 2 = o_. (85)
Rezolvînd această ecuaţie în raport cu y, obţinem
y = x ( 1 ± Vx 2
+ 1) •
Putem considera deci curba ca fiind formată din două ,ramuri date
respectiv de ecuaţiile explicite
y = :i:'.!( 1 - V:i: + 1). (86)
ProprletătJ Plementare ale curbelor şi supraletelor 55
Deoarece trebuie să avem x 1 + >

O, înseamnă că cele două ramuri
pleacă. din punctul A (- 1, 1). Din prima ecuaţie (86) se vede că,
dacă x > -1, atunci y~O (y = O numai pentru x = O). În ce priveşte a doua
ecuaţie (86), dacă x este cuprins în intervalul (-1, O), y > O, dacă x = O,
y = _O, iar dacă x > O, y < O.
Derivatele funcţiilor date de (E6) sînt respectiv
, x(4V:,:+1+5x+4) , x(4Vx+1-5x-'1)
y = ---·· --·------ y = ------·--·-,
2fx+1 ' 2Vx+1
Deoarece aceste derivate se anulează pentru x = O, axa Ox este tangentă
în origine la fiecare din ramuri (fig. 25).
Spunem .că originea (punctul dublu) este punct dublu de contact
(sau tacnod) al cu~bei.
Cazul 111: dreptele D 1 , D 2 sînt imaginare. În acest caz, oprind dez-
voltarea funcţiei F (x, y) - după formula lui Taylor - la derivatele de
ordinul al doilea şi punînd
A (x, y) = Fxx(8x, 6y), B(x, y) = Fxy(8x, 6y), C(x, y) = F11 y(8x, 8y),
ecuaţia (66) se scrie
Ax2 + 2Bxy + Cy 2
= O. (87)
Potrivit ipotezei, funcţiile A, B, C sînt continue în vecinătatea originii,
" d respectiv,
av1n • 1n.. or1g1ne,
• • .1 Foxx, poxy, Fovv·
va· lorie
Deoarece prfn ipoteză avem (F~y) - F~xF~ 11 < O, rezultă că avem de
2
asemenea, într-o anumită vecinătate a originii:

B 2 -AC<O. (88)
Altfel spus, există un cerc cu centrul în origine, cu o anumită rază R,
astfel că, pentru coordonatele x, y ale oricărui punct din interiorul acestui
cerc, este satisfăcută inegalitatea (88).
Deducem, din (88), că funcţiile A, C sînt diferite de zero în interiorul
cercului (R).
Ecuaţia (87) se poate scrie încă
(Ax+ By) 2 + (AC- B2 ) y2 = O.

Primul membru al acestei ecuaţii, fiind suma a două ca:11tităţi nenega-
tive, nu poate fi nul decît dacă aceste cantităţi sînt amîndouă nule:
Ax+ By = O, (AC- B2 ) y2 = O,
ş1 cum, în interiorul cercului (R), avem AC - B2 =/= O, A=/= O, deducem
X = 0, y = 0.
'
Aşadar, singurul punct din interiorul cercului (R), ale cărui coordo-
nate verifică ecuaţia (87), deci şi ecuaţia (66), este originea.
Spunem că originea este punct dublu izolat al curbei (66).
56 Geometrie diferentială
==============--------" -- -"-=·=-=============
Prin urmare:
În cazul cînd dreptele D 1 , D 2 sînt imaginare, originea (punctul dublu)
.este punct izolat al curbei (66).
în ce priveşte· punctele singulare de ordin superior, urmînd o cale
.asemănătoare cu cea de la cazul II, se obţine următoarea teoremă:
ln vecinătatea originii, presupw;ă punct singular de ordinul p al curbei
{66), unei rădăcini reale sinţple t 1 a ecuaţiei
+
(F~ tFi)<JJ> = O, (89)
îi corespunde un arc regulat al curbei, a cărui tangentă în origine este -
.dreapta y = t 1 x.
Unei rădăcini reale t8 - de ordinul s de multiplicitate - a ecuaţiei (89),
care nu este în acela'}i timp rădăcină a ecuaţiei
(F~ + tF~)<P+ 1>= O, (90)
îi corespunde o ramură tangentă în origine dreptei y = t8 x.
Dacă s este par, ramura corespunzătoare rădăcinii t8 are originea drept
punct de întoarcere de prima speţă, iar dacă s este impar, ramura este formată
.din două arce regulate care pleacă din origine în sensuri contrarii, situate de
aceeaşi parte a tangentei.
Cazul excepţional, cînd o rădăcină reală multiplă a ecuaţiei {89) este
în acelaşi timp rădăcină a ecuaţiei (90), necesită (ca şi în cazul punctului
dublu) un studiu special.
Consideraţiile de mai sus se aplică, în particular, curbelor algebrice
date prin ecuaţii implicite. Ecuaţia unei curbe algebrice de ordinul n se scrie
P (x, y) = Pn(x, y) + Pn_i(x, y) + ... + P 2 (x, y) +
P 1 (x, y)+P 0 = O,
Pn(x, y), Pn_1 (x, y), ... , P 2 (x, y), P 1 (:v, y) fiind polinoame omoge~e de
gradul n, n - 1, ... , 2, 1 respectiv, iar P 0 o constantă. · ·
Dacă originea este punct singular de ordinul p < n al curbei, în ecuaţi~
<mrbei lipsesc termenii de grad mai mic decît p şi termenul liber (nelipsind
toţi termenii de grad p).
Ecuaţiile (89) şi (90) se scriu, în acest caz, respectiv:
Pp(i, t) =·O, PP+1 (1, t) = O.
Dintre curbele algebrice, o clasă importantă o constituie curbele Uni-•
cursale, pentru care se pot obţine reprezentări parametrice raţionale
P(t) Q(t)
X = R(t)' y = R(t} 1
P(t), Q(t), R(l) fiind polinoame în t.

O curbc'i algebrică de ordinul n, dată printr-o ecuaţie implicită JÎ avînd
un punct singulctr de ordinul n - 1, este unicursală 1 •
1 O teoremi mai generală, unde intervine noţiunea de gen al unei curbe algebrice.,
se poate vedea în Geometria analitică, proiectivă şi diferenţială de G. Vrănceanu,
Ed. didactică şi pedagogică, 1962, p. 382.
„ ln adevăr, presupunînd punctul singular în origine, ecuaţia curbei

se scrie
Pn(x, y) + P 11 _ 1 (x, y) = O. (91}
lntersectînd curba cu dreapta variabilă
y = tx, (92}
obţinem ecuaţia
xnPn(i, t) + xn- 1 P 11 _ 1 {1, t) = O,

care se descompune în ecuaţ,iile
11 1 = O, xP11 (1, t) + P 11 _ 1 (1, t) = O.
.
Prima ne
x -
arată că dreapta (92) taie curba (91) în n - 1 puncte confundate

în origine (punctul singular de ordinul n - i), iar a doua ne dă abscisa
celui de al n-lca punct M de intersecţie
P 11 _ 1 (1, t)
X= (93)
P 71 (1, t)
• '' !
Ţinînd scamă de (92), obţinem ordonata lui M

tP 11 _ 1 (1, t)
y=- . (93')
P 11 (1, t)
Cînd t variază, punctul M variază, descriind curba, astfel încît (93)

şi (93') constituie ecuaţiile parametrice ale curbei, care sînt în adevăr ra-
ţionale1.
§ 3. Asimptote
13. Asimptote ale curbelor reprezentate parametric. Fiind dată o curbă

pl~nă C, prin ecuaţiile parametrice
x=f(t), y=g(t), (94)
se poate întîmpla ca, atunci cînd t tinde către o valoare T, finită sau nu2 , 1
valoarea absolută a uneia din funcţiile /(t), g(t) sau valorile absolute ale
amîndurora să tindă către oo. în fiecare din aceste cazuri, distanţa de origine
OM= Vx2 + y2
~ a punctului curent M (x, y) al curbei~ tinzînd de asemenea către oot·
spunem că M descrie o ramură infinită a curbei.
· Pentru completări privind curbele algebrice şi curbele unicursale, se poate vedea,

1
cartea citată
în nota precedentă. -
1 Admitem deci că funcţiile f( t), g( t) sînt definite într-un interval (t , T) sau {T, t ) .-
0 0
În care derivatele f'(t), g'(t) sînt continue, T putînd fi oricît de mare în valoare absol~tă.·
Dacă există o dreaptă D astfe1 încît, cînd M se depărtează la infinit

pe o ramură infinită a curbei C, distanţa lui M la dreapta D tinde către
zero, spunem că D este asimptotă a curbei C (fig. 26).
Să presupunem că o ramură infinită a curbei C, dată prin ecuaţiile
parametrice (94), admite o asimptotă D. În ce priveşte poziţia asimptotei
y
o o
Fig. 26 Fig. 27
faţăde sistemul de axe, distingem două cazuri, după cum asimptota este
paralelă sau nu cu una din axele de coordonate.
Situîndu-ne în primul caz, să presupunem că asimptota D este paralelă
cu Oy (fig. 27), ecuaţia ei fiind '
a:= a.
Distanţa la asimptotă a punctului curent M(a:, y) al ramurii infinite
este
MN=la:-aj.
Deoarece, cînd t➔ T, M se depărtează )a infinit, iar distanţa lui M
la asimptotă tinde către zero, înseamnă că abscisa a; = f (t), a lui M, tinde
către a. Pe de altă parte, distanţa de origine Va: 2 +
y2 tinzînd către oo, va-
loarea absolută a ordonatei y = g( t), a lui M, tinde de asemenea către oo.
Invers, dacă, atunci cînd t tinde către o valoare T (finită sau nu), f (t)
tinde către o valoare finită a, iar g(t) tinde către oo, dreapta D reprezentată
de ecuaţia
x=a
este asimptotă a curbei C.
în adevăr, atunci cînd t➔ T, abscisa a; a punctului curent M(a:, y) al
curbei tinde către a, iar ordonata y tinde către oo. Punctul M se depărtează
la infinit, descriind o ramur·ă infinită a curbei, iar distanţa I a; - a I a lui M
la dreapta D tinde către zero. ,
)lamura infinită poate fi situată la stînga sau la dreapta asimptotei,
dupa cum a; tinde către a prin valori crescătoare sau descrescătoare, şi se
apropie de asimptotă spre partea pozitivă sau spre partea negativă a axei Oy,
după cum y tinde către + oo sau -oo.
Proprietăli elementare ale curbelor şi supraletelor 59
În mod asemănător, dacă, atunci cînd t tinde către o valoare T', f (t)
tinde către oo, iar g(t) către o valoare finită b, dreapta
y'= b
este asimptotă paralelă cu Ox a curbei C.
Să ne situăm acum în cazul cî_nd asimptota D nu este paralelă cu niciuna
din axele de coordonate (fig. 26) şi fie
y = mx p + (95)
ecuaf ia asimptotei.
nseamnă că există o valoare T astfel încît, cînd t tinde către T, punctul M
se depărtează la infinit pe ramura pentru care D este asimptotă. Asimp-
tota nefiind paralelă-prin ipoteză- cu nici una din axe, ambele coordonate
·x = f(t) şi y = g(t) ale lui M tind către oo.
Fie N piciorul perpendicularei din M pe D, P punctul în care D se în-
. tretaie cu paralela prin M la Oy, ex unghiul pe care D îl face cu axa Ox. Din
triunghiul MNP avem
NM = PM•I cos ex!.
Cum ex =J= :!!..., cos ex =/= O, încît N M şi P M tind simultan către zero,
2 '
atunci cînd M se depărtează la infinit pe ramura infinită.
Abscisa lui P (aceeaşi cu a lui M) fiind /(t), deducem, ţinînd seamă
de {95), că ordon_ata lui Peste mf(t) p, încît +
PM = g(t) - mf (t) - p.
Dacă, pentru simplificarea scrierii, notăm PM = 3 şi punem x şi y în
loc de f(t) şi g(t), relaţia precedentă se scrie
8 = y-mx-p.
Deducem
y p+8
m=----, X X
p =
(y - mx) - 3:
deci, făcîrid pe t să tindă către T,
. y 1· p + 8
m = 11m-- im--,
t➔ T X t ➔T X
p = lim (y - mx) - lim 3;

t➔ T t➔ T
Însă
lim 8 = lim PM = . p +8
O, 1im--= o,
t➔T t➔ T t➔ T X
tncît rezultă relaţiile importante

m = IimlL., p = lim (y - mx), (96)
t➔ T X t➔ T
·care exprimă coeficientul unghiular m şi ordonata la origine pa asimptotei .D.

Invers, pentru a vedea dacă o curbă C, dată prin două ecuaţii para-
metrice (94), are asimptote neparalele cu axele de coordonate, după ce în
prealabil au fost determinate asimptote~ paralele cu axele, calculăm limita
raportului 11 = ~, cînd t➔ T, T fiind una din valorile lui t pentru care /(t)
X I (t)
şi g(t) devin amîndouă infinite. Dacă .1!.. nu are o limită finită şi diferită
:v
de zero, curba C nu are asimptotă neparalelă cu axele, corespunzătoare
valorii T.
Să presupunem însă că raportul U are o limită finită nenulă m.
X
Direcţia
de coeficient unghiular m poartă numele de direcţie asimptotică
a ramurii infinite1 a curbei C, descrisă de punctul curent al curbei, cînd t➔ T.
Pentru a vedea dacă acestei direcţii asimptotice îi corespunde sau nu o asimp-
totă a curbei C, calculăm limita diferenţei y - mx =
g(t) - mf(t). Dacă
această diferenţă nu are limită finită, curba C nu admite asimptotă de direc-
ţie .m, corespunzătoare valorii T. Ramura infinită se numeşte în acest caz
ramură parabolică a curbei.
Dacă însă y-mx are o limită finită p, dreapta D reprezentată de ecua#a
y = mx p +
este asimptotă a curbei C.
O b s e r v a ţ i e. Dacă o curbă este dată printr-o ecuaţie explicită
y = I (x),
punînd x = t, obţinem ecuaţiile parametrice
=
t, y = I (t)'
X
astfel incit problema asimptotelor curbelor date prin ecuaţii explicite este
con_ţinută în problema asimptotelor curbelor date parametric, tratată
mai sus.
A p l i c a ţ i e. Să se determine asimptotele curbei
2t ,2
X=-----, Y=----.
(t-1)(t-2) (t-1)(t-3)
generală expusă mai sus.
Vom aplica teoria
Observăm că, dacă t ➔ 3, atunci y ➔ oo, iar x ➔ 3, pe cînd dacă t ➔ 2,
atunci x ➔ oo , iar y ➔ - 4.
lns~amnă că, pentru curba dată, dreapta
. X= 3
este asimptotă paralelă cu Oy, iar dreapta
y+4=0
este asimptotă paralelă cu Ox.
De asemenea observăm că, dacă t ➔ 1, atunci x ➔ oo, y ➔ oo.
1 În cazul ramurilor infinite cu asimptote paralele cu axele de coordonate, direc-
ţiile asimptotice sînt chiar direcţiile axelor.
Avem apoi
lim Y = lim t(t- 2 ) = .!...
t ➔l X 1 ➔1 2(t-3) 4
Mai departe avem

1 t2 1 2t +
t(2t 2 - 5t 3)
y-4x = (t-1)(t-3) -4• (t-1l(t-2) = 2(t-1}(t-2)(t-3) -
"t(2t-3)
-------
2(t - 2)(t- 3)
tncît
1 } t (2t - 3) 1
lim y - - x
1 ➔1 4
= lim------= --·
1➔1 2(1 - 2)(t -3) 4
Deducem că dreapta
'
1 1
y=-x--
4 4
este asimptotă, neparalelă cu axele, a curbei considerate.
14. Curbe date prin ecuaţii polare. Puncte şi cercuri asimptotice. Dato-
rită faptului că o curbă plană dată printr-o ecuaţie polară
p = /(w)
poate fi reprezentată parametric, problema asimptotelor pentru o astfel
de curbă poate fi soluţionată la fel ca pentru curbele reprezentate parametric.
Vrem însă să insistăm asupra unor particularităţi care se pot întîlni
la curbele date prin ecuaţii polare.
Se poate întîmpla ca, atunci cînd w tinde către oo, p să tindă către zero
sau către o valoare a diferită de zero.
În primul caz, curba posedă una sau două ramuri care se înfăşoară
de o infinitate de ori în jurul polului, apropiindu-se oricît de mult de pol.
Spunem că polul este punct asimptotic al curbei.
De exemplu,
, pentru spirala logaritmică
p =.ae1'6), (h >0)
polul este punct asimptotic, deoarece, dacă w ➔ -oo, p ➔ O. Sensul în
care se înfăşoară curba în jurul polului este sensul negativ (sensul rotaţiei
acelor ceasornicului) (fig. 5).
În mod asemănător, pentru spirala hiperbolică
p = ~, (a> O)
w
polul este punct asimptotic_.

Dacă <s> ➔ ± oo, p➔ O: curba are două ramuri care se înfăşoară în jurul
polului, una în sens pozitiv, cealaltă în sens negativ (fig 28), simetrice faţă
de P.erpendiculara prin pol pe axa polară.
In al doilea caz, cînd p tinde către o valoare finită a, diferită de zero,
atunci cînd c.> tinde către oo, curba are o infinitate de spire care se înfăşoară
în jurul cercului de rază a, cu centrul în pol. Acest cerc, de care curba se
apropie oricît de mult, se numeşte cerc
asimptotic al curbei.
De exemplu, pentru curba
a
p=--,
c.>-1
cercul cu centrul în pol şi raza a este cerc
asimptotic al curbei. Dacă <s> ➔ +oo,
:c p descreşte, apropiindu-se de valoarea a:
curba are o infinitate de spire care se
Fig. 28 string în jurul cercului asimptotic. De
asemenea, dacă <s> ➔ -oo, p creşte,
apropiindu-se de valoarea a: curba are o infinitate de spire, interioare
cercului asimptotic, care se apropie din ce în ce de acest cerc.
15. Asimptote ale curbelor algebrice. Să presupunem că o curbă C, datii
printr-o ecuaţie algebrică
P(x, y) = O, (97)
unde P(x,y) este un polinom de gradul n în x, y, are o ramură infinită,
pentru care dreapta D
y=mx+p
este o asimptotă neparalelă cu axa Oy.
Aceasta înseamnă că, M (x, y) fiind punctul curent pe această ramură,
iar P punctul în care paralela prin M la Oy taie dreapta D, segmentul P M
tinde către zero cînd M se depărtează la infinit pe ramură.
Coordonatele lui P fiind (x, mx +
p) şi punînd PM = 8, ordonata
lui M este dată de formula
y = mx + p + a.
Scriind că M aparţine curbei C, avem
P(x, mx + p + a) = O. (98)
lnsă ecuaţia curbei putîndu-se scrie sub forma
Pn(x, y) + Pn_1 (x, y) + ... + P 1 (x, y) + P0 = O,
unde Pi (x, y) înseamnă grupul termenilor de gradul i în x, y, iar P 0 o con-
stantă, (98) se scrie
Pn(x, mx+ P+ 3) +Pn_1 (x, mx+ p + 8) + ... +P1 (x, mx+ p + 8) + P 0 =0

·Ii)
sau încă, utilizînd formula lui Taylor pentru polinoamele de o variabilă,

Pn(x, mx) + -p 11+-8 cJPn (x, mx)
+ ... + Pn_i(x, mx) +
ay
+ p 11+ 8 cJPn_ - + ... + p o-

- -oy(x,-mx)
1 _ O
'
~au, în sfîrşit, în virtutea omogeneităţii polinoamelor Pi şi derivatelor lor,

,i împărţind cu xn :
Pn(1, m) +: [Pn_i(1, m) + p~3 + ; [P (1, m) +

P~(1, m)] 2 11 _ 2
+ p 1+! 8 p'n-1 (1 , m) + {p +2 ! 812 P"n (1 , m)] + ... + Po

xn
= O, (99)
unde accentele indică derivate în raport cu m.

Presupunînd acum că M se depărtează la infinit pe ramura infinită, deci
că x ➔ oo şi 3 ➔ O, deducem relaţia
P11 (1, m) = O,
ceea ce înseamnă că m este rădăcină a ecuaţiei
Pn (1, t) = O. (100)
Rezultă că {99) se scrie, dacă suprimăm factorul comun !_ din primul
X
membru:
[ P11_ 1 (1, m) + p 1!+ 8 P~(1, m)] + .!_lpn_ (1, m) + P + 8 P~-t (1, m) +

X
2
· 1!
+ ~+- P
8)2 ,,
(p
n (1,
2!
m)
]
+ ... =O, (101)
termenii nescr1ş1 conţinînd factorul.!_ cel puţin la puterea a doua.

X
Să
presupunem că m este rădăcina simplă a ecuaţiei (100), ceea ce în•
seamnă că avem
Pn(1, m) = O, P~(1, m) =I= O. (102)

D.acă M se depărtează la infinit pe ramura infinită, {101) devine
Pn-l (1, m) + pP: (1, m) = O. (103)
Aşadar, dacă dreapta D
mx p y = +
este asimptotă a curbei C, coeficientul unghiular m este rădăcină a ecua-
ţiei (100). Dacă m este rădăcină simplă a acestei ecuaţii, ordonata la ori-
gine p a asimptotei este dată de ecuaţia (103).
Ne punem acum problema inversă.
Fie m o rădăcină reală simplă a ecuaţiei (100), ceea ce înseamnă că sînt
îndeplinite condiţiile (102). Fie de asemenea p dat de relaţia (103). .
Vom demonstra că dreapta D reprezentată de ecuaţia
y = mx p +
este asimptotă a curbei.
În adevăr, dacă în (97) facem transformarea
1
y = mx + v, -
X
= u, (104)
printr-un raţionament identic cu cel făcut mai sus (cu deosebirea că în loc
de p +
8 avem v), obţinem ecuaţia
Pn(1, m) + u [P n-l (1, m) + ii P: (1, m)] + u 2 [ P 11 _ 2 (1, m) +
+ 1!!...! P; - 1 (1, m) + 2! P;(1, m)l + ... =
1 tJ
2
O, (105)
termeni.i nescrişi conţinînd factorul u cel puţin la puterea a treia.

Ţinînd seamă de ipoteza relativă la coeficientul unghiular m şi suprimînd
factorul comun u din primul membru, ecuaţia (105) se scrie
G (u, v) = [Pn_ (1, m) + vP: (1, m)] + u [Pn_ (1, m) + vP~-l (1, m) +
1 2
+~ 2!
P;(1, m)] + ... = O, (106)
- .
termenii nescrişi conţinînd factorul u cel puţin la puterea a doua.

Avem, potrivit ipotezei:
G (O, p) = Pn_1 (1, m) + pP~ (1, m) . O. (107)
De asemenea
Gv(u, v) = P~ (1, m) + u [P~_ 1 (1, m) + vP; (1, m)] + ... = O,
deci
G.,(O, p) = P~ (1, m) =I= O.
(108)
În virtutea teoriei funcţiilor implicite deducem, ţinînd seamă de (107)
şi (108), că ecuaţia (106) defineşte pe v ca funcţie de u:
V = cp (u), (109)
astfel că cp (O) = p.
Revenind la variabilele x şi y, din (109) obţinem ecuaţia
y = mx + cp (:) (110)
care reprezintă două ramuri infinite1 ale curbei C, una corespunzînd valori-
lor lui x care tind către +oo, cealaltă valorilor lui x care tind către - ~ .
1 În adevăr, funcţia t.1 definită de (109) verificînd ecuaţia (106), în virtutea trans-
formării (104), funcţia y definită de {110) verifică ecuaţia (97).
Dacă U-+0, cînd v-+p, atunci x şi y tind către infinit. Dacă u-.0 prin valori pozi-
tive, x-.+oo: punctul de coordonate x, y descrie o ramură infinită situată la dreapta
axei Oy. Dacă însă u-..0 prin valori negative, x ~ -oo: punctul de coordonate x, 11
descrie .o ramură infinită situată la stînga axei Oy. ·
ProprietăJi elementare ale curbelor şi suprafeţelor 65
Fie M (x, y) punctul curent pe una din aceste ramuri şi P punctul în care
paralela prin M la Oy taie dreapta D. Coordonatele lui P sînt (x, mx p) 11 +
astfel încît
PM=cpl:)-p.
Deducem
l im P M
X ➔ cx,
= lim
.x ➔ cx,
cp (.!..) -
a;
p = p- p = O,
ceea ce înseamnă că
dreapta D este în adevăr asimptotă a curbei C.
Săpresupunem acum că, dreapta D fiind asimptotă neparalelă cu
Oy, a curbei C, coeficientul unghiular m al asimptotei este rădăcină multiplă
- cel puţin dublă - a ecuaţiei (100); deci avem
P ~ (1, m) = P~ (1, m) = O. (111)
Vom spune că D este asimptotă singulară (sau osculatoare) a curbei C.
Din relaţia (103), verificată şi în acest caz de ordonata la origine p •
a ~simptotei, rezultă, ţinînd seamă de (111),
Pn-l (1, m) = O,
ceea ce înseamnă că m verifică ecuaţia
Pn-l (1, t) = O. (112)

Ne -vom situa mai departe în ipoteza că, pentru ecuaţia (112), m este
rădăcină simplă, deci
P 11 _1 (1, m) = O, P~-l (1, m) =/= O. (113)
Aşa fiind, (101) devine, dacă suprimăm factorul comun _!_ din primul
X
. membru,
+ (p !! B)
8 2
[Pn_ 2 (1, m) + p: P;1_ 1 (1, m) P;(1, m)]+ ... = O, -(114)
termenii nescrişi conţinînd factorul .!.. cel puţin la puterea întîi.

a;
Dacă M se depărtează la infinit pe ramura infinită, (114) devine
Pn_ 2 (1, m) + pP~_i(1, m) + ~; P: (1, m) = O. (115)
Prin urmare, în cazul cînd coeficientul unghiular m al asimptotei
y = mx +p
este rădăcină multiplei a ecuaţiei (100) §Î în acela§i timp rădăcină siniplă a
ecua1iei (112), ordonata la origine verifică ecuaţia (115).
Invers, fie m o rădăcină reală multiplă a ecuaţiei (100) şi în acelaşi timp
rădăcină simplă a ecuaţiei (112),. ceea ce înseamnă că sînt îndeplinite condi-
ţiile (111) şi (113).
5 - Geometria diferenţial!
'
Geometrie diferenJial.li.
Fie de asemenea p una din rădăcinile reale simple ale ecuaţiei
P 11 _ 2 (1, m) + vP~_ 1 (1, m) + ;: P;; (1, m) = O, (116)

deci avem
Pn_ 2 (1, m) + pP; 1_ 1 (t, m) + ~: P 11 (1, m) = O, P;t-l (1, m) + p_P~ (1, m) =/= O.
Făcînd şi de data aceasta transformarea (104), obţinem - ca mai sus -
ecuat.ia (106).
,. 'finînd seamă de (113) şi punînd pentru simplificarea scrierii P în loc
de P (J., m), (107) se scrie ·
Il (u, v) = (P + vP~_ + :: P;,) +

n- 2 1
~ 3
+u (
P - + vP~ - + ~
11 3
2!
P „- + .!..
2
31
P~;} + .. . = O.1 (117)
Avem astfel
(US)
De asemenea
llv(u, 1,) == P~_ + vP; + u (P~_ + vP;_ + ;~ P;} + ... ,
1 2 1
deci
Hv (O, p) = P~-1 + pPn =/= O.
Rezultă că (117) defineşte pe v ca funcţie de u:
V= ~(u),
astfel că ~ (O) = p.
Mai departe se arată, întocmai ca mai sus, că ecuaţia
y = mx + ~ (:}
reprezintă două ramuri infinite ale curbei C, pentru care dreapta
y=mx+p
este asimptotă.
Consideraţiile
precedente privesc asimptotele neparalele cu Oy, în par-
ticular asimptotele paralele cu Ox, pentru care m, = O.
Dacă ecuaţia (100) admite rădăcina m = O, acestei rădăcini îi poate
corespunde o asimptotă
y =p,
paralelă cu Ox, a cărei ordonată la origine p se determină prin metoda gene-
rală expusă mai sus.
Proprietăti elementare ale curbelor şi suprafeţelor 67
Pentru determinarea asimptotelor paralele cu Oy, se schimbă rolul

variabilelor x, y.
Ecuaţiile (100), (103), (112), (115) devin în acest caz
Pn(t, 1) = O, (100'}
Pn_1 (m, 1) + pP~(m, 1) = O, (103')
Pn_ 1 (t, 1) = O, (112')
2 (m, 1) + pPn_ 1 (m, 1) +

: , pi -
Pn_ Pn(m,1) - O. (115')
21
Evident, presupunînd determinate în prealabil asimptotele neparalele

cu Oy, nu vom mai lua în considerare rădăcinile nenule ale ecuaţiei (100').
A p l i c a ţ i e. Să se determine asimptotele curbei
4x3 y - 4x2 y 2 + xy3 + 2xy2 - y3 - 6x2 = O.
Avem
P 4 (1, t) =4t - 4t 2 +t = 3
t(2 - t) 2 ,
P 3 (1, t) = 2t 2
- t3 = 2
t (2 - t),
P 2 (1, t) =- 6.
Ecuaţia
P 4 (1, t) = O
are rădăcina simplă t = O şi rădăcina dublă t = 2.
Pentru a ~bţine ordonata la origine p a asimptotei corespunzătoare
rădăcinii (direcţiei) t = O, utilizăm ecuaţia
P 3 (1, t) + pP~ (1, t) = O,
unde trebuie să înlocuim pe t prin O.
Deoarece
P~ (1, t) = 4- St + 3t 2
,
ecuaţia precedentă devine

4p = o,
deci p = O.
Curba admite ca asimptotJ dreapta
y = o,
adică axa Ox. .
Pentru a determina asimptotele care au direcţia t = 2 (dacă astfel de
asimptote există), avem în vedere că t = 2 este rădăcină dublă pentru e~uaţia
P 4 (1, t) = O
şi totodată rădăcin~ simplă a ecuaţiei
P 3 (1, t) = O.
5*
Sîntem conduşi, potrivit teoriei generale, să formăm ecuaţia
P2 (1, t) + pP; (1, t) + P2! P~(1, t) = o, 9
unde în loc de t trebuie să punem 2.

Avem
P: (1, t) = - 8 + 6t,
p; (1, t) = 4t - 3t 2,
încît ecuaţia precedentă devine

p2 -2p-3 = o.
Această ecuaţie avînd rădăcinile simple
p = -1, p = 3,
curba dată admite ca asimptote dreptele
y = 2x - 1, y = 2x + 3.
Rămîne să vedem dacă există, pentru curba dată, asimptote paralele
cu Oy.
Avem
P 4 (t,1) =4t 3
- 4t 2 +t= t(2t - 1) 2 •
Ecuaţia
P 4 (t, 1) = O
admite rădăcina simplă t = O.
Mai departe avem
P~(t, 1) = 12t 2
- St+ 1,
P 3 (t, 1) = 2t -1,
incit ecuaţia
P 3 (t, 1) + pP~(t, 1) = O,
care dă abscisa la origine p, se scrie

-1 + p = o,
de unde p = L
Deducem clt dreapta
x=1
este asimptotă, paralelă cu Oy, a. curbei date.
'
ProprietăJi elementa1e ale curbelor şi suprafeţelor 69
============
§ 4. Proprietăţi elementare ale suprafeţelor
16. Porţiune simplă de suprafaţă. Suprafaţă reprezentată pai·ametric.

Vom defini noţiunea de suprafaţă, utilizînd, ca şi în definiţia noţiunii de
curbă, unele elemente din .teoria ~ulţimilor de puncte din spaţiul euclidian.
Se numeşte complementara unei mulţimi _///, de puncte în plan sau în
spaţiu, faţă de plan sau spaţiu, mulţimea punctelor din plan respectiv din
s.pa ţiu, care nu aparţin mulţimii J/l..
Un punct.Pal unei mulţimi Jll. - din plan sau din spaţiu - se numeşte
punct interior al mulţimii, dacă există o vecinătate a lui P, ale cărei puncte
aparţin toate mulţ.imii.
Un punct P se numeşte puncl aderent al mulţimii Jll., dacă orice vecină
tate a lui P conţine puncte ale mulţimii.
Un punct se numeşte punct exterior al mulţimii Jll., dacă este punct
interior al complementarei mulţimii _///,.
Un punct care nu este nici punct interior nici punct exterior al mulţi-
mii_///, se numeşte punct-frontieră al mulţimii 1 • .
Mulţimea punctelor interioare, mulţimea punctelor exterioare, mulţimea
punctelor-frontieră şi mulţimea punctelor aderente ale mulţimiiJll constituie,'
respectiv, interiorul, exteriorul, frontiera şi aderenţa sau închiderea mulţimii.
O mulţime ale cărei puncte sînt toate interioare se numeşte mulţime
deschisă. Rezultă că interiorul şi exteriorul unei mulţimi sînt mulţimi des- -
chise. De asemenea, reuniunea unui număr oarecare de Illulţimi deschise
şi intersecţia2 unui număr finit de mulţimi deschise sînt mulţimi deschise~
Complementara unei mulţimi deschise se numeşte mulţime închisă.
Reuniunea unui număr finit de mulţimi închise, intersecţia unui număr
oarecare de mulţimi închise, închiderea şi frontiera unei mulţimi Jll sînt
mulţimi închise.
Despre o mulţime deschisă spunem că este conexă, dacă oricum a~
descompune-o în două mulţimi nevide Jll 1 şi Jll 2 , închiderea uneia (cel puţin)
din aceste mulţimi conţine puncte ale celeilalte.
O mulţime deschisă este conexă, dacă două puncte oarecare ale mulţimii
pot fi unite printr-o linie poligonală ale cărei puncte aparţin toate mulţimii.
O mulţime deschisă conexă se numeşte domeniu (sau regiune) (fig. 29).
Interiorul şi exteriorul unui triunghi~ unui drept'unghi, unui cerc, unei elipse
sî.µt exemple de domenii.
O mulţime de puncte este mărginită, dacă există un cerc sau o sferă,
după cum mulţimea este în plan sau în spaţiu, care conţine toate punctele
mulţimii. ·
I;>espre un domeniu plan mărginit Â spunem că este simplu cţmex, dacă
~omplementara sa este conexă.
Un domeniu constituie - împreună cu frontiera lui - un domeniq
închis.
1 Altfel spus: un punct P es.te punct-frontieră al mulţimii J/l, dacă orice vecinătate
alui P puncte aparţinînd mulţimiiJll şi puncteaparţinînd complementarei CJ!l.
conţine şi
2 Intţrsecţia mai multor mulţimi este mulţimea elementelor care aparţin tuturor
mulţimilor date. ·
Cu aceste pregătiri, putem defini noţiunea de porţiune simplă de supra-

faţă şi pe aceea de suprafaţă.
Se numeşte porţiune simplă de suprafaţă o mulţime de puncte, din spaţiu,
în corespondenţă biunivocă şi bicontinuă cu un domeniu plan simplu conex
închis. Punctele corespunzătoare punctelor-frontieră ale domeniului constituie
frontiera porţiunii simple.
Fie o porţiune simplă de suprafaţă ~ în corespondenţă biunivocă şi
bicontinuă cu un domeniu plan simplu conex închis 8. Considerînd, în
o
Fig. 29 Fig. 30
planul 1t, căruia îi aparţine domeniul fi, un sistem de axe ortogonale cu

originea într-un punct !l, să indicăm prin u, v coordonatele unui
punct oarecare P al domeniului (fig. 30).
Să considerăm de asemenea vectorul de poziţie F = OM al punctului M
- corespondentul lui P - cu originea în originea O a sistemului de coordo-
nate la care este raportat spaţiul şi cu extremitatea în M.
În virtutea definiţiei porţiunii simple de suprafaţă, vectorul f este
funcţie biunivocă1 şi continuă de u, v: ·
F = F (u, v). (119)
Funcţia r (u, v) fiind biunivocă, avem
F (u', v') =f= r,(u ", v"),
(u', v') şi (u ", v") fiind două perechi distincte de valori - care aparţin 2
domeniului 8 - ale parametrilor u, v.
Spunem că (119), unde u, v variază în domeniul ll., este ecuaţia ver.-
torială a porţiunii simple de suprafaţă ~.
Invers, să presupunem dată o ecuaţie de forma (119), funcţia F(u, v}
fiind definită într-un domeniu simplu conex 8, din planul variabilelo·r
u, v, în care este biunivocă şi continuă.
1 Unei perechi oarecare de valori u , 11 , coordonate ale unui punct P aparţinînd do-
0 0 0
meniului Â, îi corespunde o singură valoare r0 pentru r, vectorul de poziţie al corespon-
dentului M 0 al lui P 0 , şi invers.
• În loc să spunem că „u, v sî,nt coordonatele unui punct aparţinînd domeniului 11",
vom spune mai scurt că „u, 11 aparţin domeniului A". Perechile (u', 11') şi (u", 11") sînt dis-
tincte dacă {u'-u") 2 + (1''-v") 2 > O. ·
/
ProprictăJi elementare ale curbelor şi suprafeţelor 71
În virtutea condiţiilor impuse, mulţimea extremităţilor tuturor vec-

torilor r(u, v) - cu originile în originea O a sistemului de coordonate -
corespunzători tuturor perechilor de valori ale parametrilor u, v, care apar-
ţin domeniului .tl, este o porţiune simplă de suprafaţă, reprezentată de
ecuaţia (119).
Se poate întîmpla ca funcţia F(u, v) - din (119) - să fie definită
în unul sau mai multe domenii simplu conexe disjuncte (două cite două),
situate în plam~l variabilelor u,v, funcţia F(tt, v) fiind biunivocă şi con-
tinuă în aceste domenii. Reuniunea tuturor porţiunilor simple de suprafaţă
corespunzătoare constituie suprafaJa reprezentată de ecuaţia (119).
Reuniunea domeniilor simplu conexe (disjuncte), în care funcţia r(u, v)
este biunivocă şi continuă, constituie domeniul de existenJă (sau de definiţie)
al suprafeţei. . .
În afara biunivocităţii şi continuităţii, vom cere ca funcţia r(u, v)
din (119) să aibă"derivate parţiale în raport cu ,.,u fi v, continue, ele toate ordinele
care vor interveni în consideraţiile noastre. I n aceeaşi ipoteză ne vom situa
tn ceea ce prive,te funcţiile care intră în alte reprezentări analitice ·ale supra-
feţelor.
Dacă/(u,11), g(u,v), h(u,v) sînt componentele - pe axele de coordonate
Ox, Oy, Oz - ale funcţiei vectoriale r(u,v), ecuaţia vectorială (119) este
echivalentă cu ecuaţiile
x = f(u,v), y = g(u,v), z = h(u,v), (120)
ca:reexpri1nă coordonatele punctului curent al suprafeţei cu ajutorul para-

metrilor u, v. Aceste ecuaţii sînt ecuaţiile parametrice (scalare) ale suprafeţei.
în cazul cînd două din funcţiile f, g; h sînt chiar parametrii u, v, de
exemplu f (u, v) =
u., g(u, v) =
v, (120) se scriu
x = u., y = v, z = h(u.,v),
iar de aici rezultă ecuaţia explicită
z = h(x, y) (121)
a suprafeţei. O suprafaţă reprezentată parametric se numeşte suprafaţă

analitică, dacă coordonatele punctului cu,rent sînt funcţii analitice, adică se
pot dezvolta în serii de puteri, convergente în vecinătatea fiecărei perechi
de valori (u 0 , v0 } aparţinînd domeniului de existenţă al suprafeţei.
17. Curbe coordonate, coordonate curbilinii. Punct regulat, punct sin-
gular, porţiune regulată. Să considerăm o suprafaţă S, reprezentată de o
ecuaţie de forma (119)
1' = r(u,v).
Fie P 0 (u 0 , v0 ) un punct din· planul 7t al variabilelor u, v, aparţinînd

domeniului de· existenţă D al suprafeţei, şi M 0 punctul de pe suprafaţă
corespunzător lui P 0 • Vectorul de poziţie al lui M 0 este 1'(u0 , v0 ).
Dacă un punct P'(u, v0 ) descrie paralela v = v 0 prin P 0 la axa Ou,

corespondentul M' al lui P' descrie o curbă C~, care trece prin M 0 , situată
pe suprafaţă1 • Evident, ecuaţia vectorială a curbei C~ este
F = F(u, v0 ). (.122)
De asemenea, dacă un punct P" (u 0 , v) descrie paralela u = u 0 prin
P 0 la axa Ov, corespond.entul M" al lui P" pe suprafaţă descrie o curbă ½
care trece prin M 0 şi este situată pe suprafaţă. Ecuaţia curbei C~ este
F = F(u 0 ,v). (123)
Fie L o porţiune simplă a suprafeţei, căreia îi aparţine M 0 , şi Â domeniu\
simplu conex (conţinut în D) cu care L este în corespondenţă biuniv:ocă
şi bicontinuă. În virtutea acestei corespondenţe dintre L şi ll., arcele con-
ţinute tn L - ale curbelor C~ şi c; - sînt distincte şi nu mai au alt punct
comun afară de punctul M 0 (fig. 31). Punctul M 0 apare astÎel ca intersecţia
- conţinută în L - a curbelor C~ şic;, aşa cum corespondentul P 0 al lui M 0
este intersecţia dreptelor v = v0 şi u = u 0 din planul 1t, paralele cu axelţ
coordonate Ou şi Ov.
Curbele C~ şi c;, ale căror ecuaţii (122) şi (123) au fost obţinute din
ecuaţia suprafeţei atribuind lui v valoarea v 0 şi lui u valoarea u 0 , se numesc
curbe coordonate, iar u 0 , v0 poartă numele de coordonate curbilinii. ale lui M 0 •
Atribuind lui v valorile v1 , v 2 , ••• , obţinem curbele coordonate Cf,
c;, ... , reprezentate respectiv de ecuaţiile vectoriale
F = F ( u, V 1 ), f = F (ii, v2 ), •••
De asemenea, atribuind lui u valorile u 1 , u 2 , ••• , obţinem curbele coordo-

nate Ci, c;,, ... , reprezentate respectiv de ecuaţiile vectoriale
F = F (ui, v), f = r(u 2 , v), ...
Ecuaţiile
V = Vo, V = V1 , V = V 2 , •••
şi
lt = Uo, U = U1, U = U2,••~

se numesc ecuaţiile în coordonate
curbilinii ale curbelor coo'rdonate
c~, c; , c;, .. ., şi c;, Ci, c;, .... ,
respectiv.
Fig. 31 Curbele coordonate C~, C~, c;, .... ,
obţinute atribuind lui v -în ecuaţia
suprafeţei - toate valorile posibile, şi curbele coordonate C~, Ci, c;, ... ,
obţinute atribuind lui u toate valorile posibile, constituie familiile de curbe
coordonate ale suprafeţei: familia v = const. şi familia u = const.
1 Din. paralela t1 = t1 la Ou, aparţine domeniului D unul sau mai multe seg-
0
mente. Curba C~ este astfel constituită din unul sau mai multe arce în corespondenţă
biunivocă şi bicontinuă respectiv cu aceste segmente.
\
Proprielăti elementare ale curbelor şi supraletelor

. .
73
Printr-un punct M 0 aparţinînd unei porţiuni simple a suprafeţei ţrece

cite o curbă coordonată din fiecare familie, anume curbele v = v0 şi u = u0 ,
u0 şi v0 fiind coordonatele curbilinii ale lui M 0 •
În afara curbelor coordonate, putem considera, pe o suprafaţă, şi alte
familii de curbc 1 . Despre o familie de curbe (depinzînd de un parametru),
si:tu~te pe o suprafaţă, spunem că este regulată, dacă prin fiecare punct al
suprafeţei sau al unei porţiuni (simple) a suprafeţei trece o singur~ curbă
din familie. Despre două familii regulate de curbe, situate pe o suprafaţă,
spunem că formează o reţea de curbe pe suprafaţă, dacă o curbă oarecare,
aparţinînd uneia din familii, taie într-un singur punct o curbă oarecare apar-
tinînd celeilalte familii.
' În virtutea acestor definiţii, într-o porţiune simplă a unei .sţiprafeţe,
familiile de curbe v = const. şi u = const. sînt regulate şi formează o reţea,
reţeaua curbelor coordonate.
Vectorul tangent (vectorul director al tangentei) în punctul curent al
curbei v = v0 este i\, (u,v 0 ), iar vectorul tangent în punctul curent al curbei
u = u 0 este fv(u 0 , v). Prin urmare vectorii tangenţi în M O la curbele coordo-
nate V = v 0 şi u = u 0 , prin M 0 , · _sînt fu 0 = r u(u 0 , v 0 ) şi lv 0 = rv(u 0 , v0)
respectiv. Sensurile vectorilor f uo şifu0 , tangenţi la curbele v = v0 şi u = u0 ,
silit· aceleaşi cu sensurile pozitive pe aceste curbe (sensurile în care cresc
u şi v respectiv) .
. ; Dacă M 0 (u 0 , v 0 ) este punct regulat pentru fiecare din curbele coordonate
cc trec prin M 0 , deci dacă
fuO =I= o f VO ;:z= o,
I
şi dacă în plus aceşti vectori sînt necoliniari, spunem că M 0 este punct

regulat (sau punct ordinar) al suprafeţei.
Altfel spus: punctul .ilfO (u 0 , v0 ) este punct regulat al suprafeţei, dacă
vect?rii rUo' ruo sînt liniar independenţi.
· Prin urmare, condiţia ca un punct .ilf(u, v) al suprafeţei să fie regulat se scrie
fuXFv=f=O.
Un punct care nu este regulat, în care deci avem
Fu X Fn = 0,
se numeşte punct singular al suprafeţei. ·
Este posibil ca o suprafaţă să aibă puncte care să fie singulare într-o
anumită reprezentare parametrică a suprafeţei şi regulate în altă reprezentare
parametrică. Despre astfel de puncte spunem că sînt puncte singulare
aparente ale suprafetei.
Componentele __: pc axele de coordonate - ale funcţiei r(u, v) fiind
x(u, v), y(u, v), z(u, v), avem
F(u, v) = x(u, v)i y(u, v)J+ z(u, v)k,+
deci
Fu= Xu + Yu) + Zuk,
Fv = Xv + Yv} + z.,, k,
1 v, 18, p. 77
74 Geometrie dilerentială
incit
i 1 k
Fu X Fv = Xu Yu Zu •
Xv Yv Zv
Componente le produsului vectorial Fu X Fv s înt deci determinanţii
funcţionali
D(y, z)
D(u, v)
= , Yu
Yv
Zlt , ,
Zv .
D(z, :i:)
D(u, v)
= [ Zu
Zv
Xu
Xv
1•, D(x, y) ,=
D(u, v)
I xu.
Xv
Yu
Yu
I
1 1
ai funcţiilor x(u, v), y(u, v), z(u, v) în raport cu 11, şi v.

Punînd
A= D(y, zJ_, B= D(z, x), C = D(x, 11),
D(u, v) D(u, v) D(u., v)
avem
ru x i\, = Ai + B] + Ck.
Prin urmare condiţia (124), care exprimă că M(u, v) este punct regulat,
este echivalentă cu condiţia
A 2 + B2 C2 > O. + (124')
În virtutea continuităţii derivatelor Fu, Fv ale funcţiei r(u, v), dacă· un
punct M este regulat, există o porţiune simplă a suprafeţei, căreia-i apar-
ţine M, constituită din puncte regulate.
O porţiune simplă a suprafeţei S, c·onstituită din puncte regulate, poartă
numele de porţiune regulată.
Numind reţea 1·egulată de curbe, pe o suprafaţă (sau într-o porţiune a
suprafeţei), o reţea care are proprietatea că cele două curbe ale reţelei, care
trec printr-un punct oarecare al suprafeţei (porţiunii suprafeţei), se între-
taie fără a fi tangente, putem spune că, într-o porţiune regulată a unei supra-
. feţe, reţeaua· curbelo,- coordonate este ,-egulată.
Se poate ară.ta că, în vecinătatea unui punct regulat, o suprafaţă dată
parametric poate fi reprezentată explicit.
În adevăr, fie M 0 (u 0 , v 0 ) un punct al suprafeţei S, dată prin ecua-
ţia (119), deci prin ecuaţiile parametrice (120). Coordonatele carteziene ale
lui M 0 sînt
Xo = f (uo, Vo), Yo = g(uo, Vo), zo = h(uo, Vo),
Dacă
M 0 este punct regulat al suprafeţei S, cel puţin unul din deter-
. .. f unct1ona
.
mmantu 11. -
D(y, z)
-- , - - - , D(x, ·11) este d'f
D(z, x) . d e zero pentru
1 er1t
' ' D(u, v} D(u, v) D(u, v)
u = u0 , v = V0 • Să presupunem de exemplu că D(x, y} =I= O.
D(Uo, Vo)
în acest caz, primele două ecuaţii (120) pot fi rezolvate1 în raport cu uşi v:
u = cp(x, y), v = ~(x, y),
funcţiile q,(x, y), tji (x, y) fiind continue şi avînd derivate parţiale conti-
nue în vecinătatea valorilor x 0 , y 0 • .
1 v. teoremele de existenţă, pentru funcţiile implicite, enunţate în § 1, 6.

/
Proprietăţi eiementare ale curbelor şi supraletelor 75
Rezultă că a treia ecuaţie (120) se scrie

z = h[cp(x, y), q,(x, y)],
deci este de forma (121).
Propoziţia enunţată mai sus este astfel demonstrată.
18. Curbe pe suprafaţă. Plan tangent; Vector normal, normală. În afara

curbelor coordonate, putem considera o infinitate de alte curbe pe supra-
faţă. Pentru a obţine o astfel de curbă, n-avem decît să presupunem că u
'-şi v, în (119), sînt anumite funcţii (cu derivate continue) de un anumit
parametru:
u = F(t), V= G(t). (125)
Ecuaţia (119) devine
F = r[F(t), G(t)], (126)
şi constituie ecuaţia vectorială a unei curbe C, situată pe suprafaţa S. Pentru
ca această curbă să treacă prin punctul regulat Mo(u 0 , v0), trebuie să alegem
funcţiile F(t) şi G(t) astfel încît, pentru o valoare t0 a lui t, să avem
F( t 0 ) = u 0 , G( t 0 ) = v 0 •
Trebuie deci să luăm pentru F(t) şi G(t) expresii de forma

F(t) = u0 + (t - t0 )F1 (t), G(t) = v0 + (t - t0)G1 (t),
F 1 (t) şi G1 (t) fiind două funcţii arbitrare (cu derivate continue) de t.
Putem încă alege funcţiile F şi G astfel încît tangenta în M 0 la curba C
să aibă ca proiecţie pe unul din planele de coordonate, de exemplu_pe planul
xOy 1 , o dreaptă de direcţie dată, de vector director dat al bj. · +
În adevăr, scriind dezvoltat ecuaţia (126) a curbei C
r = x[F(t), G(t)]l + y[F(t), G(t)]] + z[F(t), G(t)] k,
proiecţia r a curbei C pe planul z = O are ecuaţia
p = x[F(t), G(t)]i + y[F(t), G(t)]].
Vectorul de poziţie p al punctului curent al curbei r dcpinzînd
de t prin intermediul lui u şi v, rezultă că expresia vectorului director
al tangentei este
P; = Pu · u' + Pu ·V ',
unde u' şi v' sînt derivatele lui u şi V în raport cu t.
Putem scrie încă
p; = (xuu' + Xvv') i + (yuu' + YvV')].
1 Ne situăm deci în ipoteza că determinantul funcţional D(x, y) =O este diferit
D(u, 11)
de zero în pun~tul regulat M 0 •
'
Geometrie diierenţială
==========.======-
Impunîn d condiţia ca p;0 să aibă aceeaşi direcţ.ie cu vectorul al + b],
obţinem relaţiile
xu
0
• zt'(t 0 ) + xv 0 •V' (t0 ) =). a,
Yu0 •u'(t0 ) + Yv 0 •v'(t0 ) = 1b, (127)
unde A este un scalar nenul (dat' arbitrar), iar
Xuo = xu(uo, Vo)' Xvo = Xv(uo, Vo),
Yu 0 = Yu(uo, Vo), Y1, 0 = Yv(llo, Vo),
Relaţiile (127) constituie un sistem de două ecuaţii liniare în raport
cu tt'(t0 ), v'(t0 ), care ne drt pentru acestea, considerate ca necunoscute, două
valori ex, ~- . ·
· Rezultă că trebuie să luăm pentru 11, şi v expresiile
u = F (t) = u0 + cx(t - t0 ) + (t - t0 ) 2 <l>(t),
v = G ( t) = vO + ~ (t -
t0 ) t - t0 ) 2 'Y (t), +(
<l>(t), 'Y(t) fiind două funcţii arbitrare (cu derivate continue) de t.
Aşadar:
Pe o suprafaţă S, dati1, parametric, putem, duce, printr-un punct regulat M 0 ,

o infinitate de curbe care S<t aibă aceea§i tangentă sau tangente diferite în M 0•
Despre tangenta într-un punct regulat 1vl0 al unei suprafeţe, la o curbă
care conţine punctul M 0 şi este situată pe suprafaţă, spunem că este tangentă
la su prafaţă în M 0 •
Dacă - între ecuaţiile (125) ale curbei C (care exprimă coordonatele
curbilinii ale punctului curent al curbei cu ajutorul parametrului t) - elimi-
năm pe t, obţinem o ecuaţie de forma
f(u, v) = O, (128)
despre care spunem că este ecuaţia în coor4onate curbilinii a curbei C.
Invers, o ecuaţie de forma (128) reprezintă o curbă situată pe supra-
faţa S, dacă această ecuaţie este verificată de valori ale coordonatelor curbi-
linii u, v cărora le corespund puncte ale suprafeţei şi dacă sînt îndeplinite
condiţiile1 care asigură posibilitatea rezolvării ecuaţiei în raport cu una
din coordonate. ·
De asemenea, în aceleaşi condiţii, o ecuaţie de forma
f(u, v) = C, (129)
unde C este o constantă arbitrară, reprezintă o familie regulată de curbe
situate pe suprafaţa S.
Să demonstrăm acum că toate tangentele într-un punct regulat M 0 al
suprafeţei S sînt situate într:un plan. •
1 Aceste condiţii sînt cele cerute în enunţul teoremei de existenţă a unei funcţţi
implicite.
\
Proprietăţi elementare ale curbelor şi suprafeţelor . ·····-·;_._;_,:7

========-- - ·-·
Considerăm în acest scop pe suprafaţa S, prin punctul regulat M 0(u 0 , v 0 ),
o curbă oarecare C, diferită de curbele coordonate u = u0 , v = v 0 (fig~:·132).
Ecuaţia vectorială a curbei C este de forma
F = F[u(t), v(t)],
u(t) şi v(t) fiind două funcţii - cu derivate continue - de parametrul ţ_,
-astfel că, pentru o anumită valoare t0 , avem u (t0) = u 0 , v (t 0 ) = v 0 • ;~
Vectorul de poziţie al punctului curent Fi
al curbei C depinzînd de t prin intermediul
lui it ş.iv, avem
F~ = Fu·lt'(t) + fv•v'(t);
deci vectorul r; 0
, tangent în M 0 la C, este
r'10 = fuo· u'(t0 ) + F00 •v'(t0 ).·

Din faptul că vectorii ,;0 , f u 0 , f 1•0 sînt
liniar dependenţi, cum arată relaţia prece-
dentă, înseamnă că aceşti vectori sînt
coplanari: vectorul f~ 0 este situat în planul
·
d etermrnat d e vectoru ·· f u , i\ , tangenţi· Fig. 32
0 0
în M 0 la curbele coordonate prin M 0 •
Cum curba Ceste o curbă oarecare prin JY1 0 , pe suprafaţă, putem enunţa
propoziţia:
Tangentele într-un punct regulat M 0 al unei suprafeţe S, dată printr-o ecuaţie
vectorială,(119), sînţsituate
într-un plan, numit planul tangent în M 0 la suprafaţă.
Punctul 'M 0 este punctul de contact al planului tangent, cu suprafaţa.
Perpendiculara pe planul tangent, în punctul de contact, se numeşte
normalii la sup1·afaţă. ·
Vectorul fu o X Fv o fiind perpendicular pe vectorii tangenţi f u 0 , fu o la
curbele coordonate V = v 0 , u = u 0 , este perpendicular pc planul tangent
.în M 0 , deci arc direcţia normalei. Spunem că f 110 X f v0 este vectorul
normal în M O•
Să notăm cu M (în loc de 1110 ) E_n punct regulat, de coordonate u, v,
al suprafeţei S, şi să indicăm prin N vectorul normal în M. Avem astfel
;, :j k
N= Fu X Fv - Xu Yu Zu =Ai+ B] + ck. (130)
Xv Yv Zu
Ve~torul normal este diferit de zero într-un punct regula.t şi egal cu zero
într-un punct singular al suprafeţei.
În fiecare punct al unei porţiuni ~gulate, veclo1;ul normal N este de
aceeaşi parte a suprafeţei, triedrul FuFvN fiind orientat direct.
. Vom orienta normala, în punctul regulat M, astfe!_încît sensul pozitiv
al normalei să fie acelaşi cu sensul vectorului normal N. Convenim de ase-
menea să orientăm suprafaţa, considerînd pozitivă faţa dinspre partea pozi-
tivă a normalei, cealaltă faţă fiind negativă.
'18 Geometrie dilerentiald
Orientarea astfel introdusă are caracter local, putînd fi totdeauna reali-

zată pentru porţiuni regulate (restrînse) ale unei suprafeţe. Există însă supra-
feţe orientabile global (pe care, considerîndu-le în totalitate, putem distinge
două feţe, astfel încît una din feţe poate fi aleasă drept faţă pozitivă, iar
,cealaltă drept faţă negativă). Astfel de suprafeţe sînt, de exemplu, planul,
sfera etc. Existenţa suprafeţelor neorientabile global ne este sugerată de foaia
' o (banda) lui Mobius, care se obţine dintr-o
"1 I foaie dreptunghiulară de hîrtie ABCD,
răsucind-o şi alăturînd două laturi opuse
8 L.------------ţ AB, CD, astfel încît A să coincidă cu
C, iar B cu D (fig. 33).
Pentru a obţine versorul fi. al nor-
malei la suprafaţă (~ectorul normal uni-
tate), împărţim pe N prin modulul său.
Introducînd notaţia
Â = A2 +
n2 c2, +
avem
INI = V-Li,
deci versorul normalei la suprafaţă este
- N (i 3 i)
Fig. 33 n = VK = Fux
VKrv • .
Ţinînd seamă că vectorul normal într-un punct (regulat) este per-
pendicular pe vectorii tangenţi la curbele coordonate prin acest punct,
deducem relaţ.iilc
(132)
precum ş1
fi.i\.i = O, fi.'Fv , O. (132')

Putem obţine cc•1aţia vectorială a planului tangent în punctul regulat M
al suprafeţei. Notînd cu R. vectorul de poziţie al punctului curent P al
planului tangent (r fiind vectorul de poziţie al lui M), avem
MP =OP-OM= R-r.
Vectorii M P = R - r, ru, 'Fv fiind coplanari (situaţi în planul tan-
gent), produsul lor mixt este nul:
(R - r, r u, 'Fv) = o. (133)
A.ceastă relaţie, verificată de vectorul de poziţie 11. al punctului curent
al planului tangent, constituie ecuaţia vectorială a planului tangent în M.
Deoarece
(R - r, Fu, 'Fv) = (R - r) •(Fu X Fv) = (R - r)N'
ecuaţia planului tangent se mai scrie sub forma
(R -r)N = o, (134)
sau
(R - r)n = o. (134')
\
Proprielăli elementare ale curbelor şi suprafetelor 79
Vectorii R - r, F~, F11 fiind coplanari, sînt liniar dependenţi, deci

sînt legaţ.i printr-o relaţie de forma
R-r=Aru+fJ.Fv,
unde A şi µ sînt doi parametri (scalari).
Relaţia precedentă sau relaţia
R= F + Aru + µFu (135)

constituie o- altă formă a ecuaţiei vectoriale a planului tangent.
Să indicăm de asemenea tot prin /l vectorul de poziţie al punctului
curent al normalei. Înseamnă că vectorul R. - f este coliniar cu N, ceea
ce se poate scrie sub forma
(R - r) x N = o, (136)
~au sub forma
R--F=AM,
de_ unde
R= F + AN. (137)
Relaţia (136) constituie, ca şi (137), ecuaţia vectorială a normalei în M
la suprafaţă.
Dacă utilizăm versorul normalei la suprafaţă, ecuaţiile (136) şi (137)
ale normalei se scriu respectiv
(R -r)x n = o, (136'')
şi
(137')
Parametrul A în (137') este abscisa - pe normală - a punctului curent
al normalei, originea fiind punctul M al suprafeţei, în care se consideră
normala.
Dacă x, y, z sînt coordonatele punctului de contact M, iar X, Y, Z coor-
donatele punctului curent P al planului tangent, componentele vectorilor
11.- F,Fu, i\, sîntrespectiv (X - x, Y - y, Z - z), (xu, Yu, Zu,), (%, y11 ; Za)·
Ţinînd seamă de (138), deducem ecuaţia scalară a planului tangent.
X-x Y-y Z-z

Yu = o. (138}'
Yv
Dezvoltînd determinantul din primul membru, deducem că ecuaţia
scalară a planului tangent se mai scrie sub forma
A (X - x) + B (Y - y) + C (Z - z) = O,
unde coeficienţii A, B, C sînt componentele vectorului normal N.
.. ··.: Ţin~n~ apoi seamă de (137) şi. indicînd prin X, Y, Z coordonatele punc-
.tului curent pe normală, deducem ecuaţiile parametrice
X = x AA, Y = y + + AB, Z = z + )...C
ale normalei, iar de aici sau din (131) obţinem ecuaţiile. normalei
X-x Y-y Z-z
~=13=0··
O b s e r v a ţ i e. Dacă suprafaţa S este dată prin ecuaţia explicită
z = I (x, y), (139)
deci prin ecuaţia vectorială _ _ _
r = xi + yj + zk,
unde z este funcţia/ (x, y), putem considera pe x, y drept parametri şi avem
rx = i + pk, rv = J + qk,
OZ
unde p = -ox = f x, q = oy
oz = fv (notaţia lui Monge).
Deducem că ecuaţia planului tangent în punctul (x., y, z) al suprafeţei
(139) este
X-xY~yZ-z
1 O p = o,
o 1 q
adică
p (X - x) + q (Y - y) - (Z - z) = O. (140)
Prin urmare normala are ecuaţiile
X-x Y-y Z-z
--=---=--· (141)
p q -1
A p l i c a ţ i i. I. Să se scrie ecuatia planului tancrcnt si ecuatiile nor-
malei în punctul M(1, 3, 4) al suprafeţei
O
• '
a;= u, y = u2 -2v, z
u3 -3uv~ =
Ţinînd scamă de abscisa şi ordonata lui M, găsim că M corespunde
valorilor u = 1, v = - 1 ale parametrilor. Calculînd cota lui M cu ajuto-
rul celei de a treia ecuaţii a suprafeţei, găsim z = 4, deci M aparţine în adevăr
suprafeţei.
Găsim apoi
A = - 6v, B = 3u, C = - 2.
Pentru u = 1, v =- 1, avem
A = 6, B = 3, C = - 2,
astfel încît ecuaţia planului normal în M este
6.v 3y - + 2z - 7 = O,
iar ecuaţiile normalei în M sînt
x-1 y-3 z-!1
--=--=--·
6 3. -2
ProprietăJi elemenf are ale curbelor şi supraletelor 81
II. Dacă normala în punctul curent al unei suprafeţe păstrează direcţia

fixă, suprafaţa este un plan. · ·
În adevăr, fie. F0 vectorul de poziţie al unui punct fix M 0 al suprafeţei
S; r.(u, v) vectorul de poziţie al punctului curent M şi fi versorul normalei
în M.
· . Deoarece n păstrează direcţia fixă (este independent de coordonatele
u, v ale lui M), avem -
Fie
p = n (F - F0 ).
Derivînd în raport cu it şi v şi ţinînd seama de (132 '), obţinem
Pu = Pv = O.
Produsul scalar n (F - f 0) este deci constant, şi cum - pentru r = r0 -
acest produs este nul, deducem relaţia
n (F - r0 ) = O,
care este ecuaţia unui plan.
· Suprafaţa S, pentru care normala în punctul curent păstrează direcţia
fixă, este deci un plan .
. · 19. Sfera. Sfera fiind - cum ştim - locul punctelor din spaţiu situate
la aceeaşi distanţă, numită rază, de un punct fix, numit centru, este repre-
zentată de ecuaţia
unde R este raza, iar F0 vectorul de poziţie al centrului.

O reprezentare parametrică a sferei se obţine considerînd drept coor-
donate curbilinii, pe sferă, coordonatele geografice.
Centrul sferei fiind presupus în origine, considerăm planul z = O ca
plan ecuatorial, punctele în care axa Oz înţeapă sfera fiind polul nord N şi polul
z sud S (fig. 34).
N Fi_e M punctul curent pe sferă, P proiecţia
lui ivi pe planul ecuator ia 1. Unghiul <p pe care
vectorul OP îl face cu axa Ox este longitudinea,
iar unghiul 8 pe care vectorul OM îl face cu
Oz este colatitudinea( complementul latitudinii).
Indicînd prin p şi a vectorii unitate ai
1 vectorilor 01~1 = F şi OP respectiv, avem
= Rp, F
p . sin ~ a + cos 8 ~,
Fig. 34 a= cos <p l + sin <p J,
·t,
încît ecuaţia vectorială (parametrică) a sferei este1

F = R sin O(cos cpi + sin cp}) + R cos Ok. (1°42)
Se vede că, pentru a obţine toate punctele sferei, este de ajuns să facen,i-
pe cp şi 6 să ia valori de la O la 21t şi O la 7t respectiv.
Curbele coordonate cp = const. sînt meridianele, iar curbele coordo-
nate 8 = const. sînt paralelii sferei.
Avem
Fo = R cos O (cos cpi + sin cp}) - R sin 8k,
F9 = R sin 8 ( - sin cp l + cos cp]), -
deci
l J k
lV = Fa X F9 - R cos 6 cos cp R cos 8 sin cp -R sin O
-R sin 8 sin cp R sin 8 cos <p O
N - R 2 sin O(sin 8 cos cpi + sin 8 sin cp] + cosOk),
încît
N = R sin8 F. (143}
Prin urmare vectorul normal N, în punctul curent
al sferei, este coliniar
cu vectorul de poziţie F _al acestui punct. Aceasta înseamnă că planul tangent
la sferă este perpendicular pe raza punctului de contact (cum se ştie din geome-
tria elementară.). _
Formula (143) ne arată de asemenea că vectorul N este nul pentru 6 = O
sau 7t: polul nord fÎ polul sud sînt puncte singulare ale reprezentării (142) a.
sfe„ei (puncte singulare aparente).
Fie n= N versorul normalei la sferă. Din (143) obţinem
!NI
IN I = R 2 sin 8 ;
deci
n= ~F
R '
de unde obţinem relaţia
F = Rn,
care poate fi considerată drept ecuaţia vectorială a sferei cu centrul în origine~
1 Ecuaţia (142) este echivalentă cu ecuaţiile parametrice scalare
X= R sin e cos <p, y = R sin osin <p, z = R cos o.
Dacă centrul nu este în origine şi vectorul de poziţie al centrului este r0 , ecuaţia
veclorială (parametrică) a sferei este
F = r0 + R sin O (cos cp l + sin q> ]) + R cos Ok.
'\
ProprietăJi elementare ale curbelor şi supraieJelor 83
Mai general, ecuaţia

r=ro+An,
·unde Â = const., iar n este un vector-unitate variabil, reprezintă o sferă de
·rază I A I, cu centrul în punctul al cărui vector de poziţie este f 0.
A p ·i i ca ţ ie. Dacă normala în punctul curent al unei supra.feţe trece
printr-un punct fix, suprafaţa este o sferă.
În adevăr, ecuaţia normalei în punctul curent .i\ll(u, v) al suprafeţei S

~ste de forma (137'), unde r este vectorul de poziţie al lui M, n versorul
normalei în M, iar A abscisa - pe normală - a punctului curent al normalei
(originea fiind M).
lndicînd prin f O vectorul de poziţie al punctului fix ii-1 0 , prin care trece
(prin ipoteză) normala în M, înseamnă că avem relaţia
FO = r + 1'.0i1 (I)
·11.o fiind abscisa, pe normală, a lui M 0 •
Vrem să arătăm că 1'.0 este constantă.
Derivînd în raport cu u şi v, din (I) deducem
.r_u + -a>.0 n
_ + "\,_0n_u = O, ,;z v + a- A 0
n- + "\ 0n-v =
l\
O,
au. av
-de unde, înmulţind cu n şi ţinînd seamă de (132') şi de relaţiile 1
n nu = n nv = o,
rezultă
a>-o aÂo o
-=-
OU- ov = '
încît, în adevăr, 1'.0 = const. ·
În consecinţă (I), care se mai scrie
= F0 - A0 n,
F
·este ecuaţia unei sfere cu raza I-A0 I şi centrul în M 0 • Suprafaţa S este deci
o sferă cu centrul în J.Yl0 •
20. Transformări de coordonate curbilinii pe o suprafaţă. Fiind dată
o suprafaţ.ă S
r = F (u, v), (144)
raportată la sistemu.l de coordonate curbilinii u, V (la curbele coordonate
u =
const. v =
const.), putem raporta suprafaţa la alt sistem de coordonate
curbilinii.
În adevăr, să considerăm două familii de curbe
(145)
1 Obţinute derivind relaţia n2 = 1.
84 Geometrie ~ii~reriţială
situate pe suprafaţa S, determinantul funcţional ·âl funcţiilor f1, / 2 nefiind

identic nul:
D (f1, f2) =/= 0.
D (u, v) ·
Aceasta înseamnă (în virtutea teoriei funcţiilor implicite) că sistemul

u* = /1 (u., v), v* = f 2 (u, v) (146)
poate fi rezolvat în raport cu u, v şi obţinem un sistem de forma
u = fi (u*, v*), v = fi (u*, v*).
Ţinînd seama de (146'), ecuaţia suprafeţei devine
Î' = r [f f (U*, V*), f ;_( lt *, V*)],
ceea ce vom scrie mai simplu sub forma
r = r* (u*, v*). (147)
Am raportat astfel suprafaţa S la sistemul de coordonate curbilinii
u*, v*, curbele coordonate u* = const, v* =const., în acest sistem, fiind
evident curbele (145).
Este natural să cerem ca punctele regulate ale· suprafeţ,ei S să rămînă
puncte regulate şi în reprezentarea (147), obţinută prin transfor,narea de
coordonate curbilinii (1.46), pentru care (146') constituie transformarea inversă 1 .
Pentru a găsi condiţia care trebuie înd~linită în acest scop, trebuie să vedem
cum se transformă vectorul normal N prin transformarea (146).
În noile coordonate u*, v *, suprafaţ,a S arc ccua ţia (147), adică ecua-
ţia (144) unde u, v sînt daţi de (146'). Avem, potrivit regulii de derivare a
unei funcţii compuse,
*
fu*=l'
- ou
·-
+ l'v- .. - , 01) *
Fr* = r_u • -
ou + r_
V • -
ov •
....
lt Olt* Olt* ov* ov*
Deducem
N- .* = l'-*wtc X r-*l:* -- (·I u • - Olt
ou*
TI „
-
V • -
ou*
ov ) X (-r • -Olt
u ov*
TI r- V ov)
ov* =
_ _ ( ou ov ou o-v )
= l'u X I' v ·;-,,-* -
u ov*
- - -
ov* ou*
'
adică
- :.. ~ D(u,v)
1\1 ,. =iv•---- (148)
D (u*, v*)
/
1
Putem considera că este dată transformarea (146'). În acest caz, transformarea
inversă este ('146).
În virtutea unei proprietăţi generale, cunoscută din analiză, produsul dintre deter-
minanţii funcţionali ai celor două transformări (146), (146'), fiecare inversa celeilalte„
este egal cu 1:
D (u, v) • D (u*, v*) = _
1
D (u*, v*) D (u, v)
ProprielăJi elementare ale curbelor şi suprafeţelor 85
Printr-un raţionament asemănător găsim relaţial'
N = N*. D(u*, tJ*), (148')
D(u,v)
inversa relaţiei (148).
Aşadar, pentru capunctele regulatti ale suprafeţei S să fie regulate şi· în
noua reprezentare, trebuie să alegem transformarea { 146') astfel încît determi-
nantu l . l
I uncţwna D (u I V)
-··----, a l vec,1,1,
1 'l
or coorti onate, sa"' I ie. d i·1erit. d e zero ...m
lJ (u*, tJ*)
toate punctele regulate a.le supra/ eţei.
Potrivit relaţiei (148), în virtutea căreia ve!:_torul normal este un in'!!_ariant
relativ al transformc1rii (146'), vectorul normal N şi transformatul situ N * sînt
coliniari, în acord cu senmificatia geometrică a acestor vectori.
. I , . , - .., d . , D-(u,-v)- > O,. ş1. se sc1um
. . b'"'a
Sensu I vectoru 1u1 norma se pastreaza aca - D (u*,tJ*)
d aca.., -D-(u,-v)- < O, iar
. mo d u l u I se past.rcaza
.., .., d aca.., D (u, vi
· = -± '.I .
D (u*, u*) D (u*, v*)
Din (148) deducem relaţia
adică
iz* = Eiî, (e: = ± 1.), (148"_)
e: fiind +1. sau -1., după cum determinantul funcţional al transformării
(146) este pozitiv sau negativ .2
Aşadar, versorul fi. al normalei la suprafaţă este un inva,-iant absolut
nl transformării (146), al cărei determinant funcţional este pozitiv.
În ceea ce priveşte orientarea suprafeţei, putem enunţa propoziţia:
Prin trans/omiarea de coordonate curbilinii { 146), orientarea fiecărei
porţiuni regulate a suprafeţei se pl°tstrează sa.u se schimbc7. (faţ.a pozitivă devine
negativă şi cea negativă devine pozitivă) dupli cum - în porţiunea consi-
d erata" - d eterminantu
. l f uncţwna
. l -D-(tt,-v)- este pozitiv
• • sau negativ.•
D (u*, v*)
Cele mai simple transformări care schimbă sensul versorului normalei
(deci schimbă orientarea suprafeţei) sînt transformările:
a) ll =- U* V = V*
' '
care schimbă orientarea pe curbele coordonate u = const.;
b) u = u*, v = - v*,
Mai putem obţine relaţia (1118'), utilizînd relaţia din nota precedentă. .
1· .
. .. D (u, v} . D (u*;v*)
Potrivit relaţiei din nota <le Ia- p. 84', determmanţn _......;__;__ ş1 _.;.....__ _;.
2
D (u*, v*) D (u, v)
sînt simultan pozitivi sau _negativi.
86 Geometrie diierentială
care schimbă orientarea pe curbele coordonate v = const.;

c) u = v*, v = u*,
care schimbă curbele coordonate între ele.
În adevăr, determinanţii funcţionali a1 acestor transformări sînt
respectiv
D(u,v)
D (u*, v*) -
_,-1
01 __ 1 D{u,v) _
O1 -
01 __ 1 D{u,v)
'D (ri•, v*) -
,1
O -1
= -i,
t - 'D (u*, v*) -
_,O 11
1 O
încît (în toate cazurile)
ii* = -fi..
Este avantajos, în unele probleme privind teoria suprafeţelor, ca cele
două familii de curbe coordonate, la care este raportată suprafaţa, să constituie
o reţea de curbe ortogonale (tangentele într-un punct regulat oarecare M al
suprafeţei S, sau al unei porţiuni a suprafeţei S, care intră în consideraţie,
la curbele coordonate care trec prin M, să fie perpendiculare). Vom vedea,
ulterior, cum se poate realiza această situl!ţie. ·
21. Suprafeţe reprezentate implicit. Punct regulat, punct singular. Plan
tangent, normală. Din geometria analitică ştim că o ecuaţie implicită
F (x, y, z)
O, = (149)
unde F(x, y, z) este un polinom de gradul al doilea în x, y, z, reprezintă
o cuadrică.
Se pune în mod natural problema de a şti în ce condiţii o ecuaţie de
forma (149), unde F(x, y, z) este altă funcţie decît un polinom de gradul al
doilea, reprezintă o suprafaţă.
În acest sens este utilă următoarea teoremă de existentă. a functiilor
implicite: • ,
Fiind dată o ecuaţie implicită (149 }, verificată de valorile (reale} x = x 0 ,
y = y0 , z = z0 , dacă funcţia F (x, y, z) §i derivatele ei parţiale Fx, F 11 , Fz
sînt continue în vecinătatea valorilor x 0 , y0 , z0 , derivata Fz fiind diferită de
zero pentru x = x 0 , y = y0 , z = z0 , există o singură funcţie
z = f (x, y)
care, în vecinătatea valorilor x 0 , y0 , verifică identic ecuaţia (149) §i ia valoarea z0
pentru a;= x 0 , y = y0 • Această funcţie este biunivocă§i continuă în vecinătatea
valorilor x = x 0 , y = y0 §i are derivate parJiale continue date de formulele 1
Fx F11
z
x
=-- z
Fz ' Y
=--·
Fz
1 Pentruobţinerea formulelor care dau derivatele parţiale zx şi 41 , raţionăm astfel:
Ecuaţia (149) devenind o identitate dacă înlocuim pe z prin f(x, y), putem deriva
· ambii membri în raport cu a; sau y şi obţinem identităţi. Primul membru dcpinzînd de
:r; şi y direct şi prin intermediul lui z, obţinem
Fx + Fz•Zx = O, Fy + F;;:•Zy = O,
de unde
Proprielăti elementare ale curbelor şi suprafe/elor 81
În limbaj geometric putem spune astfel:
Fiind dată o ecuaţie de forma (149), verificată de coordona.tele x 0 , y 0 , z0
ale unui punct M 0 , dacă funcţia F(x, y, z) şi derivatele ei parţiale Fx, Fy, Fz
sînt continue în vecinătatea lui M 0 , derivata Fz fiintf.. diferită de zero în M 0 ,
ecuaţia (14_9) reprezintă, în vecinătatea lui M 0 , o porţiune simplă de suprafaţă
care trece prin M O • Ecuaţia acestei porţiimi poate fi pr,umpusă adusii la forma
explicită z = f(x, y).
Reuniunea porţiunilor simple de suprafaţă, fără părţi comune, ce se
pot obţineîn acest mod, constituie .~upra/aţa. reprezentată de ecuaţia implicită
(149).
Dacă funcţia F(x, y, z) este algehrică.1, suprafaţa reprezentatr-. de ecua-
ţia (149) se numeşte suprafaţii algebrică. În cazul cînd F(x, y, z) este un
polinom, gradul polinomului este gradul sau ordinul suprafeţei. Dacă func-
ţia F(z, y, z) este transcendentă, suprafaţa se numeşte suprafaţă transcendentă.
Cuadricele, cunoscute din geometria analitică, sînt suprafeţe algebrice
Ca exemple de suprafeţe transcendente menţionăm ca.tenoidul
x2 + y2 = a2 eh 2 _:_
a
şi elicoidul
y = xtgz.
Se po.ate întîmpla să existe puncte ale căror coordonate x, y, z să veri-
fice ecuaţia (149) şi totodată să anuleze toate derivatele parţiale de primul
ordin Fx, Fy, Fz ale funcţiei F (x, y, z).
Astfel de puncte se numesc puncte :~ingulare ale suprafeţei (149). Toate
punctele suprafeţe~, în afara celor singulare, se numesc puncte regulate ·(sau
ordinare).
În virtutea teoremei de existenţă a funcţiilor implicite (amintită mai
sus), parametrii directori a1 normalei în punctul regulat M 0 (.,r,0 , y0 , Zo) al
suprafeţei (149) sînt
~
-,-, -1.,
n
sau cantităţi proporţionale cu acestea.
Putem astfel lua drept parametri directori a1 normalei valorile
FL Fi, Fî,
în punctul M 0 , ale derivatelor parţiale Fx, Fy, Fz.
Deducem că ecuaţia planului tangent în 11,10 este
(:,; - x 0 ) ~ +
(y - y0 ) Fi (z - z0 ) F~+ = O, (150)
iar ecuaţiile normalei în M 0 sînt
:v-:va y-y0 ::: - z0
- - -·- o ----• (151)
~ Fy ~
. 1 O funcţie F (x, y, z) este prin definiţie algebrică, dacă există un polinom
P (x, y, z, t), astfel incit avem identitatea
P[x, y, z, F(x, y, z)] O. =
Ecuaţiile obţinute pentru planul tangent şi normală nu sînt aplicabile

unui punct singular.
Noţiunea d·e plan tangent, ca şi noţiunea de punct singular al unei supra-
feţe, se poate pune în legătură. cu problema intersecţiei suprafeţei cu o dreaptă.
Să considerăm dreapta D ·
x - Xo !I - Yo z- Zo
--=·--=--,
a; ~ y
~, ~' y fiind cosinusurile di_rectoare, iar M 0 (Xo, y 0 , z0 ) un punct al dreptei.
· _Ecuaţiile parametrice ale dreptei D fiind
x = x0 +
prt., y = Yo p~, z = z0 py, + (152) +
unde. p·este valoarea algebrică a distanţei de la M 0 la punctul curent (x, y, z)
al dreptei, punctele comune dreptei şi suprafeţei S, reprezentat.ii de ecuaţia
(149)., ·sînt date _de ecuaţia
F' (xo +
prt., Yo Ţ p~, Z 0 py) = O. +
(153)
Unţi rădăcini (reale) simple a acestei ecuaţii îi corespunde un punct,
iar unei rădăcini (reale) multiple de ordinul p îi corespund p puncte confun-
date, comune suprafeţei S şi dreptei D.
Punctul comun suprafeţei S şi dreptei D, corespunzc'ttor unei rădăcini
simple p0 a ecuaţiei (153), este punct regulat al suprafeţei.
Î_n adevăr, putem presupune p0 = O, ceea ce înseamnă că punctul cores-
punzător, comun dreptei şi suprafeţei, este punctul M 0 •
Dezvoltînd funcţia F(x, y, z) după formula lui Taylor, ecuaţia supra-
feţei se scrie:
F0+ (x-x 0 )F~ + (y-y 0 )F~ + (z-z0 ) F~ + ~ [(x-x 0 )F~+ (y-y 0 )Fg +
+ (z - z0 ) F~]( 2 l + ... + .!,
n.
[(.-t - x 0 ) F~ + (y - y 0 ) Fi + (z -. z0 ) F~r, +
1
+ (n -1- 1) ! Rn+l --O , (154)
restul Rn+l - continuu şi mărginit în vecinătatea punctului 1V10 - avînd

expresia
Rn+l = [(x __:_ x0 ) F~ + (y - y 0 ) F~ + (z - z0 ) F~](n+i),
unde
~ = Xo + Xo), 'fl = Yo
0 (x - +
0 (y-yo), ~ = Zo 6 (z-zo), (O< 8 < 1). +
Ecuaţia în p se scrie atunci, ţinînd seamă că M 0 aparţine suprafeţei:
p (oc F~ +~Fi + y F~) : :; (oc F~ +~Fi+ y F~)( 2 ) + ... =O. (155)

Se vede de aici că, dacă M 0 ar fi punct singular al suprafeţei, cînd am avea
F~ =
Fi = FJ = O,
rădăcina p = O ar fi cel puţin dublă, contrar ipotezei. Deci M 0 este punct
regulat.
Proprietăli elementare ale curbelor şi supraleJelor 89
Pentru ecuaţia (155), p = O este însă în general rădicină dublă ~ deci

dreapta D taie în general suprafaţa S în două puncte confundate în M 0 -
dacă, M 0 fiind punct regulat al suprafeţei, cosinusurile directoare ale dreptei
verifică relaţia
ex F~ + (3 Fg + y Ff = O.
În acest caz, în virtutea ecuaţiilor (152), coordonatele punctului curent
al dreptei D verifică ecuaţia ' .
(x - x0 ) F~ + (y - y0 ) Fg + (z - z0 ) F~ = O,
a planului tangent în M 0 la suprafaţa S. Înseamnă că D este situată fn planul
tangent, deci este tangentă în M 0 la S.
Să presupunem acum că punctul M 0 este singular, deci avem
F~ = Fg = F~ = O.
Vom presupune apoi că derivatele parţiale de ordinul al doilea
F«:r.' Fvv, fzz, F:r.v, F xz, F vz nu se anulează toate în punctul P.10 , despre care
vom spune că este punct singular de ordinul al doilea al suprafeţei!.
În acest caz, ecuaţia (155) admite rădăcina dublă· p = O, deci o dreaptă
oarecare D, care trece prin M 0 , taie în general suprafaţa în două puncte
confundate în M 0 • · .
Dacă însă cosinusurile directoare ale dreptei verifică relaţia
(exF~ + (3F~ + yF~)<2> = O, (156)

ecuaţ.ia(155) admite rădăcina triplă p = O. Dreapta D, care, în acest caz,
taie în general suprafaţa în trei puncte confundate în 1\10 , este tangentă
în M0 la suprafaţă.
Eliminînd pe ex, (3,"y între ecuaţiile (152) şi relaţia (156), obţinem
ecuaţia
[(x - x0 ) F~ + (y - y0 } F~ + (z - z0 ) F~]< 2> = O, (157)

verificată de coordonatele punctului curent al dreptei D.
Ecuaţia (157), care - prin efectua·rea puterii simbolice - se mai scrie
(x- x 0 )2F~x+ (y-_y0 )2Fiv + (z-zo) F~z+2(x- Xo) (Y-Yo)F~v +
2
+ 2(x - x0 ) (z - z0 )F~ + 2(y-y (z - z0 )F~z = O,

0)
reprezintă un con r, de ordinul al doilea, cu vîrful în J.l.tf0.

Aşadar, tangentele la supra/ aţa S, în punctul singular de ordinul al
doilea M 0 , sînt situate pe conul de ordinul al doilea r reprezentat de ecuaţia
(157), numit conul tangentelor în M 0 •
Pentru a simplifica studiul comportării suprafeţei S, în vecinătatea
punctului singular 1U0 , putem presupune că originea sistemului" de· coor·-
donate coincide cu M 0 •
1 In cele cc urmează, ne vom referi numai la punctele singulare de ordinul al doilea.

Ecuaţia suprafeţei se scrie atunci
: (xF~ + Y~t + zF~)<2> + ... = O,
iar ecuaţia conului tangentelor în M 0 devine

(xF~ + yF~ + zF~)<2> = O. (:158)
Distingem trei cazuri, după cum conul tangentelor este real nedege-
nerat, real degenerat sau imaginar.
În cazul cînd conul tangentelor este real nedegenerat, putem presu-
pune planele de coordonate alese astfel încît planul xOy să, taie conul
după două generatoare. Intersecţia suprafeţei cu planul z = O este curba. C
~ ( x2F~.'7 + 2xyF~u + y F 2
1~11 ) + ... = O, z = O, ('.l59)
pentru care M 0 (originea) este punct dublu.

Cum tangentele în punctul dublu, reprezentate de ecuaţiile
x 2F~x + 2xyF~ + y F~
11
2
11 = O, z = O, (160)
sînt reale, deoarece coincid cu generatoarele reale după care conul (158)
al tangentelor este tăiat de planul z = O, înseamnă că, pentru curba C,
punctul singular M 0 este nod.
Aşadar, în cazul cînd conul tangentelor - într-un punct .-.ingular de
ordinul al doilea M O - este real nedegenerat, supra/aţa S e... te formată, în
z vecinătatea lui 1H0 , din două pînze
(asemănătoare celor două pînze ale
S unui con de ordinul al doilea) tangente
în M O la cele două pînze ale conului
tangentelor (fig. 35).
Punctul iltfO se nuIJ1eşte punct conic
al suprafeţei.
În al doilea caz, conul tangentelor
!I fiind real degenerat, se descompune
în două plane reale 1t şi 1t', distincte
sau confundate, care trec prin M 0 •
Aceasta înseamnă că pr-imul membru
al ecuaţiei conului r- al tangentelor
- se descompune într-un produs de
Fig. 35 factori liniari omogeni:
(xF~ + yF~ + zF~j< > == (a.'ti + by + cz) (a'x + 1/y + c'z),
2
independenţi (cu coeficienţi neproporţ,ionali) sau dependenţi ·(cu coeficienţi

proporţionali).
Să intersectăm suprafaţa S cu un plan care conţine puncLul M 0 , <lar
nu conţine dreapta comună planelor 1t şi 1t', dacă sînt distincte. Presupu-
'
j
Proprieţăţi elementare ale curbelor şi suprafetelor 91
nînd că acest plan este planul z = O, curba de intersecţie este dată de

ecuaţiile
(ax+ by) (a'x + b'y) + ... = O, z = O, (161)
de unde rezultă că tangentele în M 0 la această curbă sînt dreptele
(ax+ by) (a'x + b'y) = O, z = O, (162)
distincte sau confundate, după cum planele 7t şi 1t' sînt distincte sau
confundate.
Deci, în cazul cînd conul tangentelor - într-un punct singular de ordinul
al doilea M 0 - se descompune în două plane reale, suprafaţa S este formată,
,în vecinătatea lui M 0 , din două porţiuni simple de suprafaţă, tangente în
M 0 la cele două plane.
, Pun·ctul M 0 se numeşte punct biplanar sau·punct uniplanar al suprafeţei,
după curtj planele în care ·se descompune conul degenerat (real) sînt dis- r
-tinete sau confundate.
În cazul al treilea, cînd conul tangentelor este imaginar, urmăm ace-
laşi procedeu. Tăiem suprafaţa cu un plan trecînd prin M 0 • Presupunînd că
acest plan este planul z = O, curba C, de întretăiere, este dată de ecuaţiile
(161). Cum însă tangentele în M 0 la C, date de ecuaţiile (162), sînt de
această dată imaginare, aceste drepte coincizînd cu generatoarele - imagi-•
nare - după care conul tangentelor este tăiat de planul z = O, înseamna
că, pentru curba C, M O este punct dublu izolat.
Aşadar, în cazul cînd conul tangentelor - într-un punct singular de
ordinul al doilea M 0 - este imaginar, M 0 este punct izolat al suprafeţei S.
EXEROIŢII
I. Să se obţină ecuaţiile tangentelor la curba

x 3 - a2 y = O, 6xz-a 2 = O,
în punctele în care această curbă taie planele
a a
z=-,z=-·
6 3
2. Să se obţină ecuaţiile tangentei la cubica
x3 + y3 ~ a (x 2 +y = 2
) O,
paralelă cu a doua bisectoare a axelor de coordonate.
Aceeaşi problemă pentru foliul lui Descartes
x3 +y 3
-3axy = O.
3. Să se obţină ecuaţia planului norma\ în punctul curent al curbei
x = tcos t, y = tsin t, z = at.
Să se determine punctul al cărui plan normal conţine originea.
gi Geometrie dilerenJială
_4. Tangenta _în punctul curent al curbei

F = aeh1 cost,, +
ae11t sin t} + belit k,
numită elice cilindro-conică, face un unghi constant cu axa Oz.
De asemenea, tangenta în punctul curent taie sub unghi constant gene-
ratoarele conului
b2(x2 +
y2) - a2z2 = O,
cu vîrful în origine, pe care elicea este situată. Să se determine constanta l,,,
astfel încît acest unghi să fie de 30° sau 45°.
5. Să se scrie ecuaţiile ·tangentei şi normalei la cubica (numită stra-
niera sau bucla Mariei-Agnesi)
x 2 y = a2 (a - y),
în punctul în care normala este paralelă cu dreapta
y = 2x.
Să se determine tangentele în punctele de inflexiune ale acestei curbe.
6. Se numeşte podara unei curbe C, în raport cu un punct fix O, locul
geometric al piciorului perpendicularei din O pe tangenta în punctul M al
curbei, cînd 111 descrie curba. '
Să se afle:
a) podara comce1
:ci
ai
+ & y2 -
bZ
1 = O, (& = ± 1)
în raport cu centrul (dacă & = 1, conica este elipsă, iar dacă & = - 1 este
hiperbolă; în al doilea caz, dacă a = b, hiperbola este o hiperbolă echi-
lateră);
b) mai genera], podara curbei
(-; r+ f: r -1 = o,
în raport cu or1gmea sistemului de coordonate ( dacă n = 2, curba este o
elipsă, dacă n =~şi a = b, curba este o astroidă, iar dacă a =I= b, este o
3
astroidă alungită)
;
c) podara parabolei
y2 = 2px,
în raport cu punctul A(a, O).
Să se trateze problema generală a podarei unei curbe plane, consi-
derînd curba dată parametric.
Indicaţie. Potrivit definiţiei, se scrie ecuaţia tangentei în punctul cu-
rent M(x,y) al curbei şi ecuaţia perpendicularei pe tangentă din punctul O
în raport cu care se consideră podara şi se elimină a; şi y între aceste
ecuaţ.ii şi ecuaţia. curbei.
R. a) (x2 + y = a x + Eb y
2) 2 2 2 2 2
(dacă a =
b şi E = -1, cînd conica
este hiperbolă echilateră, podara este o lemniscată),
îl 1l ll
b) (x2 + y2t-1 = (a.x) n-1 + (by)n-T;

c) x (x2 + y2 ) - 2a x 2 + (~ - a) y 2 + a2 x = O {dacă A coincide cu
vîrful parabolei, cînd a = O, podara este o cisoidă) .
. În cazul cînd curba este dată parametric
.'U = X (t), y = y (t),
ecuaţiile podarei sînt
X=x-x · - - ~ - ,
, .vx' + yy' Y=y-y · - - ~ .
, xx' + yy'
:,;'2 + y''J I x'2 + y''l.
7. Să se afle podara curbei
X = f(t), y = g(t), z = h (t)
în raport cu originea.
Aplicaţie în cazul elicei circulare
x = a. cost, y = a sin t, z = bt.

Să se arate că în acest caz podara este tot o elice circulară.
Indicaţie. Podara unei curbe în spaţiu, în raport cu un punct O, poate
fidefinită drept locul geometric al punctului în care tangenta în punctul
curent M al curbei înţeapă planul prin O paralel cu planul normal în M.
R. Ecuaţiile parametrice ale podarei sînt, în general:
.X = X _ , l;_
_x_ ·'
x_x_ y' l; xx' z' l; xx'
l;.x'2 Y = Y- l;x'2 , Z = z- l;x'2
~t~ în cazul elicei

ab 2 t
x = a cost + ---
ab t
all + b2
• 2
s1n t, y =asin t - - - - cost;
a2 + b2
Se va arăta că aceste ecuaţii reprezintă o elice circulară.
8. Să se determine curba pentru· care segmentul NT, ale cărui capete

sînt extremităţile N şi T ale subnormalei şi subtangentei (carteziene), este
constant. .
R. Punînd NT = 2a şi neintroducînd constantă de integrare (ceea ce
înseamnă că se determină curba abstracţie făcînd de translaţia în lungul
axei Ox), curba căutată este reprezentată de ecuaţia
9. Fiind dată curba C

y = f(x),
să se determine curba C1 astfel încît:
a) subtangentele curbelor C şi C1 , în puncte de aceeaşi abscisă, să.
fie egale;
b) subnormalele, în puncte de aceeaşi abscisă, să fie egale.
10. Să se calculeze unghiul pe care tangenta într-un punct M al
cardioidei
p = a (1 + cos (I))
îl face cu raza vectoare a lui M (dreapta care uneşte polul cu M).
Aceeaşi problemă pentru curba
p = alY cos n(I),

11. Să se determine curba pentru care segmentul NT, determinat de
extremităţile N şi T ale subnormalei şi subtangentei polare este împărţit /
într-un raport constant de pol.
R. O spirală logaritmică.
12.. Fiind dată curba C
p = f((J)),
să se determine curba C1 astfel încît:
a) subnormalele polare ale curbelor C şi Ci, în puncte corespunză
toare aceleiaşi valori a unghiului polar, să fie egale;
b) subtangentele polare, în puncte corespunzătoare aceleiaşi valori a
unghiului polar, să fie egale.
13. Se numeşte cicloidă curba descrisă de un punct M al unui cerc C,
care se rostogoleşte fără alunecare pe o dreaptă fixă.
În decursul rostogolirii cercului C, punctul M, care descrie cicloida,
coincide succesiv cu o infinitate de puncte ale dreptei fixe, distanţa a două
puncte consecutive fiind egală cu lungimea cercului. ·
Dacă luăm unul din aceste puncte drept origine O, dreapta fixă ca
axă Ox şi perpendiculara în O pe Ox ca axă Oy (partea pozitivă a axei Oy
fiind de aceeaşi parte cu cercul faţă de Ox), şi dacă notăm cu a raza cer-
cului şi cu t unghiul razei CN cu raza CM, N fiind punctul de contact
al cercului cu Ox, obţinem uşor 1 ecuaţiile parametrice ale cicloidei
x -= a(t - sin t), y = a( 1 - cos t).
1 ln adevăr
~ (Ox, C~l) = 1t - ( t- ~) ,
deci
z = at + a cos [7t - (t - ; )] = at - a cos (t - ; ' = a( t - sin t),
y= a+asin[1t-(1-;)] =a +asinp-;_)= a(1-cost).

Proprietăti elementare ale curbelor şi supraletelor 95
a) Să se determine concavitatea şi punctele singulare ale cic_loidei.

b) Să se demonstreze că normala în M la cicloidă taie axa Ox în
punctul de contact al cercului mobil C cu Ox.
14. Un punct M, al unui cerc C care se rostogoleşte fără alunecare
pe un cerc fix O, descrie o curbă numită epicicloidă dacă cercul C este
exterior cercului O, şi hipocicloidă dacă unul din cercurile C, O este interior
celuilalt.
Fie A unul din punctele cercului O cu. care coincide M în decursul
rostogolirii cercului C. Dacă luăm centrul O al cercului fix drept origine,
ca axă Ox dreapta OA (orientată de la O spre A) şi ca axă Oy perpendi-
culara în O pe Ox, şi dacă notăm cu a raza cercului fix, cu Aa raza cercu-
lui mobil1 şi cu t măsura în radiani a arcului descris-· pe cercul mobil -
de punctul de contact cu cercul fix, obţ.inem uşor 2 ecuaţiile parametrice ale
epicicloidei
x = (1 + l) a cos ')...t - Âa cos (1 + A)t,
y = (1 + A) a sin )..t - )..a sin (1 + A)t,
şi ecuaţiile parametrice ale hipocicloidei
x = (1 - A) a cos + A a cos (A - 1)t,
Ât
y = (1 - ')...)a sin )..t + ')...a sin (A - 1)t.

a) Să se arate că punctele cercului fix, cu care coincide succesiv
punctul M, care descrie epicicloida sau hipocicloida, sînt puncte de întoar-
cere de prima speţă ale curbei. .
b) Să se demonstreze·că normala în punctul M, al epicicloidei sau hipo-
cicloidei, trece prin punctul de contact N al_ cercului- mobil cu cercul fix.
15. Să se determine punctele şingulare ale curbelor
r = (t4 - t2) l + t2],
t2 " t3 „
F =- -1,
t2 - 1
+--J
t 1 '2 -
F = a cos 3 d + a sin 3 t} {astroida).
1 Fie b raza cercului mobil. Avem, potrivit notaţiei din text, b = ).a.
Dacă). este un număr raţional J!..., avem bq=ap, deci 21tbq=21tap. Aceasta înseamnă
q
eă, după p rotaţii complete în jurul lui O, cercul mobil efectuează exact q rostogoliri în lun-
gul cercului fix. Rezultă că punctul !vi, care descrie epicicloida sau hipo~icloida, coincide
succesiv numai cu q puncte ale cercului fix,. care sînt puncte de întoarcere de prima
speţă pentru curbă. ·
Epicicloida pentru care A= 1, care are un singur punct de întoarcere, este o cardioidă,
iar .hipocicloida pontl'u care >.. = .!_ , care are patru puncte de întoarcere, este o asil'oidă.
4
2 Pe o calo asemănătoal'e cu cea schiţată pentru cicloidă.
96 Geomettie dlferentială
16. Aceeaşi problemă pentru curbele
r =cost cos 2 ..!... i + sin t cos 2 ..!... J + sin..!...ic,

2 2 2
F = a(t- sint) i- + a(i - cost) j

-
+ 4acos-k,
2
t -
F = cicos 3 d + asin 3 t} + a.cos2tk.

17. Să se calculeze lungimea arcu lui epicicloidei
x = (1 + A)a cos Ât - ).a cos (1 + A)t,
y = (1 + A)a sin ).t - ).a sin (1 + A)t,
şi lungimea arcului hipocicloidei-
X = (1 - A)a cos + ).a cos (A -
).t 1)t,
y = (1 - A)a sin Al + Âa sin (A - 1)t,
de la punctul corespunzător valorii t = O la punctu 1 curent, şi apoi lungimea

arcului unei arcade a epicicloidei şi hipocicloidei. ·
Să se deducă lungimea arcului cardioidei şi astroidei.
R. 8A (1 + i.)a sin 2 .!...4 ,8A(1 - A)a sin2 ..!...; SA (1

4
+ A) a, 8A (1 - A)~~
.. ·
Cardioida ·fiind epicicloida cu un punct de întoarcere, pentru care deci

Â =
1, lungimea· cardioidei este1 16:i.
Astroida fiind o hipocicloidă cu patru puncte de întoarcere, pentrui
care 'A = .!. , lungimea· astrofdei este 6·:i.
4
18. Să se calculeze lungimea arcului spiralei lui Arhimede
p = aoo
şi al spiralei logaritmice
p = aeh(,J,
de la pol la ·punctul curent.

· Să se demonstreze că lungimea unui arc A 1 A 2 al spiralei logaritmice
este egală cu diferenţa tangentelor polare în A1 şi A 2 •
R. ; [oo v1 +00 2 + log (oo + V1 + 002)]; . v~i+" a

2
eh(,J,
1
ln § 1, 8, aplicaţia II, s-a găsit că lungimea cardioidei este Sa, deoarece, în această
aplicaţie, a reprezintă diametrul, pe cînd în problema precedentă a reprezintă raza cer-
cului fix.
ProprietăJi elementare ale curbelor şi supraleJelor 9'1.
...
..:.. __ 19; Să se calculeze lungimea arcului cu~bei
. t'
x =cost, y = sin t, z =-,
2
şi al curbei
F = e1t1cost i + eJtt sint J + (eh' -1) k,
de la punctul (1, O, O) la punctul curent.
20. Să se calculeze lungimea arcului curbei
x3 - a2 y = O, 6xz - a 2 = O,
cuprins între planele
a a
z=- z=-·
6 ' 3
21. Să se calculeze lungimea unei bucle a curbei

t
x = a(t - sint), y = a(1- cost), z = 4acos-•
2
extremităţile buclei fiind în planul y = O.
x=a(t- sint), y=a(1-cost), z=4asin..!...
2
Indicaţie. Proiecţia fiecăreia din cele două curbe pe planul z = O este

cicloida
x = a(t- sint), y = a(1-cost), z = O.
O buclă se proiectează pe planul z = O după o arcadă a cicloidei„
22. Să se calculeze lungimile curbelor închise
x = a cos 3 t, y = a sin3 t;
x = a cos 3 t, y = a sin3 t, z = a cos2t.
23. Să se calculeze versorul tangentei la elipsa
x = a cost, y = a sin t.
Aceeaşi problemă pentru curbele
F = + sin t J-: + -is2 k- ;
cos t i.
-
;: = cos 3 ti + sin t} + cos2tk.

3
24. Fiind dată suprafaţa
F = ui + uv] +v2k,
să se determine punctul de contact al planului tangent perpendicu Jar pe
direcţia Â de parametri directori (2, 2, 1).
7 - Geometria dlferenth1Ul
98 Geometrie qiierenJială
Să se determine curba situată pe suprafaţă, loc geometrfo al punctelor

de contact ale planelor tangente paralele cu direcţia ~-
R. Ecuaţ.ia în coordonate curbilinii a curbei căutate este
u = 4v - 4v 2 ,
ecuaţia vectorială a acestei curbe fiind
r = 4v(1 - v)i + 4v (1 - 2
v) j + v k. 2
25. Să se determine curba situată pe paraboloidul

xii y2
:.__+-=
a b
2z,
loc al punctelor de contact ale planelor tangente care fac cu planul z = O un
unghi dat oc.
Să se trateze aceeaşi problemă utilizînd ecuaţia vectorială (parame-
trică) a paraboloidului
r = au cosv i
-
+ .,
bu sinv J +-(a cos 2 v
u2
2
+ b sin v)k.
2
-
Indicaţie. Unghiul a două plane este egal cu unghiul normalelor.

R. Curba căutată este reprezentată de ecuaţiile
xi y2 xii y2
-a + -b = 2z, -a2 + -b = 11
tg 2 oc.
Dacă se utilizea~ă reprezentarea parametrică, se obţin curbele coor-

donate
u =± tgoc.
26. Să se demonstreze, utilizînd reprezentarea explicită că dacă normala
în punctul curent al unei suprafeţe păstrează direcţia fixă, suprafaţa este
un plan.
27. Normala în punctul curent M al suprafeţei
a;2 + y2 + =z2 X , , : ) ,
unde f (;) este o funcţie de raportul ! , înţeapă planul z = O într-un

punct egal depărtat de origine şi M.
28. Lungimile oc, ~' y ale segmentelor determinate pe axele de coordo-,
nate de planul tangent în punctul curent al suprafeţei
n n n
(: t+l + (~ t+l + (: t+l = f,

verifică relaţia
(:r +.(:r + ,:r = 1.

Proprietăţi elementare ~le cur.belor şi suprafeţelor 99
29. Să se demonstreze că suprafeţele

xy - az =o:, l' x2 + z2 + Vy2 + z2 = ~' Vx2 + z2 - Vy2 + z2 = y
formează un sistem triplu ortogonal (suprafeţele sînt ortogonale. două cite
două, oricare ar fi o:, ~' y).
30. Să se arate că punctele singulare ale pseudosferei
x = a,sinucosv, y = asinusinv, z = a(cosu + logtg;'

constituie o curbă, linia singulară a suprafeţei.
Aceeaşi problemă pentru suprafeţele
F = acos 3 ucosvi + acos 3 usinvJ + asin3 uk,

4x3z - 3x2 y 2 - 6xyz + 4y + z = O. 3 2
31. Se numeşte podara unei suprafeţe, în raport cu un punct, locul

picioarelor perpendicularelor din punctul considerat pe planele tangente la
suprafaţă.
Să se afle podara suprafeţei
F(x, y, z) = O
în raport cu originea.
Aplicaţie în cazul:
a) cuadricei cu centru
y2
.:_
,,,2 + e: -b2 + e:' ~=
x2
cs
„2
1, (e:, e' = ± 1)
(elipsoid dacă e: = e:' = 1, hiperboloid cu o pînză dacă e: = 1, e:' ::;:: -1,

hiperboloid cu două pînze dacă e: = e' = - 1);
b) paraboloidului
y2
-+-=2z
a;2
a b
(paraboloid hiperbolic sau. eliptic, după cum a şi b sînt de semne contrarii

sau de acelaşi semn);
· c) paraboloidului hiperbolic
xy = az;
d) suprafeţei
(:r+(:r+(:r=1.
Să se trateze problema generală a podarei, considerînd suprafaţa dată
parametric ..
1"
o
R. În cazul general se obţin ecuaţiile parametrice ale podarei

X =Fx· :ExFx y = Fy• "I;xFx · Z = Fz· "I;xFx,
:E (F x)2 , :E (F x)2 , :E(Fx)2
:,;, y, z verificînd ecuaţia suprafeţei date.

a) (x2 + y2 + z2)2 = a2x2 + s:b2y2 + s:'c2z2;
b) 2z(x2 + y 2 + z2 ) = ax2 + by2 ;
z(x2 + y 2 + z + axy =O;
2
)
n n n n
d) (x2 + y + z2)"n-i" =
2 (ax) n-f + (by)ll-1 + (cz)n=i".
Dacă suprafaţa este dată parametric:
X = x( u' V)' y = y (u' V)' z = z( ll ' V) '
ecuaţiile podarei sînt
X_ A:EAx y = BZAx z= 9-_:EAx
- :EA2 ' I;A2 ' zA2 '
unde A, B, C sînt componentele vectorului normal.
CAPITOLUL II
ÎNFĂŞURĂTOARE. CONTACT
A. ÎNF ĂŞUHĂTOARE
§ 5. Înfăşurătoarea unei familii de curbe plane
1. Înfăfurătoarea unei.familii de curbe depinzîncl de u.n parametru; Să

considerăm ecuaţia
F(x, y, a) = O, (1)
unde a este un parametru, şi să presupunem că, pentru fiecare din valorile
lui oc, aparţinînd unuia sau mai multor intervale disjuncte, sînt îndeplinite
condiţiile de continuitate şi derivabilitate (cunoscute) pentru ca ecuaţia (1)
să reprezinte o curbă. Mulţimea acestor curbe constituie o familie de curbe
care depinde de un parametru.
De exemplu, ecuaţ.ia
(x - rl}2 + (y - a)2 - a2 = O (2)

.. reprezintă, cînd a variază în intervalul (- oo, +
oo), o familie de cercuri.
Coordonatele centrului unuia din cercurile (2) fiind egale între ele şi
egale cu raza, înseamnă că toate aceste cercuri sînt tangentei conicei degenerate
formate din axele de coordonate.
Ecuaţia
. x2 + y2 _ a2 =o (3)
reprezintă de asemenea o familie de cercuri. Însă cercurile (3) sînt concen•
trice, centru 1 tuturora fiind originea, şi este clar că nu există o curbă la
care aceste cercuri să fie tangente.
Vedem deci că, fiind dată o familie de curbe (1), se poate întîmpla să
existe o curbă· C, la care să fie tangente curbele familiei, sau să nu existe
o asţfel de curbă.
Curba C, dacă există, la care sînt tangente curbele familiei (1), se
numeşte în/ ă§urătoarea curbelor acestei familii.
1 Două curbe sint tangente întl'-un punct, dacă au în acest punct aceeaşi tangentă.
=============~~ ---- - =============
Presupunînd că familia de curbe (1) admite o înfăşurătoare C, fie M
punctul de contact - cu înfăşurătoarea - al unei curbe Ca. a familiei,
corespunzătoare unei valori rJ.. a parametrului (fig. 36). Vom presupune că
punctul de contact M, care se numeşte punct caracteristic al curbei Ca.,
nu este singular pentru nici una din curbele Ca. şi C.
Cînd parametrul r:J. variază, curba Ca. variază. Punctul caracteristic M
variază de asemenea, descriind înfăşurătoarea. Coordonatele lui M (punct
curent pentru înfăşurătoare) sînt, evident, anumite funcţii x(r:1.), y(oc) de r:J.,
4
ecuaţiile înfăşurătoarei fiind astfel
!I X = x(r:1.), y = y(r,,), (4) .
Coeficientul. unghiular al tangentei în
M la curba Ca. este
dy = Fx
d.v Fu
De asemenea, coeficientul unghiular
al tangentei în M la C este y'.
o X :r;'
Curbele Ca. şi C fiind - prin ipoteză"--
tangente în JJ,J, deducem
1-'ig. 36 Fx y'
--=-,
Fv :,;'
de unde rczu ltă
Fx• x' +F 11 • y' = O. (5)
Pe de altă parte, coordonatele lui M, date de (4), verifică, oricare ar
fi r:1., ecuaţia (1):
F [x(r:1.), y (r:1.), r,,] = O.

Dacă derivăm această identitate în raport cu r:J., ţinînd seamă că primul
membru depinde de r:1., atît direct, cit şi prin intermediul funcţiilor x(r,,),· y (a.),
obţinem relaţia
Fx•x' + Fv·Y' +Fa..= O. (6)

Comparînd (5) cu (6), deducem
Fa. = O. •'{7)
.·,
Aşadar, coordonatele punctului curent al înfittjul'ătoarei curbelor (1)
verifică sistemul format din ecuaţiile (1). şi (7). .
Se poate întîmpla ca familia (1) să fie formată din curbe care au
1>uncle singulare. Fie N un punct singular al ~urbei Ca..
Cînd r:J. variază, N descrie o curbă C' (fig. 37). Ca şi coordonatele
punctului curent M al înfăşurătoarei, coordonatele lui N, funcţii de r:J.,
verifică identic ecuaţia (1), deci şi relaţia (6), obţ.inută prin derivare în
raport cu· r:J..
Inlăşurătoare, contact 103
Însă N fiind punct singular, coordonatele lui verifică de ·asemenea ·

(identic) relaţiile
F X = F V = o,·
astfel încît (6) se reduce şi de data aceasta la (7).
Deci, coordonatele punctelor singulare ale curbelor familiei (1) verifică
sistemul (1), (7), ca şi coordonatele punctului curent al înfăşurătoarei.
Se poate, de asemenea, întîmpla ca ecuaţţa (7) să fie verificată de
coordonatele tuturor punctelor unei curbe Ca0 , corespunzătoare unei anu-
mite valori ex 0 a lui ex. Aceasta are loc dacă,
pentru cx = ex 0 , (7) este o identitate (în x şi y) !I
sau este o consecinţă a ecuaţiei (1). O astfel
de curbă poartă numele de curbă staţionară a
familiei de curbe Ca..
Vom considera acum problema inversă. M
Fiind dată ecuaţia (1), să-i asociem ecuaţia (7),
obţinută prin derivare în raport cu cx, şi să.
presupunem îndeplinite condiţiile în virtutea
cărora, pentru o valoare oarecare ex a para- o
metrului1, ecuaţia (1) reprezintă o curbă Ca.,
iar ecuaţia (7) o curbă rcx. Să presupunem
de asemenea că_ cele două curbe Ccx şi r a., li'ig. 37
corespunzătoare valorii ex a parametrului, au un
punct comun M(x, y), pentru coordonatele căruia sînt îndeplinite condiţiile
D (F,Fa.) _ , Fx F 11
D (x, y) Fcxx Fa.Y
I=/= O. (8)
Fcxcx =/= O. (9)

În virtutea condiţiei (8) putem afirma, în primul rînd, că cel puţin
una din derivatele F x, Fy este diferită d~ zero, în M, şi acelaşi lucru îl
putem spune despre derivatele Fa.x, Fcxv· Inseamnă că M este punct regulat
pentru curbele Ca. şi rcx.
În al doilea rînd, în virtutea teoriei funcţiilor implicite 2 , rezultă că
ecuaţiile (1) şi (7), verificate - prin ipoteză - de coordonatele x, y ale
lui M, pot fi rezolvate în raport cu aceste coordonate. Obţinem astfel
x = x (cx), y = y (cx), (10)
x(ex) şi y(cx) fiind funcţii continue - cu derivate continue - de cx, care
verifică ecuaţiile (1) şi (7):
F [x (cx), y (cx), cx] = O, Fcx[x (cx), y (cx), cx] = O. (11)

Cînd cx variază, curbele Ccx şi ra: variază. Punctul M variind de ase-
menea, descrie o curbă C, reprezentată parametric de ecuaţiile (10), pentru
- care M este punct regulat.
1 Valorile pc care le poate lua parametrul pot constitui unul sau mai multe inter-
vale (disjuncte).
2 1n virtutea uneia din teoremele de existenţă amintite în cap. I, § 1, 6.
104 Geometrie dlferenJiaUi
În adevăr, derivînd identităţile (11) în raport cu ex, obţinem relaţiile

Fx•x' + F •y' = O,
11
Ftxx•x' + F(% ·y' +FI%(%= O.
11 (1.2)
De a1c1, ţinînd seamă de (8) şi (9), rezultă că cel puţin una din
derivatele x', y' este diferită de zero, încît M este - în adevăr - punct
regulat al curbei C.
Aşa fiind, din prima relaţie (12) obţinem
- -Fx= -y',
Fy a:'
ceea ce înseamnă că tangenta -în M la curba Ca. coincide cu tangenta în M
la curba C (des(?risă de M), care este, prin urmare, înfăşurătoarea curbelor
familiei (1), iar M este punctul caracteristic1 •
În concluzie, locul geometric al punctelor comune curbelor (1) Ji (7),
numit curba discriminantă a familiei de curbe (1), este format din înfăşu
rătoarea curbelor (1), din locul geometric al punctelor singulare ale acestor
curbe şi din curbele staţionare ale familiei.
Ecuaţia curbei discriminante. se obţine, potrivit teoriei locurilor geo-
metrice, eliminînd parametrul ex între ecuaţiile (1) şi (7). Ecuaţiile para„
metrice ale curbei discriminante se obţin rezolvînd sistemul (1), (7) în
raport cu x şi y.
O b s e r v a ţ i i. I. În general, două curbe apropiate CI% şi Ctx+h
ale familiei (1), corespunzătoare valorilor apropiate ex şi ex h ale para- +
metrului, se întretaie în unul sau mai multe puncte (fig. 38). Fie Pun ·
9 C astfel de punct. Coordonatele lui P verifică
sistemul
F(x, y, ex) = O, F(x, y, ex+ h) = O
sau sistemul
_ O F (x,y,cx + h)-F (x,y,cx) _ O
F( x, y, ex) - ' --------- - •
h
N
Cînd h ➔ O, P are o poziţie limită M.
o A doua ecuaţie a sistemului precedent devenind
FI% (x, y, a.) = O.,
Fig. 38
coordonatele lui M verifică sistemul (1), (7).
Deci M aparţine curbei discriminante a familiei (1). Dacă M nu este
singular pentru CI%, el aparţine înfăşurătoar•ei curbelor (1), iar dacă este
singular, aparţine locului punctelor singulare ale acestor curbe.
1Este posibil să existe unele puncte caracteristice (puncte de contact ale înfăşu
rătoarei cu unele curbe Ca), presupuse puncte regulate atît pentru înfăşurătoare, cit şi ,
pentru curbele Ctx corespunzătoare, în care derivata Fa.a. se anulează. ln aceste puncte, -
' .
d etermmantu I f uncţ1ona
. D-
1- (F'-Fa.)
- se anu Icaza d e asemenea, şi. reciproc,
V . cum rezu 1ta V
D(x, y)
din relaţiile (12).
Se poate întîmpla ca toate curbele Ca. să conţină unul sau mai multe
1mncte fixe (ecuaţia să fie verificată, pentru orice valoare a lui ex, de
coordonatele unuia sau mai multor puncte fixe). Raţionamentul de mai sus
este aplicabil şi acestor puncte, deci coordonatele lor verifică şi ecuaţia (7).
Punctele fixe (dacă există) ale curbelor Ca. pot fi considerate că aparţin
înfăşurătoarei.
II. Este posibil să existe puncte caracteristice care să nu provină din
puncte de intersecţie a două curbe apropiate Ca. şi Ca.+IP cum ne vom
convinge ulterior, cînd ne vom ocupa
de evoluta unei curbe plane1 •
9
A p l i c a ţ i i. I. Să se afle în·
făşurătoarea dreptei variabile pe care
axele de coordonate (ortogonale) de-
termină un gegment de lungime
constantă a.
Dacă A şi B sînt punctele în care
dreapta taie axele Ox şi Oy respectiv
(fig. 39), iar ex = ~ OAB, avem z
OA = a cos ex, OB = a sin ex,
deci ecuaţia dreptei AB este
a; sin ex + y cos ex. = a sin ex cos ex. (I)
Derivînd în raport cu ex, obţinem
ecuaţia
Fig. 39
:1:cosex -ysinex = a(cos 2 ex - sin2 ex). (II)
Ecuaţia înfăşurătoarei 2 se obţine eliminînd pe ex între ecuaţiile {I)
şi (II). Este mai uşor însă să obţinem întîi ecuaţiile parametrice ale înfă
şurătoarei.
Înmulţind ecuaţia (I) cu sin ex şi pe {II) cu cos ex şi adunînd, apoi pe {I)
cu cos exşi pe (II) cu sin ex şi scăzînd, obţinem ecuaţiile parametrice ale
tnfăşurătoarei
a; = a cos 3ex, y = a sin3ex. (III)
Ecuaţia înfăşurătoarei se obţine acum imediat sub formă iraţională,
din (III), ridicînd la puterea! şi adunînd:
3
2
=as.
Înfăşurătoarea este curba cunoscută sub numele de astroidă3 •
Sub formă raţională, ecuaţia astroidei se scrie
(x2 + y2 _ a2)3 + 27a2a;2y2 = o.
1 v. cap. III, § 111, 16.
1 Dreapta neavînd puncte singulare, cui·ba discriminantă coincide cu înfăşurătoarea.
3 v. exerciţiul He, de la sfîrşitu l cap. I, şi nota relativă la acest exerciţiu.
Se constată uşor că astroida este totodată locul piciorului perpendi-

cularei pe dreapta AB, din punctul în care se taie paralelele prin A şi B
la axele de coordonate.
II. Să se determine înfăşurătoarea şi locul punctelor singulare ale
curbelor
(y _ ).)2 _ (x _ )..2)3 = o. (I)
Derivînd în raport cu Â, obţinem ecuaţia
- (y - A) + 3 A(x - ).2 ) 2 = O. (II)

Eliminînd pe y - A între (I) şi (II), rezultă ecua~ia
9A2 (x - A2) 4 - (x - A2) 3 = O,
c_are se descompunt: în ecuaţiile
x - A2 = 0,9Â2 (x -Â2 ) -1 = O. (III)

Ţinînd seamă de prima ecuaţie (III), ecuaţia (II) devine
y-Â = O. (IV)
Prima ecuaţie (III) şi ecuaţia ( IV) sînt ecuaţiile parametrice ale unei
parabole, a cărei ecuaţie este
y 2 - X = 0.
Se vede uşor că această parabolă este locul punctelor singulare ale
curbelor (I). În adevăr, sistemul
F(x, y) = O, Fx = O,Fu = O,
care dă punctele singulare, se reduce la prima ecuaţie (III) şi la (IV) 1 .
Din a doua ecuaţie (III) obţinem
X=---
9)..' +1
încît din ( II) rezultă
y=
27A' 1 +
2n,s
Aşadar, înfăşurătoarea este curba de ecuaţii parametrice
X=
9)..' + 1
y- 27)..'+ 1
9;_2 2n,s
1 De altfel, cum se poate uşor verifica, familia (I) se obţine dind parabo:lei semi-
cubice
y2- :i:l = _o
translaţia
X= X + '.A. 2
, y = Y + )..,
prin care punctul dublu descrie parabola
y2 - x = O.
1nl~şu!ătoare, contact 107
2. lnfăşurcltoarea unei familii de curbe depinzînd de doi parametri legaţi

printr-o relaţie. Să considerăm acum ecuaţia
F (x, y, ex., ~)
O, = (13)
unde ex. şi ~ sînt doi parametri, şi să presupunem că, pentru fiecare din
~istemele de valori ale acestor parametri, aparţinînd unui domeniu1 Â,
sînt îndeplinite condiţiile care ne asigură că ecuaţia (13) reprezintă o curbă.
Multimea acestor curbe constituie o familie de cnrbe depinzînd de doi
paramet;i. În generaf o astfel de familie nu admite înfăşurătoare.
Să presupunem însă că parametrii ex., ~ sînt legaţi printr-o relaţie
q> (ex., ~) = o, (14)
şi că sînt îndeplinite condiţiile în virtutea c~rora rela-ţia ('.L4) poate fi rezol-
vată în raport cu unul din parametri 2 •
P!'esupunîncl că am rezolvat relaţia (14), în raport cu ~' ecuaţia (13)
se scrie
F [x, y, ex.,~ (ex.)] = O, (15)
şi reprezintă o familie de curbe depinzînd de un parametru, căreia îi sînt
aplicabile consideraţiile de mai sus.
· Derivînd în raport cu ex., din (15) obţinem ecuaţia
Fa +Fe3· f = O.
Însă, din (14) avem
încît ecuaţia precedentă se scrie

Fa· q>e3 - Fe3 • q>« = O
sau
D (F, q>) = O. (16)
D (a:,~)
Aşadar, eliminînd pe ex. şi~ între ecuaţiile (13), (14) şi (16), obţinem
curba discriminantă care, în cazul cînd curbele (13) nu mt puncte singulare,
coincide cu înfăşurătoare<t acestor curbe.
În paragraful următor vom trata, vectorial, problema înfăşurătoarei
unei familii de curbe plane sau în spaţiu, reprezentată parametric.
A p l ica ţ i e. Să se determine înfăşurătoarea familiei de drepte
y i Q
-;+i-·
X
= ' ( I)
Ştiind că parametrii ex., ~ sînt legaţi

prin relaţia
cx.m + ~m - am= _o, (a= const.). (II)
Situat într-un plan 1t în care coordonatele carteziene ortogonale sînt « şi ~-
1
3 Geometric, aceasta înseamnă că ecuaţia (11.t) reprezintă o curbă în planul 1t în
care «, f3 sînt coordonate, situată total sau parţial în domeniul !:J...
Dacă indicăm prin F(x, y, oc, ~) şi cp(cx, ~) primii membri, avem

X 1/
FIX = - -
,x2 '
F,, = - -(32, I<'
m
T« -
- ,n. .,..
Hm-}
'
cpa -- ,n ~t})_}
~ '
încît relaţi~ (16) se scrie (înmulţind cu - ~ oc 2 ~ 2 ):
m
y
~m+1 I= o. (III)
Trebuie să eliminăm pe oc şi ~ între (I), (II), (III).

Din (II) şi (III) obţinem, fără dificultate,
I
axm aym
ex=-------- ~ --------
(xm:
1+ ym n_;_ 1) t~ (xm ': 1+ y~: 1) 1~1
Introducînd aceste valori în (1), obţinem ecuaţ,ia, sub formă iraţională,

111 m m
X
m+1+ y m+l = a ~,
a înfăşurătoarei
familiei de drepte (I).
Pentru m = 2, relaţia (I!) exprimă că segmentul determinat de axe
pe dreapta (I) este constant. ln acest caz, înfăşurătoarea este o astroidă.
Pentru m = 1., cînd avem oc +
~ = a, înfăşurătoarea este parabola
(x - y) 2
- a (2x + 2y - a) = O.
Pentru m = -2 cînd avem~+!.=!. înfăşurătoarea este cercul

' ,x2 ~2 a2 '
x2 + y2 = a2.
§ 6. Înfăşurătoarea unei familii de curbe în spaţiu

3. 1nfăşurătoarea unei familii date prin două ecuaţii llepinzînd de un
parametru. Fiind date ecuaţiile
F (x, y, z, oc) = O, G (x, y, z, oc) = O, (17)

unde oc este un parametru, să presupunem că aceste ecuaţii reprezintă o
familie de curbe în spaţiu1 •
Ca şi în cazul curbelor plane, se pune întrebarea dacă există o curbă C,
la care toate curbele familiei (17) să fie tangente. Curba C, dacă există, se
numeşte înfăşurătoarea curbelor (17).
1 Admitem deci că sînt îndeplinite condiţiile care asigură existenţa acestei familii.
'\
1nlăşurătoare, contact
Presupunînd că familia de curbe (17) admite o înfăşurătoare C, fie M

punctul caracterist.ic (punctul de contact cu înfăşurătoarea C) al curbei Ca.,.
corespunzătoare valorii IX a parametrului. Coordonatele lui M fiind anumite
funcţii x («), y («), z («) de IX, ecuaţiile parametrice ale înfăşurătoarei sînt.
X = X(«), y = y (1X), Z = Z (t:t). (18)

În ipoteza că NI nu este punct singular pentru în/ ăşurătoare şi curba Ca:,
parametrii directori ai tangentelor în JM la C şi Ca. sînt respectiv x', y', z'
şi D (F, G), D (F, G) D (F, G). Curbele C şi Ca. fiind tangente în M, deducem
D (y, z) D (z, x) D (x, y)
x' y' - z'
(19)
D (F,G) D (F,G) D (F,G)
D (y, z) D (z, x) D (x, y)
Ţinînd seamă de aceste relaţii şi de identităţile 1
Fx· D (F,G) + Fy• D (F,G) + Fz. D (F,G) = O,

D (y, z) D (z, x) D (x, y)
Gx·D(F,G) + G. D(F,G} + G.. ~ D(F,G) = O,

D (y, z) 11
D (z, x) ~ D (x, y)
deducem relaţiile
Fx · x' + Fv • y' + Fz • z' = O, (20)
G.x · x' + Gy · y' + Gz · z' = O.
Pe de altă parte, coordonatele lui M, date de (18), verifică ecuaţiile (1.7).
Dacă derivăm în raport cu IX identităţile obţinute, rezultă relaţiile
Fx • x' + Fy · y' + Fz • z' +Fa.= O,
Gx • x' + Gy,· y' + Gz • z' + Ga. = O.
Din compararea acestora cu relaţiile (20), obţinem
Fa.= O, Ga. = O. (21)

Aşadar,coo1·donatele punctului curent {regulat) al în/ă§u.rătoarei curbel'or
(17) perifică
sistemul format din ecuaţiile (17) şi (21).
Cum acest sistem - de patru ecuaţii în x, y, z - nu are în gcncrall
soluţii Pariabile, înseamnă că o familie de curbe în spaţiu (17) nu a.re îni
general înfăşurătoare.
Să considerăm problema inversă. Fiind date ecuaţiile (17), să le aso-
ciem ecuaţiile (21) şi să presupunem că cele două curbe Ca. şi a., repre- r
zentate respectiv de ecuaţiile (17) şi (21) (corespunzătoare aceleiaşi valori~
a parametrului} se întretaie, ceea ce are loc dacă sistemul (17), (21) este
compatibil, oricare ar fi rt (dacă sistemul are soluţii variabile).
Fie M(x, y, z) un punct comun curbelor Ca. şi ra..
1 Verificarea acestor identităţi nu prezintă r,ici o dificultate (se înlocuiesc determi-
nanţii funcţionali prin expresiile lor).
HO Geometri,e dilerenJială
Vom admite că unul (cel puţin) din determinanţii funcţionali

D(F,G,F«) D(F,G,G«l
(22)
D (x, y, :) D (x, y, :)
este diferit de zero, şi - de asemenea - una (cel puţin) din derivatele

este diferită de zero în punctul M.
Fa.a., G««
Fie de exemplu
(23)
(24)
Potrivit condiţiei .(23), putem afirma, în primul rînd, că cel puţin unul
din determinanţii funcţionali
D(F,G), D(F,G), D(F,G) (25)

D (y, z) D (z, x) D (x, y)
este diferit de zero. Înseamnă că M este punct regulat pentru curba Ca..
În al doilea rînd, potrivit unei teoreme de existenţă a funcţiilor impli-
cite1, ecuaţiile
F = O, G = O, Fa. = O, (26)
verificate <le coordonatele x, y, z ale lui M, pot fi rezolvate în raport cu
aceste coordonate. Obţinem astfel
":;
X= X (ţt), y = y (ţt), Z= Z(ţt), (27)
x (ţt), y (ţt), z (ţt) fiind funcţii (cu derivate continue) de ţt, care verifică
(identic) ecuaţiile (26):
F[:v(ţt), y((t), z(ţt), ţt] = O, G [x((t), y(ţt), z(ţt), ţt] = O, (28)
Fa.[x((t), y((t), z(ţt), ţt] = O.
Cînd rt variază, curbele .Ca. şi r« variază. Punctul 1ltJ variază de ase-
menea, descriind o curbă C, reprezentată parametric de ecuaţiile (26).
Pentru curba C, M este punct regulat.
În adevăr, derivînd identităţile (28), obţinem relaţiile (20) ş1 relaţia
F«x • x' + Fa.Y • y' + Fa.z • z' + F ru. = O.
Din aceasta, ţinînd seamă de (24), rezultă că cel puţin una din deri-
vatele x', y', z' este diferită de zero. Deci M este - în adevăr - punct
regulat al curbei C.
1 Analoagă cu teoremele de existenţă enunţate în cap. I, § 1, 6.

'\
Inlăşurătoare, contac't 111

===============·------·- ==============
Determinanţii funcţionali (25) nefiind toţi nuli, din (20) :deducem
relaţiile (19), ceea ce înseamnă că tangenta în M la curba Ca. coincide' c·u
tangenta în M ·la· curba C ( descrisă de M), care este - prin urmare - înfă
§Urătoarea familiei (17), M fiind punctul caracteristic 1 al curbei Ca..
În definitiv, familia de curbe (17) admite înfăşurătoare, dacă sistemul
(17), (21) este compatibil, oricare ar fi ex, şi dacă, pentru o soluţie a acestui
sistem, determinanţii (22) nu sînt amîndoi nuli şi - de asemenea - deriYatele
• Fa.ex, Ga.a. nu sînt amîndouă nule.
Se vede uşor, printr-un raţionament asemănător cu cel făcut în cazul
curbelor plane, că, în cazul cînd curbele Ca. ale familiei (17) au puncte sin-
gulare, coordonatele acestor puncte verifică sistemul (17), (21), ca şi coordo-
natele punctelor caracteristice.
Prin urmare, sistemul (17), (21) reprezintă în general curba discriminantă,
co_nstituită din înfăşurătoarea curbelor (21) şi locul punctelor singulare ale
acestor curbe.
4. Înfăşurătoctrea unei familii de cttrbe date parametric. Să considerăm
o familie de curbe - plane sau nu - depinzînd de un parametru ex, repre-
zentată de ecuaţia ·
r = r(t, ex). (29)
Dacă această familie admite o înfăşurătoare C, vectorul de poziţ.ie al
punctului caracteristicM· - al curbei Ca. corespunzătoare valorii ex - este
dat de (29), unde t este o anumită funcţie t(cx), deci înfăşurătoarea C este
reprezentată de ecuaţia
r = r [t(cx), 11.].
Curbele Ca. şi C avînd aceeaşi tangentă în M, deducem că vectorii
+
rI şi ri • t' ra. sînt paraleli; deci avem
r 1 X (F 1•t' +Fa.)= 0, (30)
de unde rezultă condiţia necesară şi suficientă
F1 X Fa.= O. (31)
Această condiţie este verificată şi de vectorii de poziţie a1 punctelor
singulare, în cazul cînd curbele (29) au, astfel de puncte.
În scriere scalară, relaţia (31) are forma
(31 ')
sau
Xt = Yt = :.!., (31")
X« Ya. Za.
după cum familia (29) este constituită din curbe plane, situate în
planul z = O, sau din curbe în spaţiu.
1 Este posibil să existe unele puncte caracteristice, regulate atît pe11t1·u înfăşură
toarea C, cit şi pentru curbele Ca. corespunzătoare, în care detcmiinanţii (22) sînt arnîndoi
nuli. În aceste puncte se anulează de asemenea şi derivatele Fa.a., Ga.r,., şi reciproc, cum se
vede uşor.
112 Geometrie dlJerenJială
În primul caz, relaţia (31') determină funcţia t(cx), pe care am pre-

supus-o cunoscută. În al doilea caz, una din cele două ,relaţii (31 ") deter-
mină pe t(cx), iar cealaltă trebuie verificată identic de funcţia t(cx). Altfel
spus, relaţiile (31 ") trebuie să fie compatibile, oricare ar fi ex.
Faptul că relaţia (31) este simetrică în indicii de derivare t şi a, în-
seamnă că înfăşurătoarea familiei de curbe (29), pentru care a este para-
metrul care determină curbele familiei (cum am presupus mai sus), este
aceeaşi cu înfăşurătoarea fa_miliei pentru care rolul de a determina curbele
familiei 1 îl arc t.
!I A p l i ca ţ i i. I. Un fascicul de
raze paralele se reflectă pe un cerc
situat în planul fasciculului. Să se
afle înfăşurătoarea razelor reflectate
(caustica· cercului).
Presupunem că centrul cercului,
de rază a, este în origine şi că razele
z incidente sînt paralele cu axa Oa;
(fig. 40).
Fie M punctul cercului, în care o
anumită rază se reflectă, şi fie q> un-
ghiul razei reflectate cu Oa:.
Găsim uşor, ţinînd seamă că un-
Fig. 11 0 ghiul format de raza incidentă şi raza
reflectată este bisectat de normala
in M la cerc, că M are coordonatele ( a cos ; , a sin : ) •
Cum apoi cosinusurile directoare ale razei reflectate sînt (cos q>, sin <.p),
rezultă că raza reflectată arc ecuaţiile parametrice
a; =, a cos : + pcos q>,

( I}
y = a sin .!.
2
+ p sin <.p,
unde p = .1.VIP, P fiind punctul curent al razei reflectate.
Aceste ecuaţii, unde p şi <.p sînt doi parametri, reprezintă familia razelor
reflectate.
Avem
Xp = cos <.p, YP = sin <.p,
Xip = - ; sin ; - p sin <.p, yip = ; cos ; + p cos <:p,

ir.cit relaţia (31 ') se scrie
cos cp sin q>
a . cp •
- 2 sm -psmcp
2 ~ cos .!.
2 2
+ p cos q,
1 În ipoteza că cele <louă familii nu au puncte singulare.

'\
\
de unde rezultă
p= - ~cos.!.. (II}
2 2
Deducem, înlocuind în {I) pe p prin valoarea dată de (II), că ecuaţiile

parametrice ale înfăşurătoarei căutate sînt
cp a cp • cp a . cp·
x = a cos-- -cos cp cos-,
2 2 2
y = as1n---s1nm cos-
2 2 T 2
sau (transformînd produsele cos cp cos.!. şi sin.cp sin.!_ în sume)

. 2 2
• 3 cp)
X = -a4 (3 cp
COS - - COS -
3 cp) , -y=- 3 . cp
a ( sm_-sm-.
2 2 4 · 2 2
Observînd că aceste ecuaţii se pot scrie încă
x = -a2 ( -cos
3 - 1 cos 3- cp) , y = a- ·( -s1n---s1n-
cp - - 3 . cp 1 . 3 cp) ,
2 2 2 2 22 2 2 2
înseamnă că înfăşurătoarea este epicicloida. 1 cu două puncte de întoarcere,

a
a cercului concentric cu cercul dat şi cu raza -, cercul care se rostogoleşte
2
avînd raza~.
4
II. Să se determine condiţia ca familia de drepte în spaţiu
F = F0 + tă,
unde vectorii F0 ş1 ă depind de un parametru ~, să admită înfăşurătoare.

Avem
Fi=ă, i\,.=F~+tă'.
Potrivit condiţiei (31), este necesar şi suficient ca vectorii â şi 'F~ + t il'

să fie paraleli, ceea ce se poate scrie sub forma
F~ +tă = I lt ă'
unde u este alt parametru scalar.

Prin urmare vectorii F~, ă, ă' sînt liniar dependenţi, de.ci coplanari,
încît produsul lor mixt este nul:
(r; ă â ) = o.
Această relaţie constituie condiţia căutată. :
1 v. exerciţiul 14, de 1a sfirşitul cap. I.

1-14 Geome1rie_ dlferentială
================ ==========:-==.....
§ 7. Înfăşurătoarea unei familii de suprafeţe
5. Înfăşurătoarea unei familii de suprafeţe date printr-o ecuaţie implicită

depinzînd de un parametru. Fie ecuaţia
F(x, y, z, rt) = O, (3~}
care reprezintă o familie de suprafeţe depinzînd de un parametru. 1
Întocmai ca- în cazul curbelor plane, ne întrebăm dacă există o supra-
faţă S, la care să fie tangente 2 suprafeţele familiei (32).
Suprafaţa S, dacă există, se numeşte înfăşu
rătoarea suprafeţelor (32).
Vom arăta că, în anumite condiţii, o familie
de suprafeţe depinzînd de un parametru admite o
înfăşurătoare, la care este· tangentă fiecare supra-
faţă a familiei în lungul unei curbe.
În adevăr, să presupunem că familia de supra-
feţe (32) admite o înfăşurătoare S şi fie Crr. curba
de contact - cu înfăşurătoarea S-a unei supra-
feţe· Srr. a familiei, corespunzătoare valorii rt a para-
Fig. 41 metrului (fig. 41).
Curba de contact Crr. se numeşte curba caracte-
ristică sau mai scurt caracteristica suprafeţei Srr..
Cînd rt variază, suprafaţa S« variază. Caracteristica C« variază de ase-
menea, rămînînd pe suprafaţa S. Putem deci spune că înfăşurătoarea S este
generată-de caracteristica C«.
Fie
G (x, y, z) = O (33)
ecuaţia înfăşurătoarei S, şi M(x, y, z) un punct oarecare al caracteristicii C«.
Vom presupune că M este punct regulat, atît pentru S« şi S, cît şi pentru Ca..
Aceasta · înseamnă că două din coordonatele lui M, de exemplu y şi z,
se pot exprima 3 cu ajutorul celeilalte, x. Este clar ap•oi că, deoarece M apar-
ţine caracteristicii Crr., care corespunde unei anumite valori rt a parametrului,
coor4onatele y şi z ale lui M, care depind de x, depind de asemenea de rt:
y = y (x,. rt), z = z (x, rt), (34)
funcţiile y şi z avînd derivate - în raport cu x - continue. Vom presupune
c~ y şi z au de asemenea derivate continue în raport cu oc.
Aşa fiind, y şi z, date de (34), verifică identic ecuaţiile (32) şi (33). Deri-
vînd în raport cu rt identităţile ce se obţin astfel, deducem relaţiile ·
Fy• Yrr. +Fz•Zrr. +
Fa. = O,
(35)'
Gy •Ya. +Gz•Za. = O.
1 Admitem că sînt îndeplinite condiţiile care asigură existenţa acestei familii de-
suprafeţe.
2 Două suprafeţe sînt tangente într-un punct, dacă au - în acest punct - acelaşi
plan tangent.
3
Din ecuaţiile (32) şi (33), care reprezintă caractel'istica Ca.,
\
Inlqşurătoare, contact 115
Ţinînd seamă de relaţiile

Fx Fv Fz
-=-=-,
Gx Gy Gz
-care exprimă că suprafeţele Sa. şi Sau acelaşi plan tangent în 1\( şi de a doua
relaţie (35), din prima relaţie (35) .rezultă
Fa. = O. (36)
Aşadar, coordonatele punctului curent (regulat)' al unei caracteristici
,oarecare Ca. a familiei (32) verifică ecuaţiile (32) Ji (36).
Printr-un raţionament simplu {ca şi în cazul curbelor plane) se vede
-că,în cazul cînd suprafeţele Sa. ale familiei (32) au puncte singula~e, coordo-
natele acestor puncte verifică de asemenea ecuaţiile (32) §i (36).
Se poate, de asemenea, întîmpla ca ecuaţia (36) să fie verificată de
-coordonatele tuturor puncte lor unei suprafeţe Srt 0 , corespunzătoare unei
anumite valori oc 0 a lui oc. O astfel de suprafaţă poartă numele de suprafaţă
.staţionară a familiei de suprafeţ~ Sa..
Să considerăm acum JJroblema inversă. Fiind dată ecuaţia (32), · să-i
.asociem ecuaţia (36).
În fie care punct regulat al curbei C0" reprezentată de ecuaţiile (32), (36),
-corespunzătoare va lor ii oc, cel puţin unul din determinanţii funcţionali
D(F,Fa.) D(F,Fa.) D(F,Fa.)
D (y, z) D (z,x) D(x, y)
•este diferit de zero.
Să presupunem de exemplu că avem, în lungul întregii curbe Ca. (cu
-excepţia punctelor singulare)
D (F, F.)
D (y, :)
=I l
Fu F,
Fa.yFa.Z
I =p 01.
I
(37)
În virtutea acestei ipoteze, putem afirma - în primul rînd - că cel

puţin una din derivatele F v, Fz este· diferită de zero în lungul curbei Ca..
De asemenea este diferită de zero cel puţin una din derivatele Fa.V, Fa.z• În-
seamnă că punctele regulate ale curbei Ca. sînt puncte regulate pentru fiecare
din suprafeţele Sa. şi ~a., reprezentate respectiv de ecuaţiile (32) şi (36).
În al doilea rînd, ecuaţiile (32) şi (36) definesc pe y şi z ca funcţii de x
-şide oc:
y = y(x, oc}, z = z (x, oc), (38)
aceste ecuaţii constituind o reprezentare parametrică a curbei Ca..
Să adăugăm acum, condiţiei (37), condiţia 2
Fa.a. =/= O. (39)
1 Dacă nici unul din cei trei determinanţi funcţionali nu este diferit de zero în
lungul întregii curbe Ca., împărţim curba în arce (regulate), astfel încît în lungul fiecărui
arc să fie diCcrit de zero unul din determinanţi, şi aplicăm fiecărui arc raţionamentul
din text. ·
s Excludem deci (deocamdată), din consideraţiile noastre, şi punctele curbei Ca., ale
căror coordonate anulează derivata Fa.a.·
8*
116 Geometrie. diferenţială
Cînd « variază, suprafeţele S!f. şi Loc variază. Curba Ca., variind de ase-a'
menea, generează o suprafaţă S, reprezentată parametric de ecuaţiile 1
x = x, y = y(x, «), z = z(x, ot). (38')

Pentru suprafaţa S, punctele regulate ale curbei Ca. sînt ptmcte regulate.
În adevăr, funcţiile y(x, ot) şi z(x, ot) verifică identic ecuaţiile (32)
ŞI (36):
F[x, y(x, ot), z(x, oc), oc] = O, Fa. [x, y(x, ot), z(x, ot},ot] = O. (40}
Derivînd aceste identităţi în 1·aport cu ot, obţinem relaţiile
FV • Yoc + F z • Zoe = O'

(41)
Foc1J • Y,;i + Faz • Za + Fa.r,. = O,
de unde, ţinînd seamă de (39), rezultă că deripatele Y« şi za. nu sînt amîn-
două nule.
Deducem că determinanţii funcţionali
~ •I~ •
Yx
Ya.
(42)
ai funcţiilor x, y(x, ot), z(x, ot), din (38') nu sînt toţi nuli, încît -
în ade-
văr - punctele regulate ale curbelor C«, pentru care este îndeplinită coii:-
diţia (39), sînt puncte regulate ale suprafeţei S.
În sfîrşit, să derivăm prima identitate (40) în raport cu x. Relaţia ce
se obţine constituie, împreună cu prima relaţie (41), sistemul
Fx + Fy • Yx + Fz · = Zx O,
Fy •Ya + F z • Za = O'
de unde, ţinînd seamă că determinanţii (42) nu sînt toţi nuli, dedu~em
I YxYa. :x I I :x 1O I 11O
-« "'«
Yx
Ycx
I
Aceste relaţii exprimă că, în fiecare punct al curbei Coc, pentrtt ca1·e este
îndeplinită condiţia (39) ,' suprafeţele Sex şi S au acelaşi plan tangent.
Prin urmare, familia de suprafeţe Sa, 1'eprezentată de ecuaţia (32)
F(x, y, z, tX) = O,
admite o înf ă§ztrătoare S, dacit ecuaţiile (32), (36)
F = O, Foc= O
1 Ecuaţiile (38') sînt obţinute adăugind ecuaţiilor (38) ecuaţia .x= x.
•-:
Jnfăşurătoare, contact 117
-reprezintă o familie de curbe Ca., în lungul cărora deripata' Fa.a._ ·este diferită
de zero. Caracteristicile 1 sînt curbele Ca..
În concluzie, locul geometric al punctelor comune suprafeţelor (32)
şi (36), numit suprafaţa discriminantă a familiei de suprafeţe (32), este for-
m:at din înfăşurătoarea suprafeţelor (32), generată de curbele caracteris-
tice Ca., din locul punctelor singulare a le acestor suprafeţe şi din supra-
feţele staţionare.
Ecuaţia suprafeţei discriminante se obţine, potrivit teoriei locurilor geo•
metrice, eliminînd parametrul oc între ecuaţiile (32) şi (36). Ecuaţiile para-
metrice ale curbei discriminante se obţin rezolvînd sistemul (32), (36) în
raport cu două din coordonatele x, y, z. Parametrii pe suprafaţa discrimi-
nantă sînt a treia coordonată şi oc.
O b s e r v a ţ ie. În general, două suprafeţe apropiate Sa. şi Sa.+h ale
familiei (32), corespunzătoare valorilor apropiate oc şi oc h ale parame-+
trului, se întretaie după o curnă ra.+IP reprezentată de ecuaţiile
F(x, y, z, oc) = ,O, F(x, y, z, oc h) = O +
sau de ecuaţiile
F (x, y, z, oc) = O, F (.r, y, .::, ct + J,) - F (:r, y, z, ct} = O.
h
Cînd h ➔ o, curba ra.+h tinde către o curbă r«. A doua din ecuaţiile
precedente devenind la limită
Fei (x, y, z, oc) = O,
curba ra. este reprezentată de (32), (36), deci coincide cu Ca..
6. Muchia de întoarcere a înfăşurătoarei unei familii de suprafeţe. În
ceea ce priveşte familia caracteristicilor Ca., ale suprafeţelor Sa. reprezen-
tate de ecuaţia (32), se poate pune prob lema de a vedea dacă are sau nu
înfăsurătoare.
'în virtutea teoriei înfăşurătoarelor cmhelor în spaţiu, trebuie să con-
siderăm sistemul format din ecuaţiile (32) şi (36)
F = O, Fa.= O,
ale familiei caracteristicilor Ca., şi ecuaţiile ce se obţin din acestea prin deri-
vare în raport cu oc:
Fa. = O, Fa.x = O.
-Deci înfăşurăto~rca caracteristicilor ( dacă există) este dată de sistemul
F (x, y, z, oc) = O, Fa. (x, y, z, oc) = O, Fa.,.,_ (x, y, z, oc) = O. (43)
1 Este posibil să existe puncte ale caracteristicilor Ca., presupuse puncte regulate
atît pentru înfăşurătoarea S, cit şi pentru suprafeţele Sa. corespunzătoare, în care deri-
vata "Fa.ex să se anuleze. În aceste puncte, determinanţii funcţionali D(F,F a.),· D(F,F a.),
. D(y,z)· D(z,x)
D(F,F a.) SC anulează de asemenea şi reciproc. Ac~st,e puncte sînt deci :puncţe ~_inguJare
D (x, y}
ale caracterislicilor Ca..
us Geometrie diierentială
Potrivit aceleiaşi teorii, existenţa înfăşurătoarei caracteristicilor este

asigurată, dacă, pentru o soluţie a sistemului (43), avem
F Fv Fz
D (F, Fa, Fcxix) = x =/= O (44)
D (x, y, z) - Fixx F«v F«z ,
Fixax F«~Y Fa.ixz
Fixa.ix=/= O. (45)
-,Înfăşurătoarea C a caracteristicilor Cix, situată pe înfăşurătoarea S a
suprafeţelor Sa., se. numeşte muchia de întoarcere a înfăşurătoarei S.
Denumirea de muchie de întoarcere, dată curbei C, este justificată de
faptu I că secţiunea suprafeţei S-cit un plan care. trece printr-un punct regulat M
al curbei C şi nu conţine tangenta în M la C - este o curbă pentru care M
este .un punct de întoarcere d~ prima, speţă .
. În adevăr., să admitem că pentru M sînt îndeplinite condiţiile (44) şi (45) 1 •
Pentru simplificarea demonstraţiei, vom alege în mod convenabil
sistemul de coordonate şi parametrul. Anume, vom presupune că originea
sistemului de coordonate coincide cu M şi că acest punct corespunde valorii
ex. = O a parametrului. Aceasta înseamnă că 1Vl este punctul caracteristic
al caracteristicii C0 , · după care se întretaie suprafeţele S0 şi L 0 reprezentate ·
respectiv de primele două ecuaţii (43) în care facem ex. = O.
. În virtutea ·condiţiei (44), M este punct regulat pentru fiecare din
suprafeţele S0 şi L 0 , iar planele tangente în M la S 0 şi Lo sînt distincte ..
Putem P.resupune că aceste plane sînt respectiv planele de coordonate xOz
şi yOz. În sfîrşit, alegem ca plan xOy planul (prin M) cu care tăiem supra-
faţa S (fig. 42) 2 •
Ecuaţiile suprafeţelor S 0 şi L 0 sînt
respectiv
F(x, y, z, O) = O, Fix(x, y, z, O) = O.
Dezvoltînd primii membri după
formula lui Taylor şi ţinînd seamă
că S 0 şi L 0 trec prin origine, fiind tan-
I\
I\
gente în origine planelor y = O şi a; = O
\ \
\ \
respectiv, obţinem
",,,,
►'1,,..- ...
' , ....., , I F(x, y, z, O)= hy + ... ,
\\ I
/ ',..J
,.. Fa(x, y, z, O)= kx + ... ,
\ I
\ V/ unde h şi k sînt constante dife;ite de
Fig. 4:2 zero, iar termenii nescrişi sînt cel puţin
de gradul al doilea în x, y, z.
1 Potrivit teoriei înfăşurătoarelor curbelol' în spaţiu, clacă în J\tl sînt îndeplinite··
condiţiile (44), (45), M este punct regulat al înfăşurătoarei C. Pot însă exista puncte
regulate _ale curbei C, în care condiţiile (l.tl1) şi (45) să nu fie (ambele) îndeplinite.
2 Sistemul Oxyz este în general un sistem de axe oblice.
Ecuaţiile tangentei şi planului tangent au însă, în coordonate oblice, aceleaşi forme

ca în coordonate ortogonale, cum se vede uşor făcînd transformarea:
. x = a11 x' + +
a 12 y' a13 z', y = a 21 x' + a22 y' + a 23 z', .:: = a'3 1 x' +a32 y' + a 33z',
unde x', y', z' sînt coordonate ortogonale.
Inlăşurătoare, coniac·l 119
De asemenea, ţinînd seamă că a treia ecuaţie (43), în care facem rJ. = O,

este verificată de coordonatele lui M (originii), avem
Fa.a. (x, y, z, O) = lx + my + nz + ...

Deducem cr1. primele două ecuaţii (43) se scriu, dacă dezvolt~m dupi[t
puterile lui rJ.:
F =hy + ... + rJ. (hx + ... ) + - (lx + my + nz + ... ) +-/ (x, y, z) + ... = O,
oc,2
2
°'3
3!
«a (46)
Fa.= kx + ... + rJ.(lx + my + nz + ... ) + -/
2
(x, y, z) + ... = O,
unde am pus
Fa.a.« (x, y, z, O) = f (x, y, z).
În virtutea condiţiei (45), îndeplinită prin ipoteză în M, avem
f (O, O, O) =I= o.
Deoarece apoi determinantul funcţional D (F, F«> - al primilor membri
D (x, 11)
ai ecuaţiilor (46) - are, pentru x = y = z = rJ. = O, valoarea - hk =/= O,
aceste ecuaţii pot fi rezolvate în raport cu x, y şi obţinem ecuaţiile para-
metrice ale înfăşurătoarei S, iar din acestea - făcînd z = O - ecuaţiile
parametrice ale ·secţiunii suprafeţei S cu planul xOy. Putem de asemenea
obţine ecuaţiile parametrice ale secţiunii, făcînd z = O în (46) şi rezolvînd
sistemul obţinut:
hy °'' + my + ... ) +-f
+ ... + r1.(kx + ... ) +-(lx «s (x, y,O) + ... =O,
2 3!
(47)
oc,2
kx
.
+ ... + r,.(lx + my + ... ) +-f(x,
2
y, O)+ ... = O,
în raport cu x şi y.
Va fi de ajuns să calculăm, pentru coordonatele x((J.), y(r,.) ale punctului
curent (din vecinătatea originii) al secţiunii, primii termeni nenuli ai dezvol-
tărilor după puterile lui r,..
Funcţiile x(r,.), y(r,.} verificînd ecuaţiile (4 7), din acestea obţinem, dacă
derivăm în raport cu r,.,
hy' + kx + r,./cx' + ... + -«22 f (x, y, O) +. ... = O,

.
kx' + ... + r,.f (x, y, O)+ ... = O,

de unde1 , făcînd x = O,
y = r,. =
x' (O) = y' (O} = O.
Înseamnă că M este punct singular al secţiunii suprafeţei S cu planul
--xOy.
1 Termenii nescrişi nu interesează în calculul pe care-l facem.
120 Geom,etrie dilerenJială
Printr-o nouă derivare, <lcduccm relaţiile
hy" + 2kx' + «k:c" + ... + «f (x, ·y, O) + ... = O,

kx" + ... + f(x, y, O) + ... = O,
de unde
:c"(O) = - .!. t (O, O, O) =f= O, y"(O) = O.

k
În sfîrşit, derivînd încă o dată prima relaţie (47), obţinem

hy'" + 3kx" + ... + f (x, y, O) + ... = O,
incit
y"'(O) =~/(O, O, O)~ O.
I,.
Punînd
x"(O) = 2a., y"'(O) = 6b,
obţinem pentru secţiunea suprafeţei S, prin planul :cOy, ecuaţiile para-
metrice
x = a!X. 2 + ... , y = b!X. 3 + .. . (a =/= O, b =/= O)
de unde se vede că, pentru secţiunea considerată, originea este punct de
întoarcere de prima speţă, tangenta în origine fiind axa absciselor1.
Potrivit propoziţiei demonstrate, suprafaţa S
este formată din două pînze, tangente una alteia
în lungul curbei C (fig. 43).
Din faptul că planul secţiunii -prin punc-
tul M al curbei C - a fost arbitrar, supus doar
restricţiei de a nu conţine tangenta în M la C,
putem considera ca evident că M este punct
· singular al suprafeţei S. De altfel demonstraţia
directă este simplă.
În adevăr, determinantul funcţional D (F. Fa:)
Fig. 43 D (~, y)
fiind diferit de zero în M, putem rezolva primele
două ecuaţii (43) în raport cu x şi y. Obţinem astfel ecuaţiile parametrice
ale suprafeţei S
x = x(z, «), y = y(z, <X.), z = z.
Funcţiile x(z, !X.), y(z, «) verificînd primele două ecuaţii (.43), din
identităţile ce se obţin deducem prin derivare în raport cu ex.
F x. :coc + Fv. Yr:1. = O,
• (48)
1 v. cap. I, § 2, 10.
1nfăşurătoare, contact 121
Dacă x(z, «), y(z, (X) verifică şi a treia ecuaţie (43), deci dac~ punctul
de coordonate x(z, (X), y(z, (X), z - al suprafeţei S - aparţine muchiei de
întoarcere C, din (48) deducem
X«= Y« = o,
incit determinanţii de ordinul I I ai matricii
Xz Yz 1
X« y3. 0
sînttoţi nuli: punctul considerat este punct singular al suprafeţei S.
Asadar, pentru înfăşurătoarea S, punctele muchiei de întoarcere C sînt
puncte' singulare.
7. lnfăşurătoarea unei familii de suprafeţe depinzînd de doi parametri~
legaţi printr-o relaţie. Să considerăm o familie de suprafeţe
F(x, y, z, rx, ~) = O, (49)
parametrii «, ~ fiind legaţi printr-o relaţie
<p (rx, ~) = O. (50)
Printr-un raţionament asemănător făcut în § 1, deducem că
cu cel
suprafaţa discriminantă a suprafeţelor (49),care-în cazul cînd suprafeţele (49)
nu au puncte singulare - coincide cu înfăşurătoarea acestor suprq,feţe,
se obţine eliminînd pe (X şi ~ între ecuaţiile (49), (50) şi ~cuaţia
D(F, cp) =O ..
D(ct, ~)
8. 1nfăşurăţoarea unei familii de plane depinzînd de un parametru. Teoria
dezvoltată mai sus, privitoare la înfăşurătoarea unei familii de supr·afeţe
este aplicabilă în particular unei familii de plane.
În cele ce urmează, vom face o clasificare a înfăşurătoarelor· familiilor
de plane depinzînd de un parametru. În a~est scop vom demonstra două leme.
Lema I. Pentru ca un vector ă (t) să nu aibă direcţia fixă, este necesar şi
suficient ca produsul ă X ă' să nu fie identic nul.
Pentru a demonstra această lemă, demonstrăm propoziţia echivalentă:
Condiţia necesară şi suficientă ca un vector ă (t) să aibă direcţia fixă, este
ca produsul ă X ă' să fie identic nul.
În adevăr, dacă ă are direcţia fixă, derivata ă' are - evident - aceeaşJ
direcţie ca şi â, deci produsul â X â' este nul.
Reciproc, dacă produsul ă X ă' este nul, deci dacă vectorii ă şi ă' sînt
paraleli, avem
ă' = A ă. (5_1)
Dacă ci este versorul direcţiei lui ă, avem
ă=hoc,· (52~
122 Geometrie dllerenţialii
=============
de unde obţinem (prin derivare)
ă' = 1,, 'oc + h (1.',
adică, ţinînd seamă de (51) şi (52)

1Jioc = h'~ + ha.'. (53)
De aici, înmulţind scalar cu oc şi ţinînd scamă că ci' este perpendicular
pe oc,deducem
)..h = h'.
În consecinţă, (53) devine (suprimînd pe h)
oc' = o,
ceea ce înseamnă ca (1. este constant, deci ă arc direcţia fixă. Lema I este
complet demonstrată1 .
Lema II. Pentm ca un vector â (t), a cărui direcţie nu este fixă 2 , să nu
rămînă paralel cu un plan fix, deci ca vectorul ă X â' să nu aibă direcţia f ixă3 ,
este necesar Ji suficient ca produsul mixt (a ă 'ă ") să nu fie identic 1utl.
Şi de astă-dată demonstrăm propoziţia echivalentă:
Condiţia necesară §Î suficientă ca un vector â ( t), a cărui direcţie nu este
fixă, să rămînă paralel cu un plan fix, deci ca vectorul â X ă' să aibă direcţia
fixă, este ca produsul mixt (ă â'â ") să fie identic nul.
În adevăr, dacă â rămîne paralel cu un plan fix, derivatele â' si â"
rămîn de asemenea paralele cu acest plan. Deci vectorul ă X â' are di;ecţia
fixă, iar vectorii ă, â', ă" sînt coplanari, încît (ii â 'ă ") = O.
1 O altă demonstraţie, în care sînt utilizate componentele l(t), m(t), n(t)~ ale lui ă,
este următoarea:
Relaţia
ă' = Âă
este echi,·alentă cu relaţiile
l' m' n'
- = - =-=A.
l m n
Integrînd şi indicînd prin l0 , m0 , n0 constantele de integrare, obţinem
l m n
log - = log - = log - = f ')..dt,
lo mo no
de unde
m n
-=-=-
lo mo no
Aşadar, ă este paralel cu vectorul constant ele componente 10 , m 0 , n 0 , deci direcţia
lui â este fixă.
2 Cazul cînd ă are direcţia fixă este banal. ln acest caz ă este evident paralel cu o
infinitate de plane.
3
Echivalenţa condiţiilor: ,,vectorul ă nu rămînc paralel cu un plan fix" şi „vectorul
ă X ă' nu are direcţia fixă", rezultă din demonstraţia cc urmează.
1nlăşurătoare, contact 123
Reciproc, să presupunem că produsul vectorial â X â' este diferit de

zero (ceea ce înseamnă, potrivit lemei I, că direcţia lui â nu este fixă.) şi că
produsul mixt {â â'â") este identic nul.
Derivînd vectorul â X â' în raport cu t, obţinem
(â X ă')' = ă X ă".
Deducem
â(â X â')' = â(â X ă") = 0,
ă'(ă X â')' = ă'(â X ă") = - (ă ă'ă") = 0.
În virtutea relaţiilor
ă (ă X ă')' = 0, ă'(ă X ă')' = O,
vectorul (â X ă')' este sau nul sau perpendicular pe vectorii necolinari ă şi ă'.
În primul caz, ă X â' este constant, deci are direcţia fixă. În al doilea caz,
vectorii â X â' şi (ă X â')', perpendiculari pe vectorii ·ă, â', sînt paraleli,
deci, în virtutea lemei I, â X â' are direcţia fixă. Vectorul ă• X ă' avînd
direcţia fixă, â ră.mîne - ca şi â' - paralel cu un plan fix {perpendicular
pe direcţia ă X ă'). Lema II este deci complet demonstrată.
Să considerăm acum familia de plane reprezentată de ecuaţia ·
Fă =·p, (54)
unde vectorul normal â şi scalarul p depind de un parametru ex.
Fie P« planul, din familia (54), corespunzător valorii ex a parametrului.
Vom presupune că avem
â X ă' ;z= 0, (55)
. .
deci, potr1v1t lemei I, direcţia vectorului normal ă - al planu-
lui P« -variază, cînd ex variază. Aceasta înseamnă că excludem din
consideraţie cazul· cînd familia (54) este un fascicul de plane parale~e.
· Derivînd în raport cu ex ecuaţia (54),
obţinem ecuaţia
Fă'= p', (54')
a unui plan P;. În virtutea condiţiei (55),

planele P« §Î P; se întretaie după o dreaptă D«,
caracteristica planului Pa., }lerpendicu lară pe
vectorii ă, ă' (fig. 44), care generează, cînd ex
variază, înfăşurătoareaS a familiei de plane(54).
O suprafaţă generată de o dreaptă variabilă se
numeşte ·suprafaţă riglată, dreapta care o gene-
rează fiind generatoarea suprafeţei.
Potrivit teoriei generale, planul Pa este tangent suprafeţei riglate S,

în fiecare punct al generatoarei D«. O suprafaţă riglată, pentru care planul
tangent este acelaşi în lungul unei generatoare oarecare, se numeşte suprafaJă
desfăşurabilă 1 •
Putem deci spune:
Înfăşurătoarea unei fa,milii de plane depinzînd de un parametru este o
suprafaţă des/ăşurabilă.
Punctul caracteristic al dreptei D« (generatoarea înfăşurătoarei S)
este determinat - potrivit teoriei generale - de sistemul format din ecua-
ţiile (54), (54 ') şi ecuaţia
Fă"= p", (54"}
care reprezintă de asemenea un plan P;, al cărui vector normal este ă".
În ceea ce priveşte poziţiile relative ale vectorilor normali ă, ă', â ",
ai planelor P«, P;, P=, distingem două cazuri:
1°. vectorii ă, ă', ă" nu sînt coplanari;
2°. vectorii ă, ă', ă" sînt coplanari.
În cazul 1°, planele P«, P~, P;, se întretaie într-un punct 1\!l, punctul
caracteristic al dreptei D«.
Cînd 11 variază, planele Pa., P~, P~ variază. Deoarece, potrivit lemei II,
direcţia vectorului â X ă' al dreptei D« variază, înseamnă că dreapta D«
însăşi variază, generînd înfăşurătoarea S. .
Cît priveşte punctul caracteristic M al dreptei Da. determinat de ecua-
ţiile (54), (54'), (54 "), acesta poate varia cînd 11 variază., descriind o curbă
- muchia de întoarcere C a înfăşurătoarei S - la care rămîne tangentă
dreapta Da. (punctul de contact fiind M), sau poate fi un punct fix, ceea
cc mai putem exprima spunînd că muchia de întoarcere degenerează în
acest punct. Dacă muchia de întoarcere degenerează într-un punct fix M,
înfăşurătoarea S, generată de dreapta. D~, care trece prin M, este un con cu
vîrful în M.
În cazul 2°, cînd - pentru orice valoare a parametrului 11 - vectorii
ii, ii', â" sînt coplanari, deci avem identitatea
(ă ă' ă"} = o,
vectorui director â X â' al caracteristicii D« păstrează. direcţia fixă. Carac-.
teristica Da. păstrînd direcţia fixă, generează - dacă nu este fixă - un
cilindru, înfăşurătoarea familiei de plane (54). Dacă însă D« este fixă,
planele Pa. trecînd prin D«, familia (54) este un fascicul de plane concurente,
încît înfăşurătoarea degenerează în axa acestui fascicul.
În concluzie putem spune: ·
Dacă o familie de plane (54) - depinzînd de un parametru - nu e.Yt<t
un fascicul de plane paralele, şi dacă
(ii â' ă") =I= o,
1 Proprietăţile suprafeţelor riglate şi ale suprafcţelol' dcsfăşurabilc vor fi studiate
in cap. IV.
Infăşurăloare, ·contact 125
tnfă§urătoarea acestei familii este o suprafaţă generată d~ tange11,tele unei

curbe în spaţiu, sau un con. Dacă însă
(ââ' ă") = o;
înfă§urătoarea este un cilindru, tn particular - dacă familia (54) este un
fascicul de plane concurente - degenerează într-o dreaptă; axa fasciculului.
O h s e r v a ţ i e. Lema II ne permite să stabilim un criteriu potrivit
c.~ruia ştim dacă o curbă este plană sau nu: _
Pent,,u ca o curbă
r = r (t)
să fie plană, este necesar fi suficient să avem identic
(r' r" F"') = o. (56)
Admiţînd curba plană, este evident că tangentil este situată în planul
curbei, încît F' rămîne paralel cu un plan fix, planul curbei, deci con-
diţia (56) este îndeplinită.
Să admitem că (56) este îndeplinită, deci F' rămîne paralel cu un plan
fix şi fie â vectorul director· (constant) al normalei la plan. Înseamnă că
avem
r'â = o.
Integrînd şi indicînd prin p constanta de integrare, obţinem ecuaţia
F.â = p,
care reprezintă un plan. Vectorul de poziţie al punctului curent al curbei
verificînd ecuaţia unui plan, curba este situată în acest plan.
9. Înfăfu.rătoarea unei familii de suprafeţe depinzînd de doi paranietri.
Să considerăm o familie de suprafeţe
F (x, y, z, «, ~) = O, (57)
a, ~ fiind doi parametri independenţi.
Vom arăta că, în anumite condiţii (pe care le vom preciza. în cele ce
urmează), o familie (57) admite o înfăfurătoare, la care este tangentă fiecare
suprafaţă a familiei, în unul sau mai mu,lte puncte.
· Să admitem în primul rînd existenţa wiei suprafeţe S
G(x,y,z)=O,· (58)
la care este tangentă o suprafaţă oarecare Saf3 a familiei (57) şi fie M(x, y, z)
unul din punctele caracteristice (în care Saf3 şi S sînt t_angente), M fiind
re·gulat atît pentr"u Saf3 cît şi pentru .S. ·. -·· . -_- ···. · ··
Coordonatele lui M fiind anumite funcţii de ~, ~ care v·erifică (identic)
ecuaţiile (57) şi (58), deducem relaţiile (ideniităţi în «, ~)
FxXrz + FvYrz + F:Zrz + Frz = .O, .
Fxxa + FvYa + F:;Zţ3 + Fr3 = ..o,·-:. (59)
GxXrz + Gy1Jrz + Gz.Z:,. . O,
G.,:xf3 + GuYf3 + G:z;; = O.
126. Geometrie dlferentială
Cum ·apoi Scc'3 ş1 S sînt tangente în M, avem

Fx =F11 = F::. (60)
G.'= Gy V::
Din (59) deducem, ţinînd seamă de (60),

Fa= O, Fr, = O. (61}
Aşadar, coordonatele punctului curent (regulat) al înfăşurătoarei supra-
fe/elor Sar, yerifică ecua/iile (57) şi (61).
Se vede uşor că, dacă suprafe/ele S«'3 au. puncte singulare, coordonatele
acestor puncte, func/ii de tx şi ~' verifică de asemenea ecua/iile (57) şi (61).
Să considerăm problema inversă. Fiind dată ecuaţia (57), să-i aso-
ciem ecuaţiile (61) şi să presupunem că suprafaţa Sar,, reprezentată de ecua-
ţia (57), şi suprafeţele ~cc şi ~r,, reprezentate de ecuaţiile (61), au un punct
comun M (x, y, z), pentru coordonatele căruia sînt îndeplinite condiţi~le
~62)
D(Fcc,F13)
D (e<, (3)
(63)
·În virtutea condiţiei (62), pe de o parte .M. este punct regulat pentru
fiecare din supra.fetele Sa13 , ~cc' ~r,, pe de altă parte sistemul (57), (61) poate
fi rezolvat în raport cu coordonatele lui M:
X = X ( tx, f3) , y = y (tx, f3) , Z = Z ( rt, ~) , ( 64)
funcţiile x(tx, [3), y(rx, [3), z(ct., [3), continue şi avînd derivate parţiale continue,
verificînd identic ecuaţiile (57), (61).
· Derivînd hi raport cu ex identităţile ce se obţin astfel, deducem rela-
ţ.iile (identităţi în tx, ~) ·
F x Xcc + F Ya. + Fz Zcc

11 = O,
Fccxxcc + F«vYcc + FcczZa. + Fcca. = O, (65)
Fr,xXa. + F13yYcc + Fr,zZcc + F'3a. = O,
care determină derivatele xcc, Ycc, zcc, iar dacă derivăm în raport cu ~ obţ"i-
ncm rţ!laţ.iile (de asemenea identităţi în rx, [3) · ·
Fx~+F 11 y 13 +F2 z13 =0,
Fa.xX'3 + FccvY'3 +
F«zZt, + Fa?, = O, (65')
F13xX'3 +
F'3vY'3 + Fr,zZr, + Fr,r, = O,
care determină. derivatele x~, y 13 , · z?,, neproporţionale - în virtutea con-
diţiei (63) - cu xcc, Yc,., z01 •
lnfăşurătoare, contact 127
În adevăr, dacă am avea1

~ = Ya. =~,
X(3 Y'3 Z(3
din ultimele două relaţii (65) şi ultimele două relaţii (65') am deduce
Fa.a. Fa.'3
- =- ,
F13a. F13~
în contradicţie cu (63).
Condiţia (63) exprimă astfel că 1\tl este punct 1'egulat al suprafeţei S,
reprezentată de ecuaţiile (64).
În sfîrşit, primele relaţii (65) şi (65 ') exprimă că normala în NI la S"'13
este perpendiculară pe tangentele în M la curbele coordonate ~ -:- const.
şi ix= const. ale suprafeţei S, ceea ce înseamnă că Sa.'3 şi S sînt tangente în M.
ln concluzie: locul geometric al punctelor comune suprafeţelor Soca, La. şi
La este o suprafaţă - suprafaţa discriminantă a familiei (57) - formată din
înfăşurătoarea familiei şi din locul geometric al punctelor singulare ale supra-
feţelor acestei familii.
Printr-un raţionament asemănător cu cel făcut în teoria înfăşurătoarei
unei familii de curbe plane depinzînd de un parametru, se vede că, în general,
punctul caracteristic al suprafeţei Soca este limita punctului comun acesteia
şi suprafeţelor ap~opiate scx+h,'3 şi soc,(3+k, reprezentate respectiv de ecuaţiile
F (x, y, z, ix +h, ~) = O, F (x, y, z, ix, ~ + k) = O,

cînd h şi k tind către zero.
Putem extrage - din familia de suprafeţe (57) - o subfamilie depin-
zînd· de un parametru, presupunînd că oe şi ~ sînt legaţi printr-o relaţie
q> (oe, ~) = O. (66)
Suprafeţele acestei subfamilii sînt evident tangente înfăşurătoarei S
a familiei (57).
Cum ecuaţiile (57), (6'1), (66) reprezintă o curbă situată pe S, iar r
înfăşurătoarea ~ a subfamiliei (57), (66) este reprezentată de ecuaţiile (56),
(66) şi
Fa.<'Pa - Fa<t>a. = O,
evident verificate de coordonatele unui punct oarecare M al curbei r, în-
seamnă că r este situată pe L. Cum apoi M, aparţinînd înfăşurătoarei ~,
aparţine unei suprafeţe a subfamiliei2 , deducem că S şi ~ sînt tangente
în M, deci în lungu,l întregii curbe r. Astfel spus, înfăşurătoarea ~ este circum-
scrisă înfăşurătoarei S în lungul curbei r.
1
Adică Pcx X r(3 = O, unde r« = xa.i + +
Yocl zock, r13 = ~ai yr3} + +
Zf3k. Vec-
torii r 11 şi P(3 sint derivatele vectorului de poziţie r(<X, (3) = x(<X, (3) i +
y(<X, (3) J +
z(<X, (3) ic
al lui M.
1 Excludem din consideraţie punctele curbei r
care sint puncte singulare pentru
suprafeţele subfamiliei.
128 Geometrie dilerenlială
În cazul cînd familia (57) este constituită din plane, înfăşurătoarea unei
subfamilii depinzînd de un parametru este o suprafaţă desfăşurabilă.
10. lnfăşurătoarea unei familii de suprafeţe reprezentate parametric.
Fie familia de suprafeţe
F = F(u, v, IX), (67)
depinzînd de un parametru ot.
Dacă această familie admite o înfăşurătoare S, curba caracteris-
tică Ca., aparţinînd suprafeţei Sa. a familiei, este reprezentată de ecuaţia
F = F [u, v (u, IX), ot], (68)
unde v (u, IX) este o anumită funcţie de u şi ot. .
Ecuaţia (68), unde u şi IX sînt parametri variabili, reprezintă totodată
şi înfăşurătoarea S, generată de Ca..
Suprafeţele Sa. şi S avînd acelaşi plan tangent P într-un punct M al
curbei Ca., vectorii fu, Fv, tangenţi la curbele coordonate v = const.,
u = const. -prin .Lll - ale suprafeţei Sa., şi ·vectorii fu+ F1 ,vu,
Fv•Va. + Fa.,
tangenţi la curbele coordonate:,. = const., u = const. - prin M -ale supra-
feţei S, sîn"t coplanari. Însă vectorii 'fu, Fv şifu + 'fv·Vu sînt evident copla-
nari, astfel încît, pentru ca suprafeţele Sa. şi S să ·fie tangente în M, este
necesar şi suficient ca vectorii fu, F.0 şi F.,,•Va. + Fa. să fie coplanari, deci
să avem .
(Fu, rv·, Fvva. + Fa.) = 0,
ceea ce se mai scrie (deoarece i\ şi F.,,•Va. sînt coliniari)
(Fu.i\Fa.) = 0 (69)
sau, în scriere scalară,
I Xu Y11. Zu
X0 Yv Zi: = O. ·(69')
I Xa. Y~ Z:x
Relaţia (69) determină funcţia v (u, IX) pe care am presupus-o cunoscută.
Ectţaţia ·(68) reprezintă trei familii de suprafeţe, după cum rolul de
a determina suprafeţele familiei.îl are IX (cum am presupus mai sus), usau 'li.
Faptul că relaţia (69) este simetrică în indicii de derivare u, v, IX înseamnă
că înfăşurătoarele suprafeţelor celor tr~i familii coincid 1 •
Să considerăm acum .o familie de suprafeţe S
r = F(~, v, ot, ~), (70)
depinzînd qe doi parametri independenţi IX şi ~- .
Dacă această familie admite o înfăşurătoare S, vectorul de poziţie al
punctului caracteristic .M - în care Sa.~ şi S sînt tangente - depinde de ix
şi ~' ceea ce înseamnă că S este reprezentată de ecuaţia ·
F = F[u(IX, ~), 'lJ (ot, ~), <X, ~],
u (ci, ~) şi v ((X,·~) fiind anumite funcţii de «, ~-
1 In ipoteza că suprafeţele celor 3 familii nu au puncte singulare.
Din faptul că Scx13 şi S sînt tangente în M, rezultă că vectorii Fu, Fv(tangenţi

la curbele coordonate prin M ale suprafeţei Scx13 ) sînt coplanari cu vectorii
Fuucx +
Fv'IJcx +
f cx, i\,u13+ +
Fvv13 F13 (tangenţi la curbele coordonate prin M
la S). Deci vectorii i\,,, Fv, Fa., r13 sînt coplanari, ceea ce se poate scrie sub forma
L
Aceste relaţii determină funcţiile u (rl, ~) şi v(oc, ~) pe care le-am presupus

cunoscute.
Să observăm că ecuaţia (70) reprezintă şase familii de suprafeţe, după
. cum rolul de a determina suprafeţele familiei îl atribuim perechii (oc, ~)
sau uneia din perechile (u, v), (u, rl), (u, ~), (v, oc), (v, ~). Rezultă că înfăşu _.
rătoarele tuturor acestor familii de suprafeţe coincid1 • ·
B. CONTACT
Pentru a ne da mai bine seama de comportarea unei curbe în apropie-

rea unui punct regulat M 0 (al curbei), o putem compara cu altele, avînd
aceeaşi tangentă în M 0 , sau îi putem studia încovoierea (curbarea) în apro•
pierea lui M 0 •
Prima cale conduce la aşa-numita problemă a contactului, iar a doua,
la problema curburii.
În cele ce urmează, tratăm problema contactului a două curbe şi al
unei curbe cu o suprafaţă.
§ 8. Contactul a două curbe
11. Curbe reprezentate parametric. Fie două curbe

(C) F = r (t),
(C') p = p (t),
care au un punct regulat comun M 0 , în care sînt tangente 2 •
În virtutea ipotezei, avem relaţiile
Fo = Po, r' = Ap~,
unde indicele zero indică valo~i în M 0 , iar A este o constantă (scalară) nenulă.
1 Dacă suprafeţele celor şase familii nu au puncte singulare.

2 Faptul că am notat parametrul pe curba O' cu aceeaşi literă ca şi pe cel care figu-
rează în ecuaţia curbei C înseamnă că am pus în corespondenţă punctele celor două curbe.
corespunzătoare aceleiaşi valori t, atribuită parametrilor.
9 - Geometria diferenlfalil
Putem presupune că M 0 corespunde - pe ambele curbe - valorii1 t = O

şi că Â = 12 , ceea ce înseamnă că a doua din relaţiile precedente se scrie
r~ = P~-
Se poate întîmpla ca, în afara derivatelor de primul ordin ale func-
ţiilor P (t) şip (t), şi alte derivate consecutive, începînd cu
cele de ordinul
al doilea, să fie respectiv egale în M 0 • Să presupunem că avem
{71)
deci că vectorii P~i) - p~i), (i = 1, ... , p) sînt nuli, pe cînd vectorul

;,-~+1) - ~P+l) este nenul.
Dezvoltînd - după formula lui Taylor - funcţiile F (t) şi p (t) şi in-
dicînd prin M şi M' punctele celor două curbe, corespunzătoare valorii t
a parametrului, expresia vectorului MM' este, în
virtutea relaţiilor (71),
tp+l
MM' =- --
(p + 1) !
(-p(p+l) -
o
;;(P+l))
o
+ ••• ,
sau, dacă oprim dezvoltările funcţiilor F (t) ş1 p (e)
la termenii în p(P+l) si -PCP+l) respectiv
c' o ' o '
M .M t = (p-tp+l
--
+ )!
(7(J>+1) _
Po
;;(P+l)
o
+ i) ,
1
unde e este un vector care tinde către zero o dată cu t.
Deducem:
Fig. 45 --, 1
Iim MM = ___ (p(P+l) _ p(P+l)) =/= 0
t➔O tp+l (p+1)! O O .,
•
ceea ce putem exprima spunînd că vectorul MM' (deci şi segmentul MM')
este de ordinul p + 1 în raport cu t.
Invers, dacă vectorul MM' este de ordinul p 1 în raport cut, avem'· +
relaţiile (71), căci, dacă aceste relaţii ar avea loc pentru alt indice q în loc
da p, MM' ar fi de ordinul q + 1 =/= p 1. +
În ce priveşte curbele C şi C', spunem că acestea au în M 0 un contact
cel puţin de ordinul p.
1 Dacă M iniţial unei valori t0 a lui t pe C şi unei valori t'0 pe O',
0 corespunde
facem transf ormăl'ile
. -. = t- 10 , -.
I
= t - t0 ,'
după care schimbăm notaţia, punînd t în loc de-. şi-.', în ecuaţiile obţinute pentru cele
două curbe. ·
1 Facem transformarea _de parametru
Ţ = ).t
pe C 9i apoi schimbăm notaţia, punînd t în loc de -r.
..:~. . ·- . -
lniăşurătoare, contact_ 131
Ordinul de mărime al vectorului MM', ale cărui extremiiăţi M şi M'

sînt puncte curente (apropiate de M 0 ) pe C şi C', corespunzătoare la
valori egale ·atribuite parametrilor, nu este inf'ariant faţă de transformările
de parametri: există transformări de parametri pe C şi C' care păstrează
ordinul de mărime al lui MM', care păstrează deci relaţiile (71), însă pot
exista transformări care să nu păstreze acest ordin.
În adevăr, să observăm că vectorul ;ţ+t) - pţ+t), nenul în virtutea
ultimei relaţii (71), poate fi coliniar sau necoliniar 1 cu F~ ( deci paralel sau
neparalel cu tangenta în M O la C şi C'). Să presupunem că vec-
torii ;;ţ+t) - pţ+ 1 ) şi r~ sînt coliniari, deci că avem relaţia
.. (rţ+t) _.:_ pr+1)) X f~ = 0, (72)
echivalentă cu relaţia
rt+l) -~ P!f+l) = ar~, (73)
unde a este o constantă (scalară) nenulă.
Prin transformările de parametru
't' = 't' (t), a = a(t), (74)
pe C şi C' respectiv, din primele p relaţii (71) obţinem
d_F ) ( d-. )
( dŢ odt o·= (ddaµ) o(di
da )
o-~
(:::t (:: ): + (::t (:::t = (::~t (:: ): + t: L(:::1o, (75>
dllr) (dŢ )p + ... + (dr) (dP-r ). = (dPp') (da )p + ... + ( dp) (dPa)
(dT:P '
o dt o d-r dtP o daP o dt oO da o dtP 0
unde indicele zero indică valori în M 0 , termenii nescrişi în primul mempru al
ultimei relaţii slnt liniar.i în ( d'F) ,... ,(dP-'p) şi se anulează o dată
cu ( dŢ) ,... , (dP-l-r) , analog petr::::du-scd;::~rile în cc priveşte primu
dt o dtp-i 0
membri ai relaţiilor nescrise, iar membrul al doilea al fie cărei relaţii s~
obţine din primul membru, punînd ( dp} , 2
2
·(da)_.,
2
(d P) ,... ,
o da 0
(ddta) ,... ,;.JI.1
. 2 da dt O 0
loc de
dT: o
2
(drJ ,(d r\ ,... , (d-r),
d-r 2
Jo dt o
(ddt -r) o·, ... ,.respectiv.
2
2
· · ·
Analog, din relaţia (73) obţinem
dp+l') (dŢ)P+ + ... + -( dr-) (dp+1Ţ·)··-·_ (dp+lp) (da)P+l
(d-.P+l
1
o dt o d-r o dtP+l o daPi-1 o dt o
••• - (dp)
da
(dp+la)
o ·dtP.:f-.1
0
dr) (d-r)
= ~- ( d-. 0
dt O•
(7B)
1 J. Fa var d, Cours de geometrie differentielle locale, Paris, Gauthicr-Villars, 1957
(p. 153 a ediţiei din 1960 în limba rusăj .. ,
9*
132 Geometrie dllerentiald
· lmpunînd transformărilor (74) să reducă relaţiile (75) 1a relaţiile
di;:.) = (dip.} , (i = 1, ... , p ), (77)

( d-r' da' o
0
deducem că trebuie să avem
(di~) =(.di~), (i = 1, ... , p),

dt' 0 dt' 0
ş1 tn acest caz (76) devine
r.(:;::t-e:+~~)J (:: r + t::). [(::::).-c:::JJ =

dr) o (dt
= a (d-r d-r)
o. .(78)
Evident, trebuie să presupunem ( d-r) =/= O.

· dt 0
Dacă impunem, de asemenea, condiţia

.
(:::::1. -(:7;:). = b ( :: ).,
unde b este o constantă, şi punem:
a- b
d-r )P = c,
dt 0
din (78) deducem

'
dp+Jp) - ( dP+lp) = c ( dr ) , ( 79 )
( dTp+l daP+l O dT o
O
<:eea ce însemnă că pectorul dp+l-)

__r - (dp+l-)
_ _P este nenul şi paralel cu tan-
( dTP+l o daP+l o
genta în M 0 la C şi C', sau nul, după cum b ~ a sau b = a.
Prin urmare, în condiţiile impuse transformărilor (73), relaţiile (71)
au drept consecinţe relaţiile (77) şi
(80)
sau (77) şi
dP+lp) = (dP+lp) ' (81)

( dTP+l o daP+l o
după cum am luat b =/= a sau b = a.

Cît priveşte transformările ce se obţin prin condiţiile impuse mai sus,

acestea sînt
't" = f (t) + (p :b1)! tP+l, a= f (t), (82)
unde f (t) este o funcţie (continuă şi derivabilă) arbitrară, astfel că
( dldf) o = al =fo 0.
O dată efectuate transformările (82), unde f (t) este aleasă arbitrar1 ,

de exemplu, transformările
't" = t + b tP+l, a = t,
(p +1) !
-putem schimba notaţia, punînd t în loc de 't" şi a, în ecuaţiile curbelor2 ,

incit (77), (80) se scriu sub forma (71), pe cînd (77), (81) devin
(i)
Fo = Po(i) , (.
t = 1, ···, P
+ 1) · (83)
Aşadar, dacă vectorul ·p~P+t) - este coliniar cu F~ §i dacă
1
p~'+ >
luăm b =fo a
în transformările (82), relaţiile (71) sînt păstrate, deci este păstrat
.ordinul de mărime al vectorului MM'. Dacă însă luăm b = a, (71) se
reduc la (83): curbele C §i C' au în M 0 un contact cel puţin de ordinul p 1. +
Observăm că, oricum ar fi a (nul sau nenul) - în (73) - şi orice valori
(dP+la I " .
(dp+l"'t')
am atr1'b u1· d 1·rerenţe1. - - - - - , 1n virtutea re l aţ1e1 . . (78) vectoru l
dtP+l
dtP+l
dp+l;:)
__ -
ldP+l-) o (. d-)
_ _P este paralel cu _!_
o tangenta în M
(cu la C şi C') sau nul.
(d-rp+ 1
0 daP+l o d-r o
0
În consecinţă, dacă - în punctul comun M0 al curbelor C §i C' - au loc

relaţiile (71), nu există transformări de parametru care, păstrînd primele p
r;laţii, să reducă yectorul r~P+t) - Pt+i> la zero sau la un yector paralel cu
tangenta în M O la C §i C', dacă nu este paralel cu această tangentă.
Dacă însă p~TH-t) - p~+t) este paralel cu tangenta în M 0, putem - cum
am arătat mai sus - să-l reducem la zero. Această reducere fiind făcută, con-
siderăm vectorul F~r.+2> - 2
Pt+
>, care poat~ fi nul sau paralel cu tangenta
în M 0 sau neparalel cu această tangentă. In primul şi al doilea caz, după
reducerea vectorului p~P+ 2> - p~P+ 2> la zero, considerăm vectorul rlp+s) -
- -<P+a>
Po d
ş.a.m . .
Evident, curbele C şi C' fiind distincte, procedeul de reducere nu poate
.continua indefinit. Putem deci realiza o parametrizare a acestor curbe (putem
1 Îndeplinind însă condiţia ( d/) = a1 =/= O.

dt o
2 Aceasta înseamnă că punem în corespondenţă punctele celor două curbe cores-
punzătoare aceleiaşi valori t, atribuită parametrilor şi a. "'t'
134 Geometrie diferentlalii.
raporta curbele la un parametru) şi determina un număr finit n, astfel încît

în punctul comun M 0 să aibă loc relaţiile:
F~i) = p~i), (i = 1, ... , n)

(F~n+l) - p~n+l)) X F~ ==/= 0. (84}
Spunem că cele două curbe au în M 0 un contact de ordinul n.
Dacă ecuaţiile celor două curbe sînt
(C) X = I (t)' y = g ( t)' z = h ( t)'
(C') X = cp (t), y = o/ (t), z = X (t),
condiţiile (84) ale contactului de ordinul n în punctul comun M 0 se scriu
tO -- cp
O '
g
O -
- .1,
'l'O '
h
O -
- x
O '
(i -
-
1
' • • •'
n)
(85)
rang /(n+l) _'~
(n+l) (n+l) _g~ ,1,(n+1) h(n+l) ,,~
_ (n+1) =2 li
li
o 'Po go 't'o o Xo
Prezintă interes, în vederea aplicaţiilo~ ulterioare, cazul cînd
t (t) =cp (t). ·
Ultima condiţie (85) se scrie în acest caz
rang li Io~ g~n+t> _

g~
qi~n+i>
h~
h~n+1> _ X~n+i> 11= 2 · (86)
De asemenea, în cazul cînd

t (t) ~ (t), g (t) = = q1 (t),
ceea ce înseamnă că cele două curbe sînt situate pe un cilindru cu genera~
toarele paralele cu Oz, ultima condiţie (85) se scrie
rang toO, go' ho'

o h~n+i> -x~n+1>
li -- 2 (86')
li •
Deducem propoziţiile:
I. Fiind date curbele

(C) X = t (t), y = g (t), z = h (t),
(C') X = I (t), Y. = qJ (t), z = X (t),
care au un punct comun M 0 (regulat pentru ambele curbe), astfel căf ~~O,
relaţiile .
go(i> -_ 't'o , h
,r,Ci>
o -_ XoCi> , ( i• -_ 1 , • • ·, n ) ,
I g~n+1) - ql~n+l) I + I h~n+l) - x~n+l) I>o
constituie condiţii necesare §i suficiente pentru ca cele două curbe să aibă
în M 0 un contact de ordinul n.
/
1nlăşurătoare, contact 135
II. Fiind date curbele

(C) a:=f(t),y=g(t),z=h(t),
(C') a:= f (t), y = g(t), z = x(t),
care au un punct comun M 0 (regulat pentru ambele curbe), astfel că
I I~ I + I g~ I > o,
relaţiile
ho(i) = Xo(i) , (.
"= 1,... , n )
h~n+l) =/= x~n+1)
constituie condiţii necesare şi su/ iciente pentru ca cele două curbe să aibă tn
M 0 un contact de ordinul n.
III. Fiind date curbele plane
(C) X = I (t), y = g (t),
(C') a; = I (t), y = qJ (t),
care au un punct comun M 0 (regulat pentru ambele curbe), astfel
că f~ ~ O, relaţiile
g~i) = ~~i), ( i = 1, ... , n)
g~n+1) =/= ql~n+1),
~ constituie condiţii necesare şi suficiente pentru ca cele două curbe să aibă

în M 0 un contact de ordinul n.
12. Una din curbe dată parametric, cealaltă implicit. a) Curbe plane.
Să considerăm două curbe plane C şi C', prima fiind dată parametric:
x = f (t), y = g(t), (87)
iar cealaltă implicit
F (x, y) = O, (88)
despre care presupunem că sînt în contact (sînt tangente) în punc-
iul M 0 (x 0 , y 0 ), regulat pentru ambele curbe, corespunzător valorii t0 a lui t.
Să punem
 ( t) =
F [I (t), g ( t)] • (89)
Vom demonstra propoziţia:
Condiţiile necesare şi_ su/ icienle pentru ca cele două curbe C şi C' să aibă
un contact de ordinul n în M 0 sînt:
<f>o = O, ~= O, ... , <l>~n) = O, <l>~n+l) =/= O. (90)
În adevăr, M 0 fiind punct regulat al curbei C', cel puţin una din deri-
vatele parţiale ale funcţiei F (x, y) este diferită d.e zero în M 0 , de exemplu
(oFJ
oy o =/=. O. ţ_91)
Aceasta înseamnă că tangenta în M 0 , la C şi C', nu este paralelă cu Oy.,.

deci avem şi f~ =/= O. Reciproc, dacă f~ =/= O, rezultă =f= O. (oF)
ay o
Fie y = cp(t) funcţia definită de ecuaţia (88), în care am înlocuit pe :r:.
prin f (t). Avem deci identitatea
F [f (t), cp (t)] = O, (92)
iar curba C' poate fi reprezentată, în vecinătatea lui M0 , de ecuaţiile
X = f (t), y = + oF <p = o, (i = 2, ... , n + 1),
oxi . ax oy
termenii nescrişi conţinînd în factori derivate ale funcţiilor f şi cp, de la
ordinul I pînă Ia ordinul i - 1 inclusiv.
Făcînd t = t 0 , (92) şi (93) devin
F(/0 , <po) = O,
(aF)
'!I
ux o
1o. + (aF)
uy o
C?o. = '!I
0, (94)
( ai~)
oxt. o
f + ... + (aF) I ii)+ (aF) cp~i> = o,
~i
ax o oy o
(i = 2, ... , n + 1).
Dacă cele două curbe C şi C' au în M 0 un contact de ordinul n, atunci
, , (n) (n) (n+t) -,1:. (n+t)
go = C?o,
go = % , · · ·, go = <po , go ;"- % , (95)
încît relaţiile (94) se scriu
F Uo, go) = O,
(aF) ~ + (aF) g~ = o.
ox o1 O'!J o
oiF) f ' i
(-. + ••• + (oF)
-ax o f + (oF) -ay o g
(i) (i)_
0 - O, (t. _
- 2, ... , n) (96)
axi o O O
1
an+
( oxn + 1 o
F) It+1 + ... + (oFl
ax o
tt+t) + (oF)
oy o
g~n+l) =I= o,
.
sau, ţinînd seamă de (89),
<l>o = O,
<l>~t> = O, (i = l, ... , n)
<l>~n+l) r= Q,
adică tocmai relaţiile (90).
Iniăşurătoare, contact 137
Reciproc, presupunînd că relaţiile (96) - aceleaşi cu (90) - sînt înde-

plinite, din primele relaţii (94) şi (96) deducem
go = ({>o•
Din a doua relaţie (94) şi a doua relaţie (96) obţinem
(oF)
oy o
(g~ _ cp~) = O,
de unde, ţinînd seama de (91), rezultă
g~ = cp~.
De asemenea, scăzînd între ele relaţiile (94) şi (96) corespunzătoare
aceleiaşi valori a lui i, deducem succesiv
"_ " (n) _ (n)
go - Cf>o , • • • , go - % ·
În sfîrşit, din ultimele relaţii (94) şi (96), obţinem
(:Jo (g~n+l) _ q>~n + 1)) ~ O,
de· unde rezultă
g~n + 1) =/= Cf>o(n+l).
Am obţinut astfel toate relaţiile (95). Cum avem şi1 /~=/=O, sînt îndepli-
nite toate condiţiile propoziţiei III de mai sus: curbele C şi C' au în M0
-contact de ordinul n. Demonstraţie asemănătoare în cazul cînd am avea
(oF) = O, însă (oF) =I= O, deci şi g~ =I= O.

oy o ax o
O b s e r v a ţ i e. Condiţiile de contact (90) exprimă că cele două
curbe~ C şi C' au n +
1 puncte comune confundate în M 0 •
ln adevăr, pentru a afla punctele comune celor două curbe, eliminăm
pe ~ şi y între ecuaţiile (87) şi (88). Obţinem astfel ecuaţia
<l>(t)=O.
Unei rădăcini reale simple a acestei ecuaţii îi corespunde un punct
eomun, iar unei rădăcini reale multiple de ordinul p îi corespund p puncte
confundate, comune curbelor C şi C'.
Dezvoltînd primul membru după formula lui Taylor, ecuaţia prece-
dentă se scrie
<l>o +(t - to) <l>o' + ... +
(t-to)n <l>o(n) (t-to)n+1 <l>o(n+t) +
= O, + ...
n! (n+1)!
adică, în virtutea condiţiilor (90):
(t - to) n + 1 <J><n + 1) + .•. = O
(n + 1) !
0
'
ceea ce demonstrează afirmaţia de mai sus.

1 Ne situăm - ca mai sus - în ipoteza că (oF)
oy o
=I= O, deci· şi
.
1: =/= O.
138 Geometrie diierentlală
b) Curbe în spaţiu. Să considerăm acum două curbe în spaţiu C şi C',

prima reprezentată parametric
X = I (t)' y = g ( t)' z = k (t)'
iar a doua implicit
F (x, y, z) = O, G (x, y, z) = O, (97)
în contact în punctul M 0 (x0 , y 0 , z0), regulat pentru ambele curbe, corespunză
tor valorii t0 •
Punînd şi de astă dată
 (t) =F [f (t), g (t), k (t)], 'Y (t) = G[f (t), g (t), k (t)], (98)
vom demonstra propoziţia:
Condiţiile necesare §i suficiente pentruca cele două curbe C §" C' să

aibă eontact de ordinul n în M 0 sînt:
<Po = O, ~ = O, •.. , <l>~n) = O,
'Yo = O, 'Y~ = O, ..• , 'F'in> = O, (99)
I<l>~n+l) I + I'Y~n+l) I > O•
În adevăr, deoarece M O este punct regulat pentru C', unul cel puţin din
. .. ~ . . D (F, G) D (F, G) D (F, G)
eterm1naţn 1uncţ1ona 11-----'--_.;. , ~-_.;., ---.c-_.;.. -
d e exemp l u primu
· l-
d
D (y, z) D (z, x) D (x, y)
este diferit de zero în M0 • Înseamnă că tangenta în M 0 - la C şi C' -nu este
paralelă cu planul x = O, deci avem şi f~ =I= O.
Fie y = <p (t), z = ~ (t) funcţiile definite de sistemul (97) unde am în-
locuit pe :z; prin f (t). Avem astfel identităţile
F [f (t) , <p ( t) , q, (t)] = O, G [/ (t) , <p (t) , ~ (t)] = O, (100)
iar curba C' are - în vecinătatea lui M 0 - reprezentarea
X = I (t), y = + aF q,Ci> + aF.~co = o,
ax' ax ay az (101)
aa I' + aa <p, + aa ~, = 0 ,
ax ay az
ai~ f'i +.... + aa 1,0 + aa cp + aa ~ = o,
ax' ax ay OZ
(i =-2, ... , n + 1).
Dacă C şi C' au în M 0 contact de ordinul n, avem relaţiile

, , (n) (n)
go = cpo, go =<?o,···, go = <?o ,
ho = ~o, h~ = ~o, •••, h~n) = tp~n), (102)
g~n+l) - <p~n+1) I + I h~n+1) - ~~n+l) I >0. (102)
Făcînd t = t0 în (100) şi (101), obţinem relaţiile
F (Io, <po, tl,o) = O,
ax o1~+ (aF)
(aF) ay, ocp~ + (aF)
az o tl,~ = o,
ai~) 1~i + ... + (aF) t~i> + i aF) cp~i> + IaF) tl,ii> = 0 ,
( axi o ax o ' ay o az o
G (fo, <?o, tl,o} = O, (103)
ax o1~ + (aa)
(aG) ay ocp~ + (aa)
az o tl,~ = o,
ai~)o I ~i + ... + (aG)
(aa:i ax o ,~i) + (aG)
ay o cp~i) + (aG)
az o tl,~i) = O,
(i = 2, ... , n + 1)
iar de aici, ţinînd seamă de (102} şi (98), relaţiile (99) 1 •
· Reciproc, presupunînd relaţiile (99) satisfăcute şi ţinînd seamă că
determinantul funcţional D (F, G) este - prin ipoteză - nenul în M0 , obţi-
D (y, aj .
nem succesiv relaţiile (102). Cum avem, de asemenea 2 , f~ ::/= O, sîntem în
condiţiile propoziţiei I de mai sus: C şi C' au în M 0 un contact de
ordinul n.
Demonstraţie asemănătoare în cazul cînd în M 0 determinantul funcţio-
~al D (F, G) ar fi nul, însă n-ar fi nul D (F, G) sau D (F, G), cînd am avea
D (y, z) D (z, a:) D (x, y)
şi g~ =I= O sau h~ ::/= O respectiv.
i3. Curbs osculatoare. Dreaptă osculatoare. Cerc osculator. Să considerăm
tn primul rtnd o curbă plană C,
a:= t (t), y = g (t), (104)
şi o familie de curbe
F (a:, y, ot1 , ot2 , ••• , otn+ 1) = O, (105)
depinzînd de n +
1 parametri ot1 , ot2, ••• , 0tn+1•
1 ln cel puţin una din cele două relaţii car.e se obţin din relaţiile (103) corespunză
toare valorii i = n +
1, apare semnul =I= în locul semnului =, deoarece, altfel, ar
rezu1ta g(n+1) = q,0(n+i) ş1• h(n+1) = .,.<n+t)
'i'O
.. d" . 1. I • (102} .
, m contra 1cţ1e cu u tlma re aţ1e
0 0
2 Ne situăm - ca mai sus - în ipoteza că determinantul D (F, G) este nenul în
D(y,z)
M0 , deci şi /~=/=O.
Dacă, în familia de curbe (105), există o curbă C' care să aibă uri
contact de ordinul n cu curba C, într-un punct dat M 0 - corespunzător unei
valori t0 - al acesteia, spunem că C' este curba osculatoare a curbei C în M 0 „
Potrivit teoriei dezvoltate mai sus, valorile parametrilor !Xi, cărora le
corespunde curba osculatoare C' (dacă există), constituie o so lu ţie a· sis-
temului
 (to) = O, '(t0 ) = O, •.. , <n>(t0 ) = O, (106)
unde
(t) =F[f(t), g(t), <X. 1 , <X.2,···, <X.n+1]·
Curba osculatoare, în punctul M 0 al curbei C, este limita unei curbe r
a familiei (105), care trece prin n +
1 puncte ale curbei C, apropiate de M 0 ,
cînd acestea tind către M 0 •
În adevăr, fie t 1 <t2 < ... <tn+t valorile lui t, apropiate de t0 , cărora le
corespund punctele M1 , M2 , ••• , Mn+t ale curbei C, apropiate de M 0 • ·Scriind
că ecuaţia (105) este verificată de coordonatele xi = f (ti), Yi = g(ti) ale
punctelor Mi, (i = 1, ... , n +
1), obţinem sistemul
(107)
verificat (în general) de un sistem de valori ale parametrilo_r cxi, căruia îi
core~unde o curbă r a familiei (105) 1 •
In virtutea teoremei lui Rolle, derivata funcţiei continue (t} se anu-
lează pentru n valori t~, t;, ... ,
t;, (cel puţin), aparţinînd respectiv interva-
lelor (t1 , t2), (t 2 , t3), ••• , (tn, tn+1):
' ( t~) = o, , (t;) = o, ... , , (t~) = o.
În virtutea aceleiaşi teoreme, aplicată funcţiei '(t), derivata <l> 11 (t)
se anulează pentru n - 1 valori t;,
t; ,... , t;:_1 , aparţinînd respectiv inter-
valelor ( t~, t;), ( t;, t;), ... , ( t:i-1 , t~):
<l>"(t~') = o, <l>"(t;) = o, ... , "(t:_1) = o.
Raţionînd mai departe în acelaşi mod, deducem că valorile parame-
trilor <X.i, cărora le corespunde curba r, verifică totodată sistemul
(108)
unde t~, t;,_... ,
tin> sînt valori care aparţin intervalului (t 1 , tn+1 ).
Dacă M 1 , M 2 , ... , Mn+l tind către M 0 , deci dacă t1 , t2 , ... , tn+l tind către
t 0 , atunci t~, t:, ... , tfn> tind de asemenea către t 0 •
Sistemul (108) se reduce la sistemul (106), încît, în adevăr, curba r
are drept limită curba osculatoare C' în M 0 •
1 Raţionamentul presupune existenţa unui sistem de valori reale ale parame-
trilor IXi, soluţie a sistemului {107j, precum şi realitatea curbei r, corespunzătoare

valorilor parametrilor «i•
lniăşurătoare, contact 14'f
Este posibil să existe puncte ale curbei C, în care contactul curbei os-
culatoare C' cu C să fie de ordinul n +
1 sau mai mare decît n 1. Curba +
osculatoare într-un astfel de punct se numeşte curbă supra-osculatoare, valoa-
rea t0 {căreia-i corespunde punctul) şi valorile parametrilor °'i (cărora le cores-
punde curba osculatoare) fiind date de sistemul format din ecuaţiile (106)
şi ecuaţia
Cl>(n+l) ( to) = Q.
Ordinul contactului este egal cu ordinul - micşorat cu o unitate - al
primei derivate a funcţiei ( t) care nu se anulează pentru t = t0 •
Ca ap1icaţie, să considerăm familia de cercuri
( x - a) 2 +(
y - b)2 - R 2 = O, (109)
unde a,b, R sînt parametri.
Sistemul (106) se scrie (suprimînd indicele zero):
(x - a) 2 + (y-b) 2 = O,
- R2
(x - a) x' + (y - b) y' = O, (110)
(x - a) x" + (y - b) y" + x' + y' 2 2
= O.
În acest sistem, x şi y reprezintă funcţiile. f (t) şi g (t), din ecuaţiile (104)
ale curbei C.
Deducem formulele
y' (x'I + y'I) x' (x'2 + y'2)
a=x- - - - - - , b = y
x'y" - y'x"
+ --'-----'"----'-
x'y" - y'x"
'
3 (111)
R = (x'2_
.;..... +_,;;y'2)
__2 '
I x'y"-y'x" I
care exprimă coordonatele centrului şi raza cercului osculator în punc-
tul M ( x, y) al curbei C.
Se vede, din a doua ecuaţie (110), că centrul cercului osculator în M
este situat pe normala în M la curba C.
Deoarece în ecuaţia (109) intră trei parametri, înseamnă că cercul oscu-
lator - într-un punct M al curbei C - are, dacă nu este supra-osculator, un
contact de ordinul doi cu C.
De asemenea, în virtutea propoziţiei demonstrate mai sus, cercul oscu-
lator în M este limita unui cerc {real) r, care· trece prin trei puncte ale
curbei C, apropiate de M, cînd acestea tind către M. Rezultă că cercul oscu-
lator trapersează curba, în punctul de contact.
Să considerăm acum o curbă C în spaţiu
x = f(t), y = g(t), z = h(t), (112)
şi o familie de curbe
F(x, y, z, ot1 , ot 2 , ••• , ot 2n+ 2 ) = O,
(11.3)
G (x, y, z, <Xi, ot 2 , ••• , ot2n+ 2) = O,
depinzînd de 2n +2 parametri ot 1 , ot2, ••• , ot 2.n+2•
,,,/
Dacă, în familia de curbe (113), există o curbă C' care să aibă un

contact de ordin n cu curba C, într-un punct dat M 0 - corespunzător
valorii t0 - al acesteia, C' se numeşte curba osculatoare a curbei C în M 0 •
În virtutea teoriei contactului, valorile parametrilor (Xi' cărora le cores-
punde curba osculatoare C', sînt date de sistemul
<l>(t 0) = O, <l>'(t0) = O, ... , <1>(n)(t0) = O,
(114)
'F(to) = O, 'f'(to) = O, ... , 'f(n)(t0 ) = O,
unde
( t) =F [I (t), g( t), h( t), (X1 , (X2, ••·, (X2n+2J,
'F(t) = G[f(t), g(t), h(t), (Xi, (X2, ••. , IX2n+2J•
Curba osculatoare în punctul M 0 al curbei C este limita unei curbe r
a familiei (113), care trece prin n + 1 puncte ale curbei C, apropiate de M 0 ,
cînd acestea tind către M 0 •
În adevăr, dacă t1 < t2 < ... < t~+1 sînt valorile lui t, apropiate de t0,
cărora le corespund punctele M 1 , M 2 , ... ,Mn+l ale curbei C, apropiate
de M 0 , scriind că ecuaţiile (113) sînt verificate de coordonatele
xi = f (ti) , yi = g ( ti) , zi = h (ti) ,
ale punctelor Mi (i = 1,2, ... ,n + 1), obţinem sistemul
<l>(t1) = O, <l>(t2) = O, ... , <l>(tn+1) = O,
'F(t1 ) = O, 'F(t2 ) = O, ... , 'F'(tn+1) = O,
verificat (în general) de un sistem de valori ale parametrilor (X1 , (X2 , ... , ~n+2 ,
căruia îi corespunde o curbă r a familiei (113).
Raţionînd ca în plan, deducem că valorile parametrilor, cărora le cores-
punde curba r, verifică, de asemenea, sistemul
<l>(t1 ) = O, <l>'(t~) = O, <l>"(t:) = O, .•. , <1>(n)(tin>) = O,
(114')
'Y(t1) = O, 'Y'(~) = 0, ... , 'F"{t~) =O, ... , 'f(n)(î{n>) = O,
unde t~, t;, •.. , tfn>, t~, Î:, ... , tln> sînt anumite valori care aparţin interva-
lului (t1 , tn+i).
Dacă punctele M 1 , M 2 , ••• , Mn+l tind către M 0 , deci dacă t 1 , t 2 , ••• , tn+l
tind către t0 , atunci t~, t~, ... , tin>, (, i: ,... ,
ipi> tind, de asemenea, către t0 ,
încît sistemul (114') se reduce la (114): curba rare drept limită curba oscula-
toare C' în M0 •
Este posibil să existe puncte ale curbei C, în care contactul curbei oscu-
latoare C' cu C să fie n +
1 sau mai mare decît n 1. Despre curba oscula-+
toare într-un astfel de punct, spunem că este supra-osculatoare, valoa-
rea t0 (căreia-i corespunde punctul) şi valorile parametrilor (Xi (cărora le cores-
punde curba supra-osculatoare) verificînd sistemul format de ecuaţiile (114)
şi ecuaţiile
<J>(n+l)(t0) = O, 'Y(n+l)(t 0) = O.
\
1nfăşurii.toare, contact 143
Ordinul contactului este egal cu ordinul - micşorat cu o unitate - al

primeia din derivatele funcţiilor <l>{t), 'l"(t), care nu se anulează pentru
t = _t0 •
Vom considera, ca aplicaţie, familia de drepte
y = ax + p, z =· bx + q.
Indicînd prin indicele zero valorile funcţiilor x, y, z - date de (112) -
şi derivatelor lor, pentru t = t0 , sistemul (114) se scrie
Yo =axo+ p, y'o = ax~.
z 0 = bx0 +
q, z' 0 = bx~,
de unde obţinem
a = Y~'
X~
încît dreapta osculatoare a curbei C, în M 0 , are ecuaţiile
x-xo Y-Yo
- -=- - = z--Zo
-,
X~ y~ Z~
în care recunoaştem ecuaţiile tangentei în M 0 la C.

Pentru ca dreapta osculatoare să fie supra-osculatoare, trebuie să avem
de asemenea
Deducem
X~ y~ Z~
-=-=-,
Xo y; z;
adică, în scriere vectorială:
F~ X F~ = 0.
Prin urmare dreapta-supra-osculatoare este tangentă staţionară a curbei C.
Dreapta osculatoare (tangenta nestaţionară) are cu curba C un contact
de ordinul I, pe cînd ordinul contactului dreptei supra-osculatoare (tangen-
tei staţionare) este cel puţin doi.
§ 9. Contactul unei curbe cu o suprafaţă
14. Curba dată parametric, suprafaţa implicit. Pentru a defini contactul

unei curbe cu o suprafaţă, considerăm o curbă C, dată parametric
x = f(t), y = g(t), z = h(t) (115)
şi o suprafaţă S, dată implicit:
F(x, y, z) = O, (116)
în contact (tangente) în punctul M 0 (x0 , y 0 , z0), corespunzător valorii t0 a
lui t (fig. 46).
_/
Presupun~m că M 0 este punct regulat, atît pentru curba C, cît şi pentru

suprafaţa S. Inseamnă că cel puţin una din derivatele parţiale ale func-
ţiei F(x, y, z) este diferită de zero în M 0 , de exemplu
(•oF)
OZ o
=f= O. (117)
Condiţia (117) exprimă că planul tangent în M 0 la S nu este paralel cu

axa Oz (normala în M 0 la S nu este paralelă cu planul xOy). În virtutea
acestei condiţii, pe de o parte tangenta, în M 0 la C nu este paralelă cu Oz, deci
---
+
I/~ I I g~ I > O, pe de altă parte paralela la Oz, prin punctul curent M al
curbei C, de ajuns de apropiat de M 0 , taie
z suprafaţa S într-un singur punct M'. Ab-
scisa şi ordonata lui M' fiind x = f(t) şi y.....:..
C = g( t), aceleaşi cu abscisa şi ordonata lui M,
cota z = x(t) a lui M' este funcţia definită
de ecuaţia (116), unde am înlocuit pe x şi y
prin f(t) şi g(t). Avem deci identitatea
!I F[f(t), g(t), x(t)] = O, (118)
iar curba r, descrisă de M' pe suprafaţa S,
este reprezentată, în vecinătatea lui M 0 ,
Fig. '16
de ecuaţiile
X = f(t), y = g(t), Z = x(t).
Curba r poate fi considerată ca intersecţia suprafeţei S cu cilindrul ale

cărui generatoare se sprijină pe C şi sînt paralele cu. Oz.
Din (118) deducem, prin derivare, identităţile
oF 1, + oF g, + oF X, =
::i ::i ::i
0'
ux uy uz
(119)
oiF. f'i+ ... + oFf(O + oF g + oF X (i) (i) -- - , ••• , n + 1) '
o, (',, -2
oxt ox oy OZ .
termenii nescrişi conţinînd în factor derivate ale funcţiilor /, g şi X, de la
ordinul / pînă la ordinul i - 1 inclusiv.
Făcînd t = t0 în (118) şi (119), obţinem relaţiile
F(fo, go, Xo) = O,
(oF)
a.v o
,~ + (oF)
oy o
g~ + (oF) X~ = o,
OZ o (1:lU}
(oi~) f~i + ... + (oF) ni) + (oF) g~i) + (cJF) X~il = O,

oxi o ox o oy o OZ o
(i = 2, ... , n + 1).
Dacă cele două curbe C şi r au în M 0 un contact de ordinul n, atunci
ho = Xo, h'o -- x·o, ••• , hM
o -- x<11)
o ' h(n+l)
o =I= y(n+l) '
11.() • (121)
1niăşurăloare, contact 145
încît obţinem, din (120), relaţiile
F(fo, go, ho) = O,

âF) f~ + (oF) g~ + (âF) h~ = O,
(âx o ây o oz o (122)
(âi~) f~i + ... + (âF) fii) + (oF) gtO + (oF) hti> = o, (i = 2, ... ,n),
ox o ox o oy o oz o
( on+ F) f~n+1 + ... + (âF)
1
oxn+1 o
f(n+l) + (aF) g<n+l) + (âF) h,(n+l) =p 0.
ax o o ay o o âz o o
Punînd
<l>(t) = F[f(t), g(t), h(t)],
relaţiile (122) se mai scrm
<l>o = O, ~ = O, ... , &n> = O, &n+l) =I= O, (123)
unde indicele zero arată valori în M 0 (pentru t = t0).
Reciproc, presupunînd că relaţiile (123) - aceleaşi cu (122) - sînt
satisfăcute şi ţinînd scamă
de (117) 1 , obţinem relaţiile (121). Cum
apoi f~ I I+ I I
g~ > O, curbele C şi r
au în M 0 un contact de ordinul n.
Condiţiile (117) şi (123) nu depind de curba r, ci numai de suprafaţa S,
curba C şi punctul de contact M 0 • Putem deci conchide că rezultatul obţinut
mai sus rămîne valabil dacă, în locul curbei r, considerăm curba de intersecţie
a suprafeţei S cu cilindrul ale cărui generatoare se sprijină pe C şi sînt
paralele cu o direcţie oarecare 6., neparalelă cu planul tangent în M 0 la S.
Dacă ordinul contactului este n, spunem că suprafaţa S şi curba C au,
în M 0 , un contact de ordinul n.
Putem deci enunţa propoziţia:
Relaţiile (123) constituie condiţiile necesare şi suficiente pentru ca supra-
faţa S şi curba C să aibă, în M 0 , un contact de ordinul n.
O b serva ţie. Condiţiile de contact (123) exprimă că suprafaţa S şi
curba C au n +
1 puncte comune confundate în M 0 •
În adevăr, ecuaţia
(t) = o,
- care permite determinarea punctelor comune curbei şi suprafeţei, poate fi
scrisă
<l>o + (t - to) <l>o' + ... + (t - to) n <on) + (t - to) n+1 <l>(n+l) + .. . = O

nI (n + 1} 1 ° '
!J.dică, în virtutea condiţiilor (123),
(t-tp)n+1 (n+l)
0
+ ... = O•.
(n+1) I
· 1 Dacă (117} n-ar fi îndeplinită, punctul M 0 fiind regulat pentru S, ca şi pentru C
am avea ( aF) o ==f=. O, sau ( oF) şi concluziile ar fi aceleaşi cu cele ce se obţin mai sus.
ax oy o
10
146 Geontetrle diferenţială
. 15. Suprafeţe osculatoare. Plan osculator. Să considerăm o curbă în

spaţiu C, dată parametric
a:= f(t), y = g(t), z = h(t), (124)
şi o familie de suprafeţe
F(x, ·Y, z, <X1, <X2,•··, Ctn+1) = O, (125)

depinzînd de n +
1 parametri <X1 , <X2 , ... ,<Xn+l·
Dacă, în familia de suprafeţe (125), există o suprafaţă S care să aibă un
contact de ordinul n cu curba C, într-un punct d~t M 0 - corespunzător
valorii t 0 - al acesteia, suprafaţa S se numeşte suprafaţă osculatoare a
curbei C în M 0 •
In virtutea teoriei contactului u,nei curbe cu o suprafaţă, valorile para-
metrilor <Xi, cărora le corespunde suprafaţa S, sînt date (în general) .de
sistemul
<l>(t0) = O, <l>'(t0) = O, ... , <l>(n>(t0) = O, (126)
unde
<l>(t) = F[f(t), g(t), h(t), <X1, <X 2, ... ,0tn+1J•
Suprafaţa osculatoare, în punctul M 0 al curbei C, este limita unei supra-

feţe ~ a familiei (125), care trece prin n +1 puncte ale curbei C, apropiate
de M 0 , cînd acestea tind către M 0 •
Demonstraţia se face întocmai ca în cazul curbelor osculatoare ale
curbelor plane.
Este posibil să existe puncte ale curbei C, în care contactul cu supra-
faţa osculatoare să fie de ordinul n +
1 sau mai mare decît n 1. Spunem +
că suprafaţa osculatoare, într-un astfel de punct, este supra-osculatoare,
valoarea t 0 (căreia-i corespunde punctul) şi valorile parametrilor <Xi (cărora
le corespunde suprafaţa supra-osculatoare) verificînd sistemul format din
ecuaţiile (126) şi ecuaţia
<l>(n+l)(to) = Q.
Ordinul contactului este egal cu ordinul - micşorat cu o unitate -

al primei derivate a funcţiei <l>(t) care nu se anulează pentru t = t 0 •
Ca aplicaţie, să considerăm familia de plane
11.â = p, (127)
unde li. reprezintă vectorul de poziţie al punctului curent al unuia din pla-
nele familiei, şi curba C dată prin ecuaţia
F = F(t). (128)
Cum în ecuaţia (127) intră trei parametri (rapoartele a două din compo-
nentele lui â, către a treia, şi p), sistemul (126), care determină, în general.
planul osculator în punctul regulat M al curbei C, corespunzător valorii t

.a parametrului, este format din ecuaţiile
Fă= p,
r'ă = o, (129)
r"ă = o.
Ne vom situa în primul rînd în ipoteza că tangenta în M nu este staţio

nară, deci
r' x r" =I= o.
Potrivit ultimelor două ecuaţii (129), vectorul ă este perpendicular
pe planul vectorilor r', F", deci diferă printr-un factor scalar de produsul
vectorial r' X F ", şi putem lua
ă=r'xr".
Din prima ecuaţie (129) obţinem
p = F (F' X r").
Deducem că ecuaţia planului osculator în M este
(R - F) (F' X F") = O,
adică
- r,
(R -r, _, r_,,) = o. (130)
Sub formă scalară, ecuaţia planului osculator se scrie
X-a: Y-y Z-z

:c' y' z' = o, (130')
y" z"
unde X, Y, Z sînt coordonatele punctului curent în acest plan, iar x, y, z
coordonatele punctului de contact M.
Orice plan tangent (care conţine tangenta) în M, diferit de planul oscu- '
lator, are un contact de ordinul întîi 1 cu C, iar planul osculator are un contact
de ordinul doi (cel puţin).
Dacă, împreună cu condiţiile (129), este îndeplinită şi condiţia
F'"ă =/= O,
contactul planului osculator este de ordinul doi. Dacă. însă avem
r'"ă = o, (131)
eontactul este de ordinul trei (cel puţin). Planul osculator este supra-oscula-
tor sau staţionar.
1 Condiţiile care exprimă acest contact sînt primele două condiţii (129).
10*
1/48 Geometrie dilerentială
Ultimele două relaţii (129) şi relaţia (131) exprimă că vectorii F', r", r'"
sînt perpendiculari pe ă, deci coplanari.
Aşadar avem propoziţia:
. Dacă tangenta în punctul M al curbei C nu este staţionară, condiţia ( nece-
sară şi suficientă) ca planul osculator în M să fie staţionar este
(r' r" r"') = o. (132)
_ În virtutea unei proprietăţi generale a suprafeţelor osculatoare, putem
spune că, dacă tangenta în punctul M al curbei C nu este staţionară, planul
osculator este limita planului determinat de trei puncte ale curbei C, apropiate
de M, cînd aceste puncte tind către M.
În consecinţă, dacă tangenta în M nu este staţionară, planul osculator
în M traPersează curba.
Să presupunem acum că tangenta în M este staţionară, deci avem
r' X F" = 0.
În acesţ caz, a treia ecuaţie (129) fiind echivalentă cu a doua, orice
plan tangent în M are un contact de ordinul doi (cel puţin) cu curba C.
Sîntem conduşi să considerăm planul supra-osculator (staţionar) 1 care
are un contact de ordin mai mare decît doi, deci să asociem primelor două
ecuaţii (129) în primul rînd ecuaţia ,
r"'ă = o.
Dacă
r' x r'" =I= o,
putem lua
ă = r' x r"',
încît ecuaţia planului supra-osculator: care are un contact de ordinul trei
(cel puţin) în M, cu C, este în acest caz
(R - r, r', F"') = o.
Ma-i general, dacă 'f(s) este prima derivată neparalelă cur', în M, orice
plan tangent are un contact de ordinul s-1 cu C şi ecuaţia planului şupra
osculator, care are cu C un contact de ordinul s (cel puţin), este
(R - r, r', r( 8>) = o. (133)
EXERCIŢII
I. Să se afle înfăşurătoarele dreptelor.

~
2
(x - a) - ~y - a = O,
~
3
(x - a) + 3~x - 2y = O.
R. Parabola y 2
+ 4a(y - a) = O şi cisoida x(x2 +y 2) - ay2 = O.
1 Se- vede că, în acest caz, condiţia (132) este îndeplinită.
. ·· -:--_
2.- Fiind dată o elipsă sau o hiperbolă, pe coardele paralele cu una din
axele de simetrie, ca diametri, se construiesc cercuri. -
Să se afle înfăşurătoarea acMtor cercuri.
R. În .cazul elipsei, se obţin două elipse, una corespunzînd coardelor
paralele cu axa mare, cealaltă coardelor paralele cu axa mică, iar în cazul
hiperbolei două elipse sau două hiperbole, după cum axa transversă este mai
mare sau mai mică decît axa netransversă.
3. Fiind dată o parabolă P, să se arate că înfăşurătoarea cercului variabil
care trece printr-un punct fix A, situat pe axa parabolei, şi al cărui centru
descrie parabola, este o cubică (care devine cisoidă dacă A este vîrful
parabolei). •
· Să se cerceteze dacă această cubică are puncte singulare.
Să se construiască cubica.
Indicaţie. Se consideră parabola
y 2 = 2px,
şi punctul A(a, O).
R. Ecuaţia cubicei este
(x2 +
y2 - a 2 ) ( x - a) +
py2 = O.
4. Să se afle înfăşurătoarea familiei de curbe
(y +
A) 2 - (x +
A2 ) 3 = O.
5. Vîrful unei parabole P, de parametru p ş1 cu axa pa.ralelă cu Ox,
descrie parabola
y 2 = 2qx.
Să se afle înfăşurătoarea parabolei P.
R. Parabola y 2 = 2(p q)x. +
6. Fie un punct fix P şi un punct variabil M care descrie o curbă C.
Să se demonstreze că înfăşurătoarea cercului construit pe segmen-
tul PM, ca diametru, este podara1 curbei în raport cu P.
7. Un punct luminos este situat pe un cerc. Să se afle înfăşurătoarea
razelor reflectate de cerc.
Indicaţie. Se presupune originea în centrul cercului, cercul dat prin
ecuaţiile parametrice
x = a cost, y = a sin t,
iar punctul luminos în A (a, O).
R. Ecuaţiile parametrice ale înfăşurătoarei sînt
x = ~ (2
3
cost + cos 2t), y = ~ (2 sin t
3
+ sin 2t),
deci înfăşurătoarea este o epicicloidă a cercului de rază~, cu centrul în
3
origine 2 • Deoarece cercu] mobil are aceeaşi rază ca şi cel fix, înfii.şurătoarea
este o cardioidă.
1 v. exerciţiul 6 de la sîîrşitul cap. I.
2 Exerciţiul 14 de la sfîrşitul cap. I.
150 Geometrie diferenlială
8. Să se determine înfăşurătoarea unei drepte variabile care formează

cu două drepte date un triunghi de arie dată.
Indicaţie. Se consideră ca origine a sistemului de coordonate punctul

comun celor două drepte şi ca axă Ox una din ele. Ecuaţia celeilalte fiind
y = mx,
punctele în care dreapta variabilă taie dreptele fixe au coordonatele (ot, O)
şi (~, m~).
R. Hiperbola
4y(y - mx) + m 2a 2 = O,·
pentru care dreptele date sînt asimptote.
9. Să se determine înfăşurătoarea familiei de curbe
(:r + (:r-1 = o,
ştiind că parametrii ot, ~ verifică relaţia
(:r + (!f -1 = O, (a, b constante).
Indicaţie. Se procedează ca în aplicaţia de la § 5, 2.

R. Ecuaţia înfăşurătoarei este
(:f:·+ (!f;· -1 = o.
Dacă m = 1, n = 2 sau m = 2, n = 1, înfăşurătoarea este astroida
alungită
2 2
(:P+(n3-1=0.
10. Se ştie că, dacă se consideră un sistem de coordonate ortogonale,
axa Ox fiind orizontală, iar axa Oy verticală, traiectoria unui punct material
lansat din origine, în vid, cu viteza v0 , care face unghiul ot cu axa Ox, este
parabola reprezentată de ecuaţiile parametrice
:r; = Vot cos ot, y = - gta

-+v
2
..
0 t s1not,
unde t reprezintă timpul avînd ca origine momentul lansării, iar. g este

acceleraţia gravitaţiei.
Fiecărei valori a lui ot corespunzîndu-i o parabolă, să se afle înfăşură
toarea acestei familii de parabole.
R. Înfăşurătoarea este parabola de siguranţă
y = - -g x
2
2 +~-·
211 2g
1niăşurătoare, contact 151
11. Să se afle înfăşurătoarea unui diametru al unui cerc care se rosto-

goleşte fără alunecare pe o dreaptă fixă.
Indicaţie. Se considePă diametrul care trece prin origine atunci cînd

cercul C, de rază a, este tangent în O axei Oa; (dreapta fixă).
Pentru a obţine ecuaţiile parametric& ale diametrului1 , se folosesc
ecuaţiile parametrice ale cicloidei2 •
R. Cicloida de ecuaţii parametrice
a;=!!:... (2t - sin 2t), y

2
= !!:...2 (1 - cos 2t),
descrisă de un punct al cercului de rază ~, care se rostogoleşte pe Ox.

2
12. Să
se afle înfăşurătoarea unui diametru al unui cerc care se rosto-
goleşte fără alunecare pe un cerc fix.
Indicaţie. Se consideră drept cerc fix, cercul cu centrul în origine şi
raza a, şi, în cercul mobil C, de rază Âa, diametrul care trece prin punctul
A(a, O), atunci cînd punctul de contact al lui C cu cercul fix este A.
Se folosesc ecuaţiile parametrice ale epicicloidei şi hipocicloidei3 •
R. Epicicloida
a; = (1 + ~) a cos Ât __ ">.. a
2
cos (2 + A) t, y = (1 + ~) a sin Ât -
- ">.a sin(2 + A) t,
2
sau hipocicloida
a;= (1 - ~) a cos Ât +,..;cos (A - 2)t, y = (1 - ~) a sin Ât +
+">.asin (A - 2)t,
2
după cum cercul mobil este exterior sau interior celui fix.
13. Să se afle înfăşurătoarea şi muchia de întoarcere a familiei de plane
hx sin t - hy cos t + az = aht .
R. Dacă punem .:.. = u, ecuaţiile parametrice ale înfăşurătoarei sînt

/&,
a;= a(cost + tsint-usint),

=
a(sin t - t cost+ u cost),
y
z = hu,
iar muchia de întoarcere este elicea
a; = a cos t, y = a sin t, z = ht.
1 Ecuaţiile parametrice ale dreptei determinată de punctele (x1 , y 1) şi (x2 , y2)
sint x= :ci+ p(:i:2 -x1),
y= Y1 + P(Y:a-Y1l•
152 Geometrie diferenţiala
14. Aceeaşi problemă pentru familia de plane

hx sh t - hy eh t + az = aht.
R. Înfăşurătoarea este suprafaţa
x = a (eh t - t sh t + u sh t),
y = a(sht- tcht + ucht),
z = hu,
iar muchia de întoarcere este curba
x = a eh t, y = ash t, z = ht.
15. Să se afle înfăşurătoarea familiei de sfere
(x - + y2 + z2 =
oc)2 a~2.
R. Conul _a_ x 2 + y 2 + z2 = O.
a-1 .
16. Fiind dată elipsa
x2 11 2
-a2 + ;.._
b2
-1 = O' z = o,
pe coardele paralele cu una din axele de simetrie, ca diametri, se construiesc

sfere.
Să se afle înfăşurătoarea acestor sfere.
R. Elipsoizii
x2 y2 +z2 x2 +z2 y2
all+bll +--;;a-= 1, ~ + a2+bll = 1.
17. Aceeaşi problemă pentru hiperbola
X2
__ 1J2
:...__1=0, z=O.
all bll
R. - - -
a,:2 y2
--
+ zll = 1 a,:2
sau - -
+ zll + --y2
= 1, după cum coardele sînt
all-bll bll all a2-bll
paralele cu axa transversă sau cu axa netransversă.
18. Pe coardele perpendiculare pe axa parabolei

y2 = 2px, z = O,
ca diametri, se construiesc sfere.
Să se afle înfăşurătoarea acestor sfere.
R. y 2 + z2 = 2px + p 2 •
19. Să se afle înfăşurătoarea planelor tangente la parabolele
y2 = 2px, z = O
Şl
y 2 = 2qz, X = 0.
Infăşură.toare, contact 153
Indicaţie. Se consideră planul de ecuaţie
y = <XX + ~y + "'(
şi se pun condiţiile ca intersecţia acestui plan cu planul z = O să fie tangentă
primei parabole, iar intersecţia cu planul x = O să fie tangentă celei de-a
. doua parabole.
Se obţine familia de plane
2yy = px + qz + 2y 2
•
R. Cilindrul y 2
= 2px + 2qz.
20. Să se afle înfăşurătoarea planelor tangente cercurilor
x2 +y 2
- 2ax = O, z = O,
y 2
+z 2
- 2bz = O, x = O.
R. Dacă a=/= b, conul aby2 +
(ax+ bz) (bx + az - 2ab) = O;
dacă a = b, cilindrul y 2 (x + +
z) (x z - 2a) + = O.
21. Să se afle înfăşurătoarea planelor tangente cercului
x2 +y 2
- 2ax = O, z = O
şi parabolei
y2 = 2pz, X= 0.
R. Suprafaţa ax(x - a) axy 2
+ 2
+
pz(x - a) 2 = O, a cărei muchie de
întoarcere este dreapta x = a, y = O {de fapt semidreapta, de pe această
dreaptă, cu originea în punctul O, O, - I
J, dirijată spre partea negativă :a
a axei Oz).
22. Fiind dată parabola
2px, z = O,
y2 =
să se afle înfăşurătoarea sferei variabile care trece printr-un punct fix situat
pe axa parabolei şi al cărei centru descrie parabola.
R. Suprafaţa (x2 y2 + +
z2 - a 2 ) (x - a) py2 = O. Muchia de întoar- +
cere degenerează în punctul fix considerat pe ~xa parabolei.
23. Să
se afle înfăşurătoarea sferelor de rază a cu centrele pe cercul
x2 + y2 = r2' z = O.
R. Suprafaţa de rotaţie (numită tor)
(x2 y2 z2+ + +
r2 _ a2)2 = 4r2(x2 y2). +
24. Să se determine înfăşurătoarea familiei de suprafeţe
:,: n ( y n ( ,. )n
(-;J + ;J + ~ - 1 = o,
ştiind că y verifică relaţia
(:r + (!r + cr-1 =

parametrii <X, ~'
0 (a, b, c constante).
Indicaţie. Se vede uşor că înfăşurătoarea unei familii de suprafeţe

F (x, y, z, ci, ~, y) = O,
parametrii ci, ~' y fiind legaţi prin relaţia
<p (ci, ~' y) = o,
se află eliminînd parametrii între ecuaţia familiei de supraf~ţe, relaţia care
leagă pe ci, ~' y şi relaţiile
Fa.=F~=Fy.
1Pa. cp~ 'Py
Se va observa că se obţine aceeaşi înfăşurătoare da·că în enunţ se schimbă

n cum.
25. Fiind date curbele
r = r (t), p = p(t)
şi presupunînd că într-un punct regulat comun M 0 au loc relaţiile
F~i) = p~i), {i = 1, ... , p),

r~+l) =I= ~+1),
să se arate că există transformări de parametru, pe cele două curbe, pri~

care putem micşora valoarea lui p.
Indicaţie. Se va determina transformarea de parametru prin care se
realizează micşorarea lui p cu o unitate.
26. Fie familia de curbe

F (x, y, ci) = O.
Să se arate că orice curbă a familiei are în general un contact de ordi-
nul întîi cu înfăşurătoarea.
Indicaţie. Se ţine seamă că. înfăşurătoarea este determinată de sistemul
F = O, Fa.= O.
Dacă într-un punct al muchiei de întoarcere este de asemenea verificată
condiţia
Faa. = O,
contactu] curbei familiei, care trece prin punctul considerat, cu înfăşură
toarea, este de ordinul doi (cel puţin).
27. Fiind dată elipsa
·X = a cos t, y = b sin t, (a > b)
să se determine punctele de contact, centrele şi ·razele cercurilor supra'-
osculatoarc. _ _
Aceeaşi problemă pentru hiperbolă şi parabolă.
1niăşurătoare, contact 155
Indicaţie. Pentru hiperbolă se poate considera reprezentarea parametrică
:c = e:ach t, y = bsht, (e: = ± 1),

iar pentru parabolă reprezentarea
t2
:& = -, y = t.
2p
28. Să se determine punctele de contact, centrele şi razele cercurilor
supra-osculatoare ale cicloidei
:c = a(t - sin t), y = a(1 - cost).
29. Fiind dată o curbă plană C
X = I (t), y = g(t)
şi familia de parabole (cu axele paralele cu Oy)
y = rt.X
2
+ ~X + y,
să se determine parabola osculatoare în punctul curent.
Să se determine parabolele supra-osculatoare.
Aplicaţie în cazul elipsei ·
x = a cos t, y = b sin t.
Indicaţie. Pentru a determina parabolele supra-osculatoare, se obţine
ecuaţia verificată de valorile lui t cărora le corespund punctele de contact
ale acestor parabole.
R. În cazul elipsei, punctele de contact ale parabolelor supra-oscula-
toare sînt vîrfurile B, B', situa~e pe Oy, ecuaţiile acestor parabole fiind
respectiv
b b 2
Y = - -asx2 +b , y = -x
as
- b.
30. Să se determine planul osculator în punctul curent al cubicei

:& = t, y = t2 , Z = t3.
31. Să se determine planul supra-osculator al curbei
:& = t, y = t2, z = 4t3 +t 4
•
R. Planul 4:c - 6y - 4z +5= O, punctul de contact avînd coordo-

natele (1, 1, !)·
32. Dacă planul osculator al unei curbe trece printr-un punct fix, sau
este staţionar în fiecare punct al curbei, curba este plană.
33. Fie familia de suprafeţe
F(x, y, z, rt.} = O.
156 Geometrie diferentlald
Să se arate că orice suprafaţă a familiei are, în general, un contact de

ordinul doi cu muchia de întoarcere a înfăşurătoarei.
Indicaţie. Se are în vedere faptul că muchia de întoarcere este deter-
minată de sistemul
F = O, Fa. = O, Fa.a. = O.
Într-un punct al muchiei de întoarcere, în care este de asemenea verifi-
-cată ecuaţia
Fa.a.a.= O,
-contactul muchiei d~ întoarcere cu suprafaţa familiei, care trece prin punctul
considerat, este de ordinul trei (cel puţin).
CAPITOLUL III
TEORIA CURBURII CURBELOR
Problemele de care ne ocupăm în acest capitol sînt legate de noţiunile

de curbură şi torsiune (a doua curbură) ale unei curbe.
§ 10. Curbura unei curbe
1. Definiţia şi calculul curburii. Fie o curbă C, plană sau în spaţiu,

dată prin ecuaţia
r = F(t), (1)
ţ11 - pe această curbă - două puncte apropiate M şi M' (fig. 47).

Unghiul E - pozttiv - al tangentelor în M şi M', care se numeşte
unghiul de contingentă al celor două tangente, măsoară deviaţia pe care o
suferă tangenta, cînd punctul curent descrie arcul regulat MM', datorită.
~urbării (încovoierii) curbei. Fie s şi s' lungimile arcelor M 0 M şi M 0 M', M 0
fiind originea arcelor pe curbă. Rapiditatea (gradul) de încovoiere al arcului
se măsoară prin raportul-e- dintre unghiul de contingenţă c: şi lungimea
I s'-sl
I s'- s I a arcului MM'. C if(s'J
e
Raportul I s' _ I se numeşte curbura medie t(S.
8
a arcului MM', iar limita curburii medii e ,

I s' - sI
cînd M' tinde către M, se numeşte curbura
curbei C în punctul M. Fig. 47
în cazul unei drepte, tangenta în orice
punct al ei este dreapta însăşi, astfel că e = O, e = O; deci curbura
I s' - sj
unei drepte este nulă.
În cazul unui cerc, unghiul de contingenţă corespunzător unui arc MM'
este egal cu unghiul normalelor (razelor) în M şi M'. Însă, R fiind raza
cercului, avem
ls' -sl = Re.
Curbura medie a arcului MM' este
---=-=-,
e
ls'-sl Re
e 1
R
1
deci curbura cercului, în M, este R • '
Aşadar,
pentru un cerc, curbura, aceeaşi în t.oate punctele cercului„
1
este inversa razei: curbura = - - , deci raza este inversa curburii: raza=
rază
1
-----
curbură
Prin analogie cu cazul cercului, inversa curburii într-un punct al unei
curbe se numeşte raza de curbură în punctul considerat1 • Notînd raza de curbură
1 .
cu R, curbura este R •
Fie ~ (s) = dr
ds
şi ::r(s') versorii tangentelor în M şi M' la curba C
(fig. 47).
Avem
s în e = IŢ (s) X -:r (s') I = IT (s) X ['i (s') - T (s)] I
şi deci
- - - = - e- ·
ls'-sl sine
sin s
js'-sl
_
- - e- · \-'t' (s ) xi-(s')--- -
sine
i (s)
s'-s
-. I
Cînd M' tinde către M, deci cînd s' tinde către s, atunci e: tinde către
zero, iar raportul ___e_ tinde către 1. Deducem, pentru curbura ~ în M „
Sin & 1'
.!. =
R
lim
s'➔s
e
I s' - s I
= lim-e-
s'➔s sine
·IT (s) X lim ~(s') - Ţ(s)
s'➔s s' - s
I= IT X ddsî1,
deci
(2)
d2 r d- dr
Însă derivata ds 2 , a vectorului-unitate ~, fiind perpendiculară pe ds „
deducem
I:: ~::I= I:: I• I::: I·

X sin; = 1:: I·
Obţinem astfel, pentru curbura în punctul M al curbei C, formula
simplă
! =1:: I· (3)
1Vom vedea, mai departe, că raza de curbură într-un punct a) unei curbe est&
egală cu raza cercului osculator în punctul considerat.
Teoria curburll curbelor 159
Putem exprima curbura cu ajutorul derivatelor vectorului r în raport

,cu t. ln adevăr, curba fiind dată prin ecuaţia (1), F depinde des pria inter-
mediul lui t.
In virtutea regulii de derivare a unei funcţii compuse, avem
dF dr dt
-=---,
ds dt ds
d ;:
2
= d P (dt)2
2
dr d t ,
1
ds8 dt 2 ds + dt ds 8
deci
2
dJI X d r = (dt)Sdr X d i'
2
+ dt • d t dr X dr•2
ds ds2 ds dt dt 2 ds ds2 dt dt
lndictnd prin accente derivatele în raport cu t şi ţinînd seamă de formula
: ~±I F'I,
deducem
l(dt) -"l-l;:'xr
- - -,_lr'xP"I
r
11
3
1=
- - r_, X r --------. 3
R ds (: I r' 1
Avem deci formula

1 Jr' x r" I
-=~--, (4)
R I;:' 13
~are exprimă curbura în punctul curent al curbei C, cu ajutorul derivatelor
de primul şi al doilea ordin, în raport cu t, ale vectorului de poziţie r al
punctului curent.
Dacă t = s, formula (4) se reduce la formula (3), deoarece
Componentele vectorului r (coordonatele punctului curent al curbei)

:fiind a:, y, z, avem
F = a:i + y] + zk.
Deducem:
tncit formula (3) se scrie, ridicînd ambii membri la pătrat,
!. = (::, + ,::r +,.::r

2
(5)
160 Geometrie diferentlală
Avem apoi (indicînd prin accente derivatele în raport cu t):

i J ic
r' xr" = x' y'z' = (y'z"-z'y")l + (z'x"-x'z")} + (x'y"-y'x")k,
x" y"z"
deci
Ir' X F" I= V(y'z" - z'y") 2 + (z'x" - x'z~') 2 + (x'y" -y'x") 2 •
De asemenea
I F' I = Vx'2 + y'2 + z'2.
Punînd, pentru prescurtare,
A= y'z" - z'y", B = z'x" - x'z", C = x'y" - y'x",
din formula (4) obţinem formula
~ =
A2+B2+c2
(6)
n2
(x'2 + y'2 + z'2)3
In cazul cînd curba Ceste plană, situată în planul z = O, formulele (5)
ş1 (6) se scriu respectiv
~
R2
= (d2x)2
ds2 I + (d2y t2,
d,s2
(7)
1 J :c'yn - y'x" I
(8)
R
-
(x'2 + y'2) 3 /2 •
Comparînd cu ultima formulă (111), cap. II, § 8, vedem că raza de

curbură, într-un punct al unei curbe plane, este egală cu raza cercului osculator
în acest punct1 • Datorită acestui fapt, cercul osculator şi centrul acestui cerc
se mai numesc respectiv cerc de curbură şi
!/ centru de curbură.
I Se poate da o demonstraţie directă for-
mulei (8). Pentru aceasta să observăm că,
în cazul cînd curba Ceste plană, reprezentată
de ecuaţiile parametrice
x=f(t),y=g(t),
putem considera că unghiul de contingenţă e,
pe care-l face tangenta în punctul curent M
O X cu tangenta în punctul apropiat M', este
ţ>ariaţia unghiului cp pe care tangenta în M îl
Fig. 48 face cu axa Ox (fig. 48).
Mai mult, putem defini- în acest caz -
. · l
curb ura d rept 11m1ta raportu u1 · 'P , - q> (s) ( ne Iuat 1n
(s') .t
va Ioare a b so Iuta... ) ,
8 -8
cînd s' ➔ s. Deducem astfel formula importantă "{.
1 dq>
-= -· (9)
R ds
1 Aceeaşi constatare o vom face şi în legătură cu cercul osculator al unei curbe
tn spaţiu ( § următor).
Teoria curburii curbelor 161
Coeficientul unghiular al tangentei tn M fiind egal cu tg cp, avem

y'
tgq> =-,
x'
de unde
y'
q> = arc tg-,
x'
deci
12 1 11
= 1
·d (y') X Y - y'xH x'yH - y'x"
+(:, t
.1:
dcp I - =---•--_;;,_--dt=_..;..---dt.
1 x' x'2 + y'2 x'2 x'2 + y'Z
Cum apoi1
ds = Va:' 2 + y' 2 dt,
deducem din (9) formula
1 x'y" - y'x"
R = (x'S +
y'2)3/2 •
(8')
Potrivit formulei (4), curbura într-iin punct regulat M al unei curbe,

plane sau în spaţiu, este finită şi în general diferită de zero. Curbura este
egală cu zero, dacă avem în M
r' x r" = o,
deci dacă tangenta în M este staţionară.
Într-un punct regulat de inflexiune tangenta, este evident staţionară,
prin urmare curbura într-un punct regulat de inflexiune este egală cu zero.
Să presupunem că, în orice punct al unei curbe, curbura este egală cu
zero. Din formula (3) deducem în acest caz
d 2r
-= 2
0
ds '
de unde, prin două integrări succesive, obţinem ecuaţia
r = ~s + F0 ,
unde vectorii ~ şi r 0 sînt constanţi, echivalentă cu ecuaţia
(r - F0 ) x~= O,
care reprezintă - ca şi cea precedentă - o dreaptă (dreapta ce trece prin
punctul al cărui vector de poziţie este f O şi al cărei vector director este ir).
Aşadar, o curbă a cărei curbură este în orice punct egală cu zero este o
dreaptă.
1 Utilizăm deci formula (46'), cap. I, § 1, 8, în virtutea căreia sensul pozitiv al

arcului coincide cu sensul mişcării punctului curent cînd t creşte.
1t - Geometria dlferenţiaUl
.162 Geometrie dii erenJială
O b s e r v a ţ i e. În cazul cînd ·curba plană C este da tă printr~o ecuaţie

explicită
y=f(x),
considerînd pe a; ca parametru, avem x' = 1, x" = O, încît formula (8')
devine
1 y"
R = (1 +y'2)a'2.
(8")
În sfîrşit, în cazul cînd curba plană Ceste dată printr-o ecuaţie polară de
forma
p=f(w),
considerînd ecuaţiile parametrice ale curbei
x= pcosw, y= psinw,
şi calculînd derivatele de primul şi al doilea ordin ale lui x şi y în raport
cu w, formula (8') devine
1 p2 + 2p'2- pp" (8"'}
R - + p'~)a/2
( p2
A. p l i c a ţ i i. I. Să
se calculeze raza de curbură a cicloidei.
Ecuaţiile parametrice ale ciBloidei fiind
x = a(t-sint), y = a(1-cost),
avem
x' = a (1 - cos t), y' = a sin t,
x" =asin t, y" = a cost.
Raza de curbură fiind dată de formula1
(x'2 + y'2) 3'2
R =----~....,,
I x'y"-y'xn I
avem, în cazul cicloidei,
R _ [a2 (1 - cos t) 2 +
a2sin 2 t] 3'2 _
3 3
2 '2a3 (1 - cos t) la v1-cos t
- , a 2 cos t(1-cos t) - a2sin2 t I - a 2 (1 - cost) = 4a 2 ,
deci
R = 4a • f sin ; I·
II. Curbura elicei circulare.
Ecuaţia vectorială a elicei circulare fiind
r = a cos ti+ a sin t J + bt k,

avem
r'=-asind+acost} + bk, F"=-acostl-asintj,
1 Dedusli din (8).
deci
lr'I = Va2 + b2,
f
l, J k
r' X r" = - a sin t a cost b = ab sin t i - ab cos t J + a 2 k,
- a cos t - a sin t O
Ir' X r"I = Va2 b2 sin2 t + a2 b2 cos 2 t + a4 = aVa2 + b2 •

Deducem
I F' X r" I -
-1R = --'-------'- aVa11 + b9
-------==-
jr'l3 (a2 +b 2 )Va11+b2
1 a
- = - - 11·
R as+b
2. Indicatoarea sferică a tangentelor. Fiind dată o curbă C, să ducem
printr-un punct, de exemplu prin originea O a axelor de coordonate, un vec·
tor T1 , egal cu vectorul-unitate Tal tangentei în punctul curent M al curbei C.
Cînd M descrie curba C, în sensul arcelor crescătoare, extremitatea M 1
a vectorului ':r1 descrie o curbă, situată pe sfera de rază unitate cu cen-
trul în O, numită indicatoarea sferică a tangentelor curbei C (fig. 49).
Aşa fiind, dacă ţinem seamă de formula (3), de faptul că vectorul de
poziţie al punctului curent M 1 al indicatoarei
este ':r1 = T, şi considerăm ca parametru pe indi-
catoare arcul s, deducem
~= 1:1 = 1:1 = 1d; 1= ,:,, 1
: =1~,,
s1 fiind arcul pe indicatoare.
Aşadar, curbura unei curbe este egală cu
valoarea absolută a deriyatei arcului indicatoarei
sferice a tangentelor în raport cu arcul curbei. Fig. 49
§ 11. Triedrul lui Frenet. Formulele lui Frenet.

Cercul osculator
3. Planul osculator. Ştim1 că planul osculator într-un punct regulat M
al unei curbe C, dată prin ecuaţia -· .
r = r(t), (10)
este planul care are (în general) un contact de ordinul doi cu C în M, ecuaţia
planului osculator fiind
(nn - r, r, r = O.
- _, _,,) (11)
1 v. cap. II, § 9,15.
11*
Dacă tangenta în M nu este staţionară, planul osculator în M este limita

planului determinat de trei puncte ale curbei C, apropiate de M, cînd cele trei
puncte tind către. M, ceea ce înseamnă că planul osculator, într-un punct cu
tangentă nestaţionară, traversează curba.
Presupunînd că unul din cele trei puncte coincide iniţial cu M, putem
defini planul osculator drept limita pla,nului determinat de M şi alte două
puncte M' şi M" ale curbei, apropiate de M, cînd M' şi M" tind către M.
Însă, M' tinzînd către M, secanta MM' tinde către tangenta în M,
încît planul osculator în M poate fi încă definit drept limita planului tangent ·
la curbă în NI, care trece printr-un punct M' al curbei, apropiat de .1\1,
cînd M' tinde către M. Vom pleca de la această definiţie pentru a regăsi
ecuaţia planului osculator.
Să presupunem, în primul rînd, că tangenta în M nu este staţionară.
Vectorii r'(t) şi MM' = F(t +
h) - F(t) fiind situaţi în planul tangent
în lvţ la C, care trece prin M', putem considera drept vector director al
normalei la plan produsul vectorial r'(t) X MM'. Ecuaţia planului tangent
în M şi trecînd prin M' este deci
[R - F, r' (t), r(t + h) - F(t)] = O.
Această ecuaţie se scrie, ţinînd seamă de formula lui Taylor,
. [R - r, r', hr' + :: (r + i)] = o,

undei este un vector_ care tinde către zero o dată cu h, sau
(R - r, r', r" e) = o.+
Dacă h ➔ O, planul tangent în M şi trecînd prin M' tinde către planul
osculator în M, iar din ecuaţia precedentă obţinem ecuaţia .-
(R - F, F'' F") = o,
a planului osculator.
Putem deci spune că, dacă tangenta în punctul M al curbei C nu este
staţionară, planul osculator în M este determinat de r,ectorii F'(t) 1i F" (t),
cu originile în M.
Dacă tangenta în M este staţionară, considerăm pentru vectorul MM'
dezvoltarea1
MM' = r(t +
h) - r(t) = hr'(t) (1 îl) + + p!
hP [r(P>(t) i], +
I
unde p(P) ( t) este prima derivată a lui F{ t), necoliniară cu r' (t), iar îj şi e
tind către zero, cînd h ➔ O.
Printr-un raţioniiment asemănător cu cel făcut mai sus, găsim că ecua-
ţia planului osculator în M este de astă dată
(R - F, F', f(P)) = o. (12)
În acest caz, planul osculator în M este determinat de vectorii r'(t)
Şi f(P) (t).
1 v. cap. I, § 1, 7.
Teoria curburii cwbelor 165
O b s e r v a ţ i i. I. Planul osculator mai poate fi definit ca limita

planului tangent în· punctul M, paralel cu tangenta în punctul apropiat M'
al curbei, cînd M' tinde către M. Pentru demonstraţie se poate urma o cale
analoagă cu cea de mai sus.
II. Din definiţia planului osculator, rezultă că poziţia acestui plan
este independentă de alegerea parametrului pe curbă. Acest fapt se poate
învedera şi prin calcul. În adevăr, punctul M al curbei fiind regulat şi
tangenta în M nefiind staţionară, planul osculator în M este determinat de
vectoru•• (cu ·or1g1nea
. . - 2 • swa f acem trans
î n M) -di" , dBr . f ormarea d e parametru
dt dt
t=t(t*).
Avem
dr dr dt
-=-.-,
dt* dt dt*
d2 r d 2P ( dt )a dr d2 t
dt* 2 = dt 2 ~ + dt dt* 2 '
2
d e un d e se ve d e că -dr este co 11niar
· . cu dr
- , iar -d r2 este cop lanar cu vec-
dt* dt dt•
.. dr d2 r
torn - , - 2 .
dt dt
Deci. p Ianu1 d eterm1nat
. . . -dr , -d2P este ace l aşi. cu p 1anu l d etermi-
d e vectoru .
dt dt 2
.. dr d2 r . . ..
nat de vectoru - , - 2 , cu originea m M.
dt* dt*
III. Planul osculator al unei curbe plane este planul curbei.
4. Normala principală. Binormala. Triedrul lui Frenet. Să conside-
răm ca parametru pe curba C, reprezentată de ecuaţia (10), arcul s.
Derivata : este egală, cum ştim, cu versorul i al tangentei în punctul
regulat M, orientat ~n sensul creşterii arcului s.
.
In ceea ce priveşte d 2r ••
vectorul dss, cu originea în M, care - potrivit
observaţiei II de mai sus - este situat în planul osculator în M, se vede
uşor că este situat fÎ tn planul normal.
În adevăr, avem
d2p = .!!_ (dr} = di ,
d,s2 ds ds} ds
ceea ce Î nseamna.. ca... vectoru 1 as,

- , derivata
. vectoru l ui-unitate
. . -'t', este per-
. ds•
pendicular pe i.
2
Deci vectorul d r este dirijat în lungul normalei situate în planul osculator.
ds2
Sa„ d emonstrăm acum că a•r nu se
sensu l vectoru l u1,. -dJIB seh.im b"
a, d aca".
schimbăm orientarea pe curba C.
ln adevăr, să ·racem transformarea

s = -s*.
Deducem
dr dr ds dr
-=-·-=--,
ds* ds ds* ds
~ (d;:). ds
2
d r =_ = d r,2
ds* 2 ds ds ds* ds 2
.. d2 r . d2 r . . w
deci vectoru - ş1 - sint egal1,. Proprietatea este demonstrata.
d,s't. ds*2
Normala într-un punct M al curbei C, situată în planul osculator,
se numeşte normală principală!.
Vom orienta normala principală astfel încît sensul ei să fie acelaşi
da-
cu sensul vectorului ds; şi vom indica prin v versorul normalei principale
în punctul M al curbei C. Avem, ţinînd seamă de formula (3), care
exprimăcurbura curbei C în M,
d2,- d2;:
- ds2 ds2
v=1:1= ;l'
deci
_ d2 r dT
v=R-=R-.
2
(13).
ds ds
Deducem
1 -
d=t-
-=-v. (14)
ds R
Normala într-un punct M al curbei C, perpendiculară pe planul oscu-
lator în M, se numeşte binormală:
Binormala se orientează astfel încît triedrul tridreptunghic format din
tangentă_ (orientată în sensul arcelor crescătoare), normala principală şi
z
o~------!I §
Fig. 50 Fig. 51
binormală, numit triedrul principal sau triedrul lui Frenet ·al curbei C
în M, să fie un triedru direct (orientat sinistrorsum), ca şi triedrul de coor-
gonate Oxyz (fig. 50). ·
1 Pentru o curbă plană, normala principală este situată în planul curbei.
Teoria curburii cu,belor 167
Dacă schimbăm orientarea pe 1 curbă, triedrul lui Frenet este înlocuit

prin simetricul său faţă de normala principală (fig. 51}, deoarece orientarea
normalei principale se păstrează, pe cînd orientarea tangentei şi a binor-
malei se schimb!. ·
Vom nota cu (3 versorul binormalei •
.În virtutea faptului că ~, v, (3° sînt versorii muchiilor triedrului lui
Frenet, care este un triedru tridreptunghic direct, înseamnă că avem relaţiile
I
~2 = 1, v2 = 1, ~2 = 1,
iv= o, ~(3 = o, ~~=o,

-r X Ţ = O, v X v = O, (3 X ~ = O,
f3 = =r x v, ~ = v x ~' v = 13 x -r.
Feţele triedru.lui lui Frenet sînt: planul osculator, care conţine tan-
genta şi normala principală, planul normal, care conţine normala prin-
cipală şi binormala şi planul rectificant, determinat de tangentă şi binormală.
A p l i c a ţ i e. Să se calculeze versorii normalei principale şi b inor-
malei, în punctul curent al elicei circulare, şi să se arate că tangenta, ·
normala principală şi binormala fac unghiuri constante cu axa cilindrului
pe care este situată elicea.
Ecuaţia elicei circulare fiind
r = a cos t l + a sin t J + bt k,
avem
ds = Va2 + b2
dt '
't' =_ a sin t l + , a cos t .,, + b k

V a2 + b2 V a' + b2 J Vas + bS '
R = as+ b'
a
Deducem
d':i= a cos t -: a sin t .,,
dt = - V as + b1 i - V a 2 + bS J'
deci
d':r ăT dt a cos t - a sin t
-=-·-= -1 - -9 i - - 9- -2 j ,
ds dt cls a +b a +b
încît, ţinînd seamă de formula (13}:
v= R dT = ~ cos d - sin t].

ds
168 Geometrie diferenţialii-
Deducem apoi
':
i J k
a sin t a cost b
~=~xv = V a2 + b2 V aa +
bz Vaz b2 +
- cost - sin t o
~ b sin t -: b cos t -: + a ir,
= Vaz + b2 1, - Vaz + b2 J Vaz + b2 •
Cosinusurile unghiurilor tangentei, normalei principale şi hinormalei,

în punctul curent al elicei, cu axa Oz (axa cilindrului pe care este situată
elicea considerată), sînt egale respectiv cu k ~, kv, k (3.
Avem ·
-- b -- -- a
k-r = y----,
az + b2
kv = O, k~ = y--·.
az + b2
Aşadar, normala principală în punctul curent al elicei circulare este per·
pendiculară pe axa cilindrului pe care este situată elicea, iar tangenta fi
binormala fac unghiuri constante cu această axă.
Putem încă preciza poziţia normalei principale. Dacă P este pro·
iecţia punctului curent al elicei pe planul z = O, avem
OP = a cos t i + a sin t J,
deci v şi OPsînt coliniari însă de sensuri contrare.
Aşadar, normala principale, a elicei circulare se sprijină pe axa cilin;.
drului ( pe care este perpendiettlară), fiind orientată dinspre punctul curent al
elicei spre axă.
5. Formulele lui Frenet. Am obţinut mai sus formula (14)
di 1 -
-=-v.
ds R
Vom stabili formule analoage pentru derivatele - în raport cu arcul s-
ale versorilor v şi~ ai normalei principale şi hinormalei în punctul curent M
al curbei C, reprezentată de ecuaţia (10).
Derivata dv fiind perpendiculară pe v, vectorii -=r=, ~, dv sînt coplanari,
ds M
încît putem pune
Â şi µ fiind scalari.
De aici, înmulţind scalar cu ~4 deducem
"\l \ = '-ăv
r-•
ds
. ------- -------- - - - - - - - - - -
Teoria curburii curbelor 1.69
Derivînd însă relaţia

~v = O,
obţinem
d~-+-av
- v 't"-= O
ds . ds '
de unde, ţinînd seamă de (14),

dŢ - 1
A=--v=--.
ds ll
Vom nota scalarulµ. cu~ şi-l vom numi torsiune, inversa 'I' a torsi1111ii
T
fiind raza de tol'siune în M.
Avem astfel relaţia
I
dv 1 - 1 -
-=--'t'+-~-
ds R T
( 15)
Derivînd acum relaţia
~ = T X v,
obţinem
d(3
ds- = d:r
ds X
' -
V
+- X 't'
dv
ds'
iar de aici, ţinînd seamă de (14) şi (15), rezultă formula
d~ 1 -
ds-= -TV. (16)
Formulele (14), (15) ş1 (16), pe care le transcriem
-d:r ,= -v,
1 --
ds R
dv 1 _ 1 -
ds=-R't'+T~' (17)
d~ 1 -
di=-r"'
care exprimă derivatele versorilor :r, v, ~ ai muchiilor triedrului lui Frenet,
constituie formulele lui Frenet. Aceste formule sînt fundamentale în geome-
tria diferenţială a curbelor.
Torsiunea, care se mai numeşte şi a doua curbură a curbei, a fost
introdusă ca un anumit factor scalar în formulele lui Frenet. In paragra-
ful următor vom da torsiunii o definiţ.ie geometrică, analoagă cu definiţia
dată curburii.
Formula a treia a lui Frenet ne permite să stabilim propoziţ.ia:

Pentru ca o curbă să fie p/,ană, este necesar §i suficient ca torsiunea ei
să fie identic nulă.
În adevăr, planul osculator al unei curbe plane fiind planul curbei,
versorul ~ al binormalei are direcţia constantă {perpendiculară pe planul
curbei), încît ';! = O. Din a treia formulă a lui Frenet rezultă -: = O.
1
·Reciproc, dacă - = O, din a treia formulă a lui Frenet obţinem
T
!!!
tls
= o·
'
ceea ce înseamnă că vectorul~ este egal cu un vector constant ~0 :
~=~o•
Înmulţind scalar cu -r şi ţinînd seamă că ~~ = O, deducem
~o;= O,
adică
- dr
~o-= O,
ds
de unde, prin integrare, obţinem ecuaţia vectorială
r~0 = p, (p = const)
a unui plan.
Vectorul de poziţie F al punctului curent al curbei verificînd ecuaţia
unui plan, curba este plană.
În cazul unei curbe plane, formulele lui Frenet se scriu
d°T 1 - dv 1 _ (i8)
ds = R v, ds =- R -r.
6. Cercul osculator. ln paragraful 8, cap. II, am determinat centrul şi

raza cercului osculator al unei curbe plane.
Tratăm acum aceeaşi problemă pentru o curbă în spaţiu C, dată prin
ecuaţia
· F=F(s), (19)
parametrul fiind arcul s.
Un cerc oarecare, în spaţiu, poate fi obţinut ca intersecţia unei sfere
cu un plan. Vom considera că planul trece prin centrul sferei. În acest
caz, raza cercului este egală cu raza sferei.
Indicînd prin f O vectorul de poziţie al centrului sferei, prin p raza,
prin â vectorul director al normalei unui plan care trece prin centrul sferei
şi prin R vectorul de poziţie al punctului curent pe sferă şi în plan, ecuaţiile
cercului comun sferei şi planului sînt
(R - Fo)2 . p2,
(20)
(R - F0 ) ii = O.
Cum în prima ecuaţie (20) ~ a sferei - intră patru parametri: com-

ponentele ve-0torului de poziţie al centrului şi raza, iar în a doua ecuaţie
(20) - a planului prin centrul sferei - mai intră doi parametri: rapoar':"
tele a două din componentele vectorului director al normalei la plan, către
a treia, înseamnă că familia de cercuri reprezentată de ecuaţiile (20) depinde
de şase parametri. _
În consecinţă1 , cercul osculator într-un punct (regulat) al unei curbe
în spaţiu are, în general, un contact de ordinul doi cit curba.
Cercul osculator în punctul M al curbei C, al cărui vector de poziţie
este F(s), este deci determinat de sistemul format din ecuaţiile obţinute
înlocuind, în (20), pe fi.. prin F(s), şi din ecuaţiile ce se deduc prin deri-
varea acestora de două ori în raport cu s:
(r - Fo)2 = P2, (r-F0 )ă=0,
(F - F-0) ~ = 0, â~ o,
= (21)
(F - F0 ) v +R = O 2, av = o.
ln virtutea ultimelor două ecuaţii (21), din dreapta, planul cercului
osculator este planul osculator în M (deoarece vectorul ă este perpendi-
cular pe tangenta şi normala în M, conţinute în planul osculator).
În ceea ce priveşte ecuaţiile din stînga, a doua ne arată că centrul
cercului osculator este situat în planul normal în M, deoarece ve~torul
de poziţie F0 al centrului verifică ecuaţia planului normal
(R -F)~ = o.
Deci centrul .Q al cercului osculator este situat pe normala principală în M.
Avem astfel
M.Q = F0 - F = Âv.
Valoarea scalarului Â o determinăm din a treia ecuaţie din stînga,
unde înlocuim pe F - F0 prin - Âv. Obţinem imediat ·
A= R,
tncît poziţia centrului cercului osculator, pe normala principală, este pre-
cizată de relaţia
F0 = F + Rv. (22)
în virtutea. acestei relaţii, şi cum d~ altfel rezultă şi din prima ecuaţie
(21), raza cercului osculatpr es_te egală cu raza de curbură:
p = R. (23)
Datorită aces,tui fapt, cerc1,1l osculator şi centrul acestui cerc se mai
numesc respectiv cerc de curbură şi centru de curbură.
1 Avem 2n+2=6, deci n=2.

..• Am ţmut
. seama" d e re Iaţ1a
. -di' = --r ş1• d e prima
. f ormu I"a a Iu1' F renet -d°Ţ = -1 -v.
• • R
Dacă tangenta în M este staţionară, curbura în M este nulă, deci raza

de curbură este infinită. Cercul osculator degenerează, în acest caz, în
tangenta în M.
În cazul cînd curba C este plană, planul osculator este planul curbei,
iar normala principală coincide cu normala. Ecuaţiile (21) din stînga'
determină cercul osculator în punctul J.vl al curbei plane C. A doua ecuaţie
exprimînd că centrul acestui cerc este situat pe normala în M, poziţia
centrului· şi raza sînt date de relaţiile (22) şi (23).
§ 12. Torsiunea unei curbe
F 7. Definiţia geometrică §i calculul torsiunii. Fie o curbă C, dată prin

ecuaţia (10) şi, pe această curbă, două puncte apropiate M şi M'.
~ · În cazul cînd curba este plană, binormalele în M şi M' sînt evident
paralele (perpendiculare pe planul curbei).
Dacă însă curba nu este plană, unghiul (pozitiv) "I) al binormalelor
în M şi M', egal cu unghiul planelor osculatoare în M şi M', măsoară
deviaţia pe care o suferă binormala cînd punctul curent descrie arcul regu-
lat MM', datorită faptului că arcul MM' iese din planul osculator în M.
Fie s şi s' lungimile arcelor M 0 M şi M 0 M', M 0 fiind originea arcelor
pe curbă.
Pentru a măsura rapiditatea cu care arcul se depărtează de un arc
de curbă plană, considerăm raportul lJ dintre unghiul ·I) şi lungi-
J s' - s I
mea I s' - s I a arcului MM'.
Vom arăta că valoarea absolută a torsiunii, care a fost definită - în
paragraful precedent - ca un anumit factor scalar în formulele lui Frenet,
este egală cu limita raportului cînd 1J , cînd s' ➔ s:
Js'-s J
I_!_!= liro I
T 1
lJ
s' ➔ s s' - s I
•
În adevăr, ~(s) şi ~(s') fiind versorii binormalelor în M şi M', avem

sin 1) = I~ (s) X ~(s') I= l~(s) X [~(s') - ~ (s)] I,
ş1 deci
_ __;lJ_ - _ _'IJ__ sin '1J _
• 'IJ • f ~(s) X ~(s')~ (s) '1 •
I s' - s I sin 'IJ 1s'-sl - Slll lJ 8

1
- 8
Deducem
lim-,-71- = liro F_111 -1~Xs)Xlim~(-~:)-i(s)1~1~ X d(f'I, ..
s' ➔ s js
-sl s'.,➔ s sm "'l · s' ➔.s s -s ds
I
. d . d~ • -
şi cum er1vata ds este perpendiculară pe versorul ~' rezultă
liro -,-lJ-
s' ➔ sJs-sf
= Id~,.
ds
\
Însă, în virtutea celei de-a treia for·mule a lui Frenet, avem
încît
lim ·11 = 1_!_1,
s' ➔ sJs' -s I T
ceea ce voiam să demonstrăm.
Pentru calculul torsiunii, plecăm de la a treia formulă a lui Frenet.
înmulţind scalar ambii membri ai acestei formule cu ~, obţinem formula
1 - dj
-;y=-vtli· (24)
În virtutea formulei (13),
_ d2 F
v = R-,
d,s2
avem
-~=-=.xv=R...!x~.
,
(d-ds dsd 2
-)
2
Derivînd în raport cu s, obţinem
dj = dR (dr X dr)+ 2
R (dr X d3;:J •
ds ds ds ds2 ds ds3
Deducem, din (24):
1_ _ _ v d{f __ R dRd 2 ;: (dr X d2r)- n2d 2 r (dr
X d3r)•
T ds ds ds2 ds ds 2_ ds2 ds ds3
Însă
2
d ;: ( X dr dr) = 2
dr (d r2 X d P)2 = o,
2 2
ds2 d.'l ds2 ds ds ds
d2r(dr
2
X dh) __ dr (d r X d3;:) _ -(dr d 2 2
;: d3r)'
ds ds ds3 ds ds2 ds3 d,'l ds2 ds3
astfel încît obţinem
1 -- R2 (dr
- -d -9r -
d
3
.
2 3
r)
T ds ds ds
Ţinînd în sfîrşit seamă de formula (2), obţinem formula
dr d r d3r)
2
_
1 ds dsS ds3
(25)
T = (dr d2;:)2'
' ds X ds2
care exprimă torsiunea în punctul curent al unei curbe, cu ajutorul primelor
trei derivate - în raport cu arcul s - ale ve~torului de poziţie al punctului.
Putem exprima torsiunea cu ajutorul derivatelor vectorului de poziţie

în raport cu parametrul t.
Avem
dr dr dt
-=--,
ds dt ds
deci
--~~- precum ş1
2
dr d r d
( ds ds 2 . ds3
3
r) _ (dt )a (dr ,12;: d3r),
ds dt dt 2 dt 3
încît din (25), indicînd prin accente derivatele în raport cu t, obţinem

formula
1
- =(r'
- r"-r"')
-2, (26)
T (r' x r"J
de aceeaşi formă cu (25), care exprimă torsiunea în punctul curent al unei
curbe cu ajutorul primelor trei derivate ale vectorului de poziţie F al
punctului, funcţie de parametrul t.
Ţinînd seamă că avem
dr X d2-;:)2
( dt
= A2 + B2 + c2·
dt '
unde
A= y'z" - z'y", B = z'x" - x'z", C = x'y" - y'x",
precum ş1
x' y' z'

dr d2 ;: d3 r) = x" y" z"
( dt dt 2 dt3
x"' y"' z'"
din (26) rezultă formula
x' y' z'
x" y" z"
2:_ = a;'" 1/'" z"' (27)
T A2 +B 2 +c 2
Obs e r v a ţ i i. I. Am văzut că o curbă este plană, dacă (şi numa-i

dacă)torsiunea ei este nulă. Ţinînd seamă de expresia (26) a torsiunii, de-
ducem că, pentru ca o curbă să fie plană, este necesar şi suficient să ayem
relaJia
(r' F" 'f"') = 0.
Această condiţie a mai fost obţinută anterior1 pe altă cale.
II. Formula ~27) se poate scrie
..!._ = Ax'" + By'" + Cz'"
T A 2 +B2 +C2
A p l i c a ţ i e. Să se calculeze torsiunea elicei circulare.
Vectorul de poziţie al punctului curent al elicei fiind
F = acosti + asintJ + btk,
avem
'f' = - a sin ti + a cos t J + b k,
'f" = - a cos ti - a sin t],
F"' = a sin t l - a cos t J,

de unde rezultă
r' X F" = ab sin ti - ab cos t J + a 2k,

Ir' X r"I = aVa2 +b 2
,
precum ş1
(r' r" r'") = (r' X r") r'" = (ab sin ti - ab cost} + a k) •(asin d -
2
a cos tJ),
(r' r" 'f"')= a2 b.
Deducem
..!._ = (r'r"r"') = a2 b _ b
T (r'x r"') 2 a 2 (a2 +b 2
) a2 + b2
8. Interpretarea geometrică a semnului torsiunii. Spre deoseb.ire de
curbură, care este - prin definiţie - nenegativă, torsiunea într-un- punct
al unei curbe în spaţiu C poate fi pozitivă , negativă sau nulă.
În virtutea formulei (25), torsiunea într-un punct M - cu tangentă
nestaţionară - al curbei C este nulă dacă şi numai dacă planul osculator
în M este staţionar. •
../ Dacă torsiunea în M este diferită de zero, semnul ei este acelaşi cu
semnul produsului mixt (F' r" F"').
Cum acest produs este pozitiv sau negativ după cum triedrul format
de vectorii r', F ", r"' este orientat sinistrorsum sau dextrorsum, deducem.
propoziţia:
1 v. cap. li, § 7, 8.
176 Geometrie diferenţiâla.
Torsiunea într-un punct - cu plan osculator nestaţionar - este pozitivă

sau negativă după cum triedrul format de vectorii r', r", r"' este orientat
sinistrorsum sau dextrorsum.
Ulterior ( § 14) vom vedea că semnul torsiunii într-un punct dă unele
indicaţii în ceea ce priveşte mersul curbei în vecinătatea acestui punct,
în raport cu planul osculator.
9. Indicatoarea sferică a binormalelor. Fiind dată curba C, prin ecua-
ţia (10), să duc.cm, prin originea O a axelor de coordonate, un vector ~1 egal
cu versorul ~ al binormalei în punctul curent M
al curbei.
Cînd lv:l descrie curba, extremitatea yecto-
rului ~1 descrie o curbă situată pe sfera de rază
unitate cu centrul în O, numită indicatoarea
, sferică a binormalelor curbei C (fig. 52).
\ Considerînd ca parametru pe indicatoare
arcul s al curbei C şi îndicînd , prin s 1 arcul
indicatoarei; avem, în virtutea celei de-a treia
formule a lui Frenet,
I~ I=I: I=Id! I=I~,,

1
Fig. 52
Putem deci spune:
1~1=r:1-
Valoarea absolută a torsiunii unei curbe în spaţiu este egală cu valoarea
absolută a derivatei arcului indicatoarei sferice a binormalelor în raport cu,
arcul curbei.
§ 13. Ecuaţii intrinseci ale unei curbe
10. Invarianţii unei curbe. Faptul că atît curbura cit şi torsiunea într-un
punct al unei curbe au fost definite prin proprietăli geometrice, nedepin-
zind de sistemul de coordonate la care este raportată curba, înseamnă oă,
dacă schimbăm sistemul de coordonate,
curbura şi torsiunea nu se schimbă: curbura
şi torsiunea sînt invariante faţă de o schim-
bare de coordonate.
Exprimăm acest fapt spunînd că curbura
şi torsiunea sînt invarianţi (scalari) ai curbei.
Se poate arăta aceasta şi prin calcul.
În adevăr, fie M punctul curent al
curbei C, raportată la un sistem de axe !I
Oxyz, şi r(t) vectorul de poziţie al lui M.
Luînd alt sistem de axe O*x*y*z*, fie .r*(t)
vectorul de poziţie al aceluiaşi punct M
faţă de noul sistem (fig. 53). F L. 53
Oricare ar fi poziţia lui M pe curbă, cei doi vectori F ş1 r* sînt legaţi

prin relaţia
F = 00* + F*.
Derivînd această relaţie în raport cu t şi ţinînd seamă că vectorul 00*
este constant, obţinem
dr dr* tl 2 r d 2r* d3;: da;:•
-=--, -=
dt 2
- -2 ,
dt dt dt
-=--,
dt~ dt
...
3
Aşadar, de,-ivata de un ordin oarecare a Pectorului F este egală cu de,-iPata

de acelct§i ordin a vectorului F*.
Altfel spus:
Derirmtele pectorului de poziţie F al punctului curent al unei curbe sînt
inPariante faţă de o-schimbare de coordonate.
Curbura depinzînd de primele două derivate, iar torsiunea de primele
trei derivate ale vectorului F, rezultă că şi curbura şi torsiunea stnt inPariante
faţă de o schimbare de coordonate.
Aşadar, curbura pentru o curbă plană şi curbura şi torsiunea pentru
o curbă în spaţiu exprimă proprietăţi inti-inseci ale curbei, nelegate de siste-
mul de coordonate.
Mai mult, vom arăta că, dacă sînt date expresiile curburii şi torsiunii
~ = F(s), ~ = G(s), (28)
funcţii deriyabile de arcul s, F(s) fiind nenegativă, curba este determinată,

abstracţie făcînd de poziţie. . .
De aceea ecuaţiile (28) se numesc ecuaţiile intrinseci sau ecuaţiile naturale
ale curbei.
Problema determinării unei curbe C, dată prin ecuaţiile ei intrinseci,
revine la determinarea vectorului de poziţie r(s) al punctului curent al curbei.
11. Determinarea unei curbe plane prin ecuaţiile intrinseci. Torsiunea
unei curbe plane C fiind nulă, ecuaţiile intrinseci sînt de forma
2-_ = F(s) 2-_ = O. (29)

R 'T
Fie o, (30)
unde c:p 0 este o constantă.

Componente 1e -dx ş1. dy
_ a l e versoru l Ul. 't"
- = -dr a I tangentei· (cosinusu-
ds ds ds
rile directoare ale tangentei) sînt_ date de formulele 1
dx dy .
ds = coscp, ds = sm cp,
de unde obţinem
8 8
x = Jo cos cp ds + x 0 , y = oJsin cp ds + y0 ,
x 0 , Yo fiind constante.
Dacă punem
8
 = JF(s) ds,

o
avem, în virtutea formulei (30),
8 8 8 S
S cos cp ds =
o
Scos (
o
+ cp0 ) ds = cos c:p 0 f cos ds -
o
sin c:p 0 J sin ds,
o
S 8 8 S
S sin c:p ds = Ssin ( + cp 0 )

o o
ds = sin cp 0 cos ds
o
J + cos <po Josin ds.
Punînd apoi
8 s
X =Scos ds,
o
Y = Ssin ds, (31)
o
obţinem în definitiv
x = X cos cp 0 - Y sin cp0 + x0 ,
(32)
y = X sin cp 0 + Y cos C?o + Yo•
Formulele (31) constituie ecuaţiile parametrice ale unei curbe C0 , iar (32)
ecuaţiile parametrice ale unei curbe C, şi observăm că (32) se deduc
din (31) printr-o transformare de coordonate (o translaţie de componente
x 0 , Yo şi o rotaţie în jurul originii de unghiul q,0). Altfel spus, punctul curent
(x, y) al curbei C se obţine din punctul curent (X, Y) al curbei C0 printr-o
1
Aceste formule sînt consecinţe imediate ale relaţiilor ':r i = coscp, Tj =
= cos f; - rp) = sin q>.
deplasare!, deci întreaga curbă· C se obţine din curba C0 printr-o depla-

sare. Constantele x 0 , y 0 , cp0 fiind însă arbitrare, înseamnă că (32) repre·
zintă o triplă infinitate de curbe C (o familie de 00 3 curbe), oricare. din
aceste curbe obţinîndu-se din una din ele, de exemplu din curba C0 (care
core·spunde valorilor x0 = y0 = cp 0 = O), printr-o deplasare.
Aşadar:
Există 00 3curbe plane pentru care curbura este o funcţie dată de arcul s,
oricare din aceste curbe obţinîndu-se printr-o deplasare din una din ele.
Altfel spus:
Abstracţie fi!,cînd de deplasări, există o singură curbă plană pentru care
curbura este o funcţie dată de arcul s.
A p li ca ţi i. I. Să se obţină ecuaţiile intrinseci ale spiralei logarit-
mice, reprezentată de ecuaţia polară
p = ae1uJ>.
Găsim uşor că arcul s, de Ia pol {punctul asimptotic al spiralei logarit-
mice) la punctul curent, este dat de formula
s = a V1+!i2 eh6J = Y1Ţ7ii

h, h, p,
iar raza de curbură de formula
R = a V1 + h 2
ehr,> = p V1 + h2 •
Prin urmare ecuaţiile intrinseci ale spiralei logaritmice sînt
R = hs,-1 = O.
T
1 Fie M~(X', Y') poziţia lui M (X, Y) după rotaţia de unghiul ip în jurul lui O
0 0
(fig. 54), M(a:, y) poziţia lui M 0 după translaţia de componente x 0 , y 0 • li'ie de ase-
menea N 0 proiecţia lui M 0 pe Ox. O dală cu M 0 , să rotim întreg triunghiul ON0 M 0 şi
fie N 0 poziţia lui N 0 după rotaţia <p 0 •
Proiecţia - pe una din axe - a segmentului OM0 este egală cu suma proiecţiilor
segmentelor ON0 şi N 0M 0. Cum apoi ON0 = X, N 0M~ = Y, deducem
X'= X cos cp 0 + Y cos {; + o· 0
Ţinînd apoi seamă că avem

a; = X' +x 0, 'li = Y' + Yo,
deducem în definitiv formulele
a;= X cos cp0 - Y sin <p0 +x 0, o :z:
y =X sin ip~+ Y coscp0 + 'I/o•
12*
!80 Geometrie diierenJială
....
În virtutea propoziţiei demonstrate mai sus, deducem că toate curbele
care au drept ecuaţii intrinseci ecuaţiile obţinute sînt spirale logaritmice
egale cu spirala logaritmică dată.
11. Să se determine curba ale cărei ecuaţii intrinseci sîn·t
-1 = -2 a- 2, 1
-=O.
R a +s T
Avem
dcp a
- = -2 - ,
2
ds a +s
înfît, neintroducînd constantă de integrare şi nescriind limitele integralei,
~
= a-ads s
q> - = arctg-.
+s 2 a 2 ·
Deducem
s = a tgcp,
de unde
a dq>
ds=--·
2 cos cp
i
Pentru obţinerea coordonatelor punctului curent al curbei căutate,
utilizăm formulele
x = S coscpds, y = S sinq>ds.
Ca şi pentru calculul unghiului, nu mai introducem constante de integ-
rare, deoarece vrem să obţinem o singură curbă din familia de 008 curbe
egale, pentru care curbura este dată. Avem astfel
x = J( cos
.
q> ds = a ( ~ =
) cos q>
a log tg (~ -
4:
.!-)
2
,
y = ( sin cp ds = a ( sin cp dcp = _a_ •
J J cos2 q> cos cp
Deci curba căutată are ecuaţiile parametrice

x = 7t
a logtg ( - cp) , y
-- a
= --•
4 2 cos q>
Deoarece
-9 ,
lt 2
.
1 + tg-2.
2 2 ·
ecuaţiile parametrice obţinute se mai scrm

x = a loa0 coscp
a
y=
1 + sinq>' coscp
Putem obţine ecuaţia curbei, eliminînd pe 
1 + ·sincp
De aici, ridicînd la pătrat şi ţinînd seamă de ecuaţia care exprimă pe y,
obţinem ecuaţia
y = ; (·ii+ .-1),
care reprezintă curba plană căutată, numită lănJişor.
12. Determinarea unei curbe în spaJiu prin ecuaţiile intrinseci. În pro-

blema determinării unei curbe în spaţiu prin ecuaţiile ei intrinseci, inter-
vine, cum vom vedea, un sistem de ecuaţii diferenţiale de primul ordin, lini-
are şi omogene, de forma
dX
-= AY+ BZ,
ds
dY
ds
= -AX + cz, (33)
dZ
-=-BX-CY
ds '
unde coeficienţii-A, B, C sînt funcţii continue (într-un anumit interval) de

variabila s.
1 Potrivit teoriei sistemelor de ecuaţii diferenţiale, sistemul (33) admite
o singură soluţie (X, Y, Z), constituită din funcţii continue şi derir,abile de
9ariabila s, care, pentru o anumită 9aloare a lui s, de exemplu pentru s = O,
iau 9alorile (XO, Y0 , zo), date dinainte după 9oie. ·
Amintim de asemenea că soluţiile sistemului (33) se bucură de două
proprietăţi remarcabile:
a) O soluţie (X 1 , Y1 , Z1 ) a sistemului (33) verifică relaţia
Xr + Yf + Zr = const.
În adevăr, (X1 , Y1 , Z 1 ) fiind o soluţie a sistemului (33), avem relaţiile
( identităţi în s)
dXi
da = AY1 + BZ1,
clY1
ds
=- AX1 + CZ1,
dZi = - BX1 - CY 1 •
ds
Înmulţindu-le, respectiv, cu X 1 , Y 1 , Z 1 şi adunînd, obţinem

dX1 + y 1 dY + z 1 dZ1 = O
1
Xi ds ds ds '
adică
.!_ _!!_ (Xr

2 ds
+ Yf + Zr) = O,
de unde, prin integrare, rezultă relaţia din enunţ.

b) Dozu1 soluţii (X1 , Y 1 , ½1 ), (X 2 , Y 2 , Z 2 ) ale sistemului (33) verifică
relaţia
X 1X 2 + 1'\ Y 2 + Z 1 Z 2 = const.
În adevăr, (X1 , Y 1 , Z 1 ), (X 2 , Y 2 , Z 2) fiind două soluţii ale siste-
mului (33), avem relaţiile
dX1 = dX2 = AY2 + BZ2 ,
ds ds
~yl
ds
=- AX1 + CZ1, dY2
ds
=- AX2 + CZ 2
:
1
=- BX1 - CY1 , dZ2 =- BX2 - CY2 •
ds
Înmulţind relaţiile din stînga, respectiv, cu X 2 , Y 2 , Z 2 , iar pe cele din
dreapta cu X 1 , Y 1 , Z 1 , şi adunînd, obţinem
2 + X dX1 + y dY2 + y dY1 + z1 + z~dZ
2 -_- O,
X1dX- 2- 1- 2---
dZ-
2 1
ds ds ds ds ds ds
adică
-
ds
d
(X1 X 2 + Y1 Y2 + Z1Z2) = O,
de unde, integrînd, obţinem relaţia din enunţ. .
Fie (Xi, Y1 , Z 1 ), (X2 , Y2 , Z 2 ), (X3 , Y3 , Z3 ) trei soluţii ale sistemului (33)
şi (XY, Y?, Zf), (Xg, yg, Zg), (Xg, Yg, Zg) valorile iniţiale, corespunzătoare
valorii s = O. Potrivit proprietăţilor a) şi b) avem:.
Xr + Yf +Zi= const., X 1X 2 + Y 1 Y 2 + Z 1Z 2 = const.,
X1 + Yi +Zi= const., X 1X 3 + Y1 Y3 + Z 1Z3 = const.,
XJ + Yj + Z5 = const. X 2X 3 + Y2 Y3 + Z 2Z3 = const.,
aceste relaţii fiind verificate pentru orice valoare a variabilei s, în parti-
cular pentru s = O.
Putem însă alege valorile iniţiale astfel încît acestea să verifice relaţiile
(XY)2+ (Yî) 2 + (Zf) 2 = 1, (Xg)2 + (Yg) 2 + (Zg) 2 = 1, (Xg) 2 + (Y8) 2 +(Z3) 2 = 1,
xyxg+ Y1Y~ + zyzg = o, xyxg+ YYYî+ zyzg = o, xgxg+ ygYg+ZîZ3=0.
Nu avem, pentru aceasta, decît să alegem (Xî, YY,ZY), (Xg, yg, Zg),
(Xg, yg, Zg) egale respectiv cu cqmponentele a trei vectori unitari, ortogo-
nali doi cîte doi.
· Valorile iniţiale fiind astfel alese, rezultă că soluţiile (X1 , Y 1 , Z 1 ),

(X2 , Y 2 , Z 2 ), (X3 , Y 3 , Z3 ) verifică ele însele relaţiile
Xf + Yf + Zr = 1, X~ + Y~ + Z~ = 1, Xj + Yj + Z~ = 1,
X 1X 2 + Y 1 Y 2 +Z1 Z 2 =0, X 1X 3 + Y 1 Y 3 +Z1 Z 3 =0, X 2X 3 + Y 2 Y 3 +Z2Z3 =0.
Cu aceste pregătiri, să revenim la problema determinării curbei în spaţiu
pentru care curbura şi torsiunea sînt două funcţii date F(s) şi G(s).
În acest scop, vom considera formula
~ =T (34)
ds '
precum şi formulele lui Frenet
d'i 1 _ dv 1 _ 1 - d~ 1 -
-=-v -=---r+-~,--=--v, (35)
ds R ' ds R T ds T
unde i, v, ~ sînt versorii tangentei, normalei principale şi binormalei în

punctul M, al cărui vector de poziţie este F•.
Formulele (35), în care _!_ şi_!_ sînt funcţiile date F(s) şi G(s), F(s)
R T
fiind nenegativă, constituie un sistem de ecuaţii diferenţiale (vectoriale)
de primul ordin· fn raport cu versorii T, v, ~' care permite determinarea
acestor versori.
În adevăr, notînd cu x, y, z coordonatele lui F şi cu (a, ~' y), (a',~', y'),
(ot", ~", y") componentele versorilor1 =t-, v, ~' formulele (34) şi (35) sînt
echivalente cu formulele · · ·
dx dy dz
-;i; = ot, . ~ = ~, """i; = y, (36)
doc a.' d~ (3' dy y'
-=-,
ds R
-=-,
ds R
-=-,
ds R
da.' IX r:t." d(3' (3 W' dy' y y"
-=--+-,-=--+~,-=--+-, (37)
ds R T ds R T ds R r·
drx"
-=-~,
ds
a.'
T
dţ3"
-ds
- - -W
T
dy"
, -ds
y'
---
T
Formulele (37) ne arată că (ot, ot', a"),(~,~',~"), (y, y', y") sînt trei so-
luţiiale sistemului de ecuaţ.ii diferenţiale de primul ordin, liniare şi
omogene,
dX Y dY X Z dZ
-=-,
ds R
-=--+-,
ds R T
-
ds
= - -YT, (38)
1
care este de forma (33), unde A = -, B = O, C= -1 •
R T
--------
Aceste componente sînt cosinusurile directoare ale tangentei, normalei principale
1
şi binormalei. ·
====.=-:=====cc.=...c===-=.=~=='-'---==============-
Din cefo stabilite despre sistemul (33), rezultă că putem determina trei
soluţii (oc, oc', oc "), (~, ~ ', ~ "), (y, y', y "), ale sistemu lui (38), care să verifice
prin urmare relaţiile (37), astfel încîl ~ă avem
oc2 +
oc'2 +
oc "2 = 1, ~2 ~'2 +
~"2 = 1, y2 + y'2 y"2 = 1, + +
oc~ + oc'~' +
oc"~" = O, ocy + oc'y' +
oc"y" = ;O, ~y ~'y' ~"y" = O. + +
Aceasta înseamnă că vectorii
u = ocl + oc'] + oc"k, v = ~i + ~'] + ~"k, w = yl + y'] + y"k
formează un triedru tridreptunghic şi acee~i proprieta.te au vectorii
':t = oci + ~] +yk, v = oc'l + ~'] +
y'k, ~ = oc"r, y"k, trie- + ~"] +
drele ii 'V w şi 7r v·~ avînd aceeaşi orienta.re1, poziţia iniţială 7r0 v0 ~~ a lui
~ v ~ - în raport cu axele de coordonate - pulînd fi aleasă după voie.
Vom alege vectorii Ţo, v0 , ~o astfel incit triedrul :r0 v0 ~ să fie direct (orien-
tat sinistrorsum).
Vectorii Ţ' v, ~' astfel determinaţi, constituie o soluţie a sistemul:ui {35),
corespunzătoare valorilor init.ia le ::C:0 , v0 , ~ 0 • Variaţia poziţiei tiedrului iv~~
cînd s variază, este bine determinată, la fiecare valoare a lui s corespun-
zînd un singur triedru tridrcptunghic bine determinat, orientat direct2 •
1
În adevăr, vectorii a, v, w fiind unitari şi fol'mînd un triedru tridreptunghic·,
fie ;, componentele lui i în raport cu triedJ·ul a ii w. Avem deci
1), ~,
l = ~a + .,,v + ~w,
de unde, înmulţind scalar succesiv cu_a, iJ, iii, obţinem
. la= ;, i-u = .,,, i w = ~-

însă, din relaţiile care expt·imă pe a, D, w, deducem
; a= a., iv=· ~' i w = y,
deci
~ = a., 1) = (3, ~ = y,
încît
l = a.a + (3t, + yw
şi asemănător
J = a.'a + f3't, + r'w, Te= a."a + W'" + y"w.
ln consecinţă, vectorii
=f = a.i + (3] + yk, v = a.'i + ~'] + y'ic, ~ = a."i + W'] + y"k,
ale c~ror ~omponente faţă de triedrul l Jk sînt egale, respectiv, cu componentele vecto-
rilor r', ], k faţă de triedrul ai} w, sînt unitari şi formează un triedru tridreptunghic.
Cum apoi
a. rJ.' «"
(a ii w) = (3 (3' (3"
y y' y''
triedrele avw şi ~v~ au aceeaşi orientare.
2
În virtutea continuităţii soluţiei T°, v, ~ a sistemului (35), triedrul i"vj nu-şi
chimbă orientarea.
Teoria curburii curbelor 18!>
Vom spune că triedrul variabil Ţ v ~' ale cărui muchii sînt vectorii 7, v, ~'
generează o familie cr de triedre tridreptunghice.
Considerînd o anumită familie sr ==
=t- v~ de triedre tridreptunghice
determinată de sistemul (35), ecuaţia (34) - echivalentă cu (36) - ne dă
prin integrare
8
r = rO + f i ds. (39)
o
Vectorul constant (de integrare) F0 fiind ales, ecuaţia (39) reprezintă

o curbă bine determinată, ce trece prin punctul M 0 al cărui vector de poziţie
este F0 , pentru care arcul este s, iar curbura şi torsiunea sînt funcţiile date
F(s), G(s). Punctul M 0 corespunde valorii s = O.
În ceea ce priveşte familia de triedre ar, ea coincide cu familia constituită
din triedrele principale în punctele curbei.
Putem deci spune:
Sistemul (35) determină o singură fanâlie de triedre tridreptunghice
8r =v
':r ~ pentru care triedrul iniţial ( corespunziUor va.lorii s = O) are o poziţie
dată, iar ecuaţia (34) determină o singură curbă C, corespunzlUoare familiei sr,
care trece printr-un punct dat M 0 • Familia formată din triedrele principale în
punctel_e curbei C coincide cu familia de triedre ST, arcul curbei C este s, iar
curbura şi torsiunea sînt funcţiile date F(s) şi G(s).
Fie sr o familie de triedre tridreptunghice, determinată de sistemul (35),
C şi r curbele corespunzătoare, determinate de ecuaţia (34), care trec res-
pectiv printr~un punct dat M 0 şi priri origine. z
r
Curbele C şi sînt egale.
În adevăr, curbele C ş-i r
sînt repre-
zentate respectiv de ecuaţia (39) şi ecuaţia
8 C
p = f 'i ds. (40)
o
Comparînd (39) cu (40), deducem relaţia

F = Fo + p, !I
care ne spune că punctul curent al curbei C
se obţine prin translaţia F0 din punctul
curent al curbei r, deci curba C se obţine
prin translaţia F0 din r, astfel incit ele Fig. 55
sînt egale (fig. 55).
Fie acum 6 şi sr 1 două familii de triedre tridreptunghice, orientate direct,
date de ecuaţiile (35), sr 0 şi gry triedrele iniţiale - corespunzătoare valorii
s = O - ale celor două familii, C şi C1 curbele - determinate de ecua-
ţia (34) - corespunzătoare familiilor 6 şi 6 1 , aceste curbe trecînd prin
acelaşi punct 1110 , corespunzător valorii s = O. Curbele C şi C1 şînt .egale.
186 Geometrie diferenţială.
În adevăr, putem da curbei C1 o rotaţie în jurul lui M 0 , pînă ce trie-

drul iniţial sry al familiei Sf 1 coincide cu triedrul iniţial sr 0 al familiei ar.
Dar atunci înseamnă, potrivit celor de mai sus, că familia sr1 este, după
rotaţie, aceeaşi cu familia ar, de unde urmează că cele două curbe coincid.
În consecinţă putem spune: ·
Abstracţie făcînd de deplasări, există o singură curbă în spaţiu pentru
care curbura şi torsiunea sînt funcţii continue date de arcul s.
§ 14. Metoda triedrului mobil
De multe ori este avantaj os să raportăm elementele pe care vrem să

le studiem, asociate unui punct de pe o curbă, la triedrul principal în acest
punct, drept triedru de coordonate.
Spunem că utilizăm, în ace-st caz, metoda triedrului mobil.
13. Ecuaţia canonică a unei curbe. Să considerăm o curbă C, pe care să o
. raportăm la triedrul principal în punctul regulat M0 al curbei, drept trie-
dru de coordonate, tangenta în M 0 fiind considerată ca axă Ox, normala
princ}pală ca axă Oy, iar binormala ca axă Oz.
Inseamnă că planul z = O este planul osculator în M, planul x = O
este planul normal, iar planul y = O planul rectificant.
Vom alege ca parametru pe curbă arcul s, originea arcelor fiind M 0 •
Fie 'F (s) vectorul de poziţie al punctului curent M al curbei, apropiat
de M 0 • Dezvoltînd pe r(s) în serie Taylor, obţinem
82 s3
S
r=r o +-ro+--Po+-ro
1 21 31
_, u _ 111
+
unde F0 , r~, r~, F0' ,... sînt valorile vectorului r(s) şi derivatelor lui pen-
tru s = O.
Însă, cum ştim,
_, dr -
r =-=-r,
ds
şi ţinînd seamă de formulele lui Frenet:

_,, di 1 -
r =-=- v
ds R '
a"'_
, 1V
- -( ' )' - + -1 ~
dv = -
( 1
'V)'- - - '1t -' + - 1
l "7i
'·
R R ds R R2 RT
În virtutea faptului că triedrul principal în M 0 este ales drept triedru

de coordonate, avem
P0 = O, =r0 = i, v0 = J, ~~ = k,
l, j, k fiind versorii axelor de coordonate.
Deducem
_,, 1 ': 1
r~ = i, ro= - J,
R
r;' = - _!__2 i
R
+ (~)'
R
j + -- k
RT '
(41)
unde ~ , ~ şi (:)' reprezintă valorile curburii, torsiunii ş1 derivatei

curburii în M 0 •
Obţinem în definitiv formula
r =si s2 J +sa[-_!__
+ 2R i + (__!__)'J +-1-k]+
6 R 1 R RT 2
termenii nescrişi fiind de ordin superior lui s 3 , care dă dezvoltarea vectoru•

lui de poziţie al pul_!Ct!_Iluj curent M al curbei, apropiat de M 0 •
Ordonînd după i, j, k, dezvoltarea precedentă se scrie
F = (
s-
8
- 32
6R
+ ... + -+
)
2R
-6 -R1 ) ' +· ...] J-: + (-6RT + ...
:
1,
[ s2
8
B (
8
3 ) -
k. (42)
Ecuaţia curbei C, scrisă sub această formă, constituie ecuaţia cano-

nică a curbei.
Ecuaţiile parametrice
(43)
.~3
z=-+
6RT
...
constituie ecuaţiile (parametrice) canonice ale curbei, în vecinătatea
punctului M 0 , parametrul fiind arcul s (cu originea în M 0 ).
Se vede din (43) că, dacă curbura în M 0 este diferită de zero, deci
dacă tangenta în M 0 nu este staţionară 1 , pentru s de ajuns de mic avem y >0.
Aceasta înseamnă. că, în vecinătatea lui M 0 , curba este situată de aceeaşi
parte a planului rectificant, anume de partea unde este situat centrul de curbură
în M0 •
Dacă şi torsiunea este diferită de zero în M 0 , deci dacă planul osculator
în M 0 nu este staţionar 2 , iar s creşte trecînd prin valoarea zero, z trece de
la valori negative la valori pozitive dacă T >0 şi de la valori pozitive la
valori negative dacă T<O. În ambele cazuri semnul lui z se schimbă, încît
1 ln ndevăr. ţinînd seamă de (41), avem

_,,
;:~ X r 0 = -1 -
k.
R
2 Ţi,~înd seamă de ('.1:l), avem
1
(r' r" r"') = - 2-.
RT
curba trapersează planul osculator în M 0 • Am regăsit astfel, pe această cale,

proprietatea - cunoscută - a planului osculator nestaţionar1 • .
Ţinînd seamă de ecuaţiile (43), deducem că, în vecinătatea punctu-
lui M 0 (în care tangenta şi planul osculator nu sînt staţionare), proiecţia
curbei C pe planul osculator în M 0 are ecuaţiile
X = S - ~
6R 2
+ .. ,, y =~
2R
+ 88
6
(.!..)' + ... ,
R
Z = 0; (44)
proiecţia pe planul rectificant are ecu~ţiile
88 83
x=s---+
6R
... ,y=O, z=--+
2
6RT"
... , (45)
iar proiecţia pe planul normal are ecuaţiile
X = 0, y =~
2R
+ ~6 (.!.)'
R
+ ... , = Z ~
6RT
+ ... (46)
Dacă ţinem seama numai de primul termen în dezvoltările lui x şi y

în' (44), proiecţia curbei pe planul osculator în M 0 este aproximată de curba
de ecuaţii parametrice
s2
X= s, y = -.
2R
Eliminînd pe s, obţinem ecuaţia
x2 = 2 Ry.
Putem deci spune că, în pecinătatea unui punct M 0 al curbei C (în care
tangenta nu este staţionară), proiecţia curbei pe planul osculator în M 0 este
aproximată de o parabolă (fig. 56).
L z
!I
Fig. 56 Fig. 57
În mod asemănător, în virtutea ecuaţiilor (45), proiecţia curbei pe planul

rectificant este aproximată de curba de ecuaţii parametrice
88
x=s, z=--·
6RT
1 Dacăvrem să ne dăm seama de comportarea curbei înl r-un punct în care tangenta
şiplanul osculator sînt staţionare, trebuie să considerăm, în dezvoltarea lui P - în serie
Taylor-şi termenul în s 4 , deci să calculăm derivata ;:JV.
Teoria curburii curbelor
Eliminînd pe s, obţinem ecuaţia

x3
z=--,
6RT
a unei parabole ~ubice.
Se vede că, dacă T>O, x şi z sînt de acelaşi semn (fig. 57), iar dacă
T<O, x şi z sînt de semne contrarii (fig. 58).
Aşadar, în vecinătatea unui punct M0 al curbei C (în care tangenta §i
planul osculator nu sînt staţionare J., proiecţia ~urbei pe planul rectif icant
este aproximată de o parabolă cubică, pentru care M 0 este punct de inflexiune.
În sfîrşit, în virtutea ecuaţiilor (46), proiecţia curbei C pe planul normal
este aproximată de curba de ecuaţii
s2 s3
y = --,
2R
z=--·
6RT
Dacă eliminăm pe s, obţinem ecuaţia
Ya = 97'2
2R
z2
'
care reprezintă o parabolă semicubică, al cărei punct de întoarcere ( de prima
speţă) este M 0 ,
tangenta în M 0 fiind normala în M 0 la C (fig. 59).
14. Suprafaţa polară. Dreapta polară. Planele normale în punctele unei
curbe formează o familie depinzînd de un parametru (parametrul în lungul
curbei).
Înfăşurătoarea planelor normale este o suprafaţă desfăşurabilă1 , nu-
·mită supra/aţa polară a curbei. Dreapta caracteristică a, planului normal în-
Z
z
!I
Fig. 58 Fig. 59
tr-un punct regulat al curbei (generatoar-ea suprafeţei polare) se numeşte

dreapta polară (sau axa de curbură) a punctului considerat.
Fie
(p- r)~ = o (47)
ecuâţia planului normal în punctul regulat M al curbei C, F(s) fiind vec-
torul de poziţie al lui M, -=r versorul tangentei, iar p vectorul de poziţie al
punctului curent în planul normal.
1 v, cap. II, § 7, 8.
Dreapta polară este intersecţia planului normal cu planul reprezentat

de ecuaţia
(p - r) v - R = O, (48)
obţinută derivînd ecuaţ.ia planului normal şi ţinînd seama de prima for-
mulă a lui Frenet.
Planul normal (47) fiind perpendicular pe tangentă, iar planul (48)
pe normala principală, rezultă că dreapta polară este paralelă cu binor-
mala, deci perpendiculară pe planul osculator.
Fie P punctul curent al dreptei polare (fig. 60). în raport cu triedrul
lui Frenet în M, componenta pe tangentă a vectorului MP este nulă, deoa-
rece MP este situat în planul normal. Indicînd prin it şi v componentele
lui MP pe normala principală şi binormală, avem
1U P = p- r = uv + v~,
încît (48) devine
(uv+v~)v-R=O,
de unde obţinemu = R.
Jnseamnă că dreapta polară înţeapă planul osculator în centrul de
curbură Q (centrul cerculµi osculator în M). De asemenea, ecuaţia dreptei
polare este
p= F + Rv + vf (49)
Ecuaţia (49) reprezintă totodată ecuaţia vectorială a suprafeţei polare,
parametrii fiind arcul s (al curbei C) şi v.
În cazul cînd curba C este plană, dreptele polare, perpendiculare pe
planul curbei (care este planul osculator), generează un cilindru, tăiat de
planul curbei după locul centrelor de curbură.
Pentru a obţine muchia de întoarcere a suprafeţei polare, care este
înfăşurătoarea dreptelor polare, considerăm de· asemenea ecuaţia obţinută
prin derivarea ecuaţiei (48):
- _ dv dR
(p - r) -;j; - --;i;- = O,
care se mai scrie, în virtutea celei de-a doua formule a lui Frenet,
(-p - r-( - - 1' t-' + -1t -;5:)' - -dR= O'

R T ds
p sau, în virtutea ecuaţiei (47),
:.a (p - r) ~ - T: = O. (50)
I
I
: Tinînd seamă de (49), din (50) deducem
dR
Fig. 60 V =T-,
ds
Teoria curburii curbelor
incit e'ctiaţia vectorială a muchiei de întoarcere a suprafeţei polare, care

exprimă vectorul de poziţie al punctului caracteristic (punctul de contact
cu muchia de întoarcere) al dreptei polare, este
-p = r-+R-+TdR-
. V -;i;~- (51)
15. Sfera osculatoare. În ecuaţia gener~lă a unei sfere

(p - F0 ) 2 - R5 = O, (52)
unde p este vectorul de. poziţie al punctului curent al sferei, intră patru
P.arametri: componentele vectorului de poziţie F0 al centrului sferei şi raza R 0 •
Înseamnă că sfera osculatoare în punctul regulat Mal curbei Care (în general)
un contact de ordinul trei cu C.
Potrivit teoriei generale a suprafeţelor osculatoare, sfera osculatoare
este determinată de ecuaţia ce rezultă înlocuind în (52) pe p prin vectorul
de poziţie F(s), al lui M, şi ecuaţiile obţinute din aceasta derivînd succesiv
de trei ori în raport cu s.
Ţinînd seamă şi de formulele lui Frenet, deducem că ecuaţiile care
determină sfera osculatoare în M sînt
(F - Fo) 2 - 1Pa = 0,
(F - F0 ) Ţ = O,
(F -F0 ) v + R = O, (53)
(F - F0 ) (-.!.R °T + .!_T 75:) + dRds = 0.

I"
Potrivit celei de-a doua ecuaţii (53), centrul 0 0 al sferei osculatoare

este situat în planul normal în M, deci c~mponenta pe tangentă-în raport
cu triedrul principal în M - a vectorului M 0 0 este nulă. Indicînd prin u
şi 'lJ componentele lui M 0 0 pe normala principală şi binormală, avem
MO~= Fo - F = u v + v~.
în consecinţă, din ultimele două ecuaţii (53) obţinem
dR
u=R v=T-,
' ds
încît vectorul de poziţie F0 al centrului sferei osculatoare în M este dat de
formula
- = r-+R-+TdR-
r0 v -;;; ~- (54)
Comparînd (54) cu (51), deducem că centrul sferei osculatoare este punc-

tul caracteristic al dreptei polare, situat pe dreapta polară Ia distanţa
TdR de centrul de curbură !l, şi, ca urmare, intersecţia sferei osculatoare
ds
cu planul oscufator este cercul osculator (cercul de curbură).
În sfîrşit, ţinînd seamă de (54) în prima ecuaţie (53), sau aplicînd teo·
rema lui Pitagora triunghiului dreptunghic M Q 0 0 , deducem că raza R0
a sferei osculatoare este dată de formula
R5 = R
2
+ Ţ 2 (~f · (55)
Formulele (54) şi (55) ne permit să găsim condiţia pentru ca o curbă
în spaţiu să fie sferică (situată pe o sferă).
În adevăr, din aceste formule obţinem
drds = ~'I' [R + T ds!:_ ( T dR)]-
0
ds (3,
(56)
5
d~ = 2 ~[R + T : (T ::J],
de unde rezultă că, pentru ca sfera osculatoare în punctul curent al unei
l'urbe în spaţiu să aibă centrul fix şi raza constantă, este necesar şi sufi-
cient să avem relaţia
(57)
Sfera osculatoare fiind fixă (cu centrul fix şi raza constantă), înseamnă
că toate punctele curbei în spaţiu aparţin acestei sfere, deci curba este sferică.
Avem deci propoziţia:
Relaţia (57) constituie condiţia necesară şi suficientă pentru ca o curbă
în spaţiu să fie sferică.
Din a doua relaţie (56) se vede că raza sferei osculatoare este constantă
(fara ca toto data.., centru l s ferei sa f 1e f 1x
• ) ş1• 1n cazu 1 cin d ds
dR = O, a d'1ca
.., atunci•
O O
w w .., A A
cînd curba are raza de curbură (deci şi curbura) constantă. O astfel de curbă
se numeşte cerc strîmb. În virtutea formulei (54), centrul sferei osculatoare
a unui cerc strîmb coincide cu centrul cercului osculator, deci raza sferei
osculatoare este egală cu raz·a cercului osculator. Un exemplu de cerc strîmb
îl constituie elicea circulară 1 .
A p l i c a ţ i e. Să se afle locul centrelor sferelor osculatoare ale elicei
r = a cos d asintj btk. + +
Elicea fiind un cerc strîmb, locul centrelor sferelor osculatoare este
acelaşi cu locul centrelor de curbură.
Ştim apoi că raza de curbură şi versorul normalei principale a elicei
considerate sînt date de formulele 2
a2 + b2 - -: . .,.
R = ---,
a
v = -cos ti -s1ntJ.
1 lu adevăr, curbura elicei

;= = a cos t i + a sin t J + bt k
este (cum am văzut în § 10, 1, aplicaţia 11)
1 lL
-= --·--•
R a 2
+b 2
2 v. § 11, (t.
Teoria curburii curbelor -193
În virtutea formulei (54), vectorul de poziţie al centrului sferei oscu-

latoare (acelaşi cu centrul de curbură) este
Fo = F + Rv,
adică, făcînd calculul,
b2 - b2 -
F0 =- -
a
cos ti - -
a
sin tj + btk.-
Prin transformarea de parametru
t = t* + 7t
(o rotaţie de 180° în jurul axei Oz) şi prin translaţia (în lungul axei Oz)
z == z* + b1t,
ec1:1aţia precedentă devine
b2 -
r 0 = - cost* i +
a
-b2a ·sin t* j- + bt* k.-
Deci locul centrelor sferelor osculatoare ale elicei date este o elice cu ace-
laşi pas ca şi elicea dată, situată pe un cilindru de rotaţie în jurul axei Oz,
b2
de rază-.
a
16. Evolute. a) Curbe plane. Tangentele la o curbă - plană sau · în
·-- _spaţiu -constituie o familie de drepte depinzînd de un paranietru (para-
metrul ales pe curbă), a cărei înfăşurătoare este, evident, curba însăşi.
Normalele unei curbe plane constituie de asemenea o familie de drepte
depinzînd de un parametru, a cărei înfăşurătoare se numeşte eYoluta (sau
des/ă1urata). curbei.
Pentru a afla evoluta unei curbe plane C, considerăm ecuaţ.ia normalei
în punctul regulat M
(R - r)':r = o,
unde F şi R. sînt vectorii de poziţie ai lui M şi punctului curent. pc normală,
iar -:i: versorul tangentei.
Derivînd· în raport cu arcul s, obţinem ecuaţia
(R - r) ~: - 1 = O,
ca1•e .se mai scrie, dacă avem în vedere prima formulă a lui Frcnet,
(R-_r)v - R = o, (58)
v fiind versorul normalei, iar R raza de curbură în M.
Dacă P este punctul curent pe normală, avem
MP = R ~ r = Av, (59)
unde A este un scalar (componenta pe normală a vectorului „MP,- componenta
pe tangentă fiind nulă). . .
13 - Geometria dlferealfaUi
Scriind că vectorul de poziţie R - dat de (59) - al lui P verifică

ecuaţia (58), obţinem Â = R, încît vectorul de poziţie r* al punctului carac•
teristic M* (punctul de contact cu evoluta) al normalei este dat de formula
F* = F Rv. + (60)
Dacă parametrul pe curba C varia~ă, F, v ş1 R variază, deci r* variază,
iar punctul caracteristic descrie evoluta, astfel încît (60) este ecuaţia
evolutei.
În practică, pentru aflarea evolutei, folosim ecuaţiile parametrice
X = f{t), y = g(t)
ale curbei.
Din ecuaţia
(X - x)x' +
(Y - y)y' = O,
a normalei în punctul curent (x, y), deducem - derivînd în raport cu t -
ecuaţia
(X - x)x" +
(Y - y)y" = x' 2 + y'2.
Rezolvînd aceste ecuaţii în raport cu X, Y, obţinem formulele
y'(x'S + y'2) '(x'2 + y'll)
X= x - --'----,
x'y" -y'x"
Y = y + x---"-------"---,
x'y"-y'x"
(61)
care dau coordonatele punctului de contact al normalei cu evoluta, şi care

constituie deci, dacă t variază, ecuaţiile parametrice ale evolutei.
Din (61) 1 , cît şi din (60), se vede că punctul de contact al normalei cu
evoluta este centrul de curbură (centrul cercului osculator).
Putem deci spune că evoluta unei curbe plane este locul centrelor de
curbură ale curbei.
Dacă tangenta în punctul regulat M 0 al curbei C este staţionară, deci
dacă..!_= O în M0 , înseamnă că, atunci cînd punctul curent Mal curbei C
R -
tinde către M 0 , R➔ oo~ încît punctul corespunzător M* al evolutei descrie
o ramură infinită, pentru care normala în M 0 la Ceste asimptotă. Evident,
evoluta posedă două ramuri avînd ca a•simptotă normala în M 0 la C, situ-
ate de o parte şi de alta (fig. 61) sau de aceeaşi parte a tangentei în M 0 la C;
după cum M 0 este sau nu este punct de inflexiune al curbei C.
Să considerăm ca parametru, în lungul evolutei C, reprezentată de
ecuaţia (60), arcul s al curbei C.
Derivînd în raport cu s, obţinem, ţinînd seamă de a doua formulă a
lui Frenet pentru curbe plane:
dr*= =r + dR v + R dv = =r + dR v + R ( - ~ =r) ,
ds ds ds ds R
deci
dr* dR _
-=-V• {62)
ds ds
1 Aceleaşi ou formulele care dau coordonatele centrului cercului osculator (cap. II',
I a, ta).
Ţinînd seamă de (60) şi (62), putem spune că unui punct regulat al

cur bei. C , cu tangenta" . - =/= O, ..u• corespun de un punct
" şi. î n care dR
nestaţionara
ds
regulat al evolutei.
Dacă însă, într-un punct regulat M 0 al curbei C, în care tangenta nu
• "'i; = O, va l oarea raze1. d e ~ur b ura.., R , „m M 0 , este ("m
.. avem dR
este staţionara,
general) maximă sau minimă. Un punct regulat al unei curbe, în care va-
loarea razei de curbură este maximă sau minimă, se numeşte vîrf al curbei.
Fig. 61 . Fig. 62
În virtutea relaţiei (62), putem spune că unui r,îrf al curbei C, cu tan-

gentă nestaţionară, îi corespunde în general 1 un punct de întoarcere de prima
speţă al eYolutei (fig. 62).
Să considerăm acum un arc regulat al Cl!_rbei C, care nu posedă vîrfuri
şi puncte în care tangenta să fie staţionară. lnseamnă că, în lungul acestui
arc, raza de curbură R - finită - este funcţie monotonă de arcul s (creşte
sau descreşte).
Din (62) deducem relaţi a
dF* 2 = dR 2 •
lndicînd prin s* arcul evolutei şi ţinînd seamă că dr* 2 = ds* 2 relaţia
precedentă se scrie
ds* 2 = dR 2 ,
de unde
ds* = ± dR. (63)
Presupunînd că sensul pozitiv, pe arcul considerat al evolutei, este

sensul în care R creşte, ds* şi dR sînt de acelaşi semn, deci în formula pre-
cedentă trebuie să luăm semnul +.
1 Deoarece, în general, derivata a doua a razei de curbură nu se anulează cind se
anulează derivata întîi.
13*
196 Geometrie dife.,enJială
În această ipoteză, integrînd, obţinem formula

s* = R + a, (64)
unde a este o constantă.
Prin urmare, dacă M 1 şi Af2 sînt două puncte ale curbei C, aparţinînd
unui arc regulat care nu posedă vîrfuri, iar Mt şi M; punctele de contact
ale normalelor în M 1 şi M 2 cu evoluta, avem, indicînd prin A* originea ar-
celor pe evolută şi prin R1 şi R2 razele de curbură în M1 şi M2 ,
arc A*M1 = R 1 + a, arcA*M2 = R2 + a,
de unde
arcA*Mi - arcA*Mt = R2 - R1 ,
adică
(65)
Aşadar, dacă un arc {regulat) al unei curbe C nu posedi!, Ytrfuri şi puncte
cu tangentă staţionară, lungimea arcului corespunzător al eyolutei este egală
cu diferenţa razelor de curbură ale curbei C, în extremităţile arcului considerat.
Cercurile osculatoare în punctele M1 şi M 2 ale curbei C au centrele
în Mf şi M;, razele lor osculatoare fiind R1 şi R2 •
Lungimea segmentului Mf M:, . care uneşte centrele acestor cercuri,
este mai mică decît lungimea arcului Mf M; al evolutei C*:
MtM;! < arcMfMi,
deci, în virtutea formulei (65), mai mică decît diferenţa razelor cercurilor
Mf M; < R2 - R1•
Distanţa centrelor celor două cercuri fiind mai mică decît diferenţa
razelor, unul din ele este interior celuilalt, deci nu se ,ntretaie.
Cercurile osculatoare ale unei curbe plane constituie astfel o familie
q.e curbe plane depinzînd de un parametru, care admite înfăşurătoare (înfă
şurătoarea fiind curba însăşi), pentru care un punct caracteristic nu pro'1Îne
din puncte de interse~ţie a două curbe apropiate ale familiei. · ·
Putem obţine relaţia care exprimă raza de curbură R* a evolutei C*
în funcţie de raza de curbură R a curbei C.
În virtutea relaţiei (62), avem
dr* dr* ds dR ds V = dRV
ds* = ~ ds* = ds ds* ds* '
deci, dacă avem în vedere relaţia (63),

dr*
ds*
±v.
Deducem, derivînd şi ţinînd seamă de a doua formulă a lui Frenet şi

de (63),
d2 r-* d- ds 1 -
±~-=:r:
ds* 2 =
--"t".
ds ds* 1
dR
R-
ds
În consecinţă 1
1
R* =
I I= I1 I'
2
d ;:*
ds*l dR
R. -
ds
încît 'obţinem formula
R* = R-1 :1- (66)
h) Curbe în spaţiu. Normalele unei curbe în spaţiu constituie o congru-

enJă de drepte, adică o familie de drepte depinzînd de doi parametri: para-
. metrul în lungul curbei (de exemplu arcul s) şi unghiul cu normala principală.
Ne putem deci întreba cum putem extrage, din congruenţa normalelor unei
curbe în spaţiu, o familie depinzînd de un singur parametru, care să aibă
înfăşurătoare. Înfăşurătoarea unei familii de normale depinzînd de un para-
mţt_ru este o evolută (desfăşurată) a curbei.
Fie o curbă C, parametrul în lungul curbei fiind arcul, şi - în punctul
regulat M corespunzător valorii s a arcului - normala MN, care face un-
gh_iul m(s) cu normala principală în M. Presupunînd că normala M N înfă
~oară o curbă C*, cînd M descrie curba C, fie M* punctul caracteristic (punc-
tul de contact cu evoluta C*) al acestei normale.
Punînd MM* = p (s), coordonatele lui M*, în raport cu triedrul lui
Frenet în M, sînt (O, p cos CI), p sin CI)) 2 , încît avem
MM*= r* -r = p cos (!)V+ p sin m~,
r şi F* fiind vectorii.de poziţie ai punctelor M şi M* respectiv.
Evoluta C*, descrisă de M*, are deci ecuaţia
F* = 'f p cos CI) v+p sin m j3. + (67)
Derivînd şi ţinînd seamă de formulele lui Frenet, deducem
- = -"t" +
dP*
ds
-dp
ds
(cos mv
- + sm
. m ;r)
I-" + p (- . mv-
sm + cos CI)
rf) -dCi>
I-"
ds
+
+ +osw: + sinw '!)=
= î + dp (cos m v
ds
+ sin m ~) + p ( - sin mv + cos m ~) dCa>ds +
+ p [ cos CI) ( - : Ţ + ~ 13) - ~ sin m v],
1 Considerăm curburile curbei C şi evolutei C* pozitive.
1 Cantităţile 6> şi p sînt coordonatele polare ale lui M*, în planul normal în M,
polul fiind M, iar axa polară ·normala principală.
sau ordonînd după =r, v, ~:

dr*
cls
= (1 - L cos Cs> ) Ţ
R
+ (dpcls cos Cs> - p sin Cs> dCJ>
ds
- L sin Cs> )
T
v+
+ {dpds sin Cs> + p cos Cs> dCJ>
ds
+ ..f..T cos Ca))~- (68)
În ipoteza că M* este punctul de contact al normalei M N cu evoluta C*,

vectorii MM* şi dr* sînt coliniari, deci componentele lor sînt proporţionale.
ds
Avem astfel
1- ~ cos Cs> = O
R '
dp • dCJ> p • dp • dCJ>
- cos CJ> - p sm CJ> - - - sm CJ> - sm CJ> + p cos CJ> - + -Tp cos CJ>
- - - - - - - - - -T- - - - - - - - - -sin-CJ>- - - - - -
ds
cos (I)
ds cls ds
de unde obţinem relaţiile
p cos Cs> = R,
(69)
d(J) 1
-=--·
ds T
Prima relaţie (69) ne arată că punctul de contact M* al normalei MN
cu evoluta C* aparţine dreptei polare a lui M; prin urmare eYoluta C* (la care
rămîne tangentă normala MN, cînd M descrie curba C) este situată pe supra-
!aţa polară.
Din a doua relaţie {69) deducem
s ds
Cs> = - J- + Cs>o, ((1) 0 = const.). (70)
o T
înseamnă că există 001 familii de normale ale curbei în spaţiu C, care
admit înfăşurătoare, fiecărei valori atribuite lui Cs> 0 corespunzîndu-i o
familie.
O curbă în spaţiu admite o familie de eYolute depinzînd de un para-
metru Cs> 0 , situate pe suprafaţa polară.
Dacă şi Cs>" sînt valorile lui Cs>, corespunzătoare la două V!llori

1
(1) Cs>~,
Cs>~ ale lui Cs> 0 {şi aceleiaşi valori a limitei superioare a integralei):
, sds s,1,s
6) =- s- +
o T
6>~, 6)" =- f-
o T
+ 6>~,
deducem
Aşadar, normalele tangente unei evolute a unei curbe C se obţin rotind în

jurul t(J,ngentelor curbei, de acel~i unghi, normalele tangente altei evolute.
Avem, de asemenea, propoziţia (reciproca precedentei):
Rotind de acel~i unghi - în jurul tangentelor curbei C - normalele
.tangente unei evolute a curbei, se obţine o familie de normale tangente altei evolute.
Ţinînd seamă de prima relaţie (69), obţinem
p sin:<.i> = p cos (i) tg <.i> = Rtg (i).
Rezultă că ecuaţia familiei de evolute ale _curbei C se scri.e
1'* = i' + RV + Rtg 6) ~. ( 6) = -L:· + "'•):, (71)
. Pentru ca o familie de normale care fac unghiuri egale cu normalele

principale - î~ p~rticular familia norII,J.alelor princip~le - să ~ihă înfăşu
rătoare, este necesar şi suficient, în virtutea celei de-a doua relaţii (69),
ca torsiunea să fie identic nulă, deci curba să fie plană.
În acest caz, normalele principale sînt normalele curbei C (situate în
- planul curbei) iar înfăşurătoarea normalelor este evoluta curbei, reprezen-
tată de ecuaţia 1
F* = F+ Rv.
Alte evolute se obţin considerînd familii de normale nesituate în pla-
nul curbei C, care fac acelaşi unghi cu normalele (situate în planul curbei).
Aceste evolute, reprezentate de ecuaţia (71) unde <.i> = const, sînt elice
cilindrice 2 , aparţinînd cilindrului a cărui secţiune d_reaptă - prin planul
curbei C - este evoluta curbei.
O b s e r v a ţ i i. I. Dacă o curbă în spaţiu este sferică, există - evi-
dent - o familie de normale ale curbei care trec prin centrul sferei pe care este
.situată curba. Putem spune că evoluta acestei familii de normale degenerează
într-un punct, centrul sferei.
Reciproc:
Dacă din congruenJa normalelor unei curbe se poate extrage o famile de
normale ( depinzînd de un parametru) a cărei evolută este redusă la un
punct, curba este sferică.
În adevăr, M* fiind punctul în care degenerează evoluta, vectorul său
de poziţie F*
este constant, deci d;:
= O. Din (68) deducem prima re-
laţie (69) şi relaţiile
-dp cos
ds
(i) -
•
p sm (i)
d6>
-
ds
- -
P
T
•
sin Ci) = 0,
d6>
-
dp
ds
•
sin <.i>
.
+ p cos <.i> -
ds
+ -Tp cos (i) = O.
1 Această ecuaţie a fost stabilită anterior (p. 178). Se deduce imediat şi

din (71), unde presupunem 6> = O. ·
1 O elice cilindrică este o curbă situată pe un cilindru, şi care taie generatoarele
cilindrului sub acelaşi unghi. Elicea cilindrică este circulară, dacă este situată pe un
cilindru de rotaţie. Proprietăţile elicei cilindrice vor fi tratate ulterior ( § 15).
200 · Geometrie dii erenţială
Din acestea deducem a doua relaţie (69), precu.m şi relaţia ~: -:-:- O„

de unde ? = const. Deci punctele curbei sînt la aceeaşi distanţă p de M* ::
curba este sferică 1.
Evident, dacă o curbă sferică este diferită de un cerc, cong~uenţa .nor,-.
malelor conţine o singură familie de normale a cărei evolută degenerează_
într-un punct.
II. Dacă o curbă este plană, există o familie de normale ale curbei per-.
pendiculare pe planul curbei, deci paralele. Putem spune că evoluta acestei
familii degenerează într-un punct, punctul impropriu (punctul de la infinit)
al direcţiei perpendiculare pe plan. ·
Reciproc:
Dacă din congruenţa normalelor unei curbe se poate extrage o familie de:
normale ( depinzînd de un parametru) paralele, curba este plană. ·
În adevăr, 'f (s) fiind vectorul de poziţie al punctului curel).t al curbei„
iar ăvectorul director (constant) al acestor normale, avem
dr ă = 0.
ds
Întregrînd, deducem ecuaţia

r â = p, (p = const.),
deci curba este plană.
A p lica ţ i e. Să se afle evoluta cicloidei

x = a(t-sint), y = a(1-cost) ..
Avem
a;' = a (1 - cost), y' = a sin t,
a;"= asin t, y" = a cost;
x' 2 + y' = 2 a2 (1 - cos t) 2
+a 2
sin2 t = 2a2 (1-cos t),
x'y" - y' x" = a2 cost (1 - cost) - a2 sin2 t :::::::; -.- a2 (1 - cost) ..
1 Raţionamentul direct este următorul:
Indicînd prin ii versorul normalei MM* şi prin p lungimea se~me~t1,1lu~ MM*, avell\
r* = r + p n.
Derivînd în raport cu s, obţinem
dr* ·_
- = 't'
+ dii
p-
+ -dpn_,
ds ds ds
d-*
. iar de aici, ţinînd scamă că ~ = O (deoarece M* estţ pri.n i.J?OlQ~ă fixJ ş_i. î_n.~ul,ţ_in_d s~a~
1ar cu ii, d e d ucem -dp = O, dec1. p = const.

ds
Ţinînd seamă de (63), găsim că ecuaţiile parametrice ale evolutei ci-

41oidei sînt
x = a(t + sin t), y = - a (1-cos t).
· Făcînd transformarea de parametru
t = t* + 1t,
noul parametru fiind t*, şi translaţia
x = x* + a1t,, y = y* - 2a,
noua ~r1gine fiind punctul (an, -.2.a), ~c.uaţiile parametrice ale evolutei
:Se scrm
x* = a (t~ _-~ sin t*), y* = a (1 - cost*).
Deci evoluta unei cicloide este o cicloidă egală cu cea dată .
. . 17. Evolvente. Se numeşte evolventă ( desfă§urătoare) a unei curbe o

-curbă a cărei evolută este curba dată.
Dacă C este evoluta, iar C* evolvcnta, înseamnă că tangentele evolutei
·sînt normale pentru evolventă. Putem deci defini evolventa unei curbe drept
-o curbă ale cărei normale stnt tangentele curbei date.
Fie o curbă. C, plană sau în spaţiu, şi M* punctul evolventei C*, de pe
tangenta în punctul regulat M al curbei C, corespunzător valorii s a arcului.
Dacă Ţ este versorul tangentei în M, vectorul de poziţie r* al lui M* este
<lat de formula
(72)
unde ).. este o anumită funcţie scalară de s, ce urmează a fi determinată 1 •
· Formula (72), în care considerăm s variabil, este ecuaţia evolventei.
Deducem
di'*
-
ds
__
- 't'
+ d). - + "\
-
ds
't'
dT°
/\ -
ds
= (i + - d). ) -'t'
ds
+ ). -v.
-
R
d·•
Cum _!_ este vector director al tangentei în M* la C*, perpendiculară
ds
p~ ,tangenta în M la C (în virtutea definiţiei), avem
~d:•=(1+:)-i; + 2
~:rv=O,
deci
1 + d).ds = 0.
1 Deoarece
,·· ,·1: MM*=r*-r='i=f,
tnseamnă că.). este, în raport cu triedrul lui Frenet în punctul M al curbei C, coordo-
nata pe tangentă a lui M•.
Deducem
A= C -s,
c fiind o constantă, încît ecuaţia (72) se scrie
P* = r + (c - s) :r. (73}
Cum constanta c este arbitrară, înseamnă că o curbă C are o infinitate
de evolvente, ecuaţia uneia o_bţinîndu-se prin particularizarea constantei c
în (73).
Primele două derivate ale lui r* în raport cu s sînt
dP* C-8-
- = --
cls R
V,
= [- .!... (.!...)]v + ~ =r + .!...~).

2
d
ds 2
r*
R
+ (c-s) .:!-.
ds R
(- .!...
R: . R T
(74}
Ţinînd seamă de ecuaţia (73) şi relaţiile (74), deducem că tangenta la.

o evolventă, într-un punct pentru care s =/= c, este paralelă cu normala prin-
cipală în punctul corespunzător al curbei C. O evolventă taie curba C în punctul
corespunzător palorii s =
c, care este (în general), pentru evolventă, punct de
întoarcere de prima speJă 1 •
Dacă M* este un punct al evolventei, pentru care c - s > O, corespun-
zător punctului M al curbei C, pentru c·are s > O, şi dacă A este originea
arcelor pe C, avem
arc AM= s,
MM* =I MM*l=lr*-rl = l(c-srrl = c-s,
deci
arc AM+ MM*= c. (75}
Potrivit relaţiei (75), rezultă următoarea construcţie mecanică a unui
arc de evolventă:
Se aşază, în lungul curbei C, un f.ir flexibil şi inextensibil şi apoi se
desfăşoară firul, începînd de la un capăt, astfel încît porţiunea desfăşurată
să fie bine întinsă. Capătul, sau alt punct al porţiunii desfăşurate, descrie,
în decursul desfăşurării, o evolventă a curbei C.
Să observăm în sfîrşit că o evolventă este situată pe suprafaţa generată
de tangentele 2 curbei C, tăind (potrivit definiţiei) sub unghi drept gene-
ratoarele suprafeţei. Această proprietate are - evident - caracter intrinsec„
nedepinzînd de alegerea originii şi orientării pe curba C.
A p l i c a J i e. Să se afle evolventa cercului.
Ecuaţia cercului cu centrul în origine şi raza a este
F = a cos tl + a i:;in t J.
1 ln enunţul de mai sus, sînt e:tccptate punctele evolventei care corespund punc-
telor cu tangentă staţionară ale curbei C.
2 Vom vedea (cap. IV, § 17) că o suprafaţă generată de tangentele unei curbe în
spaţiu este desfăşurabilă.
Dacă presupunem originea arcelor în punctul A(a, O) şi orientăm curba

în sensul creşterii parametrului t, avem
s = at.
De asemenea
:: = - a sin tl + a cos t J, I~: I= a,
incit versorul tangentei este

--r = - sm
. t -: + cos t J.-:
1,
Ţinînd seamă de (73), deducem că ecuaţia evolventei (familiei de evol-

ventc) este
r = acosti + asint] + (c-at) (-sind + cost}),
sau
r = [a cost - (c - at) sin t] i + [a sin t + (r. - at) cost]].
Pentru c = O, avem evolventa
r = a (cost + t sin t) i + a (sin t - t cost) J,
oare pleacă din A.
§ 15. Două clase de curbe
18. Elice. Elicea circulară, definită anterior, ale cărei proprietăţi esen-
ţiale au fost studiate succesiv în aplicaţiile precedente, face parte dintr-o
clasă mai generală de curbe în spaţiu numite elice.
O elice este o curbă în spaţiu ale cărei tangente fac un unghi constant
cu o direcţie fixă.
Curbei astfel definite i se mai spune şi elice cilindrică, deoarece para-
lelele cu direcţia fixă, prin punctele curbei, sînt generatoarele unui cilindru
pc care este situată elicea, fiind tăiate de elice sub un unghi constant. În
ca·zul elicei circulare, acest cilindru este un cilindru de rotaţie.
Fie ă versorul direcţiei fixe D, F (s) vectorul de poziţie al punctului
curent al elicei C, V unghiul constant al tangentei în M cu direcţia fixă D,
C* secţiunea dreaptă cu un plan P, a cilindrului r pe care este situată
elicea, r* vectorul de poziţie al punctului M* de pe curba C*, dreapta M* M .
fiind paralelă cu D.
În virtutea definiţiei elicei, avem
ă~ = cos V, (76)
adică
_ d;i V
a - = cos .
ds
204 , Geometrie diferenţială
Integrînd, obţinem
ăr =scos V + p, (p = const.).
Însă
r = r* + M*M · ă, (77)
încît relaţia precedentă se scrie
âr* + M*M =scos V+ p. {78)
Să presupunem că originea arcelor s şi s*, pe elice şi curba C*, este
punctul A în care elicea taie planul P. Deoarece A aparţine şi curbei C*,
făcînd s = O în (78), obţinem
ârl = p,
încît din (78) rezultă relaţia
M*M = scos V. (79)
Invers, presupunînd că această relaţie este îndeplinită, deducem
din (77):
F = F* + s cos V · â, (80)
de unde, derivînd în raport cu s şi înmulţind scalar cu ă:
_-
a"t' = _dr*+
a - cos V .
ds
Însă tangenta în M* la C* este perpendiculară pe direcţia D „ deci
încît relaţia precedentă devine

ăi= cos V.
Aşadar, pentru ca o curbă să fie elice, este necesar şi suficient ca distanţa
punctului curent al curbei la un plan fix să fie proporţională cu arcul curbei
(originea arcului fiind punctul comun curbei şi planului).
Derivînd în raport cu s, din (80) deducem
T = ds*
ds
~* + cos V â. (81)
Ţinînd apoi seamă că
T~* = sin V,
â":i:* = o,
din (81) obţinem, înmulţind scalar cu~*,
ds* .
-ds = smV,
de unde rezultă relaţia
s* = s sin V. (82)
'\
\\
"
Teoria curburii' 'c,urbelor · 205
Invers, să presupunem această relaţie fodeplinită. Admitem, •bine-

înţeles, că s şi s* sînt arcele curbelor C şi
C*., cărora le corespund p:unc-
tele M şi M* respectiv, segmentul M*M - al cărui versor este â - fiind
perpendicular pe planul P al curbei C*. · · ·
Din (77) deducem, derivînd în raport cu s şi ţinînd seamă de (82),
i =~*sin V+ â.!!:_M*M.
ds
Înmulţind scalar cu ă, Ţ* şi T, succesiv,. obţinem
ăT=.!!._M*M,
ds
Ţ't'* = sin V, (83)
· 1. = ŢŢ* sin V+ ă ::r!:.. M*M.

ds
· Din a treia relaţie (83) rezultă, în virtutea primelor două,
(ă i) 2 = cos 2 V,
de unde
ă=f = ± cos V.
Aşadar, relaţia (82) constituie o condiţie necesară §Î suficientă pentru
ca o curbă C să fie elice1.
Derivînd relaţia (76) în raport cu s, obţinem
_ di
a-=
O·
ds '
sau, ţinînd seama de prima formulă a lui Frenet,
1 --
-av= o.
R
Presupunînd .!._ =I= O, ceea ce înseamnă că înlăturăm din consideraţie

R
dreptele, relaţia precedentă se scrie
ăv = o. (84)
Deci normala principală a elicei este perpendiculară pe direcţia D.
Invers, dacă normala principală în punctul curent al unei curbe este
perpendiculară pe o direcţie fixă, se vede uşor (urmînd drumul invers) că
csţc îndeplinită relaţia (76), deci curba este o elice.
1 O demonstraţie intuitivă a relaţiilor (79) şi (82) se obţine desfăşurind, pe un

plan, cilindrul pe care este situată elicea. Prin această desfăşurare, generatoarele cilin-
drului se transformă într-un fascicul de drepte paralele, tăiate sub un unghi constant
de dreapta în care se transformă elicea.
206 Geometrie dilerenţială
Prin urmare, pentru ca o curbă să fie elice, este necesar şi suficient ca

normalele principale să fie perpendiculare pe o direcţie fixă.
Înmulţind cu ~ =I= O şi ţinînd seamă de a treia formulă a lui Frenet,
din (84) obţinem
-~-o
a-
ds - '
de unde, integrînd, rezultă relaţia
"a~ = const. (85) -

Invers, dacă este îndeplinită relaţia (85), din aceasta rezultă prin
derivare (84). _
Aşadar, pentru ca o curbă să fie elice, este necesar şi suficient ca binor-
malele să facă un unghi constant cu o direcţie fixă.
Să derivăm în raport cu s relaţia (84). Ţinînd seamă de a doua formulă
a lui Frenet, obţinem
de unde
R a-r
-=·-,
T a~
adică, ţinînd seamă de (76) ş1 (85),
-RT = const. (86)
Invers, să presupunem că raportul dintre razele de curbură şi torsiune

- în punctul curent al curbei C - este constant.
Din prima şi a treia formulă a lui Frenet obţinem
RdT + d(3 = O,
T ds ds
de unde, integrînd, rezultă relaţia
R- - -
TT+f3=p,
unde p este un vector constant. De aici, înmulţind scalar cu v, deducem

relaţia (84), deci curba C este elice.
Putem deci enunţa propoziţia (teorema lui Bertrand):
Pentru ca o curbă să fie elice, este necesar şi suficient ca raportul dintre
curbură şi torsiune să fie constant.
, Vrem să arătăm că o elice pentru care curbura este constantă este o elice
circulară.
\\
Teoria curburii 5i~belor 207
\
'
Pentru aceasta va fi suficient să arătăm că sectiunea dreaptă C* a
cilindrului r - pe care este situată elicea C -.._ este ~n cerc.
În adevăr, ţinînd seamă de (82), (81) se scrie
i = sin V ~*. + cos Vă,
iar de aici, derivînd în raport cu s şi ţinînd seamă de (82) şi de prima
formulă a lui Frenet, obţinem relaţia
-1 -v 1 . 2v-•
= R*
-sin v .
R
Deducem
v = v*,
R* = R sin2 V. (87)
Cum R = const., prin ipoteză, rezultă R* = const. Curba C* este deci,
un cerc, încît elicea pentru care curbura şi torsiune~ sînt constante este în
adevăr o elice circulară.
Un alt exemplu interesant de elice îl constituie elicea cilindro-conică,
pentru care raza de curbură este proporţională cu arcul:
R = ms, (m = const.).
Evident, raza de torsiune este de asemenea proporţională cu arcul.
În virtutea relaţiilor (82) şi (87), deducem relaţia
R* = lis*,
unde am pus
h = msin V.
Raza de curbură a secţiuni'i drepte C* - a cilindrului r - fiind
proporţională cu arcul s* al secţiunii, C* este o spirală logaritmică.
Considerînd în planul spiralei C* un sistem de coordonate polare avînd
polul în punctul asimptotic al spiralei, ecuaţia acesteia este de forma
p = aeht,
unde am indicat prin t unghiul polar al punctului curent.
· Ţinînd seamă de relaţia
M*M = s* cotg V,
care se obţine din (79) ş1 (82), şi de relaţia 1
s* = V1n2
h p,
care exprimă arcul s* - cu originea în pol - al spiralei C*: deducem
M*M = p
V1+X
,
1
cotg V.
1
1 v. § 13, 11, aplicaţia I.
208 · Geometrie diferenţială.
În sfîrşit, considerînd un sistem ortogonal de coordonate, pentru care

axa polară este axă Ox, iar planul curbei C* planul z = O, şi punînd
.b = a Vi+hi
h co t g V 1
rezultă că ecuaţia elicei cilindro-conice este

r = a eh 1 cos d + aeh 1 sin t} + beht ic.
Se constată uşor că elicea reprezentată de această ecuaţie este situată
pe conul de rotaţie (în jurul axei Oz)
b2 (a;2 + y2) _ a2z2 = O,
cu vîrful în or1gmea O a sistemului de coordonate, ş1 că generatoarele
acestui con sînt tăiate de elice sub unghi constant.
19. Curbe Bertrand. Se numeşte curbă Bertrand o curbă ale cărei nor-
male principale sînt normale principale şi pentru altă curbă.
Fie M* un punct pe normala principală în punctul curent M al curbei C.
Dacă F şi F* sînt vectorii de poziţie ai punctelor M şi M*, avem
F* = F + a v. (88)
Vrem să vedem în ce condiţii normalele principale ale curbei C sînt
totodată normalele principale ale curbei C*, descrisă de M*.
Normala principală în M la C coincizînd cu normala principală în M*
la C*, avem
v* = ev, (e = 1). ±
Din (88) deducem, derivînd în raport cu s şi ţinînd scamă de a doua
formulă a lui Frcnet,
dr*
-
_ (i
- --
a }-
Ţ
+ da
-v - + -1-'·
a ii (89)
ds R • ds T
Vectorul dr* fiind vector director al tangentei în M* la C*, deci

ds
perpendicular pc v, deducem (înmulţind scalar, cu v, ambii membri ai
· · prece d· cnte ) da
re Iaţ1e1 ds = O, d ec1· a = collst., "incit
" re Iaţ1a
· prece denta d evme
w ·
dr*=
ds
(i _!:.)-=r + !:.~.
R T
(89')
lndicîn<l prrn s* arcul curbei C*, avem

dr*, dr* ds
::r* = ds* = ds ds* ;
deci
i* = (1 _!!_) R
ds
ds*
~ + !:.T ds*
ds ~- (89")
Dacă indicăm prm oo unghiul tangentelor în M ş1 M* la C şi C*,

avem
precum ş1
=r* = cos oo i + sin oo (3,

(90)
~* = e: (_:_sin oo T + cos oo (3), (e: = ± 1).
Derivînd prima relaţie (90) în raport cu s, obţinem
d°Ţ*
-ds = •
-sm oo -
doo -
't' + --
cos
v
+ cos oo de,)
<.i> -
-
,r_
t-' -
sin
--
<.i> -
v.
ds R ds T
d-*
Cum, în virtutea primei· formule a lui Frenet, .2... este coliniar cu
ds
v*,
deci cu v, din relaţia precedentă deducem (înmulţind scalar, întîi cu °T şi
apoi cu (3):
• d<.i> d<.i>
sin oo -
ds
= O, cos oo -
ds
= O,
<le unde rezultă dw = O, deci oo = const.

ds
Avem deci propoziţia (teorema lui Schell):
Unghiul tangentelor ( unghiul plar7-elor osculatoare) a două curbe Ber·
trand. asociate, în puncte corespondente, este constant .
.-: Comparînd (89") cu prima relaţie (90), deducem
( 1 - !!._·) ds = cos oo ~ ds = sin oo. .(91)

R d.<l* ' T ds*
. , Împărţind aceste relaţii membru cu membru, obţinem
n. a
1 - - = -cotg oo
R T '
astfel încît, punînd
b = a cotg oo, (92)
rezultă relaţia
(93)
car~ ,ponstituie condiţia necesară pentru ca, C să fie o curbă Bertrand._

Se poate arăta că (93) este _şi suficientă. ln adevăr, presupunînd că (93)
este îndeplinită, fie curba C*, reprezentată de ecuaţia (87), unde a este
constanta din relaţia (93). -
14
/
Prin derivare, din (88) rezultă (89'). Deducem
adică, dacă avem în vedere relaţia (93),
ds*)2
( ds
= a +b2 2
,
T2
de unde
1 ds
- -=
T ds*
const.
În consecinţă avem de asemenea
(1 - R-a) -ds*
ds = const.
Aşa fiind_, din (89) obţinem derivînd
dŢ* _ [ 1 (1 _ a J _ a ] cls V
ds R R T 2 ds* '
adică, în virtutea primei formule a lui Frenet,
.!._ v*
R*
. i~ (1 - ~)- ~] (
R R T2
ds
ds*
)2 v' (94)
de unde rezultă v* = Ev, încît curba C este în adevăr o curbă Bertrand.

Aşadar, relaţia (93) constituie condiţia necesară :;i suficientă pentru ca
o curbă să fie curbă Bertrand.
Curba C fiind o curbă Bertrand, este evident, în virtutea definiţiei în-
săşi, că şi curba C*, reprezentată de~ ecuaţia (87) unde a este constanta din
relaţia(93), este o curbă Bertrand. Inseamnă că între curbura şi torsiunea
curbei C* există o relaţie de aceeaşi formă cu (93):
a* b*
-+-=1.
R*T*
(93*)
Cum însă ecuaţia (88) se seric

r=r*-av,
sau
F = F* - Ea v*,
unde E = + 1 sau E = - 1, după cum v* şi v sînt de acelaşi sens sau
de sensuri contrarii, înseamnă că
a*= - Ea. (95)
Punînd apoi
Ct>* = - eCt>, (96)
din (90) deducem
T = cos Ct>*-=t-* sin Ct>*~*, +
astfel incit, ca şi în cazul curbei C, avem relaţiile
(1 - -a*) ds*
- = cos Ct>*, -a* ds*
- = sin Ct>*, (91 *)
R* ds T* ds
de unde rezultă relaţia (93*), unde
b* = a* cotg Ct>*.
Ţinînd seamă de (95) şi (96), deducem
b* = a cotg Ct>,
'deci b* = b.
Aşadar, dacă pentru C avem relaţia (93), pentru curba asociată C*
avem relaţia
- ea b - 1 (93 ')
~+T*-'
unde a şi b sînt aceleaşi constante ca în (93), iar e = 1 sau - 1, după +
cum normalele principale în puncte corespondente au aceeaşi orientare sau
orientări opuse.
Relaţiile de mai sus ne permit să stabilim şi alte proprietăţi ale curbelor
Bertrand.
Din a doua relaţie (91) şi a doua relaţie (91 *) deducem, ţinînd seamă
de (95) şi (96), relaţia
1 sin13 
(97)
TT* = ~.
Aşadar, produsul torsiunilor a două curbe Bertrand asociate, în puncte
corespondente, este constant ( pozitiP).
De asemenea, din primele relaţii (91) şi (91 *), deducem relaţia
(1 - ;}(1 + ;*) = 2
cos Ct>. (98)
Din (91) deducem apoi
ds*
ds =~
1 (
i -
a} a
R = T sin '
prin urmare
8 S
s* = -1 ( (1-~) ds = ...;-c ds, (99)

o
cos J o
R sm J T 
unghiul Ct> fiind dat de relaţia (92).

În cazul cînd tangentele a două curbe Bertrand asociate - în puncte
corespondente - sînt perpendiculare ( Ct> = ; ) , din (92) deducem b = O,
14*
incit din (93) rezultă R =· a. Deoarece din (94) avem în acest caz v* :=;_~ v,
din (93*) obţinem R* = a.
Observăm, de asemenea, că (97) devine în acest caz
TT* = R 2•
Aşadar, dacă tangentele a două curbe Bertrand (asociate) - în puncte
corespondente - sînt perpendiculare, cele două curbe au curburile constante,
egale, iar produsul torsiunilor (în puncte corespondente) este, de asemenea,
constant, egal cu pătratul curburii.
Se poate, de asemenea, vedea uşor că avem propoziţia:
O curbă C, a cărei curbură este constantă (un cerc strîmb), este o curbă
Bertrand, curba asociată C* a{)Înd aceeaşi curb_ură ca şi C. Fiecare di_n a~este
curbe este locul centrelor de curbură ale celeilalte, tangentele în punc·te cores-
pondente fiind perpendiculare ( Monge).
Să observăm, în sfîrşit, că o elice circulară este o curbă Bertrand, avtnd
o infinitate de curbe asociate, deoarece, curbura şi torsiunea elicei circulare
fiind constante, există o infinitate de perechi de valori pentru constantele
a şi b care verifică relaţia (93) 1 • Toate curbele Bertrand, asociate unei
elice circulare, sînt elice circulare, situate pe cilindri coaxiali cu cilindru]
pe care este situată elicea considerată.
Invers, o curbă Bertrand cu o infinitate de curbe asociate est~ .. ~l'ice
circulară.
În adevăr, să presupunem că o curbă C este curbă Bertrand cu di>u·ă
curbe asocia-te. Înseamnă că avem relaţiile
a b
R + T = i,
(100)
a' b'
R +T= 1'
.!. şi.!. fiind curbura şi torsiunea curbei C, iar a, b, a', b' constante, .asl-
R T
fel că a =/= a',
deci şi b =/= b'.
a b
Nu putem avea - = - , deoarece, în virtutea relaţiilor (100), ar re·
a' b'
zulta a= a', b = b'.
Prin urmare
încît din (100) obţinem pentru ~l şi ~ valori constante: curba C este:

elice circulară.
1 Putem considera drept valori pentru a şi b coordonatele oricărui punct al d·reptci

(din planul _xOy) reprezentate de ecuaţia ·
~+Y=1.
R T
EXERCIŢII
I. Să se calculeze razele de curbură ale parabolei

y2 = 2px,
elipsei
x = a cos t, y = b sin t
şi hiperbolei
x = Eacht, y = b sht, {E = ± 1).
R. ~(p
2 p
2 + y2)3/2; ~(a2 sin 2 t
ab
+ b2 cos 2 t) 312 ; ab~(a2sh2 t + b2 ch2 t).
2. Să se calculeze razele de curbură ale curbelor:
a) x = a (cost +
t sin t), y = a (sin t - t cost);
b) p = aehc.> (spirala logaritmică);
c) p = a (1 + cos eu) (cardioida).
R. a) at; b) p V1 +h 2
; c)
4a
3 cos 2 •
Ca>
3. Să se arate că normala polară în punctul curent al curbei

pn = an cos n<u
este egală cu produsul raze1 de curbură prin n + 1.
4. Să se calculeze raza de curbură şi raza de torsiune pentru 'fiecare
diri curbele:
a) r = e1l + e-tJ + t v2 ·k;
b) r = 2abti + a2 t2] + b2 log t k;
c) x=cos 3 t, y=sin 3 t, z=cos2t;
d) x3= a2 y, 6xz = a2 ;
e) x = a cost - b sin t, y = a sin t - b cost, z = ht.
R. a) R =- T = V;(e' + e-t) 2;
b)R= T=
(2a2,s + b2)2
---..c...•
2abt '
25 • T
c) R = -6 I sm 2t I , = -258 sm
•
2 t;
d) R- lxl
2
(3xa 2 + 6x2a )2, T _ _ 2x (3x + 6xa )2;
2
2
a2
2 2
. e) R = a"V+ b2 h2,+ T= a2 + b' + h'.

al+ bi h
-:214 Geometrie diferentială
5. Fiind dată cubica

X = t, y = t2 , Z = t3 ,
·să se arate că dreapta D, dusă printr-un punct M al cubicei, paralelă cu

--planul z = O şi întîlnind axa Oz, esţe situată în planul osculator al cubi-
-cei în M.
Să se afle înfăşurătoarea intersecţiei planului osculator în M cu pla-
:nul z = O, cînd M descrie cubica.
6. Să se scrie ecuaţia planului osculator şi să se determine versorii
:muchiilor triedrului lui Frenet în punctul curent al fiecăreia din curbele
F =cost i
-
+ sin tJ': +-k,
t2 -
2
r = t cos t1,
':
+ tsm• tJ': +-k.
t2 -
2
7. Să se determine funcţia/ (t), astfel încît curba
~ = acos d + asint} + f(t)k
·să fie plană.
8. Să se determine funcţia f(t) astfel incit normalele principale ale

•·curbei
F = ti sin t] +
f (t) k +
~să fie paralele cu planul z = O.
9. Să se demonstreze că planul osculator în punctul curent al curbei
F = ash t cos ti + ash t sin t] + at k
,,este tangent la suprafaţa
a;2 + y2 = a2sh2.:..,
a
pe care curba este situată.
F = ach tcos ti + ach tsin t} + atk
:şi suprafaţa (numită catenoid)
x2 + y2 = a2ch2.:...
a
10. Dacă punctele a două curbe se corespund astfel că tangentele în
]JUncte corespondente sînt paralele, una din curbe se numeşte .transformata
combescuriană (transformata lui Combescure) a celeilalte.
1°. Să se arate că, dacă doufi. curbe C şi C* se deduc una din alta
·printr-o transformare combescuriană, normalele principale în puncte co.res-
-;ponde1:1te sînt paralele, şi aceeaşi proprietate au binormalele.
1 1 l
Sa se exprime curb ura -
v •
ş1. .
torsmnea - a e curb e1. C* , .1n
0 . de-
f uncţ1e
R* T*
1 1 ., se dd
cur.11ura
.1.. - ş1· torsmnea
· - , a l e cur b°C
e1 , ş1. sa e ucă re1·
aţia
R T
R T
-
R*
=-
T*
·
2°. Ecuaţia curbei C fiind
i' = 'f (s),
să se obţină ecuaţia transformatei C* şi să se exprime arcul s* al acesteia
în funcţie de ar-eul s al curbei C.
- Indicaţie. Dacă =r şi ::C:* sînt versorii tangentelor în punctele corespon-

dente M şi M* ale curbelor C şi C*, avem
-r* = ET, (E = ± 1).
Se derivează şi se ţine seamă de formulele lui Frenet.
2°. Indicînd prin F* vectorul de poziţie al lui M* şi prin u, v, w com-
ponentele pe tangentă, normala principală şi hinormala în M la C, ale-
vectorului MM*, avem
r* = F + u=r + vv + u~,
de unde
't'*ds*
ds
= (i +du_..!.)R =r +(.!!...+dv-~)
ds R ds T
v + (.!_ + ~) ~-
T ds
Deducem (=r şi ::C:* fiind paraleli)
şi punînd w = cp(s), exprimăm pe u şi 'lJ cu ajutorul funcţiei arbitrare cp •.
R. 2°. r* = F + [: cp + R!(T:)]=r-T: v +cp~;

e:s* =a+ s +R
T
cp + R~
ds
(Tdrp)
ds
+ (]Rds
!_drp ds, (a= const.).
11. Să se determine locul centrelor de curbură ale curbelor

F = e1 i + e-t} + t V'2 k,
r = e01 costi +e 01
sint] +e 01
lc.
12. Pe tangenta în punctul curent M al curbei C se ia un segment MM*
de lungime constantă a. Să se arate că tangenta în M* la curba C* de-
scrisă de acest punct, cînd M descrie curba C, este conţinută în planut
osculator în M la C, iar planul normal în M* la C* conţine dreapta.
polară a punctului M.
Să se calculeze curbura curbei C* cu ajutorul curburii şi torsiunii

-curbei C.
Ca aplicaţie a formulei ce se obţine, să se deducă ecuaţia intrinsecă a
tractricei.
Indicaţie. Se are în vedere că tractricea este curba pentru care lungimea
tangentei este constantă1 .
13. Să se afle locul centrelor sferelor care au un contact de ordinul al -
doilea cu o curbă dată într-un punct dat al acesteia.
14. Dacă planul osculator la o curbă rămîne tangent unei sfere fixe,
·planul rectificant trece prin centrul acestei sfere, iar raportul dintre curbură:
şi torsiune este o funcţie liniară de arc. Să se stabilească, de asemenea,
proprietăţile reciproce. ... . .
15. Pe paralela prin punctul fix O la binormala în punctul curent M,
al unei curbe în spaţiu C, se consideră punctul M* astfel că lungimea seg-
mentului OM* este egală cu raza de curbu1ă în M la C. Să se compare
.arcul s* al curbei C*, descrisă de M*, cu arcul curbei r descrise de centrul
de curbură n al curbei C în M. Să se arate că tangentele la C* şi r
în M* şi n sînt perpendiculare.
16. Fie 0 şi (.I) unghiurile pe care tangenta şi binormala în punctul
curent M al unei curbe în spaţiu C le fac cu o dreaptă fixă.
Să se demonstreze relaţia
sin 8 dO T
sin <a> d<a>
- --,
R
unde R şi T sînt raza de curbură şi raza de torsiune ale curbei C în M.

17. Să se arate că, dacă o curbă C are torsiunea constantă, curba C*
reprezentată de ecuaţia
r* = Tv - S~ds,
unde T, v şi ~ sînt raza de torsiune, versorul normalei principale şi versorul
:binormalei curbei C, are curbura constantă 2 •
1 v. ·cap. I, § 1, 5, aplicaţia I.
2 S
O integrală vectorială r (t) dt, este, prin definiţie, vectorul dat de relaţia
.R(t) = Sr(t) dt == Sx(t) dl• & + Sy(t) dt •] + Sz(t) dt • k,

·unde x(t), y(t), z(t) sînt componentele vectorului F(t).
Avem deci
d.R
- = X (
- + y (t) J" + z (t) k,
t) i
-
dt .
.adică
d.R
-=F(t).
dt
Teoria curburii curbeioi 217
18. Se numeşte curbă Ţiţeica o curbă pentru care avem

Tp 2 = const.,
T fiind raza de torsiune în punctul curent M al curbei, iar p distanţa de.
la un punct fix la planul osculator în M.
Cţtrba
r = at i
-
+ bt j- + abt
2
-1 3
-
k
este o curbă Ţiţeica, punctul fix fiind originea.

Indicaţie. Dacă, în ecuaţia vectorială
Fâ = p
a unui plan, ii este versorul normalei la plan, p este distanţa de la origin&
la plan. În adevăr, fie P piciorul normalei din origine pe plan, l lungimea
segmentului OP. Avem OP= la. Scriind că vectorul OP verifică ecuaţia.
planului, obţinem l = p. 1
În ceea ce priveşte ecuaţia planului osculator

(R - r, r', r") = o,
aceasta se poate scrie
R(r'xr") = (rr' r"),
sau sub formă normală
R ;:' X ;:" - (;: ;:' ;:'')
I ;:' x ;: " I I r' x r" I
de unde se vede că distanţa de la origine Ia planul osculator este
r' r ")
p = -(r - -.
Jr' X r" I
19. Să se calculeze versorii muchiilor triedrului principal într-una
punct al indicatoarei sferice a tangentelor unei curbe în spaţiu C. Să se cal-
culeze curbura şi torsiunea indicatoarei cu ajutorul curburii şi torsiunii
curbei C.
Aceeaşi problemă pentru indicatoarea sferică a binormalelor.
20. Să se determine curbele ale căror ecuaţii intrinseci sînt ::

1
a) R=V16a 2 - s 2 , - = O;
T
1
b) R = V2as, -=0.
T
R. a) Neintroducîndu-se constante de integrare> sc ob.ţin ecuaţiile:
parametrice ·
x = a (2cp + sin 2<p), y = - a cos 2<f> ..
'218 Geometrie diferenJială
Printr-o schimbare de param_etru, o translaţie şi schimbarea sensului

pe Oy, se obţine cicloida
a; = a (t - sin t), y = a (1 - cost);
b) a;= a(costp + cpsincp), y = a(sţncp - cpcoscp)
(evolventa cercului de rază a).
Să se determine ecuaţiile intrinseci ale epicicloidei şi hipocicloidei.
21.
Indicaţie. Se ţine seamă de lungimea arcului1 , se calculează raza de
curbură şi se elimină t.
R. Ecuaţia intrinsecă a epicicloidei este
s2 + (2A + 1)2R 2 = 8A(1 + A)as,
iar a hi_pociclo.~dei
s2 + (2A - 1) 2 R 2 = 8A (i - A)as:
22. Să se afle evolutele curbelor:
a) y 2 - 2pa; =O;·
b) a; = e a eh t, y = b sh t, (& = ± 1) ;
c) a; = a cos3 t, y = a sin3 t;
d) p = a(l + cos cs>);
e) p = aeh6>.
R. a) y 2 -8 (x -
= 27p p) 3 ;
b) (ax)2/3 _ ( by)21s = c4/3;

c) (x + y)2/3 + (a;_ y)2/3 = 2a2/3;
d) o cardioidă ;
e) o spirală logaritmică.
23. Dacă o curbă plană este închisă şi nu posedă puncte cu tangentă.

staţionară, lungimea totală a evolutei este egală cu dublul diferenţei dintre
suma valorilor maxime şi suma valorilor minime ale razei de curbură a
curbei date.
24. Să se afle evolventa cicloidei
x = a(t-sint), y = a(1-cost)
şi cardioidei
p = a (1 + cos cs>).
1 Exerciţiul 17, cap. I.
Teoria curburii curbelor 219-
25. Să se afle evolventele curbelor

r = e1 l+ e- 1J + v2 t k,
F = eat cost l + ea 1 sin t} + eat k.
26. În punctul curent M al unei curbe C se duce o normală, care face-

unghiul cp (funcţie de arcul s) cu normala principală, şi pe această nor-·
mală se consideră punctul M* astfel încît segmentul MM* are lungimea:
constantă l.
Să se arate că dreapta MM* este normală şi pentru curba C* des-·
crisă de M*.
Să se determine unghiul cp astfel încît tangentele la curbele C şi C*,.
în punctele M şi M*, să facă un unghi constant V. Să se considere în par-
ticular cazul V = ~ ..
2
Indicaţie. Dacă V =/= ; (cazul general), unghiul cp este dat de o ecua-
ţie diferenţială de ordinul întîi, care se transformă într-o ecuaţie Riccati
dacă se face transformarea u = tg .!. .
2
27. Curbele
F = a (t - sin t) i
-
+ a (1 - cost) J + 4a cos -k,
~ t -
2
r = a (3t - t ) î + 3at J + a (3t + t ) k
3 2 3
sînt elice.
28. Să se determine constantele a şi b astfel încît ecuaţia
F = a eh d + ash t J + bt k
să reprezinte o elice ( elice hiperbolică).
29. Fie R, i şi v raza de curbură, versorul tangentei şi versorul nor-
malei principale în punctul curent al curbei C, al cărui vector de poziţie
este F.
Dacă C este elice, curba C* reprezentată de ecuaţia
F* = aF + b (R i - Sv ds), (a, b constante)

este de asemenea elice şi reciproc.
30. Dacă normala principală a unei curbe face un unghi constant cu.
o direcţie fixă, indicatoarea sferică a tangentelor acestei curbe este elice
şi reciproc.
31. Dacă o curbă are un contact de ordinul patru (cel puţin) cu sfera
osculatoare în punctul curent, curba este sferică.
32. Locul centrelor de curbură şi .locul centrelor sferelor osculatoare>
ale unei elice (cilindrice), sînt elice (cilindrice).
'220 Geometrie diferentială
33. Fie r locul centrului de curbură n şi r O locul centrului 0 0 al

-sferei osculatoare în punctul curent M al curbei în spaţiu C.
Dreapta M n0 şi tangenta în n la r sînt antiparalele în raport cu
unghiul M n n0 • .
Triedrele lui Frenet în M la C şi în n0 la r O au muchiile paralele.
Indicaţie. Se arată că, dacă n~ este simetricul lui n 0 faţă de n,
ta;ngenta în n la r este perpendiculară pe dreapta M n~.
34. Să se exprime arcul, versorii muchiilor triedrului principal, pr~-
cum şi curbura şi torsiunea într-un punct al unei evolute şi unei evolvente,
ale unei curbe în spaţiu C, cu ajutorul arcului, versorilor muchiilor trie-
drului principal, curburii şi torsiunii în punctul corespunzător al cu:r,-bei C.
35. Pentru ca normalele principale ale unei curbe C să fie hinormalele
unei curbe C*, este necesar şi suficient ca între curbura şi torsiunea curbei C
să existe o re la ţie de forma
a(~+
R 2
2-J
T
= ..!..,
R 2
(a= const.).
Indicaţie. Ecuaţia curbei C* este de forma

r* = r + av;
unde r este vectorul de poziţie al punct-ului curent M al curbei C, iar v
versorul normalei principale în M la C.
36. Dacă punctele a două curbe se corespund astfel că tangenta într-un
punct al uneia este paralelă cu binormala în punctul corespondent al celei-
lalte, prima curbă se numeşte transformata semicombescuriană a celei de
a doua 1 •
1°. Să se arate că, dacă o curbă C* este transformata semicombescuriană
a unei curbe C, invers Ceste transformata semicombescuriană a curbei C*,
iar normalele în puncte corespondente sînt paralele.
Să se stabilească relaţia
RR* = TT*,
între razele de curbură şi razele de torsiune ale celor două curbe.
2°. Ecuaţia curbei C fiind
r = r(s),
să se obţină ecuaţia transformatei semicombescuriene C* a curbei C şi să
se exprime arcul curbei C* în funcţie de arcul curbei C.
Indicaţie. 1°. Ţ* şi~ fiind versorul tangentei şi binormalei în punctele
corespondente M* şi M ale curbelor C* şi C, avem
î* = e: ~' ( e: = ± 1).
1 R. De au x, Sur les trans/ormees semi-combescurienne.'i d'une corirl,r, gauche, Mathe-
1is, XLIX, 1935.
· 2°. Se raţionează ca la problema 10. Indicînd prin cp componenta pe

tangenta în M la C, a vectorului MM*, se obţin componentele pe normala
princfpală şi binormală, exprimate cu ajutorul funcţiei arbitrare cp.
R. 2°. F* + cpŢ + R (1 + :) v +{! cp + T : [ R(1 + ~)]}~;

= F
e·s* =a+~ cp + r:[R(1+~)]+~;(1+:)ds, (a=const.).

'f = F(s),
se consideră curba C*
r* = aS~ds,
~ fiind versorul binormalei în punctul curent al curbei C, iar a = const.
Săse arate că una din cele două curbe este o transformată semicom·
hescuriană a celeilalte, iar dacă una este curbă Bertrand, ceafaltă este, de
asemenea, curbă Bertrand.
r = F(s),
să se determine curba C* prin condiţia ca punctele celor două curbe să se
-corespundă astfel incit tangenta în punctul curent M* al curbei C* să fie
paralelă cu normala principală în corespondentul M al curbei C. Să se
-exprime· arcul curbei C* în funcţie de arcul curbei C. '
Indicaţie. Se raţionează ca la problema 10. Indicînd prin cp componenta
pe binormala în M la C, a vectorului MM*, se obţin componentele lui MM*
pe tangentă şi normala principală cu ajutorul funcţiei arbitrare q,.
R. F*. = F + (a - s- ~; :: ds }r- T: v+ cp~,

es* = b-T:+H~ (a-s-~;~ds)-;]ds,
unde a, b sînt constante, iar e = 1, sau -1, după cum ':r* şi v au acelaşi
sens sau sensuri opuse.
39. F.iind dată curba C
F = F(s),
se consideră curba C*
r* = aF + b S~ ds, (a, b const.).
Normalele principale în puncte corespondente - ale celor două
curbe - sînt paralele.
Să se exprime curbura şi torsiunea curbei C* în funcţie de curbura şi

torsiunea curbei C şi reciproc.
Dacă una din cele două curbe are curbura sau torsiunea constantă„
cealaltă este curbă Bertrand.
Dacă una din cele două curbe este curbă Bertrand, cealaltă este, de:
asemenea, curbă Bertrand.
40. Să se demonstreze că, dacă o curbă C are torsiunea constantă>
curba C* reprezentată de ecuaţia
r* =ar+ b(Tv -S~ds),

unde a şi b sînt constante, este o curbă Bertrand.
41. Fiind dată o curbă Bertrand c; să se exprime curbura şi torsiunea,.
curbei asociate C* cu ajutorul curburii şi torsiunii curbei C.
42. Fie Q şi !l* centrele de curbură relative la două puncte corespon-

dente M şi M*, a două curbe Bertrand asociate C şi C*.
Să se demonstreze că biraportul (MM*!l!l*) este constant (teorema

lui Mannheim).
CAPITOLUL IV
CÎTEVA CLASE. DE SUPRAFEŢE
În capitolele următoare vom trata teoria generală a suprafeţelor. I~

vederea aplicaţiilor privitoare la această teorie, ne ocupăm, în acest capi-
tol, de cîteva clase de suprafeţe.
§ 16. Suprafeţe de rt>taţie, elieohij

1. Suprafeţe de rotaţie. O suprafaţă de rotaţie este suprafaţa generată
,de o curbă care se roteşte în jurul unei drepte fixe, axa de rotaţie (nesituată
în planul curbei, dacă aceasta este plană).
Fiecare punct al curbei generatoare descrie
un cerc cu centrul pe axa de rotaţie, numit pa·
ralel, planul în care este situat paralelul fiind
perpendicular pe axa de rotaţie. Un plan care
-conţine axa de rotaţie taie suprafaţa după o curbă
numită curbă meridiană. Este uşor de văzut că
putem considera totdeauna drept curbe generatoa-
re ale suprafeţelor de rotaţie curbele meridiane.
Mai putem considera o suprafaţă de rotaţie
,ca fiind generată de un paralel variabil. .
Să presupunem că axa de rotaţie este Oz.
Fie u şi M raza şi punctul curent al parale-
lului variabil r, care, sprijinindu-se pe curba ~_.;-... !I
meridiană C, generează suprafaţa de rotaţie, M'
proiecţia lui M pe planul z = O (fig. 63).
Cînd M descrie cercul r, M' descrie un Fig. 63
,cerc r', egal cu r, cu centrul în origine.
Indicînd prin v unghiul {de rotaţie) pe care raza OM' - a cercului r' -
îl face cu Ox (egal cu unghiul pe care raza O.M - a cercului r- îl face
<m raza O.A paralelă cu Ox), avem
OM'= u(cosvi +
sinv]).
De asemenea, cota M' Ma lui M fiind o anumită funcţie f(u) de raza u
a paralelului r, avem
M'M = f(u) k.
· Deducem
OM= OM'+ M'M = u(cosvi +
sinv]} +
f(u)k,
astfel încît ecuaţia suprafeţei de rotaţie este
+
r = u (cos vi sin v ]) +
f(u) k. (1)
Curbele coordonate v =· const. sînt curbele meridiane, iar curbele

u =
const. sînt paralelii suprafeţei de rotaţie.
Curba meridiană corespunzătoare unui unghi v se obţine rotind de
unghiul 1>, în jurul axei Oz, curba meridiană din planul y = O corespunză
toare unghiului v = O - reprezentată de ecuaţia
F=u1,+f(u)k. (2)
Aşa
fiind, ded!Jcem că ecuaţia (1) a suprafeţei de rotaţie poate fi obţi
nută înloc__uind pe i_- în ecuaţia (2) a curbei meridiane din planul y = O -
prin cos vi+ sinvj.
Punînd u = cp(t), avem /(u) = f[cp(t)] = ~(t), iar ecuaţia suprafeţei
de rotaţie se scrie
F = cp(t) (cos v 1, + sin v ]) + ~(t) k. (1')
În acest caz curba meridiană din planul y = O arc ecuaţia
-r = cp (t),, + ~ (t) k, (2 ')
·şi ob~ervăm că_(1') se poate obţine din (2'), înlocuind (ca mai sus) pe i prin
cos v i +sin v j.
Să presupunem acum că suprafaţa de rotaţie se obţine rotind o curbă, C
în jurul tinei drepte D, al cărei vector director este ă, şi care trece prin pune-
. tul 1\110 al cărui vector de poziţie este F0 (fig. 64).
Un paralel variabil poate fi considerat ca r
intersecţia unui plan perpendicular pe axa de rotaţie
cu o sferă cu centrul în 1\1/0 •
Ecuaţiile paralelului sînt deci de forma r
(F - F0 ) 2
= Â,
Fâ = (-L, (3)
Â şiµ fiind doi parametri variabili.
Din faptul că paralelul generator se sprijină r
pc curba C, rezultă că A şi µ sînt legaţi printr-o
anumită relaţie
Fig. 64 F (A,µ)= O. (4)
Eliininînd pe Â şi 1,1. între ecuaţiile (3) şi (4), obţinem ecuaţia suprafeţei
de rotaţie ··
F(S, P) = O, (5)
unde
S =(F - r0 )2 =(x - x0 ) 2 + (y - y + (z - 0)
2
z0 ) 2 ,
P = 'Fă , lx + my + nz,
l, m, n fiind componentele vectorului director ă (parametrii directori a1
dreptei D).
Cîteva clase de suprafeţe 225
În cazul particular cînd axa de rotaţie este Oz, putem considera para-
lelul generator r ca intersecţia unui cilindru de rotaţie în jurul axei Oz cu
un plan paralel cu planul z = O.
Ecuaţiile paralelului r sînt astfel de forma
x2 + y2 = A, z = µ,
de unde rezultă. că ecuaţia suprafeţei de rotaţie este de forma
F(x 2
+ y , z) = O,
2
(6)
sau de forma echivalentă 1
/(I' x2 + y2 , z) = O. (7)
Dacă facem în (7) y = O, obţinem ecuaţia
f(x, z) = O, (8)
a curbei meridiane situate în planul y = O.
Observăm că putem obţine ecuaţia (7), a suprafeţei de rotaţie, înlocuind
pe x, în ecuaţia (8) a curbei meridiane din planul y = O, prin Vx2 y2 • +
A p li ca ţ i i. L Să se obţină ecuaţia torului (suprafaţa generată de
un cerc care se roteşte în jurul unei axe din planul său).
Să considerăm axa de rotaţie drept axă Oz şi drept plan xOy

planul cercului C descris de centrul cercului meridian (fig. 65).
Fie a raza cercului C şi b raza z
cercului meridian.
Dacă indicăm prin u unghiul -
cu Ox - al razei cercului meridian
din planul y = O, prin punctul curent
al cercului, ecuaţia acestui cerc este
r = (a + b cos u) i + b sinu k.
Ecuaţia torului dat se obţine
înlocuind în ecuaţia acestui cerc pe i
prin cosvi +
sinv}:
r = (a + b cos u) (cos vi +
+ sin v }) + b sinu k. Fig. 65
II. Să se obţină ecuaţia suprafeţei de rotaţie generată de o dreaptă D

neparalelă cu axa de rotaţie.
Fie D 0 una din poziţiile dreptei D. Alegem triedrul de coordonate astfel

încît axa de rotaţie să. fie axa Oz,- iar perpendiculara comună a axei de
rotaţie şi a dreptei D 0 să fie axa Ox.
1 Primul membru al ecuaţiei (6) fiind funcţie de ~ 11 +y11 t putem tot atît de bine
să spunem că este funcţie de V~a y 11 • +
,15 - Geometria diferenl!Gll
Aşa fiind, dreapta D 0 taie axa O:r: într-un punct A(a, O, O) şi este para•
lelă cu planul a; = O, încît ecuaţiile acestei drepte sînt de forma
a;= a,_
z = my,
m fiind o constantă nenulă., finită1 •
Ecuaţiile unui paralel variabil r sînt de forma
a;2 + y2 = A,
z = µ.
Paralelul generator sprijinindu-se pe dreapta D 0 , ecuaţiile (D 0 ) şi (r),
în x, y, z, sînt compatibile.
Ţinînd seamă de a doua ecuaţie (r), din a doua ecuaţie (D 0) rezultă
y = J:.. Scriind că prima ecuaţie (r) este verificată pentru a; = a, y = J:.,
m m
z = µ, obţinem condiţia de compatibilitate a ecuaţiilor (D0 ), (r)
a2 + mS
µs = A.
Eliminînd între aceasta şi ecuaţiile (r) pe A şi µ, obţinem ecuaţia
a suprafeţei de rotaţie generate de dreapta D.

Această suprafaţă este un hiperboloid de rotaţie cu o pînză.
2. ·Elicoizi. Se numeşte elicoid suprafaţa generată de o curbă care ţste

supusă unei mişcări de rotaţie în jurul unei axe şi - totodată - unei miş
cări de translaţie în lungul aceleiaşi axe, proporţională cu mărimea rotaţiei.
Unui elicoid îi este astfel asociată o suprafaţă de rotaţie: suprafaţa ce
se obţine rotind curba generatoare a elicoidului, în jurul axei acestuia.
Pentru a obţine ecuaţia unui elicoid a cărui axă este Oz, este de ajuns,
în virtutea definiţiei, v fiind unghiul de rotaţie, iar h constanta de _propor·
ţionalitate, numită parametrul elicoidului, să adăugăm termenul hvk vecto-
rului de poziţie al punctului curent al suprafeţei de rotaţie asociate.
Ecuaţia unui elicoid a cărui axă este Oz este deci de forma
F = u(cos v 1, + sin v ]) + [f (u) + hv]k (9)

sau
F = cp(t)(cos Vi + sin v ]) + [~(t) + hv]k. (9')
1 Cazurile m=O şi m= oo sînt banale. În pl'imul caz, dreapta D este perpendiculară

pe axa de rotaţie Oz şi mătură porţiunea - din planul z= O - exterioară cercului cu
centrul în O, şi raza OA.
ln al doilea caz, D este paralelă cu Oz, incit generează un cilindru de rotaţie.
A p l i c a ţ i e. Să se obţină ecuaţia elicoidului generat de o dreaptă

care se sprijină pe axa de rotaţie.
Considerînd axa de rotaţie drept axă Oz, putem presupune că gene-

ratoarea, în poziţia corespunzătoare unghiului v = O, trece prin origine şi
este situată în planul y = O. Aceasta înseamnă că ecuaţia
r = ul + f(u)k,
obţinută. din (9) făcînd v = O, trebuie să reprezinte o dreaptă care trece
prin O şi este situată în planul xOz, ceea ce nu are loc decît dacă f(u) mu, =
m fiind o constantă finită.
Rezultă că ecuaţia elicoidului căutat este
r·= u(cosvi +.:sinv}) + (mu + hv)k.
Familia de curbe coordonate u = const. este formată din elice circulare,
situate pe cilindri de rotaţie care au ca axă de rotaţie axa Oz, iar familia
v = const. este formată din generatoarele rectilinii (diferitele poziţii ale
dreptei care generează elicoidul).
În cazul particular cînd generatoarea este perpendiculară pe axa Oz,
ceea ce are loc dacă m = O, elicoidul poartă numele de elicoid drept cu plan
director, fiind reprezentat de ecuaţia
r = u(cosvi + sinv}) + hvk,
~
obţinută, făcînd m = O în ecuaţia precedentă.
§ 17. Suprafeţe riglate
3. Definiţia şi ecuaţia unei suprafeţe riglate. Se numeşte suprafaţă riglată.

o suprafaţă generată de o dreaptă variabilă care depinde de un parametru.
Fie o dreaptă D, al cărei vector director este ă, şi care trece prin
punctul M 0 al cărui vector de poziţie este r0 •
Ecuaţia dreptei D este
F = F0 + ull,
unde u este un parametru variabil.
Să presupunem că vectorii F0 şi â sînt funcţii de un alt parametru v:
r0 = F0 (v), â = â(v).
Cînd v variază, punctul M 0 variază, descriind o curbă C0 , a cărei ecuaţie
este
r = r0(v). (10}
Dreapta D variază de asemenea, descriind o suprafaţă riglată S.
Ecuaţia vectorială a suprafeţei riglate S este astfel
r = r 0 (v) + uâ(v), (11)
15*
deci ecuaţiile ei parametrice sînt

~x = x0(v) + u l(v),
y = y 0 (v) + u m(v), (11')
z = Zo(v) + u n(v),
unde x0 (v), y0 (v), z0 (v) sînt coordonatele punctului M 0 , iar l(v), m(v), n(v)
sînt componentele vectorului director â (parametrii directori ai genera-
toarei D).
Observăm că ecuaţia (11) este liniară în raport cu parametrul u.
Invers, o ecuaţie vectorială de forma (11), liniară în raport cu unul
din parametri, reprezintă o suprafaţă riglată: suprafaţa generată de dreapta
variabilă D al cărei vector director este â(v) şi se sprijină pe curba C0 , repre-
zentată de ecuaţia (10).
Curba C0 , dată de ecuaţia (10), pe care se sprijină generatoarele supra-
feţei riglate (11) (dreptele cu care coincide succesiv dreapta variabilă D
cînd generează suprafaţa), se numeşte curba directoare a suprafeţei.
Curbele coordonate v = const. ale suprafeţei riglate (11) sînt genera-
toarele1.
În ceea ce priveşte familia de curbe coordonate u = const., observăm
că această familie conţine curba directoare C0 , care corespunde valorii u=O.
în cazul particular, cînd - în ecuaţia (11) - funcţia vectorială â(v)
este o constantă (un vector constant) sau verifică relaţia
â X ă' = O,
generatoarea suprafeţei riglate reprezentate de (11) păstrează aceeaşi direc-
ţie2. Suprafaţa este un cilindru3 •
Dacă ă(v) nu verifică relaţia precedentă, însă F0 (v) este constant, curba
directoare C0 degenerează într-un punct fix M 0 • Generatoarea suprafeţei
trece prin M 0 , însă direcţia ei variază o dată cuv. Suprafaţa riglată este un
con 4 cu vîrful în M 0 •
1 În cazul cînd generatoarele rectilinii nu constituie una din familiile de curbe
coordonate ale suprafeţei riglate, ecuaţia suprafeţei nu este liniară în raport cu unul
din parametri.
11 v. cap. II, §7, 8, lema I.
3 Generatoarea cilindrului poate fi dată ca intersecţia a două plane variabile P =">..,
P 11 =µ, paralele cu două plane fixe P 1 efa1-p 1 =0, P 1 = 1
Pi¼-p1 =0, iar legea de mişcare
a generatoarei printr-o relaţie F(">.., µ) = O. Prin eliminarea parametrilor ">.., µ, se obţine
ecuaţia implicită F(P1 , P 3) = O a cilindrului.
' Suprafaţa riglată (11) poate fi con şi în cazul cînd F0 (v) nu este constant, cum vom
vedea ulterior.
Dacă vîrful conului este dat ca intersecţia a trei plane Pi s;: iii-Pi= O, (i = 1, 2, 3),
generatoarea ca intersecţia a două plane variabile trecînd prin vîrf, P 1-">..P3 = O, P 11-µP3 =
= O, iar legea de mişcare a generatoarei printr-o relaţie F(:>.., µ) = O, rezultă că ecuaţia
1mp . ă a conuIu1. este F ( -
. 1·1c1t Pi, -Pa ) = O. P r1mu . l mem b ru a 1 ecuaţ1e1 . . 1mp
. 1·ic1te
. a unui.
Pa Pa
con este deci o funcţie omogenă <l>(P1 , P 2 , P 3 } în polinoamele P 1 , P 2 , P 3 (liniare în r, deci
în a:, y, z).
C1teva clase de supralete 229
Este interesant de asemenea de menţionat şi cazul cînd r 0 (v) şi â(v)

nu sînt constanţi, însă a(v) - nepăstrînd direcţia fixă - verifică relaţia
- _, a_,,) = o.
(aa
În acest caz, generatoarea rămîne paralelă cu un plan fix1 , care se numeşte
planul director al suprafeţei, suprafaţa însăşi numindu-se suprafaţă cu plan
director.
O suprafaţă cu plan dir.ector a cărei generatoare se sprijină pe o dreaptă
fixă se numeşte conoid2 •
Se poate întîmpla ca vectorii F0 (v) şi â{v) să fie liniari în raport cu v.
În acest caz, ecuaţia (11) se scrie sub forma
r = â0 + uâ1 + vâ2 + uvâ3 ,
unde li0 , lii, â 2 , ă3 sînt vectori constanţi.
Dacă ân â 2 , ă3 sînt coplanari, suprafaţa este un plan, iar dacă nu sînt

coplanari, suprafaţa este o cuadrică 3 , şi anume un paraboloid hiperbolic,
planele vectorilor ă1 , ă3 şi ă2 , â3 fiind planele directoare ale paraboloidului.
Paraboloidul este echilater, dacă planele directoare sînt perpendiculare.
4. Proprietăţile planului tangent. Planul tangent într-un punct regu-
lat M, de coordonate curbilinii u, v, al unei suprafeţe, conţine -cum ştim -
vectorii Fu, r.,,, tangenţi respectiv la curbele coordonate v = const. şi u =
= const. care trec prin M. în cazul suprafeţei riglate (11) avem
Fu = ă, i\, = F~ + u a',
unde F~ şi ă' sînt derivatele - în raport cu v - ale vectorilor F0 şi a.
Planul tangent în M, conţinînd vectorul director â al generatoarei
prin M, conţine generatoarea.
Planul tangent într-un punct al unei suprafeţe riglate conţine genera•
toarea ce trece prin acest punct.
Să calculăm vectorul normal N în punctul M(u, v).
Avem
N= FuXFu = âX(r~ + uâ'),
adică
N = ăXF~ + uâXâ'. (12)
Presupunînd acum v constant şi lăsînd pe u variabil, punctul M descrie
o generatoare D a suprafeţei riglate.
1v. cap. II, § 7, 8, lema II.

2 Dacă planul director este dat prin ecuaţia P1 :=ră1-p1 =0, iar dreapta fixă prin
ecuaţiile P 1 er~-p2=0, P3 EJJ'ă3-p3 =0, generatoarea conoidului este reprezentată
prin ecuaţiile P 1 =).., P 2-µP 3 =0, incit, legea de mişcare a generatoarei fiind exprimată
prin relaţia F(Â, µ)=. O, ecuaţia implicită a conoidului este F ( Pi, ;: ) = O.
3 Cum se vede dacă se trece la ecuaţiile parametrice (scalare) ale suprafeţei şi se
elimină u, v între ele. .
Vectorii ă X r~ şi ~ X ă' sînt constanţi (v fiind presupus constant).

Cum ve.ctorul norn;ial N se obţine adunînd vectorul constant â X r~ cu vec-
torul variabil uă X ă', coliniar cu ă X â', înseamnă că, dacă vectorii
li X F~ şi li X ă' sînt coliniari, sau unul din ei este nul1 , N păstrează aceeaşi
direcţie cînd u variază (cînd M descrie generatoarea D), deci planul tangent
rămîne acelaşi în lungul generatoarei.
O suprafaţă riglată se numeşte suprafaţă desfăşura bilă dacă planul
tangent rămîne acelaşi cînd punctul de contact. descrie o generatoare oare-
care a suprafeţei.
Vom stabili teorema:
Pentru ca o suprafaţă riglată (11) să fie desfăşurabilă, este necesar Ji sufi-.
cient să avem identitatea
(r_,0 a- a_,) = o. (13)
În ~devăr, să presupunem ~ă suprafaţa (11) este desfăşurabilă. Aceasta
înseamnă că vectorul normal N păstrează aceeaşi direcţie în lungul unei
generatoare D (oarecare), deci vectorii â X F~ şi ă X â' sînt coliniari. însă
yectorii li X F~ şi a X li' fiind coliniari, vectorii F~, ă, â' (pe care â X r~,
ă X ă' sînt perpendiculari) sînt coplanari, ceea ce înseamnă că produsul lor -
mixt este nul: relaţia (13) este verificată. .
Vectorul N păstrează aceeaşi direcţie în lungul unei generatoare D
(oarecare)- şi în cazul cînd unul din vectorii li X F~, ă X ă' este identic
nul. Deoarece
(F~ ă ă') = F~(ă X â') = - (ă X r~)ă',
identitatea - (13) este verificată şi în acest caz. _
Invers, dacă identitatea (13) este verificată, vectorii r~, â, li' sînt copla-
nari, deci_vectorii ă X r~ şi ă X a' sînt coliniari sau unul din ei este nul:
vectorul N păstrează aceeaşi direcţie cînd M descrie o generatoare D {oare-
care), deci suprafaţa este desfăşurabilă. Teorema este complet demonstrată.
O suprafaţă riglată (11), nedesf~urabilă, poate avea una sau mai multe
generatoare astfel încît planul tangent să fie acelaşi în lungul fiecăreia din ele.
Aceste generatoare excepţionale se numesc generatoare staţionare şi corespund
rădăcinilor ecuaţiei
(r~âă') = o.
Să presupunem că suprafaţa riglată (11) nu este desfă,urabilă şi că
punctul curent M(u, v) descrie o generatoare nestaţionară D, care se sprijină
în punctul M 0 pe curb!!_ directoare C0 a suprafeţei.
Vectorul normal N fiind dat de formula (12), să considerăm vectorii
egali cu ă X F~ şi ă X ă', perpendiculari pe gener_!!toare şi constanţi (v fiind
constant), precum şi vectorii egali cu u a X ă' şi N, variabili (u fiind varia-
ţ>il), cu originile într-un punct Q al generatoarei (fig. 66). Este clar C'!.z
atunci cînd u creşte de la - oo la +
oo, extremitatea ve·ctorului egal cu N
~ Excludem din consideraţie cazul cînd ambii vectori âX P~, âX â' ar fi nuli, deoa-
rece N însuşi ar fi nul şi punctele generatoarei D ar fi puncte singulare. Despre genera-
t.oare spunem, în acest caz, că este singulară.
C1teva clase de supralele 231
(cu originea în O) descrie - în acelaşi sel!s - o paralelă. cu ă X ă', vectorul

însuşi rămînînd de o parte a lui ă X F~ cînd u creşte prin valori negative,
şi de cealaltă parte cînd u creşte prin valori pozitive. Deducem că, atunci
cînd u creşte de la -oo la + oo, deci cînd punctul M d~scrie în acelaşi sens
generatoarea considerată1 , direcţia vectorului normal N se roteşte de 180°.
În ceea ce priveşte planul tangent, rezultă propoziţia:
Dacă punctul de contact al planului tangent la o suprafaţă riglată nedesfă
§Urabilă descrie o generatoare nestaţionară, planul tangent se rotf§te de 180°
în jurul generatoarei.
5. ·Punct central, plan central. Linie
de stricţiune. Plan asimptotic. Să consi-
derăm o suprafaţă riglată S
F = r 0 (v) +
uă (v), (14)
diferită de un cili~dru, ceea ce înseamnă
că avem relaţia
ă X ă' =/= 0,
şi - pe această suprafaţă - două gene-
ratoare apropiate D şi D' ,corespunzătoare
valorilor (apropiate) v şi v'. Fie M şi M'
punctele în care generatoarele D şi D' Fig. 66
sînt tăiate de perpendiculara comună.
Vom demonstra că, atunci cînd generatoarea D' tinde către genera-
toarea D, deci cînd v' tinde către v, punctul Mare o limită Mc, care se numeşte
punctul central al generatoarei D.
În adevăr, M şi M' corespund, pe D şi D', la două valori u şi u', amtn-
două aceste valori depinzînd de v şi v'. Vectorii de poziţie ai punctelor M
şi M' fiind respectiv r0 (v) +
uă (v) şi r0 (v') u'â (v'), deducem +
MM' = F0 (v') - F0 (v) + u' â (v') - u â (v),
deci
MM' _ P0 (v')-F (v)
0
- - - ----------
+ u'- -u _ ( ') +
-- a V
ă (v') -
U -----.
ă (v)
(15)
v' - t1 v' - v v' - v v' - v ·
Deoarece vectorul MM' este situat - prin ipoteză - pe perpendiculara
comună a generatoarelor D şi D', avem
ă (v) • MM' = O, ă (v') • MM' = O,
deci şi
[ă (v') - ă (v)]· MM' = O.
1 Din ecuaţia (11) deducem
IF- Foi= jul•lăl.
Înseamnă că, dacă orientăm pozitiv generatoarea în sensul în care este descrisă
de punctul curent M, cînd u creşte, avem relaţia
M 0 M= ulăl-
Dacă înmulţim scalar - succesiv - ambii membri ai relaţiei (15) cu ă

1
â (t1 \ - â (v} • •
ş1 · ş1 punem
t1' - t1
. u'-u .
hm -~-- = Ui, hm u = uc,
v' ➔ v V - t1 v' ➔ v
obţinem, făcînd pe v' să tindă către v, sistemul

âF~ + ttiâ + Ucââ' = 0, 2
(16)
ă'F~ + u ââ' + Ucâ' 2 = O,
1
unde accentul indică derivate în raport cu v.

Valorii Uc al lui u, dată (împreună cu u 1 ) de acest sistem, îi corespunde
punctul central al generatoarei D.
Determinantul coeficienţilor necunoscutelor Ui şi uc este
I â2
ăâ' ă' 2
ââ' I= ă2â'2 ~ (âa')2.
În virtutea identităţii vectoriale (a lui Lagrange)

â 2 b2 - (ăb) 2 = (ăXb) 2 ,
avem
ii 2 ă' 2 - {ăii') 2 = (ăXă') 2 •
Prin urmare, în ipoteza că suprafaţa S este diferită de un cilindru 1 ,

putem rezolva sistemul (15) în raport cu u 1 şi uc•
Ţinînd seamă şi de identitatea vectorială
(ăb)(~d)-(ăd)(b~) = (ăxc)(bxd),
obţinem 2
(â X P~) (ii X ă')
u = - - - - - -11 - · (17)
C (â X ii')
Este posibil ca pe suprafaţa S, diferită de un cilindru, să existe generatoare pentru

1
care avem â X ă' = O. Excludem din consideraţie aceste generatoare.
să
9 Dacă suprafaţa riglat! este nedesfăşurabilă şi excludem din consideraţie gene-
ratoarele staţionare, ceea ce înseamnă că presupunem îndeplinită condiţia (r0 â ă'):#=0,

putem obţine pe Uc raţionînd astfel:
Observăm că sistemul (16) se scrie încă
+ 'Ui ă + â') = 0,
ă ( f~ Uc
ă'(r~ + Ui ii+ uc â') = O.

Deducem că vectorul ;:~ + u1 a + Uc â', nenul în virtutea
condiţiei precedente, este
perpendicular pe ă şi ă', deci paralel cu â X â'. ln consecinţă, vectorul â X (r~ u1 ă + +
+ Ucli')=â XP~+ ucâ X a' este perpendicular pe âX ă', deci avem relaţia
( â X P~ + Uc â X ă') (ă X ă'} = 0.
De aici se obţine pent1•u uc aceeaşi expresie ca şi mai sus.
Cîteva clase de suprafete 233
Deducem că vectorul de poziţie al punctului central Mc este

F = F0 + Ucă,
adică
_
r = r_0 - -(a- -x(a-,~)-X-(-â')
a x â'} _
- - - - a.
2
(18)
Locul geometric al punctelor centrale ale generatoarelor unei supra-

feţe riglate se numeşte linia de stricţiune a suprafeţei.
Relaţia (18), unde presupunem v variabil, este ecuaţia liniei de stric-
ţiune a suprafeţei riglate S, (17) fiind ecuaţia în coordonate curbilinii a
liniei de stricţiune.
Putem alege - drept curbă directoare a suprafeţei - linia de stric-
ţiune. Pentru aceasta observăm că putem scrie ecuaţia (14) sub forma
F = (F0 + Ucă) + (U - Uc) ă,
Uc fiind dat de formula (17).

Făcînd transformarea de parametru
u* = U - Ur.
şi punînd
ecuaţia suprafeţei se scrie

F = F~ + u*ă,
şi se vede că, acum, curba directoare este linia de stricţiune
F = r;_
Să presupunem acum că suprafaţa riglată S - reprezentată de ecuaţia
(14) - este nedesfăşurabilă şi să considerăm o generatoare nestaţionară D
a suprafeţei, corespunzătoare valorii v.
Dacă u ➔ oo, punctul curent M al generatoarei D tinde către punctul
de la infinit (punctul impropriu) al generatoarei, iar planul tangent în M
tinde către un plan _p00 , numit planul asimptotic al generatoarei. Direcţia
vectorului normal N = ii X F~ +
u ă X ă' tinzînd către direcţia vectorului 1
ă X ă', înseamnă că planul asimptotic (care - evident - conţine genera-
toarea) este perpendicular pe pectorul ă X ă'.
Planul tangent rotindu-se de 180° în jurul generatoarei, cînd punctul
de contact descrie în acelaşi sens întreaga generatoare, înseamnă că pe
generatoarea D există un punct M 0 astfel încît planul tangent P 0 în M 0
este perpendicular pe planul asimptotic P 00 , deci conţine vectorul ă X ă'.
Valoarea lui tt căreia-i corespunde M 0 este deci rădăcina ecuaţiei
(ă X F~ + uă X ă') (ă X ă') = 0.
1 Direcţia lui N este aceeaşi cu direcţia vectorului -

1 a- X ;:,
0 + a- X a_, •
u
234 Geometrie diferen/ială
Cum de aici se obţine pentru u aceeaşi valoare ca şi cea dată de (17),

înseamnă că M 0 coincide cu punctul central Mc al generatoarei D.
Prin urmare, numind plan central al unei generatoare planul tangent
în punctul central al generatoarei, putem enunţa propoziţia:
Planul central al unei generatoare nestaţionare a unei suprafeţe riglate
nedesfăşurabile este perpendicular pe planul asimptotic al generatoarei.
6. Formula lui Chasles. Parametru de distribuţie. Să presupunem că,
pentru suprafaţa nedesfăşurabilă (14), curba directoare C0 este linia de stric-
ţiune. În acest caz, vectorul de pozi-
------ ---------... -- --------- - ţie al punctului central Mc al unei gene-
ratoare D, corespunzătoare valorii 7J, se
Ne obţine fă~nd u = O în (14), încît vectorul
normal Ne în Mc la suprafaţă (fig. 67),
perpendicular pe â X â', , este egal
uăxi'
cu â X r~. .
Mc Indicînd prin (X ungh~l pe care-l
Fig. 67
face cu N c vectorul normal N = â X r~ +
+uâ X â' - în punctul curent al generatoarei D-şi convenind ca (X să fie
pozitiv sau negativ, după cum u este pozitiv sau negativ, deducem formula
t u lă x â' I (19)
g (X = 1â x r;, 1 •
În ipoteza (în care ne-am situat) că linia de stricţiune este curba direc-
toare a suprafeţei, avem
Dacă punem
t = McM = ulâl,
- ceea ce înseamnă că t este coordonata-abscisă pe generatoare, or1gmea
acestei coordonate fiind punctul central-, precum şi
lăl. lă x r;,1 (20)
p = lâXă'I ,
din formula (19) obţinem formula lui Chasles
tg(X = -t . (21)
.p
Cantitatea p, funcţie de parametrul v, şi ca atare diferită - în general -
de la o generatoare la alta, se numeşte parametrul de distribuţie al supra-
feţei. Parametrul de distribuţie, fiind asociat unei generatoare nestaţionare,
este diferit de zero şi finit. În adevăr, dacă am avea p = O sau p = oo, ar
rezulta â X â' = O sau â X F~ = O, deci şi (P~ ă ă') = O, încît generatoarea
ar fi staţ~onară 1 •
1 Evident, excludem din consideraţie acele generatoare pentru care vreunul din
vectorii r0, a, a' nu ar fi finit.
Cîteva clase de supralele 235
In virtutea formulei lui Chasles [sau formulei (19)], corespondenţa

dintre planele tangente la o suprafaţă riglată, printr-o generatoare nesta:-
ţionară, şi punctele de contact ale acestor plane, este proiectivă. Înseamnă
că biraportul a patru puncte ale unei generatoare nestaţionare a unei suprafeţe
riglate este egal cu biraportul planelor tangente în punctele considerate.
Rezultă că, dacă se cunosc planele tangente în trei puncte ale unei gene-
ratoare (nestaţionare), se poate construi planul tangent în orice punct al
generatoarei.
Se poate da o altă definiţie geometrică parametrului de distribuţie.
Anume, vrem să arătăm că, dacă e este unghiul -pozitiv -al generatoarelor
apropiate D şi D' corespunzătoare valorilor -v şi v', iar 8 lungimea - de
asemenea pozitivă - a segmentului M NI', determinat de picioarele perpen-
dicularei comune a generatoarelor D şi D', avem formula
. 8
Il f f i - ::;= p. (22)
v'➔ v e
În adevăr, u şi u' fiind valorile corespunzătoare punctelor M şi M',
obţinem, ţinînd seamă de (15)
. - -8- - = 11m
l 1m . r-
0 {v') - r0 (v)
---- u' -
- -u I
- a_ (v ') + +
v'➔v jtJ' - tJI 1,'-tv v' - 1 ; v' - v
+ u ă (v')11' -- f)
ă (v) I= I F~ (v) + u1 ă (v) + ucă' (v) I,
unde (ca mai sus) 1
. u'-u
u1 = hm -,-- , Uc = lim u:
v'➔ v V - 11 v'-tv
De asemenea avem
.
sin e
I â(v) X ă(v') I,
= ---------·
I ă(v)l•lă(v') I
încît
â(t.1) X â (v') - ă ~v)
I I
lim e = lim -sine
-- = lim _ _ _ _ _ v' -_ v____... -
v'➔v lt1'-t1I v'➔ vlv'-vl v'➔v lă(v)J•lâ(v'}
_ lâ(v) Xă'(v) I
- lâ(v)J2
Deducem
• -8 Iâ 1 '1 + â + â' I
2 1
I Im
v'➔ v e
= ---'-------
lâX ă'I
• ~ U1 Uc
(23)
Cum însă, în virtutea primei ecuaţii (16), vectorii ă şi F~ + u1 ă + ucă'

sînt perpendiculari 2 , relaţia precedentă se mai scrie
. 8 Iâ I •I ă X Î'~ + â X â' I
1Im -
v'➔ v e
= --------'----'-----
I ă X â' l
• Uc
1 Valorii Uc îi corespunde (cum ştim) punctul central al generatoarei.

2 v. nota de la p. 232.
Dacă linia de stl'icţiune este ·curba directoare F = r0 (v) a suprafeţei,

avem Uc = O, încît relaţia precedentă devine
. m
11 8 Iâ I • Iâ x ro I
-=----,
1>'➔1> e lâ X â'I
iar de aici,ţinînd seamă de (20), rezultă formula (22), care dă interpretarea
geometrică a parametrului de distribuţie şi pune astfel în evidenţă caracterul
intrinsec al acestei cantităţi. ·
. Ţinînd seamă că vectorii (nenuli) F~ +
u1 â +ucâ' şi â X ă' sînt paraleli 1,
din(23) deducem
• 8 - â 2 • I (âXă') (Po + U1 â +
Uc ă')
11m - - -------------------- - --"--------.
- â 2 • I (roiiii') I
u'➔u e: (ii X ă') 2 (â X ă') 1
Obţinem astfel pentru parametrul de distribuţie formula
_ il11 •1 (Pociâ') I, (24)
P (ii X a') 1
valabilă în cazul general, cînd linia de stricţiune nu este neapărat curbă
directoare a suprafeţei.
A p l i c a ţ i e. Să se determine linia de stricţiune şi să se scrie formula
lui Chasles pentru elicoidul drept cu plan director
r = ucosvi + usinv] + hvk, (h > O).
Ecuaţia suprafeţei este de forma (14), unde
F0 = hvk, ă = cos vi+ sinv ].
Deducem
â X r~ = hcosvi + hsinv], â X ă' = k,
(â X .r~) (â X ă') = O,
încît linia de stricţiune este curba directoare u = O, reprezentată vectorial
~wu~~ •
P = hvk,
adică axa Oz.
Deoarece
I ă I = 1, I ă X F~ I = h, Iă x ă' I = 1,
avem p = li, încît formula lui Chasles, pentru elicoidul dat, este
t
tgcx = -.
li
7. Alte definiţii ale planului central, punctului central fÎ parametmlui de

distribuţie. Faptul că planul central al unei generatoare nestaţionare a unei
suprafeţe riglate este perpendicular pe planul asimptotic al generatoarei
mai poate fi exprimat astfel:
1 v. nota de la p. 232.
Cîteva clase de supralele 237
Planul central al unei generatoare nestaţionare a unei suprafeţe riglate

(nedesfăşurabile) este corespondentul planului asimptotic al generatoarei, în
im>oluţia de plane tangente ortogonale trecînd prin generatoare.
În virtutea corespondenţei proiective între planele fasciculului avînd
ca axă. generatoarea (tangente suprafeţei riglate) şi punctele generatoarei
(puncte de contact ale planelor tangente), involuţiei de plane ortogonale
considerate îi este asociată o involuţie pe generatoare. Înseamnă că punctul
central al generatoarei este punctul central al inPoluţiei pe generatoare.
Vectorii normali în punctele corespondente (curente) M, M* - în involu-
ţia pe generatoare - fiind respectiv
N= ă x r~ +
u ă x a',
N* = ă_Xr~ u*ăXli',+
deducem că ecuaţia involuţiei pe generatoare, deci şi a involuţiei de plane
ortogonale, este
(ă x ă') 2 uu* + (ă X r~) (ă X ă') (u + u*) + (ă x r~) 2 = O. (25)
Rezultă că punctul central corespunde valorii
_ (â X P0) (â X â')
u----...;..;....;........._...;..,
(â X ă'J2
aceeaşi cu cea dată de relaţia (17).
Presupunînd că linia de stricţiune (locul punctelor centrale) este curbă
directoare F = r 0 (v), a suprafeţei riglate, introducînd abscisele (pe gene-
ratoare)
t = u I ă I, t* = u*I ă I,
ale punctelor M, M* (originea fiind punctul central al generatoarei) şi ţinînd
seamă de (20), ecuaţia (25) se scrie ·
t t* + p = O. 2
Deducem că parametrul de distribuţie este egal cu rădăcina pătrată a valorii

absolute a puterii involuţiei planelor ortogonale tangente trecînd prin genera-
toarea curentă (nestaţionară) a suprafeţei riglate.
8. Suprafeţe desfăşurabile. Ne propunem să facem o clasificare a supra-
. feţelor desfăşurabile. În acest sens vom demonstra teorema:
O suprafaţă desfăşurabilă poate fi cilindru sau con sau poate fi generată
de tangentele unei curbe în spaţiu.
În adevăr, ştim că o suprafaţă riglată
F = F0 (v) + u ă (v) (26)
este (prin definiţie) desfăşurabilă dacă vectorul normal
N= ă x r~ + u ă x ă'
păstrează aceeaşi direcţie în lungul unei generatoare oarecare a suprafeţei.
Aceasta are loc dacă unul din vectorii ă X ă' şi ă X F~ este nul sau dacă
.aceşti vectori sînt coliniari.
Să presupunem în primul rînd

ă X ă' = 0.
În virtutea unei propoziţii stabilite anterior 1 , direcţia lui ă este fixă.
Vectorul director ă avînd direcţia fixă, generatoarele suprafeţei păstrează
aceeaşi direcţie. Suprafaţa desfăşurabilă este un cilindru.
Să presupunem acum
ă X F~ = 0.
Aceasta are loc dacă F~ = O, sau dacă ă şi F~ sînt coliniari. În primul
caz, deducem F0 ~ const., deci curba directoare se reduce la un punct M 0 (al
cărui vector de p~ziţie este F0 ), prin care trec toate generatoarele suprafeţei.
Suprafaţa desfăşurabilă este un con cu vîrful în M 0 •
În al doilea caz avem
ă = AF~,
A fiind un scalar. Dacă facem schimbarea de parametru
UA = w,
ecuaţia(26) a suprafeţei se scrie
F = Fo (V) + W F~ (V)
sau, sch~mbînd notaţia (punînd u în Ioc de w):
F = F0 (v) + uF~ (v). (27)
!Generatoarea D, care trece prin punctul M 0 - al cărui vector de pozi•
ţie este F0 (v) - situat pe curba directoare C0
F = F0 (v),
are drept vector director vectorul F~ (v), situat pe tangenta în M 0 la C0 , deci

D coincide cu tangenta. Suprafaţa desfăşurabilă este generată de tangentele
la curba în spaţiu 2 C0 •
Reciproc, tangentele unei curbe în spaţiu C0 generează o suprafaţă desfă
şurabilă.
În adevăr, vectorul normal N în punctul M(u, v) al suprafeţei (27),
generată de tangentele la curba C0 , este
N= uF~ X F~.
Dacă variază numai u (v rămînînd constant), M descrie _g generatoare

D, tangentă în punctul M 0 (O, v) la curba C0 • Cum vectorul N păstrează în
acest caz direcţia fixă, planul tangent rămîne acelaşi în lungul generatoarei:
suprafaţa este desfăşurabilă. Însă planul tangent conţine vectorii F~, r~ şi
1v. cap. II, § 7, 8, lema I. ·

ln cazul banal cînd curba C0 este plană, suprafaţa desfăşurabilă se reduce la
11
planul curbei sau o porţiune a acestui plan.

ştim că planul osculator într-un punct (cu tangentă nestaţionară) al unei

curbe în spaţiu conţine derivatele de primul şi al doilea ordin ale vectorului
de poziţie al punctului.
Aşadar, planul tangent în lungul unei generatoare a suprafeţei des/ă§ura
bile (27) coincide cu planul osculator la curba directoare C0 , în punctul de contact
al generatoarei.
Suprafaţa desfăşurabilă (27) apare astfel ca înfăşurătoarea planelor
osculatoare ale curbei directoare C0 , încît putem enunţa propoziţia:
lnfăşurătoarea planelor osculatoare ale unei curbe în spaţiu este o supra-
faţă desfăşura bilă, dreptele caracteristice { generatoarele suprafeţei) fiind tangen-
tele curbei, iar muchia de întoarcere curba însăşi.
Relativ la suprafaţa desfăşurabilă (27), să facem încă observaţia (utilă
pentru ceea ce urmează) că, în virtutea ecuaţiei (20), linia de stricţiune
coincide cu muchia de întoarcere (curba directoare) C0 •
În sfîrşit, să presupunem că, suprafaţa (26) fiind desfăşurabilă, yectorii
nenuli â X r' 0 şi il X il' sînt coliniari.
Ecuaţia (26) se poate scrie
F = (F 0 ucă) +
(u - uc) ă, + (28)
uc fiind dat de relaţia (17). În ceea ce priveşte această relaţie, observăm
că se poate scrie
(il X â') (â X F~ + ucâ:X â') = 0,
iar de aici, în virtutea ipotezei relative la â X F~ şi â X â', rezultă relaţia
ă X F~ + ucă X ă' = 0. (29)
Dacă linia de stricţiune degenerează într-un punct M 0 , ceea ce are loc
dacă vectorul F0 +
ucă este constant, suprafaţa este un con cu vîrful în M 0 •
Să ne situăm în ipoteza că linia de stricţiune nu se reduce la un punct.
Avem
-d (-ro + -) Ucll -·
= ro + ,_ + _,
Uca Uca
dv
şi ţinînd seamă de (29), obţinem
ă X .!!:_ (F0
dv
+ ucă) = 0.
Înseamnă că vectorii ă §i .!!:_ (F0 + ucâ) sînt coliniari, deci
- dv
â = Â.!!:_ (F0
dv
+ Ucâ),
Â fiind un scalar.
Punînd
ecuaţia (28) se scrie

- -•0
r=r + u * -rr,,
d -•
dv
iar aceasta este de forma (27).
Aşadar, dacă vectorii nenuli â X F~ şi â X ă' sînt coliniari, iar linia de

stricţiune a suprafeţei desfă.şurabile (26) se reduce la un punct, suprafaţa este
un con.
Dacă însă linia de stricţiune nu se reduce la un punct, suprafaţa este gene-
rată de tangentele liniei de stricţiune.
Se ştie, din geometria elementară, că un cilindru şi un con pot fi desfă
şurate {întinse) pe un plan, fără dilatări sau rupturi. Aceeaşi proprietate are
B-s,4 o suprafaţă desfăşurabilă generată de
'P tangentele unei curbe în spaţiu.
În adevăr, fie S suprafaţa generată
de tangentele unei curbe în spaţiu C
(fig. 68). Pe arcul regulat AB al curbei,
fie, dinspre A spre B, punctele A 0 = A,
=
A 1 , A 2 , ••• ,Av_1 , AP B. Fie apoi ot1 , ~ 1
regiunile interioare unghiurilor adiacente
unghiului A 0 A 1 A 2 , ot 2 , ~ 2 regiunile in-
terioare unghiurilor adiacente unghiului
A 1 A 2 A 3 , ••• , ot1 şi ot2 avînd comună semi-
dreapta A 2 A 1 (cu originea în A 2 ) mai
puţin segmentul A 2 A 1 , ~ 1 şi ~2 avînd
comună semidreapta A 1 A 2 (cu originea
în A 1 ) mai puţin segmentul A 1 A 2 , ••• Toate
aceste regiuni plane unghiulare constituie
o suprafaţă poliedrală Sp, cu două pînze,
Fig. 68 feţele (regiunile) ot 1 , ot 2 , ••• , constituind
o pînză, iar. ~1 , ~ 2 , ••• , cealaltă pînză.
Să rotim planul feţelor ot1 , ~ 1 în jurul secantei A 1 A 2 , pînă ce coincide cu
planul feţelor ot2 , .~ 2 , feţele ot 1 , ~ 1 fiind - după rotaţie - adiacente feţe
lor ot 2 , ~ 2 respectiv, apoi planul feţelor ot2 , ~ 2 în jurul secantei A 2 A 8 , pînă
ce coincide cu planul feţelor ot3 , ~ 3 , feţele ot2 , ~ 2 ajungînd adiacente feţelor ot8 ,
~ 3 respectiv ş.a.m.d. În acest mod, suprafaţa poliedrală SP se desfăşoară
(se aşterne) pe planul feţelor otp, ~p• Putem, de asemenea, considera suprafaţa
S 2 p, analogă cu Sp, obţinută adăugind mulţimii punctelor A0 , A 1 , ••• , Ap
mijloacele arcelor A 0 A 1 , A 1 A 2 , •• • , Ap-t AP şi procedînd cu această mulţime
aşa cum am procedat cu prima. Suprafaţa poliedrală S 2p aproximează - mai
bine decît SP - porţiunea SAB din suprafaţa S, mărginită de tangentele în
A şi B la C şi, întocmai ca Sp, S 2p, poate fi desfăşurată pe un plan.
Evident, procedeul poate fi continuat indefinit. Obţinem astfel un şir
de suprafeţe Sp, S 2P , ••• ,S 2n , ••• , care pot fi desfăşurate pe un plan. Limita
acestui şir este porţiunea ţ AB a suprafeţei desfăşurabile S.
Raţionamentul fiind aplicabil tuturor porţiunilor din suprafaţa S,
corespunzătoare tuturor arcelor regulate în care putem împărţi curba C,
conchidem că suprafaţa desfăşurabilă S poate fi desfăşurată pe un plan.
Putem deci enunţa propoziţia generală:
Orice suprafaţă desfăşurabilă poate fi desfăşurată (fără dilatări şi rupturi)
pe un plan.
-~
Cîteva clase de supralete 241
A p l i c a ţ i e. Să se obţină ecuaţia suprafeţei desfăşurabile generate

de tangentele unei elice circulare.
Ecuaţia unei elice circulare fiind
F = acosvi + asinv} + hvk,
avem
F' =- asinv i + acosv] + hk.
Rezultă că ecuaţia vectorială a suprafeţei generate de tangente este
F = a(cosv - usinv) l a(sinv + ucosv) J h(u + v) k. + +
Este uşor de văzut că ecuaţia obţinută poate fi adusă la forma 1
r = U(cosVl + sin V})+ [I (U) + hV] k,
ceea ce înseamnă că suprafaţa generată de tangentele unei elice circulare este
un elicoid 2 , elicoidul desfăfurabil.
9. Congruenţe de drepte. Unele din consideraţiile precedente, privitoare
la suprafeţele desfăşurabile, îşi găsesc utilizarea în teoria congruenţelor de
drepte, din care dăm, în cele ce urmează, unele elemente.
Se numeşte congruenţă de drepte o familie de drepte care depinde de doi
parametri u, v. '
Ecuaţia unei congruenţe de drepte este deci de forma
F = FO ( u, V) +
t il (u, V). (30)
O dreaptă D a congruenţei corespunde la două valori atribuite parame-
trilor u, v. Dreapta D trece prin punctul M 0 , al cărui vector de poziţie este
F0 (u, v), şi are vectorul director il(u, v), fiecărei valori a lui t corespunzîndu-i
un punct pe dreaptă. Dacă il(u, v) este Yersorul generatoarei D, ceea ce vom
presupune în cele ce urmează, atunci t este abscisă pe D, originea acestei
coordonate fiind M 0 • Cînd u, v variază 3 , M 0 descrie o suprafaţă S0
F = F0 (u, v),
suprafaţa directoare a congruenţei.
Dacă u şi v sînt legaţi printr-o relaţie
<p (u, v) = O,
(30) reprezintă o suprafaţă riglată S, ale cărei generatoare aparţin congruenţei.
Spunem că S este o suprafaţă riglată a congruenţei. Ne propunem să determi-
năm relaţia între u şi v astfel încît suprafaţa riglată S să fie desfăşurabilă.
1 Facem transformările succesive de parametri
u = cotg u*, v = 11*.
_a_= U,u*-v*= ~-V.
sinu* 2
9 Acest fapt reiese de altfel din însăşi definiţia suprafeţei: cînd punctul curent M
descrie elicea circulară în sens pozitiv (sensul în care 1' creşte), tangenta în M este supusă
aceleiaşi mişcări d~ rotaţie (unghiul de rotaţie fiind v) în jurul axei Oz şi aceleiaşi trans-
laţii (de vector hv k) în lungul acestei axe, ca şi M, incit tangenta generează un elicoid.
3 Admitem că pentru funcţiile r (u, v) şi ă(u, v) sînt îndeplinite condiţiile obiş
0
nuite de continuitate şi derivabilitate.
16
242
/
/~eometrie diferen/ială
În ip.oÎeza că S este desfăşurabilă, fie p valoarea lui t, căreia îi cores-
punde punctul de contact T al generatoarei D cu muchia de întoarcere C
a suprafeţei1 • Vectorul de poziţie al lui T fiind
, r = r0 (u, v) pâ(u, v), +
vectorul director al tangentei la muchia de întoarcere C, în T (considerat
ca aparţinînd acestei curbe, reprezentată de ecuaţia precedentă), este dr0 +
+ pdă + ădp.
Cum acest vector este (în ipoteza în care ne-am situat) paralel cu â,
înseamnă că avem relaţia
(dr0 +pdă)Xâ=0,
care se mai scrie
[( oro
ou
du + oro
otJ
dv)+ p (oă du
ou
+ oăotJ dv)] X ă = O. (31)
Înmulţind scalar cu oă du + ovaă dv, deducem relaţia

ou
or0 d + -or dv, -oă du + -oă dv,
0
a-) _
- O,
. (-ou u ov au ov
care dezvoltat se scrie:
( or
0
oă ă) du 2 + [( orau oăov a J + (oro
0
oă a)] du dv + (oro oâ ă) dv 2 = O. (32 )
ou au av au ov av
Am obţinut astfel o ecuaţie diferenţială care, rezolvată în raport
dv
cu-, se descompune în două ecuaţii diferenţiale de primul ordin2
du
ov = ,I,'rt ( u, v),
-ou -
dv
= ,I,
'1' 2 ( u, v). (33)
du
1
Procedînd astfel, nu excludem din consideraţie cilindrii şi conurile, deoarece
ecuaţia pe care am obţine-o, plecînd de la (13) (ceea ce ar însemna că avem în vedere toate
tipurile de suprafeţe desfăşurabile), ar fi aceeaşi cu (31).
2
Aceasta în ipoteza că
oă aJ =I= o.
( or
0
ov av
Dacă am avea
I -Oro oa -) O „ Oro Oă ) =I= O, d.1n du = o, d ec1• u =

ov -av a = , 1nsa -ou -au
V (
ă (32) am ob ţine
• const.,
( o'F oă a ' + ( oP oă â)
0 0
precum şi
du
ou ov ov ou Dacă ' -or -oâ ă ) = {-or -oă ă ) =
0 0
O, .msă
dv
or oă '0 ou ou ov ov
( ov ou
--ă
( or
0
oă â) + ( or0 oă âJ =I= O, din (32 ) ar rezulta u = const., v = const.
ou av ov ou.
Excluzînd din consideraţie cazul excepţional cînd toţi coeficienţii ecuaţiei (32) ar
fi nuli, aceste rezultate sint· incluse în teorema din text.
.,,~
Potrivit teoriei ecuaţiilor diferenţiale1, fiecare din ecuaţiile (33) defi-

neşte o singură funcţie 'IJ (de variabila u), care pentru u u 0 ia valoarea v 0 =
dată dinainte. Cum acestor funcţii le corespund două suprafeţe desfăşurabile
ale congruenţei (ale căror generatoare aparţin congruenţei), iar valorilor u 0 , v 0
le corespund o generatoare D 0 a congruenţei, putem enunţa teorema:
Orice generatoare D 0 a unei congruenţe este generatoare comună a două
suprafeţe desfăşurabile ale congruenţei.
Aceste desfăşurabile sînt reale distincte, reale confundate sau imaginare,
după cum re_alizantul ecuaţiei (32) este pozitiv nul sau negativ.
În primul caz, generatoarea D0 se numeşte generatoare hiperbolică, în
al doilea, generatoare parabolică, iar în al treilea, generatoare eliptică.
Ordonînd după du, dv, (31) se scrie
[( a1
au
0
+ P au
aa) du + (aro + P aa f dv] X ă = 0,
av av
iar de aici, înmulţind scalar cu aro + p aă deducem ecuaţia:
au au
( -aP + aa -aro + p-'
0 aa a-J -_ Q'
ou p-, au av av
care se scrie dezvoltat
oa aa
(- -J
ou-ava p
2 + [(aro
- -aaa-J - (aro
au av -- aaă)] p + (aro
- -aro
av au a-) _
- 0.
au av (34)
Această ecuaţie determină abscisele p1 şi p2 ale punctelor de contact

T1 şi T 2 ale generatoarei D(u, v) a congruenţei, cu muchiile de întoarcere
,r r
1 şi 2 ale celor două desfăşurabile S 1 şi S 2 , definite de ecuaţiile (30) şi (32),
cărora le aparţine D. Punctele T 1 şi T 2 se numesc focare sau puncte focale
ale generatoarei D. Cum realizantul ecuaţiei (32) este egal cu realizantul
ecuaţiei (34) 2 , înseamnă că focarele unei generatoare sînt reale distincte,
reale confundate sau imaginare, după cum generatoarea este hiperbolică, pa-
rabolică sau eliptică.
Planele tangente la desfăşurabilele S1 , S2 ale congruenţei, în lungul
generatoarei comune D, care sînt totodată planele osculatoare ale muchiilor
de întoarcere r 1 , r 2 , în T 1 , T 2 , se numesc plane focale ale generatoarei.
Cînd dreapta D variază, generînd congruenţa, muchiile de întoarcere
r 1 , r 2 (variabile cu D) generează două pînze ~ 1 , ~ 2 ale unei suprafeţe ~,
1 În condiţiile în care ne-am situat în ce priveşte funcţiile ;:0 (u, v) şi ă (u, v), este
asigurată existenţa şi unicitatea soluţiei fiecărei ecuaţii (33).
11 Se are în vedere identitatea:
(abc) (apq) = (abp) (ăcq) - (ăbq) (ăcp),
care se verifică uşor utilizînd identitatea:
aa' aii' ăc'
(âb c) (ă' ii' c'} = bă' bb' ii c' •
că' cb' cc'
16*
244
_./
suprafaţ_!Y"focală a congruenţei 1 . Este clar că suprafaţa focală poate fi încă

definită ca locul geometric al focalelor T 1 , T 2 ale generatoarei variabile D.
înseamnă că ecuaţiile ptnzelor I:1 , I: 2 ale suprafeţei focale sînt
F1 = F0 (u, v) + p1ă (u, v), r 2 = r 0 (u, v) + p â (u, v),
2
unde p1 , p2 sînt rădăcinile ecuaţiei (34).

Dacă impunem generatoarei D să descrie desfăşurabila S1 , ceea ce
înseamnă că focarul T 1 descrie muchia de întoarcere r;, atunci muchia de
întoarcere r 2 (variabilă cu D) generează pînza I:2 (sau o porţiune a ei) a
suprafeţei focale, iar focarul T 2 descrie o curbă r; pe I:2 (fig. 69). Evident,
generatoarea D este tangentă pînzei I:2 , iar curba r; aparţine şi desfă
şurabilei S1 • Deducem că planul focal osculator în T 1 la 1 , tangent la S1 r
în lungul generatoarei D, este tangent în T 2 la I:2 • Asemănător, planul focal
osculator în T 2 la I'2 , tangent la S2 în lungul generatoarei D, este tangent
pînzei I:1 în T 1 • În consecinţă, desfă§urabilele S1 şi S 2 sînt circumscrise2
pînzelor I:2 şi L 1 - ale suprafeţei focale - respectiv.
Raţionamentul aplicîndu-se oricărei generatoare şi
oricărei desfăşurabile a congruenţei, putem enunţa teorema:
Desfăşurabilele unei congruenţe de drepte sînt cir-
cumscrise suprafeţei focale a congruenţei.
Altfel spus:
Generatoarele unei congruenţe sînt tangente celor două
pînze ale suprafeţei focale.
EXERCIŢII
I. Să se obţină ecuaţiile suprafeţelor de rotaţie ce

rezultă rotind, în jurul axei Oz, curbele
a;2 + z2 = z3' y = O,
a;2 + z3 = o, y = o,
a; = a eh~, z = O (lănţişorul).
a
Să se determine punctele singulare ale primelor două
suprafeţe.
D 2. Să se· obţină ecuaţiile suprafeţelor de rotaţie ce

Fig. 69 rezultă rotind, în jurul axei Oz, astroida
a; = a cos 3 t, z = a sin3 t, y = O
ş1 cardioida
p = a(i + COS(t)),
1 i,•ocarele reale (ale generatoarelor hiperbolice şi parabolice ale congruenţei) gene-

rează partea reală a suprafeţei focale, iar focarele imaginare (ale generatoarelor eliptice)
generează partea imaginară a acestei suprafeţe.
9 Desfăşurabila S este circumscrisă (tangentă) pînzei La, în lungul curbei
1 iar r;,
desfăşurabila S2 este circumscrisă pînzei L 1 , în lungul unei curbe r~ (fig. 69).
Citeva clase de suprafeţe 245
situată -în planul y = O, polul fiind originea axelor de coordonate, iar axa
polară axa Oz.
3. Să se obţină ecuaţia elicoidului riglat a cărui axă este Oz şi ale
cărui generatoare rămîn paralele cu planul z = O şi tangente cilindrului
x2 + y2 = a2.
4. Să se afle ecuaţia conoidului ale cărui generatoare sînt paralele cu
planul z = O şi se sprijină pe dreapta
X = 0, y = a
şi pe parabola
z2 - 2px = O, y = O.
5. Să se determine curba C situată pe elicoidul drept cu plan director
F = u(cosvi + sinv]) + hvk,
loc al punctelor de contact ale planelor tangente la elicoid, paralele cu bisec-
toarea triedrului format de părţile pozitive ale axelor de coordonate.
Să se afle ecuaţia suprafeţei ce se obţine rotind curba C în jurul axei Oz.
6. Să se determine generatoarele staţionare ale suprafeţei riglate
F = ucosvi + usinv] + (u + cosv) k.
7. Normalele unei suprafeţe riglate, în lungul unei generatoare nesta-
ţionare, generează un paraboloid hiperbolic echilater.
8. Să se determine linia de stricţiune şi să. se scrie formula lui Chasles
pentru fiecare din suprafeţele
a) F = u cosvi +
u sinv} + f(v)k;
b) F = u cos vi+ u sinv] (u cosv)k; + +
c) F = (acosv-u sinv)i (asinv +
ucosv)} + + hvk.
R. a) axa Oz; tg ex. = -t ;
l f' l
t
b) axa Oz; tgcx.=-.-;
I smvJ
c) elicea (totodată curbă directoare a suprafeţei)
F = a cosv i +asin v] + hv k;
t
tg ex.=-·
p, I
9. Să se determine linia de stricţiune şi parametrul de distribuţie al
suprafeţei generate de normalele principale ale unei curbe în spaţiu C.
Aceeaşi problemă pentru suprafaţa generată de binormalele curbei C.
Să se considere în particular cazul cînd curba C este elicea. circulară
F = a costi + asint} + btk.

/
246 /
/ Geometrie diferentiaUi
10. Două suprafeţe riglate, cu o generatoare comună nestaţionară, pot

avea pe această generatoare două puncte de racordare (puncte în care cele
două suprafeţe sînt tangente) sau unul sau niciunul, sau încă se poate
întîmpla ca toate punctele generatoarei să fie puncte de racordare.
Indicaţie. Utilizînd formula lui Chasles (sau propoziţia de la p. 231)
se găseşte că planele - frecînd prin generatoarea comună - tangente la o
suprafaţă şi cele tangente Ia cealaltă suprafaţă constituie două fascicule
(suprapuse) proiective.
11. Să se determine muchia de întoarcere a suprafeţei desfăşurabile ·
circumscrise (tangente) paraboloidului
az = :r:y, '
tn lungul intersecţiei paraboloidului cu cilindrul
:,;2 = by.
Indicaţie. Suprafaţa desfăşurabilă a cărei muchie de întoarcere se cere
este înfăşurătoarea planelor tangente Ia paraboloid, în lungul intersecţiei
cu cilindrul.
9 3
R. :r: = 3t, y = - 3t
-,
b
t
z = --.
ab 2
12. Să se arate că suprafaţa
F = F0 + uă,
unde
F0 = - v 2 cos vi+ v2 sinv}-v2 lc,
ă = (sin v + vcosv)i + (cosv-vsinv)J + 2vk,
este desfăşurabilă.
Să se determinemuchia de întoarcere a suprafeţei.
R. Muchia de întoarcere, la care sînt tangente generatoarele suprafeţei,
este curba
F = vsinv i vcosv] v2 lc. + +
13. Desfăşurabila rectificantă (înfăşurătoarea planelor rectificante) a
unei curbe C
F = ,(s)
este reprezentată de ecuaţia 1
p = F t (R Ţ T~), + +
unde t este un parametru, iar muchia de întoarcere a acestei suprafeţe de
ecuaţia
_*
r
= F+ _I_(R~ + Tl3)
dT dR .
R--T-
ds ds
1 Această ecuaţie reprezintă, pentru s dat, dreapta rectificantă, adică dreapta carac-
teristică a planului rectificant.
',"'
14. Se numeşte desfăşurabilă asimptotică a unei suprafeţe riglate, ne-

desfăşurabile, înfăşurăţoarea planelor asimptotice ale generatoarelor supra•
feţei riglate.
Să se determine desfăşurabila asimptotică a suprafeţei
r = ucosvi + usinv] + (u + cosv)k.

IndicaJie. În general, fiind dată suprafaţa riglată (nedesfăşurabilă)
r = r0 (v) + u â (v),
ecuaţia planului asimptotic al generatoarei corespunzătoare valorii 'V este
(R - r0 ) • (a X â') = O,
adică
(R - Fo,â,a') = o.
Această ecuaţie depinzînd de un singur parametru, planul asimptotic
înfăşoară în adevăr o suprafaţă desfăşurabilă, desfăfurabila asimptotică
a suprafeţei riglate date.
R. Conul (x + 1)2 + y 2
- z2 = O.
15. Planele asimptotice ale unei suprafeţe riglate cu plan director sînt
paralele cu planul director {deci planele centrale sînt perpendiculare pe
acest plan).
16. Se consideră o curbă în spaţiu C şi una din evolventele ei C*. Să
se demonstreze că suprafaţa S, generată de paralela la binormala în punc-
tul curent M al curbei C, prin punctul corespondent M* al curbei C*,
este desfăşurabilă.
Produsul curburilor curbei C şi muchiei de întoarcere a suprafeţei S,
tn puncte corespondente, este egal cu produsul torsiunilor celor două curbe
tn aceste puncte.
/
/
/'
/
// CAPITOLUL V
GJOMETRIA INTRINSECĂ A UNEI SUPRAFEŢE
În acest capitol asociem unei suprafeţe o anumită formă diferenţială

pătratică, prima formă fundamentală a suprafeţei, şi studiem acele proprie-
tăţi ale suprafeţelor care depind de prima formă fundamentală.
Proprietăţile unei suprafeţe care depind de prima formă fundamentală
constituie geometria intrinsecă a suprafeţei.
§ 18. Prima formă fundamentală
1. Introducerea primei forme fundamentale a unei suprafeţe. Să conside-

răm o suprafaţă S, dată prin ecuaţia
F=F(u,v), (1)
şi pe suprafaţă o curbă C, obţinută, presupunînd că u şi v sînt funcţii
derivabile de un parametru t:
U = <p(t), V= ~(t). (2)
Ecuaţia curbei C este ecuaţia (1), unde u şi v sînt funcţiile (2).
Putem calcula diferenţiala dr, a vectorului de poziţie F al punctului
curent M pe curba C, ţinînd seamă că F depinde de t prin intermediul
lui u şi v. Avem astfel
dr= dr dt
dt
= (Fuu' + i\v') dt = Fuu'dt + F„v' dt.
Însă
u'dt = du, v'dt = dv,
încît obţinem
(3)
Putem încă scrie
dr = (ru + dv
du
rv) du,
de unde se vede că direcţia vectorului dr este aceeaşi cu direcţia vecto-

rului Fu + du
dv F,,, iar direcţia acestuia depinde de coordonatele (u, v) ale
punctu·1 u1. fr.t

;,,r •
ş1
de raportu 1 -dv .
du
Geometria infrinsecă a unei suprafeţe 249
Aşadar, direcţia
tangentei într-un punct la o curbă, situată pe o supra-
.faţă, depinde de raportul diferenţialelor coordonatelor curbilinii u, V ale
punctului.
Ţinînd seamă că modulul elementului de arc al unei curbe este egal cu
modulul diferenţialei r,,ectorului de poziţie al punctului curent al curbei1 ,
deducem că pătratul elementului de arc ds al curbei C este dat de formula
ds 2 = dF 2 ,
adică, ţinînd seamă de (3),
· ds 2 = (Pudu Fvdv) 2 • +
Ridicînd la pătrat (scalar)memhrul al doilea,obţinemformula importantă
(4)
care exprimă pătratul elementului de arc al curbei C, situată pe supra•
faţa S.
Vedem că ds 2 este o formă pătratică (polinom omogen de gradul al
doilea) în diferenţialele du, dv, ai cărei coeficienţi sînt funcţii de u, v.
Această formă se numeşte prima formă fundamentală (a lui Gauss) sau
metrica suprafeţei.
Punînd
E = F!, F = F1,.Fv, G = r:, (5)
prima formă fundamentală se scrie
ds 2 = Edu2 2Fdudv+ + Gdv 2 • (6)
Coordonatele punctului M al suprafeţei fiind x, y, z, avem
Fu= Xul, + Yu} + Zuk,
Fv = Xvi + YvJ + Zvk,
încît expresiile coeficienţilor primei forme fundamentale se mai scrm
E = x! + y~ + zi,
F = Xu,Xv + YuYv + ZuZv, (5')
G = x~ + y; + z!.
În cazul cînd suprafaţa este dată prin ecuaţia explicită
z=f(x,y),
deci prin ecuaţia· vectorială
F = xl + y} + zk,
undez este funcţia f (x, y), considerînd ca parametri pe x, y, avem
Fx = i + pk, F11 =} + qk,
unde
1 v. cap. I, § 1, 8.
,/
/
250 Geometrie diferenţiala
Deducem
E = r;; = 1 + p 2
, F = r,l11 = pq, G = r; = 1 + q 2
,
încît metrica suprafeţei se scrie

ds 2 = (1 + p 2 ) dx2 + 2 pqdxdy + (1 + q2 ) dy 2 • (6')
Proprietăţile suprafeţelor, de care ne vom ocupa mai departe, în acest
capitol, depind de prima formă fundamentală.
Proprietăţile unei suprafeţe, care depind de prima formă fundamen-
tală, constituie geometria intrinsecă a suprafeţei.
A p l ic a ţ i i. I. Să se calculeze prima formă fundamentală a sferei.
Ecuaţia unei sfere fiind
F = R sin8 coscpi+ R sin8sinq,] + R cos6k,

avem
Fa = R cos 8 cos cp i + icos 8 sin <p} - R sin 8 k,
F ip =- R sin 8 sin cp l + R sin 8 cos cp J;
deci
E =Fu= R2 , F = FaFtti = O, G = ri = R 2 sin28.
Deducem că metrica sferei este
ds2 = R 2 (d8 2 + sin2 8 dcp2 ).
II. Să se calculeze prima formă fundamentală a suprafeţei de rotaţie
F = cp(u) (cos vi+ sinv}) + IY(u)k.

Avem
·Fu= cp'(u)(cosvi + sin vj) + ~'(u)k,
l'r, = cp(u) ( - sin vi+ cos vj}.j
Deducem
E = r! ==- q,' 2 (u) + ~'2 (u), F=Furv = O, G = F~ = <p 2 (u};
deci metrica suprafeţei de rotaţie este
ds2 = (cp' 2 (u) + IY'2 (u)] du2 + q,2 (u} dv2 •
'
Putem da acestei metrici o formă mai simplă, dacă schimbăm parame-
trul u prin alt parametru U, legat de u prin relaţia
dU = Vcp' 2 (u) + ~'2 (u) du,
adică
u
U = SVcp' 2 (u)
Uo
+ IY' 2
(u) du. (I)
Geometria intrinsecă a unei supralete 251
Prin această transformare, obţinem pentru metrica suprafeţei de rota-

ţie forma
ds 2 = dU 2 +x 2
( U) dv 2 • (II)
Potrivit relaţiei (I), parametrul U este arcul - pe orice curbă meridi~
ană - măsurat de la paralelul u = u0 •
În ceea ce priveşte X ( U) = <p [ u( U)], aceasta este, ca şi <p( u) în siste-
mul iniţial de coordonate, raza paralelului corespunzător valorii U a nou-
lui parametru. ·
2. Invarianţa primei forme fundamentale. Anterior am văzut că, fiind
dată o suprafaţă S
r = r(u, v), (7)

dacă se face o transformare de coordonate curbilinii
u = u(u*,v*),v = v(u*,v*) (8)
vectorul normal N şi versorul n sînt invarianţi ai transformării.
Vrem să. arătăm că şi prima formă fundamentală este un invariant al
transformării (8), şi anume un invariant absolut1 •
În adevăr, în noile coordonate u*, v*, suprafaţa S are ecuaţia (7),
unde u, v sînt daţi de (8). Avem deci
-
ru• - au + r.,,
= ru- - -af), rv• ;: au + rv-,
- = 'u- - af)
au• au• av• av•
de unde obţinem
E* = E(au )2 + 2 F au a" + G (~J2,

au• ou* au• au•
F* _ E au au + F ( au av + au ao ) +'G av av , (9)
ou* ov* ou* av• o-v* ou* .. ou* av•
G* =E( au)2+ 2 F au_!!!._+ G(~}2,
ot1* av• ot1* av•
unde
E* = F~., F* = Fu•Fu•, G* = _F;••
Ţinînd seamă de relaţiile (obţinute din (8))
du =au- dU * + - au * d' V =av- du *

dV, + - at1 *
dV,
au* ov* au• otJ*
deducem că avem (identic)
E* (du*) 2 + 2F*du*dv* + G* (dv*) 2
= E du 2 + 2Fdudv + Gdv 2•
1 În conformitate cu semnificaţia geometrică intrinsecă (nelegată de sistemul de

coordonate) a acestei forme.
Aşadar, prima formă fundamentală este un invariant absolut al trans„

formării de coordonate curbilinii (8}.
Dacă suprafaţa S este raportată Ia un sistem de coordonate carteziene
cu originea în O şi facem o transformare de coordonate cu originea în 0 1 ,
r
vectorii de poziţie r şi 1 ai punctului curent M al suprafeţei, în raport
cu vechiul şi noul sistem de coordonate, verifică relaţia
r = 001 + r1 •
Derivînd în raport cu u şi v şi ţinînd seamă că 001 este constant,
obţinem
oP+q;: aP+qpl
---
auP avq
= --=-,
auP avq
(p, q = o, 1, 2, ... ). (10)
Deducem că prima formă fundamentală este un inPariant absolut faJă

de o transformare de coordonate carteziene ortogonale.
O b s e r va ţ i e. În virtutea raj_aţiilor precedente şi formulei (130)
(cap. I, § 4, 18), şi pectorul normal N este un infJariant absolut în raport
cu o transformare de coordonate carteziene ortogonale.
3. Lungimea arcului unei curbe situate pe o suprafaţă. Să considerăm
o curbă C pe suprafaţa (1), obţinută presupunînd că u, v sînt funcţii de
un parametru t.
Ţinînd seama de formula (6), deducem că elementul de arc al curbei
este
ds = VE(du)2 + 2F du dv + G { dtdv j2dt '
dt dt dt
şi deci lungimea unui arc al curbei C, mărginit de punctele corespunzătoare

valorilor t0 , t 1 ale lui t, este
s = ~tl ds = ~tiv E (du)2

- + 2F -du -dv
dt dt dt
+ Gldv}2
-dt dt.
Io to
Dacă C este una din curbele coordonate v = const., avem dv· = O,

încît formula (6) devine
ds 2 = E du 2 • (11)
Deducem că lungimea arcului unei curbe v_ = const., mărginit de punc-
tele corespunzătoare valorilor u 0 , u1 ale lui u (considerat ca parametru pe
curbă), este
U1
s =SVEdu.
In mod asemănător găsim că elementul de arc al unei curbe u = const.

este dat de formula
ds 2 = G dv2 , {12)
Geometria intrinsecă a unei suprafeţe 253
şi deci lungimea arcului unei curbe u = const., mărginit de punctele ce co-

respund valorilor v 0 , v1 ale lui v, este
1'1
s =SVG dv.
1'o
A p l i c a ţ i e. Fiind dată suprafaţa

F = (u + v) i + (u2 - v)} + (u + v2 ) k,
să se calculeze perimetrul triunghiului curbiliniu determinat de curbele
coordonate u = 1, v = - 1 şi curba u v = 1. +
Vîrful A, în care se taie curbele u = 1, v = -1, are coordonatele
(1, -1), vîrful B, în care se taie curbele u = 1, u v = 1, are coor- +
donatele (1, O), iar vîrful C, în care
+
se taie curbele u v = 1, v = -1,
are coordonatele (2, -1) (fig. 70).
Avem
Fu = l 2u J k,+ +
r,,=l-]+2vk
deci
E = r! = 2 + 4u2 ,
F = F,Jl',, = 1 - 2u + 2v,
G = F~ = 2 + 4v2 ,
încît metrica suprafeţei este Fig. 70
ds 2 = (2 + 4u2 ) du2 + 2(1 - 2u + 2v) du dv + (2 + 4v 2 ) dv 2 •

Vom calcula lungimea arcului BC al curbei u v = 1. +
Considerînd ca parametru în lungul acestei curbe pe u, avem
v = 1 - u, dv =- du.
Deducem că pătratul elementului de arc al curbei u +v = 1 este
ds 2 = 2 (1 + 4u 2
) du 2
,
deci
= ~ V2 (1 + 4u2 ) du= 'V;-~ Vi + 4u2 d2u.

2 ---- 2
arc BC
1 1
Putem face schimbarea de variabilă

2u = t,
şi avem
4
arc BC = V2 ~V1 +
2
t 2 dt = V4
2
[ t V1 + t 2 + log (t + V1 + t 2 ) ]: '
2
astfel încît
arc BC = V; [4V17-2 vs+ log (4 + V17) + log( - 2 +Vs)]-
Potrivit formulei (12), elementul de arc al curbei u = 1 este
ds = V2+ 4v2 dv.
deci lungimea arcului AB este
o ___ o
arc AB =~V 2 + 4v dv 2
= ~ l,/1 + (v f2) 2 d (v V2).
-1 -1
Făcînd schimbarea de variabilă
V V2 = t,
deducem
0
arc AB = .!. [t V1 + t 2 + log (t + V 1 + t 2 ) ] _,
2 -Va
încît
arcAB =: [V6 +log (V2 + V3)}
în sfîrşit, potrivit formulei (11), elementul de arc al curbei v =- 1
este
ds = V2 + 4u 2
du
şi deci lungimea arcului AC este
2
arc AC= ~V2 + 4u2 du=: [6V'2-\16 + log(3+2V2)-log(f2+V3)}

1
Deducem
arcAB + arc AC+ arcBC =
ii : [6J/2+1og(3+2V2)]+ 1/; [4V17-2J/5+Iog(4+VI7)+Iog(-2+V5)}
O h s e r v a ţ i e. Curbele u = 1, v = - 1, u + v = 1 sînt conice,
situate respectiv în planele:
a: +
y = 2, - a: +
z = 2, a: = 1.
4. Unghiul a două curbe situate pe suprafaţă. Să considerăm o suprafaţă
F = F (u, v) (S)
şi - pe această suprafaţă - două curbe
U = f1(t), V = /2 (t), (C)
U = cp1 (t), V = cp2 (t), (r)
care se taie într-un punct M.
Geometria intrinsecă a unei supralele 255
Să notăm cu du, dv şi 3u, 3v diferenţialele - în M - ale funcţiilor

u = fi (t), v = /2 (t)şi u = c:p 1 (t), v =-= c:p 2 (t) respectiv:
du = dfi dt dv = dfs dt
dt ' dt '
3u = dcpl dt av = dcps dt
dt ' dt '
cu dr diferenţiala vectorului de poziţie al punctului M, considerat ca apar-

ţinînd curbei C, şi cu 3F diferenţiala vectorului de poziţie al lui M, consi-
derat ca aparţinînd curbei r.
Vectorii dr şi 3r sînt situaţi pe tangentele în M la curbele C şi res- r
pectiv, unghiul V al acestor vectori măsurînd unghiul curbelor C şi r.
Potrivit definiţiei produsului scalar a doi vectori, avem
dr 8.r = I dr I · I 8.r I cos V,
de unde obţinem formula
d1'81'
cos V= Idr·
1181' I' (13)
care- exprimă unghiul V al curbelor C şi r.

Însă
dr = r,.,,du + r„dv,
ar = ,ru au + ,r av, V
şi deci
dr 8.P = (r,.,, du+ r„dv) (r,.,, 3u + i\,3v) = r~du au+ FuFv(du 8.v + dv 8u) + r! dv 8v,
dr 8.F = E du 3u + F (du 8v + dv 3u) + G dv 8.v.
De asemenea, ds şi 8.s fiind elementele de·arc ale curbelor C şir, avem
dr = ds =
2 2
Edu 2 + 2Fdudv + Gdv2 ,
8.r2 = 8.s 2 = E,3u2 + 2F &u&v + G3v2 •
Rezultă că formula (13) se scrie
E du 8u + F (du 8v + dv8u) + Gdv8v
cos V =V
~::::;=:;::==;:::;;=;:::=;::=~::::;:--;:,:::=~======~========;:::;:•
E du + 2F du dv + Gdv VE 8u + 2F 8u 8v + G 8v
1 2 1 2
(14)
Observăm că numărătorul membrului al doilea al formulei (14) este

forma polară a primei forme fundamentale a suprafeţei.
Ţinînd seama de (14), deducem condiţia de ortogonalitate a două curbe
situate pe suprafaţă:
Edu8.u + F(du8v + dv8.u) + G dv8.v = O. (15)

În cazul particular cînd curba C este una din curbele coordonate u =

= const.' iar r una din curbele coordonate V = const.' avem du = oşi = o. av
Rezultă astfel - din (14) - că unghiul n al curbelor coordonate este dat
de formula 1
F
cos n= VEG. (16) ·
Dacă cele două curbe coordonate care trec prin M sînt ortogonale,
avem n =~şi2
rezultă F = O. Invers, dacă avem F = O, în M, rezultă
cos '1= O, deci n = 2:.: curbele coordonate prin M sînt ortogonale.

2
Deducem teorema:
Curbele coordonate ale unei suprafeţe sînt ortogonale în toate punctele
suprafeţei, dacă aPem identic F = O, şi invers.
Spunem, în acest caz, că cele două familii de curbe coordonate formează
o reţea ortogonală.
Dacă cele două familii de curbe coordonate formează o reţea ortogonală
şi dacă E =
G, deci dacă metrica suprafeţei este de forma
ds 2 = Â (u, v) (du 2 + dv 2 ),
spunem că reţeaua curbelor coordonate constituie o reţea izotermă sau un
sistem izoterm, iar despre metrică spunem că are forma izotermă.
Formula (16) ne permite să exprimăm modulul vectorului normal la
suprafaţă, N = i\,. X 'rv, în funcţie de coeficienţii primei forme fundamentale.
în adevăr, modulul produsului vectorial al vectorilor 'ru şi 'rv, tangenţi
la curbele coordonate, este dat de formula
I ru X r I = I Fu I . I r
V V I sin n.
însă, ţinînd seama de (5) şi (16), avem
Iru I= 1/E, lrv I = V"G,

SID
. Q = V1 - cos 2 Q = V1 - FI
-EG = VEG-FI
-==--•
EG
.
Deducem
(17)
1 Formula (16) rezultă şi direct din formula

ru. Pv = I Ful. I Fv I cos n.
Geometria intrinsecă a unei supra!eţe 257
Modulul lui N exprimîndu-se de asemenea cu ajutorul componentelor

A, B, C ale lui prin formula 1
1N1 = Vâ=VA2 + B2 + c2,
urmează c.ă avem2
Â = A2 +B +C =
2 2
EG-F 2 • (18)
Expresia EG - F este discriminantul primei forme fundamentale
2
(realizantul cu semn schimbat). Ţinînd seama de formula (18) şi de faptul

că, într-un punct regulat, E > O şi G > O, putem enunţa propoziţia:
Prima formă fundamentală a unei suprafeţe este o formă pătratică pozi-
tiv definită în toate punctele regulate ale suprafeţei.
A p li ca ţie. Să se calculeze unghiurile triunghiului curbiliniu deter-
minat de curbele u = 1, v = - 1, u v = 1, ale suprafeţei +
r = (u + v) i+ (u 2
- v) ]+ (u +v 2
) k.
Prima formă fundamentală a suprafeţei (calculată în aplicaţia prece-
dentă) este
ds 2 = (2 + 4u2) du 2 + 2 (1 - + 2v) du dv + (2 + 4v2 ) dv 2 ,
2u
încît, ţinînd seamă de (14), unghiul a două curbe C şi r -ale suprafeţei
este dat de formula
cos V= (2+4u2 )du8u+(1-2u+2v)(du8v+dtJ8u) +(2+4v2)dtJ8tJ •
V(2+4u2 )du2 +2(1-2u+2v)dudv+(2+4tJ2)dv2V(2+4u2 )8u2 +2(1-2u+2v)8u8v+(2+4tJ2)8tP
Vîrful A (fig. 70) avînd coordonatele u = 1, v = - 1, deducem că un-
ghiul a două curbe ce trec prin A este dat de formula
\}OS VA = 6du 8u-3 (du 8v + dv 8u) + 6dv8v •
V6du2 - 6du dv + 6dv2 V68u9 - 68u 8v + 681P
Ţinînd seamă că în lungul curbei u = 1 avem du = O, iar în lungul
curbei v = - 1 avem av
= O, rezultă că unghiul A al triunghiului curbi-
liniu considerat este dat de formula 3
1
cos A = - - ,
2
de unde
A= 120°.
1
v. cap. I, § 4, 17.
Identitatea (18) este, de asemenea, o
2 consecinţă a cunoscutei identităţi a lui
Lagrange:
(a2 + b2 +c2 )(a'2 + b'9 + c' 2 )-(aa' + bb' + cc') 2 ~ (ab' -a'b) 2 + (bc' -b'c) 9 + (ca'-c'a) 1 •
3 Am considerat ca parametri, pe curbele u = 1, v = -1, pe tJ şi u respectiv şi
am presupus dv>O, 8u>0. Aceasta înseamnă că vectorii dr şi 8r, tangenţi în A la curbele

u = 1 şi v = -1, sînt orientaţi în sensul creşterii parametrilor v şi u. Unghiul A, cal-
culat mai sus, este unghiul vectorilor dr, 8r. În mod asemănător sînt precizate şi unghiu-
rile B şi C. Pe curba u+v = 1 a fost considerat u drept parametru.
17 - Geometria diferenţialii
-258 Geometrie diferenţială
Vîrful B avînd coordonatele u = 1, v = O, unghiul a douâ cqrhe ce

trec prin B este dat de formula
8u. - (du 81.1 + dv 8u) + 2dv 8v
COS VB = V6du2 6du
-
.
2du dv + 2dv2 Y68u 28rt 8v + 28v2
2 -
•
Cum apoi în lungul curbei u = 1 avem du = O, iar în lungul curbei
u +v = 1, avem 8u. + 8v = O, deci 8v = - 8u, unghiul B al triunghiului
(}Urbiliniu ABC este dat de relaţia
3
cos B = - - - ·
2V5
Făcînd calculul cu ajutorul tabelelor, găsim
B ~ 132°8'.
În sfîrşit, vîrful C avînd coordonatele u = 2, v = -1 şi ţinfod seamă că
în lungul curbei u +v = 1 avem 8v = - 8u iar în lungul curbei v = - 1
avem dv = O, deducem că unghiul C ~ste dat de relaţia
23
cos C = ---=-·
6Vl7
Cu ajutorul tabelelor găsim
C ~ 21°36'.
Observ a ţ ie. Vectorii tangenţi în A, B, C, la laturile triunghiului
curbiliniu ABC, au orientările din figura 66. Rezultă că valorile obţinute mai
sus, pentru unghiurile A,C, reprezintă valorile unghiurilor interioare, iar
valoarea obţinută pentru B este valoarea un-
ghiului exterior cu vîrful în B, încît unghiul
interior este de 47° 52' .t
5. Aria unei porţiuni de suprafaţă. Am văzut
cum, cunoscînd metrica suprafeţei S, reprezen-
tată de ecuaţia
r = r(u, v),
putem afla lungimea unui arc al unei curbe ş1
unghiul a dpuă curbe situate pe suprafaţă.
Să considerăm acum o porţiune regulată /l.
a suprafeţei S. .·
Fig. 71 Cu ajutorul curbelor coordonate u, v, putem
împărţi porţiunea /l. în paralelograme curbi-
linii (fig. 71). Fie M M 1 M 3 M 2 unul din paralelogramele curbilinii obţinute
(neglijăm paralelogramele incomplete), coordonatele vîrfurilor M, M 1 , M 2 , M 3
fiind (u,v), (u',v), (u, v'), (u', v') respectiv (considerăm variaţiile u' - u,
v' - v pozitive). Să asociem - paralelogramului curbiliniu M M 1 M 3 M 2 -
_paralelogramul MM'M"'M", construit pe vectorii ·
MM'= ru(u' - u), MM"= rv(v' -v),
':\Situat în planul tangent în M.
Geometria int!insecă a unei supralele 259
Cînd numărul paralelogramelor curbilinii în care a fost descompusă

porţiunea Â tinde către infinit, variaţiile u'-u, v'-v - corespunzătoare
tuturor acestor paralelograme - tinzînd către zero, suma ariilor tuturor
paralelogramelor asociate corespunzătoare tinde către o limită bine deter-
minată, numită aria porţiunii Â a suprafeţei S.
În adevăr
aria MM'M'" M" = I i\,,(u' -u) X Fv(v' -v) I= I Fu X Fvl(u' -u) (v' -v),
ş1 cum
deducem
[aria MM'M"' M" = I' EG - F2 (u' -u) (v' -v),
incit aria a a porţiunii Â este
a= liro EV EG-F2 (u' -u) (v' -v).
Însă, VEG - F 2 fiind funcţi econtinuă de variabile u, v, expresia din
membrul al doilea al relaţiei precedente este integrala dublă JJD VEG-F2 dudv
unde D este domeniul - din planul variabilelor u, v - în care variază u, v,
cînd punctul curent al suprafeţei S descrie porţiunea Â.
Aşadar, aria a a porţiunii Â a suprafeţei S este dată de formula
a= SSD VEG-F 2 dudv. (19)

Expresia VEG-F2 du dv este elementul de arie al suprafeţei S, rapor-
tată la sistemul de coordonate curbilinii (u, v).
Observ a ţ ie. În cazul cînd suprafaţa S este repezentată _prin
ecuaţia
z = t (z, y),
deci prin ecuaţia vectorială
r = :d + y} + zk,
unde z este funcţia f(z, y), avem
EG-F 2 =1+p2+.q2.
Considerînd coordonatele x, y drept coordonate curbilinii pe suprafaţă, .
rezultă că aria a a unei ;porţiuni Â a suprafeţei S este dată ~de formula
a= SSn Vi +p + q
2 2
dxdy,
domeniul D fiind proiecţia, pe planul xOy, a porţiunii Â.
6. Aducerea· metricii unei suprafeţe la forma izotermă. Transformări de

coordonate izoterme. Putem aduce metrica
ds 2 = E du1 2Fdudv + Gdv2 , +
a unei suprafeţe reale S, analitice, la forma izotermă.
17*
260 Geometrie dileren/ială
În acest scop, considerăm ecuaţia diferenţială

E du 2 + 2 F dudv + G dv2 = O,
care se ma 1 ser ic
E ( -du )2 +2F-+G=0,
du
dv dv
ş1 se descompune în ecuaţiile diferenţiale de ordinul întîi
du -F + i V EG-F 2 du - F - i V_,..E,.....,..G---F~2
(20)
dv = E ' dv = .E •
Suprafaţa S fiind analitică, E, F, G sînt funcţii analitice (reale), deci
membrul al doilea al fiecăreia din ecuaţiile (20) este funcţie analitică.
În consecinţă, integralele generale ale ecuaţiilor (20) sînt reprezentate de
ecuaţii de forma 1
cp (u, v) + i ~ (u, v) = C,
(21)
<p (u, v) + i ~ (u, v) = C'
unde <p (u, v) şi ~ (u, v) sînt funcţii analitice (reale) de u şi v. Deducem că
avem (identic)
Edu 2 + 2Fdudv + Gdv 2 = µ(u,v)(d<p id ~)(dcp- id~), +
adică
Edu 2 + 2 Fdudv + Gdv 2 = µ(u, v) (dcp2 + d~ 2 ), (22)
µ(u, v) fiind o anumită funcţie analitică (reală) de u, v.
Făcînd acum transformarea de coordonate 2
u* = cp(u, v), v* = ~(u, v), (23)
(22) devine
Edu2 + 2Fdudv + Gdv 2 = 11.(u*, v*) (du* 2 + dv* 2 ),
unde A (u*, v*) este o funcţie analitică (reală) de variabilele (reale)u*,v*.
1 Prin derivare, din prima ecuaţie (21) obţinem ecuaţia diferenţială
du =_ <pv + it!Jv
dv <pu + it!Ju
Cum aceasta trebuie să_fie de fapt una din ecuaţiile (20), de exemplu prima, dedu•
cern relaţiile
E<pv = Ftpu + t!Ju VEG-F 9
,
Fq,u - <pu VEG - F

Eq,v = 9
4,ceste relaţii exprimă însă totodată că integrala generală a celei de-a doua ecuaţii (20)
este re'prezentată de a doua ecuaţie (21).
s Funcţiile el> (u, v) = , 'I") este nenul (identic).
D (u, v)
Avem însă
D ('1>, 'I") = _:_ 2i D (<p, q,) ;
D (u, v) D (u, v)
deci rD (<p, q,) =I= O, incit (23) constituie o transformare de coordonate. ln virtutea
D (u, v)
transformării inverse, µ (u, v) devine o funcţie analitică reală :>.. (u•, v•).
În definitiv, prin transformarea de coordonate (23), pentru metrica dată

obţinem forma izotermă
ds 2 = Â (u*, v*) (du* 2 + dv* 2 ).
Presupunînd că metrica suprafeţei S este adusă la forma izotermă
ds 2 = Â (u, v) (du 2
+ dv2 ),
deci că suprafaţa este raportată la o reţea izotermă (la un sistem de coordo-
nate izoterme), ne propunem să obţinem transformările de coordonate care
păstrează forma metricii (prin care se trece la alt sistem de coordonate izo-
terme).
Să observăm - în acest scop - că, printr-o transformare de coordonate,
u = u(u*, v*), v = v (u*, v*),

relaţiile (9) devin
F* = A( au ~ + ~ ~) '
au• av• au• av•
G* = '.A[{~)2
a1;*
+ (~)2]·
av•
Deducem că, pentru ca noile coordonate u*, v* să fie, de asemenea, izo-
terme, este necesar şi suficient să avem
(~)2 + (~)2 = (~,2 + (~)2, (24)

~· ~* ~· ~·
au ou + ov ov - o
ou* ov* ou* ov• - .
Aceste relaţii exprimă că vectorii de componente ( ou , ov ) s1
ou* ou• ,
ou ov '
( ov* sînt perpendiculari şi au modulele egale. Dacă al doilea se obţine
' ov* I
din primul printr-o rotaţie de unghiul + 2:,
2
componentele vectorilor sînt
legate prin relaţiile
ou ov (25)
ou* = ov*,
ou ov
-
ov*
---
ou*
·
Dacă însă primul vector se obţine din al doilea printr-o rotaţie de

• • 1t
unghiul + -2 , avem 1
au
--=---,
av
ou* ov*
au av (26)
av* au•
Relaţiile (25), în care recunoaştem e~uaJiile lui Cauchy-Riemann din
teoria funcţiilor de variabilă complexă, exprimă că funcţiile u(u*, v*) şi
v(u*, v*) sînt (în mod necesar), respectiv, partea reală şi partea imaginară
a unei funcţii analitice de variabila complexă u* +iv*, pe cînd (26) exprimă
că u(u*, v*) şi v(u*, v*) sînt, respectiv, partea reală şi partea imaginară
a funcţiei conjugate a unei funcţii analitice de u* iv*. În virtutea ace- +
loraşi relaţii, u (u*, v*) şi V (u*, v*) sînt funcţii armonice, adică sînt soluţii
ale ecuaţiei Laplace
1 Pentru a stabili relaţiile (25) şi (26), puiem încă raţiona astfel:

Dacă
au
- - =/.= O, avem, de asemenea, - -
av =I= O. .
A doua relaţie (24) putînd fi scrisă
ou* ou* .
av au
ov* ov*
au=- av= ex,
--
ou* --
au•
deducem
av au
=ex-,
au
--=-ex--,
av
av• au* av• au*
incit prima relaţie (24) devine
2 2
(1 + ex2) (au•
~t = (1 + ex2) ,av•
~l •
,
De aici, ţinînd seamă că 1 + cx 2
=I= O (deoal'ece ex este real), rezultă
~=±~,
au• av•
iar clin a doua relaţie (24) obţinem
ou
ov*
Analog se raţionează dacă
a„ = O, cind însă avem nl'apărat ou =l=,O, cleci
au• ov*
Geometria intrinsecă a unei supraiete 263
Presupunînd dată una din cele două funcţii u (u*, v*) şi v(u*, v*), de
exemplu, u (u*, v*), funcţia v (u*, v*) este determinată de ecuaţiile (25)
sau (26). Acestea exprimă că diferenţiala totală a funcţiei v (u*, v*) este, respec•
tiv,
dv= - ou du*+ ou dv*
otJ* ou*
sau
dv = ou du* - ou dv*
ov* . ou* '
care1 este o diferenţială totală exactă.
În consecinţă, pentru a obţine o transformare de coordonate izoterme
u-;-u(u*,v*), v=v(u*,v*)
considerăm f uncJia u ( u *, v*) egală cu o funcţie armonică arbitrară şi funcţia
v (u*, v*) dată de integrală •
v(u* v*)
' =J
'(- ov*.
ou du*+~ dv*\+
ou* }
C
'
(C = const.),
drumul de integrare fiind arbitrar.

Obs e r va ţ ie. Putem să ne dăm arbitrar funcţia armonică v(u*, v*),
ş1, în acest caz, funcţia u(u*, v*) este dată de integrala
u(u*, v*) = f( ov du*-~ dv*)+ C.

J ov* ou*
§ 19. Curbe pe o suprafaţă. Linii geodezice
7. Curbe situate pe o suprafaţă, date prin ecuaţii diferenţiale. Ştim că,

fiind dată o suprafaţă S
r = r (u;_v),
se obţine o curbă situată pe suprafaţă, considerînd pe u şi v drept funcţii de
un parametru :
u=fi(t), v=f2 (t),
sau presupunînd că u şi v sînt legaţi printr·o relaţie de forma
g (u, 11) = O,
în particular de forma
u . h (v).
1 u(u*, ti*) fiind prin ipoteză armonică.

264 Geometrie dileren/ială
Să presupunem că, în locul unei relaţii în termeni finiţi• între u şi v,

avem o ecuaţie diferenţială de ordinul întîi
dtJ
-du = f (u, v). (27)
Din teoria ecuaţiilor diferenţiale se ştie că există o singură funcţie v

de variabila u, continuă şi cu derivată continuă, care verifică ecuaţia (2)
şi care, pentru o valoare u0 a lui u, ia valoarea v0 dată dinainte 1 • Aceasta
inseamnă că ecuaţia diferenţială (27) defineşte - pe suprafaţa S sau într-o
porţiune a suprafeţei - o familie regulată de curbe. Ecuaţia în termeni finiţi
a acestei familii este dată de integrala generală a ecuaţiei (27)
cp (u, v, C) = O,
pe care o putem presupune scrisă sub forma
~(u,v) = C.
De asemenea, dacă avem o ecuaţie diferenţială de ordinul al doilea
d21J
du 2
= F(u, v, dud")' (28)
din teoria ecuaţiilor diferenţiale se ştie că, în general, există o singură

funcţie v de variabila u, continuă şi cu derivată continuă, care verifică ecu-
aţia diferenţială (28), astfel încît, pentru o valoare u0 a lui u, funcţia v şi
derivata ei v' iau valorile v0 , v' 0 date dinainte. Înseamnă că ecuaţia diferen-
ţială (28) defineşte o familie de curbe situate pe suprafaţa S, astfel încît,
printr-un punct M al suprafeţei, trec o infinitate de curbe din familie. Există
însă o singură curbă din familie care trece printr-un punct M şi a cărei tangentă
în M are o direcţie dată. Ecuaţia în termeni finiţi a acestei familii de curbe
este dată de integrala generală
cf> (u, v, C1 , C2 ) = O,
a ecuaţiei diferenţiale (28).
8. Traiectorii ortogonale ale unei familii de curbe. Să considerăm o fami-
lie regulată de curbe C, care aparţin unei suprafeţe S.
Admitem că sînt îndeplinite condiţiile care asigură existenţa şi unicitatea soluţiei
1
fiecăreia din ecuaţiile diferenţiale (27), (28).
Pentru ecuaţia (27), aceste condiţii sînt: continuitatea funcţiei f(u, v) şi condi-
/ia lui Lipschitz.
În ceea ce priveşte ecuaţia (28) 1 aceasta este echivalentă cu sistemul
dv . dw
- = ,w, - = F(u, v, w). (28')
du du
Condiţiile de existenţă şi unicitatea soluţiei sînt: continuitatea funcţiei G (u, 1J, w}
şi condiJiile lui Lipschitz. Condiţia lui Lipschitz - pentru (27) - este îndeplinită dacă
f (u, tJ) are derivată parţială continuă în raport cu 1J, De asemenea, condiţiile lui Lipschitz
- pentru (28') - sînt îndeplinite dacă F (u, v, w) are derivate parţiale continue în
raport cu v şi w.
Geometria intrinsecă a unei- supralele 265
Se numesc traiectorii ortogonale - ale familiei de.curbe C - curbele unei

alte familii regulate r, aparţinînd, de asemenea, suprafeţei, care taie sub
unghi drept curbele familiei C.
Să presupunem întîi că familia Ceste constituită din curbele coordonate
u = const. ·· ·
Condiţia de ortogonalitate a două curbe situate pe suprafaţă fiind
Edu8u + F(du8v + dv8u) + Gdv8v = O (29)

şi cum, în lungul unei curbe u = const. avem du = O, dv =I= O, deducem ecu-
aţia diferenţială
F8u + G8v = O,
care determină. traiectoriile ortogonale ale curbelor u const. =
Dacă familia de curbe C este familia curbelor coordonate v = const.,
avem dv = O, du =I= O. Deci traiectoriile ortogonale ale curbelor v = const.
sînt determinate de ecuaţia diferenţială
F8u + G8v = O.
Să presupunem, în sfîrşit, că familia de curbe C este diferită de una din
familiile de curbe coordonate (ceea ce constituie cazul general), fiind dată de
o ecuaţie diferenţială de ordinul întîi (27).
Condiţia de ortogonalitate (29) scriindu-se încă sub forma
E + F ( dud_v + 8u81' J + G dudv 81.1

8u
= O,
dacă înlocuim aici pe dv prin f (u, v), obţinem ecuaţia diferenţială

du
811 E +
Ff
8u F +Gf
a traiectoriilor ortogonale ale familiei de curbe C.
Dacă o familie de curbe C este dată printr-o ecuaţie în termeni finiţi
cp (u, v, C) = O,
pentru a-i determina traiectoriile ortogonale, obţinem întîi ecuaţia diferen-
ţială a familiei de curbe C, după care procedăm ca mai sus.
Fiind dată o familie de curbe
<l>(u, v) = C
ale suprafeţei S, pentru care traiectoriile ortogonale sînt curbele familiei
'Y (u, v) . C',
putem alege aceste două familii drept curbe coordonate ale suprafeţei S.
Este de ajuns, pentru aceasta, s~ facem transformarea
U = (u, v), V = 'I' (u,. v).
Transformarea inversă :ţ fiind

u = cp ( U, V), v = \Y ( U, V),
ecuaţia suprafeţei S, în noile coordonate U, V, este
F = F [ cp ( U, V), \Y ( U, V)].
Curbele coordonate U = const., V = const. formînd o reţea ortogonală,

avem
Fu Fv = O.
A p lica ţ i i. I. Să se determine traiectoriile ortogonale ale familiei
de curbe C
·~-. ~
u = Ce'",
situate pe elicoidul
F = u(cosvi + sinv}) + (u + v)k. (I)
Ecuaţia diferenţială a curbelor C este

du= u·dv.
Ţinînd seamă de condiţia de ortogonalitate
2du3u + (du8v + dv3u) + (u + 1)dv8v = O 2
(II)
a două curbe situate pe elicoidul dat, deducem ecuaţia diferenţială a traiec•
toriilor ortogonale ale familiei de curbe C
2
+ 1 au + 8v = o.
u
u2
+ u +1
lntegrînd-o, obţinem ecuaţia în termeni finiţi
u2 + u +1 = C'e-v, (C' = const.),
a traiectoriilor ortogonale.
II. Să se raporteze suprafaţa (I) la curbele v = const. şi la traiectoriile
lor ortogonale, drept curbe coordonate.
1 Transformarea inversă se obţine rezolvînd sistemul
V= Cl>{u, v), V= 'i"{u, v),
ln raport cu u, v. Cele douii familii fiind distincte, funcţiile cJ> (u, v), 'Y {u, v) sînt inde-
pendente. Urmează că determinantul funcţional
«l>u «l>v
J'Yu'Yv
I
este diferit de zero, deci rezolvarea este posibilă.
Deoarece - în lungul curbelor v = const. - avem dv= O, ţinînd seamă

de ( II) deducem ecuaţia diferenţială
2 3u + 3v = O,
a traiectoriilor ortogonale. Ecuaţia în termeni finiţi a acestor traiectorii
este deci
2u+v=C.
Trebuie să facem transformarea
U = 2u + v, V = v,
a cărei inversă este
U-V
u = - - v = V.
2 '
Rezultă că ecuaţia suprafeţei (I) se scrie, în noile coordonate U, V,
r = U-V
2
(cos Vi + sin V}) + u +2 V k,
curbele coordonate U = const., V = const. constituind o reJea ortogonală pe
suprafaJă.
9. Traiectorii izogonale ale unei familii de curbe. Fiind dată o familie

regulată de curbe C, pe o suprafaţă S, se numesc traiectorii izogonale - ale
familiei de curbe C - curbele unei alte familii regulate r, aparţinînd de
asemenea suprafeţei, care taie sub acelaşi unghi curbele familiei C.
Formula care dă unghiul a două curbe pe suprafaţă fiind
Edu 8u + F (du 8v + dv 8u) + Gdv 8v
cos V =V
:-;::::::::::;===~======;=====~:-;::::::::::;:::;===:::;;::::::;==:::==::::::::;:::::::,
E du + 2 Fdu dv + G dv VE 8u + 2 F au 8v + G 8v
2 11 2 1
şi presupunînd că familia de curbe C este dată de o ecuaţie diferenţială de

primul ordin
dt1
du =f(u, v)',
deducem că ecuaţia diferenţială a traiectoriilor izogonale r este (sub formă

raţională)
cos 2 V
~
= ----------------------,
+Ff+(F+an::r (V= const.).
(E + 2 Ff + ar) [ E + 2 F :: + G ( :: )2]
Această ecuaţie, care defineşte - o dată cu traiectoriile de unghi V -
şi traiectoriile de unghi 1t-V, se descompune în ecuaţiile
811 A./+ (E + Ff)(F + Gf) tg11 V± VA (E + 2Ff + Gf2) tgV (Â = EG-F 2 ).
au A. - (F + Gf) 1 tg1 l'
10. Linii geodezice. Între curbele care se pot considera pe o suprafaţă,.

deosebit de importante, datorită proprietăţilor lor, sînt liniile geodezice ale
suprafeţei 1 •
Se numesc linii geodezice ale unei suprafeţe curbele-situate pe suprafaţă
pentru care planul osculator în fiecare punct conţine normala la suprafaţă.
Fie
r = r (u, v)
ecuaţia unei suprafeţe S şi să presupunem că o anumită curbă C, obţinută
considerînd că u şi v sînt funcţii de un parametru t, este linie geodezică a
suprafeţei.
d2 r
PI anu l oscu l a tor „mtr-un punct a 1 cur b ei. C , contm1n
. .. d vectori. 1. -
dr
, - ,
, dl dt 9
. de asemenea vectoru
.. dF, d2F, co 1·m1ar1
. . cu - dr .. p ..
conţme , d2r
- respectiv. otr1v1t
- M ~
definiţieiliniilor geodezice, curba Ceste linie geodezică a suprafeţei S, dacă
vectorul normal N la suprafaţă şi vectorii dr, d2F sînt coplanari, deci dacă
avem relaţia
(N dr d 2r) = O. (30)
Această relaţie constituie ecuaţia diferenţială, sub formă vectorială, a
liniilor geodezice ale suprafeţei S.
Considerînd pe u ca parametru în lungul liniilor geodezice, deducem că
în lungul acestor linii avem
dr= (Fu+ rvv')du,
dr
2
= (Fuu. + 2Fuvv' + Fvvv' + Fvv") du
2 2
,
v' şi
v" fiind derivatele de primul şi al doilea ordin ale lui v în raport cu u.
Ecuaţia diferenţ.ială
(30) a liniilor geodezice ale suprafeţei S devine
astfel
- , r- u.
(N + .; ' - +
'V v , ruu. 2-r uv v ' rvv v 2 + - ' + - ") -
rv v - o. (31)
Ţinînd seama de proprietatea distributivităţii produsului scalar şi pro~
dusului vectorial - faţă de adunare - şi de relaţia (uşor de stabilit)
(N FuFv) = ~ = EG - F 2, (32)
ecuaţia (31) se mai scrie
~ V"+ (N Fu Fuu} +. [2 (L'i Fu Fuv) + (N Fv i\m}] v' +
+ [(N Fu.Fvv) + 2 (N F Fuv)] v'• + (N Fvfvu) v' = O.
0
2 3
(33)
Aşadar, ecuaţia diferenţială a liniilor geodezice ale unei suprafeţe S este
În consecinţă, printr-u.n punct regulat M al suprafeţei trec o infinitate
de linii geodezice. Există însă o singură linie geodezică prin M, tangentă - în
M - unei drepte date (situată în planul tangent în M}.
1 Liniile geodezice au fost introduse de Gauss.
\ Geometria intrinsecă a unei supralele
Putem calcula coeficienţii din ecuaţia (33) în funcţie de coeficienţii

metricii suprafeţei, calculînd întîi produsele vectoriale 1 N X Fu şi N X f 0 •
Vectorul N X Fu fiind perpendicular pe N, este situat în planul tangent,
deci avem 2
N X fu= aru+ bi\,,
unde a şi b sînt scalari. înmulţind ambii membri ai acestei relaţii - scalar
- cu Fu şi apoi cu Ft: şi ţinînd seamă că N X Fu este perpendicular pe fu
precum şi de relaţiile
(34)
şi (32), deducem sistemul în a, b

Ea+ Fb = O,
Fa+ Gb = 8,
de unde
a=-F, b=E.
Avem deci
(35)
ŞI în mod asemănător
(36)
Pe de altă parte, derivînd relaţiile (34) în raport cu u ŞI v, obţinem
2;;_,,,.rUIJ = Eo,
Fuu FV + Fu Fuv = Fu, Fuv Fv + Fui\,, = F,,,
2rvruv = Gu,
1 A.ceste produse se mai scriu respectiv Iru X Pr,) X Fu şi {Fu X ;:,,) X rv şi sînt prin
urmare duble produse vectoriale. Pentru calculul lor se poate folosi formula, cunoscută
din calculul vectorial, care dă dublul produs vectorial a trei vectori oarecare. Noi vom
urma altă cale.
a Excludem - evident - din consideraţie punctele singulare ale suprafeţei, deci
1u, r,,, diferiţi de zero, nu sint coliniari. Aşa fiind, putem considera pe N X fu drept
suma a doi vectori p şi ij coliniari cu Fu şi 1' 0 respectiv:
N X Fu= p +. ij,
p = a Fu, {j = b Pv, ,
deci
de unde1
- a
rv'uu=
Fu--,
Ev
2
_ _ Ev
ruruv = 2'
-
rv'uv
a
= -Gu
2
' (37)
_
rv 1 vv
a
= -Gv
2
.
Ţinînd seamă de (35), (36) şi (37), deducem
-;; _ )
(N 1 uruu
= E(2Fu-Ev)-FEu
_;__.;,;._ _ __;.;,
2
- FGu-GEv
(NFvFuv) = _...,;..._ __ (38)
2
(Nrufvv) =EGv-F(2Fv-Gu), (NrvFvv) = FGv-G(2Fv-Gu),

2 2
astfel încît ecuaţia diferenţială (33) a liniilor geodezice ale suprafeţei S
devine 2
2 (EG-F 2 ) v" = [G (2 F v- G11 )-FGv] v' 3+ [2 GEv + F (2 Fv-3 Gu)-EG 0] v' 2 +
+[GEu~F.(2Fu-3 Ev)-2EGu]v' + (FEu-E [2Fu-Et,)]. (39) ~
1 Introducînd notaţiile
i'uu~u = I 11,11, ruvPu = I 12,1 j, i'vv Fu= I 22,1 I,

Puu 'Fv = 111,21, 'Fuv 1'v = 1I 12,21, 1'vv i'v = 122,21,
avem
111,11 = Eu
- , 112,11 = -Ev , I 22,11 = Fv- Gu
- ,
2 2 2
111,21 = Fu - -Ev , 112,2 I = Gu

- , I 22,2 j = -Gv •
2 2 2
Expresiile 1'11,11,·•·, 122,21 se numesc sirnbolii lui Cliristoffel de prima spe/ă ai
suprafeţei.
a Introducînd notaţiile
.
· · __!__ (Nruruu)
A
= I
11
2
, , __!__ (N1'uruv)
A
j, __!__A (Nru1'vd = 122 1,
= I 2
12
2
- -1 (Nrv ruu) = 1 l , - -1 _ =
(Nrv ruv) 1 I , - -1 (Nrv . = J 1 I,
-- Pvu)
A 111 A 112 A 22
avem
j 1 l=GEu-F(2Fu-Ev) 1
11 l=GEv-FGu, 11 l=G~(2Fv-Gu)-FGv
h1 2A 12 2A 22 2A
21 = E(2Fu-Ev)-FEu, 121= EGu - FEv, 121= EGv-F(2Fv-Gu).

f1 1 2A j1 2 2A 2 2 2A
\
\ Geometria intrinsecă a unel suprafeţe 271
Din ~efiniţia şi din ecuaţia diferenţială. a liniilor geodezice ale unei

suprafeţe, rezultă o serie de consecinţe imediate.
Planul osculator tn lungul unei drepte fiind nedeterminat, dacă o areaptă
aparţine unei suprafeţe, putem conveni să considerăm drept plan osculator,.:
tn punctul curent M al dreptei, planul determinat de dreaptă şi normala
tn M la suprafaţă. Înseamnă (în virtutea acestei convenţii) oă dreptele apar-
ţintnd unei suprafeţe sînt geodezice ale suprafeţei. În cazul particular cînd
suprafaţa este un plan, ţinînd seama că printr-un punct al planului trec o
infinitate de drepte situate în pla.n, rezultă că putem enunţa propoziţia:
Liniile geodezice ale unui plan sînt dreptele planului.
Din ecuaţia (33) se vede că, dacă
(N Fu Fuu) = O,
curbele coordonate v = const. sînt linii geodezice fÎ reciproc.
Este uşor apoi de văzut că, dacă se ·consideră u ca funcţie de v, ecuaţia
liniilor geodezice se scrie 1
ll. ·u" = (NFu Fuu) u ' 3 + [2 {N Furuv) + (N F~ Fuu)] u ' 9 +
+ [(Nrurw) + 2 (Ni\,Fuv)] u' + (Nrvf'vv), (33')
de unde rezultă că, dacă
(Nr„ Fvo) = o,
curbele coordonate u = const. sînt linii geodezice fi reciproc.
În cazul cînd cele două familii de curbe coordonate formează o reţea
ortogonală, deci cînd ·p = O, din formulele (38) deducem
-
(N FuFuu) = - -12 -
EE 0 , (N Fvl'vo) = 1
-GGu.
2
Expresiile 1 1 , , •.. , 1 2 \ se numesc simbolii lui Christoffel de a doua speţă ai supra•

1 1 2 2
feţei. Se vc1·iîică uşor relaţiile între simbolii lui Christoffel de prima şi a doua speţă:.
lij, l= l:j I+ Iii 1, li;, I= I/j l+ li~ I· j =

1 E F 2 F G (i,
1 2
' )
ale căror inverse ~int l'elaţiile
1:j l=: (Glii, 1!-Flii,21), I:jl=: (-Flii, 11 +Elij,21)-
Utilizînd simbolii lui Christoffel, ecuaţia (32) a liniilor geodezice se scrie:
1 Schimbarea de semn este consecinţa faptului că produsul ,·ectorial este anti-

comutativ.
/
272· Geometrie diferenJială
Cum E şi G sînt nenuli (deoarece excludem dp consideraţie puncte}~

singulare ale suprafeţei), rezultă că,_dacă produsul (N Fu Fuu) este nul, atunci
Eu = O (şi reciproc) şi în mod asemănător, dacă produsul (N Fv Fvv) este nul,
Gu = O- (şi reciproc).
În cazul cînd curbele · c.oordonate ale unei suprafeţe formează o reJea
ortogonală, curbele v = const. sînt linii geodezice dacă (§i numai dacă) E nu
depinde de v. De asemenea, curbele coordonate u = const. sînt linii geodezice
dacă (§i numai dacă) G nu depinde de u.
Liniile geodezice inte'rvin într-o problemă de dinamica pu~ctului
material.
Să presupunem că un punct materia 1 de masă m, asupra căruia nu ac-
ţionează forţe exterioare, se mişcă pe o suprafaţă. Ecuaţia mişcării acestui
punct fiind
mâ = 11.,
unde vectorul â este accele,:aţia, iar 11. reacţiunea, normală la suprafaţă, în-
seamnă că acceleraţia este normală la supra/aţă. Se ştie însă, din cinematica
punctului material, că acceleraţia este situată în planul osculator Ia curba
(traiectoria.) descrisă de punctul material.
Rezultă că planul osculator conţine normala la suprafaţă, încît putem
enunţa propoziţia:
Curba descrisă pe o suprafaţă, de un pu'nct material asupra căruia nu acţio

nează forţe exterioare, este o linie geodezică a suprafeţei.
A p l i c a ţ i e. Liniile geodezice ale unui cilindru sînt elice.
· Putem presupune că generatoarele cilindrului sînt paralele cu axa Oz.
De asemenea, notînd cu u arcul curbei r după care cilindrul taie planul z = O,
ecuaţiile parametrice ale acestei curbe sînt de forma
x = f (u), y = g (u)
şi avem
f' 2 + g'2 = (dx)2 + (dy)2 = dx 2
+dy2 = du2 = i.
du du du 9 du2
În sfîrşit, notînd cu v cota unui punct oarecare de pe generatoarea prin

punctul curbei r corespunzător arcului u, deducem că ecuaţia cilindrului
se scrie
F = f (u) 'i +
g (u)} v k. +
Avem
Fu = .f' i g' }, +
FI)= k,
ş1 deci
.E = F~ = /' 2 + g' 2 =
1, F = Fu FV = o' G = F~ = 1,
Eu= Fu= Gu = O,
Ev = Fv = Gv = O.
\
Rezultă că ecuaţia diferenţială a liniilor geodezice ale cilindrului este

v" = O.
Integrala acestei ecuaţii fiind
V= au+ b,
unde a şi b sînt două constante arbitrare, deducem că ecuaţia vectorială a
liniilor geodezice este
r = f (u) i + g (u) J + (au + b) k.
Vectorul director al tangentei la o linie geodezică fiind
r' = fi + g'] + ak,
şi indicînd prin V unghiul tangentei cu Oz, deducem
cos V = - =
~I a
· =-=·
a
I r' I Vf' 2 + s'2 +a 2
V1 + a=
Deci V.= const., ceea ce înseamnă că liniile geodezice ale unui cilindru
sînt, în adevăr, elice.
· · · 11. Coordonate semigeodezice. Coordonate geodezice polare. Proprietatea
e:ctremală a liniilor geodezice. Geodezicele unei suprafeţe S constituind
o familie de curbe care depinde de doi parametri, putem extrage - din
această familie - oricîte familii care să depindă de un singur parametru. O
astfel de familie se numeşte fascicul de geodezice. Despre un fascicul de geode-
zice· spunem că este regulat într-o porţiune a suprafeţei, dacă printr-un
punct al acestei porţiuni trece o singură geodezică a fasciculului.
Geodezicele care trec printr-un punct regulat M 0 al suprafeţei con-
stituie, într-o anumită porţiune în jurul lui M 0 , din care excludem pe M 0 ,
un fascicul regulat de geodezice. De asemenea, geodezicele ortogonale
unei curbe C0 , constituită din puncte regulate ale suprafeţei, formează,
într-o anumită porţiune care conţine curba C0 , un fascicul regulat de
geodezice.
Avînd un fascicul regulat de geodezice ale su~rafeţei S
F =r (u·, v),
reprezentat de o ecuaţie de forma
cp (u, v) = C,
putem determina traiectoriile ortogonale ale acestui fascicul. În conse-
cinţă, putem raporta suprafaţa la geodezicele fasciculului şi la traiectoriile
ortogonale,· drept curbe coordonate.
· Un sistem d~ coordonate pe suprafaţă, pentru care una din familiile
de curbe coordonate este constituită din geodezicele unui fascicul regulat,
cealaltă familie fiind constituită din traiectoriile ortogonale ale fascicu-
lului, poartă numele de sistem de coordonate semigeodezice.
18
Să presupunem că, într-un sistem de coordonate semigeodezice, fami-

lia de curbe coordonate v = const. este un fascicul de geodezice, curbele
coordonate u = const. fiind traiectoriile ortogonale ale fasciculului1 •
Curbele coordonate constituind o reţea ortogonală, avem F = O. De ase-
menea, curbele v = const. fiind geodezice, E nu depinde de v.
Deducem că metrica suprafeţei este de forma
ds 2 = E (u) du 2 + G (u, v) dv2 •
Dacă facem schimbarea de parametru
dU =V E (u) du,
adică
. li -- •
U = S VE(u) du.,
tlo
metrica suprafeţei devine

ds 2 = dU 2 + G1 ( U, v) dv 2
sau, schimbînd notaţia (punînd u în loc de U şi G în loc de G1 ) :·
ds 2 = du 2 + G (u, v) dv 2 • (40)
În virtutea formei (40) a metricii, u-u0 reprezintă lungimea arcului, pe
orice curbă v = const. (orice geodezică a fasciculului), măsurat de la curba -
u = u0 (o traiectorie ortogonală a fasciculului de geodezice).
Forma (40) se numeşte forma geodezică a metricii suprafeţei2 •
Fie M 1 şi M 2 două puncte ale unei geodezice oarecare a fasciculului
(unei curbe oarecare v = const.), corespunzătoare valorilor u1 <u2 ale lui u.
Utilizînd forma geodezică (40), lungimea arcului M 1 M 2 al geodezicei este
Cum M 1 şi M 2 sînt punctele în care o geodezică oarecare a fasciculului

este tăiată de traiectoriile ortogonale u = u 1 şi u -:- u 2 , putem enunţa
teorema:
Traiectoriile ortogonale ale unui fascicul regulat de geodezice determină
pe toate geodezicele fasciculului arce egale.
-=~ Această teoremă pune în evidenţă analogia între traiectoriile ortogonale
ale unui fascicul regulat de geodezice şi perpendicularele pe un fascicul de
drepte paralele. De aceea traiectoriile ortogonale ale unui fascicul de geo-
dezice mai poartă numele de linii geodezic paralele.
1 Consideraţiile pe care le facem se referă la o porţiune a suprafeţei tn care siste-
mul de coordonate semigeodezice este regulat, ceea ce înseamnă că punctele porţiunii
considerate sînt puncte regulate ale suprafeţei, prin fiecare punct trecînd o singură curbă
din fiecare familie de curbe coordonate.
1 Forma geodezică a metricii generalizează, pentru o suprafaţă oarecare, forma
canonică a metricii unei suprafeţe de rotaţie, obţinută în § 18, 1, aplicaţia II.
Geometria intrinsecă a unei suprafeJe 275
În cazul cînd un fascicul (regulat) de geodezice este constituit din

geodezicele care trec printr-un punct regulat M 0 al suprafeţei, traiecto-
riile ortogonale ale acestui fascicul se numesc cercuri geodezice1. Rezultă,
din teorema precedentă, că un cerc geodezic este locul geometric al punctelor
suprafeţei, ale căror distanţe de M 0 , în lungul geodezicelor prin M 0 , sînt egale.
Dacă metrica suprafeţei este adusă la forma geodezică (40), familiile
de curbe v = const. şi u =const. fiind constituite respectiv dintr-un fascicul
regulat de geodezice care trec printr-un punct regulat M 0 şi din traiecto-
riile ortogonale ale acestor geodezice, putem presupune că v este unghiul
pe care o geodezică variabilă {a fasciculului) îl face - în M 0 - cu o geo-
dezică iniţială v = O. Putem încă presupune că M 0 este originea arcelor pe
geodezicele fasciculului, ceea ce înseamnă că M 0 corespunde valorii u = O
{oricare ar fi v). Datorită analogiei cu coordonatele polare în plan, coordo-
natele semigeodezice u, v - astfel introduse - se numesc coordonate geodezice
polare. Punctul M0 este polul sistemului de coordonate.
Aşa fiind, vrem să arătăm că funcţia G verifică relaţiile
(V-G)u=o=O, la~
YG) u=O =i. uU
(41)
În adevăr, să raportăm spaţiul la un sistem de coordonate cu originea O

în M 0 , axa Oa: fiind tangentă la geodezica v = O, iar Oz normală la
suprafaţă. . .
. Dezvoltînd după puterile.lui u funcţia vectorială 'i' (u, v) şi ţinînd seamă.
· c.ă i' {O, v) ~ O, avem
_ _o _o
+ -2!u
1
r (u, v) = u ru ruu + ... ,
unde am indicat prin F~, f~u, ••• valorile derivatelor parţiale Fu, fuu,
pentru u = O.
Deoarece u este arcul pc o geodezică oarecare 'V a fasciculului, în-
seamnă că r u este versorul tangentei în punctul curent, deci F~ este ver-
sorul tangentei în M 0 la geodezică.
Cum apoi r!- situat în planul z = O (planul tangent în M0 la supra-
faţă) - face cu Oa; unghiul v, avem
o
Fu = cos V 1,
"
+ s m• V J,,
încît dezvoltarea precedentă devine
F(u, v) = u (cos vi+ sin v}) +
Prin urmare
FV = •
u (- -s lil V l,
'I'
+ cos V J + ...,)
de unde
G= r! = u2 + ...
1Mai exact cercuri geodezice de spe/a a doua.
Cercurile geodezice ds prima spe/ă sînt curbele cu curbură geodezică constantă (în
ceea ce priveşte curbura geodezică, a se vedea cap. VI, § 21, ~).
18*
276 Geometrie diierenţială
Deducem
-_ aYa _.
VG-u+ ... ,au-1+ ... ,
iar de aici rezultă imediat relaţiile (41).
Vom utiliza aceste relaţii mai tîrziu1 , pentru a demonstra o impor-
tantă teoremă a lui Gauss.
Suprafaţa fiind raportată la un sistem de coordonate semigeodezice
(în particular geodezice polare), pentru care familia de curbe v = const.
este un fascicul de geodezice, să presupunem metrica suprafeţei adusă la
forma geodezică (40), şi să considerăm din nou două puncte M 1 şi M2 apar-
ţinînd unei geodezice C a fasciculului, corespunzătoare valorilor u 1 < u 2 •
Ecuaţia unei curbe r care trece prin M 1 şi M 2 , diferită de geodezica ţ,
este de forma 2
V = cp(u),
iar lungimea arcului M 1 M 2 al curbei r este dată de relaţia

ţ/1
s = SV1 + G cp ' 2 du.

tl1
Deoarece G = r! > O, avem3

1 + G cp' > 1,
2
de unde rezultă
adică
,ţ > U2- U1•
Însă u2 - u1 este lungimea arcului M 1 M 2 al geodezicei C, încît deducem

teorema fundamentală:
Dacă două puncte M1 şi M2 ale unei suprafeţe aparţin unei geodezice

care face parte dintr-un fascicul regulat de geodezice, arcul M 1 M 2 al geodezicei
este cea mai scurtă distanţă - pe suprafaţă - între cele două puncte4 •
12. Liniile geodezice ale suprafeţelor de rotaţie. În ceea ce priveşte o
suprafaţă de rotaţie, se poate arăta că ecuaţia liniilor geodezice poate fi oh"
ţinută prin cuadraturi. ·
În adevăr, metrica - sub formă geodezică - a unei suprafeţe de ro-
taţie fiind 5 ·
ds 2 = du 2 + G (u) dv 2 ,
1 v. cap. VI, § 24, 23.
11CU1·ba r trecînd prin .1U1 şi M 2 , valorile c:p(u 1 ) şi cp(u 2 ) ale funcţiei cp(tt) sînt
egale cu valoarea lui 11 căreia îi corespunde geodezica C.
3 Egalitatea nu poate avea loc decît în punctele curbei în care cp' = O.
' Utilizînd clemente de calcul variaţional, se demonstrează că o curbă care. reali-

zează minimul distanţei pe o suprafaţă; între două puncte ale suprafeţei, este o geodezici.
· 5 v. § 18, 1, aplicaţia II.
Geometria intrinsecă a unel supralete 277
ecuaţia diferenţială a liniilor geodezice se scrie

Gv" + G'v' + ~2 GG'v' = 3
O
'
(42)
sau
(Gv')' + ~ GG'v' = 3
O,
sau încă
sau în sfîrşit
[(Gv't
2
r+ (~ r = O.
lntegrînd şi indicînd prin_!_ constanta de int~grare,
a2
obţinem
(Gv't2 + _!_G = .!_,
a 1
de unde
2GI
(GV ')2 -
- -a - ,
2
(43)
G-a
iar de aici
v' = ± a
VG(G-a 2 )
Indicînd prin v 0 altă constantă, deducem ecuaţia în termeni finiţ.i a li-
niilor geodezice ale suprafeţei de rotaţie
u
V = ±a( du
JVG(G-a 2)
+ v0 • (44)
Ecuaţia (44), în care presupunem constanta a fixă, reprezintă o fa-

milie de geodezice care se obţin una din alta printr-o rotaţie în jurul axei
suprafeţei. Astfel, dacă C' şi C" sînt geodezieele - din· această familie -
corespunzătoare valorilor v~ şi v~ atribuite unghiului v0 , geodezica C" se
obţine din geodezica C' printr-o rotaţie de unghiul v~ - v~ în jurul axei
suprafeţei.
Pentru a găsi interpretarea geometrică a constantei a, vom calcula
unghiul V al unei geodezice oarecare cu paralelul corespunzător unei valori u.
Indicînd prin du, dv şi au = O, 8v diferenţialele parametrilor u, v co-
respunzătoare geodezicei şi paralelului şi ţinînd seamă de formula (1.4}, avem
G dv GtJ'
cos V = .:-::======
VG (du + G dv2 )
2
= :-:=====.
V G + (Gv') 2
Ţintnd acum seama de _(43), deducem
cos V= V~.
Însă raza r a paralelului este 1 VG,încît obţinem relaţia

rcos V= a, (45)
care dă interpretarea constantei a.
Aşadar: Produsul dintre raza paralelului prin punctul curent al unei
geodezice a suprafeţei de rotaţie şi cosinusul unghiului geodezicei cu paralelul
este constant (teorema lui Clairaut).
Relaţia (45) ne permite să urmărim mersul geodezicelor corespunză-
toare unei valori a constantei a. .
O b s e r v a ţ i e. Ecuaţia (42) admite soluţia v = const. Prin urmare
curbele meridiane ale unei suprafeţe de rotaţie sî~t linii geodezice.
ln cazul particular cînd suprafaţa de rotaţie este o sferă, curbele meri~
diane sînt cercuri mari. Ţinînd seamă că printr-un punct al sferei trec o
infinitate de cercuri mari, deducem propoziţia:
Liniile geodezice ale unei sfere .~înt cercurile mari.
§ 20. Reprezentarea suprafeţelor una pe alta
13. Reprezentări izometrice. Fiind date două suprafeţe S şi S*,

'"'4.,,_~
'f = r(u, v), 'f = r*(u*, v*),

raportate la coordonatele curbilinii u, v şi u*, v*, este posibil totdeauna
să stabilim o corespondenţă biunivocă şi bicotinuă între două porţiuni
regulate (suficient de restrînse) ~ şi ~*, aparţinînd celor două suprafeţe.
O astfel de corespondenţă este dată de o transformare de forma 2
u* = u* (u, v), v* = v* (u, v), (46)
funcţiile u*(u, v) şi v*(u, v) fiind biunivoce şi continue, iar determinantul
·
f uncţ1ona I -
D-(u*, - f"mit
-v*) . ş1. d"f . de zero î n d omenm
1 er1t . I - d"m p Ianu l var1a-
.
D (u,v)
bilelor (u, v) - căruia-i corespunde porţiunea ~-
Spunem că cele două porţiuni ~ şi ~ * sînt reprezentate una pe alta.
1 v. § 18, 1, aplicaţia II.
1 O astfel de corespondenţă este de exemplu cea realizată prin translaţia
u* = u + u:- u0, 11* = v + 11: - 110 ,
undţ 0 , 110 şi
u u:, v~' sînt coordonatele curbilinii a două puncte regulate M 0 şi Mt ale
suprafeţelor S şi S*.
ln adevăr, fie D şi D* domeniile cărora le corespund două porţiuni regulate (pe
S şi S•) ce conţin punctele M 0 şi kl:.
Presupunind că - iniţial - planele variabilelor
lu, v), (u*, 11*) sînt suprapuse, astfel incit axele coordonate Ou, Ov coincid respectiv cu
n• u*, n• v*, prin translaţia precedentă D* se transformă într-un domeniu egal cu D*,
care are o parte comună A cu D. Fie A* domeniul care coincide cu A prin translaţia pre-
cedentă. Porţiunile regulate ~ şi ~• (ale suprafeţelor S şi S*), care sînt puse în cores-
pondenţi biunivocă şi bicontinuă prin transformarea (translaţia) consideratl, sînt acelea
care corespund domeniilor A şi A•.
Geometria intrinsecă a unei suprafeţe 279
Prin această reprezentare, unei curbe C aparţinînd porţiunii L îi

corespunde o curbă C* aparţinînd porţiunii L*. (şi invers). Aceasta în-
seamnă că, atunci cînd un punct M al porţiunii L descrie o curbă C ·
u = u(t), v = v(t),
corespondentul M* al lui M, prin transformarea (46), descrie o curbă C*:
u* = u* [u(t), v(t)], v* = v*[u(t), v(t)],
care _!lparţine porţiunii L* (şi invers). .
In cele ce urmează, ne vom referi în primul rînd la reprczen1ririle care
păstrează lungimile, care au deci proprietatea că două arce corespondente
oarecare a două curbe corespondente oarecare, situate pe două suprafeţe,
au aceeaşi lungime. Reprezentările care păstrează lungimile se numesc
reprezentări izometrice, iar două suprafeţe care se reprezintă izometric una
pe alta se numesc suprafeţe izometrice.
În al doilea rînd vom considera reprezentările care păstrează unghiu-
rile, care au deci proprietatea că unghiul sub care se taie două curbe oare-
care ale unei suprafeţe este egal cu unghiul sub care se taie curbele cores-
pondente ale celeilalte suprafeţe. Reprezentăril_e care păstrează unghiurile
se numesc reprezentări conforme. .,....,,
Să presupunem că suprafeţele S şi S* se reprezintă izometric una pe
alta prin transformarea (46).
Fie C şi C* două curbe corespondente oarecare ale suprafeţelor S şi
S*, M0 , M şi Mri, M* două perechi de puncte corespondente pe C şi C*
respectiv.
Metricile celor două suprafeţe fiind
ds 2 = Edu2 2Fdu dv+ Gdv2 ,+
ds* = E*du *
2 2
2F*du *dv* +
G*dv* 2 , +
şi considerînd ca parametru în lungul curbei C pe u, iar în lungul curbei
C* pe u*, avem
u
arcMoM =
tlo
~ VE + 2F :: + 01::r du,
V*
arcM*M*
0
= ( tf E*
Jf + 2F*dt1*
du•
+G* (dtJ*1
du*
2
du*
'
U6
u0 şi U fiind valorile lui u cărora le corespund punctele M 0 , M, iar ui
ş1 U* valorile lui u * cărora le corespund punctele M;, M*.
Însă, prin transformarea (46), avem
au• au• )2 +2F*(u*,v*)f-du
= E*(u*,v*)f-du+-dv
ds* 2
au• +
au af) au
au• ) (-du+-dv
+-dv av• &* ) +G*(u*,v*) 'av• av• )2 ,
-du +-dv
av au au au av
280 Geometrie dllerenJială
adică
ds* 2 = ~du2 + 2 5' du dv + <i dv 2
,
unde am notat
E*(u*, v*) (au*)

au
+ 2F*(u*, v*) au•av*
2
au au
+ G*(u*, v*) (a"*l
au,
2
= i,
E*(u*, v*) au* au*+ F*(u*, (au* av* + au* av*) +
v*)
au av au av av au (47)
+ G* (u* v*) av* av* = !fii
' au av '
E*(u*, v*) (au*)2 + 2F*(u*, v*) att* av* + G*(u*, v*) (av*)2 = <J.
av . av av . av
Deducem
Suprafeţele S şi S* fiind - prin ipoteză - izometrice, avem

arc M 0 M = arc M;M*,
adică (punînd u în loc de U)
(JVE +
u ---------
2F dv + G ( dv 12 du = (
du du J V~ + 2s; dudv + <i (dudv )2 du,
tl
Uo Uo
-sau, derivînd în raport cu u şi ridicînd la pătrat,
E + 2F dudv+ G Idu
dvJ2 = ~ + 2§ dv+ 'Î fdv)2
du du
-sau încă
E du 2 + 2F du dv + G dv2 = Sdu2 + 2s; du dv + <î dv 2 , ( 48)
adică
ds 2 = ds* 2 •
Cum, în (48), du, dv, sînt arbitrari1 deducem
& = E, SF = F, <î = G. (49)
Reciproc, dacă sînt satisfăcute relaţiile (49), unde S, §, <i sînt date
de (47), deci dacă met1•ica unei suprafeţe. se reduce Ia metrica celeilalte
suprafeţe printr-o transformare (46), se vede uşor (urmînd calea inversă)
că suprafeţele sînt izometrice.
1 Deoarece curbele C şi C* sînt două curbe corespondente oarecare ale supra-

feţelor S şi S*.
Geometria intrinsecă a unei suprafe/e 281
În definitiv, pentru ca două suprafeţe S şi S* să fie izometrice, este

necesar şi suficient să putem determina funcţiile u* şi v*, soluţii ale sistemului
de ecuaţii cu deriyate parţiale
E*(u*, v*) ( :*J2 + 2F*(u*, v*) ~:• ;;

0
+ G*(u*, v*) {0;: J2 = E,
E*(u*, v*) ou* ou* + F*(u*, v*) (ou* ov* + ou* ov*J + G*(u*, v*) ov* ov* =F,
ou av ou âv 01: ou au OtJ
(ou*J + 2F*(u*, ou* ov* + G*(u*,

2 0 2
E*(u*, v*) v*) v*) ( ""') = G.
OV OV ov av
Cum acesta este un sistem de trei ecuaţii cu două funcţii necunoscute,
în general incompatibil, putem spune că, în general, două suprafeţe date
nu sînt izometrice.
O b s e r v a ţ i i. I. Două suprafeţe S şi S*, iniţial raportate
la aceleaşi coordonate curbilinii u, v, pentru ca să fie izometrice, este necesar
şi suficient ca prima formă fundamentală să fie aceeaşi pentru ambele supra-
feţe, deci să avem identic
E* = E,F* = F,G* = G.
II. Dacă două suprafeţe S şi S* sînt izometrice, deci prima formă fun-
damentală a uneia este reductibilă la prima formă fundamentală a celei-
lalte, printr-o transformare (46), toate elementele geometrice care depind
de coeficienţii primei forme fundamenta-le sînt aceleaşi sau se corespund.
Astfel, unghiul sub care se taie două curbe ale suprafeţei S este egal cu
unghiul sub care se taie curbele corespondente situate pe· S*, cu care S este
izometrică 1 •
Am văzut, mai sus, că în ecuaţia diferenţială a liniilor geodezice ale
unei suprafeţe intră numai coeficienţii E, F, G ai metricii suprafeţei şi
derivatele acestor coeficienţi. Rezultă că, dacă două suprafeţe sînt izometrice,
o linie geodezică a unei suprafeţe are drept corespondentă o linie geodezică a
celeilalte suprafeţe.
III. În particular, se poate întîm pia ca o suprafaţă să se reprezinte
izometric pe ea însăşi.
Astfel, o suprafaţă de rotaţie se reprezintă izometric pe ea însăşi într-o
infinitate de moduri. În adevăr, fie S
- f = u cos v l +
u sin v} f (u) k +
o suprafaţă de rotaţie în jurul axei Oz (fig. 72). Rotind suprafaţa de un
unghi__ oe în jurul axei Oz, un punct oarecare 1l1(u, v) al suprafeţei se roteşte
de unghiul oe în jurul acestei axe, coincizînd, după rotaţie, cu un alt punct
M*(u*, v*) al suprafeţei. Avem însă relaţiile evidente
u* = u, v* = v + oe,
între coordonatele punctelor 111' şi M*. Aceste relaţii definesc o reprezenta1·e
izometrică a suprafeţei pe ea însă1i, deoarece două arce oarecare corespondente,
1 Dintre elementele geometrice care se păstrează într-o corespondenţă izometrică,

fac de asemenea parte curbura.geodezică şi r.urlmra totală, de care ne ocupăm în capi-
tolul următor.
a două curbe oarecare corespondente, coincid prin rotaţia de unghi ex în

jurul axei Oz.
Cum ex este un parametru care po.ate fi ales arbitrar (putem da lui ex
o infinitate de valori), înseamnă că o suprafaţă de rotaţie este izometrică cu
ea însăşi într-o infinitate de moduri. Spunem că reprezentările izometrice ale
suprafeţelor de rotaţie pe ele însele depind de un parametru.
în mod asemănător, o sferă este izometrică cu ea însăşi într-o infini-
tate de moduri, reprezentările izometrice ale sferei pe ea însăşi depinzînd
z de trei parametri.
14. Reprezentarea izometrică a unei
suprafeţe desfăşurabile pe un plan. Vrem să
demonstrăm că o suprafaţă desfăşurabilă se
reprezintă izometric pe un plan1 :
În adevăr, fiind dată o suprafaţă
desfăşurabilă S, fie r
muchia de întoarcere
a suprafeţei. Presupunînd că parametrul în
!/ r
lungul curbei este arcul CJ, ecuaţia acestei
curbe este de forma
F = F0 (a).
Fig. 72 Considerînd ca vector director al tan-
gent.ei în punctul curent al curbei r chiar
versorul i = dro, ecuaţia suprafeţei desfăşurabile S este
da
F = r 0 + u::::
u fiind un alt parametru.
Potrivit pr1me1 formule a lui Frenet, avem
F0 -da0 + u dT
= dr - =
da
--r + -v,
u -
R
.!. fiind curbura, iar v versorul normalei principale în punctul curent al

R
curbei r.
Cum avem de asemenea
deducem
u2
E = r~ = 1, F =Fula= 1, G = r; = 1 + -,
na
încît metrica suprafeţei desfăşurabile S este
ds 2 =(du+ dcr) 2 + -R2u2 da 2 •
1 Reprezentarea izometrică a unei suprafeţe desfăşurabile pe un plan este aspectul

analitic al desfăşurării (aplicării) suprafeţei dcsfăşurabile pe plan (a se vedea cap. IV,
§ 17, 8).
Observăm că în expresiile coeficienţilor intră numai curbura, nu şi

torsiunea curbei de întoarcere r.
Considerînd o altă suprafaţă desfăşurabilă S', a cărei curbă de tntoar-
cere r ' are aceeaş1,. cur bura" - 1. - f uncţ1,e
. de a - ca şi. r , este car
l ca... metrica
.
R
suprafeţei S' este aceeaşi cu a suprafeţei S. Înseamnă că cele două suprafeţe
S şi S' sînt izometrice. În particular putem considera o curbă plană C, cu
aceeaşi curbură __!__ ca şi r. Suprafaţa desfăşurabilă generată de tangentele
R
curbei C este o porţiune a planului curbei C, cu care deci suprafaţa S este
izometrică1 •
A p l i ca ţ ie. Să se arate că un elicoid este izometric cu o suprafaţă

,de rotaţie (teorema lui Bour).
Ecuaţia unui elicoid fiind
r = u cos v i + u sin v J + [f (u) + av] k,

avem
Fu= cosvi + sinvJ + f'k,
i\, = - usinvi + ucosv} + ak,
E 1 + f' 2 ' F
= r! = = ru'r = V a.f'' G = i\, = u2 + a2
şi deci metrica elicoidului este
ds 2 = (1 + /'2 ) du 2 + 2af'du.dv + (u2 + a2 )dv2 • ( I)
Pe de altă parte, metri.ca unei suprafeţe de rotaţie
r = u cos vi+ u sinvJ + cp(u)k,
este (cum se vede făcînd a = O în metrica elicoidului)
ds 2
= (1 + cp'2 )du2 + u2dv2 • (II)
Vom arăta că putem reduce metrica (I), a elicoidului, la forma (II) a
metricii unei ·suprafeţe de rotaţie.
În adevăr, putem pune în evidenţă, în metrica (I), un pătrat perfect.
Avem astfel
2 2
= (Vu 2 + a 2dv + Vu2af'+ as du) + (1 + f'
2
. ds 2 -- a f' du 2 2 )du 2 ,
uz + aa
sau
2- (V u2+ a2dv + -af' Vu2+ + a2 du )2 + (u2 + a2)(1 + ral - a2r2
ds - u a 2 2 u +a
2 2
sau încă
ds 2 = (u2 + a2 ) ( dv+ ---du

af' )2+-----
u2 + aa + u2f'2
du 2
u2 + as u2 + as •
1 ln capitolul următor vom arăta că orice suprafaţă izometrică cu un plan este desfă
şurabilă.
Dacă punem
dV = dv + af'+ a2· du,
u2
deci
•
V= v + ~ -----du,
af'
u2 + a2
precum ş1
U = Vu2 + a2,
de unde
u = Vu2 - a2, du = v_V!!!!__'
us - as
metrica elicoidului se scrie1
ds2 = u2dv2 + u2 + (u2-a2) rs(vus -
us - as
as) dU2.
Este de ajuns acum să punem

us + (U2 - a2) r2(Yu2 - a2) = 1 + ,l.'2(U)
us - as 'i' ,
funcţia q,( U) fiind deci dată de relaţia
~( u) -_ rJV a2 + (U2- a2)f'2(VLJ2

u2 - a2
_ a2)
dU,
pentru ca metrica elicoidului să devină
ds 2 = [1 + ~' (U)]dU + U dV
2 2 2 2
,
şi în aceasta recunoaştem metrica suprafeţei de rotaţie
r = U cos Vi + U sin V] + ~( U) k.
Aşadar, prin transformarea
U = V u2 + a2, V = V + ( af'(u) du,

J ua + as
elicoidul
F = u cos vi+ usinv} + U(u) + av] k,
se reP,_rezintă izometric pe o suprafaţă de rotaţie.
==
In cazul particular cînd f (u) O, elicoidul este elicoidul drept cu plan
director
F = u cos vi+ u sinv} + avk
şi avem
~( U) = J v-u2- = + VU a 2 ).
a ( dU a log ( (] 2 -
a2
1 Aici f' 2 (VU 2 - a 2 ) înseamnă valoarea pătratului derivatei f'(u) a funcţiei f(u)
pentru u = yus - a 9 •
Geometria intrinsecă a unei suprafete 285
Aşadar, prin transformarea

U = vu 2 - a2 , V = V,
elicoidul drept cu plan director .~e reprezintă izometric pe catenoidul
F = UcosVl +--Usin V J + a log(U + VU 2 - a 2 ) k,

a cărui ecuaţie carteziană, în urma unei translaţii în lungul axei Oz, se
reduce la
lI x2 + y2 = a ( !..
2 e" + e--=-J
a '
adică
:.,;2 + y2 = a2ch2..:...
a
15. Reprezentare conformă. Să presupunem că, printr-o transformare de
forma (46), suprafaţa S
F = F (u, v)
se reprezintă conform pe suprafaţa S*
F= F*(u*, v*),
ceea ce· înseamnă că unghiul sub care se taie două curbe oarecare ale supra-
feţei S este egal cu unghiul sub care se taie curbele corespondente ale suprafeţei S*.
Metrica suprafeţei S fiind.
ds 2 = E du 2 + 2Fdu dv+ G dv 2 ,
ţinînd seamă de transformarea (46), putem presupune metrica suprafeţei S*
adusă la forma
ds 2* = ~ du 2 2 Srdu dv <!Jdv 2 , + +
unde coeficienţii &, SF, C!J sînt daţi de relaţiile (47).
Unghiul a două curbe ale suprafeţei S este dat de formula
E du8u + F (du8tJ + dv 8u) + G dv8v
cos V = V;;:;;::::;:::;::::::::::::::::;::;:::::;==::;===::;;::::;;:::;-:-;::::;:=::=:;:::::::::::::::===,;::::::;;:::======,
E du + 2F du dv + G dv VE 8u + 2F 8u 8v + G 8v'
2 2 2
'
iar unghiul curbelor corespondente ale suprafeţei S* de formula

* $du8u + SF(du8v + dtJ8u) + C!Jdv8v
cos V = :-;=~===========,:.;;--:-;:=;============.
Vidu 2 + 2SFdudv + <!Jdtr Ve8u 1 + 2SF8u8v + <!J8v2
Reprezentarea fiind presupusă conformă, înseamnă că avem V = V*,
,deci avem relaţia
+ F(du8v + dtJ8u) + Gdv8v
Edu8u
y
Edu1 +2F du dv+G dvl VE 8u + 2F 8u 8v + G 8v = 2 11
_ $du8u + SF(du8v + dv8u) + C!Jdv8v

- VBdu 2 + 2SFdudv + <!Jdv1 VUu1 + 2SF8u8v + C!J8v2
• f"
oricare ar 1 u, v ş1
, d,1recţ11
.. dv 8v
1e m = - , µ = - .
· du 8u
Presupunînd în particular µ = O, relaţia precedentă se scrie

E + Fm $ + SFm
-•-- - - - - - - - = - - - ·- - - - - ,
VE 2 + 2EFm + EGm2 V$ 2 + 2$8F m + i<!jm11
şi aceasta trebuie să aibă loc oricare ar fi u, v şi m.
Ridicînd la pătrat şi scăzînd numărătorii din numitori, deducem
relaţia
E 2 + 2EFm + F 2 m 2 &! 2 + 2iSFm + SF 2m 2
-
EG - F 2 al<!J -8F 2
care, trebuind să fie verificată pentru orice m, ne conduce la relaţiile

E2 12 EF $SF
- -- = -
EG - F 2
--, -
&!<!J - SF
- - = ----·-··'
EG - F2 2
i(!j - 8F 2
F2 g2
-------
EG-F2
care se mai scrm
'
is - $SF - Sf2 - $<!j - si:2
----~--~--,
E 2EF F EG-F 2 2
de unde, ţinînd seamă că E =I= O, $ =I= O, deducem

i SF ~
-=-=-• (50)
E F G
Reciproc, se vede uşor că, dacă sînt îndeplinite condiţiile (50), un-
ghiul a două curbe oarecare ale suprafeţei S este egal cu unghiul curbelor
corespondente ale suprafeţei S*.
Dacă notăm cu ).2 valoarea comună a rapoartelor (50), ). fiind o funcţie
de u, v, deducem relaţia
ds*2 = "'A.2 ds2'
între metricile suprafeţelor S* şi S.
Aşadar, pentru ca două suprafeţe S şi S* să se reprezinte conform una
pe alta, printr-o transformare de forma (46), este necesar şi suficient ca metricile
celor două suprafeţe să fie proporţionale.
Ţinînd seamă de expresiile (47) ale coeficienţilor S, §, Ci, rezultă că
relaţiile (50) constituie un sistem de două ecuaţii cu derivate parţiale în
raport cu funcţiile u*, v*. Înseamnă că problema determinării corespon-
denţei prin care două suprafeţe se reprezintă conform una pe alta este, în
general, posibilă.
Am văzut mai sus1 că metrica unei suprafeţe poate fi adusă la forma
izotermă
ds 2 = A(u, v)(du 2 + dv2).

1 § 19, 6.
Geometria intrinsecd a unei suprafete 287
Metrica - sub această formă - diferind printr-un factor de metrica

du 2 +
dv 2 , a unui plan în care u, v sînt coordonate carteziene ortogonale,
deducem propoziţia:
Orice suprafaţă se reprezintă conform pe un plan.
Dacă metricile a două suprafeţe S şi S* sînt aduse la forma izotermă
ds 2 = A (u, v) (du 2 dv2 ), +
ds* = A*(u*, v*) (du*
2 2
dv*), +
o transformare conformă
u* = u*(u, v), v* = v*(u, v), (51)
prin care S şi S* se reprezintă conform una pe alta, este dată - în virtutea
ecuaţiilor (50) - de sistemul
ou*)2
( au
+ (~)2
. ou
= (ou*
Ot1 OV
)2 + (~)2,
ou* ou* ov* ov*
--+--=O,
ou ov ou ov
în care recunoaştem sistemul întîlnit în problema determinării transformărilor
de coordonate izoterme.
Deducem că pentru a obţine o transformare conformă (50 ), considerăm
funcţia u*(u, v) egală cu o funcţie armonică arbitrară şi funcţia v*(u, v)
dată de integrala1
v*(u, v) = ( (- ou*
J ov
du + ou*
ou
dv)+ C, (C = const.).
Cea mai simplă transformare conformă este transformarea identică

u* =
v. u, v* =
16. Reprezentarea conformă a suprafeţelor de rotaţie pe un plan. Proiecţia
lui Mercator. Proiecţie stereografică·. Metrica suprafeţei de rotaţie
r = cp(u) cos v i + cp (u) sin v j + ~( u) k
fiind
ds2 = (cp'2 + ~'2) du2 + cp2dv2,
dacă facem transformarea
u* =) h' 2
:
2
q,' du, v* =v, (52)
obţinem pentru metrică forma izotermă

=
u2 ( du *2 .+ dv* 2 ),
ds 2
unde u este o anumită funcţie de u *.
1 Putem, de asemenea, să ne dăm arbitrar funcţia armonică v*(u, v) şi, în acest
caz, funcţia u*(u, v) este dată de integrala
u*(u, v) = .~ (~:•du- ~:•dv)+ C.
Vedem că, sub această formă, metrica suprafeţei de rotaţie se deose-

beşte doar prin factorul u 2 de metrica
du* 2 + dv* 2
,
a unui plan P, al cărui punct curent are coordonatele carteziene orto-

gonale (u*, v*).
Putem deci spune că, prin transformarea (52), suprafaţa de rotaţie S
este reprezentată conform pe planul P.
Mai spunem că am obţinut harta suprafeţei de rotaţie.
Curbele meridiane v = const. se transformă în dreptele v* = const.,
paralele la axa absciselor, iar paralelii u = const. se transformă în drep-
tele u* = const., paralele la axa ordonatelor planului P.
O curbă situată pe o suprafaţă de rotaţie, care taie meridianele sub
acelaşi unghi, se numeşte loxodromă. De.ducem că, pe harta unei suprafete
de rotaţie, loxodromele sînt reprezentate prin drepte. '
În cazul particular cînd suprafaţa de rotaţie este sfera de rază R cu
centrul în origine
F = Rcoscpsin6i + Rsincpsin6 J + Rcos6k;
a cărei metrică este
ds 2 = R 2 (d6 2 + sin26dcp2 ),
/
dtnd factor comun pe sin 2 6 sîntem conduşi să punem
. d6
du=--, dV= dcp,
sin 0
de unde
~
d6 6
u = -.-
sm0
= log tg -, v
2
= cp.
Metrica sferei se scrie
ds 2 = R 2 sin 20 (du 2 + dv2 ),
adică
Am obţinut în acest mod harta lui Mercator, prin care meridianelor

şi paralelilor sferei le corespund drepte paralele la axa ordonatelor şi axa
absciselor planului (u, v) respectiv.
Modul de obţinere a hărţii lui Mercator constituie proiecţia lui Mercator.
Datorită faptului că, prin proiecţia lui Mercator, loxodromelor sferei le
corespund drepte, această proiecţie a fost utilizată încă de multă vreme
pentru construcţia hărţilor liniilor de navigaţie.
Deoarece regiunile apropiate de ecuator sînt mai puţin deformate
decît prin alte proiecţii, proiecţia lui Mercator este utilizată pentru con-
strucţia hărţilor regiunilor situate în zona intertropicală.
Geometria int·rinsecă a unei suprafe/e 289
Se mai poate reprezenta conform o sferă pe un plan prin proiec/ia stereo-

grafică, adică prin proiecţia punctelor sferei dintr-unul din poli, de exemplu
din polul nord N, pc planul ecuatorial. Fie M un punct oarecare al sferei.
Dreapta N M taie planu I ecuatorial într-un singur punct M* (fig. 73).
Reciproc, unind un punct M* al planului ecuatorial cu polul nord N,
dreapta M* N taie sfera într-un singur punct M. Vedem deci . că, prin
proiecţia stereografică, punctele sferei sînt puse în corespondenţă biunivocă
cu punctele planului ecuatorial 1 •
z
Să arătăm că, prin proiecţia stereogra-
fică, sfera este reprezentată conform pe planul
ecuatorial. N
Dacă M' este proiecţia ortogonală a
punctului M al sferei pe planul ecuatorial,
M* corespondentul lui M prin proiecţia
stereografică şi O centrul sferei, avem
OM* M'M* OM'
- - =---
ON M'M
= -----
ON - M'M
Insă
ON = R, OM'= Rsin0, M'M = Rcos·6,
de und~ obţinem
· Rsin 8 8 Fig. 73
OM*=---= Rcotg-.
1 - cos 8 2
Urmează că abscisa şi ordo_nata punctului M* sînt
u a cp,
= R cotg -cos v a sm
= R cotg- . cp, (53)
2 2
cota lui M* fiind eyident nulă.
Transformarea (53) realizează reprezentarea conformă a sferei pe planul
ecuatorial. În adevăr, în coordo;natele 8, cp,. metrica planului ecuatorial
este, cum se ved!! u~or,
n2 l' cotg2 : dcp2 + d8Z 6)'

4 sin'-
. 2
şi se mai scrie :·1
na (d6 2 + sin28: dcp 2 );

4 sin'~
.2
deci este proporţională cu metrica sferei:

ds 2 = R2 (d8 2 +· sin2 8 dcp 1 ) = 4 sin•!. (du2
2-
+ dv2 )
1 Face excepţie polul nord N, căruia ii coreRpude orice punct de ·1a infinit· ar pli•
nului ecuatorial. .. · ·· · . : , : . ·. : . : , .
19 - Geometria diferenţlalll
290 Geometrie dilerentia14
·Cum relaţiile (53) se mai pot scrie sub forma

-11 = tg t.p, u 2
u
+ v2 = R 2 cotg2 -82 ,
rezultă (ceea ce de altfel se vede uşor şi pe figură) că meridianelor sferei ,
(t.p = const.)
le corespund, în planul ecuatorial, drepte ce trec prin ori-
gine, iar paralelilor (8 = const.) le corespund cercuri cu centrul în origine.
Proiecţia stereografică este utilizată în cartografie pentru construcţia
hărţilor regiunilor polare ale globului pămîntesc, precum şi (printr-o alegere
convenabilă a centrului de proiecţie) la construcţia hărţilor ţărilor a căror
formă se apropie de forma unei calote sferice cu unghi la centru de ajuns
de mic. ·
EXERCIŢII
1. Să se obţină metrica torului1 , a catenoidului

a;= ucosv, y = usinv, z = a log(u + Vu2 - a 2),
şi a pseudosferei
1 ':
a:= a sinu cosv, y = a sin u sin v, z =. a (cos u + log tg .!.):
2··
~ -
2. Să se obţină metricile
generate de normalele principale suprafeţelor
şi binormalele unei curbe. · 1
·
,. R. Arcul a al curbei fiind unul din parametri, se obţin respectiv
metricile
ds2 = du2 + [(1 ~ ;r + ;: lda 2

,
ds2 = du2 + (1 + ;: ) ·da2 •

3. Să se obţină metricile suprâfeţei polare şi desfăşurabilei rectificante
ale unei curbe. ,'
R. Arcul a al curbei fiind unul din parametri, se obţin respectiv
metricile
ds2 = du2 + 2-·duda
R
-T •
,. + [(dR
.---
da
-u )2
T
Ra] da2
+-
T 11 '
dl1. =
•
(R 2 + T2) du2 + . 2 [R_: +:. . ~~_!!__(R
2 l dt1.
2
+. ..T. 2.)] du·. . da+
. ·, . . , ·,' i j
,· . '.' f ft·:-+ ~ dR}2

· · ,. +. Lt 2(dT)2] ·da ··~1_ ·
da · + u ·da··
2.
l ,; ~ ; t. f ·, :r i ,:; : ., :.• ~ , : . i ~ .. · - , . .• · • .
1 v. cap. IV, § 16, 1, aplicaţia I.
1: • . ~ ~ ':.~ . •
Geometria intrinsecă a unei supraJeJe 291-
, ; -.
1
4. Să se calculeze unghiul curbelor coordonate ale elicoidului riglat
F = ucosvi usinv} +
(u v)k. + +
Să se determine curba u = const. care taie toate curbele v = const. sub
un unghi de 60°.
, . 5. Fiind dat elicoidul drept cu plan director
u cos v i Fu sin v J a v k,
= + +
să se determine constanta a astfel încît unghiul curbelor
u + V = 0, U - V = 0,
situate pc elicoid, să fie sau drept, sau de 30°, sau de 60°.
6. Să se calculeze lungimile laturilor şi unghiurile triunghiului deter-
minat pe suprafaţa
F = u i + (u + v) J + (u + v2) k
de curbele
u = 1, ~V= -1, U - V= 1.
7. Pe elicoidul drept cu plan director
F = ucosvi usinv} + + avk,
se consideră patrulaterul
de curbele mărginit
U = 0, u = a, V = 0, V = 1t.
Să se afle aria acestui patrulater.
8. Să se determine traiectoriile ortogonale ale familiilor de curbe
u = const., v = const. şi u-v = const. ale suprafeţei
F = u2 i + v2 J + (u + 11)lc.
9. Să se determine traiectoriile ortogonale ale generatoarelor x = const.,
ale paraboloidului
z = axy.
10. Să se determine traiectoriile ortogonale ale generatoarelor rectilinii

ale suprafeţei ·J
F = u l
2
uv} +
(u v)k. + +
11. Să se raporteze elicoidul ./ \
F =. ucosvi + usinv} + (u + v)k

la curbele u = const. şi traiectoriile lor ortogonale drept curbe coordonate.
12. Să se determine reţeaua bisectoare a reţele-i' constituite din fami-
liile de curbe
dtJ
(C) -du = f1 (u, v), (C)
în particular reţeaua bisectoare a reţelei curbelor coordonate,· ale unei

suprafeţe S.
111"
292 Geometrie ·dileient_iaiă
· R.: Indioînd prin: (d1 u, d1v), (d 2 u, d2v) două sisteme de diferenţiale cărora
le corespund tangentele prin punctul· M (u, v) la curbele - prin M- ale fa-
miliilor C1 , C 2 , bisectoarele unghiurilor formate de cele două tangente sînt
date de ecuaţia
Ed1 u8u+F(d1 u8v+d1118u) Gd1 v8v + = ± Ed2u8u+F(d2u8v+d2v8u) +Gd2 v8v.
VEd1 u 2 2Fd1 ud1v +Gd1 v2 . + VEd 2u 2 + 2Fd9ud2v + Gd2v2
De aici rezultă ecuaţia diferenţială a familiilor de curbe ale reţelei care

bisectează reţeaua (C1 , C2 )
E + F (r1 + Bv) + G f1 Bv E + F (r2+ Bv) + G (2Bv

8u 8u 8u 8u
· VE + 2Ff1 + Gff = ± VE +-2Ff9 + Gf~ '
în particular ecuaţia diferenţială a familiilor _de curbe ale reţelei care bi-
sectează reţeaua curbelor coordonate
E 8u + F 8v = ± F 8u + G 8v
E G
care se aduce la forma
E8u2 = G8v 2 •
13. Dacă o suprafaţă este raportată la o reţea izotermă, această reţea.
este bisectată de curbele
u +v= const., u - v = const.
care constituie o reţea izotermă.
14. O curbă care taie generatoarele unui con de rotaţie sub un unghi
constant este elice cilindro-conică.
15. Să se arate că ecuaţia loxodro_melor suprafeţei de rotaţie
'r = cp(u)(cosvi + sinv}) + ~(u)k,
care taie meridianele sub unghiul constant 8, este
7J cotg 8 = ±~ Vcp'S cp+ q,'B du + C,

C fiind o constantă arbitrară.
16. Să se determine loxodromele sferei
r = R sinu (cos vi + sin v ]) + R cos u k.
R. vcotg8 =±log tg ..!
2
+ C.
17.. Să se determine loxodromele catenoidului
j_ ,'1 .; -
'r = u (cos vi+ sinv}) + a log (u + Vu 2 - a 2) k

Geometria intrinsecă a unei suprafeJe 293
şi ale pseudosferei
.r = asin u(co~vi + sinv}) + a(co~u+logtg ;pc.

R. v cotg8 = ± log(u + Vu 2 .:-a2 ) + C; vcotg8 = ± -.-1 -
Sln U
+ C.
18. Să se arate prin calcul că liniile geodezice ale unui plan sînt drep-
tele situate în plan.
19. Să se obţină ecuaţia liniilor geodezice ale unui cilindru, plecînd
de ·ia. ecuaţia
(N drd 2r) = o.
20. O curbă în spaţiu C este linie geodezică pentru desfăşurabila rec-
tificantă1.
Indicaţie. Se arată că vectorul normal la desfăşurabila rectificantă a
curbei C, într-un punct M al curbei, are direcţia normalei principale în
M la C.
21, Să se determine liniile geodezice ale conului
r = u cos v i. + u sin v J + u ic.
Indicaţie. Deoarece conul este de rotaţie, axa de rotaţie fiind Oz, se
poate utiliza ecuaţia (42) {§ 19, 12), după ce, în prealabil, metrica conului
a fost adusă la forma geodezică.
Se poate, de asemenea, utiliza ecuaţia (39) ( § 19, 10).
Prin schimbarea de funcţie v' ~ w, se obţine ecuţia Bernoulli
w' +~w3
2
+ !.w
u
= O.
22.. Evolutele unei curbe C sînt linii ·geodezice ale suprafeţei polare
a curbei C.
23. Se numeşte suprafaţă Liouville o suprafaţă a cărei metrică poate
fi adusă la forma
ds 2 = (U + V) (du + dv
2 2 ),
U fiind funcţie numai de u, - iar V numai de v.

Să se demonstreze că geodezicele unei suprafeţe Liouville stnt date
de ecuaţia
l v~ = ±f yv=a+b, dtJ
V-a
unde a şi b stnt constante arbitrare.
1v. cap. IV, problema 13. -
ln virtutea enunţului, dacă desfăşurăm pe un plan deafăşurabila rectificantă a unei
curbo, curba se transformă tntr-o geodezică a planului, deci tntr-o dreaptă, ceea ce justifici
denumirile de desfăşurabilă rectificant~ şi plan rectificant.
294 Geometrie dlferenJială
Indicaţie. Considerînd că, în lungul geodezicelor, v este funcţie de u,

P.cuaţia diferenţială a geodezicelor unei suprafeţe Liouville se scrie succesiv
2(·U + V) d 8
t1 _ _ dU ( du)s + dV ( du}a _ dU da + dV,
du8 du du dv du du_ :du dt1
(U + V) du2d(dv2 ) = (du + dv2 ) (dV du2~ - dU dt12),

2
2
d (Vdu - UdtfJ) = O.
du2 + du 2
•
24. Să se calculeze unghiurile geodezicelor unei suprafeţe Liouville

cu curbele 'lJ = const.
· R. Folosind notaţiile din problema precedentă şi indicînd prin 8 un-
ghiul cerut, se obţine formula
V-a
tg20 = - - ·
u+a
25. Dacă pe o suprafaţă există două fascicule de geodezice, astfel incit
geodezicele unui fascicul taie sub unghi constant geodezicele celuilalt fascicul,
suprafaţa este desfăşurabilă ( Liouville). .
Indicaţie. Se raportează suprafaţa la geodezicele unuia din fascicule
drept curbe v = const., şi la traiectoriile lor ortogonale drept curbe u = const.
Metrica suprafeţei avînd forma geodezică
ds 2 = du 2 1: G(u) dv 2 ,
ecuaţia diferenţială a geodezicelor suprafeţei este
Gt/ 11 + G'v' + .!.2 GG'v' = O. 3
Se utilizează, de asemenea, ecuaţia diferenţială a traiectoriilor izogonale

ale unei familii de curbe ale suprafeţei.
R. Se obţine G' = O, deci G = const., încît metrica suprafeţei poate
fi scrisă sub forma
ds 2 = du2 + dv 2 •
26. Suprafeţele izometrice cu suprafeţele de rotaţie si nt suprafeţe
Liouville.
27. Pentru ca o suprafaţă să fie izometrică cu un plan, este necesar şi
suficient ca pe suprafaţă să existe o reţea ortogonală formată din linii geo-
dezice. .·.l.'
28. Dacă metrica unei suprafeţe este de forma
ds 2 = ·du2 + 2 cos Odudv + dv 2 ,
reţeaua de curbe coordonate se numeşte reţea CebtşeP.
Geometria intrinsecă a ·unei supralete 295
Să se arate -că, pentru· ca reţeaua de curbe coordonate ale unei supra•

feţe să fie o reţea Cebtşev, este necesar şi suficient să avem1
E0 = O, Gu = O.
29. Să se demonstreze relaţia
Indica/ie. Se calculează diferenţiaţa din primul membru şi se ţine

seama de formulele de definiţie ale simbolilor lui Christoffel de prima speţă
,~ de relaţiile care exprimă aceşti simboli cu ajutorul simbolilor de-a
doua speţă8 •
1 Condiţiile
E" = O, Gu= O
slnt echivalente cu condiţiile-
l1 \I= O, l1 \I= o.
1 v. notele de la p. 270 şi 271.
\ ,/
'--_ __
·,.
\
CAPITOLUL VI
.
.PROPRIETĂTI RIGIDE ALE SUPRAFEŢELOR
Proprietăţile unei suprafeţe, care nu depind numai de prima formă

fundamentală, se numesc proprietăţi rigide ale suprafeţei. Aceste proprie-
tăţi, legate de spaţiul ambiant (înconjurător) în care este scufundată (situată)
suprafaţa, depind încă de o altă formă diferenţială pătratică, a doua formă
fundamentală a suprafeţei.
§ 21. A doua formă fundamentală
1. Curbura unei curbe situate pe o s'uprafaţă. lntr.odµce.rea celei de-a

doua forme fundamentale. Pentru a ne da· seama de· forma unei suprafeţe,
putem considera diferite curbe pe suprafaţă, cărora le determinăm curbura.
Fie suprafaţa S, reprezentată de ecuaţia
r=r(u,v), (1)
şi, prin punctul regulat M al suprafeţei, o curbă C pe suprafaţă, dată prin
ecuaţiile
u=f(s), v=g(s),
s fiind arcul curbei (fig. 74). Admitem că M este punct regulat şi pentru
curba C, tangenta în M la C nefiind staţionară.
Dacă~ şi v sînt versorii tangentei şi normalei principale, iar ! curbura
în punctul M al curbei C, avem - cum ştim - formula (prima formulă
a· lui Frenet)
d'T 1 -
-=-v,
ds R
care se mai scrie

1 - cit,
- v = -9,
\.. .,, ;;
R da
Fig. 74 unde P(s) este vectorul de poziţie al lui M.

Proprietăli rigide ale supraieJelor 297
Înmulţind scalar ambii membri ai acestei relaţii cu versorul ff:al nor-

malei în punctul M la suprafaţă, obţinem
1 __ _d2r
-nv
R
= n•-·
1ds
Dacă indicăm prin 8 unghiul normalei la suprafaţă cu normala princi-

pală a curbei C, în M, avem · ·
nv = I n I· Iv I cos e = cos e,
tncît obţinem formula
cos a nd8J1
(2)
.R = d,sB.
Numitorul ds2 - al membrului al .doilea al acestei formule - este

prima formă fundamentală a suprafeţei. Pentru a calcula numărătorul
1id2r, calculăm întîi diferenţiala de ordinul al doilea d2r al lui P. -· · ·
Avem
d2r = d(dr) + 1'vdv) =
= d(Fudu
= (Fuudu + ruvdv) du+ rud2u + (ruvdu + F,,vdv)dv + rvd"v,
deci
d2 F = i'uudu2 + 2Fm,du dv + Fvvdv + rud2u + Pvd u, 2 2
du, dv şi d2 u, d2v fiind diferenţialele de primul şi al doilea ordin ale lui

u şi fJ, funcţii de arcul s al curbei C.
Ţinînd seamă că n este perpendicular pe vectorii Fu şi rv, tangenţi la
curbele coordonate, avem
(3)
Deducem
nd2r = nruudu2 + 2nruvdu dv + nrvvdv 2
•
Vedem astfel că fi.d 2r este o formă pătratică diferenţială (în diferenţi

alele du, dv), care se numeşte a doua formă fundamentală a suprafeţei1 •
Dacă diferenţiem relaţia
ndr = o,
consecinţă a relaţiilor (3), obţinem
iid 2r =- dfi.dl'.
Ulterior vom introduce încă o

1 formă pătratică în du, dv, a treia formă funda-
men&ală, despre care vom vedea că se exprimă liniar cu ajutorul primelor două forme
.fundamentale.
298 Geometrie dileren/la14
:Prin urmare -dndP reprezintă de asemenea a tdoua formă funda~~ntală

a suprafeţei, ca şi nd2P. . . • ·
lntroducînd notaţiile
L = fiFuu, M = ilFuv, N = fiP 11v, (4)

a doua formă ·fundamentală fi d2F se scrie
fid 2F = Ldu2 + 2M du dv+ Ndv2
încît _formula (2) devine
cos 8 L du 2 + 2 M du du + N dV'
-= (5)
R E du1 + 2 F du du + G dV'
Pentru coeficienţii L, M, N_ (ai celei de a doua forme fundamentale),
pe Ungă expresiile (4) se pot obţine şi alte expresii vectoriale. În adevăr,
derivînd relaţiile (3) în raport cu u şi v, obţinem
fiuru + nruu= O, nvf'u + iii„uu = O,
iiuF,, + nFuv = o, n,lv + nr.,,,, = o,
încît deducem
L = _- nuru, M,.~ - ii.11.'Pv =- fi 0 Fu, N =- nvFv· (6)
Versorul fi al normalei la. suprafaţă fiind dat de relaţia
n = .!_
VA , -(â. = EG - F 2) · .
unde N = Fu X FO este vectorul normal la suprafaţă, dacă punem

D = Nruu, D' = Nruv, D" = 1VFvv, (4')
deducem
· D D' . D"·
L = VK' _M = VK' N=-· (7)
~-.
· Rezultă ci formula (5) se· ~crie sub forma echivale~Îă
V'X O_ Ddu2 + 2Df dudo+ D"dt/1.. (5')
R cos - E du2 + 2F du do + G dtP
-Dacă derivăm în raport cu u şi v relaţiile, analoage cu (3),
Nru=O, Nr,,=0,
-o~.ţ_ţ:'1~m. r~l.aţi~l~, ~n~l~a~e cu (6_), - -. .
D = - N /'m 1 D' = - Nu'f'v = - Nvrm D" = - N,lv·. (6')
Proprietiili rigide ale supraletelor 299,
Pentru a exprima pe D, D', D" în funcţie de coordonatele carteziene

ale punctului M, ţinem sea~ă că; avem . ..
Nruu= {Fu X rv) 'uu = (Fur„ ruu),
Nruv = (ru X rv) Puv = (ru rv F~~),
Nrvv = (ru X rv) Ft'V ~ (ru rv Fvvk
Obţinem astfel
z
. V '
Xu Yu'. Zu
D' = (i\, i\, 1\,.tl) = Xv Yv Zv ' . (~)
Xu Yu Zu.
D" = (-ru rv
- rvv
- )= ,
Xv Yv Zv
XV'V Yvv Zvv
tncît din (7? rezultă formulele

Xu Yu Zu
1 1
L = yX (rururuu) = VEG-FS • Xv Yv Zv
Xuu Yuu Zuu
Xu Yu Zu
1 1
M = y-(rurvruv)
1:1
= VEG-F 3 Xv Yv Za
(9)
Xuu Yuv Zuv
Xu Yu Zu
1 1
N = YKli (rurv r1:u) = VEG-F'I. Xv Yv z . 1)
'
Xvu Yvv Zuv
care exprimă coeficienţii celei de a doua forme fundamentale.

· Determinanţii din formulele ~8) se numesc determinanţii lui Gaiuss.
O b s e r v a ţ i e. În cazul cînd suprafaţa este dată prin ecuaţia ex•
plicită
z = t (x, y),
300 · Geometrie diferenţială
deci prin ecuaţia vectorială

r = xi+ y} + zk,
unde z este funcţia / (x, y), considerînd pe x, y ca parametri, avem
r,/= i + pk, r11 =] + qk,
Pxx = rlc, Fxy = sfc, ryy = tk,
unde
p = Zx, q = z 11 , r = Zxx, s = Zx11 , t = Zyy
(notaţiile lui Monge).

Deducem, ţinînd seamă de fo:rmulele (8),
D = r, D' = s, D" = t,
1 1
deci, abstracţie făcînd de factorul y- =V , a doua formă funda-
ll 1 +P' + q1
mentală se scrie
rdx2 + 2sdxdy + tdy2 •
Cum apoi prima formă fundamentală este
(1 +p 2
) dx 2
+ 2pq dx dy + (1 + q 2
) dy2 ,
rezultă că formula (5) devine
V1 + p 2 + q2 r dx .+ 2s dx dy· + t dy
2 2
------,=---- cos 8
R
= ~--::-:---==---=--~---=---i"--...,..,......;;;..._...,.,...-~•
(1 + p dx + 2pq da: dy + (1 + q dy
9) 2 9) 2 (10)
A p l i c a ţ i i I. Pentru ca o suprafaţă să fie plan, este necesar Ji sufi-

cient ca a doua formă fundamentală să fie identic nulă.
În adevăr, ecuaţia parametrică a unui plan fiind de forma
r = r0 + u ă + v b,
unde F0 , ă, ~ sînt vectori constanţi (â, b necoliniari), avem
.Puu = Fuu = Fvv = O,
deci
L = M = N = O. (I}
Invers, să presupunem că sînt verificate (identic) relaţiile (I). În vir-
tutea relaţiilor (6), avem
(II)
Deducem ilu = O, deoarece, dacă fiu ar fi nenul, în virtutea relaţiilor (II)
ace~t. vector ·ar fi perpendicular pe planul tangent (în cqntradicţie cu
faptul că fiu, perpendicular pe n, ar trebui să fie paralel cu planul tangent).
în niod âsemăiţător avem fi.,, = O. ·
Rezultă n = const., încît suprafaţa este un plan1 •
1 v. cap. I, § 4, 17, aplicaţia II.
Proprietăti rigid~ ale suprafetelor 801'.
II. Pentru ca o suprafaţă să fie sferă, este necesar şi suficient c~ cdt:două

forme fundamentale ale suprafeţei să fie .proporţionale.
În adevăr, ecuaţia vectorială a sferei se poate scrie sub forma
F · · F0 + Rn,
i'0 fiind :vectorul de poziţie al centrului, n versorul normalei, iar R raza
sferei.
Deducem, derivînd în raport cu u şi v,
'fu = R iiu, 'fv = ţl nv.
Înmulţind scalar cu Fu şi Fv, obţinem relaţiile
r!_ = R iiu'fu, F,lv = R iiuFv = R iitlm F~ = R ii1lv,
adică, ţinînd seama de formulele (5) (Cap. V) 1 şi (6),
E=-:-RL, F=-RM, G=-RN .
. Aşadar, cele două forme fundam,entale ale sferei sînt proporţionale (au
c~eficienţii proporţionali).
·· Invers, să presupunem că avem
E=-aL, F _-aM, G=-aN. (I)
Să demonstrăm în primul rînd că factorul de proporţionalitate· este
constant.
Ţinînd seama de formulele (5) (Cap. V) şi (6), prima şi a doua din rela-
ţiile ( I) se scriu ·
sau încă
Deducem
Fu - a.nu= 0, {II)
deoarece, dacă vectorul fu -anu ar fi nenul, acest vector ar fi perpendicu1ar 2
pe ru, r..,, deci perpendicular pe planu] tangent, ceea ce este în contradicţie
cu faptul că, fiind diferenţa vectorilor Fu şi afiu din planul tangent, vecto-
rul r - a'iiu este el însuşi situat în acest plan.
în mod asemănător, din a doua şi a treia relaţie (I) deducem
(III)
Derivînd relaţiile (II) şi (III) în raport cu v ş1 u respectiv, obţinem
Fuv - a..,nu - = 0,
anuv
fuv - aullv -·aiitLV = o.
1
§ 18, 1.
Excludem din consideraţie punctele singulare pc care le
2 posedă suprafaţa, d·eci
presupunem că vectorii Pu şi Fv sînt nenuli şi necoliniari.
Din acestea rezultă relaţia
care, ţinînd seama de (II) ş1 (III), se mai scrie

avi\, = avlv•
Dacă a ar depinde de u şi v, vectorii Fu ş1 Fv ar fi coliniari. Deci a
este o constantă.
Aşa fiind, din (II) şi (III)_ obţinem prin integrare ecuaţia
F- afi. = r0 , (F 0 = const.),
care se mai scrie
r = F0 + ail,
ceea ce înseamnă că suprafaţa este o sferă de rază I a I, cu centrul în punctul
al cărui vector :de poziţie este F0 • .
2. lnParianţa celei de-a doua forme fundamentale. Am arătat anterior ·
că prima formă fundamentală a unei suprafeţe S
r = r(u, v) (11)
este un invariant absolut faţ.ă de o transfomare de coordonate curbilinii
u = u (u*, v*), v = v (u*, v*) (12)
şi faţă de o transformare de coordonate carteziene ortogonale în spaţiu.
Vrem să vedem ce se poate spune, în această privinţă, despre a doua
formă fundamentală.
Vom utiliza în acest scop formulele
= - fi.ui'u,
L M = - ntlv = - fi.,lu, N = - n,,,r.,,
L* = - n:.ru•,
precum şi formula
n* = efi., (s: = ± 1),
după care se transformă versorul normalei la suprafaţă printr-o transformare
(12), e: fiind +
1 sau -1, după cum determinantul funcţional al transformă
rii este pozitiv sau negativ.
În virtutea relaţiilor
,-u•
a
=r, -
-au + r- - av, r- • = r- -au + r- -av,
U au ,oe V au• V U av• V av•
-*
nu•= e: (-
nu-- au + n-0 -av-) , llv•
-* = e (-nu-- au + Tl-0 -av-) ,
au• au. av• iJv*
consecinţe ale transformării (12), deducem
au* + 2M ~ ~ + N (~)
2 2
L* = e: [.L (~)
iJu* au* au• ],
1l1* = e:[L~~+ M(~ ~+ ~~) + N~~],

au* av• au* iJv* av• au* au. av*
N* = e:[L(~)
av•
+ 2M iJv*
au~+
2
av*
N(~)
av*
2
].
Proprietăll rigide ale suprafeJelor 303.
De aici, ţintnd seamă că
du= ~du*+ ou dv*, dv= ~du*+ ~dv*,

ou• av• au• av•
obţinem relaţia
L*du* 2 + 2M*du*dv*+N*dv* 2 = & (L du 2 + 2M du dv + N dv 2

).
Prin urmare, a doua formă fundamentală se păstrează ( este invariant

absolut) sau ifi schimbă semnul (păstrîndu-şi valoarea absolută) printr-o_
transformare de coordonate curbilinii (12), după cum orientarea suprafeţei
(sensul normalei la suprafaţă) se păstrează sau se schimbă.
Ţinînd apoi seamă de relaţiile (10) (c·ap. V, § 18, 2) şi de formulele (4),
de~u_cem că· a doua formă fundamentală este un invariant absolut faţă de o
tra_risformare de coordonate carteziene ortogonale. · · ·_ · _ ._
3. Curbură normală. Teorema lui Meusnier. Fiind dată suprafaţa S,
r = r(u, v)
ş1 pe su praf aţă curba C
u = f(s), v = g(s),
1
curbura - a curbei C, într-un punct M, este dată, cum am văzut, de for-
R
mula (5)
cos 6
--=
L du 9 + 2M du dv+ N dv 2
.
R E du2 + 2 F du dv + G dv 9
Membrul al doilea al acestei formule depinde de coordonatele u, v

ale punctului M (deoarece E, F, G şi L, M, N depind de u, v) şi de rapor-
tul dv, deci de direcţia tangentei în M la curba C.
du.
Ur~ează că, dacă C şi C' sînt două curbe pe· suprafaţa S, ţangente·
în M, avem
cos 6 cos 6'
. ·.: .. --=--, (13f
R R'
~, fiind unghiul normalei la suprafaţ(l cu normala principală a curbei C'
în M, iar R' raza de curbură în Ma acestei curbe.
Formula (13) ne arată că unghiurile 8 şi 8' sînt amîndouă ascuţite_ sau
amîndouă obtuze (deoarece, R şi R' fiind pozitive, cos 8 şi cos 8' au acelaşi
-se~n). . . . .
- Dacă cele· două curbe C şi C' - tangente în M -:- au în M· acelaşi plan.
osculator, diferit de planul tangent la suprafaţă1, normalele principale. în
Mau aceeaşi direcţie, de unde urmează că- sau 8· = 8' (cînd normalele princi-·
pal~ ~u acelaşi sens), sau 8 +
8' = 7t (cînd normalele principale au ·s~nsuri
. ~ ' ; 1r~:
·. 1 . ÎQ cazul cînd planul osculator ar fi tangent la supr"afa\.ă, am aYca 6 = 8' = ....!·
2 .•
şi ambii membri ai formulei (13) ar fi nuli.
Geometrie dii erenJială
contrarii). Însă, dacă am avea 8 +

8' = 1t, ar însemna că unul din unghiu-
rile 8, 8' ar fi ascuţit, iar celălalt obtuz. Dec.i 8 = 8': normalele principale
coincid (avînd aceeaşi direcţie şi acelaşi sens) şi din formula (13) rezultă
R = R'.
În particular se întîmplă aceasta dacă C' este secţiunea plană a supra-
feţei prin planul osculator al curbei C în M. Înseamnă că studiul curburii
curbelor situate pe o suprafaţă se reduce la studiul curburii curbelor plan_e
ale suprafeţei. .
Să considerăm o curbă plană C a suprafeţei S şi - prin tangenta îµ
punctul M la C - secţiunea normală Cn, obţinută tăind suprafaţa cu planul
determinat de normala tn M la suprafaţă şi tangenta în M la C.
Direcţia normalei principale a curbei Cn, în M, fiind aceeaşi cu direcţia· ·
normalei la suprafaţă, şi notînd cu Rn raza de curbură în M a curbei Cn,
potrivit formulei (13) avem relaţia
cos O . ± 1
--=--, (14)
R Rn
între curburile 2... şi~ ale curbelor C şi Cn.

R Rn
Semnul +, din membrul al doilea, corespunde cazului cînd versorul
vn al normalei (principale) în M la Cn şi versorul fi al normalei la suprafaţă.
sînt egali, deci cînd normala în M la Cn şi normala la suprafaţă au aceeaşi
orientare, iar semnul minus cazului cînd vn şi ii. sînt opuşi (vn = -ii.), deci
cînd normala în M la Cn şi normala la suprafaţă au orientări opu,se.
Vom pune
_!__=±..!_
Pn Rn
şi vom numi__!._ citrbura normală a curbei C în J.Yl.
Pn
Curbura normală este deci pozitivă sau negativă, după cum sensul
pozitiv al normalei în M la secţiunea normală Cn este acelaşi sau opus sen-
sului normalei în M la suprafaţă, deci după cum Cn are concavitatea spre
partea pozitivă s'au spre partea negativă a normalei la suprafaţă1 •
Aşa fiind, curbura secţiunii norm1lc C,1. este~ sau - ~, după cum
Pn Pn
1 1
->O sau-< O.
Pn Pn
1 Din teoria curbelor (cap. III, § 14, 13) ne amintim că, dacă într-un punct M -
cu tangentă nestaţionară - al unei curbe se consideră planul rectificant (determinat
de tangenta şi bin'lr,nala în M), în imediata apropiere a lui M curba este situată de aceeaşi
parltJ a plan:.dui rectificant, anume de acea parte a acestui plan unde este situat centrul
de curbură în M.
Proprietatea menţinîndu-se şi în cazul oind curba este plană (planul rectificant
fiind - în acest caz - planul prin tangentă. perpendicular pe planul curbei), sensul pozi-
tiv pc nor,n:ila în punctul M al curbei fiind, ca de obicei, dinspre M spre centrul de
c:irbură, putem spune:
O curbă plană are concaPitatea spre partea pozitivă a normalei,
Proprietă/1 rigide ale supraie/elor 305
În· ce priveşte centrul de curbură în M al secţiunii normale C,u pe care-l

vom nota On, acesta este determinat de relaţia
MO n = Rnvn, ,.
-care, în virtutea celor de mai sus,_ se mai scrie1
MOn = Pnii.
Din (14) deducem formula ·
1 cos 8
-=--, . : , (15)
Pn R
-care exprimă curbura normală în funcţie de curbura 2:. a curbei C în M, şi
R
unghiul 8 al normalei principale a curbei C cu normala în M la suprafaţă.
Putem presupune, schimbînd eventual - între ele - cele două familii
de curbe coordonate, că sensul pozitiv al normalei în M la supraf,;tţă este
acelaşi cu sensul pozitiv al normalei la secţiunea normală Cn, tangentă
în M la C (fig. 75). În acest caz, formula (14) se scrie
cos 8 1
--=-, (14')
R Rn
unghiul O fiind ascuţit.
O şi nn fiind centrele de curbură ale curbelor C şi Cn în M, avem

MO = R, MD.n = Rn,
încît din (14') obţinem relaţia .!
MD. = MD.n cos 6,
-ceea oe înseamnă că triunghiul MD.D.n este dreptunghic în n. Cum, pe
de altă parte, dreapta nnn - situată în planul normal (comun) al curbe-
lor C şi Cn-este perpendiculară pe tangenta (comună) MT, rezultă că dreapta
Oiln este perpendiculară pe planul osculator al curbei C în M.
Putem enunţa astfel teorema lui Meusnier:
Centrul de curbură într-un punct M al unei curbe C, situată pe o supra-
faţă, este proiecţia ortogonală - pe planul osculator al curbei C - a centrului
de curbură al secţiunii normale tangente în M la C.
4. Curbură geodezică. Prin analogie cu noţiunea de curbură normală,
dată de formula (15), numim curbură geodezică sau tangenţială, în punctul M
al curbei C situată pe suprafaţa S, cantitatea :a
dată de formula
1 sin O
-=--·
Pg R
(16)
1 Vectorul Pn ii este numit, de unii autori, vectorul ds curbură al curbei O ln M.
20
Presupunînd curba C diferită de o dreaptă, deci curbura...!.. nenulă,

R
curbura geodezică în orice punct {cu tangentă nestaţionară) al curbei Ceste
nulă dacă .8 =
O sau 8 = n.
În acest caz, normala principală este dirijată în lungul normalei la supra-
faţă, deci planul osculator în punctul curent al curbei conţine normala la
suprafaţă: curba C este o linie geodezică.
Aşadar, liniile geodezice ale unet suprafeţe sînt curbele a căror curbură
geodezică este nulă. - ·
Teorema lui Meusnier ne permite să obţinem o interpretare geometrică
a curburii geodezice.
Iv ·v
.Fig. 75 Fig. 76
Fie, în acest scop, C' proiecţia ortogonală a curbei C - situată pe

suprafaţa S (fig. 76) - pe planul tangent la suprafaţă în punctul M al
curbei. C.
~ ·. >P.r~iectantele, fiind perpendiculare pe· planul tangent în M; ·deci para-
' lele cu normala în M la suprafaţă, generează un cilindru ~, .faţă de care
curba C' este secţiunea normală tangentă în M la C.
Deducem, ţinînd s·eamă de teorema lui Meusnier, aplicată cilindrului ~,
că centrul de curbură al curbei C, în M, este proiecţia ortogonală - pe
planul -osculator al curbei C în M - a centrului de curbură !l' al curbei C'
în M.
Presupunînd că unghiul 0 al normalei în M :la suprafaţa S c~ normala
principală a curbei C în M este ascuţit1 , unghiul normalei la C' (normalei
tange~ţiale) în M cu normala principală în- M la C este; - 0, încît avem
M!l = .1H!l' cos(; ~0) = M!l' sin 8.
1
Putem face această presupunere, ca şi în demonstraţia dată mai sus teorettei lui
Meusnier. · -
Proprietătl rigide ale supraleJelor 307
De aici, ţintnd seamă că MO. şi MO.' sînt razele de curbură R şi R'

ale curbelor C şi C' în M, obţinem
1 sin 8
R' =R·
Comparînd cu relaţia (16), deducem
1 1
-=-
Pg R'
Curbura geodezică î~tr-un punct M al unei curbe C, situată pe o supra-

faJăS, este egală cu curbura proiecţiei ortogonale C' a curbei C pe planul
tangent tn M la supra/aţă.
Centrul de curbură O' al curbei C', în M, se n_umeşte centrul de curbură
geodezică al curbei C în M. · ·
§ 22. Studiul curburii normale într-un punct al unei suprafeţe
5. Tangente asimptotice. Clasificarea punctelor unei suprafeţe. · Dacă

-. în (5) - ţinem seamă de (15), obţinem formula
1 L du 2 + 2M du dtJ + N dtfl . (17)
-
Pn
= E du2 + 2FdudtJ + Gdvl '
care exprimă curbura normală_!__ cu ajutorul celor două forme f.unda-

Pn
mentale.
Curbura normală este inPariantă1 faţă de o transformare de coordonate
carteziene ortogonale §Î faţă de o transformare de coordonate curbilinii pe supra-
faJă, deoarece cele două forme fundamentale, al căror raport este curbura
normală, sînt invariante faţă de· aceste transformări 2 •
Membrul al doilea al formulei (17) depinde de coordonatele u, v (prin
intermediul coeficienţilor E, F, G, L, M, N ai celor două forme fundamentale)
şi de raportul du (sau~) al diferenţialelor du, dv. Punctul regulat (u, v) M
dtJ du
fiind presupus fix (deci u, v constante), dacă planul secţiunii normale Cn se
roteşte în jurul normalei în M la şuprafaţa S, tangenta în M la Cn se roteşte
în jurul lui M (rămînînd în planul tangent în .1.vl la S), deci raportul du - de
dtJ
1
Invariant absolut.
Putem încă raţiona astfel: curbura normală este - în valoare absolută - curbura
3
unei secţiuni normale, şi faptul că o secţiu,ie normală are o anumită curbură constituie
o proprietate invariantă, .nedepinzînd de sistemul de coordonate carteziene la care este
raportat spaţiul, nici de sistemul de coordonate curbilinii pe suprafaţă.
20*
308. Geometrie diferenJială
care depinde direcţia tangentei-:- variază. Curbura normală. este astfel\

functie continuă1 de du •
' dv
Putem deci studia variaţia
curburii n~rmale _!__ în punctul M al supra-
Pn
feţei S, rotind planul secţiunii normale Cn în jurul normalei în .M 1a S„
deci făcînd raportul du să varieze. Ne vom putea da astfel seama de formai
dtJ .
suprafeţei în imediata apropiere (într-o vecinătate suficient de rest~însă)•
a punctului M. · ·.
În acest sens, vom căuta să vedem, în primul rînd, dacă există tangente-
prin M, pentru care curbura normală corespunzătoare este nulă.
Curbura normală .!_ este nulă cînd numărătorul membrului al doilea.
Pn
al formulei (17) este nul, deci cînd avem
L du 2 + 2M du dv + N d-o2 = O. (18}
Această relaţie constituie o ecuaţie de gradul al doilea în raport

cu d~. Celor două rădăcini le corespund două tangente prin punctul M }a,
dtJ
suprafaţă, astfel încît curbura normală corespunzătoare fiecăreia din aceste·
tangente este nulă.
Numim tangente ( direcţii) asimptotice, într-un punct al unei supra-
feţe, tangentele în acest punct la suprafaţă, pentru care curbura normală
este nulă.
Tangentele asimptotice sînt date astfel de ecuaţia (18) sau de ecuaţia
echivalentă
D du 2 + 2D'du d-o + D"d-o2 = O. (18')
Secţiunile normale în punctul M, prin tangentele asimptotice, au

curbura în M nulă, deci M este punct cu tangentă staţionară (în general
punct de inflexiune) pentru aceste secţiuni.
Tangentele asimptotice sînt reale distincte, dacă realizantul ecuaţiei (18)
este pozitiv, deci dacă discriminantul 2 celei de a doua forme fundamentale
este negativ:
LN - M2 < o.
evident, că L, M, N sînt finiţi. Pe de altă parte, prima fo1mă fun-
1 Prcsupunem,
dnmentală, care este ln numitorul membrului al doilea al formulei (17), nu se anulează
du
pentru nici o valoare reală a raportului -
dv.
Realizantul cu semn schimbat.
Proprietăţi rigide ale suprafeţelor 309'
În acest. caz, ·a doua formă fundamentală poate fi pozitivă sau nega·

tivă1 , deci, în virtutea relaţiei (17),. curbura normală_!_ poate fi pozitivă
·· Pn
sau negativă. Înseamnă că unele secţiuni normale au, îµ apropiereţ1 lui M,
concavitatea de o. parte a planului tangent în M, iar altele au co1i'cavitatea
de cealaltă parte a acestui plan.
• Spunem că suprafaţa este cu curburi
opuse tn M, iar M se numeşte punct
hiperbolic al suprafeţei (fig. 77).
Dintre cuadrice, hiperboloidul cu o
pînză şi paraboloidul hiperbolic sînt
suprafeţe pentru care ioate punctele
sînt hiperbolice.
Dacă Fig. 77
LN- M 2
= O,
tangentele asimptotice sînt confundate.
A doua formă fundamentală păstrează acelaşi semn (semnul lui L},.
astfel încît toate sec·ţiunile normale - diferite de aceea a cărei tangentă.
în M este tangenta asimptotică dublă - au concavitatea de aceeaşi parte
a planului tangent.
1 Dacă L =I= O, scriind a doua formă fundamentală sub forma

2
dv2 [ L ( du)
dv· + 2.M du
dv· , , N] ,
deducem (în virtutea regulii semnului trinomului de gradul al doilea) că a doua formă,
fundamentală are acelaşi semn cu L sau semn contrar, după cum atribuim raportu-
lui du valori exterioare sau interioare intervalului rădăcinilor ecuaţiei (18}, considerată.
dv -
.• du
ca ecuaţie m - •
dv
Dacă L = O, N ==/= O, „m l ocu l raportu l u1. -cons1

du 'd eram
- raportu l -dv , mr
• a d oua,
dv du
formă fundamentală o scriem
du
2
[ L + 2M :: + N ( :: r].
A doua formă fundamentală are acelaşi semn cu N sau semn contrar, după cum-
atribuim raportului ~ valori exterioare sau interioare intervalului rădăcinilor ecua-
du
' . (18) , cons1'd erata- ca
ţ1e1 .
ecuaţie •m -dv •
du
Dacă L = N = O, a doua formă fundamentală devine M dudv. Dacă M > O, a.
doua formă fundamentală este pozitivă sau negativă, după c~m atribuim lui du v~lori:
dt1
pozitive sau negative. Invers se petrec lucrurile dacă .M < O.
Punctul M se numeşte punct parabolic al suprafeţei (fig. 78).

în sfîrşit, dacă
LN-M2 >0,
tangentele asimpt~tice în M sînt imaginare. .
A doua formă fundamentală păstrează acelaşi semn (sem;i:iul lui. L)
ti deci curbura normală_!__ păstrează acelaşi semn pentru toate secţiunile
normale în M, astfel înct~n aceste secţiuni au concavitatea de aceeaşi pa~te
a planului tangent.
Fig. 78 · Fig. 79
Spunem că suprafaţa este conve~ă în M, iar M se numeşte punct elip-

tic al suprafeţei (fig. 79). Dintre cuadrice, elipsoidul, hiperboloidul cu
-două pînze şi paraboloidul eliptic sînt suprafeţe pentru care toate punctele
sînt eliptice.
In cele de mai sus, am presupus - în mod tacit - că nu toţi coefi-
.cienţii L, M, N, ai celei de-a doua forme fundamentale, sînt nuli.
· În cazul cînd - într-un punct M al suprafeţei - avem
L = M = N = O,
-din formula (17) rezultăl
1
-=O
p '
n
-oricare ar fi du, dv. Curbura în M a oricărei secţiuni normale prin M este
nulă. Punctul M se numeşte, în acest caz, punct planar al suprafeţei1 •
De asemenea se poate întîmpla ca, într-un punct M al suprafeţei, să
.avem
L M N
E=F=a• (19)
În acest caz, din formula (17) obţinem

1 L
-=-,
Pn E
1 Denumirea se justifică prin aceea că relaţiile care caracterizează un punct pl~nar
,caracterizează toate punctele unui plan (a se vedea aplicaţia I, § 21, 1). 1n limba rusă
unui astfel de punct i se spune T011Ra yuJio~emm, iar în limba franceză, point meplat.
I •
ProprietifJl rigide ale supraleJelor au

ceea ce înseamnă că toate secţiunile normale prin M au tn M aceea,i curbură.
Puncţul M se numeşte ombilic sau punct ombilical sau încă punct ci_rcular-
al suprafeţei.
· Relaţiile (19) şi inegalitatea
EG-F 2 >0,
avînd drept consecinţă inegalitatea
LN-M2 >0,
înseamnă că un punct ombilical este punct eliptic. .
Cele două forme fundamentale ale unei sfere fiind proporţionale, toate·
punctele unei sfere stnt puncte ombilicale. Invers, dacă punctele unei suprafeţe
~tnt ombilicale, suprafaţa este o sferă1.
· · Dacă suprafaţa este reprezentată de ecuaţia -explicită
z = f(:c, y),.
ecuaţia tangentelor asimptotice este
rd:r:2 + 2sd:cdy + tdy2 = O.
A p li ca ţie. Punctele unei suprafeţe· desfăşurabile sînt toate para-
bolice.
În adevăr, o suprafaţă desfăşurabilă fiind dată printr':'fl ecuaţie d~
forma
F = F0 u ă, · +
v~ctorii F0 ş1 ă - funcţii de parametrul 'lJ - verificînd relaţia
·(r~ ă ă') = o,
avem
= â, F.., = F~ + u â',
Fu
N = â X F~ +:uâ_X ă',
g
'uu =
o, g
'uu = a- t , r- vu = -Al+ .a-".,
ro'J tţ
-deci, ,potrivit relaţiilor (4'):

D === Nruu =o, D' = f.lruo =:- (F~ â â') = o.
Deducem, ţinînd seamă de relaţiile (7),
L = M = O,
încît; .LN - M~:= O: toate punctele.. unei suprafeţe desfăşurabile dnt .para-
~~- .
suprafaţă âle cărei puncte sînt toate ·parabolice·
Reciproc, o este desfăfu-
rabilă. Demonstraţia acesţei propoziţii va fi dată ulterior2 • ·
1 A se vedea S 21, 1, aplicaţia II.

B § 23, 9.
.a12 Geometrie dilerenJială
6. Curburi principale. Tangente principale. Ne propunem acum să deter-

minăm tangentele.bitr-un punct Mal unei suprafeţe S, cărora le corespund
v~lorile extre~e (maxime şi minime) ale curburii normale ..!_, cînd du
1
. Pn du
-variază.Evident, trebuie să presupunem că M nu este punct ombilica],
deoarece oricărei tangente printr-un astfel de punct îi corespunde aceeaşi
-curbură normală.
Dacă punem du = m, formula (17) care dă curbura normală se scrie
dtJ
1 Lm + 2Mm+N
2
(20)
Pn Em2 + 2Fm + G
Valorile extreme ale curburii normale sînt date de ecuaţia
Lm+M Lm + 2Mm
9
+N
Em + F
- Em 9 + 2Fm +G
(21)
-obţinută anulînd derivata curburii normale în raport cu m.

Ţinînd seamă de proprietăţile şirurilor de rapoarte egale1 , ecuaţia prece-
-dentă se scrie încă ·
Lm+M Mm+N
(22)
Em +F Fm + G
:sau
(EM - FL)m2 + (EN - GL) m + (FN - GM) = O. (23)
Punînd ~: în loc de m, ecuaţii.le echivalente (22) şi (23) se scriu res-

0
]>eCtÎV
L du+ Mdt: Mdu +NdtJ
(24)
E du + F dv = F du + G dv '
(EM - FL) du 2 + (EN - GL) du dv + (FN - GM) dv 2 = O (25)
Ecuaţia (23) are rădăcinile reale distincte.

În adevăr, ecuaţia (23) - aceeaşi cu (25) - are caracter invariant
faţă de transformările de coordonate carteziene ortogonale ale spaţiului şi
transformările de coordonate curbilinii pe suprafaţă 2 • Aşa fiind, să presu-
punem că familiile de curbe coordonate u const. şi v =
const. sînt orto- =
gonale3. În acest caz avem F = O, iar ecuaţia (23) devine
EMm2 + (EN-GL) m-GM = O
1 Amplificăm cu- m raportul din primul membru şi aplicăm proprietatea relativA
11a suma numărătorilor şi suma numitorilor.
a Caracterul invariant al ecuaţiei (23) este o consecinţă a invarianţei curburii nor-
imale.
3 Dacă iniţial familiile de curbe coordonate nu sînt ortogonale, putem face o trans•
formare de coordonate curbilinii

u = cp (U, V), tJ = ~(U, V),
.astfel incit familiile de curbe U = const., V = const. să fie ortogonale,
ProprietăJi rigide ale supraleJelor 313
Punctul M nefiind ombilic, iar coeficienţii E, G fiind pozitivi,_ .re~li-

zantul
(EN - GL) 2 + 2EGM 2
este pozitiv; deci, în adevăr, rădăcinile ecuaţiei (23) sînt reale distincte.
Există deci două tangente reale în M la suprafaţa S, date de ecuaţia (25)
(aceeaşi cu (23)), care se numesc tangentele ( direcJiile) principale în M,
cărora le corespund valori extreme pentru curbura normală.
Secţiunile normale prin tangentele principale în M se numesc secţiuni
principale, inversele curburilor principale - raze de curbură principale,
iar centrele de curbură ale secţiunilor principale - centre de curbură
principale.
În ceea ce priveşte tangentele principale, vom demonstra teorema:
Tangentele principale într-un punct al unei suprafeţe sînt ortogonale.
... sa
Î n a d evar, .., 1n
. d"team
.., . -du
prm ş1
. ·1e
8u ... d...ac1n1
. -ra .. (25) , carora
ecuaţ1e1
.., Ie
du 8v
corespund tangentele· principale în M. Trebuie să demonstrăm că este ve-
rificată condiţia
de ortogonalitate .
.E du 8u + F (du 8'0 +. d'lJ au) + Gd'08v -:- O,
care se mai scrie
E du 8u
d1J 8v
+ F (dudv + 8u)
8v
+ G = O. (26)
Suma şi produsul rădăcinilor ecuaţiei (25) fiind date de relaţiile 1

du·+~= _EN-GL,
d1J 81.1 EM-FL
dr, 8u FN-GM
~•-a;=EM-FL
se constată uşor că reiaţia (26) esie verificată.
Trecem acum la determinarea curburilor principale, pe care le y-om
• d"1ca prm
tn
. -1 ş1. -1 .
P1 Pt
1 Presupunem EM - FL =:/= O, ceea ce înseamnă că rădăcinile m1 , m2 sînt amîndo.uă
finite. Dacă EM -FL = O, atunci FN - GM =I= O (deoarece; altfel, punctul ·M
ar fi ombilic).
d · dt1 .
1n al doilea caz, în locul raportului ~ = m, consid~răm raportul - :a=:µ.·. Ri-
du du ·
dicinile ecuaţiei în µ.
L + Mµ M+N11-
E+Fµ - F+Gµ
aceeaşi cu ecuaţia
ţEM -FL) + (EN - GL) µ. + (FN :_ GM) µ. = O,

9
slnt amîndouă finite. Se obţine acelaşi rezultat ca tn text.·

Fie m1 , m2 rădăcinile ecuaţiei (22), cărora le corespund tangentele

principale.
Avem deci
L mi
-------,
+M M mi +N (i=1,2). (27)
E mi +F F m, + G
Ţinînd seamă de (21), deducem1
Lmi+M _ Mffii+N =Lmf+2Mmi+N =_!_
(27')
E m, + F F m, + G E mÎ + 2 F m, + G P1
Relaţiile
1 Lini+ M 1 +N
-=
Pi E mi + F Pi
- Mffli
F m, + G
'"Se mai scriu2
(Lpi -E)mi+ (Mp, -F) = O,
(Mp, -F)m, + (Npi -G) = O.
De aici, eliminînd pe mi, deducem relaţia
(Lpi-- E) (N Pi - G) - (M Pi - F) 2 = O.
Prin urmare, razele de curbură principale p1 , p2 sînt rădăcinile ecuaţiei
(Lp-E)(Np-G) -(Mp -F) 2 = O,
-0are se mai scrie, dacă ordonăm după p,
(LN - 2
M )p 2
- (EN - 2FM + GL)p + EG - F2 = O, (28)
iar curburile principale.!. şi .!. sînt rădăcinile ecuaţiei

P1 P2
(EG-F 2 ).!.- (EN -

~
2FM + GL).!.p + LN - M2 = O. · (29)
În consecinţă, centrele de curbură principale în M, pe care le vom indica

prin nl
şi n2,
sînt determinate de relaţiile _
M!l1 = Pili, M!l2 = P21l,
li fiind versorul normalei în M.
Oh serva ţii. I. Ecuaţia (25), care determină tangentele prind-
pale, se poate scrie şi sub forma
dv 2 - du dv du2
E F G = O. (25 ')
L M N
l Putem tn·că foiosi propri~·tă.ţile •şirurilor de rapoarte· egale.
1 Presupunem că, în_ toate .relaţiile ·ce µrmează, i. =~~~ _aQeeaşi VJloare (1 ·sau 2).
Proprietăli rigide ale supraleJelor 315
,, II. În ecuaţiile (24), (25) şi (25') se pot înlocui L, M, N prin D, D', D"
respectiv.
III. Dacă suprafaţa este dată printr-o ecuaţie explicită
-z = f (x, y),
ecuaţia care dă tangentele principale într-un punct se scrie (cum se vede
, uşor)
dp dq
(30)
dx + pdz dy + qdz
A p li ca J ie. Să se determine tangentele principale şi să se calcu•
leze curburile principale într-un punct al elicoidului drept cu plan director
r = u (cos vi + sin v }) + a v k.
Avem
Fu= cos vi+ sinvJ, rv = u(- sin vi+ cosv}) + ak,
i'uu = O, Fuu = - sin vi+ cosvJ, Fvv = - u(cosvi + sinv}),
E = r~ = 1, F = 'ru'ru = O, G= F~ = u2 + a2, Â = EG - F 2 = u2 + a2,
N= Fu X Fv = asin vi - acosv} + uk,
D= Nruu = o, D' = Nruv =--a, D" = Ni\u = o,
L=;L?_=O,M=D~=- a ,N=D"=o.
IVA · VÂ Vu2 + a2 lf"K
Deducem că ecuaţia care determină tangentele principale este
du 2 - (u2 + a 2 ) dv 2 = O,
de unde
du
d1J
= ± Vu2 + a2.
Prin urmare, vectorii directori ai tangentelor principale sînt
,±: Vu 2 + a 2 •Fu+ Fv = (± Vu 2 + a 2 cosv - u sin v) i + (± Vu 2 + a 2 sin v+
+ u cos v)] + a k.
Ecuaţia (28), care dă razele de curbură principale, se scrie
u2
a2
- - • p2 -
+ a2 (u2 + a2) = O,
deci curburile principale sînt
· 1 a 1 a.
-P-1 = u2 + as , ~ = - uz + as· •
7. Formula lui Rodrigues. Dacă indicăm prin ..!_ una din curburii~' prin-
P
-cipale în punctul M al suprafeţei S, corespunzătoare unei rădăcini-~: a
-ecuaţiei (24), potrivit relaţiilor (27') avem
1 Ldu +Mdv Mdu+Ndv
p - E du +
F dv - F du G dv '
+
-de unde obţinem relaţiile
Edu + Fdv - p(Ldu + Mdv) = O,

Fdu + Gdv - p (M du+ N dv)= O.
Ţinînd seamă de expresiile vectoriale ale coeficienţilor E, F, G şi de
relaţiile (6), relative la coeficienţii L, M, N, relaţiile precedente se mai
-scriu
i\Jrudu + i\dv + p (nudu + iivdv)] = O,
Fv[Fudu + Fvd'li + p (nudu + nvdv)] = O.
-sau
Fu(dr + p dn) = O,
(31}
Fv(dF + p dn) = O.
De aici rezultă că yectorul dr+ p dn este nul.
În adevăr, dacă n-ar fi nul, potrivit relaţiilor (31) acest vector ar fi
perpendicular pe vectorii1 Fu, 1\, deci coliniar cu n, în contradicţie cu faptul
-că dr +
pdn, suma vectorilor dr şi pdn, situaţi în planul tangent în M,
-este el însuşi situat în acest plan.
Avem deci formula
dr+ pdn = O, (32)
numită formula lui Rodrigues, unde diferenţialele dr şi dii sînt calculate în
lungul unei tangente principale, iar p este raza de curbură principală (inversa
curburii principale) corespunzătoare.
Reciproc, se vede uşor (urmînd calea inversă) că, dacă vectorii dr şi
dn sînt coliniari, deci legaţi printr-o relaţie de forma
dr + "J...dn = o, (32')
direcţia acestor vectori este una din direcţiile principale în punctul M iar scala-
rul Â este raza de curbură principală corespunzătoare.
8. Tangente conjugate. Noţiunile de tangente asimptotice şi tangente
principale se pot pune în legătură cu noţiunea mai cuprinzătoare de tangente
conjugate.
1 Presupunem, ca de obicei, că punctul M (u, v) este regulat, ceea ce înseamnă că
vectorul normal N = Pu -X i'u este- diferit de zero, deci vectorii Pu, ,,, stnt diferiţi de
zero şi necoliniari. ·
ProprietăJl rigide ale suprafeJelor 317
Pentru a introduce noţiunea de tangente conjugate, să considerăm o

•C?.u~bă C, pe suprafaţa S.
... Planul tangent în punctul curent Mal curbei C, la suprafaţă, are ecuaţia
(R - F) il = o, (33)
·unde F este vectorul de poziţie al punctului M, il versorul normalei M la
:suprafaţă, iar li.. vectorul de poziţie al punctului curent în planul tangent.
Mulţimea planelor tangente la suprafaţă, în punctele curbei C, consti-
-tuie o familie de plane care depinde de un parametru (parametrul în lun-
•gul curbei, de exemplu arcul s). Această familie de plane admite (în general)
-o. înfăşurătoare, care este o suprafaţă desfăşurabilă :E, circumscrisă (tangentă)
·suprafeţei S în lungul curbei C. -
. . ·Geperatoarea suprafeţei desfăşurabile :E este caracteristica /l. a planului
·tangent {33) şi ca atare este determinată de sistemul constituit din ecuaţia
•(33) şi ecuaţia
n - -)
(n rdn - =o
- dP
--n ,
ds ds
-obţinută din (33) prin derivare în raport cu arcul s al curbei C ..
Ţinînd seamă că il este perpendicular pe vectorul director dP al tan-
ds
~entei la curba C, deci il dr= O, ecuaţia precedentă se scrie
ds
(R -F) dn = O
cls
-sau
(R - r)dn = O. (34)
Ecuaţiile (33), (34) - ale caracteristicii 11 a planului tangent în M
-- fiind verificate pentru li. = F, caracteristica trece prin punctul de contact M
.al planului tangent, deci este tangentă în M la suprafaţă, şi poartă numele
-de tangentă conjugată cu tangenta în M la curba C.
Putem enunţa astfel propoziţia:
Generatoarele suprafeţei desfăşura bile circumscrise unei suprafeţe S, în
-lungul unei curbe C, stnt conjugate cu tangentele curbei C.
Dacă .R este vectorul de poziţie al punctului curent al caracteristicii,
-vectorul R - ;: are dire_cţia caracteristicii.
Fie 8r diferenţiala lui f în lungul caracteristicii. Vectorul 8r, fiind coli-
~iar cu 11. - r, diferă de acesta printr-un factor scalar· şi din (34) deducem
.Telaţia
8rdil = O, (35)
~dică, dezv~ltat,
31.8 Geometrie diferentlală
sau, efectuînd înmulţirea şi ţinînd seamă de relaţiile (6),

[Ldu3u + M(du3v + dv3u) +?Ndv3v = O. (36)
Se vede uşor că (36) se obţine de asemenea din relaţia
dr3n = o, (35')
analoagă cu (35), deci tangenta D în M la curba Ceste conjugată} cu Â.
Spunem că D şi Â sînt două tangente conjugate, relaţia (36) 2 constituind
condiţia de conjugare a acestor tangente3 •
Condiţia de conjugare (36) avînd caracter involutiv', înseamnă că această
condiţie determină - în fasciculul tangentelor în punctul M la suprafaţă
- o involuţie, tangentele corespondente în involuţie fiind conjugate.
Tangentele într-un punct al unei suprafeţe, care coincid cu conjugatele
lor5 se numesc tangente autoconjugate.
Dacă o tangentă corespunzătoare diferenţialelor du, dv este autocon-
jugată, avem
8u du
- =- ,
8t1 du
încît condiţia de conjugare (36) se reduce la ecuaţia
L du 2 + 2Mdudv + Ndv 2 = O,
în care recunoaştem ecuaţia care determină tangentele asimptotice.
Aşadar, într-un punct al unei suprafeţe există două tangente autocon-
jugate, tangentele asimptotice.
Înseamnă că, dacă se consideră o curbă C pe o suprafaţă, tangentă într-un
punct M la una din tangentele asimptotice (reale) prin M, caracteristica
planului tangent în M la suprafaţă, considerat ca aparţinînd familiei planelor
tangente la suprafaţă în lungul curbei C, este tangenta asimptotică însăşi.
Se ştie că, într-un fascicul de drepte în involuţie, există două drepte
corespondente ortogonale.
'Deducem că, într-un punct al unei suprafeţe, există o singură pereche de
tangente conjugate ortogonale.
1 r
Aceasta înseamnă că, dacă este o curbă (arbitrară) prin M pe suprafaţă, a clirei
tangentă în M este ll, caracteristica planului tangent ln M · la suprafaţă, consi•
derat ca aparţinînd familiei planelor tangente la suprafaţă în lungul curbei r,
este tangenta D. .
Faptul că D este tangenta conjugată tangentei I::,., rezultă şi din simetria relaţiei (36}
în raport cu cele două serii de diferenţiale du, dv şi 8u, 8t1.
2 Sau (35) sau (35').
3
Condiţia de conjugare se poate încă scrie
D du:au + D' (du 8v + dt18u) + D" du 811 = O.

' Primul membru, care este forma polară ·a celei de-a doua forme fundamentale,
este biliniar şi simetric în cele două et.rii de diferenţiale du, dv şi 8u, 8t1.
15 Altfel spus: tangentele unite (duble) în involuţia tangentelor într-un punct al
unei suprafeţe.
Proprletătl rigide ale suprafeţelor 319
Fie D şi /l. tangentele - în punctul Mal suprafeţei S - conjugate orto•

gonale. Înseamnă că este satisfăcută condiţia de conjugare (36), precum şi
condiţia de ortogonalitate
E du3u F(du3v + dv3u) +
G dv3v = O. +
Ordontnd în raport cu 3u şi 3v, aceste condiţii se mai scriu
(L du+ Mdv) 3u (Mdu +
Ndv) 8v = O, + (37)
(E du+ Fdv) 8u (Fdu +
Gdv) 3v = O. +
· Eliminînd diferenţialele 8u, 8v (raportul Bu), obţinem ecuaţia
8t1 .
Ldu+Mdt1= Mdu+Ndv
E du + F dv F du + G dv
tn care recunoaştem ecuaţia care determină tangentele principa1e1 •
. Aşadar într-un punct al unei suprafeţe există o singură pereche de tangente
conjugate ortogonale (reale), tangentele principale.
§ 23. Linii asimptotice şi linii de curbură ale unei suprafeţe
9. Linii asimptotice. Am văzut, mai sus, că ecuaţia în~

dt1
L du2 +
2Mdu:dv Ndv 2 = O + . J38)
determină, în punctul M(u, v) al suprafeţei S
r = r(u, v),
două tangente, tangentele asimptotice, astfel că secţiunile normale în M
- prin aceste tangente - au curbura în M nulă.
Tangentele asimptotice sînt reale distincte dacă punctul M este hiper-
bolic (LN -M 2 < O), reale confundate dacă M este parabolic (LN-.M 2 = O)
şi imaginare dacă M este eliptic (LN - M 2 > O). .
, Se numesc linii asimptotice ale unei suprafeţe curbele, situate pe supra-
faţă, care sînt tangente în fiecare punct al lor uneia din tangentele asimptotice
prin acest punct. · . ·
Din definiţie rezultă că ecuaţia diferenţială a liniilor asimptotice ale
•suprafeţei S este ecuaţia (38) 2 • Rezolvtnd-o '.în raport cu ddu, obţinem două
" .
.ecuaţii diferenţiale de ordinul întîi
du du
-dt1 = <pi(u, v), -
dv
= <p2 (u, v),
.·
(38 6 )
, _fţe9are. din aceste equaţii definind. o familie d~ Unii asimptotice ale suprafeţei.
1 : Da_torită ,sim:etrie.i primilor membri ai condiţiilor (37), .îri cele două serii ·de dife-
renţiale du, du şi Bu, Bv, dacă am elimina pe du: am obţine aceeaşLecuâ.ţi~i :în. care
dv
tnsă simbolul de diferenţiere d ar' fi înlocuit prin a. .. .:
1 Sau ecuaţia echivalentă
Ddu1 + 2 D'dudo + D"dtl- =-0. .... . . :(38f)

Aşadar, totalitatea liniilor asimptotice ale unei suprafeţe S, definite de

ecuaţia diferenţială (38), este formată din două familii, printr:-un punct M
al unei porţiuni regulate a suprafeţei trecînd două linii asimptotice, cite
una din fiecare familie, tangente în M tangentelor asimptotice. Dacă punc-
tul M este hiperbolic, liniile asimptotice prin M sîni reale şi cu tangente
distincte în M; dacă M este parabolic, liniile asimptotice prin M sînt
reale, avînd aceeaşi tangentă în M; iar dacă M este eliptic, liniile asimp- ,
toticc prin M sîn_t imaginare. _.
În cazul cînd suprafaţa S este dată prin ecuaţia explicită
z = f (x, y),
ecuaţia diferenţială a liniilor asimptotice este
rdx2 + 2sdxdy + tdy = 2
O.
Liniile asimptotice sînt caracterizate de proprietatea geometrică remar-
cabilă:
Pwnul oscul,ator în punctul curent M al unei linii asimp~otice, ·a supra.:

feţei S, este tangent în M l,a S.
În adevir, ţinînd seamă de formula (5)
cos.O Ldu2 + 2M dudv + N dv9
R Edu2 + 2Fdudv + Gdv2
deducem că, în lungul unei linii asimptotice C, avem
.!. cos 0
R
= o.
Dacă .!.. =I= O, rezultă cos 0 = O, deci 0 = ~. Normala principală .în
R . 2
punctul M al liniei asimptotice C făcînd un unghi drept cu normala la su- =
prafaţă, ca şi tangenta la C, pwnul oscul,ator în M la C este tangent la
suprafaţă. · ·
Dacă - în lungul liniei asimptotice C - avem.!_= O, linia C es.te o
. R
dreaptă. Planul. osculator într-un. punct al unei drepte fiind nedeterminat„
conYenim să considerăm drept plan osculator, în lungul dreptei C, planul
tangent la suprafaţă. Cu această convenţie, proprietatea este complet demon-
strată .
. Reciproc, să presupunem că planul osculator în punctul curent al unei
-curbe C, situată pe suprafaţa- S, este tangent Ia suprafaţă, deci 8 = 2:.. Avîn·d ·
2
în•vedere formula (5), deducem că, în lungul curbei C, a doua forml funda-
mentală a suprafeţei este nulă: ·:
Ldu2 +.2M dudv + N dv 2 = O,
ceea ce înseamnă că C. este linie asimptotică.
Propl'ietăţ1 ·rigide ale suprafeţelor
· : .'; Potrivit proprietăţi•i d·emonstrate, o generatoare a ·unei suprafeţe _S

(d · -dreaptă ce· ap·arţine. sti·prafeţei) est~ Unie asimpto~ică·.
1
. . ·: ;;_ _
Deducem că generatoarele unei suprafeţe riglate constituie una· din
familiile de linii asimptotice ale suprafeţei. şi, ca urmare: lint'.ile asimptotice
ale unei cuadrice sînt generatoarele - reale sau imaginare - ale cuadricei 1 •
Dacct suprafaţa S e1te desfăşurabilă, amîndouă familiile de linii asi~p-
totice coincid cit familia generatoarelor suprafeţei.
În adevăr, suprafaţa fiind riglată, una din familiile de linii asimptotice
coincide cu familia generatoarelor suprafeţei. Pe de altă parte, punctele unei
suprafeţe desfăşurabile fiind toate parabolice, avem
LN-M 2 =0,
astfel încît primul membru al ecuaţiei (38) este un pătrat perfect. Rezultă
că cele două ecuaţii (38") - care definesc cele două familii de linii asimpto-
tice - se confundă, deci cele două familii de linii asimptotice sînt confundate.
· Recipţoc, dacă cele două familii de lînii asimptotice ale unei :suprafeţe
sînt confundate, su prafaţa este desfăşurabilă. ·. :
Jn adevăr, putem presupune, făcînd eventual o transformare de coordo-
nate curbilinii pe suprafaţă, că liniile asimptotice (duble) coincid cu una
din familiile de curbe coordonate, de exemplu cu familia u = consth
Ace;ista înseamnă că avem.
M:=O, N=O,
adică, ·ţinînd seamă de formulele (6),
nv1·u = o, fi.vi\, = o,
şi prin urmare vectorul fi.v este nul3. Înseamnă că fi. depinde numai de u, nu
şi de v.
1 Din geometria analitică se ştie că o cuadrică nedegenerată are două familii de
generatoare distincte: reale în cazul J1iperb0Joidului cu o pînză şi paraboloidu]ui hiper-
bolic şi imaginare în cazul elipsoidu]ui, hiperbo]oidu]ui cu două pînze şi parabo]oidului
-_
. .. e 1e d oua~ f am1·1··
elipti~.C 11 d e 1·mn
.. as1mptot1ce
' ' un d conf un d ate, d"1scr1mmantu
f'" ' ' 1 ce 1ei
de_.a doua forme fundamentale este nul şi această formă este un pătrat periec~
+
± (Pdu Qdv) 2, P şi Q fiind funcţii de u, v. ·-.1
Ecuaţia diferenţială a liniilor asimptotice (dub]e) este deci
Pdu + Qdv = O.
Prin integrare, obţinem ecuaţia în termeni finiţi a liniilor asimptotice, pe care o
putem presupune scrisă sub forma .
I,
f{u, v) = C, (C = const.).
Dacă liniile asimptotice nu coincid cu vreuna din familiile de curbe coordonate,
fiictnd transformarea
U = f (u, v), V = v/
familia v = const. se păstrează (se transformă în fa~iJia V =
const.).~ iar familia do
linii asimptotice devine familia .U =
const. .
3 Dacă iiv n-ar fi nul, ,ir fi perpendicular pe vectorii netoliniari i'u şi fv, deci ar
fi coliniar cu ii, în contradicţie cu faptul că n„ este perpendicular pe ii (cum ~e v~de «Jcri-

vtnd relaţia n2 = 1, în raport cu v). . ··• . · : ·. · , , > . ·. '··
21 - Geometria diferenţiolă
Notînd cu R vectorul de poziţie al punctului curent al planului tangent

în punctul M, al cărui vector de poziţie este r, ecuaţia vectorială a acestui
plan este ·
(.R - r) n = o,
sau
.Rn = rn,
ceea ce înseamnă că distanţa p a planului tangent, la or1gme, este dată
de formula
p = rn.
Prin derivare în raport. cm v, obţinem .
Pu = Fvn + Fiiv.
Însă
r„n = O (deoarece n este normal la suprafaţă), iar ii.,, = O (cum
am mai sus), deci p 0 = O, astfel încît scalarul p nu depinde nici el de v.
văzut
Înseamnă că planul tangent la snprafaţă nu depinde decît de parametru.l u.
Aşadar, suprafaţa pentru care cele două familii de Jinii asimptotice sînt
confundate apare ca înfăşurătoarea unui plan variabil care depinde de uri
parametru, deci este desfăşurabilă.
Dacă suprafaţa S nu este riglată şi are regiuni ale căror puncte sint
hiperbolice şi regiuni ale căror puncte sînt eliptice, aceste regiuni sînt sepa-
rate - în general - de o curbă r, linia parabolică a suprafeţei, dată _de
ecuaţia ·
LN-M2 = O,
constituită din punctele parabolice ale suprafeţei.
Liniile asimptotice care trec prin orice punct M al unei regiuni de pun~ctc
hiperbolice sînt reale distincte, cu tangente distincte în M, pe cînd liniile
asimptotice prin orice punct al unei regiuni de puncte eliptice sînt imaginare.
Dacă punctele unei suprafeţe (sau ale unei porţiuni a suprafeţei) sînt
hiperbolice, putem raporta suprafaţa la reţeaua liniilor asimptotice. Presu-
punînd că este realizată această situaţie,. ecuaţia (38) - a liniilor asimp-
totice - admite soluţiile v = const. şi u ~ const., de unde rezultă că avem
L = O, N = O.
Reciproc, dacă aceste relaţii sînt verificate (identic), ecuaţia liniilor
asimptotice admite soluţiile v = const. şi u = const., deci suprafaţa este
raportată la liniile asimptotice.
În virtutea formulelor (7) şi (8), relaţiile precedente se scriu
(fuFv'f'uu) = O, (FuF0 'F.,,.,,) = O.
Înseamnă că vectorii fuu, F.,, 0 se exprimă liniar în funcţie de fu,· r.,,:
ruu = aFu + br,,,, Fvu = a'ru + b'rv, (39)
~, b, a', b' fiind anumite funcţii de uşi v.
Propriletiill J'lgide ale supraletelor 323
Prin urmare vectorul de poziţie al punctului curent al suprafeţei este

soluţie a sistemului de ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al doilea (39).
Invers, o soluţie r(u, v) a acestui sistem constituie vectorul de poziţie
al punctului curent al unei suprafeţe S, raportată la liniile asimptotice. În
adevăr, în virtutea sistemului (39), coeficienţii L, N ai celei de-a doua forme
fundamentale stnt nuli. Dacă (i\lvl'uv) =/= O, M este nenul, ceea ce înseamnă
că suprafaţa nu degenerează într-un plan.
Avem deci teorema:
Condiţia necesară şi suficientă ca o suprafaţă să fie raportată la liniile
asimptotice este ca vectorul de poziţie 1'(u, v) al punctului curent al supra-
feţei să verifice un sistem de ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al doilea
de forma (39).
10. Liniile asimptotice ale suprafeţelor riglate nedesfăşurabile. Se găseşte
uşor că ecuaţia diferenţială a liniilor asimptoticc 1 ale suprafeţei riglate
F • F0 (v) + u ă(v),
este
2(1'~ăă')dudv- [(ăr~r~) + ((ăă'r~) + (ăr~ă"))u + (ââ'ă")u ]dv = 2 2 O.
În ipoteza - în care ne situăm în cele ce urmează - că suprafaţa
riglată nu este desfăşurahilă, ecuaţia precedentă se descompune în ecuaţiile
dv= O, (40)
du
dtJ
------
{â?~ ;:;}
2 (r~ ăă'}
+ {a;:~ 4"}2 (r~+ăâ')(âă' ;:;} u + 2(âă'
..;.._.____,;_...;......_--=.;_
il"')
---'--
(1~ ăă'}
u2 •
(41)
Ecuaţia (40) ne dă v = const., deci (cum ştim) generatoarele rectilinii

constituie una din familiile de linii asimptotice ale unei suprafeţe riglate.
Cealaltă familie de linii asimptotice este dată de ecuaţia (41), care
este - în general - o ecuaţie de tip Riccati, despre care ştim că o putem
integra prin cuadraturi, atunci cînd cunoaştem o soluţie particulară.
~ Dacă însă (ii â' ă ) = O, deci dacă generatoarele suprafeţei sînt paralele
11
cu un plan fix, cînd suprafaţa riglată este o suprafaţă cu plan director2 , ecua-
ţia (41) este o ecuaţie liniară şi se integrează prin cuadraturi.
De asemenea, dacă (â ;:~ r~) = O, deci dacă generatoarea prin punctul
curent M al curbei directoare C0
p = Fo(v}
este situată în planul osculator în M la C0 , altfel spus: dacă curba directoare C0
este linie asimptotică a suprafeJei riglate, ecuaţia (41) este o ecuaţie de tip
Bernoulli şi se integrează prin cuadraturi.
1 Utilizăm ecuaţia {38')
D du 2 + 2D' dudtJ + D" dt/1 = O
echivalentă cu (38).
a v. cap. IV, § 17, 3.
21*
Geometrie diferenţială
•.... În. sfîrşit, dacă (ăă'ă") = O.şi (ăF~r~).= O (deci dacă suprafaţa·este
ctfp'lan director şi curba directoare este linie asimptotică)-, ecuaţia (41) este
o ecuaţie liniară şi omogenă, care se integrează printr-o· ·cuadratură. ·
., Din teoria ecuaţiilor diferenţiale se ştie că raportul-simplu a trei inte-·
graţe particulare ale zmei ecuaţii liniare dy = P( x)y
· .. .
Q( x) este consiant;
. dx .:
+
Prin urmare, dacă U1(vL U2(v), U3(v) sînt trei integrale particulare ale eouă
ţiei(41), unde presupunem (ăă' ă") = O, avem
-U3-(tJ) - = c o n st.
- -- -ui(t)
u 3 (v) - u2 (v)
Integralelor u1 (v), u2 (v), ua(v) le corespund trei linii asimptotice, rep~e->
zentate de ecuaţiile '
r = r0 (v) + ui(v) ă(v), (i · f, 2, 3).
Fie M1 , M 2 , Ma punctele în care cele trei linii asimptotice ~înt tăiate
de generatoarea corespunzătoare valorii v, şi t 1 , t 2 , ta abscisele - pe gen~i:a-
toare - ale acestor puncte, originea (pentru abscise) fiind punctul în care
generato~rea se sprijină pe curba directoare r = rlJ(v). .:, .
Avem deci
p~~D urmare
MiMj = tj - li = (u 1 - ui) · I â I, (i, j = 1,2,3).
Deducem
= const •.
.. .
1: ; . Putem deci enunţa teorema:
· :~.... Rap_ortul simplu al punctelor în care trei linii. ţisimptotice ale unei su-·
ilţff~ţe cu p.lan directo,r sînt tă_iaţe de o genera~oa:re .. oar.~care este constant.
:-···Dacă- (â·ă'â") =f=. O, (41) este~ ecuaţie Riccati.sau Bernoulli.
ştie că bir.aportul a patru integrale particulare ,ale unei ecuaţii: /:lic~
Se
cati· este,· C(J1tstant . .Această proprietate subzistă: evident~ şi pentru o ecuaţie
liniară, precum şi pentru ecuaţia Bernoulli1 în care ,degenerează ( 41) :cînd
(ar~ r~) = O.
1
,i·• ·: .• -~ ln adevăr, prjn · sµbstituţia u = -:- , care este o· tt~nsforma~e omografică. ·paJţ,!-.
c,HJrn; o . ecuaţie . Bernoulli de forma 'U?· . ','., ~- .. ..: ·."'\
,_,.
du . I
- = P(v)u Q(tJ) u2
dv
+
se transformă în ecuaţia liniară .
-dw + P(tJ)w + Q(t:) = O. ·.. ! r· • • ~d .. ·t

dtJ
Proprietăţi rigide ale supralţtelor
Prin urmare, dacă u 1 (v), u2 (v), u 3 (v), u4 (v) sînt P.atru integralţ_ p~rti-
,culare ale ecuaţiei (41), avem
u 3 (v) - ui(v)
U3 (v) - Uz(V)
Raţionînd în continuare ca mai sus, ohţin~m ţ_eorema:
Biraportul punctelor ·în care ·p~tru li~ii asimptotice ale unei suprafeţe
riglate sînt tăiate _de o generatoare· oarecare este constant.
A p lica ţ i i. I. Linii asimptotice ale elicoizilor Ji suprafeţelor de:
rotaţie. .
Ecuaţia elicoizilor, care au axa Oz drept axă de rotaţie, este
r = it(cosvl + sinv}) + [f(u) + hv]k, (h = const.).
Avem
Fu= cos vi+ sinv] + f'k, + ucosvj + hk,
'rv =- usinvl
N= 'fu Xrv = (hsinv- uf'cosv)l-(hcosv + uf'sinv)} + uk,
Fuu = f" k, ·r'U = - sinvl + cosv}, Fvv = _··uc~svl _:.-usinv},
D =·NFuu = uf", D' = Nru11 = . - h, DP =·Nrvv = u2 ( .
Deducem că ecuaţia diferenţ.ială a liniilor asimptotice ale elicoizilor
este
uf"du2 - 2h du'dv·+ u 2 f'dv 2 .= O,
• aceasta ne d...a, rezo
iar . · 1vin
" d "m raport cu -du , (I)
dv
. du h ± Vh 2 - U3 rr .
dv = .uf" . •
.Membrul al doilea depinzînd numai de u, înseamnă· că ecuaţiile finite
ale liniilor asimptotice ale elicoizilor se obţin prin cuadraturi.
. Dac~ - în ecuaţi.a elicofailor .şi în. ecuaţia d_iferenţială. (I) .a liniilor
asimptotice ale elicoizilor - facem h = O, _obţinem ecuaţia suprafeţelor de
rotaţie (în jurul axei Oz) · :· ·
F = ucosv•i + usinv} +f(u)k·.
şi ecuaţia diferenţială a liniilc;,r :asimptot_i_oc;, alţ sup_rafeţelor de rotaţie
, ·f" du2 + uf' dv1 = -0;- ·. · . (II)
.a cărei integrare se poate efec-tua pri~ _cu~draturf ··
II. Să se determine liniile ~si~ptoţic.~ .a~e, supr~foţe~
1 k-
= . +-
+ SIDVJ) u .
" • I 'I
F U ( -COSVl,
.
326 Geometrie dilerentlalif
Această suprafaţă fiind o suprafaţă de rotaţie, rezultă, ţintnd seamă

de (II), că ecuaţia diferenţială a liniilor asimptotice este
2
- du2
ul
- dv2 = O,
şi se descompune în ecuaţiile de primul ordin
f2du =dv, V2du = -dv.
u u
Deducem că ecuaţiile în termeni finiţi ale celor două familii de linii
asimptotice sînt
,, ,,
u = Ce V'i, u = C' e- Yî
iar ecuaţiile vectoriale sînt respectiv
,,
_E_ _..!...
ce Vî sm n-
'f = Ce Va cos vi+
~ . VJ.. +e--k,
0
,,
_ _!_ -~ V2
r = C'e Y2 cos vi+ C'e Y"i sin V]+ T!c.
11. Linii de curbură. Teorema lui Monge. Teorema lui Joachimstahl.
Ştim că, fiind dată o suprafaţă S
r(u, v), 'i' =
într-un punct M(u, v) al suprafeţei, care nu este ombilic, există.. două tan-
gente reale ortogonale, tangentele principale, cărora le corespund curburile
principale {valorile extreme ale curburii normale). Tangentele principale
sînt date de ecuaţia
L du + M dv M du + N dv
(42)
Edu +Fdv Fdu +Gdv
Se numesc linii de curbură ale unei suprafeţe curbele, situate pe suprafaţă,
care dnt tangente tn fiecare punct al lor uneia din tangentele principale prin.
acest punct.
Din definiţie rezultă că ecuaţia diferenţială a liniilor de curbură ale
suprafeţei S este ecuaţia (42) 1 • Scriind-o sub forma
(EM - FL) du 2 + (EN - GL) du dv+ (FN - GM) dv 2 = O (43}
1 Sau ecuaţia
echivalenti .
D du + D' dv_ D' du + D"do
(42')
E du +
F dv - F du G dv • +
În cazul cînd suprafaţa S este dată prin ecuaţia implicită
: = f (z, y},
ecuaţia diferenţială a liniilor de curbură este
dp dq
+ +
0
dz pdz dy qd:
Proprietăţi rigide ale supraleţelor 327.
şi rezolvînd-o în raport cu du, obţinem două ecuaţii diferenţiale de primul

d1J
ordin
du du
-d1J = q,1 (u, v), -
d1J
= q,2 (u, v),
fiecare din aceste ecuaţii definind o familie de linii de curbură ale suprafeţei.
Aşadar, totalitatea liniilor de curbură ale suprafeţei S, date de ecuaţia
diferenţială (42), este formată din două familii, printr-un punct oarecare M
al unei porţiuni regulate - fără puncte ombilicale - a suprafeţei trecînd o
curbă din fiecare familie, tangentă uneia din tangentele principale în M.
Liniile de curbură constituie astfel o reţea de curbe ortogonale pe suprafaţă.
Ecuaţia. (43) este nedeterminată dacă suprafaţa este un plan (deoarece
L, M, N stnt identic nuli) 1 sau o sferă (deoarece punctele sferei sînt toate
puncte ombilicale) 2 , deci liniile de curbură ale planului Ji sferei sînt nedeter-
minate.
Altfel spus, orice curbă aparţinînd unui plan sau unei sfere poate fi
considerată drept linie de curbură (a planului, respectiv sferei).
Să presupunem că suprafaţa - diferită de un plan sau o sferă - este
raportată la liniile ei de curbură drept curbe coordonate u = const., v = const.
În acest caz, liniile de curbură constituind o re.ţea ortogonală, avem F = O.
Ecuaţia diferenţială (43) devine· astfel
EM du 2 + (EN - GL) dudv - GM dv 2 = O.
Scriind acum că linia u = const. - în lungul căreia avem du = O,
dv =I= O - verifică această ecuaţie, deducem M = O.
Reciproc, dacă avem F = M = O, ecuaţia diferenţială a liniilor de
curbm·ă este
dudv = O,
deci liniile de curbură sînt curbele u = const., v = const.
Aşadar, pentru ca liniile coordonate ale unei suprafeţe ( diferită de un
plan sau o sferă) să fie linii de curbură, este necesar fi suficient să avem F = O,
M=O.
În paragraful precedent am stabilit formula lui Rodrigues
dr +
p d n = o, (44)
unde diferenţiala dr, a vectorului de poziţie al punctului curent al supra-
feţei, şi diferenţiala dn, a versorului n al normalei, sînt calculate în lungul
uneia din tangentele principale, .iar p este raza de curbură principală cores-
punzătoare. Reciproc, dacă vectorii dr şi dn sînt coliniari, deci sînt legaţi
printr-o relaţie de forma
dF +i\dn = O, (44')
direcţia acestor vectori este direcţia uneia din tangentele principale în
punctul M (în care sînt calculate diferenţialele dr, dn), iar scalarul A este
raza de curbură principală corespunzătoare.
1 § 21, 1, aplicaţia I.
1 § 21, 1, aplicaţia II şi § 22, 5.
328 Geometrie diierenţlală ·· .. ;·
Avînd în vedere că tangenta într-un pun<;ţ oarecare M al unei linii de

curbură este una din tangentele principale în M, putem enunţa teorema
generală:
În lungul unei linii de curbură a supra{eţei S este verificată formula tui

Rodrigues (44). Reciproc, dacă - în lungul unei curbe C a suprafeţei S, în
fiecare punct Mal acestei curbe-vectorii dr fi dii. sînt coliniari, deci sînt legaţi
printr-o relaţie de forma (44'), curba C este linie de curbură a suprafeţe~, iar
~ raza de curbură principală corespunzătoare tangentei
(principale) în M la C.
Putem demonstra acum teorema lui Monge:
Pentru ca normalele la o su prafaţă S - în lungul
unei curbe C - să genereze o suprafaţă desfăfur~bilă,
este necesar §i suficient ca C să fie linie de curbură a.
suprafeţei.
Să presupunem că normalele suprafeţei S, în lungul
curbei C, generează o suprafaţă dcsfăşurabilă :E. Des-
făşurabila :E poate fi diferită de un con s~u un cilindru„
poate fi con, sau poate fi cilindru.
În primul caz, normalele suprafeţei S - în lungul
Fig. so curbei C - rărn.în tangente unei curbe r, muchia de
întoarcere a suprafeţei :E. Fie M punctul curent al
curbei C, T punctul de contact - cu r - al normalei în M la S
(fig. 80), r vectoruţ de poziţie al lui M, ii. versorul normalei în M la S, r*
vectorul de poziţie al lui T.
Vectorul MT fiind coliniar cu ii., avem
MT = pii.,
p fiind un scalar (abscisa lui T pe normală), funcţie de coordonatele u, 11
ale lui M.
Avem deci relaţia
r* = F+ pii., (45)
care constituie ecuaţia vectorială a curbei r.
Prin diferenţiere; obţinem
dr*= dr+ pdii. ii.dp.+ (46)
Potrivit ipotezei, vectorul dr* - situat pe tangenta în T la este r-
coliniar cu ii., deci
dr*= Hl.
De asemenea, ii fiind ver~orul · normalei la suprafaţă, avem
iidfi. = O, ndr = O.
Înmulţind scalar cu ii ambii membri ai relaţiei (46), obţinem A= dp.
Rezultă că (46) se reduce la formula lui Rodrigues
dr + p dfi. = O, (47}
curbură a suprafeţei S, scalarul p fiind raza de curbură
încît curba Ceste linie de
principală corespunzătoare tangentei în M la C. In virtutea ecuaţiei (45),.
punctul T este centrul de curbură principal relativ la tangenta în M la C.
\
Proprietătl rigide ale .suprctfetelor
. Dacă desfăşurabila -~ este con, .fie T vîrful acesttţi: con; ·M punctul

~urent al curb.ei C. Relaţia (45) subzistă, ca şi· (46)i--unde însă .dr* ::::;: O,,
deoarece vectorul de poziţie r* al lui T este coµstant..
, ;.· . .-lnmulţind cu n, din (46) - unde dr* =
O .:.+-(deduţem dp ;:= O, incit:
1
{46) se reduce la (47): curba C este linia· de curbură, a suprafeţei S. · .

În sfîr.şit, dacă ~este.cilindru, normala în-lungul curbei C - la S ---1.
păstrîrid· direcţia fixă, n este constant, deci dn ;=;, O. Formula lui Rodrigues
este''verificată considerînd..!.. = o. Deci Ceste linie 'de cu;hură . . . : .. ::
p . . .
Să considerăm acum o linie de curbură.Ca suprafeţei S. ·ln. lungul c1irbei C
esţ,c v~rificată formula lui Rodrigues. Curpura principa·lă ~, corespttn~ă-
. . p . .
toare .tangentei în punctul curent Mal curbei C, poate fi _funcţie de coordona-
tele u, v ale lui M, poate fi o constantă nenulă sa'u poate fi nulă.
Situîndu-ne în primul caz, fie T punctul - pe normala în M la S _:_, al
-0ărui vector de poziţie F* este dat de (45), unde F şi;; sîrtt, ca mai sus, vectorul
de poziţie al lui M şi versorul normalei în M la S. · .
:_ · Cînd M descrie linia de curbură C, T descrie o curbă r, reprezentată· de
ecuaţia (45). Prin diferenţiere, obţinem relaţia·( 46)., iar-de aici,. ţinînd seaină
de (47), deducem
dr*= ndp,
ceea ce înseamnă. că normala în M la S este tangentă în T la Aşadar, r.
suprafaţa ~, gene'rată de normalele suprafeţei S în lungul liniei .de curbură C,
este desfăşurabilă, avînd drept muchie de întoarcere curba reprezen-. r,
tată de ecuaţia (45). .
Dacă.! = const., indicînd şi de astă dată prin T punctul - de pe·
p
normala în M la S - al cărui vector de poziţie F* este dat de (45), în virtu-
tea formulei lui Rodrigues din (46) rezultă dr* : O, deci r* = const. Aşadar,
T este fix, încît suprafaţa ~ (generată de normalele la S în lungul liniei de
curbură C) este un con cu vîrful în T.
În sfîrşit, dacă..!.. = O, din formula lui Rodrigues rezultă dn = O,
p
deci n = const.: L este un cilindru.
Teorema este astfel complet demonstrată. .
Putem observa că, dacă desf ă§urabila ~, generată de normalele supra-
feţei S în lungul unei linii de curbură C, este con, C este cu~bă sferică, iar dacă
~ este cilindru, C este o curbă plană1.
Teorema precedentă, ne permite să demonstrăm teorema lui Joachim-
stahl:
Două suprafeţe, car~ au o linie de curbură comună, se- taie sub un unghi
constant. Reciproc, dacă două suprafeţe se taie sub un unghi constant, în lungul
unei curbe. C c_are este linie de curbură pentru una din 'suprafeţe, Ceste linie de
curbură· -ş'i pentru cealaltă. · · ·· .
1 v. cap. III, § 14, 16, observaţii.

330 Geometrie dilerenJiaJă
în adevăr, să presupunem că suprafeţele S şi S* au linia de curbură .C

comună. Potrivit teoremei precedente, normalele Ia S, în lungul curbei C,
generează o suprafaţă desfăşurabilă, a cărei muchie de întoarcere (Ia care
normalele sînt tangente) este o evolută r
a curbei C. In mod asemănător,
normalele la S*, în lungul curbei C, generează o suprafaţă desfăşurabilă,
a cărei muchie de întoarcere este o altă evolută r* a curbei C.
în virtutea teoriei evolutelor!, deducem că normalele la S* în lungµl
curbei C se obţin rotind de acelaşi unghi Ci> normalele la S, în lungul
curbei C, în jurul tangentelor acestei curbe.
Altfel spus, S şi S* se taie sub un unghi constant în lungul liniei de
curbură comune C.
Reciproc, dacă suprafeţele S şi S* se taie sub un unghi constant Ci> în
lungul unei curbe C, care este linie de curbură pentru S, înseamnă că nor-
malele la S, în lungul curbei C, generează o suprafaţă desfăşurabilă, a cărei
muchie de întoarcere r
este o evolută a curbei C.
Deoarece normalele la S*, în lungul curbei C, se pot obţine rotind nor-
malele la S, în lungul curbei C, de unghiul constant Ci>, în jurul tangentelor
la C, rezultă (în virtutea teoriei evolutelor) că normalele în lungul curbei
C la S* sînt tangente- unei curbe r*, deci sînt generatoarele unei suprafeţe
desfăşurabile (pentru care I'* este muchie de întoarcere). Prin urmare C
este linie de curbură şi pentru S*.
Teorema lui Joachimstahl este complet demonstrată.
Orice curbă aparţinînd unui plan sau unei sfere fiind linie de curbură
pentru plan sau sferă, rezultă, în virtutea teoremei lui Joachimstahl, · că,
pentru ca un plan - sau o sferă - să taie o suprafaţă după o linie de curbură,
este necesar §i suficient ca planul--::-- respectiv sfera - să taie suprafaţa sub. un
unghi constant.
A p l i ca ţ i i. I. Să se determine liniile de curbură ale suprafeţei.
z = log (cos a; cos y).

Punînd a; = u, y = v, ecuaţia vectorială a suprafeţei se scrie
F = ui + v} + (log cos u + log cosv)k.
Avem
Fu=1,-tguk, Fv=J-tgvk,
1 1
E = 1 + tg u =2
--
cos 2 u
, F = tgutgv, G =1 + tg v = --,
2
cos 2
"
N = Fu X F0 = tgul + tgv} + k,
1 ;: 1 -
Fuu = - - -
cos1 u
~, Puv = O, Fvv = - --k,
cos v
2
1
D=Nruu=-~,
cos 2 u
D'=Nruv=O, D"=NFv=--
„ -·
cos1 t1
1 v. cap. III. § 14, 16.

Proprietăll rigide ale supraletelor 331
Deducem că ecuaţia diferenţială a liniilor de curbură se scrie1

1 1
--du --dv
cos 9 u cos9 11
-1- - - - - - - - - - - - - -1- -
--du+ tgutgv dv tgu tgv du+ - - dv
cos2 u cos'v
sau, mai simplu,
du 2 dv
--=--,
cos 2 u cos2 v
a
şi se descompune în ecuaţiile de primul ordin
-du- - -dv- , -du- - - - dv
-.
cos U cos t1 cos U cos 11
lntegrîndu-le, obţiuem ecuaţiile finite
tg (: - ; J cotg (: - ; } = C, tg ( : - ; ) tg (: - ; } = C',
ale celor două familii de linii de curbură ale suprafeţei date.

li. Liniile de curbură ale suprafeţelor de rotaţie. O suprafaţă de rotaţie
fiind dată prin ecuaţia
_r = ucosvi + usinv] + f(u)k,

găsim uşor că avem
F = O, M = O.
Aceasta înseamnă că liniile de curbură ale unei suprafeţe de rotaţie sînt
curbele meridiane §i paralelii.
12. Suprafeţe paralele. Fiind dată suprafaţa S, să considerăm, pe nor-
mala în punctul curent M, vectorul MM* de modul constant l.
Cînd M descrie suprafaţa S, extremitatea M* a vectorului MM*
descrie o suprafaţă S*, care se numeşte suprafaţă paralelă cu S. Suprafaţa S
avînd ecuaţia ·
'f = 'f (u, v)
iar ii fiind versorul normalei în M la S, f ic r* vectorul de poziţie al cores-

pondentului M* al lui M. Rezultă că S* este reprezentată de ecuaţia
F* = F + Eln,
unde e = +
1 sau - 1, după cum MM* şi n sînt de acelaşi sens sau de
sensuri contrarii.
1 Utilizăm ecuaţia (42')
D du + D' dv D' du + D" dv
E du + F du = F du + G dv '
echivalentă cu (42).
Geometrie dilerenJială
Prin· diferenţiere:, obţinem · relaţia

dr* =dr+ eldn. {48)
Înmulţind scalar cu n ambii membri ai acestei relaţii, deducem
ndr* = o,
ceea ce înseamnă că n este vector normal şi pentru S*.
Aşadar, normalele suprafeţei Ssînt normale§Î pentru suprafaţa paralelă S*.
Deducem, de asemenea, că, dacă S* este paralelă cu S, şi S este paralelă
cu S*. Spunem că S §Î S* sînt paralele.
,nvers, dacă normalele suprafeţei S sînt totodată normalele altei supra-
feţe S*, cele două suprafeţe sînt paralele.
În adevăr, putem presupune ecuaţia suprafeţei S* scrisă sub forma
r* = r + ln.
Diferenţiind, obţinem
dr* = dr + l dn + ii dl,
de unde, înmulţind scalar cu ii, rezultă dl = O, deci l = const. Cele două
suprafeţe sînt paraleţe.
Dacă punctul M ·descrie o linie de curbură a suprafeţei S, normala
-în. M la. S generează o suprafaţă desfăşurabilă. Însă normala în M* {cores-
pondentul lui M) la S* generînd o suprafaţă desfăşurabilă, curba des-
crisă de M* este linie de curbură a suprafeţei S*.
Avem deci propoziţia: ·
Dacă punctul M descrie o linie de curbură a supra/eţei S, corespondentul
M* al lui M descrie de asemenea o linie de curbură a suprafeţei paralele S*.
Fie C şi C* două linii de curbură corespondente ale suprafeţelor paralele
S şi S*, p şi p* razele de curbură principale cores·punzătoare tangentelor
în punctele corespondente M şi M * ale curbelor C şi C*.
Avem (formula lui Rodrigues)
dr+ pdn = o,
dr* + p*dn = o.
Scăzînd aceste relaţii şi ţinînd seamă de (48), obţinem relaţia simplă
p* = p- el. (49)
,13. Evoluta unei suprafeţe. Congruenţe de normale. Fie C1 şi C2 liniile
de curbură prin punctul ţegulat M (u, v) diferit de un ombilic - al suprţt
feţei S
r = r(u, v).
·tn._virfiitea teo~e~e·i· lui Monge·, normalele la S în lungul curbelo°ţ C1
şi C2 generează două suprafeţe desfăşurabile S1 şi S 2 , pentru,._ !!*:i-e nor~aJ~ D
în M este o generatoare comună (fig. 81). Punctele .de- contacţ ~Jţ :rţormalei
r
D cu muchiile de întoar~~re_rdi 2 ale de_sfăşura1;>i1~lor S1 şi S 2 sînt1 centrele
de curbură principale, -0,.1< şi '.!1 în :M: ·:._ ·
• . : 2.· ...
._· ... ·
1 Cum rezultă din demonstraţia dată teoremei lui Monge. - .i":: ·.. • :.-_.; .:.
Proprietăli rigide ale suprafeţelor ,333
Cînd M descrie suprafaţa S, centrele de curbură 0 1 şi '2 2 descriu două

pînze l: 1 şi ~ 2 ale unei suprafeţe l:, care poartă numele de suprafaţa centrelor
suprafeţei S. Pînza l: 1 putînd fi, de asemenea, considerată drept locul geome-
r
tric al curbei 1 (cînd linia de curbură C1 variază, coincizînd succesiv cu
toate liniile de curbură ale familiei căreia-i aparţine), iar l: 2 locul geometric
al curbei r 2 , înseamnă că normalele suprafeţei S sînt tangente celor două pînze
ale suprafeţei centrelor. Da.torită acestui fapt, suprafaţa centrelor se numeşte
şi evoluta suprafeţei S. Evoluta suprafeţei S este evoluta oricărei sziprafeţe
para le le cu S.
Observînd că normalele suprafeţei S con-
stituie o familie de drepte depinzînd de doi
parametri (coordonatele u, v pe S), deci· o ·
congruenţă de drepte (a cărei suprafaţă direc-
t9are este suprafaţa S în~ăşi), înseamnă că des-
_făşurabilele S 1 şi S 2 prin D sînt desfăşurabilele
(!OJ'!,gruenţei, care au comună generatoarea D,
centrele de curbură principale '2 1 ~i '2 2 sînt
focarele generatoarei D, iar evoluta L este
suprafaţa 'focală a congruenţei. Congruenţa
constituită din normalele unei suprafeţe se
numeşte congruenţă de normale.
Planele P1 , P 2 tangente dcsfăşurabilelor S1 ,
S 2 , în lungul generatoarei comune D, sînt
planele focale ale generatoarei. Cum unghiul
la.n·gentelor principale în M la S este unghiul
plan al diedrului format de P 1 , P 2 , deducem
· că P 1 , P 2 sînt perpendiculare.
Fig. 81
Planele focale ale generatoarei unei con-
gruenţe de normale sîn.t perpendiculare.
În virtutea teoriei congruenţelor de drepte1 , desfăşurabilele congruenţei
normalelor suprafeţei S sînt circumscrise suprafeţei focale (evolutei): S 1
pînzei l: 2 în lungul unei curbe r; prin '2 2 , iar S 2 pînzei l: 1 în lungul unei
curbe r; prin '2 1 • Deducem că tangentele în '2 1 la r 1 şi r; sînt conjugate
şi.aceeaşi proprietate au. tangentele în '2 2 la P 2 şi r;.
· · Deoarece planul P 2 este perpendicular pe P 1 şi tangent la l:1 în 0 1 ,
rezultă că P 1 , osculator curbei r 1 în '2 1 , conţine normala la l: 1 în '2 1 , deci
r 1 este geodezică penţru l:1 • În mod asemănător se vede că r 2 este geodezică
pentru l: 2 • Putem deci enunţa propoziţia:
· Muchiile de întoarcere ale des/ ăşurabilelor unei congruente de normale
sînt linii geodezice ale "suprafeţei focale .
. Am văzut că _o ·co~diţie necesară· pentru ca o congruenţă de drepte: să
fie congruenţă de normale este ca planele focale ale generatoarei să fie per-
pendiculare. Vom arăta că această cond-iţie este şi suficientă:
1
Raţionamentul direct 1fără a apela la teoria congruenţelor de ~repte;·~u pre~ini
nici o dificultate. · · · .. •
334 Get>metrie dllerentlală
Fiind dată o congruenţă de drepte pentru care planele focale ale genera-
toarei sînt perpendiculare, există o infinitate de suprafeţe, paralele, ale căror
normale sînt dreptele congruenţei date.
În adevăr, fie congruenţa
F = F0 (u, v) + tâ(u, v),
r0 (u, v) fiind vectorul de poziţie al punctului curent M 0 al suprafeţei direc-
toare S 0 , iar â (u, v) versorul generatoarei prin M 0 a congruenţei. Desfăşu
rabilele congruenţei sînt determinate de ecuaţia diferenţială1
aro aâ â) du2 + [(OFo aâ â) + (aFo aâ â)] dudv

( au + ,aro aă ă )dv2 = o, (50)
au au av av au av av
în sensul următor: această ecuaţie defineşte pe S0 două familii de curbe,
anume curbele după care S 0 este tăiată de desfăşurabilele congruenţei. În
ipoteza în care ne-am situat, desfăşurabilele prin generatoarea curentă D se
taie ortogonal, încît familiile de curbe definite de (50) sînt reale distincte.
Presupunînd că am raportat suprafaţa S 0 la curbele definite de (50), avem
(orau aâ
0 ă) = O, (or 0 oâ a) = 0. (51)
au av av
Planele focale P 1 , P 2 ale generatoarei D - prin M 0 (u, v) - fiind, în
aceasta... situaţie,
. . determmatc
. . . ora
l versoru I a- şi. vectoru
le - , oro
- , tangenţi. 1a
au OV
curbele coordonate prin M 0 ale suprafeţei S 0 , relaţiile (51) exprimă că vec-
.• -tlă ş1. oâ
torn -
d. I · .. ·
, perpcn icu uri pe ii, smt s1tuaţ1 m
· îilsa. .
· . . p ş1· p , respectiv.
1 2
~ ~ .
unghiul vectorilor oă., oă este unghiul plan al diedrului format de P 1 , P 2

au ov
şi cum, prin ipoteză, acest dicdru este drept, înseamnă că oă şi aa sînt per-
au av
d . or0 • oP0 d .
pcn 1culari, respectiv, pe - ş1 - , ec1 avem
ov au
aa ar = o, aa ar = o. (52)
au av av au
În condiţiile (52), putem determina o funcţie t(u, v), astfel incit supra-
faţa S, reprezentată de ecuaţia ·
F = r0 (u, v) + t (u, v) a(u, v),
să aibă drept normală generatoarea D a congruenţei, deci să avem
âdF = O.
1 v. cap. IV, § 17, 9.

Proprietăti rlglde ale supraleJelor 335.
ÎJi adevăr, această relaţie se scrie dezvoltat

ă(dr0 + ădt + tdâ) = O
sau
ădr 0 + dt = O,
adică
_ 01'0
dt = - a - dU - â oro
-
dV.
ou 01'
Condiţia
_! (- â or0 ) = _! (- a 010 ) ,
av au ou av
careexprimă că dt este o diferenţială totală exactă, este (cum se vede imediat)
echivalentă cu (52), satisfăcută (prin ipoteză) identic.
Deducem astfel pentru t(u, v} expresia
t(u, v) = - f(ă 010 du+ â
010
dv)+ C, (C....:... const.).
J au av
În consecinţă, obţinem familia de suprafeţe paralele reprezentate de
ecuaţia
F = F0 (u, v) + [t 0 (u, v) + C] â(u, v),
astfel că normalele acestor suprafeţe sînt dreptele congruenţei date.
Propoziţia este demonstrată.
· 14. Formula lui Euler. Indicatoarea lui Dupin. Vom stabili acum
o formulă, datorită lui Euler, cu ajutorul căreia se poate uşor studia
variaţia curburii normale într-un punct M al unei suprafeţe S (fig. 82).
Presupunînd, în acest scop, că suprafaJa este
raportată la liniile de curbură drept curbe coordonate
u. =const., v =
const., înseamnă că avem
F = O, M = O,
încît curbura normală.!.. în punctul M (u, v}, co-
Pn
respunzătoare tangentei (du, d·v} 1 este dată de
formula (dedusă din (21))
1 Ldu2 + Ndv2 (53) Fig. 82
Pn Edu2 + Gdv2
Curburile principale .!._ şi.!.. în M, corespunzătoare tangentelor ·la
P1 P2
liniile de curbură V = const. şi u = const. prin M, respectiv, se determină
făeînd succesiv, în (53), dv = O, şi du = O. Obţinem astfel
1 L 1 N
. -=-,-=-· (54)
Pt E P2 G
·,
1
Tangenta care corespunde diferenţialelor du, dv, al curci vector director· este
Pudu + rvdv, vectorii Fu şi 1\, fiind calculaţi în M.
/
/
/
/
336: · Gşometrie di_ierept_~q)_ă.,. /
Fie cp unghiul tangentei (du, dv), corespunzăto·are 'curburii normale..!._,

" Pn
cu tangenta principală corespunzătoar~ c~rburii :fiP1
(tangenta Ia linia .de
~; ~ ..
curbură v = const.). Ţinînd seamă ··de formula
' . '
:: :: r.;
cos V =
Edu8u + F(du8v + dv8u) + Gdv8v
VEdu 2 + 2Fdudv +' Gdv
- 2 VE8u 8 + 2F8u8v + G8v2 '
care dă unghiul a două t~ngentc _într-un punct al suprafeţei, obţinem
2 Edn2 . . 2 Gdv2
COS cp = - - - - - -2 , Slil cp = - - 2- - - - (55)
Edu2 + Gdv Edu + Gdt~.
Cum (53) se poate scrie
1 L Ed~ N Gd~
Pn =E~ Edu 2 + Fdv2 + G · Edn2·+ Gdv 2
ţ(nînd seamă de (53) şi (54) deducem formula lui ~uler

_!_ -:- cos 2 <p + sin 2
cp.
(5'6)
Pn P1 P2
Cu ajutorul acestei formule putem studia cu uşurinţă variaţia curburii
normale în M, făcînd să varie7,e unghiul cp •
. În ceea ce priveşte·curburile prin~ipale .!.. şi.!.., date de ecuaţia· ·(29),
P1 Pa ·
se poate întîmpla ca acestea să fie de acelaşi semn, sau de semne contrar~~,.
sau una nulă 1 .
1 1
. D aca- - ş1· - smt
" de ace I aşi. semn, curb ura norma I'"'a -1 pastreaza
... ... ace 1aşi.
P1 Pa Pn
semn pentru toate valorile lui cp, aparţinînd intervalului [O, 1t]2, astfel incit
toate secţiunile normale în M au concavitatea de aceeaşi parte a planului
tangent în M: suprafaţa este convexă în punctul M, care este punct clipti(? al
suprafeţei. , · ·
. În acest caz, tangentele asimptotice (pentru care curbura normală. este
nulă) sînt imaginare, deoarece rădăcinile ecuaţiei
tg2cp = ·_ Pa , (57)
P1
ciţrora_ le corespund tangentele asimptotice, sînt imaginare.
:-:
1 1
1 Excludem din consideraţie cazul cind - =-
= O. ln acest caz, formuia
P1 fs
lui Euler ne dă ..!_ = O pentru toate tangentele prin 1.l/, care este astfel punct pJanar al
Pn
suprafeţei.
2
,,_ . .făcînd pe ·ip să. val'ioze de la O la 1t' obţinem toate tangentele în M deci." ioate
,,,, valorile pe care Je poate lua curbura· normală. . ,: . , :·, . · · : ,.:., •. ·.
Proprietă,t. ·rigide ale. ·suprdfetelor 33:7.
1
:... ... D· a.că .:.,_ ·· 1 d .. . 1 l . ·1 I.
ş1 - s_1:11t · e semne .cont~aru,_ pentru une ~ va or1· a c _iti. cp'
A
'.·:. : ' '. P.1 . Ps .. _ , . . . · · ;

curbura normalii._ este_ pozitivă, pentru· altele negatiyă: unele secţiui:ii J)O~
male au concavitatea de o parte a planului tangent, altele de cealaltă parte.
Suprafaţa este cu curburi opuse în M, care ţste-punct hiperbolic al suprafeţei.
Tangentele asimptotice sînt în -acest caz reale distincte, corespunzînd
r.ădăcinilor q, 0 şi•· 7t :___ ci:o :ale ecuaţiei . (57), cuprinse : în intervalele
(o,;,,.,;,7tr. ....
Putem deci enunţa propoziţ.ia:
Tangentele principale într-un punct hiperbolic al unei suprafeţe sînt bisec-
toarele unghiurilor f01·mate de tangentele asimptotice .
.' ·Altfel sp~s:
· · · Î·ntr-o regiune hiperbolică (constituită din punct~ h~perbolice) a unei
suprafeţe, reţeaua liniilor de curbură bisectează reţeaua. liniilor asimptotice.
. În sfîrşit, dacă una din curburile principale este nulă, curbura normală
păstrează acelaşi semn pentru toate valorile lui cp, afară de o singuri\:valoare,
pentru care se anulează. Toate secţiunile normale prin· M au ·concavitatea
de aceeaşi parte a planului tangent, afară de secţiunea corespunzătoare
valorii care anulează curbura normală, pentru care punctul M este (în gene-
ral) punct de inflexiune. Punctul M este punct parabolic ·al suprafeţei şi
ta:pgentele asimptotice sînt confundate.
1
~entru a urmări sensul variaţiei curburii normale cînd cp creşte 2 de
. Pn
la O la·1t, este convenabil să scriem formula lui Euler sub forma
_!_ = _!_ -( _!_ - _!_} sin 2<p.
Pn P1 P1 P2
Putem de asemenea utiliza o anumită reprezentare grafică, indicatoarea-
lui Dupin.
În adevăr, curbura normală 1
, corespunzătoare tangentei (du, d'IJ)
Pn
în M, este definită prin relaţia
1 1
-=±-,
Pn Rn
1
unde - este curbura secţiunii normale Cn pr!n tangenta (du, dv)., semnul
·. Rn
1 Ecuaţia (57) se descompune în ecuaţiile
tg cp =+ V- P2 '
~
tg cp =- V- Pa •
~ .. .
Prima are o singură rădăcină cp0 în intervalul . (o, 2:.) , ia~.~ doua .o singură rădă-.
2 . .
cinl cp1 în intervalul (;, 1t) . Deoarece însă tgq>o. ~ - tg o·
· 2 Pentru a vedea ·în 'co inter~ate· ..!.. creşte şi în ce intervale des(?rţ_şte. ·
Pn · ....;.s.
22
338 Geometrie diferenţială /
din membrul al doilea fiind + sau - după ,c~m sensul pozitiv al normalei
principale a curbei Cn, în M, este acelaşi sau opus sensului normalei în M
la suprafaţă. În virtutea acestei relaţii, formula lui Euler se scrie
R n cos s cp + R n sm· 11
cp = ± 1. {58}
P1 Ps
Despre curburile principale putem presupune că sînt amîndouă pozitive,
1
sau > O.ş1 -1 < O, sau 1 > O. ş1 -
1
= o·d·....
, upa cum punctu 1 M este.·.
P1 P2 P1 P2
eliptic, hiperbolic sau parabolic1 •
Cazul I: M este eliptic. În acest caz„
presupunînd O< ..!._ < ~, în membrul al
P1 P2
doilea al formulei (58). trebuie să consi-
derăm semnul +.
f, Dacă punem
~ = VRn cos <p, "I) = sin cp, · (59} l'Rn
din (58) obţinem ecuaţia
Fig. 83 ~ + "1J2 = 1,
P1 P2
a unei elipse, ale cărei semiaxe sînt p1 > V V"p;
(fig. 83). Această elipsă
constituie indicatoarea lui Dupin relativă la punctul eliptic M.
Vom presupune c,ă indicatoarea este construită în planu] tangent în M
la suprafaţă, axele indicatoare fiind dirijate în lungul tangentelor principale
(axa a cărei lungime este 2 Vp1 fiind dirijată în lungul tangentei corespun-
..
zatoare curb uru
.. -1 ) ·
P1
Potrivit formulelor (59), coordonatele polare (raza polară şi unghiul
polar) al punctului curent P al indicatoarei sînt VRn şi <p.
În consecinţă, putem urmări variaţia razei de curbură Rn, deci a curburii
;n a secţiunii normale Cn, cînd <p variază, urmărind variaţia razei polare a
punctului curent al indicatoarei. Deducem că valoarea maximă. a razei de
curbură Rn este p1 , deci valoarea minimă a curburii ~ este _!_, iar v_aloar~-a
Rn P1
minimă a razei de curbură
Rn este p2 , deci valoarea maximă a curbu-
rii~ este ~. Dacă cp ·creşte de la O la 11: _, Rn descreşte de la p1 la p2 deci ~
Rn Ps 2 Rn
creşte de la _!_ la .!.. , iar dacă cp creşte de la ~ la 1t, R11 creşte de la p2 la p1 ,
h ~ 2
deci ..!._ descreşte de la _!_ la _!_ ·
Rn P2 P1
1 Schimbăm - eventual - curbele coordonate între ele, ceea ce arc drept efect
schimbarea sensului vectorului normal N = Pu X i'v•
"-- '
Proprietăţi rigide ale supraleielor 339
Raza polară ~ neputînd fi infinită, curbura ~ nu poate fi nulă pentru

Rn
valori reale ale lui cp: tangentele asimptotice sînt imaginare.
Cazul I I: M este hiperbolic. În acest caz există valori ale lui <p pentru
care primul membru al formulei (58) este pozitiv şi valori pentru care este
negativ. Luînd în membrul al doilea semnul sau - , după cum primul +
membru este pozitiv sau negativ, obţinem formulele
R
n cos
s
<;> + R n sm. q> = + i,
2
P1 P2
Rn cos cp 2
+-
Rn sin cp
- - =-1,
2
P1 P2
prima referindu-se la secţiunile normale care au concavitatea îndreptată
spre partea pozitivă a normalei în M la suprafaţa S, iar a doua la secţiunile
care' au concavitatea spre partea negativă a normalei.
Ţinînd seamă de (59), obţinem ecuaţiile
.r. + 1l2 = 1,
P1 Pa
;2 1l2
-+-
P1 P2
=-1,
a două hiperbole conjugate, care constituie indicatoarea lui Dupin relativă.

la. punctul hiperbolic M (fig. 84).
Presupunem şi de data aceasta că indicatoarea este construită în planul
tangent în M, axele indicatoare fiind dirijate în lungul tangentelor princi-
~pale în M (axa de lungime 2 Vp1 în lungul f
tangentei. corespunzătoare curh urn
.. - 1) •
P1
Asimptotele indicatoarei coincid cu tangen-
tele asimptotice (reale) în M, care fac
- cu tangenta principală corespunzătoare f
curburii..!.. -unghiurile cp 0 şi 1t-cp0 , soluţii
P1
ale ecuaţiei (57), cuprinse în intervalele
(o, ;) şi(;, 7t) respectiv 1
. Fig. 84
1 ln adevăr, asimptotele indicatoarei sînt date de ecuaţia

;2 îjll
-+-= o,
P1 Pa
deci ecuaţiile asimptotelor sînt
"I)=± V-:: ;.
22*
./
Dacă <p creşte de la O la <p 0 , Rn creşte de la p1 la . oo, deci .!... des-

Rn
creşte de la la O; dacă cp creşte de la cp 0 la r-• ; Rn descreşte de· 1a
.!... in-
P1 2
finit la I p2 I, deci _!_ creşte de la O la - - ; dacă cp creşte de la ~
1
Rn I P2 I
1 1
la 7t - cp 0 , R~ creşte de la I p2 I la oo, deci descreşte de la - - la O;
Rn I P2 I
iar dacă O, ..!... = O
P1 P2
şi ţinînd seama de (59), din formula (58) obţinem ecuaţia
;2
- = 1,
P1
care reprezintă două drepte paralele cu axa ordonatelor:
~ = VP1, ~ = - VPi,
Aceste drepte constituie indicatoarea lui Dupin relativă la punctu]
parabolic M (fig. 85). ·
Ca şi în primele două cazuri, presupunem indicatoarea construită în
planul tangent în M, axa absciselor coincizînd cu tangenta principală cores-
V ...
punzatoare curb uru
.. -1 •
P1 n-
p Deducem că, dacă cp creşte de la O ]a 2-'
Rn creştţ de la p1 la oo, deci .!... descreşte de Ia .~
Rn · · Pr
o la O, iar dacă cp creşte de la ; la 1t, Rn descreşte
t de Jn oo la p1 , deci ..!... creşte de la O la
1
. Rn ~
15. Reţele conjugate. Să considerăm, pe stipra-

fa1a S, o familie de curbe dată printr-o ecuaţie de
forma
Fig. 85· cp (u, v) =-const. (60)
Diferenţiind, obţinem
cpudu + cpvdv = O.
Rezultă că. tangenta în punctul M ·( u, v), la o curbă C - din familie -
. du
care trece prin acest punct, este determinată de ..r~p~rtu_l -dv·'dat de formula
..
_du <P.v
-=--·
dv fu
Proprietătl rigide ale supraletelor . 341
Pentru a obţine tangenta conjugată tangentei în M la C, înlocuim, în

·-condiţia de conjugare
L duou+ M(du8v + dvou) + Ndvov = O, (61}
du • tpv
pe prm-- ·
dv <?u
Deducem astfel ecuaţia diferenţială
8u M<pv-Nu
- =-- ----,
8v · L <pi,- M <?u
a unei a doua familii de curbe
~ (u, v) = const.
Cele două familii de curbe formează o reţea de curbe, prin fiecare punct
alsuprafeţei - sau al unei porţiuni regulate a suprafeţei - trecînd o sin-
gură curbă din fiecare fami_lie, astf_el că tangentele la cele două curbe sînt
~onjugate. Spunem ·că cele două familii constituie o reţea conjugată (sau un
sisiem conjugat). .
· Pe orice suprafaţă există o singură reţea conjugată ortogonală, consti-
tuită din linii~ de curbură ale suprafeţei.
Această propoziţie este consecinţa faptului că tangentele principale
·.~ într-un punct (diferit de un ombilic) al unei suprafeţe-constituie unica
pereche de tangente conjugate şi ortogonale1 „
Dacă familia de curbe (60) coincide cu familia de curbe coordonate
u = const., familia de curbe conjugate este dată de ecuaţia diferenţială:
Mou + Nov = O, (62}
obţinută făcînd du, = O în (61). De asemenea, familia de curbe conjugate
cur-belor v = const. este dată de ecuaţia
Lou +Mov= O, (63}
obţinută, făcînd dv = O în (61).
· Pentru ca familia de curbe conjugate familiei u = const. dată de (62),.
să fie constituită din curbele v = const. (în lungul cărora avem 8.v = O),.
este deci necesar şi suficient să avem M = O.
Ţinînd seama de- a doua formulă (9), condiţia M = O se scrie
(F uFvF uv) = O.
Înseamnă că vecţorii Fu, Fv, ~uv sînt linillr dcpe,ndenţi, deci sînt _legaţi
ţn}ntr-o relaţie de forma
· .·,.~· i'uv .. ~~u + ~Fv; · .(64):
·unde a şi b' sînt ·anumite. fu~cţi( d,( U„ şi t<.,·•.·-~
. ~ ;, •· ... ..
.
,·
. ·.. :· ~ . -: ·~;
l V. § 22, 8.
Prin urmare vectorul de poziţie r(u, v) al punctului curent al supra-

feţeieste soluţie a ecuaţiei cu derivate parţiale (64), care este o ecuaţie
Laplace1.
Invers, o soluţie Puv a unei ecuaţii Laplace (64), care nu verifică ecuaţia
unui plan2 , constituie vectorul de poziţie al punctului curent al unei supra-
ieţe S, raportată la o reţea conjugată.
Putem deci enunţa teorema:
Pentru ca o supra/aţă să fie raportată la o reţea conjugată, este necesar
.şi
su/ icient ca yectorul de poziţie F (u, v) al punctului curent al suprafeţei să
Yerifice o ecuaţie Laplace (64).
Cel mai simplu exemplu de ecuaţie Laplace îl constituie evident ecuaţia
'uu = O,
-0are defineşte suprafaţa
r = p(u) a(v), +
p (u) şi a(v) fiind funcţii arbitrare de u şi v, respectiv.
Această suprafaţă., ale cărei curbe coordonate formează (în virtutea
·teoremei precedente) o reţea conjugată, poartă numele de suprafaţă de trans-
laţie, deoarece curbele coordonate v = const. se obţin prin translaţii dintr-o
-0urbă a acestei familii, şi aceeaşi proprietate au curbele u = const.
În adevăr, fie C0 şi C două curbe aparţinînd familiei v =const., corespun-
zătoare valorilor v0 şi v. Fie apoi M0 (u, v0 ) şi M (u, v) punctele în care
-curba u = const., corespunzătoare valorii u - taie curbele C0 şi C. Menţi
nînd pe v0 şi v constanţi şi lăsînd pc u variabil, M 0 şi M descriu curbele C0
-şi C, respectiv, şi avem
M 0M = F (u, v) - F (u, v0 ) = a(v) - a(v0 ) = const.,

-0eea ce înseamnă că C se obţine printr-o translaţie din C0 •
Demonstraţie asemănătoare pentru curbele u = const.
Vrem să arătăm acum că, printr-o transformare omografică sau printr-o
transformare polară (corelaţie polară), unei reţele conjugate - situată pe o
.suprafaţă S-îi corespunde o reţea conjugată 3 situată pe transformata supra-
feţei S.
Pentru a demonstra această propoziţie, este suficient să arătăm că două
tangente conjugate ale unei suprafeţe S se transformă, printr-o omografie
-sau printr-o corelaţie polară ·(polaritate în raport cu o cuadrică nedegene-
rată), în două tangente conjugate ale transformatei suprafeţei S.
ln adevăr, printr-o omografie, unei curbe C a suprafeţei S îi cores-
punde o curbă C' a transformatei S', tangentei D în punctul curent M
1 Ecuaţia vectorială (64) este echivalentă cu ecuaţia scalară
8uu = a8u +
b8v, (64')
-verificată de coordonatele x (u, v), y (u, v), z (u, v) ale punctului curent al suprafeţei.
z A spune că r(u, 11) nu verifică ecuaţia unui plan, revine a spune că x (u, v), y (u, v),
z (u~ v) sînt soluţii liniar independente ale ecuaţiei (64'). : ·. ' •
8 Altfel spus: Proprietatea unei relels - de a fi conjugată - are caracter proiectiJJ
.şi dual.
Proprletăli rigide ale supraleJelor 343-
al curbei C îi corespunde tangenta D' în corespondentul M' al lui M,

planului tangent IT în M la S îi corespunde planul tangent IT' în M' la S',
iar dreptei caracteristice Â a lui 1 IT îi corespunde (cum se vede uşor) dreapta.
caracteristică Â' a lui IT'. Prima parte a propoziţiei este demonstrată„
Pentru a demonstra a doua parte a propoziţiei, să observăm că, printr-o- .
corelaţie polară, unei suprafeţe S îi corespunde o. suprafaţă 2 S*, astfel încît
unui punct Mal suprafeţei S îi corespunde planul tangent IT* la S* în cores-
pondentul M* al planului tangent IT în M la S. Unei curbe Ca suprafeţei S
îi corespunde o suprafaţă desfăşurabilă I:* (înfăşurătoarea planelor cores-
pondente punctelor curbei C), circumscrisă suprafeţei S*, curba de con-
tact C* fiind corespondenta suprafeţei desfăşurabile I:, circumscrisă supra•
feţei S în lungul curbei c~ Tangentei D în punctul curent M al curbei C
îi corespunde caracteristica Â * a planului tangent IT* - corespondentul
lui M - la S*, iar caracteristicii Â a planului tangent IT în M la S îi corespunde
tangBnta D* în M* la C*. Propoziţia este astfel complet demonstrată„
O tangentă asimptotică fiind autoconjugată, în virtutea demonstraţiei
de. mai sus rezultă propoziţia:
Printr-o omografie sau o corelaţie polară, unei linii asimptotice a unei:
suprafeţe S îi corespunde o linie asimptotică a transformatei suprafeţei S ..
§ 24. Curbura unei suprafeţe
16. Curbura totală şi curbura medie. Fiind dată o suprafaţă, produsd

1
K=--,
P1P11
al curburilor principale, se numeşte curbura totală sau curbura lui Gauss a
suprafeţei, iar semisuma curburilor principale
H = }__ (2- + 2-)

2 P1 P2
se numeştecurbura medie a suprafeţei3 •
Curburile principale fiind invariante faţă de transformările de coordo-
nate carteziene ortogonale ale spaţiului şi faţă de transformările de coordo-
nate curbilinii pe suprafaţă, curbura totală şi curbura medie sînt de asemenea
invariante faţă de aceste transformări.
1 Considerat ca aparţinînd familiei planelor tangente suprafeţei S în lungul curbei C.
2
Dacă suprafaţa S este dată punctuâl, suprafaţa S* rezultă definită tangen/iar
(ca înfăşurătoarea unei familii de plane depinzînd de doi parametri, coordonatele curbi-
linii u, t.1, pe S), şi invers.
8 Curbura totală a fost introdusă de Gauss, în Disquisitiones generales circa super-
ficies curvas (1827), iar curbura medie de Sophic Germain (1831).
· Matematicianul romîn Emanuel Bacaloglu a considerat (în 1859} o altă curbură,.
avînd expresia ~
8 pf
(~·+ 1
.!_ • - -
3 P1Pa Pi
+..!.)
(a se vedea Al: l\fyller, Scrieri matematice,
Editura Academiei R.P.R., 1959, p. 373). Cu ajutorul curburii totale şi curburii me-
dii, curbura lui Bacaloglu are expresia }__ (3H2 - K).
2
Geometrie:i diferenţială
: \ Ţinînd seamă de ecuaţia. (29), care determi~ă curburile principale,

-de,duc.em. -formulele ~ ~-; . ~ • !
, K. LN-:-M2
= - - -2 , .'~(~Şt
EG';_F
H = EN - 2FM -t GL
:(66)
2(EG-F2)
Potrivit fo:rmulei (65), într-un punct eliptic curbura totală este p0.zitwă,;
;intr.-u.nul hiperbolic este negatiYă, iar într-unul parabolic este nulă.
în paragraful precedent1 am arătat că, dacă Q suprafaţă este desfăşu
.r4bilă, cele două familii de linii asimptotice ale suprafeţei sînt confundate,
,deci LN - M 2 =
O, şi reciproc. .
Putem deci enunţa . propoziţia echivalentă:
Condiţia necesară şi suficientă ca o suprafaţă ·să fie desfăşura bilei. e~te
.să aibăcurbura totală identic nulă.
Ob ser v a ţ i c.
În· cazul cînd suprafaţa este dată printr-o ecuaţie
·explicită
z = f (x, y),
;prima şi a doua formă fundamentală fiind
ds 2= (1 + p 2 )dx2 + 2pqdxdy + (1 + q2 )dy2 ,
1
v1 + p2 + q2 (r dx + 2sdxdy + .tdy ),
-:;::::===~- 2 2
•curbura totală şi curbura medie au expresiile

J( = __rt_-_s_ 2
__
(65')
(1 + p2 + q2)2
H = (1 + p )t - 2pqs + (1 +
2
q2)r ·.
(66'
2 (1 + p2 + q2)3f2
A p l i c a ţ i e. Să se calculeze curbura totală şi medie pentru elicoidul

,drept cu plan director
r = u (cos v l + sin v ]) + av k ..
Găsim
E = 1, F = O, G = u2 + a2 ,
1
L = O, .1.vl = -
Yu' + a2
, N = O.
Deci
.K = LN
. .- M1
.=-+ a. 3 = - . ă '
u2 1
EG - F2
u +a (u2 + a 2 ) 2
2 3
H = EN- 2FM_+ GL = O.
· 2(EG-F2 )
1 v. § 23, 9.
Proprietăli rigide ale suprateţelor 345-
•
17. Theorema egregium1 • Ecuaţia lui Gauss. Potrivit formulei (65),.
cur.bura totală a unei suprafeţ,e este raportul dintre di~criminantul celei de-a
doua iorme fundamentale şi -:discriminantul primei '°forme fundamentale.
,-Curbura. totală se poate ,însă exprima numai cu ajutor!,ll coeficienţilor
j:,rirn:ei forme "fundamentale Ji 'derivatelor lor ·parţiale de primul ~i al doilea-
ordin2.
Pentru a demonstra această importantă teoremă a lui Gauss, observăm
că - în virtutea relaţiilor (7) - avem
DD"-D' 2
K=--- ·
2 2 (EG-F )
Va fi de ajuns ·deci să ·arătăm că DD" - D',2 se exprimă cu. ajutorul

coeficienţilor primei forme :fundamentale şi derivatelor lor parţiale de pri-
mele două ordine .
. În acest scop, avem în vedere formulele (8), care exprimă coeficienţii D,.
D', D ", precum şi identitatea vectorială 3
â â' â 'b' â c'
(â b c)(ă' b' c') = b â' b b' b e.' •
c â' c b' f c'
Obţinem
;2
u. fufo FuFvv ,2u FuFv 'u'uu
FuFv ~ F,,,Fvv Fur'f) r;, i\/fuu
; f ufuu F„.,F11,u f uufvv FuFuv F,luv r!v
Însă
F! = E,Fu.Fu = F,F~ = G,
ş1 prm derivare obţinem relaţiile 4
rufuu = !_Eu, rvruu =Fu _!_Ev,

2 2
(67)
1 Tl,eorema egregium (în latineşte) înseamnă teoremă însemnată, deosebită, remar-

cabilă. .
2 Prin urmare, curbura totală este un element care aparţine geometriei intrinseci o
suprafeţei.
3 Această identitate exprimă regula de înmulţire a determinanţilor.
' Relaţiile (37) (cap. V, § 19, 10).
Geometrie dilerentială
Deducem astfel
1
E F F V --GU
2
E F !.E
2 ·V
DD" - D'2 -= F G .!.G

2 V
F G 2-G
2 u
.
1 1 .!_E 2_ G
-2 EU FU
- - EV
2
Fuu'f vv 2 V 2 u r!v
Dezvoltînd determinanţii din membrul al doilea şi ordonînd după
E, F, G, obţinem
4(DD" - D' 2) . 4d(Fuilvv -F~v) E(G! EvGu -2FuGv) + + +
(68)
+ 2
+
F (EuGv-ErPu-2Fv.Gu -2Ei;Fv 4F11,Fv) G (Eu+ E„Pu-2Eu,Fv)• +
Dacă derivăm a treia relaţie (67) din stînga în raport cu u şi pe a doua
în raport cu vşi scădem relaţiile obţinute, ·avem
FuuFvv - .r:w = Fuv- ~ (Evv + Guu}·

Obţinem în definitiv ecuaţia lui Gauss
1 1
LN - M2 = -2 (2Fuv - Euv - Guu) + -4Â [E(Gt + EvGv - 2FuGv) +
+ F(Eu.Gu-E-,;Gu-2Fv.Gu-2EvFv +4FuFv) +G(E~+ EuGu-2EuFv)], (69)
iar de aici formula
K -1
= 4a 2
[2d(2Fuo -
.
Evi• -Guu) + E(Gt + EvGu - 2FuGv) +
+ F (EuGv-E ,Gu-2F Pu-2EvFv + 4FuFv) + G (E! + EuGu -2EuFv)],
1 1 (70)
care exprimă curbura totală cu ajutorul coeficienţilor primei forme funda-
mentale şi derivatelor lor parţiale de primul şi al doilea ordin.
Teorema lui Gauss este astfel demonstrată1 •
Din această teoremă rezultă o serie de consecinţe.
Două suprafeţe izometrice au, în puncte corespondente, aceeaşi curbură
totală.
Anterior 2 am arătat că o suprafaţă desfăşurabilă este izometrică cu
un plan.
Demonstraţia propoziţiei reciproce: O supra/aţă izometrică cu un plan
este desfăşurabilă, este :imediată. .
În adevăr, o suprafaţă izometrică cu un plan are (ca şi planul) curbura
totală nulă, deci, în virtutea unei propoziţii stabilite mai sus 3 , este desfă
şurabilă.
1 In virtutea acestei teoreme, noţiunile de punct eliptic, punct hiperbolic şi punct

parabolic aparţin geometriei intrinseci.
s v. cap. V, § 20, 14-.
v. § 23, 9.
ProprleU1tl rigide ale· suprafeţelor 347
O b serva ţie. Dacă reţeaua de curbe coordonate este ortogonală,

avem F = O şi formula (70) devine
\ K -1- (Ev11 + Guu) + -4E11G- 1

= - 2EG (EG! + GE! + EEi,GI) + GEuGu) ; (70')
dacă metrica suprafeţei arc forma izotermă

ds 2 = E (du 2 + dv 2 ),
obţinem
K =_..!_[(Eu)
2E E
+(Ev)],
E u v
ceea ce se mai scrie

K =- 2
~ [(logE)uu + (logE)uu]; (70")
iar dacă metrica suprafeţei are forma geodezică
ds 2
= du 2
+ Gdv 2
,
obţinem
1 1
K =4G
-2 ~u - -2G
Guu,
sau
K = - V~ (VG)uu· (70'"}
18. Suprafeţe de rotaţie cu curbură totală constantă. Un deosebit interes

prezintă suprafeţele cu curbură constantă (aceeaşi în toate punctele supra-
feţei), numite mai scurt suprafeţe cu curbură constantă.
Suprafeţele cu curbură constantă pozitivă se numesc suprafeţe sferice,
iar cele cu curbură constantă negativă. suprafeţe pseudosferice.
Ne propunem să determinăm suprafeţele de rotaţie cu curbură constantă.
Ecuaţia unei suprafeţe de rotaţie în jurul axei Oz fiind
F = u(cos fJi + sin tJj) + / (u)k, (71)
şi presupunînd că suprafaţa este sferică, de curbură totală K = 1

(a =
a'
= const.), obţinem ecuaţia diferenţială
a 2/'f" = u (1 + f' 2 ) 2 • (72)

Această ecuaţie scriindu-se încă
a1f'df'
---=udu
(1 + f'l).1 '
deducem
d: = :C va• - 0 + u •
f = du
2
I
C- u 1
348'. · ··.Geometrie. diferenţială
Deci cota punctului curent al suprafeţei de rotaţie· (ţn jurul axei Oz),
-căutate, este
z -. f _._.± .ya2 - C + u2 .,
~. -C---ud u . 2 ,: (73)
Am presupus constanta de integrare nulă, căci aceasta revine a da
sistemului de axe o translaţie în lungul axei Oz.
În ce priveşte constanta C, vom ·distinge cazurile: C = a 2 , C < a 2
ş1 C > a2•
În cazul cînd C = a 2 , (73) devine
z= ±( udu = =f ( d(a2 - u2) = =f Va2 - u2,
J Va' - u2 J 2 Va2 - u9
deci ecuaţiile parametrice ale suprafeţei sînt
x = ucosv, y = usinv, z = =f Va 2 - u2„
de unde obţinem ecuaţia
x2 + y2 + z2 = a2,
a sferei cu centrul în origine şi raza a.
Să presupunem C < a2 •
Curba meridiană r a suprafeţei, d~n planul x = O, are ecuaţiile1
x = O, y = u, z ya ~ ~ u du,
= ±~
2
-;;
2
adică
X = o, Z = ±(
J Va' - c-+ dy • y2
C _ y2 . (74)
Putem studia 2 forma curbei meridiane, deci forma suprafeţei, utilizînd
relaţia . · · · 1,:1:
dz - ± yas - C + y2 (75)
dy - C-y2 '
care exprima coeficientul unghiular al tangentei la r.

Expresia de sub radical trebuind să fie pozitivă, deducem, în ce pri-
veşţe valorile pe care le poate lua y,
y2~ C.
P6n ur~are, constanta C trebuie să· fie pozitivă, ~stfel incit y variază'
V V
în inte~valul [- C, C]. Este de ajuns însă să facem pe y să ya,rieze în
int~rvalul [O, VC], pentru a _tr~ge.conclµ~ii penţru tot intervalul [-VC,VC].
1 Aceste ecuaţii se obţin făcînd t1 = 2: în ~(71). -

. 2
2 Integrala care dă pe z, în (74), se mai'p.o.ate scrie
( =-===a2==C=+=·y='·s=:=:=, dy·
J V(a2-C + y2) (C-y2) '
este deci o integrală eliptică ,şi, ·ca atare,' '·multiformă (admite o
perioadă polară reală).
Procedînd ca în text, ne-· r·ef~rim .la o_. ramură~;·a integralei eliptice.
Proprietăţi rigide ale suprafeţelor 3:49
· · Puteţn :de asemenea lua semnul·+ înaintea .radicalului, în (74) şi (75).

· .. dz 2
-C D ... ("
_Dacă y _ _ O, av~~ m acest caz dy = - 0 - • aca y creşte mcepm
.. d·. ya
de la- valoare~ O), ..!!.:. creşte (deoarece numărătorul se măreşte, iar numi-
dy
torul se micşorează), iar dacă y ➔ Vc, !!.=._ ➔ oo. Sensul variaţ.iei deri-
. dy
vatei ~ , care precizează sensul concavităţii curbei, poate fi determinat şi cu
dy
ajutorul derivatei de ordinul al doilea a lui z
d 2z a2 y
dy2 = (C - 1y 2)2 ya2 -C-y2
C + y2
Indicînd prin -p şi +P valorile, pentru y = -VC şi y = + Vc,

ale acelei ramuri a funcţiei z, corespunzătoare semnului + în (74), care se
anulează pentru y = O, avem tabloul de variaţie
y -vc o vc
dz
-dy 00 + ya2 CC + 00
z -p ţ o t p
ti2z
-
_dy2
o +
Ţinînd în sfîrşit seamă şi de se~nul - , în (74) şi (75), rezultă că aspec-

tul curbei meridiane este cel din figura 86. Suprafaţa sferică poartă în acest
eaz numele de suprafaţă sferică (de rotaţie) de tip eliptic. Originea este
punct de inflexiune pentru curba meridiană, iar pentru suprafaţă este punct
.conic. ·
Fie acum C > a 2 • ·
În acest caz, în ce priveşte valorile pe care le poate lua y, avem
. ~ ~ a2 ~ y2 ~ e,
deci y variază în intervalele [V C - a 2 _, Vc] şi [-Vc, a 2 ] •. -vc -
. .. . Indicînd prin -p şi p. valorile, pentru y : şi y = Vc' ale acelei
ramuri a funcţiei z, corespunzătoare semnului +, în (74), care se anulează
-vc
pentru y = ± VC - a 2 , obţinem_ ţabloul- de variaţie · ·
y
dz
-vc -VC- a2-- yc - ai 1/C
-dy 00
+ o o + 00
z -p t .() o t p
· d 2z . ...,_
-·
dys
•!,.r ..
7. ~!q. f ..
I,•
350· Geometrie diferentială
Prin simetrie faţă de Oz, ceea ce revine a considera semnul - în faţa radi-
calului, în (74), deducem că aspectul curbei meridiane este cel din figura 87.
Punctele curbei meridiane corespunzătoare valorilor y = ± VC - a9 sînt
puncte de întoarcere de prima speţă. Suprafaţa poartă în acest caz numele
de suprafaţă sferică (de rotaţie) de tip !,iperbolic.
z
z
Fig. 86 Fig. 87
Trecem acum la determinarea suprafeţelor pseudosferice de rotaţie, de

curbură totală ]( = _.,!_, (a = const.).
a2
În locul ecuaţiei diferenţiale (72) avem acum ecuaţia
a 2 f' f" u (1 +
) = O,
2 2
+ /'
de unde rezultă (ca mai sus) că ecuaţiile curbei meridiane a suprafeţei, din
planul x = O, sînt
a; = O, z = ±J cya' Y'+ _0-y'
0 dy, (76)
ş1 avem
!!:_ =
dy
± va• +y C - o y' •
8
-
(77)
Vom distinge cazurile C = O, C < O, C > O.
În cazµl C = O, pentru a efectua integrala 1
z = ~ -Vas- --y dys y ,
facem schimbarea de variabilă
y = asint.
1 Ramura curbei meridiane, corespunzătoare semnului - înaintea radicalului, se
obţine prin simetrie faţli. de Oy din ramura corespund.toare semnului +.
Proprietăli rigide ale suprafetelor 351
Avem astfel
~ - ( sin t dt) ,
2
z = a ( c~s t dt = a ((
J sm t Jsmt J
z = a ( cos t + log tg ; ) •
Curba meridiană este tractricea:
x = O, y = asint, z = a (cost + log tg ; ) ,
caracterizată de proprietatea că lungimea unei tangente oarecare, de la

punctul de contact la punctul de întretăiere cu axa Oz (asimptota), este
constantă (egală cu a) 1 • z
Suprafaţa are !!stfel ecuaţiile parametrice
x = asint cos v,
y = asint sin v,
z= a( cost+ logtg ~)
şi poartă numele de pseudosferă (fig. 88).
Să considerăm acum cazul C O. < !I
În acest caz, în ce priveşte valorile pe care le
poate lua y, avem
y2 ~ a2 C. +
Trebuie deci să avem C > - a 2 încît y variază
în intervalul [-Va 2 C, + Va +
2
C]. Este de ajuns Fi . 88
să facem pe y să varieze în intervalul [O, Va 2 C]. g +
Putem de asemenea lua semnul + înaintea radicalului2, în (76) şi (77).
Calculînd şi derivata de ordinul al doilea
-a2y
-----;=====-
(y2-C)2Va' + C-ys
y2-c
şi indicînd prin - p şi p valorile, pentru y = 2 C şi y = 2 + C, -Va + Va
ale acelei ramuri a funcţiei z, corespunzătoare semnului în (76), care se +
anulează pentru y = O, avem tabloul de variaţie
_Y_ -Va2 + C o Va2 + C

dz
o + va2+c
+ o
~ -C
z -p t o t p
d 2z
-dy2 +
1 v. cap, I, .§ 1, 5, aplicaţia I. .
1 Integrala care dă pe z, în (76), este elipiică.
352 Geometrie difeten/ială
Completînd prin simetric faţă de Oz curba meridiană, aspectul acesteia

este cel din figura 89. Suprafaţa pseudosferîcă se numeşte, în acest caz,
suprafaţa pseudosferică (de rotaţie) ,de tip eliptic. Originea este punct conic
al s~prafeţei (punct de inflexiune pentru curba meridiană). -
In sfîrşit, să considerăm cazul C > O.
În cc priveşte valorile lui y, avem în acest caz
C ~ y2 ~ a2 + C,
deci y variază în iritervalclc rvc, Va 2 + c] şi [-Y.a + c; -Vc].
2
' r
'\
'~
y y
Fig. 89 Fig. 90
Luînd, în (76) şi (77), semnul +

înaintea radicalului şi indicînd prin
-p şi p valorile, pentru y = 2
-Va +
C şi y = a 2 C, ale acelei ramuri V +
a funcţiei z, care se anulează pentru y = ± VC,
avem tabloul de variaţie
y - Va2 C +
-:
-·l---'----------1
VC VC Va2 +C
dz
o 00
+ 00 + o
dy
z -p t o o ţ p
dy2 +
meridiană se prezintă ca în figura 90.
Curba
Suprafaţa pseudosferică poartă numele de suprafaţă pseudosferică (de
rotaţie) de tip hiperbolic.
19. Suprafeţe minimale. Suprafeţele pentru care curbura medie este nulă
se numesc suprafeţe minimale. Denumirea se justifică prin aceea oă, dintre
toate suprafeţele ce trec prh~tr-o curbă închisă C, suprafaţa de arie minimă
are curbura medie nulă 1 •
1 Demonstraţia acestei proprietăţi se face cu ajutorul elementelor de calcul ·Yaria-
Jional.
Proprletăll rigide ale suprafetelor
Curbura medie fiind nulă, curburile principale .sînt opuse:

1 1.
-=--,
Ps P1
în orice punct al unei suprafeţe minimale.
Prin urmare curbura totală a unei suprafeţe minimale este negatiYă1.
Ţinînd seamă de ecuaţia (59), deducem că, dacă o suprafaţă este mini-
mală, tangentele asimptotice într-un punct oarecare (neplanar) al supro:feţţi
sînt perpendiculare, deci liniile asimptotice constituie o reţea ortogonală, 'şi
reciproc.
În consecinţă, indicatoarea lui Dupin a unei suprafeţe minimale este
formată din două hiperbole echilatere conjugate; · ··
Dintre suprafeţele riglate, singura suprafaţă minimală ( diferită de un
plan) este elicoidul drept cu plan director (teorema lui Meusnier şi Ca.talan).
În adevăr, se constată în primul rînd că elicoidul drept cu plan director
r = u (cos 'li i + sin v}) + a'lJ k,
are curbura medie nulă , deci este o suprafaţă minimală.
2
Invers, să presupunem că o suprafaţă riglată S este minimală.

Tangentele asimptotice într-un punct oarecare al suprafeţei S fiind
perpendiculare, cele două familii de linii asimptotice sînt ortogonale. Cum
generatoarele suprafeţei constituie una din familiile de linii asimptotice,
înseamnă că cealaltă familie este constituită din traiectoriile ortogonale
ale generatoarelor.
Planul osculat'or lntr-un punct al uneia din liniile asimptotice nerec-
tilinii fiind tangent la suprafaţă şi conţinînd generatoarea prin acest punct,
rezuhă că generatoarea este normală principală pentru linia asimptotică
considerată.
Aşadar, generatoarele suprafeţei S sînt normalele principale ale tra-
iectoriilor lor ortogonale.
Rezultă că una oarecare din traiectoriile ortogonale este o curbă Ber-
trand, cu o infinitate de curbe asociate: toate celelalte traiectorii ortogonale.
Aceasta înseamnă că traiectoriile ortogonale ale generatoarelor suprafeţei
riglate S, minimale, sînt elice circulare.
Conchidem că suprafaţa S este generată d~ normalele principale ale
unei elice circulare, deci este un elicoid drept cu plan director.
Ne propunem acum problema determinării suprafeţelor minimale de
rotaţie.
Ecuaţia unei suprafeţe de rotaţie - a cărei axă este Oz - fiind de
forma
P = u (cos 'li i + sin V}) + f (u) k,
dacă impunem condiţia ca suprafaţa să fie minimală, obţinem ecuaţia dife-
renţială de ordinul al doilea
/' (1 + /' + uf" = O.
2
)
1 Curbura totală este însă nulă în punctele planare ale suprafeţei.
s v. § 22, 6, aplicaţie.
23 - Geometria diferenţiali
354 Geometrie diferentlală ,. ··
Cum această ecuaţie se mai scrie

du . df'
-;; + f' (1 + {'2) = o,
deducem
/' = a ,
Vui - as
unde a este. o cpnstantă arbitrară, astfel încît
f= b + a log (u + Vu----a- 2 2 ),
b fiind altă constantă arbitrară.

Obţinem astfel ecuaţiile parametrice
x = ucosv, y = usinv, z = b + a log (u + Vu 2 -a2 ),

ale suprafeţelor minimale de rotaţie.
Observăm că, în a treia din ecuaţiile parametrice precedente, putem
presupune b =
O, căci aceasta revine a da sistemului de axe· o translaţie în -·
lungul axei Oz, pînă ce originea vine în punctul (O, O, b).
În ce priveşte constanta a, vom exclude cazul a = O, cînd suprafaţa
se reduce Ja planul z = O. De asemenea cazul a < O poate fi redus la
cazul a > O, prin schimbarea sensului pe axa Oz.
A_şa fiind, ecuaţiile parametrice ale suprafeţelor minimale de rotaţie
se scriu
x=ucosv, y=usinv, z=alog(u+Vu2 -a2 ), (a>O). (78)
Pentru a obţine ecuaţia carteziană a acestor ~uprafeţe, observăm că
ecuaţia care dă pe z se poate scrie
%
ea . u + yu2 - a.2.
lzolînd radicalul ş1 ridicînd la pătrat, obţinem
a ( z-a loga z-a loga)

u=- e a +e n •
2
Dacă - între aceasta şi primele ecuaţii (78) - eliminăm pe · u ş1 v,

deducem ecuaţia
z-a loga z-a loga)
Vx2 + y2 = ~2 (·e. a +e a
.
•
În sfîrşit, dînd sistemului de axe o _translaţie în lungul axei Oz pînă

ce originea vine în punctul (O, O, a log a), obţinem ecuaţia carteziană, sub
forma· cea mai simplă
V.,. + y• = ; (.-i + li-¾ l:.
a suprafeţei mi~l~ai~ .-d~ rotaţie î~ :j~·;ui ~x~·i 'oz (~ > o fiind o constantă).
;•,' ~.-.-:-•·. ,:,., . .. . :';: . .
Proprietăti rigide ale su.praletelor 355
Ecuaţiile curbei mel'idiane, situată în planul x = O, sînt
x= . O, y = ~(ef
2
+ e~f).
,,
\
meridiană este un lănţifor, a cărui bază este
Curba axa Oz (fig. 91).
Suprafaţa obţinută rotind un lănţişor în jurul bazei se numeşte cate-
noid (sau aliseid.ă). . . z
Putem enunţa astfel teorema lui Meusnier:
Singura su prafaţă minimală de rotaţie este
catenoidul.
Ţinînd seamă că
/
1 (..:..
-
2
ea + e-~)
a =
.. ,
eh_:.
a. !I
ecuaţia catenoidului se mai scrie
x2 + y2 = a2ch2..:_.
a
20. Reprezentarea sferică. Formulele lui Wein-
garten. A treia formă fundamentală a suprafeţei. Fig. 91
Printr-un punct fix, de exemplu prin originea O
a sistemului de coordonate, să ducem un vector ii* egal cu versorul ii al
normalei în punctul regulat M (u, v) al suprafeţei S
. r ...:.. r(u, v).
· Fiecărui punct regulat M (u, v) îi corespunde astfel - pe· 4era uriîta·te
S* (sfera de _rază unitate) cu centrul în O - un punct M* (u, v), extremi-
tatea vectorului n*, care se numeşte imaginea sferică a lui M. '
În ceea ce priveşte punctele singulare ale suprafeţei, imaginile lor sf~rice
coincid cu O.
·sfera S*; sau o regiune a ei, constituită din imaginile punctelbr. regu-
late ale suprafeţei S, · este reprezentată în acest mod de ecuaţia vectorială
n-* = n-( u, v.)
_ Vectorul normal ;; = n* avî~d modulul egal cu 1, deri~atele iiu şi ;;"' sîni
. perpendiculare pe ii, dec_i coplanare cu Fu şi r,,, incit avem· relaţii de forma
»u = cxru ·+
~_rv,
yFu + 3r,,.
. !"f .. , :-.
n" =
Putem calcu.I~ coeficienţii ex,-~, y, Ş, înmulţind scalar ambii membri
ai fiecăreia din relaţiile precedente cu Fu şi r,,. Ţinînd,seamă de· (6)', obţi
nem relaţiile
.;. ,:1 ··,!. ·i.E~+ F~.= - l,, . Ey + F3 = - ~'~·
Fcx + G~ = -~ M, 'Fy··+ ~3 : . _:___ N':, , .. : ..
Geometrie diferentlală' · · · · ·
de unde rezultă
FM-GL
(X=---- ~ =FL-EM,
A -t-" A .
y =--A--.'
FN-GM a =FM-EN.
A
Deducem astfel formulele lui W eingarten

_ _ FM 7 GL _
nu - A ru
+ FL-EM
A Fv,
(79)
_
Tlv = FN-GM _ FM-EN
- - - - r u + ---- r,,,.
A A ·
'
Ţinînd seamă. de aceste formule, obţinem uşor relaţia
nu X n,,, = Kru X Fv, (80)
între vectorii normali la suprafaţa S şi sfera S*, în punctele corespon-

dente M şi M*.
în virtutea relaţiei (80), vectorii i'u X l'u şi "u X ii v sînt paraleli şi
de acelaşi sens sau de sens contrar, după cum curbura totală K este pozitivă
sau negativă1 •
Deducem că, în reprezentarea sferică, orientarea unei regiuni a supra-
Ieţei S se păstrează sau se schimbă, după cum regiunea este constituită din puncte
eliptice sau hiperbolice. Imaginile punctelor parabolice ale suprafeţei S sînt
puncte singulare ale reprezentării.
. în cazul cînd suprafaţa S este desfăşurabilă, dată printr-o ecuaţie de
furma ·
i' = 1'0 (v} uă(v), +
vectorul-unitate ;; - acelaşi în lungul unei generatoare 'lJ = const. - nu
4,epinde de u (param3trul pe generatoare), ci num1i de 'IJ. Rezultă că imaginea.
sferică a unei suprafeţe desfăşurabile este o curbă.
Excludem din consideraţie, în cele ce urm3ază, suprafeţele desfăşura
~ile şi punctele parabolice ale suprafeţelor nedesfăşurabile.
Prima formă fundam3ntală a sferei S*
dn 2 = n1du2 + 2nuii 0 dudv + ii~ dv 2
se num!}şte a treia formă fundamentală a suprafeţei S.
Dacă raportul du . variază în acelaşi sens, vectorii directori

dv
dr = Pu du +P 0 dv, dii = iiu du + ii 0 dv
a două tangente carespondente (la S şi S• în punctele corespondente M şi M"') se rotesc
amlndoi în acelaşi sens sau unul într-un sens, iar. celălalt în sens contrar, după cum
curbura K este poZ'itivă sau ne·gativă.
Proprietătl rigide ale suprafeţelor 357
Punînd
e = n~, f = nuno, g = il~,
a treia formă fundamentală se scrie
dn 2 = edu2 + 2/dudv + gdv 2
•
21. Relaţia lui Beltrami-Enneper. Formula lui Enneper. Este clar, în

virtutea formulelor lui· Weingarten, că a treia formă fundamentală nu este
independentă de primele două forme fundamentale.
Pentru a găsi relaţia care leagă cele trei forme fundamentale pe care
le vom indica prin I, I I şi JI I, respectiv, avem în vedere invarianţa acestor
forme faţă de transformările de coordonate curbjlinii pe suprafaţă1 •
Să presupunem că, în urma unei transformări de coordonate curbilinii,
curbele coordonate ale suprafeţei sînt liniile de curbură. În acest caz avem
F = M = O şi deci formele I şi I I se scriu
I = E du 2 +
G dv 2 ,
(81)
li = L du 2 +
N dv 2 •
în ce priveşte formulele lui Weingarten (79), acestea devin
nu = - LE ru n- =--r,,,
0
N_
G
de unde obţinem
N8
e = L'
-,
E
f= O, g = _G ,
încît forma I I I se scrie
III= L' du 2
E
+ N1
G
dv 2 • (82)
Eliminînd pe du. 2 şi dv 2 între relaţiile (81) şi (82), rezultă relaţia
I E G
li L N
=0.
JIIL2 NZ
E G
Dacă dezvoltăm determinantul din primul membru, suprimăm fac-
torul2 EN - GL şi ţinem seamă de formulele (65) şi (66), care dau curbura
totală şi medie, obţinem relaţia lui Beltrami-Enneper3.
K•I - 2H•II +III= O. (83)

1 Invarianţa formei III este o consecinţă a faptului că III este prima formă. fun-
damentală a sferei S•.
8 Presupunem EN - GL =I= O, ceea ce înseamnă că excludem din consideraţie
· punctele ombilicale ale suprafeţei.
8 Într-un punct ombilical se găseşte că dependenţa între cele trei forme funda-
mentale se exprimă prin relaţiile
II= VK .J, III= l(..J.
Această· relaţie are cai:acter invariant în raport cu transform.ările de

coordonate curbilinii pe suprafaţă şi transformările de coordonate carte-
ziene ale spaţiului1.
Presupunînd suprafaţa raportată la un sistem oarecare de coordonate
curbilinii şi ţinînd seamă că - în raport cu du şi dv - (83) este o identitate,
deducem relaţiile
e = 2HL -KE,
f= 2HM-KF, (84)
g=2HN -KG,
dintre coeficienţii celor trei forme fundamentale .
. Ca o aplicaţie a relaţiei lui Beltrami-Enneper, vom demonstra o formulă
simplă, care exprimă torsiunea unei asimptotice cu ajutorul curburii totale
a suprafeţei. Evident, ne vom referi la o suprafaţă (sau o porţiune a supra-
feţei) constituită din puncte hiperbolice, ceea ce înseamnă că, în fiecare
punct al suprafeţei (sau porţiunii suprafeţei), K < O.
Dacă diferenţialele du, dv sînt caJculate într-un punct M (u, v) al supra-
feţei, în lungul uneia din liniile asimptotice prin M, avem
II= O,
încît relaţia (83) devine în acest caz
III+ K·l = O. (85)
reprezintă pătratul elementului de arc al liniei asimptotice.
Aici I
altă parte, planul osculator al liniei asimptotice fiind tangent
Pe de
la suprafaţă, direcţia binormalei în M coincide cu direcţia normalei la
suprafa.ţă.
Prin urmare
~ = eil, (e = ± 1),
astfel încît-din a treia formulă a lui Frcnet (aplicată liniei asimptotice) -
deducem
dn 9 1
- =-
ds 9 T2
,
adică
III 1 ...
I= T:11. (86)
Comparînd relaţiile (85) şi {86), deducem formula lui Enneper

1
- =-K. {87)
T'
1 Deoarece cele trei forme fundamentale, precum şi curbura totală şi curbura medie,
aint invariante faţă de aceste transformări.
Proprietătf rigide ale supraletelor 359
&ă presupunem acum că suprafaţa este neriglată. Din (87) deducem

_!_
T
= ± V-K,
ceea ce înseamnă că, dacă ..!.. şi ..!.. sînt torsiunile în Male liniilor asimp-
T1 Ta
totice prin M, avem
..!_ = + V-K, 1
-V-K,
T1
de unde
1
-=K.
T1 Tz
Aşadar, într-un punct hiperbolic al unei suprafeţe neriglate, torsiunile
liniilor asimptotice prin acest punct sînt opuse, produsul lor fiind egal cu
9aloarea curburii totale a suprafeţei în acest punct.
22. Teorema lui Gauss. Reprezentarea sferică a unei suprafeţe conduce
la o remarcabilă teoremă a lui Gauss, relativă la curbura totală.
Fie M 0 (u 0 ,v0 ) un punct regulat al suprafeţei S, şi :E o porţiune
regulată a suprafeţei, căreia-i aparţine M 0 , constituită numai din puncte
eliptice sau numai din puncte hiperbolice. Cînd punctul curent M (u, v)
descrie porţiunea :E, imaginea sferică M* a lui M descrie o anumită por-
ţiune :E* a sferei unitate S*, imaginea sferică a porţiunii :E. În virtutea.
i;ela.ţiei (75), vectorul norma.I ilu xn1' la S* este diferit de zero în toate
punctele porţiunii :E*. ·
Aria a a. porţiunii l:: este dată de formula (19) (Cap. V)1,
a = ))n VEG - F 2 dudv,

D fiind domeniul - din planul variabilelor u, v - în care variază u, v
-cînd punctul curent M al supra.feţei S descrie porţiunea :E.
Cum apoi din relaţia (80) deducem
I nu X n1' I = I]( I· li'u X F1' I,
a.dică
Veg - / 2 = /Kl•VEG- F 2,
rezultă că aria a* a poţiunii L* este dată de formula.
a*= ~~D Veg - f 2 _dudv =~~DI K I· VE~ -F 2 dudv.

În virtutea formulei mediei unei integrale duble, deducem
a*= IK1 1·~~n VEG- F 2 dudv,

un·de K 1 este valoarea curburii totale într-un anumit punct 1l11 (u1 , v1 ) al
porţi unii :E .
1 § 18, 5.
p6Q Geometrie dilerentială
. Prin u:rmare
. Dacă porţiu~ea :E tinde către punctul M 0 , porţiunea ::E* tinde către

imaginea M~ a lui M0 ariile a şi a* tind către zero, M 1 tinde către M0 ,
iar I K1 I tinde către I K 0 I, K 0 fiind valoarea curburii totale în M 0 •
Obţine1!1 astfel relaţia
. . a•
hm-= 1K0 J.
:E➔Mo a
Putem deci enunţa teorema lui Gauss:
Valoarea absolută a curburii totale, într-un
punct regulat 1110 al unei suprafeţe S, este egală
cu limita raportului dintre aria imaginii sferice a
unei porţiuni L a suprafeţei, care conţine
punctul M0 , fi aria porţiunii :E, cînd L tinde
către M0 •
Fig. 92 totală a unui triunghi geodezic.
23. Curbura
Pe suprafaţa S, într-o porţiune regulată a ei,
să considerăm un triunghi geodezic ABC, format din arce de geodezice, astfel
tncît fasciculul de geodezice cu centrul în unul din vîrfuri este regulat.
Se numeşte curbură totală a triunghiului geodezic ABC integrala
extinsă la interiorul triunghiului.

Presupunînd că fasciculul de geodezice cu vîrful în A este regulat, să
raportăm suprafaţa la un sistem de coordonate geodezice polare1 pentru
care geodezicele prin A şi traiectoriile ortogonale ale acestor geodez_ice sînt
respectiv curbele 'lJ = const. şi u = const., curba iniţială 'lJ = O şi curba
'lJ = A fiind respectiv geodezicele AB şi AC (fig. 92). Convenim de aseme-
nea ca geodezicele v = const. să fie orientate pozitiv dinspre A spre latura BC.
În consecinţă, metrica suprafeţei are forma geodezică
ds 2 = du 2 + G dv 2 ,
G verificînd relaţiile (4'1) (Cap. V) 2
(V G)u-o = O, f 0~Ju_ = 1,
0
iar curbura totală· K fiind dată de formula (70'")
K = -V~ (VG)uu·
1
În cc priveşte definiţia unui sistem de coordonate geodezice polare, a se verlea
§ 19, 11.
2 § 19, '11.
Proprietăti rigide cil~ supr~fetelor _361
Cum E = 1, F = O, deducem
lnsumînd în primul rînd element.ele corespunzătoare unei geodezice

_oarecare v, avem
·A u A A A
Q = -SO dv Of (V G)uudu = OS dv-SO (VG)udv = A -J
-O
(\IG)udv.
Pentru a calcula ultima integrală, unde u este o anumită funcţie de· 'li,
dedusă din ecuaţia geodezicei BC, vom face ~ schimbare de variabilă, noua
variabilă fiind unghiul 8 al geodezicei v cu geodezica BC, orientată pozitiv
în sensul lui v crescător (de la B la C). Acest unghi este dat de formula
cos 8 =. . du
,
f du 1
+ G dv'-
diferenţialele du, dv fiind calculate în lungul geodezicei BC.
Deducem
cos 2 8 (1. + G v' 2 ) = 1.
De aici, diferenţiind şi ţinînd seamă de formula
sin 8 = Y7I dv = V7f v' ,

Vdu'+ G dv2 V1-Gv' 1
·obţinem relaţia
- 2 V1I (1 + Gv'2} d6 + (Guv' + Gv v' 2 + 2 Gv") du = O.

ln virtutea ecuaţiei diferenţiale
2 Gv" + GGuv'3 + Gvv' 2 + 2 Gu1l = O
a geodezicelor suprafeţei S, relaţia precedentă se scrie
2 \'Gd~ + Gudv = O,
sau
dO =- (J/G)u dv.
Deducem
A C
S(\fG)u dtt = - S d6 = 1t - B - C.
O ~-B
ln def init iv obţinem formula
O= A+ B + C-n. (88.)
Putem deci enunţa următoarea teoremă a lui Gauss:
Curbura totală a unui triunghi geodezic este egală cu di/erenJa dintre suma
unghiurilor triunghiului şi două unghiuri drepte.
362 Geometrie _.(liferentială
În cazul cînd curbura totală K este constantă, avem
n = ~~ K da= K ~~da= K~,

~ fiind aria triunghiului geodezic ABC, încît formula (88) se scrie în
acest caz
K~ = A B + +
C - n:. (89)
Prin urmare, suma unghiurilor unui triunghi geodezic al unei suprafeţe
cu curbură constantă este mai mare decît două unghiuri drepte, mai mică
decît două unghiuri drepte sau egală cu două unghiuri drepte, după cum supra-
faţa este sferică, pseudosferică sau desfăşurabilă.
§ 25. Metoda triedrului mobil
24. Triedrul lui Darboua:-Ribaucour. Calculul curburii geodezice. Tor•

~iune geodezică. Pe suprafaţa S
r = F (u, v)
să considerăm o curbă dată
prin ecuaţiile
C,
u=u(s), v=v(s)
şi fie M (u, v) punctul curent (regulat) al curbei.
Triedrul format de tangenta în M la C, normala tangenţială (normala
în M la curbă, situată în planul tangent la suprafaţă) şi normala la supra-
faţă se numeşte triedrul lui Darboua:-Ribaucour al curbei C în M (fig. 93).
Normala tangenţială se orientează astfel încît
r----il------................
triedrul lui Darboux-Ribaucour să fie direct.
/ · Aceasta înseamnă că, dacă i, g, fi sînt versorii
/ tangentei, normalei tangenţiale şi normalei
/ la sup~~faţă, avem relaţiile
:r = g X fi, g = ii X T, fi = =r X g.
Triedrul lui Darboux-Ribaucour ne pef-
mite -cum vom vedea-să calculăm curbura
Fig. 93 geodezică, despre care vom constata că apar-
ţine geometriei intrinseci a suprafeţei, şi să
introducem un nou invariant, torsiuT(.ea geodezică (sau torsiunea relativă), în
legătură cu care se pot face unele consideraţii asemănătoare cu cele relative
la curbura normală. în acest scop vom stabili în prealabil un grup de
formule, relative fa versorii- muchiilor triedrului lui ·oarboux-Ribaucour,
analoage cu formulele lui Frenet.
Fie, ca de obicei, v şi ~ versorii normalei principale şi binormalei în M
la curba C, şi 8 unghiul normalei principale cu normala la suprafaţă.
Vectorii fi, v, ~ fiind coplanari, iar componentele lui n după v şi ~ fiind
respectiv cos 6 şi cos (8 - ; ) = sin 8, avem
n = v cos 8 + ~ sin 8 (90)
Proprietăţi rigide ale suprafeţelor 363
Deducem
g =ii X~= (vcos8 + ~sin8) X T= vX Tcos8 +~X =t'sin8,
deci
~ cos 8
g = v s în 8 - (91)
Rezolvînd în raport cu v şi ~ formulele (90) şi (91), obţinem
v= + ii cos 8,
gsin8
(92)
~ = _:_ g cos 8 + n sin 8.
În virtutea primei formule (92), din prima formulă a lui Frenet deducem
~ = ~ v = sin O g + cos O ii.
ds R R R
Derivînd apoi în raport cu s formula. (91) şi ţinînd seamă de a doua şi
a treia formulă a lui Frenet, precum şi .de (90), avem _-
dg
- = dv • O +· _
- sin O dO
v cos - -
. -d[3 cos O + 7itJ sin
. OdO
- =
ds ds ds ds ds
-_ - sin 8-
--'t' +· (d8- + -1 ) (-V COS 8 + ;itJ SlD
i. O) -_ ·sin 8- + (dO + 1 ) ;:
---'i:' - - ,,.
R ds T R ds T
De asemenea, din (90) obţinem, tinînd seamă de (91),
dii
ds
- cos O-
- = dv
ds .
-v sin
• Od8
-
ds
+ 4-ds sin· O + ii cos OdsdO- =
tJ
- '8-
= - -cos t ' - (d8 -+- • O -tJCOS,
1 ) (-VSID Q. O) = - -cos- 8' t- ' - -+-g.
1) _ (dO
R dsT .. R _dsT
Avem astfel formulele
d°T sin O _ + cos O _
ds =R g R n'
clg = _ sin O :r + 'clO + .!_)n ·
ds R ds T '
cln _ cos o - (cl8
ds - - R ' t ' - ds
+ Tg,
1) _
în care apar curh ura norma lă - -

cos 8 h d . ... 1
= -1 , cur ura geo ez1ca -
sin 8
=- -,
R Pn Pa R
precum şi cantitatea clO
. · ds
+ ~T , care poartă· numele de torsiune geodezică
sau relatiPă. Indicînd prin .!. torsiunea geodezică, avem prin urmare
Tg
~=dO+~, (93)
Tg ds T
1
- t··
un d torsmnea
. " M a curb e1. C.
1n
T
864 Geometrie diierentială •
Aşa fiind, formulele precedente se scriu
<l'T = !. e + ..!.. n,
ds Pu Pn
dg=-.!.:r+..!.n, (94)
ds Pg Tg
dii 1 - 1 _
-=--'t'--g.
ds Pn Tg
Aceste formule constituie, pentru triedrul lui Darhoux-Ribaucour, un

grup de formule în totul analoage QU formulele lui Frenet.
Înmulţind scalar ambii membri ai primei formule (94) cu g, deducem
1 _di
-=g-,
Pg ds
deci
!. =
Pg
(n x :r) di=
ds
(n x dsdr) tJ.Sr
ds2
= (n "' d2') •
ds ds'
(95)
Cum ecuaţia
- dJI c1,a,, - 0
( n- -
ds ds1
- '
echivalentă cu ecuaţia
reprezintă liniile geodezice ale suprafeţei, regăsim propoziţia:
Liniile geodezice ale unei suprafeţe sînt cur~ele în lungul cărora curbura
geodezică este nulă.
Pentru a continua calculul curburii geodezice, ţinem seamă că, în
virtutea formulelor (35) şi (36) (Cap. V)1
N X Fu = Ei'.,, - Fru, N X ;:,,, = Fr., - Gr11,,
avem, indicînd prin accente derivatele lui u şi v în raport cu s,
ff X dJ=
ds
=y1-(N
A
x ru.u' + N x r~v') = y1__[(Er.,-F1u)u'
A
+ (Fr.,-Gru)v']
sau
(96)
1 § 19, 10.
Proprietăţi :rigide -al~ -supraletelor ·
~ Ţinînd apoi seamă· că·
d2,
ds2 = ,.uuU ,2 \+ 2r u,1U .v + rvt "~2 + ruu. "+1
'., · ~'li"" ,
,.:
.din (95) deducem
~·.
Efectuînd înmulţirea din membrul al doilea 1 şi ţinînd seamă de expre-
siile vectoriale ale coeficienţilor E, F, G şi de formulele (37)(Cap. V} 2 , obţi
nem în definitiv formula .
Eu' +Fv' ~Euu' 2 + E„u'v' +(Fv _:.tGu_)1J' 2
2 2
l -JX(u'v"-u"v'} +_!__ · ·· · (97)
Pg VA Fu'+Gv' u -2-E 2 11 }u' u .
(F
2 +G u'v'+2.G.v' 2
2 ,, ' '
.care exprimă ·curbura geodezică cu ajutorul coeficienţilor primei forme fun-

damentale şi derivatelor lor parţiale de primul şi al doilea ordin, precum
ţd cu derivatele de primul şi al doilea ordin ale funcţiilor u (s), v (s).' ·
Prin urmare curbura geodezică aparţine geometriei intrinseci asupra feţei.
In cazul cînd curba C este dată printr-o ecuaţie de forma
v = v(u};
plecînd de la (95} şi indicînd prin accente derivatele lui v în raport cu u,
obţinem pe aceeaşi cale3 formula
(E + 2~v; + Gv' 2 3 2
) 1 = V"Kv" +
+vx
1
E
'
+ Fv'·
g
: .Eu.+ E„v' +: (F,,- ,: Gu)v' 2
·- (98)
F + Gv' .(Fu- 2_ ·E~) + Guv'
2
+ 2_2 G-cv' 2
.
de unde rezultă ecuaţia liniilor geodezice dată în capitolul_ V.
Vom calcula acum torsiunea geodezică. Pentru aceasta, înmulţim sca•
Iar ambii membri ai celei de-a treia formule (94) cu g. .Obţinem
1 =-g
- _ dn
- = - ("
, , x-)- r
dii- = - (-
n Xd1}
- - dii,
Tg ds ds ds ds
ceea ce putem scrie încă·;· ţinîni seamă de (96),
.!.
Tg
= - ,,../
f .a_.dsl
[( Edu + Fdv) l'v - (Fdu + Gdv) ru]. · (»u du + »vdv)·.
1 Primul factor tl înmulţim, întîi cu ultimii doi termeni ai celui de-al doilea factor.
2 § 19, 10. . . .
8 Calea ur~ată, pentru stabilirea formulei (97) este analoagă cu calea urmată ta
capitolul V, § 19, pentru obţinerea ecuaţiei liniilor geodezice.
366 Geometrie diferentialil.
Efectuînd înmulţirea şi ţinînd seamă de formulele (6), obţinem formula

Vâ =
Tg
~-s
""'
[(Edu +'Fdv) (Mdu + Ndv) --(Fdu + Gdv) (tdu + Mdv)],
Care se mai s~r•e
Edu + Fdv Fdu + GdtJ I
1/X = I Ldu+Mdv Mdu+Ndt: (99)
Tg Edu. 9 + 2Fdudv + Gdv! '
., \ .
sau încă
fA '(EM - FL) du1 +
(EN - GL) dudv (FN - + GM) dv2 :
t100)
Edu9 + 2Fdudv + Gd,r
0
-;;; '.
Vedem, di~1 (100) că torsiunea geodezică depinde de direcţia tangentei
în M la curba C şi deci pentru toate curbele de pe suprafaţă, tangente într-un
punct, torsiunea geodezică are aceeaşi paloare.
Comparînd formula (100) cu ecuaţia (42) - sau (43) - a liniilor de·
curbură ale suprafeţei, deducem propoziţia:
Liniile de curbură ale unei suprafeţe sînt curbele în lungul cărora tor-
siunea geodezică es_te nulă 1 •
Pe· ·de altă .parte, din formula (93) deducem, în cazul cînd curba C este
linie de curbură ..
d6 +· 1. _, o·
ds T- '
de unde
8
e = - ~ ~ + const.
o
Aceasta înseamnă, potrivit teoriei evolutelor curbelor în spaţiu 2 , că
normalele la suprafaţă, în lungul unei linii de curbură, admit înfăşurătoare,
deci generează o su prafaţă desfăşurabilă.
Am regăsit _astfel, pe altă cale, proprietatea cunoscută3 ·a liniilor de
curbură. · ·
ln cazul cînd curba Ceste linie asimptotică, planul osculator este tangent
la suprafaţă, deci normala principală coincide cu normala tangenţială.
1 Se poate încă raţiona astfel:
Formula lui Rodrigues se mai scrie
dr dii
-+
ds
p-= o.
ds
Ţinînd seamă de a treia formulă (94), unde schimbăm notaţia curburii normale,
punînd ..!_
în loc de ~, deducem
P :°' ; . Pn
-dr dii
p-= +
_• +. p (- -
1 ._ - -1g-) = - -pg_,
ds ds . . p -r: 0 Tg
de unde rezultă teorema din text.

s v. cap.· III~ § ,14\· 16.
3 § 23, 11. .
Proprietăli rigide ale suprafeţelor 367
Orientînd linia asimptotică astfel încît triedrul ŢVff să fie direct, înseamnă
că triedrul lui Frenet coincide cu triedrul lui Darboux-Ribaucour, deci
' ..
8 = ~ . Din formulele care defin·esc torsiunea- geodezică şi curbura geo•
2
dezică, deducem
1 1 1 1
Tg
=-,
T
-=-·
Pg R
Aşadar,torsiunea geodezică şi curbura geodezică într-un punct al unei
linii asimptotice sînt egale respectiv cu torsiunea şi curbura liniei asimptotice.
Fie S şi S* două suprafeţe care au curba C comună. Indicînd prin 8
şi 8* unghiurile normalei principale în punctul curent M al curbei C cu
normalele în M la S si S* si prin .!_ şi ..!_ torsiunile geodezice ale curbei C

• • Tg Tg
· relative la S şi S*: în virtutea formulei (93) avem
.!_ - ...!.. = !!.. (8 - 8*). (101)
Tg Tg . ds .
C~~ 8 - 8* este unghiul normalelor în M la S şi S*, deducem, în primul
rînd, propoziţia:
. Pentru ca_ două suprafeţe să se taie s.ub un unghi constant, este necesar şi
suficient. ca torsiunile geodezice ale curbei de intersecţie, relative la cele două
suprafeţe, să fie egale.
Rezultă apoi, în virtutea formulei (101), că, dacă Ceste linie de curbură
pentru ambele suprafeţe S şi S*, avem 6 - 6* = const., iar dacă 6 - 6* =
= const. şi C este linie de curbură pentru una din suprafeţe, C este linia de
curbură şi pentru cealaltă. Am regăsit astfel teorema lui Joachimstahl, de-
monstrată anterior,-·utilizînd teorema lui Monge şi proprietăţile evolutelor
curbelor în spaţiu. ·
25. Formula lui Bonnet. Pentru torsiunea geodezică se poate stabili o
formulă analoagă c~ ,form,ula lui_ Euler rţlativă la curbura nor~ală. ln acest
scop, avem în vedere faptul că torsiunea geodezică este im,ariantă faţă. ~~:i
transformările de coordonate citrbilini~ pe suprafaţă Ji de coordonate ortogo~alij.
ale spaţiului1 • ·
P-ute·m -deci'_,presupune, ca şi în demonstraţia dată. formulei lui Euler,
că suprafaţa este raportată la liniile de curbură drept curbe coordonate.~
În acest caz avem F = M = O, încît formula (100) devine .
VEG = (EN - GL) dud_!
9
Tg ds · '
sau
1 - ( E~ _ G!:_.)dudtJ -(N _ L)Y-Edu. VG dv. (102)
Tg VEG -VEG ds2 G E da ds
1 Invarianţa torsiunii geodezjce r~zultă uşor din f o~ula
' 1 '· _ _ dii
- = (-rX n) - •
. ... :r 0 .
1·· ds
368 Geometrie dllerentlaliJ
,-.,
.• ,= 1,,,
• Îns-a1
:· ·:!- . 1rodu t/7i d1J .
y1.:.1- = cos <p, rG-=sin<p,
ds ds
unde <peste unghiul tangentei în M la curba C cu tangenta în M la linia de
curbură v = const, prin M, iar
L 1 N 1
-=-, -=-,
.•t, . E P1 G Ps
..!:.. \d·L fiind curburile principale în M, corespunzătoare liniilor de curburi

:()1;, • · Ps
~r.- .const. şi . u = const. prin M.
Obţinem astfel - din (102) - formula lui Bonnet
-1 = (1- - -1) cos <p sm

. <p. (103)
• ! •
Tg Ps P1
.. Această formulă, care se mai poate scrie
.!. = !_(i
Tg 2
- .!.) sin 2
Ps P1
(fJ, (103')
permite studiul variaţiei torsiunii geodezice într-un punct M, cînd tangenta

corespunzătoare se roteşte în jurul lui M. Valorile extreme (maximă şi
minimă) ale torsiunii geodezice, care se numesc torsiuni principale, cores-
· 1 • 31t I h. 1 .
pun d va 1ori or~ ş1
1t
a e ung m UI <p.
4
lndicînd prin .!. şi .! torsiunile principale, deducem din (103')
T1 Ts
.!_ = ~ (_!_ _ .!.) , .!. = - .! (.!. - .!.) . (104)

T1 2 Ps P1 Tz 2 Ps P1
Aşadar, torsiunile principale sînt opuse şi corespund bisectoarelor unghiu-
. rilor formate de tangentele principale.
Numind linie de torsiune o curbă în punctul curent al căreia valoarea
torsiunii geodezice este egală cu una din torsiunile principale, rezultă că
pµtem enunţa propoziţia:
Liniile de torsiune formează o reţea ortogonală care bisectează reţeaua
liniilor de curbură.
Dacă punem
~ = VI -r0 I cos <p, "I) = VI -r0 I sin <p,
din formula (103) obţinem ecuaţia indicatoarei torsiunilor geodezice
(~ - ~) ~ 1J -== ±L (105)
Ps P1
' analoagă cu indicatoarea lui Dupin a curburilor normale.
1 v. demonstraţia dată formulei lui Euler, § 23,1~.
Proprie.lăii rigide ale suprciletelor 369
Indicatoarea torsiunilor geodezice, formată din. două hiperbole echila-

-tere conjugate, ~onstituic o reprezenţare grafică a variaţiei torsiunii geo-
dezice1. 1
- ·
Fie : :* torsiunile geodezice reiative la două tangente perpe~d,iculare~

În vii-t~tea formulei lui Bonriet, avem ··
~
't'g
+~
-rg
=· 2-2 (2...
Ps
- ~ )[sin 2
Pi
+ 2:)]
2
= O.
Aşadar, suma torsiunilor geodezice relatiYe la două tangente perpendi-
-cul<I,re·· este egală cu zero. -
_ 2. Sisteme triplu ortogonale. Teorema lui Dupin. Să presupunem· că,
într-o regiune R a spaţiului, sînt date trei familii"de suprafeţe, fiecare fami-
lie depinzînd de un parametru, astfel că, printr-un punct al regiunii R, trece
o singură suprafaţă din fiecare familie şi două suprafeţe oarecare (aparţinînd
la familii diferite) se taie ortogonal. Spunem că cele trei familii constituie
un sistem triplu ortogonal. Fie S1 , S2 , S3 .suprafeţele sistemului care trec
prin punctul curent Mal regiunii R şi C1 curba după care se taie S2 şi S 3 , C2
~urba după care se taie S3 şi S 1 , iar C3 curba după care se taie S1 şi S2 •
În virtutea definiţiei sistemului triplu ortogonal, S 2 şi Sa se taie orto-
gonal în lungul curbei C1 şi asemănător S 3 , S1 şi S 1 , S2 se taie ortogonal
în lungul curbelor C2 şi Ca, respectiv, încît tangentele în M la C1 , C2 , Ca
fortnea·ză un triedru triortogonal. Înseamnă că C1 are aceeaşi torsiune geo-
aiizică tn raport cu ambele suprafeţe 2 S2 şi Sa şi lucrurile se petrec asemănător
în ceea ce priveşte curbele C2 , Ca. ·
Fie_!_, ..!... , _!_ torsiunile geodezice ale curbelor C1 , C2 , Ca în M.
't'gl -;g2 Tg3
1 Punînd pentru prescurtare

EM-FL=X, EN-GL=2Y, FN-GM=Z,
formula (100) se scrie
fA Xdu 9 + 2Ydudv + Zdv9
--;;;- =
.
E du 9 + 2F du dv + G dv~ \
Întocmai ca în teoria curburii normale, se deduce că torsiunile principale şi tan•

gentele la liniile de torsiune într-un punct, sînt date de ecuaţiile
VK Xdu + Ydv Ydu + ZdtJ
Tg= Edu + Fdv · Fdu + Gdv•
Ecuaţia diferenţială a liniilor de torsiune, care hisectează reţeaua liniilor de curbură,
-este deci
Xdu + Yd11 - Ydu + Zdt1
Edu + Fdt1 Fdu + Gdv
Dacă suprafaţa este raportată la liniile de torsiune drept curbe coordonate, avem.
F 5=10, Y =O.
·2,
/
I
În virtutea unei propoziţii stabilite anterior, avem

1 1 1 ·1 1 1
-+-=O,-+-=O,-+-=O,
Tgl Tg2 Tg2 Tg3 Tg3 Tgl
:-:: L
iar de aici deducem

1 1 1
- =-
Tgl Tg2
=Tg3
- = O,
ceea ce înseamnă că C1 este linie de curbură pentru S 2 şi S 3 , C2 pentru S 3
şi Si, iar C3 pentru S 1 şi S 2 •
Putem deci enunţa teorema lui Du pin:
Curbele după care se taie suprafeţele unui sistem triplu ortogonal sînt linii
de cur~ură pentru aceste suprafeţe.
Un exemplu de sistem triplu ortogonal este cel constituit din familia
de suprafeţe
r* = F (u, v) + C ii (u, v), (C = const.),
paralele cu suprafaţa S
F = r (u, v),
şi din cele două familii de desfăşurabile generate de normalele la. S în lungul
liniilor de curbură ale acestei suprafeţe.
Aplicînd acestui sistem triplu ortogonal o inversiune, obţinem (în vir
tutea faptului că inversiunea păstrează unghiurile) tot un sistem triplu orto-
gonal, curbele după care se taie suprafeţele acestui sistem {corespondentele
în inversiune ale curbelor după care se taie suprafeţele primului sistem)
fiind, în virtutea teoremei lui Dupin, ]inii de curbură.
Aşadar:
Dacă se aplică o inversiune unei suprafeţe S, liniile de curbură ale supra-
feţei transformate S* sînt transformatele liniilor de curbură ale suprafetei .S.
Altfel spus:
Printr-o inversiune, liniile. de curbură se păstrează.
,...
§ 26. Problema formelor.
27. Formulele lui Gauss. Proprietăţile unei suprafeţe, de care ne-am
ocupat în acest capitol şi în cel precedent, depind de_ d~t;iă· forme diferen-
ţiale pătratice, prima şi a do·ua formă fundamentală'il.stiprafeţei. .... ,• ·
Este deci natural să ·ne întrebăm în ce măsură două forme diferenţiale
pătratice determină o suprafaţă. Această problemă - problema formelor
sau problema lui Bonnet-este analoagă cu problema determinării unei curbe
prin ecuaţiile ei intrinseci. · · ·,: i 1
· ·
1
•
Vom stabili în prealabil un grup de formule care exprimă derivatele

de ordinul al doilea ale vectorului de poziţie F al punctului curent (regulat) M
al unei suprafeţe S
F = F(u, v),
cu ajutorul derivatelor de primul ordin Fu, Fv şi versorului normalei ii„
\:,
\_
Proprietătl rigide ale suprafetelor 371
Un vector în spaţiu putînd fi descompus după direcţiile a trei vectori-

necoplanari daţi, înseamnă că fuu, Fuv, Fvv au expresii de forma
ruu = a1ru + b1Pv + cli.,

f uv. + biv + c n.,
a2Pu 2 (106)
P~v = asru + baFv + C3ll,
unde ai, bi, ci (i = 1, 2, 3) sînt scalari pe care urmează să-i determinăm.

Înmulţind scalar cu n ambii membri ai fiecăreia din relaţiile (106) şi
Jinînd seamă de formulele (6) (Cap~ V) 1 , obţinem
(107)
De asemenea, dacă înmulţim scalar ambii membri ai fiecărei relaţii (106)

,cu Nxr„ şi Nxru. şi ţinem seamă de relaţia ·
(Nr,/'v) = â
,şi de faptul că Nxr,,, este perpendicular pe F.,,, şi n, iar Nxru. pe 1\: şin,
obţii;ie~ relaţiile
b1 = -A1 (N-
. . r- u.r- uu ) , .. \ ·· .
1 .
as= - - (N Pvl'uv),
A
Produsele mixte din aceste relaţii se exprimă, potrivit formulelor (38)

{Cap. V) 2 , cu ajutorul coeficienţilor E, F, G şi derivatelor ~or parţiale de
primul ordin, încît obţinem .
a2 -1 (GE,, -
= 2A FGu), (108)
a3 = -2A1 [G(2Fv - Gu)-FGv],

..
1 § 18, 1.
t § 19, 10.
A:vem astfel formulele lui Gauss

Fuu = + b11'v + Ln,
a1Fu
Fuv = a2ru + b2 Fv + Mn, (109)
""" = asru + b 1'.., + Nii,

3
unde coeficienţii ai, bi sînt daţi de relaţiile (108)1 •

Amintim apoi că anterior am stabilit formulele lui ~eingarten 2
»u = rd;u + ~F..,,
n.., = yru + 8Fv,
unde scalarii rt, ~' y, 8 au expresiile
FM-GL FL-EM
rt = Â
~= Â '.
FN-G.1.'\tl FM-EN
'Y = Â
8= Â
Vom· utiliza de asemenea, în cele ce urmează, ecuaţia lui Gauss1

LN - M 2 = .!. (2Fuv-Evv-Guu)
2
+ 4Â . + EvGv - 2GJ?u) +;.'
2... [E (G!
+ F (EuGv - E,,Gu -·2F„pu·- 2F„Ev + 4F.u.Fv) + G(E~ + EtPu -2EuFt>)J,.
(111)
care exprimă discriminantul celei de-a doua forme fundamentale cu aju-

torul coeficienţilor primei forme fundamentale şi derivatelor lor parţiale
de primul şi al doilea ordin.
1 Scalarii ai, bi sînt simbolii lui Cllristoffel de spe/a a doua (a se vedea nota din josul
paginii 266): ·
Incit formulele lui Gauss se mai scriu
fu~= 1 1\I Fu+ 1/ 1

1 rv + Lii,
2
ruv = J
1 \I fu+ 1
1 2
1i\, + Mii,
rvv = 12121 fu+ l222l Pv + Nii.
3 § 24, 20.
3
~ 2'1, 17.
Proprietăţi· rigide ale suprafeţelor 37~
_28. Ecuaţiile lui Codazzi. În virtutea relaţiilor

Fuuv = Fumu Fuvv = Fvvu, lluv = llvu, (112)
care exprimă. că ordinea de derivare este indiferentă 1 , obţinem u~ grup•
de nouă relaţii între coeficienţii celor două forme fundamentale. în adevăr,.
în virtutea primelor două formule (109); prima relaţie (112) se scrie
(ai)✓u+ (b1)vr,;+ Lii + a1Fuv + b1Fvv + Ln,,, =
= (a2),lu + (b2)ur,,, + Mu;; + a2i\,u + b21\,,,, + Mnu.
Dacă aici înlocuim pe fuu, f uu, '"'"' iiu, ;;,,,, prin expresiile lor date·
_de (109) şi (110), şi trecem toţi termenii în primul membru, obţinem o reia--
ţie liniară în i'u, . Fv şi il.
Cum vectorii fu, i\,, il sînt liniar independenţi (fiind consideraţi într-un,
punct regulat al suprafeţei), coeficienţii acestor vectori - în relaţia ce se·
·.obţine - trebuie să fie toţi nuli. Rezultă în acest mod relaţiile
(a1 )v - (a2)u +
a 3 b1 - a 2 b2 +
yL - a.M = O,
(b1),, - (b2)u +
a1b2 - a 2b1 +
b1b3 - b~ +
8L -- ~M = O,
(a1 - b2 ) M - a2 L +
b1 N + L,, - Mu = O.
În mod asemănător, ultimele re.laţii (112) condur. la alte şase relaţii;
între coeficientii celor două forme fundamentale.
Se constati însă că una din cele nouă relaţii care se obţin în acest mod
este verificată identic 2 , patru se reduc la ecuaţia (111) a lui Gauss 3 , iar·
două din ele sînt combinaţii liniare ale celorlalte două independente.
În definitiv, cele nouă relaţii se reduc la următoarele două relaţii:
independente
(a 1 - b2) M - a2 L b1 N + +
Lu - Mu = O,
(113)·
(a2 - b3 )M-a8 L·+ b2 N +
M 11 -Nu = O.
Aceste relaţii între coeficienţii celor două forme fundamentale poartă.
numele de ecuaţiile lui Codazzi.
Dacă ţinem seama de expresiile (108) ale coeficienţilor ai, bi (i =
= 1, 2, 3), ecuaţiile lui Codazzi se pot aduce la forma
EEuL
2Â(L11 -Mu)-(EN-2FM+GL)(Ev-Fu)+ FFuM . O,
GGu N
(113'),
E E„L
2Â(M,,- Nu) - (EN - 2FM + GL) (Fv-Gu) + F F„ M = O.
GGVN
1 Acest fapt are cu siguranţă loc în condiţiile de continuitate şi derivabilitate pe·
.care le admitem, ca de obicei.
1 Aceea care se obţine anulînd coeficientul lui ii în a treia relaţie (112).
8 Acelea care se obţin anulînd coeficienţii vectorilor ru, r„ ln primele douăi
relaţii (112).
.374 Geometrie dllerentlal4
29. Teorema lui Bonnet. ·Formulele lui Gauss şi a.le lui Weingarten,
împreună cu ecuaţia lui Gauss şi ecuaţiile lui Codazzi, permit să se obţină
răspunsul la problema pe care ne-am propus-o. Acest r :tspuns este dat de
teorema lui Bonnet:
Dacă sîtit date două forme pătratice
Edu2 2Fdu4v + Gdv 2 , + (114)

. Ldu2 2Mdudv + Ndv 2 , + .(115)
prima fiind pozitiv definită, ai căror coeficienţi verifică (identic) ecuaţia lui
-Gauss şi ecuaţiile lui Codazzi, există, abstracţie f ăcînd de transformări ortogo-
nale, o singură suprafaţă pentru care formele date sînt respectiv prima şi a doua
formă fundamentală~ ·
Vom itabili în prealabil lema:
Dacă două suprafeţe S şi S* - rapi:,rtate la aceleaşi coo'rdonate curbilinii
- sînt simetrice faţă de un plan .TI, primele două forme funda~en,_,tale I, II
-Şi I*, I I* ale celor două suprafeţe, în puncte corespondente 1 (curente) M şi
M* şi relative la tangente corespondente, verifică relaţiile
I* =elI,I, I I* =
unde e = +1 sau -1, după cum o-rientările celor două suprafeţe ·se corespund
.sau nu2 •
Demonstraţia este simplă. Putem presupunem că 7t este planul yOz,
deci că .suprafeţele sînt da, 1 prin ecuaţiile
(S)x = x(u, v) y = y(u, v), z = z(u·, v),
(S*) x* = - x(u, v), y* = y(u, v), z* = z(u, v).
Deducem imediat (notaţiile fiind cele obişnuite)
E* = E, F* = F, G* = G, .6.* = .6.,
deci I* = I.
Obţinem apoi
A*=A, B*=-B, C*=-C,
incit
N = Ai + B] + Ck, N* = Ai - B} - ck,
-ceea ce înseamnă că orientările celor două suprafeţe nu se corespund: seminor-
malei pozitive în punctul curent M la S îi corespunde seminormala negativă
în corespondentul M* al lui M la S*.
În ceea ce priveşte coeficienţii celei de-a doua forme fundamentale,
deducem
D* = _:_n, D'*=-D', D"* = -D",
L* = -L, M* = -M, N* = -N,
înctt II* = -li.
1 Pentru scurtarea exprimării, spunem „elemente corespondente" în loc de „ele-
mente simetrice faţă de planul II".
'·' 1 După cum seminormalei pozitive în M la S îi corespunde seminormala pozitivă sau
:seminormala negativă în M* la S*.
Proprletli.tl rigide ale suprafeţelor
Să schimbăm acum orientarea suprafeţei S*, făcînd, de exemplu, trans-·

_formarea de coordonate curbilinii -
u=-u*, v=v*,
pe S*. În urma acestei transformări, orientările pe S şi S* se corespund ..
Indicînd prin II** a doua formă fundamentală a suprafeţei S*, în siste--
muJ de coordonate u*, v*, şi ţinînd seamă că
.I?(u*, 11*) =- f,
D (u, 11)
deducem
li**= - II*,
prin urmare
II**= li.
Lema este demonstrată.
Trecînd ia demonstraţia teoremei lui Bonnet, vom considera sistemur

de ecuaţii cu derivate parţiale constituit din formulele lui Gauss şi ale lui:
Weingarten. Acest sistem este de ordinul al doilea în raport cu 'F şi de ordinul
întţi în raport cu n.
Punînd
'fu= p, F,, = a, (116)·
sistemul considerat devine un sistem de ecuaţii cu derivate parţiale de ordi-
.nul întîi, în raport cu vectorii p, a şi ii, rezolvat în raport cu derivatele-
acestor vcctori1 :
Pu = a1p b1G Lii, + +
Pv . a2P + baa + Mii,
ău = a2p + b,ii + Mii,
(117)•
â,,· = a p + b a + Nii,
3 3
iiu = otp + ~a,

.. :_... • '·=-·
n., = rii + 3â.
Despre un astfel de siste;m se cunoaşt~- următoarea teoremă (de ex1s--
tenţă şi unicitate) :
Un sistem de ecuaJii cu deriyate parţiale ·de forma
·J•
azh
-a-
Xi
= I hi (X1, .
.•• , Xn,.:z1, ••• , Zm '
)
(i=1, ... ,n; h=1, ... ,m)
1 Un sistem de ecuaţii cu .derivate parţiale de primul ordin, rezolvat în raport~
cu derivatele funcţiilor necunos~u~~, m~t.p.o~rtă numele de sistem cu diferenliale totale ..
:376 Geometrie diferenţială
unde f lli sînt mn funcţii biuniYoce, continue, aYînd deriyate parţiale continu,e
în raport cu yariabilele independente xi şi funcţiile nectmoscute zh, şi care veri-
Jică identic condiţiile de integrabilitate 1
· -
afhi
-
+L
~ ar,.i f _
I - - hi-:-
afM
--
+L
~ afid f
I - - ki'
OXj . k=l OZk aXi lt=l azk
,admite O singură soluţie Z1, •.. , Zm, constituită din funcţii biunÎ"10Ce şi continue
-de Yariabilele x1 , ••• , xn, care au deriyate parţiale continue, şi iau Yalorile date
_zy, ... , z!, pentru un sistem de yalori xf, ... , x~1 ale yariabilelor 2 •
în ceea ce priveşte sistemul (117), condiţiile de integrabilitate se reciuc 3
la ecuaţia lui Gauss şi ecuaţiile lui Codazzi, despre care presupunem că
-sînt identic satisfăcute. ln aceste condiţii, sistemul (117) admite o singură
. soluţie constituită din trei vectori p(u, v), a (u, v), n (u, v). - care iau
valori date p0 , a0 , n0 - pentru. un sistem arbitrar de valori u 0 , v0 •
Avînd în vedere relaţiile (-116), precum şi faptul că n trebuie să fie
unitar şi perpendicular pe fu şi r „ astfel încît triedru I F,.l',,n să fie orientat
-direct, sîntem conduşi să alegem Palorile iniJiale p0 , a0 , il 0 astfel încît să avem
p~ = E (u 0 , v0 ), p0a0 = F(u 0 , v0 ), 'ă5 = G(u0 , v0 ),
(118)
Prin această alegere, triedrul p0a0fi0 este unic determinat, abstracţie
-făcînd de deplasări, fiind orientat direct4 •
O dată vectorii p, a şi il determinaţi, considerăm sistemul cu deriv_ate
parţiale de ordinul întîi (116), în raport cu vect1Jrul necunoscut r. Condiţia
-<le integrahilitate
Pv = -au, -
.a acestui sistem, este identic satisfăcută în virtutea faptului că p şi a sînt
soluţii ale sistemului (117) şi ca atare verifică identic toate ecuaţiile acestui
·-sistem, în particular pe a doua şi a treia.
Prin urmare sistemul (116) admite o singură soluţie r (u, v), care 1a va-
loarea (dată după voie) F0 , pentru u = u0 , v = v0 •
1 Condiţiile de integrabilitatc sînt consecinţa relaţiilor
•-Oare e,cprimă că or(ţinea derivării este indiferentă, ceea ce arc loc dacă cerem ca func-
ţiile Zfl să fie continue şi să aibă derivate parţiale continue.
1 Teorema subsistă şi în cazul cînd funcţiile necunoscute sînt vectori.
3
Cum am văzut cînd am stabilit ecuaţiile lui · Codazzi.
' Unghiurile (p0 , ii0 ), (ă0 , ff0 ) sînt drepte, iar unghiul (p0 , â 0 ) este determinat de
:iormula
- _) F {u0 ,v0 )
cos (p0 ,a0 = ~::::;=====;::::::;=:==•
VE (u0 , t10 ) G (u0 , t10 )
Pe ii0 îl alegem astfel incit să aibă sensul produsul\li vectorial p0 X ă0 •
Proprletăli rigide ale supraietelor
Acestei soluţii îi corespun,de o singură suprafaţă S, reprezentată de

ecu~ţia
· F = r (u, v),
care trece prin punctul M0 (u 0 , v0)', al cărui vector de poziţie este r 0 •
. În virtutea ecuaţiilor (116) şi condiţiilor (118), vectorii tangenţi lax
qurbele coordonate v = v0 şi u = u0 , în M 0 , sînt p0 şi a0 . respectiv, iar ver-
sorul normalei este ii 0 •
Să arătăm că formele pătratice date sînt prima şi a doua formă funda-·
mentală ale suprafeţei S.
Pentru aceasta, în conformitate cu (116), vom arăta că avem
p2 = E, pa = F, '? = G, (119}
precum ş1
np = o, ;; a = o, n2 = 1. (120)
În adevăr, din sistemul (117), verificat de p, ă, fi, deducem sistemul de-

12 ecuaţii cu derivate parţiale (de ordinul întîi)1
+ + +
(p2)u = 2 (a1p2 b1pa Lnp), (p2) 0 = 2 (a2p2 b2pa Miip), +
(pa)u = a 2p2 + (a1 + b2)pa + b1a2 + Mnp + Lna,
(pa) = aap + (a + b }pa + b a2 + Nnp + Milei,
0
2
2 3 2 (121}·
verificat de p2 , pa, a2 , np, na, ii 2 •

Sistemul (121) admiţînd de asemenea soluţia E, F, G, O , O, 1 {cum se-
constată uşor) şi cum, în virtutea relaţiilor (118), cele două sisteme de soluţii
corespund aceluiaşi sistem de valori iniţiale, înseamnă că aceste sisteme-
de soluţii coincid, deci relaţiile (119) şi (120) sînt verificate.
Prin urmare forma (114) este în adevăr prima formă. fundamentală.,.
iar ;; versorul normalei la suprafaţă.
ln sfîrşit, înmulţind scalar cu n primele patru ecuaţii (117) şi ţinînd
seamă de (116) şi (120), obţinem
iiruu = L, n Fuv = M, firvv = N,
ceea ce înseamnă că forma (115) este a µoua formă fundamentală a su pra-

feţei.
1 Primele două ecuaţii sînt obţinute h1mulţind scalar cu p ambii membri ai fiecăreia
din ecuaţiile(117). A doua ecuaţie este obţinută adunînd prima şi a treia ecuaţie (117),.
după ce au fost înmulţite scalar respectiv cu a şi p etc.
-378 Geometrie diferentiald
Fie S*. o altă suprafaţă, avîrid aceleaşi forme fundamentale (114) şi

(115), pentru care poziţia iniţială p;a;n~ a triedrului paii, pentru u =
= u 0 , v = v0 , arc aceeaşi orientare ca şi triedrul p0a'oil0 , ecuaţia suprafeţei S*
Iiind
F = r*(u, v),
·,unde r*(u, v) este soluţia sistemului (116), care ia valoarea rţ pentru
.u = u0 , v = v0 • Suprafaţa S* trece prin punctul Mţ (u 0 , v0 ), al cărui vector
de poziţie este rt, vectorii tangenţi la curbele coordonate v = v0 şi u =· u 0 ,
în M~, fiind p~ şi at, iar versorul normalei ni.
Fie apoi S** suprafaţa obţinută depl_asînd suprafaţa S*, astfel încît
M~ să coincidă cu M0 , iar triedrul 'ptaliil să coincidă cu triedrul p0 'ă0 n0
-(vectorii Pt, ă;, ii~ coincizînd respectiv cu p0 , ci0, ii0 ). Este clar- că,
pentru S**, prima şi a doua formă fundamentală sînt respectiv formele
·(114) şi (115) , ca şi pentru S*.
Deducem că vectorul de poziţie F**(u, v) al punctului curent al supra-
feţei S** este soluţie a aceluiaşi sistem (116), ca şi vectorul de poziţie
.r (u, v) al punctului curent al suprafeţei S.
Cum r**(u, v) ia aceeaşi valoare F0 (vectorul de poziţie al punctului M0 ),
-ca şi F (u, v),. pentru u = u0 , v = v0 , rezultă
r**(u, v) =
F(zi, v),
-ceea ce înseamnă că suprafaţa S** coincide cu S.
Prin urmare, suprafeţele S* Ji S, pentru care prima §Î a doua formă
fundamentală sînt formele date (114) §Î (115), se obţin una din alta printr-o
.deplasare. ·
În sfîrşit, în virtutea lemei de mai sus, simetrica S' a suprafeţei S,
faţă de un plan arbitrar, este, <le asemenea, o suprafaţă pentru care primele
<louă forme fundamentale sînt formele (114) şi (115), dacă orientăm supra-
faţa S" astfel încît seminorma1ele pozitive ale celor două suprafeţe să se
,corespundă.
Teorema lui Bonnct este astfel demonstrată.
§ 27. Suprafeţe Ţiţeica
~e ocupăm acum de o clasă de suprafeţe, puse în evidenţă şi studfate

de G. Tîţeica, cunoscute sub numele de suprafeJe Ţiţeica..
30. Reprezentarea afină a suprafeţelor. În vederea introducerii şi stu-
diu lui suprafeţelor Ţiţeica, vom considera o reprezentare a unei suprafeţe S,
care defineşte totodată orice suprafaţă care se obţine clin S printr-o trans-
formare centro-afinrt.
1 În virtutea relaţiei
r** = r* + ii,
unde r* este vectorul de poziţie al punctului curent M* nl suprafeţei S*, iar F** vectorul
de poziţie al punctului M** - al suprafeţei S** - care se obţine din M* prin translaţia
de "·cc tor constant â. ··
Proprietiili rigide ale supraielelor 379·
Dacă suprafaţa S este un con cu vîrful în originea sistemului. de coor-

donate, planul tangent în punctul curent M al conului, conţinînd genera-
toarea prin M, conţine originea. Deducem relaţia
(r i'u f11) = o, (122)·
unde r(u, v) este vectorul de poziţie al lui M.
Invers, dacă această condiţie este îndeplinită, suprafaţa S, pentru care·
vectorul de poziţie al punctului curent este r(u, v), este un con cu vîrful
în origine.
În adevăr, (122) se mai scrie
rn =_O,
iar de aici deducem
F»u = Fn~ = 0. (123)
Să presupunem că nici unul· din vectorii nu, nu nu este nul (identic).
Fiind perpendiculari pe 'i' - în virtutea relaţiilor (123) - şi situaţi (ca
şi 1') în planul tangent în M, nu şi n" sînt coliniari, deci avem
(124}
Derivînd relaţiile (123) şi ţinînd seamă de (6) (§ 21, 1) obţinem relaţiile
L = Fnuu, M = rnuv, N = Film,•
În virtutea acestora, din relaţiile
lluu = Âu. iiu + Âlluu, iivv = li.vilu + Âiiuv,
obţinute din (124), rezultă
M = 11.L, N_ = 11.M,
iar de aici
LN-M 2 = O,
ceea ce înseamnă că cele două familii de linii asimptotice ale suprafeţei
sînt confundate: suprafaţa este desfăşurabilă. Cum apoi planul tangent (care
înfăşoară suprafaţa) trece prin origine, generatoarea suprafeţei (caracteristica
planului tangent) trece pri~ origine. Suprafaţa este un con cu vîrful în
origine. .
Dacă unul din vectorii nu, n„ este nul, planul tangent în M depinde
de un parametru. Suprafaţa este desfăşurabilă, deci este un co~ cu vîrfu1
în origine.
În sfîrşit, dacă »u = iiv . O, ii este constant. Suprafaţa este un plan
(con degenerat)1 •
1 v. cap. I, § 4, 18, aplicaţia 11.

I
~80 Geometrie diferentlaUi
În virtutea relaţiei (122), vectorii F, Fu, i'v (liniar dependenţi) veri-

fică o relaţie de forma
aru +
brv cr = O, + (125)
--coeficienţii a, b, c, determinaţi în afara unui factor nenul, fiind funcţii
-de u, v.
Pentru ca o suprafaţă S să fie un con cu vîrful în origine, este necesar şi
~uf icient ca vectorul de poziţie al punctului curent al suprafeţei să Perifice o
-ecuaţie cu derivate parţiale de 'primul ordin de forma ( 125).
Ecuaţia (125) este echivalentă cu ecuaţia scalară
a6u + b6v + c6 = O,
-verificată de coordonatele x(u, v),. y(u, v), z(u, v) ale punctului curent
. .alsuprafeţei.
Dacă, F fiind o soluţie a ecuaţiei (125), efectuăm transformarea centro·
.afină 1
(126)
unde Fm = am1 i am2J + + am/c (m = 1, 2, 3) sînt trei vectori constanţi
-oarecare, astfel că
(i\ F2 F3) ;z= 0,
vectorul F* este, de asemenea, soluţie a ecuaţiei (125). Acest fapt este o
-consecinţăa relaţiei
ar!+ br: + cr* = [r 1 (aru+ br,, + cr)]l + [r 2 (aru + brv + cr)]} +
+ [Fa (aru+ brv + cr)] k.
Aşadar:
O ecuaţie (125) defineşte, o dată cu, u,n con S cu Pîrful în origine, orice con
~e se obţine din S printr-o centro-afinitate2 •
1 Tra11sformal'cu (126) se scrie în coordonate
x* = a,,1 x + a12 y + a 13 z,
y* = a21 x + a22 y + a ~z, 23
z* = a:,1 x + aas y + aaa z.

2 Prin transla ţ.ia
r* = r + r0 ,
P0 fiin,i un vector constant, ecuaţia (125) se transformă în ecuaţia
ar$
1t
+ br + c (r* - r
V
0
0) = o, (125')
incit putem enunţa pl'opoziţia:
Pentru ca o supl'afaţă S să fie un con cu vlrful tntr-un punct .M0 , al cărui vector de
poziţie este r 0 , este necBSar şi suficient ca vectorul de poziţie al punctului curent al supra- ·
feţei să verifice o ecuaţie cu derivate parţiale de primul ordin de forma (125').
Această ecuaţie defineşte, o dată cu conul S, orice con care se obţine din S printr-o
transformare afină care păstrează punctul 1'10 •
Să considerăm acum o suprafaţă S diferită de un con cu Yîrful în origine.

Vectorul de poziţie al punctului curent al supr~feţci, verificînd condiţia
{f fu 'i\) =/= O,
poate fi considerat drept soluţie a unui sistem de ecuaţii cu derivate parţiale
<Je ordinul al doilea de forma - .
Fuu = aru + brv + cF,
ruv = a'Fu + b'F,, + c'F, (127}
r„v = a"'i\, + b"r,, + c"r,
-coeficienţiia, ... , a', ... , a\ ... fiind funcţii de tt, v.
Sistemul (127), analog cu sistemul lui Gauss (109) (§ 26) este echivalent
,cu sistemul scalar
8uu = a8u + b6v+ c8,
a'UV = a'6u + b'6v + c'6,
6vv = a "6u + b"6v + c"6,
verificat de coordonatele a;(u, v), y(u, v), z(u, v) ale punctului curent al
:Suprafeţei. _
Invers, presupunînd dat un sistem de forma (127), vrem să precizăm
1n ce condiţii acest sistem defineşte o suprafaţă.
Punînd
-sistemul (127) se transformă în sistemul de ecuaţii cu derivate parţiale de

primul ordin în raport cu F, p, a:
Fu= p,
P,, =a,
Pu= ap + ba + cF, (1.28)
fp,,= a'p + b'"ii + c'F,
au= a'p + b'a + c'F,
av= a"p + b"a + c"r.
În virtutea teoremei de existenţă şi" unicitate a soluţiei unui sistem cu
J,iferenţiale totale1 , sistemul (128) admite, dacă este complet integrabil,
-o si~gură ~oluţi~ constit:uită di~ trei funcţij. F, p, a de variabilele ~' v, con-
-tinue şi cu derivate continue şi care iau valorile date F0 , p0 , 'ă 0 pentru
u = u0 , v = v0 •
1 § 26, 29.
· 382 Geometrie diferentială
Observăm însă că, în virtutea celei de-a patra şi celei de-a cincea ecuaţ1i
(128), condiţia de integrabilitate relativă la 'f este îndeplinită. În ceea ce
priveşte condiţiile de integrabilitate relative la p şi a, se vede că acestea
sînt consecinţele relaţiilor ·
Fuuv = i\,vu, Fuvv = Fvi-u •
Vom spune că aceste două relaţii sînt condiţiile de "integrabilitate ale sis-
temului (127). Dacă aceste condiţii sînt verificate (identic), sistemul (128)
este complet integrabil. ·
Să observăm apoi, în ce prive~te condiţiile iniţiale, că avem
Po = ruo' Go = Fvo•
Putem deci enunţa propoziţ.ia:
Un sistem de ecuaţii cu deriyate parţiale de ordinul al doilea de forma (127),.

complet integrabil, defineşte o singură supra/aţă ( diferită de un con cu Pîrful
în origine} care trece printr-un punct dat M0 Ji este tangentă în acest punct
µnui plan dat1 •
Să presupunem că vectorul de poziţie F(u, v) al punctului curent al
unei suprafeţe S este soluţie a sistemului (127). Efectuînd transformarea
centro-af ină
r* = (r 1r) l +
(F 2r) J (r 3r) k, +
vectorii F1 , F2 , F3 (constanţi) fiind liniar independenţi„ constatăm că vectorul
F* este, de asemenea, soluţie a sistemului (127) 2 • ·
Aşadar avem propoziţia: ·
Un sistem complet integrabil (127) define§te o singură suprafaţă S în
afara unei centro-af inităţi.
În cele ce urmează, ne vom ocupa de unele proprietăţi privitoare la
curbura totală şi de aceea pom exclude din consideraţie suprafeţţle desfă§ura
bile, în particular conurile.
În virtutea propoziţiei precedente, pentru o suprafaţă S, definită de-
sistemul (127), coeficienţii a, ... , a', ... , a", ... sînt invarianţi centro-afini ab-
soluţi. G. Ţiţeica ~ pus în evidenţă un invariant centro-afin relativ al une-i
suprafeţe definite de un sistem de formă (127): raportul~ dintre curbura
d'
Evident, vectorii p0 = ru 0 şi a0 = Pr0 , care determină planul tangent în M 0 , tre-
1
buie luaţi necoliniari. ·
2 Acest fapt este consecinţa relaţiilor
r:u - ar:- bP;- cP• = [P1 (f-uu - aru- bP-v- cf)] i + [f2 (P11 u- aru- bP-r; - cr)]j +
+
[Pa (fuu-aPu- bPv--=-cP}] k,
c• - aru-
'uv ,_. b'-•
rv - ,_. [- ,- l-: + [a, 1 (=ruv-a ,_ru- b'-rv~ ..,.
c r = r 1 (-ru 0 -a '=ru- b'=, 0 __:;c '=)]
· -c'r)]i+[r3 (fuv-a'Pu-b'rv-c';:)1,, ·-·
,;-v-a" r:- b" r;.-c" r• = [f1 (Pvv-a" fu-b" fv -c'' r}] i + [P11 (Pvv-a" ru-:-:.
-b" Pv-c" P}] j + [P
8 (fvv-a'' Pu-b'' fv-c''f}] le.
Proprietăţi rigide ale supraletelor 383
-ţ,(}tală: ţn pun_qţul
cµrent M al suprafeţei şi puterea a patra a distanţei de
la origine la planul tangent în M.
În adevăr, ţinînd seamă de formulele (9) şi (65) şi de sistemul (127),
,obţinem
K = (cc" - c'2) (P Pu P11) 2 •
(Pu X P1:)'.
Pe de .altă parte, ecuaţia planului tangent în M putîndu-se scrie
- n=---,
R - (Pru.Pv)
fPu X Pvl
înseamnă că
d = (rruPv)
I Pu X rv I
· · 'Deducem
K cc'' - c'2
-=---
2
(129)
d' (P Pu i\,)
Fie S* Lransformata sup1•afeţei S prin centro-afinitatea (126), K* curbura
totală a supr.afeţei S* în corespondentul M* al lui M, d* distanţa de la
origine Ia plll.nul tangent în M*.
Avem
/(* cc"-c' 2
------
(r-* ,a*u rv
-*)3 .'
încît
K* I( (rru.rv) 2
-:-=
d*' d4 (r* r: r:) 2
'
deci
I(* /( ·1
· -
d *'. d' - (
- - - = const.
)" . P1 P2 Pa M
Aşadar, în adevăr, K este un inPariant centro-afin relatiP al sttprafeJei S.

d'
Pentru o supra/aJă riglată, i,wm·iantul li este constant în lungul unei

' .. d'
g~neratoare al cărei plan asimptotic trece prin origine.
În adevur, ecuaţia unei suprafeţe riglate putînd fi scrisă sub forma

,. = r0 (v) + uă(v), (130)
găsim uşor formula
(P' ă ă'} 2
K=---'---
(ru X P11 )''
în~ît
(;:~ ă ă') 2
-Kd' = ....---------
[(r ăr~) + rt{P ăâ')1 4 '
0 0
3,84. Geometrie diferenţială
·K·
şi se vede că, dacă v = const .. invariantul -d4 este
.
constant cînd u
yariază - dacă şi numai dacă
(r_0 â ă') = O.
Această condiţie. exprimă însă că planul asimptotic al generatoarei,
reprezentat de ecuaţia
(R - r0 , â, â') = O,
trece prin origine.
Planul asimptotic al unei suprafeţe riglate depinzînd de un parametru
(de care depinde şi generatoarea), cînd acest parametru variază (cînd gene-
ratoarea descrie suprafaţa riglată), planul asimptotic înfăşoară o suprafaţă
desfăşurabilă, desfă§urabila asimptotică a suprafeţei riglate. Dacă toate pla-
nele asimptotice trec printr-un punct M 0 , desfăşurabila asimptotică este un
con cu vîrful în M0 , care se numeşte centrul suprafeţei riglate, suprafaţa
însăşi purt.înd numele de suprafaţă riglată cu centru.
Cu aceste definiţii putem enunţa propoziţia:
Pentru o su.prafaţă riglată cu centru, inPariantul K - unde d este distanţe,

d'
de la centru la planul tangent - este constant în lungul fiecărei generatoare,
fiind diferit însă, în general, de la o generatoare la alta.
31. Suprafeţe Ţiţeica. Există suprafeţe pentru care invariantul K este

d'
constant (acelaşi în toate punctele suprafeţei).
.., . . 1K
O supra f aţa pentru care invariantu d' este constant se numeşte supra-
/aţă Ţiţeica. Punctul ·de 1a care se consideră distanţa d se numeşte centrul
suprafeţei.
Cele mai simple exemple de suprafeţe Ţiţeica sînt sferele şi cuadricele
cu centru. În adevăr, pentru o sferă de rază R, avem K = -~, iar dis-

R2
tanţa d de Ia centrul sferei la planul tangent este R, încît I<. =...!_=const.
1 d' R
În ce priveşte cuadricele cu centru, acestea se obţin dintr-o sferă cu acelaşi
centru prin centro-afinităţi, astfel încît şi pentru o cuadrică cu cen~
](
-t.ru - = const.
d"
În virtutea formulei lui Enneper1 , relaţia
](
- = const.
d'
are drept consecinţă relaţia
Td 2 = const. (131)
1 v. cap. VI, § 24, 21.
Aşadar, în lungul unei linii asimptotice a unei suprafeţe Ţiţeica are loc
relaţia (131), unde Teste raza de torsiune, iar d distanţa de la centrul supra-
feţei la planul osculator în punctul curent al liniei asimptotice. Curbele
în lungul cărora arc loc relaţia (131) (T fiind raza de torsiune, iar d distanţa
de la un punct fix la planul osculator), puse în evidenţă şi studiate de
G. Ţiţeica, au fost numite curbe Ţiţeica. Putem enunţa astfel propoziţia:
Liniile asimptotice 'ale su.prafeţelor Ţiţeica sînt curbe Ţiţeica.
Putem presupune că suprafaţa reprezentată de sistemul (127) este rapor-
tată Ia liniile asimptotice1 . În acest caz deducem, în virtutea unei propoziţii
stabilite anterior 2 , că în sistemul (127) c = c" = O. Punînd I,, în Ioe.
de c', (127) se scrie deci (în ipoteza în care ne-ani situat)
'«u = aru + brv,
Fuu = a'ru + b'i'v + hr, (132)
i\v = a"ru + b"i\.
Vom demonstra teorema:
Pentru ca o suprafaţă S, reprezentată de un sistem, complet integrabil (132),
să fie o su prafaţă Ţiţeica cu centrul în origine3, este necesar şi sufi~ient să m>e1n
a'= b' = O.
Să presupunem, în primul rînd, că suprafaţa S, definită de sistemul (132)
(în afara unei centro-afinităţi), este o suprafaţă Ţiţeica.
Cum, ţ.inînd seamă de (129), avem
/(
d" ( rru fv) 2
h 1
înseamnă că rapor.tul - - - este constant. Indicînd prin -valoarea aces-
(f fu Fv) • C
tui raport şi derivînd în raport cu u relaţia
(F Fu Fv) . Ch,
·obţinem
(F Fuu Fv) + (F i'u Fuv) = C/1,u,

adică, în virtutea primelor două ecuaţii (11):
(r, aru + br.,, r.,) + (F, Fu, a'Fu + b'Fv + hF) = Chu,
de unde
a+ b' = hu.
,,, (133)
1
În virtutea faptului că suprafaţa nu este (prin ipoteză) desfăşurabilă, cele două·.
familii de linii asimptotice sînt distincte.
2 § 23, 9.
9 ln cele ce urmează va fi vorba numai de suprafeţe Ţiţeica cu centrul în origine„
de aceea nu vom mai face nici o menţiune în ce priveşte poziţia centrului.
25 - Geometria diferenţialii
386 Geometrie dilerenJială •
În mod asemănător, derivînd în raport cu v, obţinem

a' + b" = l,v. (133')
Pe de altă parte, condiţiile de integrabilitatc

"
i\wv = Fuvu, 'fut'I' = fvvu,
ale sistemului (132), care trebuie să fie identităţi în F, ;: '" i\, (ca şi în u, v),
ne dau relaţiile
av + a,"b =a;, +·a'b' + h,
bv+ ab' + bb" = b;, + a'b + 1,12,
ah= b'h + h 11 , ('134)
a 1,
I + <t '2 + l'> n " = a.,,"+ . aa "+ a 'b" ,
b,r+a 'l'
> +11.= b""+a,
1 "b
a.'/,, + h,~ = b"h.
Din (133) şi a treia relaţ.ie (134) rezult.r\ b' = O, iar din (133') şi a sasca
relaţie (134) rezultă a' = O. '
Reciproc, să presupunem că avem a' = b' = O. A treia şi a şasea relaţie
(134) devin
ah = hu , b "I,, = h0 •
Calculînd derivatele raportului _t~--, obţinem
(ri'u re}
_!!_ J = /, u ~ ah = O'
( (i'i'ui\.) u (Frui\:.)
( /, ) 1,,.-b"lt O
~.
(r Fu rv) I" - (F i'u Fd -
. . . I I(
d ec1 mvariantu - este constant. Suprafo\.a S este o
d4
suprafaţă 'f iţeica.
Ţeorema este complet demonstrată.
In consecinţr\, o supra.faţ,'i, Tiţeica. raporla.W la liniile asi1nptotice este
reprezentată de un sistem de forma
;:uu =+ bi\, ai\,

ful' = /,;\ (135)
F = n ";: + b"i\.
1• 0 11
Să observăm că, dacă ·b = O sau a" = O, primu, respectiv a treia ecuaţie

a sistemului (135), ne spune că suprafaţ.u este riglată1 .
Vrem să. punem în evidenţă. o proprietate geometrică afină a suprafeţelor
Ţiţeica.
1 problema 20 de la sfir"ilul capitolului.

1,= O, însă a" -=/= O, curbele coordonate v= consl. sînt <lrcpl.c, inr dacă b =f=O,
Dncă
n" = O, curbele u = const. sînL drepte. În ambele cazuri, suprafaţa este simplu. riglată.
paci"t însă l1 = a"= O, ambele familii tle cm·be u = const. şi rJ = const. sînt consti-
tuite "din drepte. Suprafaţa este ,lublu ridatt,. ci cei cuadrică ..
Proprietii/i rigide ale suprafe/elor 387
·======-=
Să considerăm, pe o suprafaţă S definită de sistemul (135), una din

liniile asimptotice u = const. Tangentele la linii !e asimptotice v = const.,
în punctele în care acestea taie asimptotica u = const. considerată, sînl.
generatoarele unei suprafeţe riglate R 11 • În mod asemănător, tangentele 1n
)iniile asimptotice u = const., în punctele în care acestea taie o linie asimp-
totică v = const., sînt ~eneratoarele unei suprafeţe riglate R,,.
Suprafeţele· Ru şi Rv, circumscrise suprafeţ.ci S, poartă numele de
riglate asimptotice a.sociate suprafeţei S.
. Desfă.1urabilele asimptotice ale tuturor riglatelor asimptotice a.yociall'
. suprafeţei S, definită de sistenutl (135), sînt conuri cu ,1îrful în origine.
În adevăr, vectorul de poziţie al punctului curent al ~n1prafeţei S fiind
F (u, v), ecunţ.ia unei riglate asimptotice Ru este
F* = F + ti\,_, (u = const.),
coordonatele curbilinii pe Ru fiind t şi v.
Ecuaţia planului asimptotic al unei generatoare fiind
(R - F, Fu, fw,) = O,
ş1 cum, în virtutea celei de-a doua ecuaţii (135), avem
( F Fu FUl:) = (F' Fu' hF) = o'
înscamnrt Ctl planul asimptotic trece prin origine. Desfăşurahila asimptot ic_ă
a riglatei asimptotice Ru este un con cu vîrful în origine.
Demom;traţia este asemănătoare pentru riglatele asim}!)t.oticc R 0 •
Să arătăm dl proprietatea precedentă caracterizează suprafeţele Ţiţeica.
Fie, în acest scop, o suprafaţă S definită de sistemul (132). Condiţia ca planu I
asimptotic al uneia din riglat.ele asimptotice R" să. treacă prin origine fiind
(F, Ftu a'r u + b'rv + hr) = O,
adică
b I ( F Fu Fl,) = o'
i;;i cum (F Fu rv) =f= O (deoarece am exclus din consideraţie eouurilc), dedu-
cem b' = O.
În mod asemănător, considerind riglatele asimptotice R 0 obţinem
a' = O. Suprafaţa S este o suprafaţă 'fiţeica.
Avem deci teorema:
Pentru ca o .rnprafaţ<t S s,t fie suprafaţă 7'iţeica în raport. cu un punct M 0
(centrul suprafeţei), este necesar şi suficient ca desft1şurabilele asimptotice ale
tuturor rigla.telor asimptotice asocia.te suprafeţei S sit fie conuri Clt \JÎr/ul în i\10 •
În cazul cînd suprafaţa definită de sistemul (:135) este neriglată (cînd·
avem b =f= O, a" =f= O), condiţiile de integ-rabilitatc (134) devin
a.v +
ba." = h,
br-\- bb" = .O,
a.h = h 11 , (136)
a;, -1- aa" = O,
b;, + a"b = h.
l(h = h 0 ,
25*
388 Geometrie diieren/ială
de unde deducem, în primul rînd:

ltu
a=- b" = ,,
I.!!__
h '
A doua condiţie devine
ş1 de a1c1 obţinem
bh = a(u),
a ( u) Iiind o funcţie de u.
În mod asemănător, a patra relaţie (136) ne dă
a"h = ~(v),
~ (v) fiind o funcţie de v.
În ce priveşte prima şi a cincea relaţie (136), acestea se reduc amîndouă
]a ecuaţia
a. r,
(log h)I 1W = h - -J,2·
Putem însă presupune (X(u) =

1, ~(v) == 1, această situaţie putîn-
du-se totdeauna realiza printr-o transformare de forma 1
U = U(u), V= V(v),
încît putem ehunţa teorema:
1 În adcvăl', prin Ll·ansformarea indicată, sist('mul (14) dr.vine
V' lt f, V'
;su,u= -U''1 2 ( .-
hu
h
, , )
V - V ' ru + -h •--
CL
U' 2
Pv, ru,·, = - - r,
U'V'
r,,,, = -,.
•
~,,2 ru +
1
..!-
I V'2 „
_!-(~- V' - F")rl·.
Punind H = -h- , dt.•duccm
U'V'
1
- - ( ~ U' -
U' 2 /,
U")= .!_ 11 '
H V V '2
~I~',:.\:"'
li
- l''') =.!_li H V
.
În sHrşit, ducă <lclcrminăm funcţiile U, V p1•in relaţiile

LJ'3 = CL, V'3 = r,,
deci prin relaţiile
obţinem sislemul
· ·1 1
ruu=- lluru + -i'ţ,, r.uv = 11;i,
H 11
funcţia H( U, V) fiind soluţie a ccuaţ.ici
(log ll}U\,. = li - ·l
JJ'!.
•
Suprafeţele 7'iţeica neriglate sînt date de sistemul

- - ·+ 1 a
ruu = -hu
I,
ru -,v,
h
Fuv = hr, (137)

-
rvv
1
= -l\1, + -rv,
,,1,
h lt
li fiind o soluţie a ecuaţiei
1
(log h) uv = h - --
1i2 . (138)
Dacă suprafaţa definită de sistemul (1.35) este rig1ată ( diferită de o

cuadrică, deci simplu riglată), cînd avem, de exemplu, a" = O, condiţiile
de intcgrahilitate devin
av = I,,,
ah= h11
b:L = h, (139)
b"h = he,
bv + bb" = O.
A doua şi a patra irelaţe (139) determină pc a şi b", iar acestea, înlo·
cu ite în prima şi a treia relaţie, respectiv, ne dau ecuaţia
(log h)uv = h. (140)
În ce priveşte ult.inia relaţie (139), acea.sta ne dă
·1
b = -cp(u),
h
tp( u) fiind o funcţie arbitrară de u.
Avem deci teorema:
Suprafeţele Ţiţeica riglate sînt date de sistemul
-
ruu -
_ hu F
·- u
+ -cp(u)- ru,
_
li h
f uv = hF, (141)
,,1, -
. Fi;"= -ru,
h
funcţia h 'fiind o soluţie a ecuaţiei (140).

Ţinînd seamă ci'l ecuaţia (140), care este o ecuaţie Lio1.wille, are inte-
grala generală 1
h -2U'V'
= (U -
+- ,
V)2
(1.42)
1 v. de exemplu .A. K ah an e, Elemente din teoria co11gr11e11/elor, llucureşti, Ed.

tehnică, 1956, p. 120.
390 . Geometrie dilerenJială
unde U şi V sînt funcţii arbitrare de u şi v respectiv, şi considerînd pe U

şiV ca noi variabile (în locul lui u şi v)1, sistemul precedent se scrie schim-.
bind notaţia (punînd u, v în loc de U, V):
2
F~u=---F« + ~(u) (u + t>)
---rv,
2 _
lt -f- V 2
Fuv = (u: v) 2 F, (143)

- 2 -
'1:1v=---rv,
U +V
~(u) fiind o funcţie arbitrară de u.
Putem integra sistemul (143), integrînd sistemul scalar echivalent
6uu = -- _2_6u + ~ (u) (u + v)2 6,,,
U. -I- V 2
2
=
6uv
+ v) 6,
(u 2
(144)
Ovv =- -2
- 6v·
U -I- V
Ultima ecuaţie (144) scriindu-se·

,,
~+-.
O
Ov
.- = 0. '
u +v
printr-o primă integrare obţinem
2A
61,=--.-- (145)
2
(rt + v)
A fiind o funcţie deocamdată arbitrară de u.
O nouă integrare ne dă
2A
0 = B----, {146).
U -1- V
B fiind altă funcţie arbitrară (deocamdată) de u.

1 Din (142) deducem
hu U" 2U' hu l'" 2V'
-= -·-----, - = - - - - ,
.- h V' U +V h V' U V +
iar în vÎl'tutea transformării indicate avem
i\,1L = ruuU' 2 + rvU", ;:un= ;:uvU'V', ;:vv ;:vvV'' + PvV'',
lncit, puuind
_cp(u) = tl, (U),
U'a .
sistemul (14-1) devine
'1 (U + V) 2 _ 2
= - -2- r-
i'uu = - u~V ru + lj, ( U) 2 r V' ru,,= ---1',
(U + V) 2
r
vv u+v v•
ProprietăJi rigide ale supra/eJelor 391.
Cum din (145) avem

2.1' 4.4.
6uv= - - -2
(u + v} (u + v} 3
-scriind că a doua ecuaţie (144) este verificată, deducem B = A', încît (146)
devine
O= A' - 2A __ •
li+ t;
Avem apoi
6 = A" - 2.4, + 2.4
ti ll +V (rt + tJ) 2
6 _
-
l'" - -
,I
2A"
-
+ ltA' 4A
uu u +v (u + v) 2
(u + v} 3
încît, scriintl că şi prima ecuaţie (144) este verificată, deducem că A este

o soluţie a ecuaţiei diferenţiale de ordinul al treilea
A'" - ~(:i) A = O. (147)
În consecinţă, dacă A 1 , A 2 , A 3 sînt trei soluţii independente ale ecua-
ţiei(147), ecuaţiile parametrice ale suprafeţei Ţiţeica riglate reprezentate
de sistemul (143) sînt
2A 2A4 , 2A
X = A' - ----1- Y = A2 - -----, z= A a - - -3 ,
• u+v'· u+u u+v
sau, în exprimare vectorială:
Suprafaţa. Ţiţeica. riglatli, reprezentată de sistemul (143) are ecu·aţia
- 2 -
r = A' -·---A,-
u +v
Ă fiind o .~oluţie a ecuaţiei diferenţiale
A"' - ~ (u) Ă = O.
În încheiere demonstrăm propoziţia:
Transformatct unei suprafeţe Ţiţeica, în polaritatea în raport cu sfera cu
centrul în centru-l suprafeţei §Î raza 1, este _.tot o .mprafaţă Ţiţeica.
Fie S suprafaţa Ţiţeica reprezentată ele sistemul (135), al cărei centru
este în origine, şi r(u, v) vectorul de poziţie - de componente x, y, z -
al punctului curent M al suprafeţei. Ecuaţia planului polar 7t al lui M,
faţă de sfera ~
x2 + y2 + v = 1,·
este
.iX + yY + zZ = t,
sau (în ~cr1crc vecloria lă)
;:li.= 1.
392 · Geometrie diferenţială
Transformata S* a suprafeţei S. în polaritatea în raport cu sfera :E,

este înfăşurătoarea planului variabil 1t, care depinde de parametrii u, v.
Potrivit teoriei înfăşurătoarelor1, vectorul de poziţie r* al punctului
curent al suprafeţei S* verifică sistemul
FF* = 1,
Fur*= 0, (148)
F.,P* = O.
În virtutea ultimelor două ecuaţii (148), f* este perpendicular pe Fu,
fv, prin urmare expresia lui F* este de forma
F* = A(fu X Fv).
Scriind că r* verifică prima ecuaţie (148), deducem 2
. 1
A=---,
(rrurd
incit ecuaţia transformatei S* este
F* = Pu X Pv (149)
(PPuPv)
Derivînd ş1 ţinînd seamă de (135), deducem

r* = h(Pu. X r), -* = -
rv
h(r X Pv)
-- (150)
u (Pruf't,) (Prufv)
Apoi:
a* _ hu(Pu X r) - bh(P X rv)
1 uu-
(1' f1lv)

*
Fuu = -huh Fu* - b*
r.,,.
În mod asemănător obţinem
*
Puv = ( ,;-
h„ -* + ,1,r
b " t ru ' * = ( hhu - a) Pv* + h-*
r ,
* =-
l'uv ,,
a Fu* + -hv,, rv-* •
Însă, în virtutea condiţiilor de integrabilitate (136) şi (139), avem
,,
.!!!?.._=b".
1 v. cap. II, § 7, 9.
1 Prin ipoteză (PfuPv) =/= O.
Proprietăţi rigide ale supratetelor 393
Objinem astfel sistemul

-*
ruu -* - ba*
= aru ,,,,
r!~ = hr*,
r-* = - a H-*
1:" ru + b"-*
r,,,
care este de forma (135), deci defineşte tot o suprafaţă Ţiţeica, cu centrul
în origine.
Aşadar, transformata S* a suprafeţei S este tot o suprafaţă Ţiţeica,
cu acela.şi centru ca şi S.
A p li ca ţie. Să se determine suprafaţa Ţiţeica neriglată, corespun-
zătoare soluţiei 1,, = 1 a ecuaţiei (138).
Pentru h = 1, sistemul (137) devine
sistemul scalar asociat - verificat de coordonatele punctului curent al

suprafeţei- fiind
0uu = 0v, 0u,, = o, e,,,, = eu. (I)
De a1c1 obţinem ecuaţia
6uuu = 6, (II}
., .
a care1 . caracter1st1ca
ecuaţie
. . ., are ra . ·1e 1 , eu
"d"ac1n1 = -1+;fa , 2 -1-ifa
Co=-~
2
(rădăcinile cubice ale unităţii; i = l'-1).
Deducem că
6_m = A,n(v) e«c.>m, (m = 1, 2, 3),

unde Am (v) sînt funcţii arbitrare de v, sînt trei integrale independente ale
ecuaţiei(II). Vom determina funcţiile Am astfel incit 0m să verifice sis-
temul (I).
Avem
(0m ) v _
- (.f1m ) ve«c.>tn , (6m }uu -_ Co 2mA me«c.>m ,
încît clin prima ecuaţie ( I) obţinem ccua-tia diferenţială

(Am)v = w2mAm,
de unde (neintroducînd constantă de integrare)

Am = e
V(t)2m
•
Prin urmare
(m = 1., 2, 3),
şi se vede că celelalte ecuaţii ale sistemului ( I) sînt verificate de expresiile
obţinute pentru 6m.
Am obţ.inut. astfel intcgralc]c •

ewU+(i) 2 u, e(,)2u+wv, ( l II)
deci suprafaţa de ccuaţ.ii parametrice
a cărei ecuaţie implicilă este

xyz - :l = ( V)O.
Faptul că. reprezentarea (IV) este imaginari'\ înseamnă. că. liniile asimp-
totice, la care este raportatr, suprafaţa, sînt imaginare (punctele suprafeţei
sînt eliptice).
Dacă în locul primelor două intebrralc (III), care sînt imaginare, consi-
derăm inlcgralelc reale <?

- .!.(u+">
2 Y1
•cos--~- (n -- v), e
- .-!.<u-1
2 r>
•
va
sin ··-- (n •··· v),
2 2
obţinem ecuaţ.iilc parametrice
x =
-~(tH•')
e -
. Va
•cos-(u-v), y=e
-t<u-i-1")
-
. v-
•sm--.:!(u--·v), z=eu+t·. (VI}
2 2
ale unei suprafctc de rotaţie, a cărei ecuaţie implicitr.. este
(:z;2 + y2) z -· '.I = o. (VII),
Oh serva \ i i. I. Prin I ransformarea
1 . 3
U = --(u
2
+ v), \,' = -(u -
2
v),
ecuat,iilc (VI) devin
x = eUcos V, y = eUsin V, z = e- 2 u,
ceea ce înseamnă că su11rafaţ:a este raportatrt de astă <lată 1a paraleli şi curbele·
meridiane.
II. Printr-o transformare ccntro-afinu, din (V) sau (VII) se obţine su-·
prafaţa
(a 1 x b1 y+ +
c1z) (a- 2 x b2 y c2z) (a.ax b3 y +caz) - 1, + + +
care este, <le asemenea, o suprafaţă Ţitcica. În particular una din supru-
feţele (V), (VII) se obţine din cealaltă printr-o transformare centro-afină_
§ 28. Suprafeţe neolonome
Vom expune, în încheiere, unele din proprietăţile fundamentale afo·

mulţimii curbelor integrale ale unei ecuaţii Pfaff în trei variabile, care-
nu este complet integrabilă. O astfel de mulţime de curbe poartă numele
de suprafaţă neolonomă1 şi constituie, pentru spaţiul cu trei dimensiuni, o
1 Proprietăţile suprafcţc)or neolonome din spaţiu) euc1idian cu h·ci dimensiuni au
fost studiate de F. Knol1, R. Inzinger, D. Sintzov etc., iar dintre matematicienii romîni
de G. Vrănceanu, Gr. Moisil, Gh. Gheorghicv, Radu Miron etc.
Proprietăli rigide ale suprafeţelor 395
particularizare a noţiunii de spaţiu neolonom, introdusă de acad. G. Vrăn

-ceanu, căruia i se datorează o scrie de lucrări privind proprietăţile acestor
spaţii.
Metoda pc care o vom utiliza va pune în evidenţă strînsa analogie între
proprietăţile suprafeţelor şi suprafeţelor neolonome.
32. Introducerea noţiunii de suprafaţă neolonomă. O expresie difercn-
ţ ială
A(x, y, z)dx + µ(x, y, z)dy + v(x, y, z)dz,

unde A, µ, ,, sînt funcţii 1 de x, y, z, poartă numele de formă Pfafl, iar ecuaţia
). d;r; + µ dy + v dz = O (151)
se numestc ecuaţie Pfafl.

Se ş tie, din teoria ccuaţ.iilor diferenţiale, că ţcuaţia (151) admite o
1
soluţie
F(;v, y, z) = C, (C = const.), (152)
dacii - şi numai dacr~ -este identic satisfăcută condiţia de integrabilitate

aµ . av )
Â (- - -
( av a;.. )
+µ.----+V (- aµ ) =0.
a;.. - - (153)
OZ oy ax OZ oy ax
În acest. caz, despre ecuaţia Pfaff se spune că este complet. integrabilă,
iar (152) reprezintrl o familie de suprafeţe, .mprafeţele integrale ale ecuaţiei,
printr-un punct din spaţiu (sau dintr-o anumitJt regiune n spaţ.iului) trecînd
-o singură. suprafaţă integrală 2 •
O ecuaţie (151), care n.zt este complet integrabilli, poate admite un număr
-~- în general finit - de suprafeţe integrale, sau. niciuna. Aceste suprafeţe,
dacă există, se obţin rezolvînd eciwţfo (153) în raport cu una clin variabile,
de exemplu, în raport cu z. O soluţie
z = cp(x, y) (:154)
.a ecuatici (153) ~atisfacc ecuaţia (151) numai da_crl

ocp ~
-OX - -- )..V [x, y, <;> (:i:, y)] o<p _
[ X, y, <p (X, y)]
, -oy - - -µV -[x, U, <p (x, y)]
-----,
[X, !f, <p (:t, y)]
·şi atunci (:L54) rcprezintrl o suprafa-tă integrnlrl a ecuaţiei (151).
1 Ca de obicei, admitem că funcţiile care vor interveni în cele cc urmează sînt con-
tinue şi au derivate parţiale continue în tot spaţiul sau într-o anumită regiune a spaţiului.
2
Ecuaţia complet integrabilă (151) este ecbivalentă cu sistemul cu diferenţiale totale,
.complet integrabil,
a:: ).. oz
- -, µ
ai V oy
= --.
V
Ecuaţia (151) defineşte însă, în cazul cînd nu este complet integrabilă,

o infinitate de curbe, curbel,e integra/.e ale ecuaţiei. În adevăr, să consi-
derăm, de asemenea, o altă ecuaţie Pfaff
Adx + Bdy + Cdz = O, (155)

A, B, C fiind funcţii de x, y, z, astfel că rangul matricii
este 2 (deci A, µ, v nu sînt proporţionale cu A, B, C). Sistemul constituit

din ecuaţiile (151) şi (155) este echivalent cu sistemul diferenţial
rix dy dz
-=-=-, (156)
a b c
unde
Potrivit teoremei de existenţă (şi unicitate) pentru sistemele diferen-

ţiale de primul ordin, de formă normală1 , integrala g~nerală a sistemului
(156) este dată de două ecuaţii de forma
F 1 (x, y, z) = C1 , F 2 (x: y, z) = C2 , (C1 , C2 = const.), (157)
rangul matricei funcţionale
oF oF oF
2 2 2
ax oy o=
a funcţiilor Fi, F 2 , fiind 2.
1 Sistemul (156) poate îi scris (dacă, de exemplu, a=/= O) sub forma
,ly b d;; C
- = - , -=-,
dx a dx a
deci i' se aplică leorcmn:
Dacă funcţiile
fi(x, Yu•··,Yn), (i= 1, ... ,n) sînt conti,me şi au derivate par/iale de pl'imul
ordin în raport cu y 1 , ••• ,y1i, continue, integrala generală a sistemului diferenţial
dyi
- = /i(.1;, Y1,••·,Yn), (i= 1, ... ,n)
dx
este dată de un sistem de ccuaJii de forma
Fi (x, Y1,••·, Yn) = Ci, (Ci= const.}.
Funcţiile
Fi au derivate parţiale de primul ordin în raport cu y1 , ... , y 111 continue, iar
determmantu 1runcţrona
. l . l D (F1, ... ,F
· n) nu se anu Ieaza i'dentic
. ). V (
D(yi, .. •,Yn)
Proprietăţi rigide ale supraletelor 397
Numind congruenţă de curbe o familie de curbe depinzînd de doi para-

metri, astfel că printr-un punct (al spaţiului sau unei regiuni a spaţiului) trece
o singură curbă din familie, înseamnă că ecuaţiile (157) reprezintă o con-
gruenţă1 constituită din curbe integrale ale ecuaţiei (151). Cum funcţiile
A, B, C -din (155) -sînt arbitrare, supuse doar condiţiei ca rangul matricii
[.L
B ~li
să fie 2, deducem propozitia:
Există o infinitate de congruenţe de curbe integrale ale ecuaţiei (151), prin
fiecare punct M (x, y, z) (al zmei regiuni a spaţiului} trecînd cîte o curbă din
f ieca,•e congruenţă.
Cum apoi diferenţialele dx, dy, dz pot fi considerate drept paranietri direc-
tori ai tangentei uneia din curbele integrale prin punctul M, iar Â, µ, v drept
parametri directori ai unei drepte D prin M, în virtutea ecuaţiei (151) re-
zultă că dreapta D este n01·mală comună a tuturor curbelor integrale care trec
prin M. Astfel spus:
Planul Il reprezentat de ecuaţia
x) + µ(Y - y)
A(X - v(Z - z) = O + (158)
este tangent tuturor curbelor integrale ca.re trec prin M(x, y, z).
Mulţimea curbelor constituită din congruenţ.ele de curbe integrale ale
unei ecmtţii Pfaff (151), care nu este complet integrabilă, se numeşte supra-
faţă neolonomă 2 , planul Il, reprezentat de ecuaţia (158), fiind planul tangent
în 1'\1 (x, y, z) la suprafaţa neolonomă. Un punct ale cărui coordonate anu-
lează coeficienţii Â, [.L, vai ecuaţiei (:151) este un punct singular al suprafeţei
neolonome.
În vederea uniformizării notatiilor si scurtării scrierii, vom utiliza
indici inferiori şi superiori. Coord~natele' x, y, z vor {i indicate prin x1,
x 2 , x3. Forma Pfaff Â dx µ dy + +
v dz o vom indica prina ds. Punînd 1 1,
Â 2 , Â3 în loc de Â, µ, · v, respectiv, avem
cls = L Ai dxi, (i = 1, 2, 3). (159)

1 Curba - din congruenţa (157) - care trece prin .punctul .M0 (x0 , y 0 , Zo) este repre-
zentnt,ă de ecuaţiile
F1(.-i:, Y, .:) = F\(xo, Yo, .:o), F2(x, Y, z) = Fs(xo, Yo, zo).
Putem încă obţine o curbă integrală a ecuaţiei (151), care să treacă printr-un punct
ilf0 (x0 , Yo, z0 ), clîn<lu-ne o funcţie y = f(x), astfel că, pentru x=x0 , avem y = /(x0 )=y0 ,
şi determinîn<l integrala .: = g(x) a ecuaţiei
f),[x, f(x), z] + µ[.-i;, f(x), .:]f'(x)} dx + v[x, f(x), z]dz = O,

prin condiţia ca, pentru x =
x 0 , să avem ;:; g(x0 ) z0 • = =
Curba integrală obţinută este reprezentată de e~uaţiile
y = f(x), z = g(x).
ln locul denumirii ele suprafaţă ncolonomă unii utori utilizează denumirea
2
complex ele cul'be sau aceea de val'ielate Pfaff.

3 Această notaţie, care nu indică elementul de arc al unei curbe, a fost introdusă de
acad. G. Vrănceanu. Unii autori folosesc notaţia (d).

::J98 Geometrie dileren/ială
De asemenea, tot în vederea scurtării şi simplificării scrierii, adoptăm

co,wenţia de su.mare a lui Einstein: ori de cite ori într-un monom va apărea
un indice literal de două ori (de obicei, o dată ca indice inferior şi o dată
ca indice superior, dar şi numai ca indice inferior sau numai ca indice supe-
rior), vom înţelege că trebuie făcută sumarea dupfl acest indice (trebuie sr,
sumăm monoamele ce se obţin din monomul considerat, atribuind succesiv,
indicelui, valorile pc care le are de parcurs). În virtutea acestei convenţii,
(159) se scrie
ds = Aidxi, (i = 1, 2, 3).
Pentru a putea distinge mai multe forme Pfaff, Ic vom indica prin ds 1 ,
ds 3 , ••• , iar coeficienţii respectivi prin A}, A;,
ds 2 , ,t... .
Spaţiul euclidian cu trei dimensiuni fiind indicat prin E 3 , se adoptă
notaţia E5 prnt.m suprafaţa ncolonomrl definită de o ecuaţie Pfaff
ds = Aidxi = O, (i = :l, 2, 3).

33. Ml!luda, congruenţelor. Tr<tnsformctri de congruenţe. Pentru studiul
unei suprafeţe neolouomc este indicat.r1 metoda. congruenţelor, care constă,
în esenţă, în raportarea supra fetei la clour1 congruent.c drept congruen/e de
l,a.ză.
Să observrim, î11 primul rind, cr,, o suprafaţr1 neolonomr, E5 fiind <latri
prin ecuaţia Pfaff ·
'I .
ds 3 = A'; d~vi = O, (i = 1., 2, a) (160)
despre cocficientii ;.,7 putem presupune crl verifică relaţia 1
AY Â~ = 1, (i = 1, 2, 3). (161)
În această situaţie, în cart? punctele ,'>ingula.re .,·înl excluse din consideraţie,
sînt componentele versorului normalei îu ·puncl u I .~'/ (.1:i) la suprafaţa
1
)., ~
ncolouomu. .
Să asociem acum suprafeţei (160) alte două forme Pfaff
,.. ' (N
.,_ -- ' 2 ·, , · = 1, '_,>, 3)
,. oe ..,[xi 2
d.,„ix -- "i f· (162)
determinai1l.ul •A = I ;.,~- I , (a., i = J, 2, 3), fiind diferit de zero (cele trei
forme dsa fiind independente).
1 Dacă iniţial relaţia (1f.H) nu este vcrificat.ă, in locul ecuaţiei (-160) considerăm
Pcuaţia cchivalenlil
ds' 3 = i.'f d.r.i = O, (i = 1, 2, 3)
unde
;..~
1.'i 1
= v'~
;..ii..;
(i, .i = 1, 2, 3)
~i se vecie că i.'f verifică relaţia (161). Suprimînd acccnh1l, uvem situaţin din t.ext.
lpot.cza relativă la funcţiile ;..f aduce simplifică1·i în scrierea unor formule.
Vom utilizn litel'e grencşt.i pentru indicii care iau valorile 1, 2 şi litere latine
2
pentru cei care iau valorile ·1, 2, 3.

\
', \
Proprietă/i rigide ale suprafe/elor :399

===- --------=-~===========================
Vom in<lica prin µ!

elementele matricii JJ1vcrsc a matricii IP.,f ll, ceea
cc înscamnrt că avem relaţiile
i
µa = Oj ,
"'1 <I
/\j µb. = ~fi
(162')
Ob , l\i
"'1 <l j ~j
unde oi csle - - ca Şl 8{ - simbolul lui Kronec/-;er (ob = o{ - 1 dncrl a = b,

i = j, şi o~= 8j = O dacă a. -=f= b, i =I= j) 1 , precum şi rclaţ.ia
Aµ~J,
µ fiind determinantul l µ:, l.
O cungruenţă a. :w.prafet,~i m~ol01wme (160) este definită de o ecuaţi,, d,~
{urma
ma. ds't. = O, (163)
unde 1na. .c;înt douli funcţii. de xi, iar ds't. form.ele (162).
În adevăr, ecuaţia ('I 63) - presupusă dat.Ii - se scrie, tinînd seamă de
(162),
deci este de forma

(164)
unde ),; - m,z. Af, ş1 conduce - împreună cu (160) - la un sistem diferen-
ţial
Invers, sit presupunem dată o congrucn-ţ.ă a suprafeţei i1colonome printr-o

ccuntie (164) 2 •
µ!
Înmulţ.ind c11 1 şi sumînd dup~ a, di_n sistemul
ds(I = Af d.vi
ob\Înem=J, în virtutea rclntiilor ('.L62'),
~f dxi = µ! dsa,
1 Uneori se scrie, de asemenea, 8«b sau 8ab•
2 Adică prin ecunţ.ia (164) şi ecuaţia ('160) a suprafeţei neolonomr.
3 Dezvoltat, aceasta îns<>amnă să inmultim ambii membri ai fiecăreia din relaţiile
ds 1 = ,.! da:i,
L
,[..;'!. = ).ţ,fa;i,
t
d.~ 3 = ).~dxi
l
cu 11.{, µi, 11.{i 1·rspectÎ\•:

j I t ) l j d 1. . j ds2 "'2 j d - j ..L!I 3 j .1_.
!J.1' 8 = ·î!J.1 • ·', µ2 = ,..i l'-2 x•,
[J.3(...., = "'
J\il'-a'u.1 ,
şi să aduni'un membru cu membru relaţiile obţinute:
µ{ dsl + [.L~ds2 + µteu.a = (Âi µ{ + Âi µ{ + Âfµ!) dxi,

,
ceea cc se scrie scurt (în virtutea convenţiei de sumare a lui Einstein)
,,i dsa
ra == , µia d;1:i.
')...~t
Procedeul din text, utilizat frecvent, este deci o prescurtare a regulii lui Cramer.
adică (punînd i în loc de j şi ţinînd seamă că ds 3 = O)

rlxi = µ~ dsa.. (165)
Aşa fiind, (164) se seric

Aiµ~ ds°' = O,
deci este de forma (163}, unde mr,. = Âi µ!.
Dacă ecuaţia (163) se reduce la ds 2 = O (cînd m 1 = O, m 2· =/= O) sau
la ds1 = O (cînd m. 1 =/= O, m 2 = O), obţinem congruenţele definite, respectiv,
de sistemele diferenţiale
dx 1 dx: da,.3
-=--=-,
µl µr µÎ
para,netrii congruenţelor (parametrii directori ai tangentelor la curhele

congruenţelor) fiind, respectiv, µi şi µţ.
Considerarea formelor Pfaff (162), adică a congruenţelor ds 2 = O şi
ds = O, este, pentru suprafaţa neolonomă, ceea ce pentru o suprafaţă S
1
este raportarea la două familii de curbe drept curbe coordonate. Vom spune
că am raportat suprafaţ.a neolonomă la congruenţele d,{J 2 O şi ds 1 O drept = =
congruenţe de bază.
Putem schimba congruenţele de bază, făcînd o transformare de congruenţe
(o transformare de forme Pfaff) de forma
(166)
coeficienţii m; fiind funcţii de xi.
Dacă
ds'a. = ).'i dxi
sînt formele Pfaff cc se obţin prin transformarea (J.66), deducem formulele
{167)
Pentru a vedea cum se transformă µ~, să observăm că (166) se pot încrl

scrie (ţinînd seamă că forma ds 3 este păstrată)
ds'" = m,! dsb,
m; = m; = O, m: = 1,
incit. formulele (167) pot (i scrise
a "l ~
'\ tCI
I\ i = mb 1 -i • (168)
Pentru a = 3, acestea ne dau

,. ,a
,.. i = 3
mb ,..i
„b = a~~
1n13 ''i
+ a „ :i
ni 3 ,..i ,
adică (deoarece mg = O, m: = 1)
).'? = ~'
în acord cu faptul că forma ds este păstrată. 3 _
Aşa fiind, dacă µ':i sînt elementele matricii inverse a matricii lli'fll, avem
,.,ai [J.,ib =
I\
~<l
Ob,
,.,ai [J.,ja _-
I\
~j
Oi• (169)
A doua grupă de relaţii (169) se scrie, ţinînd seamă de (1.68),
a„ b ,j ~j
mb ,..i [J. a = Oi,
de unde obţinem, înmulţind cu µ~ şi sumînd după i:

a ~b ,j ~j i
mb Oe [J. a = Oi (J•c,
adică (punînd a. în loc de c şi i în loc de j)
iar de aici deducem

i ,i
(J.a = µ a,
precum ş1 formulele
[J.Oti = 13 ,i.
ma.[J.13, (170)
,
după care se transformă µ~, printr-o transformare de congruenţe (1'66). .
Dacă indicăm prin m';
elementele matricii inverse a matricii avem. I/ m; li,
a. ,(3 ~ot a. ,y ~y
m 13 m a. = 0 13 •
m 13 m y = oy,
Înmulţind cu m'! şi sumînd după ex, din formulele (166) ob\Înem formulele
inverse
ds,x = m'; dsl3. (171) .
În mocl asemănător deducem formulele
'\CC
,..i = IOt "11(3
m 13,.. i, (172)
,i ,(3 i
[J.a. = ma.[J.r,, (:1.73)
inversele formulelor (167) ş1 (170) respectiv.
34. Prima formă fundamentală. Ţinînd seamă de (165) ş1 punînd
µ~ µ~ = Ea.r;, (174)
deducem că pătratul clementului de arc ds al unei curbe a suprafeţei neolo-
nome este
(ds) 2 = Ea.r, dsoc dsl3. (175)
26
11-02 Geometrie diferenJială
---"---- --- . ----------c-===============-===
Forma pf\tralicfl / = Ea.r, clsrx ds'3, în cls7., este p1·ima. fornu'1. f undamentalli
i-Hll metric{I. supra(eţci neolonome.
În virl 11tca rela\.iilor ('.1.74), coeficienţii Eixr;, sini s-imctrici în C'l, ~:
Erx'3 = Er37.•
Prima formft fondamentalii este. pozitiv definită în orwe punct regulat
(nesingu Iar) 1 •
În ce priveşte unghiul a dou[t tangente, de parametri directori d~-vi şi 8xi~
prin punctul lvl(xi), situate în planul tangent
)\Y (Xi -·- .ti) = o,

gftsim uşor formula 2
. Ea.(3 ds« 8sr;

l
t'OS i =- _ , (176}
VEa.r; ,ls1e ds'3 VE(Xr, 8s1t 8.î'3
incit. eondiţia de ortogonalitate a două tangente este·
Ex~ d~,;,,. 8s r; = O. (177)
În part.icu Iar, unghiul I angentelor la cmbelc prin M: cure aparţin con-
gnwnţ.elor de hază ds 2 = O şi d„;1 = O, este dat de formula
şi Jeci congruenţ.clc de bazft sînt ortogonale dadt (şi nu 11uH dacu.) 3

E12 = O.
Prcsupunînd că facem o transformare de congrucnţ,e (166) şi indicăm
prin E:r; coeficienţii metricii faţă de noile congruenţe de buză, avem
, ,i ,i
µ rx µ fi• E ct~ = (178)
În virtutea relaţiilor (173), deducem formulele
?'
]-'7.'3 = ,s:
m, a llt
,7JE
C3 &7j ,
după care se Lransformfl coeficienţii mct.ricii, printr-o Lransforma1·e lle

congruenţe.
1 in aclc\'ăr
În această formulă, 8s« = i..r8xi. Ducă am indica forma Pîaff i..'; dxi prin (t)a. (d),
2
alunei ar trebui să punciu ).f 8xi = c.>« (8).

3
Relaţia E 12 = O 1•eprezintă, dacă· nu este identitate, o suprafaţă S. Curbele con-
gruenţelor de bază, care trec printr-un punct (oarecare) al suprafeţei S sînt ortogonale.
Proprietăti rigide ale supraleteior 403
Formulele inverse faţă de (178) sînt, cum se vede uşor 1 ,

., e '1l E'
} ~«'3 = ma me3 4 &"ll • (1.79)
Metrica însăşi este im1 ariantă în raport cu transformările (t66), adică
avem„ C)
ceea ce putem scrie scurt

I= I'.
35. A doua. formă f undamentaU1. CongruenJe asimptotice. Diferenţiind
.în lungul unei curbe C a suprafeţei neolonomc, din (160), obţinem
di-.! dxi + i-.~d xi =

2 O.
De mei, t inînd seamă de formulele lui Frenct.
,hi (X'i
-=-,
d.~ 1l
unde ~i şi ~'i sînt cosinusurile directoare ale langcntei şi normalei principale

în. M(xi) la curba C, şi indicînd prin 6 unghiul normalei principale cu nor-
mala în M la suprafaţa neolonomă, deducem formula
cos o
--=---. (180)
R (ds)2
Însă
încît, punînd
-cos O 1
--=-,
ll p
(181)
din (180) obţinem formula
(182)
care exprimă. c11;·bura normală.!. a curbei C în 111 (curbura secţiunii normale

p
tangente în 1vl la C), în funcţie de prima formă fundamentală şi de forma
pătratică II= Da~dsa. ds~, a douaformăfundam.enta.ltia suprafeţei ncolonome.
(179) se obţin din (178) înmulţind cu

1 m:m~
şi sumînd dupr, (X şi~-
Cum se verifică uşor, ţinînd seamă de (166), (173) şi (174). Acest fapt este în acord
2
"u semnificaţia geometrică a metricii.
26*
Geometrie dif erentială
Punctele în care coeficienţii formelor I şi II sînt proporţionali:
se numesc puncte ombilicale ale suprafeţei neolonome.

Într-un punct ombilical, curbura normală corespunzătoare oricărei
tangen_te (oricărei curbe) a suprafeţei neolonome, prin acest punct, este
aceeaş1.
Dacă
sînt coeficienţii celei de-a doua forme fundamentale în urma transformării

(166), se găsesc uşor Cormu lele
(183)
precum ş1 formulele inverse
(184)
A doua formă fundarnentalrt este invariantă faţ.ă de o transformare de
congruenţe (166).
Formele I şi II fiind invariante faţă de o transformare de congruenţ.e,
curbura normală_!_estc, de asemenea, invariantă faţ.ă de o astfel de trans-
P
formare, în acord cu· semnificaţia geometrică a curburii normale.
Un punct este hiperbolic, para.bolic sau eliptic, după cum, în acest punct,
discriminantul D 11 D 22 -_!_(D 12 +D 21 }2 , al formei II, este negativ, nul sau
lt
pozitiv.
Ecuaţia
D«13 d.î-x dsC3 = O, (185)

obţinută anulînd forma II, reprezintă două congruenţe ale suprafeţei neolo-
nome, congruenţele asimptotice, în lungul curbelor cărora, în virtutea formulei
(182), curbura normală e.(]te nulă, deci planul osculator coincide cu planul
tangent 11.
O h s e r v a ţ i e . Ţinînd seamă de (181), deducem .fără nici o difi-
cultate relaţia
D12 _ D21 = µ [ A.3l (OA~_

c),,,fl
OAgJ
c)a;2
+ A32 (OA~_
c)a;l
OAfJ
c)a;3
+ /1.33 f c)a;2
OAf _ ~>-~).) •
c)xl
În consecinţă, pentru ca ecuaţia (160) să 1·eprezinte o suprafaţă neolo-

nomă, este necesar Ji suficient ca coeficienţii D«a - ai celei de-a doua forme
fundamentale - să nu fie ,îimetrici în indicii t:t, ~-
Proprietă/i rigide ale supraie/elor 405
Cazul olonom, cînd ecuaţia (1.60) reprezintă o familie de suprafc\e1 ,

este deci caracterizat prin condiţia
Du= D21.
36. ACurburi principale, curbură totală, curbu,-ă medie. Congruen_ţe prin-
cipale. lntocmai ca în geometria suprafeţelor, găsim că, pentru valorile
extreme ale curburii normale 2 , avem
1
-=--
Du ds 1 + .n;2 ds 2
-
n~. ds1 + D22 ds 2
' (186)
E 21 tl,î1 . + E 22 tls 2
unde
D~2 = D~1 = : (Du+ D21).
Deducem că valorile extreme ale curburii normale, curburile principale„
sînt date de ecuaţia
(Eu E22 -
•
Ef2) \ - (En D22 -
P
2E12D;2 + E22 Du)_!_P + (187)
+ (D 11 D 22 - D~~) = O.
Numind {ca şi în teoria suprafeţelor) curbură medie, JJ, ş1 curbură
totaltl, /(, se.misuma ..!._ ( ..!._ + ..!._) şi produsul -~ al curburi·lor princÎJJalet
2 F1 P2 P1 P2
avem
1-J =E 11 D 22 - 2Ei2n; 2 + E 22 D 11 ,
(188}
2 (E11 E22 -Ei2l
•2
K = D11D22-Du_· (189)
E11E22-E:2
Curbura medie şi curbura totală sînt invariante faţă de o transformare
de congruenţe (deoarece curburile principale au această proprietate).
Relaţ.iile (1.86) ne spun că o suprafaţă neolonomă posedă două congruenţe
în lungul curbelor cărora curbura normală este maximă sau minimă, congruen-
ţele principale, date de ecuaţia
D ds + D~ ds D~ ds + D ds
1 2 1 2
------=------.
11
E ds + E ds
1
E ds + E ds
2
2
1
1
22
2
(190)
11 12 21 22
Scriind această ecuaţie sub forma

(E 11 D~ 2 - E 12 D 11 ) (ds1 ) 2 +
(E11 D 22 - E 22 D 11 ) d.,; 1 ds 2 +
+
(E12D22 - .E22D~ 2) (ds 2)2 = O, (19'.I)
se constată uşor, ţinînd seamă de (177), că congruenţele principale .~înt orto-
gonale.
1 Consideraţiile precedente, ca şi întreaga teorie ce urmează, se aplică şi în cazul
olonom.
11 Excludem din consideraţie punctele ombilicale. În acest caz (şi numai în acesta) ..
ecuaţia (187) m·c rădăcinile egale.

37. Tangente conjugate. Congruenţe conjugate. Su considerăm o curbă

prin punctul M (xi), aparţinînd suprafeţei neolonomc şi tangentă în M unei
tangente date D, a suprafeţei neolonomc, de parametri directori dxi. Planele
tangente fi (ale suprafeţei neolonome), în lungul curbei, constituie o familie
de plane depinzînd de un parametru şi - ca atare - înfăşoară o suprafaţ.ă
desfăşurabilă, ale cărei generatoare sînt caracteristicile planelor Il.
Caracteristica Â a planului tangent în M este datrl ele ecuaţiile
AHXi - xi) = O,
dAî (Xi - xi) - At dxi = O,
sau, ţinînd scamrl de (160), de ecuaţiile
AHXi - xi) = O:
clAţ (Xi --- xi) = O.
Indicînd prin 8xi diferenţialele coordonatelor :,;i în luhgul tangentei ~,

pc care o vom numi conjugata tangentei D, conclit,ia <le coJ1jugarc se scrie
!-HU
Dcx~ ds~ 8s,x = O. (192)

Aşadar:
O supra/a/ii. neolonouul det,!rmi,nă într-un fusr.icul de tangente o onwgrafi,i

(:192), care nu este i,woluţie decît în ctiznl olonom; tangentele unite (au.to-
ronjugate) sînt tangentele asimptotice prin centrul /cuwicu lu.lui.
Considerind o congruenţă C,
(193)
a suprafeţei J1colonomc, pul.cm determina o altă congl'uenţi't r' a suprafoţei,
astfel încît tangenta în punctul variabil M (xi), la curba prin M a congrucn-
ţ.ei C, să. aibă drept conjugată tangenta în M la curba prin M a congruen-
\.ei r. Despre r spunem că este congruenţa conjugat<l a congruenţei C. Ordo-
nînd după d:i, cl.s 2 , (193) şi condiţia ele conjugare (l!l2) se scriu
+ m2 d. . 2 = O,
m 1 d.s1
Dd 8scx ds 1 + Dcx 8s,x ds 2 =
2 O,
de unde obţinem (punînd d în loc de 8) ccua\.in
(W4)
u congruenţei r, conjugaHt congruenţei (;.
Proprietăli rigide ale supraietelor
38. Congrwm,ţe de curbură. Pentm ca normalele în lungul unei curbe

- - aparţinîn<l unei congruenţ.e C - să genereze o suprafaţ.ă desfăşurahilu.
I rehn ie srt avem (cum se ştie clin teoria suprafeţelor dcsfăşurabile)
dx 1 dx 2 dx 3
A\: -- O, (J 95)
d~
cecu ,:e se mai scrie, iumulţind cu dct.crminanlul rII jni
r" I
1,
µ.: c/)..~ µi d"J.} I!

~ ~ = ()
sau
I µ.~ d x 1 µ. 2dx ..
I
D1 (%dsrx.
E 1 a. dsa.
D2,xds"-
E2x ds-x I= o. (19:1')
Punînd peni ru prescurtare

D1a,E2(i - Db.El~ = Gi,.f-j,
t.lcduccmcă ecuaţia ( lfJ5') a congruenţelor în lungul curbelor eărora normalele
generează suprafeţe dcsHişurahile, congruenţele de curbură, se scrie
Congruenţele de curbură nu sînt ortogonale <lecit în cazul olonom, cînd

coincid cu congruenţele principale.
.. 39. Curbură geodezică, torsiu,w geodezici'i,. Tor,Yiune medie, lol'siune tolalt7.

ln punctul 1l1(:vi) al unei curbe, aparţinînd unei congruente a suprafet,ci
neolonome, să considerăm triedrul lui Darboux-Ribaucour, format din
tangenta lu curbă, nor,_,maltt ta.ngenţialli şi normala suprafeţei, cu verso-
rii ~, g, ii, respectiv. lntocmai ca în teoria suprafeţelor, ~,~ obţin formulele
(.y f iiud arcu I curbei)
_d°T = 1_ + ~'
d., Py P
dg '; ii
-d.s =-----+-'
Py Tg
(197)
- - - -T- - -g ,
dii
-
J..s p TO
1 I _ 1 sin o b d . .. . 1
un dc - este cur Jura norma 1a, - =- - este cur ura geo ezica, iar - =
P Po R Tu
=- d6 +-
1 lorsumea
. geo dezica
• ., sau re la twa
. ., a cur b e1. ( a care1
- . t.orsmne
. m N;'11A
ds T
este ~ )·
Rezultă că torsiunea geodezică este dată de formula

1 ('; ds, ii, dii)
-
•g
- ds<J.
.care se mai seric

dx1 dx2 dx 3
·1 1
--=- ).3
1 ~ ~
"o ds2
di.f d~ d~
Ţinînd seamă de un calcul făcut mai sus şi de relaţia A = ~ , obţinem .
formula
-t = - ). G ~ds,r. ds~
_ot______
(198)
"o Eotf3 ds,r. ds~
analoagă cu (182).
Deducem că liniile de curbură sînt caracterizate (ca şi în cazul olonom)
de faptztl că, în lungul lor, torsiunea geodezică este nulă.
Ţinînd seama că, printr-o transformare de congruenţe (166), Gotf$ se
transformă după formulele
Got~ = ~. mot
e
m~'"llG'c'lj,
unde m. este determinantul Im;!, iar determinantul ). = Ii.\t I după. formula
).' = m)., (199)
deducem că torsiunea geodezică _!_ este invariantă în raport cu o transformare

Tg
de congruenţe 1 •
Pentru valorile extreme ale torsiunii geodezice avem
1
1 _ Gu ds + c;2 ds'I. _ G~1 ds + G22 ds 1 2
--
A"t'
- -ds-+-E-ds- - -
- Eu 1
---
E ds + E ds 12
2
21
1
22
2
' (200)
unde
, ' 1
G12= G21 = - (G12
2
+ G21)-
He1aţiile (200) ne spun că o suprafaţă ncolonomi't posedă două congruenţe
în lungul curbelor cărora torsiunea geodezică este maximă sau minimă,
congruenţele de torsiune, date de ecuaţia
G ds + G~<J. ds
1
G~ ds + G ds 2 1 2
------=-"------,
11
Eu + E ds Eu ds + E ds
ds
1
12
2
1
1
22
22
2
(201)
despre care constatăm uşor, ţinînd seamă de (177), că sînt ortogonale.

1 Acest fapt 1·eiesc, de asemenea, <lin formulele (197}.
Proprietăţi rigide ale suprafetelor 409
Din (200) deducem, de asemenea, că valorile extreme ale torsim,ii geo•

dezice, torsiunile principale, sînt date de ecuaţia
1
(E 11 E 22 - E~2) ..
-r·
+ °A (Eu
.
G22- 2E12 G~2 + E22G11) .!_
't'
+
+ °A2 (G11 G22 - G~:) = O. (202)
Numind torsiune medie, Tm, şi torsiune totală, T,, semisuma 2:.. (.!.. + .!..)
2 ""1 ""2
şi 1
produsul - - al t~rsiunilor principale, avem formulele analoage cu (188)
't'1't'2
şi (189)
(203)
(204}
Torsiunile principale fiind invariante în raport cu o transformare de

congruenţe, T m şi T 1 sînt alţi doi invarianţi ai suprafeţei neolonome.
Printr-un calcul uşor obţinem pentru T m formula simplificată
(205}
de unde rezultă că suprafeţele neolonome sînt caracterizate de faptul că au

torsiunea medie diferită de zero.
40. Fornmlele lui Rodrigues. Curbura lui Gauss. Din (195) deducem că,
în lungul unei linii de curbură, avem
dxi = p °Af + q d;..f .
Înmulţind cu 'il.f şi sumînd, precum şi cu dxi, sumînd şi comparînd cu
(180), găsim p = O, q = - p.
Aşadar, pentru liniile de curbură sînt valabile formulele lui Rodrigues
dx' + p d °Af = O, (206)
unde p este raza de curbură normală corespunzătoare liniei de curbură în
lungul căreia sînt calculate diferenţialele dxi şi d°Af.
Se numeşte curbura lui Gauss, ~, într-un punct M, produsul curburilor
1 1 . M.
norma Ie - , - , corespunzatoare
· - 1·1n11
··1 or d e curb ura"" ce trec prm
p' p"
Să considerăm- pe sfera de rază unitate cu centrul în origine - indi-
catoarea normalelor suprafeţei neolonome, punctul (xi) avînd drept imagine
punctul (°Af). Imaginea triunghiului T ale cărui vîrfuri sînt punctele (xi),
(xi +dxi) şi (xi +
3xi), diferenţialele dxi şi 3xi fiind calculate în lungul
liniilor de curbură ce trec prin (xi), este (dacă ne limităm la cantităţi de
'110 Geometrie diferenJială
primu 1 ordin) triunghiul 'î:, ale cărui vîrfuri sînt punci.ele (AU, (Af d11} şi +
(1?. +
81j). Proiecţiile pe planu 1 x3 =Oale triunghiurilor 7' şi '7; au respectiv
ariile
Tinînd scama de (206), deducem - în ce priveşte ariile $ ş1 S ale

triunghiurilor '7; şi T - formula
1
lim .!. = - - = -~--- ,
d xi. axi ➔ o S I P' P" J I .OC I
care ne dă, pentru curbura lui Gauss a unei suprafeţe neolonome, o interpre•
tare arialoagr, cu cea din cazul olonom.
Id. Forma canonicii a metricii. Calculul curburii lui Gauss. Expunerea
ele pînă acum învederează analogia, precum şi unele deosebiri, între teoria
suprafeţelor neolonomc şi teoria suprafeţelor. Unele din formulele şi ecuaţiile
de mai sus se scriu mai simplu, dacă reducem metrica suprafeţei neolonome
la o anu mitu rormă canonicrl.
Presupnnînd că metrica are forma generală
1 = E«~ ds(t dsfi,
unde E 12 =I= O, sr, facem transformarea de congruenţe (rotaţia)
d.v' 1 = cos + sin CJl -d.-i

CJl • ds 1 2,
(207)
ds' 2 = - sin CJl • cls1 + cos CJl • d.412,
CJl fiind o soluţie a ecuaţiei
2E12
tg2CJl = •
E11-E22
Deducem E; 2
= O, încît congruenţele ds' 2 = O şi ds' 1 = O - la care
rezultă raportată suprafaţa neolonomă - sînt ortogonale, iar metrica devine
1 = E; (ds'1)2 + E; (ds' 2)2.
1 2
Făcînd acum transformarea

ds"1 = VE~ 1 ds' 1 , ds" 2 = VE;2 ds' 2 ,
obţinem pentru metrică (suprimînd accenţii) forma canonicii
J = (ds1)2 (ds2)2. + (208)
Cum în acest caz avem
adică o
µi µf = 1, µ~ µ~ = 1,
înseamnă cit µ~ şi µ~ sînt componentele versorilor tangentelor la curbele celor
două congruenţe ds 2 =
O şi ds1 O, la care am = raportat suprafat.a.
Avem, de asemenea, A2 = 1.
Proprietăli rigide ale suprale/elor .411
În adevăr, pc de o parte, Aj, invariantă - ca şiµ! - prin (166), verifică

prm ipoteză condiţia AÎAÎ = 1, pe de altă parte, avem
1.fAf = --\
µ
[(µ~µi -- µ~µf) 2 + (µf(J4 - µ~µD 2 + (µ}µ~ - µ.!µj)2] -
=~
µ
[(µiµD (µ.~µ~) - (µ.i!4)2J,
astfel încît, ţinînd seama de formâ canonică. (208) a metricii, deducem µ 2 = 1,

deci şi A2 = 1, de unde Â = ± 1. Cum însă, prin (166), Â se transformă· după
formula (199), dacă Â = - 1 este de ajuns să luăm
m{ = 1, m~ = mr = o, m~ =- 1,.
sau să schimbăm congruenţele de bază între ele1 , pentru a avea Â = 1. +

Putem de altfel presupune de la început că formele Pfaff dsa = Af dxi
sînt alese astfel încît determinantul I Af I este ortogonal 2 şi are valoarea 1, +
deci avem
1 Făcînd transformarea
ds' 1 = ds 2 , ds' 2 = ds 1 •
2 Pentru a realiza această situaţie, utilizăm procedeul de ortogonalizare al lui Gram•
Schmidt: fiind date formele Pfaff dsa = ).f dx1 , deci vectorii „7
(a fiind indice de numero-
tarea vectorilor, iar i indice de numerotarea componentelor vectorilor), şi presupunînd-
că ).~ este ,wrmalizat (),Î este versorul normalei la suprafaţa ncolonomă}, considerăm vec-
torul ÂÎ + a"J,,f şi determinăm funcţia a (x1 , x 2 , x 3 } astfel incit acest vector şi să fie ort.o-. „f
gonali (produsul lor scalar sl't fie nul):
(>-Î + a"J,,~) i.Î = O.

Deducem
a= -- "Î „ţ.
Normalizăm acum vectorul ).1-- ().J ).~) ).1 şi f ic j/7 vectorul ohtinut, ceea c,}
înseamnă că
).'i ).'[ ~ 1, ).'î ),,~ = O.

Acum considerăm vectorul A} + bi-..'; + c')..~ şi determinăm funcţiile b (x1 , x 1 , x 3 ) i;-i:
c (x 1 , .x2 , x 3 ), astfel incit acest vector să fie ortogonal cu "J,,'î şi ),,~:
(,.} + b"),.'I + cAf) ).'i = o, (,.1 + b).'r + CA~) AÎ = o.

Deducem
b = ·- i-..} ).'î, c = - Â} A~•
Normalizăm vectorul ),,ţt - (). 1J

.).'~)).'~ -
J t
(Ah~)
JJ
A~I •~i fie "),.'l1. vectorul obţinut„ ded::--
),,'l),,'r = ).'M = o, ,.'f ),,'l = 1.

4:12 · Geometrie dilerentială
Deducem
µ! = ;..y,
ceea ce_ înseamnă că matricea llµ~ll, inversa matricii I\A~ill, este totodată
transpwm aces_tei~, deci ortogonală, iar µ = 1. +
- ln consecinţa
i i ~
E oe~ = llocll~ = 0 ix~,
deci ·r,netrica suprafeţei neolonome are forma canonică (~08).

În aceastil situaţie, formulele (182) şi (198) se scrm, respectiv,
·t Doc~<Jsoc ds~
- , (209)
p (tlsl)2+ (t[s2)2
1 D21 (dsl)2- (D11 - D22l c1s1c1s2 _ Du (ds2)2
-= (210)
Ţg (dsl)2 + (cls2)2
ecuaţiile congruenţelor principale, de curbură şi de torsiune devin, respectiv,

( D12 + D 21 ) (ds1 )2-2(D 11 - D 22 ) ds1 ds 2 - (D 12 + D 21 ) (ds2 ) 2 = O, (211)
D 21 (ds1 ) 2 - (D 11 - D 22 ) ds 1 ds 2 - - D 12 (ds2 ) 2 = O, (212)
( /J 11 - D 22 ) (ds 1 ) 2 + 2(D 12 + D 21 ) ds1 ds 2 - (D 11 - D 22 ) (ds 2 ) 2 = O, (213)
mr invarianţii li, I(, Tm, T 1 sînt daţi de formulele
1
H = -2 (Du + D22)' (214)
J( = Du D22 - :. (D12 + D21)2, (215)
Tm = - ~ (D12 -:- D21), (216)

2
7', = - D12 D21 - : (Du - D22) 2, (217)
de unde rezultă relaţia

]12 - ]( = T~I - T ,.
Putem exprima curbura lui Gauss cu ajutorul invarianţ.ilor ll, I(, T m, T,.
1 1
Sa m d.1cam m acest scop prrn f'ls
• . w ..
2 2
• .. (212) , a con-
ds )" ra"d acmi'l e ecuaţiei
ds )' ş1• (ds V •
gruenţelor ele curbură. Avem

1
tl,'1 ) '
( ds2
• (ds2 1
)" = _ D 12 1
ds D 21
incit, ţinînd seamă· de (20H), deducem pentru curbura lui Gauss formula
SJC = D 11 D 22 - D12 D21 • (218)
Proprietăţi rigide ale su prafeJelor 413
De aici şi din (214), (215), (216) şi (217) obţinem formulele

8JC = + T~,
K
(219)
81C-= Tt + H2.
Deducem că, în cazul olonom (şi numai în acest caz), curbura lui Gauss
coincide cu curbura totală şi că, pentru suprafeţele neolonome minimale (pentru
care I-l = O}, curbura lui Gauss este egală cu torsiunea totală.
42. Formula lui Euler, formula lui Bonnet. Indicatoa.rea lui Dupin.
Metrica suprafeţei neolonome avînd forma (208), printr-o rotaţie 1 putem
reduce la zero coeficientul D 12 + D 21 al celei de-a doua forme fundamentale.
În acest caz avem
Tm = -D12,
iar formulele (209) şi (210) devin
1 Du (ds1)2 + Dsa (,l.~2)2
p
- (,ls1)2 + (tls2)2
(220)
1
-=-
D 12 (ds1)2 + (Du - D 22 ) ds1ds2 + D 12 (ds2)2
(221)
To ((ls1)2 + (ds2)2
Din (220) deducem că D11 şi D 22 sînt, respectiv, curburile principale

..:!._ şi ..:!._ corespunzătoare, congruenţelor principale d.~ 2 =0 şids 1 =0, la care -în
P1 P2
urma rotaţiei efectuate - este raportată suprafaţa ncolonomrl.
Punînd
,Ls• ,1s2
- =
ds
coscp,
ds
= Sin cp,
(220) şi (221) devin, respectiv
. ---·-q> + sin
2 2
-1 = cos ---q>. ' (222)
P P1 P2
1
= Tm + (_!_ - _!_} sin q:> cos q>. (223)
-. o P2 P1
Formula (222) este formula lui Euler, iar (223) for~nula lui Bonnet pentru
!5uprafeţeleneolonome.
În loc să reducem Ia zero coeficientul D12 D 21 , în forma II, putem +
reduce la zero - printr-o rotaţie 2 - coeficientul D 11 -D 22 în (221).
1 Rot.aţia (207), unghiul w fiind o soluţie n ecuaţiei
D12 Du
tg 2 (J) = - - - - ·
+
Du- D22
2
Hotnţia (207), unghiul fiind o soluţie a ecuaţiei
t"' 2 w = D22 - Du.

o Du+ D21
414 Geometrie diferen/ială
În acest caz, formulele (220) şi (221) devin

1
- D 11 (ds1)2 + (D 12 + D 21 ) ds1 ds2 + D 11 (ds2) 2 , (224)
p (ds1)2 + (ds2)2
1 Du (ds1)2 - Du (ds2)2
- (225)
Tg (dsl.)2 -j- (ds2)S
Observînd că suprafaţa neolonomă este raportată acum la congruenţele

de torsiune, din (205) rezultă că D 21 şi - D 12 sînt respectiv torsiunile princi~
pale .!_şi.!.. (corespunzătoare congruenţelor de torsiune ds 2 = O şi ds1 = O,
't'1 't':i.
respectiv). Ţinînd apo_i seamă că
li= D11
ş1 punînd (ca mai sus)
ds 1 ds2 .
- =
d.'I
coscp, -ds = s1ncp,
din (224) ş1 (225) obţinem formulele
_!_=II+(.!.._.!._, sincpcoscp, (226)

p 't'1 •2
~ = cos
2
~ + si: 2
-~, (227)
•g 't"1 •2
analoage cu formula lui Bonnet şi formuJa lui Euler.

Dacă punem
formula lui Euler (222) ne dă ecuaţ.ia
~ + .'l2 =+
- '
1 (228)
P1 P:i.
a indicatoarei lui Du.pin - a curburilor normale în punctul (xi) al supra~

feţei ncolonome.
De asemenea, punînd
~ = V~l·coscp, "I)= Vl-rgl•sincp,
din formula lui Bonnct (223) obţinem ecuaţia
(229)
a indicatoarei torsiunilor geodezice.

Proprielăli rigide ale suprafetelor 415
Dacă plecăm de la formulele (226) şi (227), pentru indicatoarea curbu-

rilor normale şi indicatoarea torsiunilor geodezice obţinem, respectiv,
-ecuaţiile
JJ ( ~2 + "1)2) + (.!.. - ~ l ~"I) = ± t,
't"1 Tz,
(230)
9
f. + 1l = ± 1. (231)
T1 Ts
:Se vede că discriminantul indicatoarei curburilor no·rmale şi al indica-

loarei torsiunilor geodezice sînt, respectiv, (în afara semnului) curbura
totală J( şi torsiunea totală T 1• Axele de simetrie ale celor două indicatoare
-într-un punct (.xi), în care Kşi Tt sînt nenule-sînt respectiv tangentele
la liniile principale şi tangentele la liniile de torsiune, iar asimptotele sînt
tangentele la liniile asimptotice şi tangentele la liniile de curbură ce trec
prin punctul (xi) (centrul comun al indicatoarelor, considerate în planul
.tangent).
Deducem propoziţia:
Congruenţele principa,le bisecteq,ză si.r;te,nul de congruenţe asimptotice, iar
.congruenţele de torsiune bisecteazct sistemul. de congruenţe de curbură.
43. Formula lui Enneper . .Observăm că formula lui Bonnet (223) se poate
încă scrie
·1 ,. 'l 1) lg<p
-rg = 1m + f P2 - ; 1+· 1g2 ~. (232)
... d . 1 . . d ..... 1 „ ll,J
Tmm scamă cătorsmnea - ş1 torsmnea geo ez1ca-'- rntr-un puncl N
T -rg
.al unei Hnii asimptotice sînt egale şi ci't unghiul care determinrl tan.gcnta
la linia asimptotică este dat de formula
tg 2 <p P2
= - -,
P1
din (232) obţinem fornmla lui Enneper pentru suprafeţele neolonomc
~
T = Tm ..i.
~
V- K. (233)
. d prm
In d 1cîn ' - 1 ' -1 torsnm1
ş1 . ·1c - "'m .H',i\,1. -· u 1e cc Ior cIoua 1rnn
V · . . asunpto-
.
T' T"
tice prin 1V}, din (233) deducem formula
21(1 1)-7'
T' + T" - m,
(234)
precum ş1
1
_·t
( T'
-Tm)(-
T" --Tm )=K ,
adică, tinînd seamă de (234) şi de prima formulă (210.),

..1 ·-· = ~(. (2a5)
'l''T"
.I
EXERCIŢII
1. Să se exprime curbura normală (în punctul curent) pentru suprafeţele

generate de tangentele, normalele principale şi hinormalele unei curbe,
cu ajutorul curburii şi torsiunii curbei.
Indicaţie. Se ia arcul a al curbei drept unul din parametri.
2. Să se exprime curbura normală în punctul curent al suprafeţei polare
şi desfăşurabilei rectificante ale unei curbe, cu ajutorul curburii şi torsiunii
curbei.
3. Să se determine liniile parabolice (constituite clin puncte parabolice)
ale suprafeţelor ·
·r = u3 l + uv 2J + (u + v) k,
z = x 3
+ xy 2
•
4. Să se determine punctele ombilicale şi să se calculeze curburile prin-

cipale în vîrfurile elipsoidului
xs + 11 + = 1..
2 z2
a2 b2 c2
Indicaţie. Vîrfurile sînt punctele A (a, O, O), A' (- a, O, O), B(O, b, O),
B' (O, -b, O), C(O, O, c), C' (O, O, -c).
Se va folosi reprezentarea parametrică
F = acosusinvl + bsinusinvj + ccosvk.

5. Să se calculeze curburile principale îi vîrfurile hiperboloidului cu
o pînză
x2 112 z2
-+!...---=1
a2 b2 c2
ş1 în vîrfurile paraboloidului
x2 + y2 = 2z.
p q
Indicaţie. În ceea ce priveşte hiperboloidul cu o pînză, se va folosi

reprezentarea
r = acosuchvi + bsinuchv} + cshvk.
6. Să se calculeze curburile principale, precum şi curbura totală şi
curbura medie, pentru suprafaţa de rotaţie
F = cp (u) (cos vi+ sinvJ) + ~ (u)k.
R. Curburile principale sînt
1 q,' 1 cp'(~"-cp")
-=----------- -=
P1 cp (cp'I + ~'I) '/1 ' P2 (ip'2 + ~') .,.
Proprietăţi rigide· ale suprafeţelor 417
. 7. Să se calculeze curbura totală şi curbura me-die pentru suprafeţele
r+ u sin v j + (u + v) ii:;
= u cosv i
x = 3u + 3uv - y = 3v + 3u2v - v8 , z = 3(u2 -
2
u3 , v2 );
uS t,3
x = u - uv2 + -, y = v - u 2v + -, z = 2uv;
. 3 3
r = a eh u cos vi+ a chu sinv] + buk;
'F = a sh u cos vi + a sh u sin v j + bu k ;
r = eucosvi + eusinv] + uk.
8. Să se calculeze curburile principale şi curbura medie a elicoidului
desfăşurabil
r = a (cos v - u sin:v) i + a (sin v + u cos v) J + a (u + v) ii:.
9. Dacă metrica unei suprafeţe are _forma lui Cebîşev
ds 2 = du 2 + 2 cos n dudv + dv 2 ,
curbura totală a suprafeţei este
K = '2uu •
. sinn
10. Să se determine liniile asimptotice şi liniile de curbură ale elicoidului
drept cu plan director.
11. Aceeaşi problemă pentru suprafeţele
r =ul+ (u + v) J + (u + v 2
) ii:,
- - vs -
F = u cos vi+ u sinvj +-k.
3
12. Să se determine liniile asimptotice ale şuprafeţelor
r= u(1 + uv) i + u (1.+ uv) J + u(u2 + v) k;

2
r = u cos vi + u sin v J + : k;
r = (1 + u) cos v l + (1 - u) sin v J + uk ;
r = a eh u cos vi + a eh u sin v J + buii:;
'r = e„ cos u i + e„ sinu J + vii:;
r = (3u + 3uv - u8 ) i + (3v + 3u2v - v8 ) J + 6uvk ;
X = (1 + u) (1- v) = 2 (1- u) v z = u.
1+t11 ,y 1+v2' '
x = a (1 + cos u) cotg v, y = a (1 + cos u), z = ~

cos"
..
27 - Geometria_ diferenţială
13. Să se arate c.ă raportul curburilor principale într-un punct al supra•

feţei ce se obţine rotind o parabolă în jurul directoarei este constant.
Să se determine liniile asimptotice ale acestei suprafeţe.
Indicaţie. O parabolă situată în planul y = O, simetrică faţă de Oa: şi

avînd pe Oz drept directoare, are ecuaţiile
y = O, z2 = 2 pa: - p2.
Ecuaţia suprafeţei S, obţinută rotind această parabolă în jurul direc-

toarei, este deci ·
Punînd
X = u cos V' y = u sin V'
obţinem
z2 = 2pu- p 2 •
Dacă în sfîrşit punem z = t, deducem u = încît ecuaţiile para-
2 2
t +
2p
P ,
metrice ale suprafeţei S sînt

,2 +P2 t2 +P2
x = --cosv y =--s1nv, z = t.
2p ' 2p
14. Să se determine liniile asimptotice şi liniile de curbură ale supra•
feţei minimale a lui Enneper
F = (3u + 3uv 2
- u 3) l + (3v + 3u v - 2
v3) J + 3 (u2 - v2) k.
Să se arate că liniile asimptotice sînt elice, iar liniile de curbură sînt
~urbe plane.
15. Pentru ca o suprafaţă să fie con cu vîrful într-un punct M 0 , al cărui
-vector de poziţie este F0 , este necesar şi suficient ca vectorul de poziţie al
punctului curent al suprafeţei să verifice o ecuaţie cu derivate parţiale de
-ordinul întîi de forma
aru + bţ + 1) C (r - Fo} ~ o.
Indicaţie. Se presupune întîi că J.110 coincide cu or1gmea, cînd F0 = O,
incit ecuaţia din enunţ se scrie
aruO. + brv + cr =
După rezolvarea problemei în acest caz, se efectuează translaţia
r* = r + r0 •
16. Să se calculeze curbura medie a pseudosferei
x = asinucosv, y = asinusinv, z = a(cosu +logtg ;).

Proprietăţi rigiţle ale suprafeţelor 419
Să se determine liniile asimptotice ale pseudosferei şi să se arate că;

dacă se consideră v drept parametru în lungul unei asimptotice, iar origi-
nea arcului s pe asimptotică este punctul corespunzător valorii v = O, s este
dat de formula
s = av.
Să se arate că liniile asimptotice ale pseudosferei au torsiunea constantă.
1
R. H = -cotg2u.
a
Ecua-ţia liniilor asimptotice este
v = C± logtg~.
2
17. Se dă suprafaţa
x = sinu stnv, y =sinu cosv, z = cos u + logtg ; + f (v).

1°. Să se arate că liniile asimptotice se pot obţine· prin cuadraturi şi că
arcul pe o asimptotică, de la punctul în care asimptotica este tăiată de curba
v = O, este dat de formula
1'
s =S
o
V1 + /' 2
dv.
Să se calculeze unghiul curbelor v = const. cu liniile asimptotice.

2°. Să se determine liniile de curbură.
3°. Să se arate că formula lui Euler se scrie pentru suprafaţa dată:
_!_ _ 2 sin (u + rp) sin (u - cp)
Pn V1 + /' 2
sin 2zt
4°. Să se calculeze curbura totală şi curbura medie.
R·. 1°. ~+(/'±Vi + /' 2) dv=

Slll U
O; 6 = u, 8 = 7t - u.
2°. v = const., log tg .!:

2
+ f (v) = const.
1 1
4°. K = - -- · H = _ _ cotg2u.
1 +r 2
' V1 + r 2
18. Fie suprafaţa generată de cercurile tangente în origine axei Oz şi
care se sprijină pe dreapta din planul z = O, paralelă cu Oy, la distanţa 2a
de această axă.
Să se determine liniile asimptotice şi liniile de curbură ale suprafeţei şi
~ă se arate că liniile de curbură sînt cercuri.
Indicaţie. Se consideră drept coordonate curbilinii unghiul V pe care
diametrul OM al cercului generator îl face cu Ox şi unghiul u pe care
raza N P, care uneşte centrul cercului generator cu punctul curent P al
acestui cerc, îl face cu raza N.iY.
27*
\
420 Geometrie dileren_tială
R. Ecuaţia suprafeţei fiind

F = a (1 + cos u) + a (1 + cos u) tgvj + a sinu
-r
1, - k,
- -
COS1'
se găseşte că cele două familii de linii asimptotice au respectiv ecuaţiile
tg~ =-!l--tg(~+~), (C = const.),

2 sm v 4 2
iar cele două familii de linii de curbură ecuaţiile
v = const., v = arc cos ( C cotg ; ) , (C = const.).
19. Să se deqţonstreze că, dacă o linie geodezică este totodată linie
asimptotică, est~ ..cJreaptă. ·
De asemene'l; . dacă o linie geodezică este totodată linie de curbură„
este plană. ll
lndicaţ~e. Se folosesc formulele de definiţie ale curburii normale, curburii

geodezice şf torsi~~i ge_odezice.
20. Curbele co~fdonate v = const. ale unei suprafeţe sînt drepte (deci
suprafaţa este riglată) dacă şi numai dacă sînt îndeplinite condiţiile
L = o, (Nruruu) = O.
Indicaţie. Se ţine seamă de problema precedentă.
21. Condiţia necesară şi suficientă. ca o suprafaţă să fie rigl&tă este ca
normala în punctul curent al fiecăreia din liniile asimptotice ale uneia din '
cele două familii să rămînă paralelă cu un plan fix (diferit - în general -
de la o linie asimptotică la alta).
Indicaţie. Presupunînd că suprafaţa este raportată la liniile asimptotice„
se consideră normala în lungul uneia din liniile asimptotice v = -const.
Vectorul 'fu X F,,, rămînînd paralel cu un plan fix, este perpendicular pe
vectorul normal ă (v) al acestui plan, deci Fu, F„ şi ă (v) sînt coplanari.
Derivînd condiţia de coplanaritate şi ţinînd seamă că L = N = O, rezultă
'fu= A(u, v) ă(v) etc.
22. Să se determine coeficienţ~i a, b, a', b' în sistemul
fuu = aru + br,,,
Fvv = a''fu + b'rv,
verificat de vectorul de poziţie F (u, v) al punctului curent al unei suprafeţe
raportate la liniile asimptotice ..
R. aÂ =..!.GE
2 u
-F(Fu -~-")
2 , btl =·E(Fu _Ev)_..!.FE
2 2 u,
a'tl = G(Fv_ Gu)_.!.FG,,, b'tl =..!.EG,,-F(F,,-Gu), (Â = EG-F2)1.

2 2 2 2
1 Dacă utilizăm simbolii lui Christoffel, avem
Proprietăţi rigide ale suprafetelor 421
23. Să se demonstreze teorema lui Monge relativă la normalele la o supra-

faţă, în lungul unei linii de curbură C; 1°, utilizînd proprietatea tangentelor
principale într-un punct, de a fi tangente conjugate ortogonale, precum şi
proprietăţile evolutelor unei curbe în spaţiu; 2°, utilizînd formula lui Rodri-
gues şi condiţia ca o suprafaţă riglată să fie desfăşurabilă1 •
24. Curbele coordonate ale suprafeţei
r = p(u) + a(v)
U (u) + V{v)
formează o reţea conjugată.
Aceeaşi proprietate au curbele coordonate ale suprafeţei
I
r = A (u - a)m(v - a)n i + B (u - b)m(v - b) 11

J + C (u - c)m (v - c)11 k,
A, B, C, a, b, c fiind constante.
25. Să se determine coeficienţii ecuaţiei Laplace
ruv =aru+ br,,,,
asociată unei suprafeţe
r = r(u,v),
raportată la o reţea conjugată.
1 1·
R. a= 2A (GE" -FGu,), b = 2
A (EGu -FE11 ), (~ = EG - F2 ) 2.
26. Curbele de contact ale conurilor circumscrise unei suprafeţe S, cu

vtr{urile pe o dreaptă fixă D, constituie, împreună cu secţiunile suprafeţei
prin plane care conţin dreapta D, o reţea conjugată (teorema lui Koenigs).
27. Să se demonstreze teorema lui Joachimstahl utilizînd formula lui
Rodrigues. ·
Indicaţie. Se utilizează, de asemenea, formula
cos,CI> = nn*'
unde ff şi n* sînt versoru normalelor la suprafeţele S şi S*, în punctul
curentM al curbei comune C, iar CI> este unghiul acestor normale.
28. Tangentele unui fascicul regulat de geodezice ale unei suprafeţe S
constituie o congruenţă de normale.
Indicaţie. Suprafaţa S trebuie considerată drept una din pînzele supra-
feţei focale.
1 Stabilită în cap. IV, § 17, 4.

2 Dacii utilizăm simbolii lui Christoffel, avem
a=\1\I, b= 11 21• 2
29. Dacă, pe o suprafaţă, liniile de curbură aparţinînd unei familii sînt

curbe plane, situate în plane care trec printr-o dreaptă D, liniile de. curbură
aparţinînd celeilalte familii sînt curbe sferice, situate pe sfere cu centrele
pe dreapta D. Reciproc, dacă liniile de curbură aparţinînd unei familii sînt
situate pe sfere cu centrele pe o dreaptă D, liniile de curbură aparţinînd
celeilalte familii sînt situate în plane care trec prin D.
30. Pentru ca o reţea conjugată să fie reţea Cebîşev1 , este necesar şi sufi-
' cient ca reţeaua să fie situată pe o suprafaţă de translaţie.
31. Pen~ru ca o suprafaţă
r=r(u, v)
săfie raportată ·ia liniile de curbură, este necesar şi suficient ca ecuaţia lui
Laplace asociată
ruv =aru+ brv
şi ecuaţia· lui Laplace echivalentă
8uv = a8u + b8v

să aibă respectiv soluţiile r şi r (teorema lui Da.rboux).
2
32. Dacă normalele la o suprafaţă - în lungul unei curbe C - sînt

paralele, punctele curbei C sînt_ puncte parabolice ale suprafeţei.
Indicaţie. Se anulează derivata versorului normalei la suprafaţă, în
lungul curbei C, în raport cu arcul curbei, şi se ţine seamă de formulele
I ui Weingarten.
33. Să se demonstreze că suma curburilor normale corespunzătoare la
două tangente perpendiculare este constantă.
34. Suma razelor de curbură normală într-un punct eliptic sau hiper-
bolic al unei suprafeţe, care corespund unei perechi de tangente conjugate„
este constantă, iar produsul acestor raze de curbură este minim pentru tangen-
tele principale.
35. Curbura normală a unei traiectorii ortogonale a uneia din familiile
de linii asimptotice ale unei suprafeţe este egală cu dublul curburii medii
a suprafeţei.
ln~icaţie. Suprafaţa fiind raportată la liniile de curbură, se obţine
ecuaţia diferenţială
E 2 N du 2 + G Ldv = O
2 2
a traiectoriilor ortogonale ale liniilor asimptotice şi se elimină du, dv între

aceasta şi formula care exprimă curbura normală.
36. Discriminantul celei de-a doua forme fundamentale este media geo-
metrică a discriminanţilor primei şi celei de-a treia forme fundamentale.
1 v. cap. V, exerciţiul 28.

37. O curbă C - aparţinînd unei ~uprafeţe - şi imaginea ei sferică C*

au tangentele în puncte corespondente perpendiculare, dacă şi numai dacă C
este linie asimptotică. De asemenea, C şi C* au tangentele în puncte corespon-
dente paralele, dacă şi _numai dacă C este linie de cu~bură.
Indicaţie. Se are în vedere condiţia de conjugare dr 8n = O.
38. Planele osculatoare ale unei linii de curbură şi ale imaginii ei sferice,
în puncte corespondente, sînt paralele.
39. Pentru ca o suprafaţă să fie riglată, este necesar şi suficient ca ima-
gini!e sferice ale liniilor asimptotice aparţinînd unei familii să fie cercurii.
mari .
. 40. Imaginile sferice ale liniilor asimptotice ale .unei suprafeţe minimaie
constituie un sistem izoterm. Aceeaşi proprietate au imaginile sferice ale
liniilor de curbură ale unei suprafeţe minimale.
41. Să se arate că elicoidul generat de o tractrice, axa elicoidului fiind·
asimptota tractricei, este o suprafaţă pseudosferică (suprafaţa lui Dini).
42. O suprafaţă se reprezintă conform pe sfera-µnitate dacă şi numai dacă
suprafaţa este sferă sau o suprafaţă minimală (teorema lui Bonnet).
43. Pentru ca suprafaţa ~ generată de normalele unei suprafeţe S„
în lungul unei curbe C, să admită curba C drept linie de stricţiune, este necesar
şi suficient ca C să fie linie simptotică a suprafeţei S.
Să se determine parametrul de distribuţie al suprafeţei ~-
44. Să se demonstreze formula lui Enneper (87) cu ajutorul formulei luii
Bonnet.
Indicaţie. Se ţine seamă că unghiurile tangentelor asimptotice cu tangenta
principală corespunzătoare curburii principale_!_ sînt date de ecuaţia
P1
tg cp = --.
2 P2
P1
45. Să se stabilească pentru curbura normală o formulă analoagă cu
formula lui Bonnet, iar pentru torsiunea geodezică o formulă analoagă
cu formula lui Euler.
Indicaţie. Se raportează suprafaţa la liniile de torsiune. Se obţin formu-
lele
- =H 1
Pn
+ (1- - - 1).
s1ncp coscp,
't'1 't's
_!_ = cos cp + sin cp ,

2 2
't'g 't'1 't'9

1 • 1
s1nt torsiunile principale.
A
un de - ş1 -
't'1 't'9
46. Fie S si S* două suprafeţe paralele, la distanţa l una de alta. .

Să se exprime curburile K* şi H* ale suprafeţei S* cu ajutorul curburi-
lor K şi H ale suprafeţei S.
.a~o.met1ie :cU/erenticdii
Să se arate .că, dacă S are curbura totală .®nstantă pozitiivă, egală

-cu._!_, suprafaţa paralelă pentru care l = a are curbura medie constantă,
43 .
iar dacă S are curbura medie constantă, egală cu _!__, suprafaţa paralelii
2a
pentru care l = a are curbura totală constantă.
47. Pentru suprafaţa cu metrica1
= + dtJ
r'
1 2
ds 2 du
[1 + : (ul + 111)
unde a este o constantă, curbura totală este egală cu a.
48. Pentru suprafaţa cu metrica 2
d,s2 = du2 + dtJt ,
a'u2
cunde a este· o constantă, curbura totală este constantă negativă, -a2 •
49. Unghiul tangentelor asimptotice - într-un punct hiperbolic al unei
suprafeţe - este dat de formula
2 I(
tgco=--·
HI
50. Într-un punct al unei suprafeţe se considerăm > 2 tangente, unghiul
s două tangente consecutive (oarecare) fiind egal cu 2
,r •
m
Să se demonstreze că media aritmetică a c~rburilor normale corespunză
toare esţe egală cu curbura medie a suprafeţei.
De asemenea, suma torsiunilor geodezice corespunzătoare celor m tangente
este egală cu zero.
Indicaţie. Se utilizează formula lui Euler şi formula lui Bonnet sau
formulele din problema 45.
51. Dacă o suprafaţă este raportată la o reţea ortogonală, curburile
. 1 ş1. - 1 a 1e curbl
geo dez1ce- e or coor donate v = const. ş1. u = const. sînt
Pg1 Pe2
date de formulele
1 1 (V-. 1 1 (VG)
Pg1 - - VE"ă E)v, Pg
2
- - VFG u·
52. Paralelii unei suprafeţe de rotaţie au curbura geodezică constantă.

Aceeaşi proprietate au curbele coordonate ale suprafeţei a_ că_rei metrică
,este ·
ds2= __du_2_+_d_tJ_2_
[U(u) + V(v)] 2
1 Aceasta este forma ,canonică dată de Riemann metricii unei suprafeţe cu curbură
(totală) constantă.
2
Forma canonică dată de Beltrami pentru metrica unei suprafeţe cu curbură totală
constantă negativă.
Proprietătl rigide ale suprafeJelor 425
53. Dacă - pentru curbele uneia din familiile unei reţele izoterme -
-curbura geodezici este constantă, aceeaşi proprietate au şi curbele celeilalte
familii şi metrica suprafeţei poate fi adusă la forma din problema prece-
dentă.
54. Dacă traiectoriile ortogonale ale unui fascicul de geodezice ale unei
:Suprafeţe au aceeaşi curbură geodezică, constantă nenulă, suprafaţa este
izometrică cu o suprafaţă de rotaţie. ·
55. Dacă cercurile geodezice de speţa a doua1 ale unei suprafeţe S sînt
totodată cercuri geodezice de prima speţă, atunci curbura totală a suprafeţei
•este constantă. ·
Indicaţie. Se raporteazi suprafaţa la un fascicul de geodezice drept
,curbe v = const. şi la cercurile geodezice de speţa a doua corespunzătoare
drept curbe u = const. Metrica suprafeţei avînd forma geodezici şi impunînd
-condiţia ca - în lungul unei curbe u = const. - curbura geodezică să fie
-constantă, rezultă că G este de forma cp (u) ~ (v), încît, în lungul unei curbe
u = const., curbura totală este constantă.
bacă M şi M' sînt două puncte regulate ale suprafeţei, suficient de
.apropiate, astfel încît două cercuri geodezice cu centrele în M şi M' se taie
·hitr-un punct regulat P, avem ··
KM= Kp, KM,·= Kp,
'încît
KM= KM,•
56. Evoluta unui elicoid este constituită din doi elicoizi cu aceeaşi axă
:ş1 acelaşiparametru ca şi elicoidul dat.
57. Să se demonstreze formula
t V= yK. L du+1
2Mdudv Ndv + 1
= EG-F 2 )
g IE +
du F dv . F du
Ldu+MdtJ Mdu+NdtJ
G du + I' (~
,care exprimă unghiul unei tangente (du, dv), într-un punct al unei supra•
feţe, cu tangenta conjugată (3u, 3v).
Să se deducă apoi formula
tg V= -rg,
Pn
·,und e - 1 ş1. -1 smt
.. , b ura norma l"'a ş1. torsiunea
cur . geo dezica
. ... corespunza
... t oare
Pn -rg
·tangentei (du, dv) 2 •
58. Fie C* imaginea sferică a unei curbe C situată pe suprafaţa S, M
:şi M* puncte corespondente (curente) ale celor două curbe, V unghiul tangen-
telor în M şi M* la C şi C*, respectiv.
1 v. a doua notă din p. 270.

s A 1. M y 11 e r, Scrieri matematice, Ed. Academiei R.P.R., 1959, p. 267.
Să se demonstreze formula
p2
tg 2 V=__!!..,
't'}
un d e - l ş1. - l smt
" curb ura norma 1...a ş1. torsmnea
. . ~ a l e curb e1. C Î n M •
geo d ez1ca
Pn 't'g
Indicaţie. Se demonstrează întîi formulele
't'2 p2
cos 2 V = ll , sin2 V= n
p~ + -r~ P! + 't'}
Pentru a demonstra pe prima, se utilizează a treia formulă (94).
59. Dacă o suprafaţă este raportată la liniile asimptotice, avem relaţiile . ,
[log (- K) Ju = A2 (FEv - EGu),
[log (- K} Jv = ! (FGu - GEv}, (â = EG-F 2 ).

Indicaţie. Se ·ţine seama că, dacă suprafaţa este raportată la liniile
asimptotice, avem L = N = O, deci
Af2 D'll
K=--=--,
Â fl.2
de unde se obţine
1 [.l ( K)] D~iÂu
2 og - u= D'-a·
Se utilizează apoi relaţia D' (r„l,luv), sistemul =
de ecuaţii cu derivate
parţiale din problema 22 şi expresiile coeficienţilor a, b, a', b' ai acestui sistem.
60. Condiţia necesară şi suficientă ca liniile asimptotice ale unei supra-
feţe să constituie o reţea Cebîşev este ca suprafaţa să fie pseudosferică.
61. Se numeşte / orma lui Ricci - a unei suprafeţe S - forma Kds2 ,
unde K este curbura totală, iar ds 2 metrica suprafetei. Să se determine con-
diţia pentru ca formele '
ea-/ (du2 dv 2 ), ea (du 2 dv 2 )+ +
să fie, respectiv, metrica şi forma lui Ricci, ale unei suprafeţe1 •
62. Dacă o suprafaţă este raportată la liniile de curbură, ecuaţiile lui
Codazzi pot fi scrise sub forma
(..!..)
P1 u
+ ~2 (..!..
P1
- ..!..)
P2
(log E)v = O,
..!..) + ~ (..!.. ·_ ..!..) (log G)u = O.

P2 u 2 P2 Pi
63. Pentru o suprafaţă minimală, raportată la liniile de curbură; avem
' L" =Nu= O.
Indicaţie. Se utilizează ecuaţiile lui Codazzi.
1 G. V r ă n ce anu, Asupra unei proprietă/i a suprafe/elor, Gazeta Matematică
şi Fizică, seria A, 1959, 3.
\
Proprietăţi rigide ale suprafeţelor 42î
64. Să se arate că, dacă

S este o suprafaţă definită de sistemul,
'fuu = aru + brv,
ruv = a'ru + b'rv + hr,
r,,,, = a"ru + b"rv,
transformata S* a suprafeţei S, în polaritatea în raport cu sfera cu centrull
în origine şi raza 1, este definită de sistemul
-•
ruu = (a-· 2b') ru
-• - b-*
r,,'
-*
ruv = - a '=* b'=* + h-*
I U - r , I 1)
-*
r,,,, ru + (b" - 2a ') r,,,
= - a "-* -*
şi că invarianţii ! şi :.: , ai celor două suprafeţe, verifică relaţia
K K*
- .- =
d' d*'
1.
65. Să se arate că unghiul liniilor asimptotice printr-un punct, ale une:Îl
suprafeţe neolonome, este dat de formula
K
tg2cp·= - - '
HS
iar unghiul liniilor de curbură de formula
2.1. Tt
tg 'f = -T2 •
m
Să se stabilească relaţiile
coscp cos \V
--=--,
H Tm
sin2 cp , sin2 q,
x=r.·
66. Congruenţele unei suprafeţe neolonome, ortogonale faţă de congruen-
ţele de curbură, sînt date de ecuaţia
Da.1 dsa. Da. 2 ds« 1-
I Ea.1 ds« Ea.2 ds«
- 0.
67. Suma curburilor normale a două curbe ortogonale printr-un punct„

ale unei suprafeţe neolonome, este egală cu dublul curburii medii, iar suma
torsiunilor geodezice este egală cu dublul torsiunii medii.
68. Diferenţa curburilor principale într-un punct al unei suprafeţe neolo-
nome este egală cu diferenţa torsiunilor principale.
69. Fiind dată o suprafaţă neolonomă, într-un punct se consi-
deră m> 2 tangente, unghiul a două·tangente consecutive fiind egal cu 2~.
m
Să se demonstreze că media aritmetică a torsiunilor geodezice corespun-
zătoare celor m tangente este egală cu torsiunea medie a supra.feţei neolonome„
BIBLIOGRAFIE
1. A brame s cu, N., Lecţiuni de geometrie pură infinitezimală, Ed. Universităţii din.
Cluj, 1930.
2. B ia· n c h i, L., Leziani di geometria differenziale, terza edizione, volume I - parte I„
Nicola Zanichelli, Bologna, 1927.
3. B 1 as c h k e, W. Vorlesungen uber Differentialgeometrie, I, Spl'inger, Berlin, 1921.
4. B 1 a s,c h k e, W. Einfuhrung in die Differentialgeometrie, Springer-Verlag,.
Berlin, 1950 (trad. în I. rusă, 1957).
5. C re an g ă , I. ş i a 1 ţ i i, Curs de geometrie analitică, Bucureşti, Ed. tehnică, 1951.
6. Dar b ou x, G. Le~ns sur la theorie generale des surfaces, premiere partie, 1914;
deuxieme partie, 1915; Gauthier-Villars, Paris.
7. D o b re s c u, A. Curs de geometrie diferenţială (litrografiat) ,1953-1954 şi 1955-1956„
8. E i s e n h a r t, L.P. An introduction to differential geometry, Princetown University
Press, 1947.
9. Fa var d, J. Cours de geometrie differentielle locale, Gauthier-Villars, Paris, 1957
(trad. în limba rusă în 1960).
10. F i ni k o v, S. P. Curs de geometrie diferenţială (trad. din I. rusă), Bucureşti, Ed. teh-
nică, 1954. .
11. Ger re t se n, J. C. H. Lectures on tensor calculus and different.ial geometry„
P. Noordhoff, Groningen, 1962.
12. G o urs a t, E d. Cours d'Analyse mathematique, tome I, cinquieme edition, Gauthier-
Villars, Paris, 1927.
13. K ah an e, A. Elemente din teoria congruenţelor, Bucureşti, Ed. tehnică, 1956.
14. L a I e s c u, T r. Aplicaţiile geometrice ale calculului infinitezimal, Biblioteca Gazetei-
matematice.
15 Mi hăi 1 ea nu N., Curs de geometrie diferenţială (litografiat), 1955.
16. M y 1 le ·r, A 1. Scrieri matematice, Bucureşti, Ed. Academiei R.P .R., 1959.
17. Nic o Ies cu, l\L Analiză matematică, voi. I, 1957, voi. li, 1958, Bucureşti„
Ed. tehnică.
18. H op ;a; ea, A. Il., TeopWI, noBepxnocmeu, MocKBa, 1956.
19. Hop ;a; ea A. Il., Kpamnuu -,qJpc 8ugiţfiepen1.fua.ti1,Hou eeo.uempuu, MocKna, 1958 ..
20. Il or op e JI o n A. B., Jlenl.fUU no auţfiţfiepeHl.fUa.AbH,OU eeo.Mempuu, XapLKOB, 1955.
21. P o m e B c K 11 :lt Il. H., Kypc 8uţfiţfiepenl{,Ua.AbHoit eeoMempuu, MocKea, 1956.
22. S t o i 1 o v, S. Teoria funcţiilor ele o yariabilă complexă, Bucureşti, voi. I, Ed. Acade-
miei R.P.R., 1954.
23. T e o d o r e s o u, N. Metode vectoriale în Fizica matematică, voi. I şi II, Bucureşti,.
Ed. tehnică, 1954.
24. T zi t zoi ca , G. Geometrie diferenţială proiectiYă a reţelelor, Bucureşti, Ed. Acade-
miei R.P.R., 1956.
25. Ţ i ţ ei ca, G. Oeuvres, Bucarest, 1941
26. V a 1 ir o n, G. Equations fonctionnelles, Masson, Paris, 1945.
27. V i I 1 a Mari o Lez.ioni di geometria, volume secondo, Cedam-Padova, 1962.
28. V r ă n ce anu, G. Geometrie analitică, proiectivă şi diferenţială, Bucureşti, E.S.D.P„
1961.
TABLA DE MATERIE
I:,
Vs'l:p}f:(,?: ,'
fhÎU-">-' 1•
1
Jl,.troducere
·i::});}Ji:ţg:/;.,::.-~pitolul I.
§ 1.
§ 2.
............................................................. .
Proprietăţi elementare ale curbelor şi mpra{e/elor •................ :
Cîtcva proprietăţi elementare ale cUt·bclor ......................... .
Studiul unei curbe în vecinătatea unui punct singular ......... .
Pag.
3
5
5
40
§ 3. Asimptote ........... ·...................••...................... 57
§ 4. Proprietăţi elementaro ale suprafeţelor ........••................ 69
Exerciţii ..................................................... . 91
tapitolul II. Înfăşurătoare. Contact ..................................... . 101
A. lnfijşurătoare ....................••.............................. 101
§ 5. Înfăşurătoarea unei familii de curbe plane ..................... . 101
§ 6. Înfăşurătoarea unei familii de curbe în spaţiu ................. . 108
§ 7 .... nfăşurătoarea unei familii de suprafeţe ....................... . 114
Contact ............................................................. . 129
§ 8. Contactul a două curbe ....................................... . 129
§ 9. Contactul unei curbe cu o suprafaţă ........................... . 143
Exerciţii .•.................................................... 148
.,i!apitolul m. Teoria curburii curbelor ...............•...................... 157
§ 10. Curbura unei curbe ........................................... . 157
§ 11. Triedrul lui Frenet. Formulele lui Frenct. Cercul osculator ..... . 163
§ 12. Torsiunea unei curbe ......................................... . 172
§ 13. Ecuaţii intrinseci ale unei curbe ............................... . 176
§ 14. Metoda triedrului mobil ..................................... .. 186
§ 15. Două. c_I_ase de curbe ......................................... . 203
Exerc1ţ11 ..................................................... . 213
'· ·Capitolul IV. Citeva clase de suprafeţe .. ................................... . 223
§ 16. Suprafeţe de rotaţie, clicoizi ................................... . 223
§ 17. Suprafeţe riglate ............................................. . 227
Exe1·ciţii ..................................................... . 244
Capitolul V. Geometria intrinsecă a unei supra{eţe ........................... . 248
§ 18. Prima formă fundamentală .................................. .. 248
§ 19. Curbe pe o suprafaţă. Linii geodezice ........................ .. 263
§ 20. Reprezentarea suprafeţelor una pe alta ....................... . 278
Exerciţii ..................................................... . 290
:~apitolul VI. Proprietăţi rigide ale suprafeţelor ........................... . 296
· § 21. A doua îormi't fundamentală ................................. . 296
§ 22. Studiul curblll'ii normale într-un punct al unei suprafeţe ....... . 307
§ 23. Linii asimptotice şi linii de curbură ale unei suprafeţe ......... . 319
§ 2'1. Curbura unei suprafeţe ....................................... . 343
§ 25. Metoda triedrului mobil ...................................... .. 362
§ 26. Problema formelor ........................................... . 370
§ 27. Suprafeţe Ţiţeica ............................................. . 378
§ 28. Suprafeţe neolonome ......................................... . 394
Exerciţii ..........•........................................... 416
Bibliografie ................................................... . 429

Geometrie Diferentiala - A. Dobrescu (1963)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Geometrie Diferentiala - A. Dobrescu (1963)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL INVATAMINTULUI

Editura Didactica si Pedagogica

În geometria analitică se studiază proprietăţile anumitor curbe (drept�

Începem studiul proprietăţilor curbelor şi suprafeţelor din spaţiul eucli­

§ 1. Cîteva proprietăţi elementare ale curbelor

- . ·Punctele ·ârcului sini~lu, corespuniă'toarc extremităţilor segmentului,,

Întocmai ca punctele multiple regulate, şi punctele singulare se .cla-

Funcţiile scalare f(t), g(t), h(t) sînt derivabile în aceleaşi intervale-

1 Ecuaţia vectorială este ecuaJia parametrică a curbei„

ceea ce scriem mai scurt (omiţînd a treia ecuaţie)

astfel încît putem. lua

Pasul elicei este 21th.

Normală, plan ·normal.· Se :numeşte t"ang~nt_ă,

Aşadar, vectorul r(t) - r(to) este coliniar cu

Deducem _că sensul deriPatei r'(t), a yectorului de poziţie r(t) al punctuluf

Sensul derivatei P'(t) este acelaşi cu sensul pozitiY pe curbă.

Vectorii MP = R- r şi 'f' fiind coliniari, produsul lor vectorial este nul:-

ln sfîrşit, în cazul cînd curba C este plană, situată în planul z_ = O,

Vectorul MP = R- F fiind perpendicular pe tangenta în'M, deci pc

iar ecuaţia planului normal este

-~. Această relaţie exprimă că vectorul de poziţie r al punctului curent

se obţin înlocuind pe p prin f( (J)) în (17).

Însă, cum se ştie din· geometria analitică:

formula (19) conduce la ecuaţia diferenţială

ceare este ecuaţia polară a spiralei logaritmice· (fig. 5).

P proiecţia ortogonală a lui M pe Ox, T şi N punctele în c're tangenta.

Tangenta în M fiind reprezentată de ecuaţia

·Segmentele MT, MN, OT şi ON se numesc respectiv tangentă, normală,

care exprimă subtangenta şi subnormala polară a punctului M.

care d~u tan_genta şi normala polară în M.

Punînd MT = .a ş1 ţinînd seamă de prima formulă (22), obţinem

Dacă indicăm prin cp unghiul cu axa Ox al tangentei în punctul curent

Ţinînd seamă de această formulă, din ( I) obţinem

Această CUl'bă, numită tractrice (fig. 8}, intervine Sntr-o · problemă.

Proprie lăii elementar~ . ale curbelor. şi suprafeţelor .2t

în .vecinătatea valorilor x 0 , y 0 , derivata F 11 fiind diferită de zero pentru

ox oy ox2 oxoy , -oy2 , -

, 3 Dacă ~ =I= O, arcul poate fi reprezentat printr-o ecuaţie de forma x g (y). =

O curbă (25), pentru care-_ primul membru este o funcţie transcendentă,

Dindu-ne acum două ecuaţii implicite

ecuaţiile (29) reprezintă-în vecinătatea punctului M 0 - un arc-simplu de curbă

nu :r: = f (z), y = g (.:) respectiv.

să fi~toţi nuli. Un astfel de punct se numeşte punct singular al curbei

Condiţiile pentru ca ecuaţiile F (x,' y, z) = O, G (x, y, z) = O să reprezinte

care se mai scriu

7. Poziţia curbei faţă de tangenta tntr-un punct regulat. Concavitate,

În cazul cînd curba C este plană, e este situat în planul curbei 2 •

M0M =ix+ (3.

---...,,,,..-b----==~---~~fr în virtutea celor stabilite mai sus M 0 nu poate

Derivînd în raport cu x, avem

Dacă q >2 este ordinul primei derivate - a funcţiei f (x) - care nu se

În mod asemănător putem calcula derivatele y"', y1V , •••

Calculînd valorile derivatelor y", y"' , ... , în M 0 , putem decide, ţinînd

că, atunci cînd t creşte de la a la b, cărora le corespund extremităţile-A şi B

Pentru aceasta să observăm că, între vectorii ApAp+i, APA~ şi A~Ap+i,

1 Considerăm deci a < b.

Vectorii iz,(P = O, 1, ... , n-1) tinzînd către zero cînd diferenţele

Aşadar, lungimea s a ~reului AB, al curbei C, este dată de formula

Pentru o curbă plană, situată în planul z = O, obţinem formulele

CJlo şi CJl1 fiind unghiurile polare ale originii şi extremităţii arcului.

De a1c1 deducem relaţia

d-s = I r' (t) I dt, (47)

Luînd modulii în ambii membri ai relaţiei (47), obţinem

!dsl = jr'(t)l·ldtl = jr'(t)dtl,

Începem studiul proprietăţilor curbelor şi suprafeţelor din spaţiul eucli