Arhimede 5-8.2005

ARHIMEDE ~r-;- augus
revistă de cultur ă matematică 200
• articole • note matematice

• testare natională • bacalaureat
'
• olimpiade • admitere la
facultate • probleme propuse
• probleme rezolvate
• divertisment matematic •
Aplicaţii ale
matematicii în:
•• in form ati că
fi z i că
• c himi e
• astronomie
•• bi o logie
medi cină
• econom te
• ştiinţe socialt:
• art,
"'"'rn\Q\n 45
A R.H I 'M E OE
REVISTĂ LUNARĂ- recenzată de ZENTRALBLATT FUR MATHEMATIK BERLIN REVISTĂ DE CULTURĂ MATEMATICĂ
CUPRINS
• Certain Zero ancl Coefficient • Olimpiada de m atemati că,

Inequalities / 2 etapa pe sector, Bucu reşti,
18.02.2006 I 35
• Asupra unor ec uaţii / 6
• Probleme rezolvate / 39
• Cvadratura cercului sa u cercul
bine înco l ţit / 8 • Probleme propuse / 49
Pregătirea olimpiadelor / 57
• Concursul Arhimede, ediţia a •
111-a, etapa I, decembrie Rubrica rezo lvitori lor
2005 I 18
•
de proble me / 59
EDITOR: EDITURA PARALELA 45

J'i 1rş1i I IO17-1. sir. Fr.11ii Golcş11 12,-130: 1c!Jfa,. 02-18-63.1-U9: 024X-63. l-1.92: 02-18-21.-15.3.1: e-mail: rcdac1ic(1!,cdi1uraparalcla45.ro
13uL·un•ş ti 713..tt, ..;cctor I. Piaţa Prc,ci Libere ni l. Ca!-.i Pn:'ll'i Libcrc. Corp C2. mi:z:111in 6-7-8~
tel / fax: 021 •3 I 7.90.28: e-mail: bucun.:..,ti"a ~ditur:1paralcla-lS.ro. <lcpbucrt, cdituraparakln➔S.ro
Cluj-:\npuca -10015.1. sir, I I'. , ·u11c~11 nr. 1-3. hi D. ,c. 3, ap. 4.1. 1cl.d'a,: 0264--13.40.31: e-mail: dcpcluj'(,•c<li111raparalcla45.m
ww\,.t.•di t urap:1 ralcl:i-lS. ro
COLEGIUL DE REDACŢIE
Compouen(a C'l>leţ:iului: couf. dr. \'k1or 1\k,:1nd,u (/11u11r{'~ll). 1>rof. univ. dr. ,\laria U:itincţu•Giurj!ÎU (8uuir11şti). dr. Ilic B,i rlă
(Carl.Hm! Unhi•rsm•. SH'eden). 1>rof. univ. dr. \'asik (':irlo3jl' (Pluh•ştfl, prof. unh·. dr. Ah.•,andru Lupaş (Sihiu), dr. \'irgil ~ icula
(/111nm•~1i,. cercel. şi. dr. ~lariu, H.:id11ll•1;;cu (Buc11rt•~fil. pmr. Vasile Albu (Dej). prof Cri~tian Alexandrescu (imp 1\/1-:C/. prof. Vîorcl
Cornea (H1111ed11m·u). prof. \L.man Dmcâ 1B11c11rqti). prof dr Dorin \E1rghidan (Coro/110). prof. D.M. B;'i1i11cţu-Giurgiu (811cureş1i).
prof'. M,holy llcnc,c (/Jrafm·). prof. :-.tarccl Cl11ri1:1 (IJ11cweş1i). prof. Cosicl Chi1cş (IJ11c11reşri), prof. Gheorghe Cris1cscu (LJ11c11rcş11).
prof. Ilic D1acon11 (C/111-.\i,pow). prof. Ec:ucrni, Di1111:1 (/J11na·e~·11). p1of. Aurel Doboşan (/.11goj). prof. Marius Ghcrgu (Simina).
prof. Cm,1111.1 Godl·~111u (IJ1u111·l\'ti). prof. 7'1cu\a1c \l.11111 Cioşoniu (Buc11re~·ri). prof. Bogd:\ll loni1f1 (/Juc11reşti). prof. Alexandru Iucovici
(Hai/a-lffael). pro!'. Ştefan Manlll'!->CU (l/w1ccloaro). prof Sc\'cr \loldo\c;anu (lll~p. 1\/EC. B11<:11reşti). prof. Dan Ncdciam1 (Dmheta
7i1m11-Sc,-el'l11). ing. 1\l:iriu-. Ollt.:am1 (Rm Vâlcea). pn.if Gheorghe Palanciuc (Alba-Iulia). prof. Nicolae Papacu (Slvbo:ia), prof. Daniel
l'ctncl.':anu (Buc,m:şli). prof D.111 Pop,.:~cu (Sm1'm·a). prof. Traian Preda ( /Jucureşri). inv. Doina Tudori{a Stăncukscu (Brliila). prof. Bot
Trandafir (l.11go1l. prof Titu z,onani (/lw w·e)tl}
S11ul,•J1/i: Amlrc.:1 Chite.:~. G;1bricl Do..,pint.::::cu. P U. Popc'-Cll. {·c,ar Lupu /:'/el·: Adrian Zah:uiuc
MEMBRI ONORIFICI
acad. prof. uni v. dr. docent S 010111011 ;\hu-cu loi
prof. dr._Josc Luis Diaz-Ban-ero (U nivcrs11a1 Pnli1crnica ,k C:1rnlunya. Barcdona. Spain)
prof. u111,·. dr. Dan Brânzei (Un1vcrsi1a1ea laşi)
prof: univ. dr. Viccn!iu R,idulcscu ( l!nivcrsi1a1ca Craiova)
proC univ. dr. Ion Chi1cscu (Univcrsiiatt:a Bucureşti)
conf. univ. dr. I.C. Drftghiccscu ( Univcrsi1.11ca Pol itehnică 13ucurq1i)
Director Redactori principali
dr. Sorin R ădul escu prof D.M. Bă1ine1u-Giurgiu
Redactor-şef . drd. Cos1cl Chitcş
dr. P~ 1ru ş /\ lcxandrescu Responsabili de număr
Redactor-şef adjunct dr. l'c1111 ş :\lc.,andrcscu

prof. Traian Preda
dr. Marius Rădulesc u
Webmaster Web site

Bogdan loni!ă
www.rcvistaarhimcdc.ro
ARHIMEDE • Nr. 5-8/2005 mai-august
CONTENTS
• Certain Zero and Coefficient lnequalities,

by J.L. DiAZ-BARRERO, I.V. MAFTEI and P.G. POPESCU ........................... 2
• On Some Equations, by Vasile PATERĂU ......................................................... 6
• Circle Quadrature or the Well Comered Circle, by Ion COJA ............................ 8
• The ARHIMEDE Contest, The Third Edition, First Stage, December 2005 ..... 18
• The Mathematical Olimpyad, Sector Edition, Bucharest, 18.02.2006 ............... 35
• Solved-Problems ................................................................................................. 39
• Proposed Problems ............................................................................................. 49
• Preparing Olimpyads .......................................................................................... 57
• Problem Solvers Column ................................................................................... 59
COLABORATORI Al REVISTEI ARHIMEDE

prof. Georgeta Alexandrescu (Bucureşti), prof. Romulus Borţoş (Alba-Iulia),
prof. Ion Burcă (Slatina), prof. Daniela Chiteş (Bucureşti), prof. Virgilius Dan
(Sibiu), prof. Roxana Diaconescu (Bucureşti), prof. Ovidiu-Gabriel Dinu (Bălceşti),
prof. Luminiţa Enache (Bucureşti), prof. Dorela Făinişi (Bucureşti), prof. Maria
Filip (Bucureşti), prof. Ion Frujină (Bucureşti), prof. Cornel Gănescu (Bucureşti),
.prof. Florian Ghiţă (Bucureşti), prof. Iulian Gogoaşă (Giurgiu), prof. Nicolae Grigore
(Găeşti), prof. Ion Ioniţă (Bucureşti), prof. I.V. Martei (Bucureşti), prof. Claudia
Marchitan (Suceava), prof. Ion Marin (Bucureşti), prof. Marius Mâinea (Găeşti),
prof. Doina Melinte (Bucureşti), prof. Adişor Nistor (Bucureşti), prof. Cristian
Olteanu (Bucureşti), prof. Liviu Oprişescu (Bucureşti), prof. Anca Popa (Bucu-
reşti), prof. Nicoleta Popa (Bucureşti), prof. Marin Popescu (Buftea), prof. Aida
Preda (Bucureşti), prof. Teodora Lilia_na Rădulescu (Craiova), înv. Ecaterina
Rupesac (Constanţa), prof. Mariana Sideriaş (Bucureşti), prof. Radu Stănică
(Giurgiu), prof. Cerasela Teslean (Bucureşti), prof. Ion Tiotioi (Constanţa),
prof. Adrian Turcu (Găeşti), prof. Iuliana Turcu (Găeşti), prof. Viorel Zlate (Bucu-
reşti).
◄
ARHIHtEDE .._ Nr. 5-8/2005 mai-august
CERTAIN ZERO AND COEFFICIENT INEQUALITIES

J.L. DiAZ-BARRERO, I.V. MAFTEI and P.G. POPESCU
Universitat Politecnica de Catalunya, Barcelona, Spain
·colegial National "Sf. Sava", Bucuresti, Remania
Universitatea Politechnlca, Bucuresti, Remania
Abstract
ln this paper analytic techniques from real or complex analysis are used and several inequalities in
the complex plane involving zeroes and coefficients of a polynomial are obtained. Furthermore, an
explicit bound for the moduli of the zeros of a polynomial with complex coefficients involving binomial
coefficients and positive integers is also given.
Keywords: Zero and coefficient, inequalities in the complex plane, loacation of zeros.
lntroduction
Since seventeenth century the problem of finding relations between the zeroes and
coefficients of a polynomial occupies a central role in the theory of equations. The
most well known of such relations are Cardan-Viete's formulae. On the other hand,
a lot of papers devoted to obtain inequalities between the moduli of the zeros and
coefficients were written giving new bounds or improving the classical known
ones. ln some of them binomial coefficients appear as part of the expressions of
explicit bounds for the zeros ([ 1]). However, sequences of positive integers such as
Fibonacci or Lucas numbers seldom have appeared as part of bounds for the
moduli of the zeros ([2], [3],[4],[5]). In this paper we present severa! inequalities
involving zeros and coefficients and, in particular, we determine în the complex
plane a circular domain containing a11 the zeros of a polynomial where binomial
coefficients and the terms of a sequence ofpositive integers appear.
The inequalities
In what follows we present some inequalities involving zeros and coefficients of
hyperbolic polynomials. A polynomial is called hyperbolic when all its zeros lie în
the real axis. We begin with the following
n
Theorem 1. Let A(z) = Lakzk bea real hyperbolic po/ynomial with nonzero
k==O
coefficients which zeros z 1•z2 , ... , zn are strictly positive. Then, ho/ds the
following inequality
►
ARHl/r\EDE .Â Nr. 5-8/2005 mai-august
~ 1 <-1-~
~
k=t (z; + 2n-1) 2 - 4n 2 a0
Proof. Applying the AM-GM inequality, we have for all k,(l s k S n):
,F·k z; ____
.,_n/ n l·l...l ~ .........
' - =vzk· + 1+ 1+ ... +_1 z; +2n-1 from which, we have
2n 2n
1 1 . 1 1
'- ~ , 1s k ~ n or equ1valenty - - ~ , 1~ k ~ n.
2n'\/~k z; + 2n- I 4n 2 zk (z; + 2n-1) 2
Adding up the preceding expressions and taking into account Cardan-Viete's
fonnulae yields
~
~ n
1 < 1 ~ 1 = 1 (- a, ) < 1 a1
2- 2~ 2 - 2
k:::J (zk + 2n-l) 4n k:a:J zk 4n a0 4n a0
Note that equality holds when z; =1, 1~ k S n . That is, when zk =1, 1 ~ k S n, or
equivalently, when A(z) = an(z-lt and this completes the proof.
Considering the polynomial A• (z) = zn A(l Iz) which zeros are the inverses of
A(z), we have the following corollary.
n
Corollary 1. let A(z) = ~:Okzk he a real hyperbolic polynomial with nonzero
k=O
coefficients which zeros z 1,z2 , ... ,znare strictly positive real numbers. Then, holds
the following inequality
n
zkn 1 an-I
L
----------2 <
k=I (1 + (2n- l)zZ)
- -2 -
4n an
Next, classical Cauchy-Buniakowski-Schwarz inequality is applied to obtain

another interesting zero and coefficient inequality. lt is stated and proven in the
following theorem.
Theorem 2. Suppose that the roots z 1,z2 , ••• ,zn ofthe equation
n-1
zn + })-1r-kakzk =O,(ak :ţQ), are strictly positive real numbers. Then, holds
k=O
Ii(i+-1)=t ~(an-I +an-2)

0 1
,...
k=I 2 .t+I an-2
where Zn+I = z, .
◄
Proof. Let te [O, I]. Setting ~= (1 ,1 z,

t+z2
z, ,. ..
t+z3
,1 z. ) and
t+z1
~ =(.Jz1(t + z2 ),.Jz2 (t + z3 ), ... ,.Jzn(t + z 1)) into CBS inequality yields

2
-z- z,, >
z 2- + ... +--
1 +- (z1 +z2 + _
- _....;....:._.:.._ ... +z,,)
_.::.,;___ (z1 +z2 + ... +z,,)2
t+z2 t +z3 t+z1 z 1(t+z 2 )+ ... +z,,(t+z1) (z1 +z2 + ... +z,,)+t(z1z 2 + ... +z,,z1)
= z, + Z2 + ... + z,, . Now integrating both sides of the preceding inequality, we
t+ z,z2 + ... +znz,
z 1 +z2 + ... +z,,
get
z1
--
z„
+---- + ... + -z,,-} t ~ J
1
z 1 +z,, + ... +z,,
- dt , or equivalently,
R+
0
f Z2 f + Z3 f + Z1 ot + Z1Z2 + ... + znzl
z1 +z2 + ... +z,,
n
Lzk log ( 1 +1-) ~ ( 1 + an-I )an-I . Since the function
k=I zk+I Z1Z2 + Z2Z3 +... + znzl
f(t) = Iog(t) is injective and taking into account that, z 1z 2 + z 2z3 + ... + z„z1 ~ a,,_ 2
according to Cardan-Viete fonnulae, then we have
Ii(i+-1-J=• >(1+ a,,_1 Jan-1 >(an-1+an-2)an-1 and this

k=l zk+I Z1Z2 + Z2Z3 + ... + z„z) a,,_2
completes the proof.
Finally, an elementary numeri cal identity is considered and one theorem on

location ofthe zeros is stated and proven. We begin with a lemma.
Lemma 1. Let n be a nonnegative integer. Then, holds

n
LC(n,k)3kDk =D2n (1)
k=I
where D„ is the n-th tenn of the sequence of positive integers defined by
D0 = O,D1 = I and for n ~ 2, D,, =3D,,_1 +D,,_2 •
Proof. Since the characteristic equation of D,, =3D,,_1 + D,,_2 is t2 - 3t -1 =O, (2)
then D11 = ~ (a" - b") where a = I (I + .JG) and b = I (1-JG) are the roots
vl3 2 2
of (2). Therefore, taking into account that a 2
=3a + 1 and b2 =3b + 1, we have
►
ARHIMEDE .& Nr. 5-8/2005 mai-august
·n2n = ~(a 2n -b 2n)= ~[(3a+IY-(3b+If]

v13 vl3
= ~[tc(n,k)3kak - tc(n,k)3kbk]
vl3 k~ 1~
n
=Lccn,k)3' bk) n
a.JD =LCCn,k)3' D, =LCCn,k)3' D,
( k n
h•O 13 k=O k=I
and this completes the proof.
Now, we will apply the preceding resuit to state and proof a new inequality for the
moduli of the zeros of a polynomial.
11
Theorem 3. Let A(z) = Lakzk be a polynomial with nonzero complex

k=O
coefficients. Then all its lie în the disk C ={z e □ :I z ls; r} where
r =max { D2n an-k }1/k

lsksn C(n,k)3k Dk an
Proof. It is known [6] that all the zeros of A (z) have modulus less or equal than
the unique root of the equation B(z) = a„zn - I an-I I zn-l - ...-1 a1 Iz-1 a0 I= O.
Therefore, the given statement will be proven if we show that B(r) ~O. From the
expression of r given by (1), we have an-k s; C(n,k) 3kDk rk ,(1 s; k s; n). Then,
ak D2„
B( r ) =r n - ~1an-k
L..J - r· 11-k ~ r " - ~{C(n,k)3k Dk *}r 11-k =r n (1 - L..J------
L..J --------r ~ C(n,k)3k Dk) =o
k=l a„ k=I D2„ kcl D2„
and this completes the proof.
As an example, ifwe consider the polynomial A(z) = z 3 +O.Olz +0.02z+0.7, then

2
all its zeros lie in the disk C ={z e O :I z IS r} where r □ 0.91. This bound is sharper
than the explicit bound of Cauchy I z I< 1. 7 .
References
(1] G.D. Birkhoff. "An Elementary Double Inequality for the Roots of an Algebraic
Equation Having the Greatest Absolute Value", Bulletin of the American
Mathematica/ Society, Voi. 21 (1914) 494-495.
◄
[2] J.L. Diaz-Barrero. "Advanced Problem H-580", The Fibonacci Quarterly, Voi. 39,
No. 5 (2001) 474-474.
[3] J.L. Diaz-Barrero. "An Annulus for the zeros of Polynomials", Journal of
Mathematica/ Analysis and Applications, Voi. 273 No. 2 (2002) 349-352.
[4] J.L. Diaz-Barrero. "lnequalities for the Square of the Zeros", Octogon Mathematical
Magazine, Voi. 11 No. 1 (2003) 41-45.
[5] J.L. Diaz-Barrero. "An Elementary Bound for the Moduli ofthe Zeros", Gazeta Ma-
tematica Seria A, Voi. Cil No. I (2005) 27-29.
[6] M. Mignote & D. Stefanescu. Polynomia/s An Algorithmic Approach. Springer-
Verlag 1999.
ASUPRA UNOR ECUAŢII

Vasile PATERAU
Abstract: The equation (E): f (x) = f -1(x) is studied, where f: I ➔ J îs a bijective function. Some
applications are made.
Fie /, J intervale incluse· în R cu I n J = K infinită şi/ o funcţie bijectivă,

/: / ➔ J. Considerăm ecuaţia (E):/(x) = /- (x).
1
Propoziţia 1: a e K soluţie pentru (E) <=> f(a) soluţie•pentru (E).

Demonstraţie: a e K soluţie pentru (E) <=> f (a)= J (a) <=> f (f (a))= a=J
1 1
(f (a)),
adică/(f(a)) = 1- (/(a)) ⇒ f(a) este soluţie pentru (E).
1
Obs. 1: a e K punct fix pentru/ ⇒ a soluţie pentru (E).

Demonstraţie: Fie a e K punct fix pentru/, atunci/(a) =a ⇒ f (f (a))= f(a) şi
cumf(a) =a ⇒ f(f(a)) = a, deci/- 1(/(f(a))) =/- 1(a) ⇒ f(a) = 1-1(a), adică a so-
luţie pentru (E).
Obs. 2: Dacă/ este impară şi (3) a e K astfel încât/(a) =-a ⇒ a soluţie pen-
tru (E).
Demonstraţie: Fie a e K cuf(a) =-a.Cum/ bijectivă şi/impară ⇒ 1-1 im-
pară şi am/ (a)= -a ⇒ f- 1(f(a)) = 1-1(-a) ⇒ a = - j 1(a), deci/- 1(a) = -a şif(a) =
= af(a) =f- 1(a), deci a soluţie pentru (E).
Propoziţia 2: Fie g : / ➔ R, g(x) = f (x) - x. Dacă g este strict pozitivă sau
strict negativă pe /, atunci (E) nu admite nici o soluţie.
Demonstraţie: Presupunem că (3) a e K soluţie pentru (E) ⇒ f (a) soluţie pen-
tru (E), decif(a) E K. Am/ (a)= J 1(a) ⇒ f(f(a)) =a ⇒ f(f (a)) - a= O,f(f(a))-
- f(a) + f(a) - a= O, adică g(f(a)) + g(a) = O, ceea ce contrazice faptul că g este
sau strict pozitivă sau strict negativă. Adăugând funcţiei f proprietatea de strictă
monotonie, ceea ce este echivalent cu continuitatea (căci/ este bijectivă), obţinem:
►
Propoziţia 3: Daca feste strict monotona atunci ecuaţia (E) admite soluţii <=> /
are cel puţin un punct fix.
Demonstraţie: Dacă / are cel puţin un punct fix, din obs. I rezultă că acel
punct fix este .soluţie pentru (E). Reciproc, dacă (E) admite o soluţie, atunci
g(x) = f(x)- x nu păstrează semn constant pe
. · . J} b .
⇒ g are Dar oux pe /, deci g se
f contmuă ⇒ g contmuă ·
anulează ⇒ /are un punct fix.
Propoziţia 4: Dacă/ este strict crescătoare pe I, atunci a e K este soluţie pen-
tru (E) <=> a este punct fix pentru/.
Demonstraţie: reciproca rezultă din obs. I ,
Fie a e K soluţie pentru {E). Din prop. 1 ⇒ /(a) soluţie pentru (E), deci
/(/{a))= /-1(/(a)) = a, adică/(/(a)) = a.
Presupun că a> f(a) şi/strict descrescătoare ⇒ f(a) > f(f(a)) =a.Fals!
Presupun că a <f(a) şi/ strict crescătoare ⇒ f(a) <f(/(a)) =a.Fals!
Deci a = f (a) ⇒ a este punct fix pentru f.
Teoremă: Dacă/ este strict descrescătoare, atunci/are un unic punct fix.·
Demonstraţie: Notăm (L): a e K astfel încât/(a) e K <=> K rif(K) 0. *
*
Presupunem că (L) e falsă<=> K rif(K) 0; K interval şi/ continuă ⇒ f(K)
interval. Presupun că (3) b, ai, a 2 e K cuf(a1) < b <f(a2) ⇒ b e / (K) şi b e K ⇒
*
K rif (K) 0. Fals.
Deci rămân două posibilităţi: p) (v') a, b e K amf(a) < b; q) (v') a, b e K am
f(a) > b. Presupun adevărat p), adică (v') a, b e K amf(a) < b (1). Cum K 0 ⇒ *
cu axioma lui Cantor că (3)u = inf K. În plus din (I) ⇒ (v') a e K amf(a) < u (2).
Fie a, b e K cu u < v <a.Cum/strict descrescătoare, din (2) amf(a) > f(b) > u (3).
Pe de altă parte u = inf I (5), căci astfel (3) v e /, v < u. Din (3) ⇒ f(a) < u < b e
e K, K cJ(4).
Dacă (/(a), u) ri (/(a), b) c J şi (v, u) c / ⇒ (/(a), u) ri (v, u) c J ri I= K.
Deci există elemente din K mai mici strict decât u. Fals!
Faţă de K u poate fi:
Pi) u e K; din (4) ⇒ u e J. Cum/surjectivă ⇒ (3) v e / cu u = f(v). Din (5)
⇒ u < v, deci (3) a e K astfel încât u <a< v ⇒ f(a) > f(v) = u, ceea ce contrazice p).
p 2) u e K ⇒ f(u) < u conform cu p). Dar (/(u), u) c J ⇒ (3)/(v) e J astfel
încât/(u) <f(v) < u, adică v < u (/strict descrescătoare) ceea ce contrazice (5).
Analog se elimină alternativa q).
Aşadar (3) a e K cuf(a) e K. Avem:
i) a< f (a) ⇒ g(a) > O, dar/ (a) > /(/(a)) ⇒ g(/(/(a))) < O. Cum g continuă
⇒ (3) b astfel încât g(b) = O. Adică/(b) = b.
ii) a> f(a); analog ca mai sus (3) b astfel încât/(b) = b.
iii)/(a) = a.
◄
Deci/ are punct fix. Unicitatea rezultă din faptul că funcţia g(x) =f (x) - x este
strict descrescătoare (/este strict descrescătoare), deci este injectivă şi punctele fixe
ale lui/ sunt zerouri pentru g.
Corolar: Dacă feste strict descrescătoare, atunci ecuaţia (E) admite cel puţin
o soluţie.
Demonstraţie: Rezultă din teoremă şi prop 3.
Propoziţia 5: Dacă/ este strict descrescătoare şi ecuaţia (E) admite un număr
finit de soluţii, acest număr este impar.
Demonstraţi: Fie x 1 < x 2 < x 3 < . . . < Xk < u soluţiile strict mai mici decât u,
punctul fix al lui f din teoremă ⇒ f(x 1) > f(x2) > ... > f(xk) > f(u) şi din prop. l
acestea sunt soluţii şi cum f(u) = u, numărul soluţiilor este 2k + I, acestea fiind
singurele, tot din prop. l .
APLICAŢIE
Fie g, h : R ➔ R, g(x) = x - sin x, h(x) = x + sin x. Atunci:
a) g şi h sunt bijective strict crescătoare;
b) să se rezolve ecuaţia: (h- 1 o g)(x) = (g- 1 o h)(x).
Soluţie: a) Observăm că funcţiile g şi h sunt derivabile şi g(x) = I - cos x ~ O
şi nefiind local constanta O ⇒ g este strict crescătoare, deci e injectivă.
Pe de altă parte lim g(x) = -oo şi lim g(x) = +oo şi cum g continuă ⇒ g are
x ➔ -co x➔ao
proprietatea lui Darboux, aşadar g surjectivă. Pentru h procedăm analog.

b) Din a) ⇒ g-1 şi h-1 sunt strict crescătoare pe R şi continue, în plus/: R ➔ R,
f(x) = h- 1 o g este strict crescătoare şi bijectivă, mai mult, f- 1(x) = (g- 1 o h)(x).
Deci ecuaţia propusă este de tipul/(x) =1-1(x).
Conform prop. 4 punctele fixe ale lui/ şi numai ele sunt soluţii ale ecuaţiei.
Avem de rezolvat aşadar (h- 1 o g)(x) = x. Aplicând h obţinem g(x) = h(x), adică
x + sin x = x - sin x, cu soluţiile Xk = k 1l', k e Z.
CVADRATURA CERCULUI SAU CERCUL BINE ÎNCOLTIT I
Ion COJA
Abstract: The paper contains a discussion an the Circle quadrature.
Formula după
care se calculează suprafaţa cercului pune în joc două elemente,
două mărimi: raza R a cercului şi celebrul număr x. Prin ridicarea la pătrat, raza
cercului devine R 2 şi dă astfel contur unui pătrat, conform figurii I .
►
o C
Fig.1
Legătura dintre pătratul razei şi suprafaţa cercului nu este uşor de înţeles, în-
deosebi la nivelul intuitiv. Numărul 1t ar denota de câte pătrate este nevoie pentru a
acoperi suprafaţa cercului. Dacă încercăm să reprezentăm grafic produsul 1rR2 , să-l
reprezentăm pe 1t de fapt, rezultă desenul din figura 2:
H A B
Fig. 2 F E D
Suprafaţa haşurată l-ar reprezenta pe 3,14, iar I ar fi pătratul având ca latură

raza cercului. Aceasta ar fi o definiţie a lui n, care însă, aşa cum se vede, nu spune
mare lucru la nivelul intuitiv al cunoaşterii noastre. Ceea ce, fireşte, în matematică
nu este un defect propriu-zis. Considerăm însă că ar fi cel puţin la fel de îndreptăţit
ca, în încercarea de a măsura prin pătrat cercul, să pornim de la alt pătrat, de la
pătratul a cărui latură este egală cu diametrul cercului de măsurat, al cercului în-
scris în acel pătrat. Vezi figura 3. Acest pătrat reprezintă întregul din care cercul
este numai o parte.
H A B
G C
Fig. 3 F E D
◄
Precum se vede, pătratul este mai mare ca suprafaţă decât cercul care se în-
scrie în interiorul său. Dacă notăm acest pătrat cu 1 şi facem din el reperul de bază,
cât reprezintă suprafaţa cercului? Evident, 0 2 = 4R2, aşadar 1t împărţit la 4 ne dă
numărul care reprezintă raportul dintre pătrat şi cercul înscris în pătrat: O, 785. Vom
numi K acest număr, iar formula suprafeţei cercului, rescrisă, devine KD 2 = 0,785
0 2 • Credem că nu este lipsită de interes această formulă, adică numărul K, acest
O,785 pe care l-am dedus din 1t. În felul acesta formula de calcul a suprafeţei cercu-
lui este mai uşor de înţeles şi de „povestit" mai departe: ,,suprafaţa cercului repre-
zintă ceva mai mult de trei sferturi din suprafaţa pătratului circumscris". (Acest
,,ceva mai mult" înseamnă aproximativ 3 sutimi din suprafaţa pătratului:
0,785 - 0,750 = 0,035.) Punerea în relaţie a cercului cu pătratul a cărui latură este
egală cu diametrul aceltti cerc este în mod vizibil mai firească şi este propriu-zis pe
placul intuiţiei noastre.
Numesc înscris cercul(sau pătratul) cel mai mare a cărui suprafaţă încape in-
tegral într-un pătrat(sau cerc), care devine astfel pătrat(sau cerc) circumscris acelui
cerc(pătrat). Diametrul cercului înscris este egal cu latura pătratului circumscris, iar
diagonala pătratului înscris într-un cerc este egală cu diametrul cercului circum-
scris. Vezi figura 4.
H A B
Fig. 4 F E D
Mai e de luat în calcul şi diferenţa dintre pătrat şi cerc, dintre 1 şi O, 785 =

= 0,215. Cu atât, cu 0,215 din suprafaţa sa este mai cuprinzător un pătrat decât cer-
cul înscris în acel pătrat. Să-l notăm cu N pe acest 0,215 căruia, în figura 3, îi co-
respunde partea haşurată a pătratului. Într-un pătrat cu suprafaţa de 1O.OOO de
unităţi - să zicem, un hectar - cercul înscris acoperă 7850 de unităţi, de metri pă
traţi.
Dacăfacem şi din N un reper, constatăm că el intră de 4,651 ori în pătratul
respectiv (10.000 : 2150) şi de 3,651 ori în cercul corespunzător (7850 : 2150).
Numărul N reprezintă cât se pierde dintr-un pătrat când latura sa devine diametrul
unui cerc şi cu cât este mai mare pătratul obţinut prin transformarea diametrului în
latură a pătratului.
Raportul dintre suprafaţa pătratului circumscris şi cercul înscris în pătrat
(1 : 0,785) = 1,273 reprezintă de câte ori este mai mare un pătrat decât cercul în-
scris în acel pătrat. Putem spune că acest număr ne poartă de la cerc la pătrat, este
inversul lui 1t ( de fapt al lui K). Merită şi el un nume: numărul L. Este numărul cu
care înmulţim suprafaţa unui cerc pentru a .afla suprafaţa pătratului circumscris cer-
cului respectiv.
Nu ştiu dacă nu cumva, aşa cum mi se pare, inversul lui 1t nu a fost nici con-
ceput şi nici calculat până azi dimineaţă, 19 septembrie 2005. Dacă e chiar aşa,
uşurinţa cu care am ajuns la dumnealui, la acest 1,273, este o dovadă că raportarea
la rază şi implicit la 1t este mai nefirească şi mai greoaie decât raportarea la diame-
trul cercului, la K adică. Această raportare deschide perspective mai interesante,
mai logice, mai fireşti (sic!).
Perspectiva deschisă de K ne permite să ne întrebăm şi despre pătratul înscris
într-un cerc, în ce raport se află cu cercul respectiv. Vom calcula astfel: înmulţim
suprafaţa cercului cu numărul L, adică cu 1,273, şi obţinem suprafaţa pătratului
circumscris cercului. Împărţim la 2 această suprafaţă şi obţinem suprafaţa pătratu
lui înscris în cerc. De ce împărţim la 2? Pentru că pătratul înscris într-un cerc este,
în fond, un pătrat înscris în alt pătrat, pătratul circumscris aceluiaşi cerc. Numesc
pătrat înscris în alt pătrat acel pătrat ale cărui vârfuri ating pătratul circumscris la
mijlocul laturilor acestuia. În felul acesta în interiorul pătratului mare se obţin patru
triunghiuri drepte şi isoscele, a căror suprafaţă însumată este egală cu suprafaţa pă
tratului format din ipotenuzele celor patru triunghiuri. Vezi figura 4.
Raportul dintre cele două mărimi (cercul şi pătratul înscris în cerc) va fi de
0,785 : 0,5 = 1,57. Aşadar, un cerc reprezintă 1, 57 din pătratul înscris în acel cerc
şi O, 785 din pătratul în care se înscrie acel cerc, circumscris acelui cerc. Iar pătra
tul, aşa cum spuneam mai sus, este de 1,273 (numărul L) mai mare decât cercul ca-
re se înscri~ în acel pătrat. Din cele două numere -1,57 şi 1,273 - se vede că cercul
este figura geometrică care acoperă cel mai mult spaţiu la aceeaşi circumferinţă
(perimetru).
Dacă notăm raportul dintre suprafaţa pătratului şi N(0,215) prin a, iar prin b
notăm raportul dintre suprafaţa cercului şi acelaşi N, vom constata că raportul din-
tre a şi b este egal cu raportul dintre suprafaţa pătratului şi suprafaţa cercului în-
scris în pătrat. Acest rezultat pare că nu are nici o valoare (semnificaţie) pentru
geometria cercului, ci numai la nivel aritmetic, al regulii potrivit căreia (a:c)/(b:c) =
=a/b.
Credem însă că, totuşi, cele două valori, a şi b, au o semnificaţie pentru geo-
metrie: a reprezintă de câte ori restul, adică diferenţa de suprafaţă dintre un pătrat
şi cercul înscris în pătrat, intră în suprafaţa pătratului: de 4,651 ori. Iar b reprezintă
de câte ori restul intră în suprafaţa cercului înscris în acel pătrat: de 3,651 ori. Drept
care 3,651: 4,651 = 0,785 = K.
Cele două numere (3,651 şi 4,651), ca şi celelalte numere cu zecimale mai sus
folosite, toate derivă din 1t, sunt, ca şi 1t, numere iraţionale, imaginare sau cum li se
mai spune. Dar indiferent ce fel de numere sunt, 3,651 şi 4,651 sunt două numere
între care diferenţa este mereu 1. Acest 1 reprezintă diferenţa dintre un pătrat şi
◄
cercul înscris în pătrat. Între pătrat şi cercul său pereche, le-am putea numi. Cre-
dem că acestui 1 i se cuvin onorurile de care a beneficiat până acum n. Acest 1, ca-
re este aşadar diferenţa dintre un pătrat şi cercul său pereche, se regăseşte în pătrat
de 4,651 ori, iar în cerc de 3,651 ori.
Indirect obţinem astfel o altă cale de a calcula suprafaţa cercului, care este
egală aşadar cu suprafaţa pătratului circumscris cercului, adică 0 2 , împărţită la
4,651 şi înmulţită cu 3,651.
Cele de mai sus ar demonstra utilitatea numărului K, a constantei K, în calcu-
larea suprafeţei cercului, pentru care am avea mai multe formule posibile, la fel de
corecte:
I. Formula clasică: 7t R 2 = 3,14 x (50 x 50) = 3,14 x 2500 = 7850
Şi formulele derivate
2. K 0 2 = O, 785 x (100 x 100) = o,785 x 10.000 = 7850
3. 0 2 - (02 x N) = 10.000-(10.000 x 0,215) = 10.000-2150 = 7850
4. 0 2 : 4 2651 X 3 2651 = 10,000 : 4,651 = 2150 X 3,651 = 7850.
Cea mai raţională mi se pare formula de calcul 0 2 - (0 2N), care urmează de-
mersul cognitiv sugerat de figura 3: calculăm mai întâi ce este uşor de calculat -
suprafaţa pătratului circumscris (0 2), din care scădem ceea ce un pătrat are în plus
faţă de cercul pereche, faţă de cercul înscris în acel pătrat.
Aşadar, noi propunem rescrierea, sub forma unor variante, a formulei clasice.
Aceste variante, în anumite împrejurări, inclusiv şi îndeosebi didactice, ar putea fi
mai utile, chiar preferabile.
*
Evident, privind lucrurile din punct de vedere istoric, putem spune că formu-
lele de mai sus sunt variantele formulei clasice, binecunoscuta 1tR2 • Situându-ne în
sinea lucrurilor, în atemporalitate, rămâne de văzut care este formula din care de-
curg celelalte, ca variante. Dintr-o asemenea perspectivă, suntem tentaţi să spunem
că formula care ne vine din antichitate este o formulă variantă. Câteva argumente
au fost prezentate mai sus. Mai sunt şi altele.
*
Dacă ne-am opri aici, cele de mai sus ar constitui o mostră perfectă de cum se
poate face „băbeşte" chiar şi geometrie. Dar nu ne oprim, ci mergem mai departe
ca să ne punem două întrebări, cu care se alege orice cititor serios din cercetarea
atentă a celor de mai sus:
( 1) ce caută raza cercului şi pătratul acesteia în formula clasică a suprafeţei
cercului?
(2) De ce l-am împărţit pe 3,14 la 4 ca să obţinem valoarea lui K = 0,785?
Cele două întrebări au un răspuns comun:
Vom observa rriai întâi că suprafaţa pătratului circumscris cercului se _poate şi
ea calcula pe baza lui R, a razei cercului. Suprafaţa pătratului este egală cu 4 x R2 •
►
ARHl/1\EDE • Nr. 5-8/2005 mai-august
Putem spune că am apelat astfel· la „raza" pătratului, ,,rază" egală cu 1/2 din latura
pătratului, din „diametrul" pătratului. Numesc „diametru" al pătratului linia care
împarte pătratul în două dreptunghiuri egale. (Este recomandabilă folosirea ghili-
melelor... ) La fel, raza cercului este egală cu 1/2 din diametru. A calcula suprafaţa
pătratului pornind de la „raza" acestuia este un demers posibil, ne duce în cele din
urmă la un rezultat corect, dar este totuşi un procedeu indirect, ocolitor şi mai ales
lipsit de eleganţă în comparaţie cu formula, pe bună dreptate consacrată, D2 • (Vezi
fig. 5)
Fig. 5 ----- - -· . --
Comparând cele două formule, D2 şi 4R2, ne întrebăm dacă nu cumva faptul că

R intră de 4 ori în suprafaţa pătratului este motivul pentru care l-am împărţit mai sus
2
pe 3,14 la 4 ca să-l obţinem pe K? Nu pare totuşi să fie vorba de „acest" 4. Avem ne-
voie de „un" 4 care să aibă totuşi o relaţie directă cu n, cu celebrul 3,14. Să ne adu-
cem aminte ce înseamnă n: numărul care ne arată de câte ori diametrul intră în
circumferinţa cercului. De 3,14 ori. Numai că diametrul cercului, fiind şi „diametrul"
pătratului circumscris, este egal cu latura pătratului şi intră aşadar de 4 ori în „cir-
cumferinţa" pătratului, adică în perimetrul pătratului. (Credem că acest număr, de câ-
te ori intră diametrul cercului în perimetrul pătratului, adică acest 4, merita la fel de
mult ca şi 3,14 onoarea de a purta un nume, tot grecesc ... Faptul că e atât de uşor să
constaţi de câte ori intră diametrul cercului în perimetrul pătratului pereche nu scade
valoarea, importanţa acestui 4). Circumferinţa cercului fiind egală cu diametrul D
înmulţit cu 3,14, logic este ca orice apariţie a lui 1e, a lui 3,14, să fie 1nsoţită de D,
mai ales atunci când e vorba de suprafaţa cercului. La fel cum pătratului, atât perime-
trul cât şi suprafaţa i le calculăm în funcţie de „diametru", egal cu latura pătratului.
(Ipoteză: care este baza de calcul la pătratul circumscris şi, în general, la orice pătrat?
Este latura pătratului sau „diametrul" pătratului?) Conchidem: Raza R a cercului nu
are ce căuta în acest calcul! Formula 3,14 R 1 este la fel de neadecvată pentru su-
prafaţa cercului ca şi formula 4R 1 pentru suprafaţa pătratului.
Raportarea cercului la pătrat este cerută de faptul elementar că suprafaţa unei
figuri geometrice, cel puţin până în momentul de faţă, se măsoară în pătrate. În
forma cea mai simplă, raportarea cercului la pătrat dă naştere Ia două figuri geome-
trice, ca variante posibile:
◄
ARHIMEDE Â Nr. 5-8/2005 mai-august
,~·•" ......
/
/ / ------··•·---',,
/i -'\
..... ·.\
I •
, I_ ''
Fig. 6 Fig.7
Le vom numi printr-o sintagmă consacrată: cvadratura cercului. În fig. 6
avem cvadratura mare a cercului, în fig.7 cvadratura mică(sau majoră, respectiv
minoră). Ambele pătrate, şi cel mare, şi cel mic (circumscris, respectiv înscris),
pot fi baza de plecare, de referinţă, pentru a ajunge la suprafaţa cercului încadrat,
,,încolţit". Numitorul comun al formulelor ce vor rezulta şi se vor aplica va fi dia-
metrul cercului, care, ca „diametru" şi al pătratului, este egal cu latura pătratului
major şi cu diagonala pătratului minor. Pentru a ajunge la formula suprafeţei cercu-
lui este preferabil să plecăm de la cvadratura mare deoarece este mai uşor să calcu-
lezi suprafaţa pătratului pornind de la „diametru", de la latura acestuia, şi nu de la
diagonală. Va fi existând o formulă de calcul care să plece de la cvadratura mică,
de la raportul constant dintre două pătrate la care latura unuia (,,diametrul") este
egală cu diagonala celuilalt. Măcar prin această mijlocire pătratul mic este într-un
raport constant cu cercul circumscris. Ca suprafaţă, pătratul mic, înscris în cerc, re-
prezintă jumătate, 1/2 din pătratul mare, circumscris cercului. Iar cercul înscris în
pătratul mic va fi jumătate, 1/2 din cercul mare.
Procedura cea mai simplă este să stabilim ce raport există între suprafaţa pă
tratului mare D2 şi suprafaţa cercului pereche. Acest raport va fi egal cu raportul
dintre circumferinţa cercului şi perimetrul pătratului. Circumferinţa cercului este de
3,14 D, iar perimetrul este de 4D, deci 3,14 : 4 = 0,785. Acestui 0,785 i-am dat
numele de numărul K.
Nota bene: D~t fiind că cercul şi pătratul sunt două figuri geometrice regulate,
se poate uşor demonstra că la fiecare dintre ele există un raport constant şi acelaşi
între perimetru(circumferinţă) şi suprafaţă. Iar cvadratura cercului, prin reducere la
absurd, poate demonstra că produce un raport constant între suprafaţa cercului şi a
pătratelor implicate. Iar acest raport nu poate fi, în cazul cvadraturii mari, decât ra-
portul dintre circumferinţa cercului_ şi perimetrul pătratului, adică raportul dintre
3,14 şi 4.
Cu alte cuvinte, raportul 3,14 : 4 ne dă numărul de pătrate -circumscrise,
O, 785, care intră (de O, 785 ori) în suprafaţa cercului. Sau măsura, proporţia de
O, 785 în care pătratul este acoperit prin cercul pereche din cvadratura majoră. La
fel cum numai O, 785 din perimetrul pătratului se regăseşte în circumferinţa cercu-
lui: 0,785 x 4D = 3,14D.
ARff 1/1\EDE • Nr. 5-8/2005 mai-august
*
Şi, totuşi, ce caută R sau R 2 în formula cercului? Pornim tot de la suprafaţa
pătratului, 0 2 • Introducând raza R în formulă, deoarece O = 2R , formula pătratului
devine 4R2 • Iar formula cercului, 3,14: 4 x 0 2 devine 3,14: 4 x 4R2 • În felul aces-
ta mai apare un 4, care se anulează(se reduce) cu celălalt, şi rezultă formula cunos-
cută: 3,14R2 • După cum se vede, la această formulă ajungem dacă ne complicăm şi,
într-un mod în sine nepermis, inadmisibil, îl înlocuim pe firescul 0 2 cu 4R2 pentru
a calcula suprafaţa pătratului ...
Prin cele de mai sus înţelegem cum de s-a· putut „renunţa" la 4 din raportul
3,14 : 4, mişcare determinată de renunţarea la reperul D, înlocuit cu 2R. Calculele
propuse de noi explică în absolut, adică atemporal, cum se poate ajunge la formula
clasică a suprafeţei cercului. Clasică, dar nu şi logică, rezonabilă. Dacă formula
circumferinţei cercului este 3,14 O, cinstit era ca în formula suprafeţei cercului să-l
regăsim pe O. De ce cei vechi au renunţat la reperul O şi l-au înlocuit cu R? Cre-
dem că motivaţia nu este deloc teoretică, ci este strict practică şi accidentală: com-
pasul! Compasul este un instrument care impune ca mărime raza cercului. Această
mărime s-a făcut utilă din pricina unei coincidenţe: pătratul razei R intră de 4 ori în
pătratul diametrului O, iar diametrul intră de 4 ori în perimetrul pătratului, la care
se raportează numărul 3,14, de câte ori acelaşi diametru intră în circumferinţa cer-
cului. Urmare, în formula cercului bazată pe raza R, în formula 3,14: 4 x 4R2, cei
doi 4 ajung să se anuleze unul pe altul, şi dispare astfel orice „aluzie" la diametrul
D şi la pătratul circumscris cercului. Rămân astfel în formulă numai 3,14 şi raza R,
fără să se mai poată înţelege ce le leagă între ele pentru ca din această legătură să
se deducă (să rezulte) suprafaţa cercului!
Tot compasului(şi formulei 1tR2 pe care a generat-o compasul) îi datorăm şi o
definiţie a cercului despre care ne îngăduim să bănuim că a adus niscai prejudicii
geometriei: ,, locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct considerat
centru". O asemenea definiţie o considerăm lipsită de organicitate: natura „face"
cercuri, dar le face (1) fără compas şi (2) din cu totul alte considerente decât cele
care au dat naştere definiţiei de mai sus a cercului. Mai presus de orice definiţie,
cercul este recunoscut(sic!) de natură ca fiind modul (sau forma) în care, cu ajuto-
rul unei linii, al unui perimetru, putem cuprinde suprafaţa cea mai mare. În gene-
ral, aceasta ar fi definiţia deosebirii dintre linia dreaptă şi linia curbă: fiind cea mai
scurtă distanţă între două puncte, linia dreaptă separă perfect două suprafeţe, nereu-
şind să se ataşeze de nici una. Linia curbă impune distincţia dintre un spaţiu inter-
ior şi unul exterior, dintre un subiect şi restul lumii. Linia curbă ia atitudine, este
însuşitoare.
Linia curbă generează ca formă geometrică perfectă cercul. Linia dreaptă ge-
nerează ca formă perfectă pătratul: patrulaterul care închide cea mai mare supra-
faţă cu un perimetru dat. Bunăoară un hectar de formă pătrată necesită un gard
împrejmuitor de 400 metri. Dacă hectarul ar avea forma unui dreptunghi cu laturile
◄
de 50 şi 200 metri, gardul ar avea lungimea de· 500 metri. Hectarul de I 0/1 OOO
metri ar avea un perimetru de 2020 metri. Iar cercul cu suprafaţa de un hectar are
diametrul de 113 metri şi circumferinţa de circa 355 metri. De aici trebuie să în-
ceapă abordarea „organică" a cercului şi pătratului, implicit a sferei şi cubului.
Aşadar, formula clasică a suprafeţei cercului, prin prezenţa reperului R, este
la fel de nefirească, de ocolită, ca şi când la fel am măsura şi circumferinţa cercu-
lui, prin 2R x 3,14, sau perimetrul pătratului, prin acelaşi 2R, înmulţit cu 4.
În legătură cu prezenţa lui R în formula cercului ar mai fi de spus câteva lu-
cruri lămuritoare:
1. Mai întâi că dacă am face un reper din R, consecvenţa ne-ar impune urmă
toarea formulă a cercului: 6,28/8 x 4R2 , simplificată devine 6,28/2 x R2 , iar în final
3,14 x R2 • Nu este exclus ca acest calcul să-l fi făcut şi cei vechi. În orice caz, este
un calcul „latent", virtual, posibil etc., prin care se poate înţelege cum s-a ajuns,
cum s-ar fi putut ajunge, în final, la acest ciudat 3,14R2 •
2. Ridicând la pătrat lungimea 2R, apare „în joc" încă „un" 4, alături de pri-
mul 4, pereche a lui 3,14, care ne arată de câte ori intră diametrul cercului în peri-
metrul pătratului pereche. Aşadar, (2R) ridicat la pătrat este egal cu 4R2 • Dar la 4
din această formulă se poate ajunge şi prin însumarea celor patru pătrate ale razei R
din care, în mod evident, se compune pătratul circumscris cercului de măsurat. Cu
alte cuvinte, (2R)2 este egal cu (2 + 2)R2 sau cu (2 x 2)R2 , 4 fiind egal atât cu 2 x
2, cât şi cu suma aceloraşi numere: 2 + 2. Această ambiguitate(sic!) a lui 4 credem
că are şi ea legătură cu apariţia formulei de neînţeles nR2 • Este de neînţeles deoare-
ce aritmetica, pentru care nu există numere omonime sau polisemantice(sic), nu s-a
sfiit să elimine din formulă ceea ce avea înţeles, adică pe cei doi 4, care trebuiau
păstraţi, nu se puteau anula unul pe altul deoarece aveau un înţeles, dar nu aveau
acelaşi sens, nu erau „acelaşi" 4! Iar fără ei şi mai ales fără 4 din raportul 3,14/4
dispare suportul teoretic al relaţiei dintre pătrat şi cerc. Acest suport teoretic este
foarte probabil că nu a precedat şi determinat găsirea formulei de calcul. Credem că
aşa s-a procedat atunci, pe plaja de la Syracuza, tot „băbeşte", punând la un mo-
ment dat în relaţie deschiderea compasului cu numărul care măsura de câte ori intră
diametrul cercului în circumferinţa acestuia. Fără să „realizeze" că acest număr,
numărul 3,14, are sens numai în tandem cu numărul care măsoară de câte ori ace-
laşi diametru intră în perimetrul pătratului pereche. Adică numărul 4, atât de banal
şi de evident, deloc misterios. Dar încărcat cu o semnificaţie la fel de importantă ca
şi perechea sa 3,14. Iar prin raportarea lui 3,14 la 4 semnificaţia sporeşte, devenind
principiu.
3. Principala cauză a fost coincidenţa acestui 4 cu 4 care se referă la numărul
de câte ori pătratul „razei" pătratului intră în suprafaţa pătratului. Acest al doilea 4,
la rândul său, are şi el o anumită ambiguitate, care a ascuns şi mai mult interdicţia
de a-l elimina pe primul 4 din formula cercului. Raportul dintre 3,14 şi 4 nu trebuia
scos din formulă. Dacă totuşi s-a întâmplat aşa, dacă nu s-a ţinut seama de polise-
mia lui 4, rezultatul, inevitabil, nu putea să fie decât apariţia unui paradox, parado-
►
ARffl/i\EDE A Nr. 5-8/2005 mai-august
xul lui x, mai exact al formulei cercului rezultată prin reducerea lui 4 cu 4: 1tR2
Dacă am fi plecat nu de la compas, nu de la mărimea R, ci de la un alt procedeu
tehnic, care ne.ar fi oferit altă mărime, să zicem mărimea S = 1/3 D, am fi calculat
suprafaţa cercului după formula 3,14/4 x (3S) 2 = 3,14/4 x 9S2 • Şi ajungeam astfel,
obligatoriu, la mărimea 3,14/4 = 0,785 = K. Singura simplificare logică, iar în acest
caz şi singura posibilă, ar fi fost să înlocuim pe 4R2 , adică pe 9S2 cu D2 şi am fi
ajuns la formula cea mai firească 0,785D2 , căci nici un artificiu aritmetic nu ne-ar fi
tentat şi nici nu ne-ar fi permis să-l eliminăm pe 4 din raportul definitoriu pentru
toată discuţia 3,14/4.
Aşadar, ne îmbie o ipoteză extrem de tentantă pentru un filolog: polisemia
numerelor ... A numărului 4, din formula cercului, formulă care nu poate fi con-
fundată cu un exerciţiu de aritmetică, ci fiecare număr din formulă are o semnifica-
ţie ad hoc, ceea ce face ca apariţia de mai multe ori a aceluiaşi număr ·4 să
introducă în „text" de fiecare dată altă semnificaţie. Aplicarea mecanică a regulilor
de simplificare a unei operaţiuni aritmetice face ca formula finală să nu mai păstre
ze semnificaţiile cu care era încărcată iniţial. Formula 3,14/4 x 4R2 este evident lo-
gică, sense, cum ar zice franţuzul. Dar şi mai logic şi mai firesc era ca prima
operaţie, săvârşită chiar înainte de a se propune o formulă de calcul pentru suprafa-
ta cercului, să fie rezolvarea raportului 3,14/4, adică reducerea acestuia la un singur
.~umăr, la 0,785. În felul acesta respectăm valoarea de entitate şi însăşi semnificaţia
acestui raport în cadrul cvadraturii cercului, dacă ni se acceptă acest pleonasm.
Căci este o entitate acest număr K, el reprezintă raportul constant dintre cerc şi pă
tratul pereche, pătratul major, la toate cele trei niveluri: liniar sau unidimensional
(raportul dintre circumferinţa cercului şi perimetrul pătratului), plan sau bidimen-
sional (raportul dintre suprafaţa cercului şi suprafaţa pătratului) şi spaţial sau tri-
dimensional (raportul dintre volumul sferei şi volumul cubului). Existenţa acestei
constante face posibilă calcularea suprafeţei cercului. Singur, neraportat la 4, nu-
mărul 3,14 nu are nici o relevanţă pentru suprafaţa cercului. Numărul K arată de
câte ori perimetrul şi suprafaţa pătratului, precum şi volumul cubului, mărimi uşor
de măsurat, intră în circumferinţa şi suprafaţa cercului, în volumul sferei, mărimi
pe care dorim să le aflăm, să le măsurăm. De O, 785 ori. Această semnificaţie dispa-
re prin reducerea, vulgară, a lui 4 cu 4, prin desfiinţarea entităţii 3,14/4. Ar trebui
să ne împiedice de la această manevră uşuratecă, ieftină, conştiinţa că raportul din-
tre 3,14 şi 4 este „secretul" şi cheia cvadraturii cercului. Nu avem voie să ne atin-
gem de el, decât pentru a-l preciza mai bine: este 0,785.
În fine, un ultim argument, pentru mine suprem, de natură etimologică: 4 nu are
cum să lipsească din cvadratura cercului, deoarece şi denumirea lui 4, adică „patru",
provine din acelaşi etimon latinesc quadrum. Ca şi cuvintele cvadratură şi cadru ...
*
Făcând din 3,14/4 x 4R2 o formulă uşor de memorat, 3,14R2 , aritmetica şi-a
depăşit condiţia, a încălcat un teritoriu care îi era interzis - al semnificaţiilor, şi s-a
◄
pretat cu multă uşurătate la un artificiu de calcul pe care teoria cvadraturii, adică

înţelegerea semnificaţiei cu care fiecare număr intră în formulă, nu-l poate admite.
Se vede clar că 1a· data când s-a inventat (iar nu descoperit!) formula 1rR2 , teoria
cvadraturii cercului era încă nedescoperită, necunoscută celor care au dat (întâm-
plător?) peste formula 3,14 R2 şi au constatat că le este de folos, deşi nu prea înţe
legeau de ce. Nu ave~u cum să înţeleagă ceva, deoarece înţelesul fusese sacrificat
prin reducerea la aritmetică a geometriei. Dar mai ales prin întâmplarea că deschi-
derea compasului reprezintă 1/2 din diametrul D, înlocuit astfel cu 2R. Acest deta-
liu tehnic, deloc teoretic, lipsit de orice „boltă metafizică", a marcat calculul
suprafeţei cercului şi chiar teoria cercului într-un mod aproape jenant. A fost astfel
posibilă folosirea lui 3,14 fără a-l mai raporta la 4. E foarte posibil că tot jucându-
se cu acest 3,14 cineva a băgat de seamă că dacă este înmulţit cu pătratul razei R,
se obţine suprafaţa cercului. De o justificare teoretică nu putea fi vorba. Nici
atunci, nici acum. Teoretic discutând, formula cercului nu putea face un reper din
R decât pentru a mijloci astfel raportarea, corectă numai aceasta, la D, diametrul
cercului şi deopotrivă al pătratului pereche din cvadratura mare a cercului. Repet:
dacă apelăm la n, la 3,14, trebuie să o facem ţinându-l permanent în legătură cu 4,
căci numai împreună cele două numere alcătuiesc o entitate, au un înţeles. 4 fiind
însă un număr atât de cuminte, de banal, nu a fost luat în seamă, nu a atras atenţia,
aşa cum s-a întâmplat cu 3,14, număr infinit şi nu mai ştiu cum, capabil să dea fiori
inteligenţei noastre, să introducă o marcă de mister într-un domeniu expus din start
înfiorării metafizice. Formulăm astfel ultima şi cea mai riscantă ipoteză cu privire la
cvadratura cercului. Infirmarea ei nu are nici o consecinţă pentru celelalte ipoteze.
CONCURSUL ARHIMEDE, EDIŢIA A III-A, ETAPA I,

DECEMBRIE 2005
Clasa a III-a
1. Efectuaţi calculele de la următorul exerciţiu:
10-9+8-7 +6-5+4-3+2-1.
2. Aflaţi numerele care verifică adunarea: xxx = yyy + 444 .
3. Determinaţi numerele a, b, c, ştiind că: a+b=300, a+c=200, iar
b+c=300.
4. Am două vase, unul de 9 / şi altul de 4 /. Cum pot aduce de la râu:
a) 6 / de apă;
b) 7 / de apă.
►
Clasa a IV-a
1. Să se afle numerele a şi b, ştiind că: (a - 2)(b + 3) = 30.
Ecaterina Rupesac
2. Calculaţi:
10+ 1-2-3+4+5-6-7 +8+9-10-11 + 12+13-14-15+ 16+17-18-19+20
3. Înlocuiţi steluţele cu numerele: 2, 3, 11, 23, astfel încât:
* ·{* {* {* +7)+ 3]+ 1}= 2000.
Tudoriţa Stănculescu
4. Dacă într-o bancă se aşază câte 2 elevi în bancă, rămân 9 elevi în picioa-
re, dacă se aşază câte 3 elevi în bancă, rămân 7 bănci libere şi una cu 1 singur elev.
Câte bănci şi câţi elevi sunt în clasă?
Aida Frujină
Clasa a V-a
1. Calculaţi:
a) (1 2 +2 2 +3 2 +4 2 )·(1+2+3+4):(t3 +2 3 +3 3 +43 );
b) 2006 2 -2006-2005 2 ;
c) (2 60 : 4 20 : 85 ] : 128.
2. Se ştie că a + b = 24, b + c = 36.
a) Aflaţi b şi c, dacă a= 1O.
b) Aflaţi numerele a, b, c, ştiind că a + b + c = 50.
3. Se consideră şirul de numere naturale: 1, 5, 9, 13, 17, ...
a) Să se afle al 2005-lea termen al şirului.
b) Să se afle dacă numărul 2005 este un termen al şirului.
c) Să se arate că suma tuturor numerelor naturale care împărţite la 2005
dau câtul 5 este un număr divizibil cu 2005.
Cristian Olteanu şi Traian Preda
4. a) Găsiţi toate numerele de forma abc care satisfac relaţia:
- - - -
abc+ab+bc+ca=219.
Gh. Cristescu
b) Arătaţi că dintre I 003 numere care împărţite la 2005 dau restul un nu-
măr natural impar, există cel puţin două numere a căror diferenţă se împarte exact
la 2005.
Traian Preda
Clasa a VI-a
1 3 5 2003 2 2 2 2
1. a) Fie numărul a=l+-+-+-+ ... +--+-+-+-+ ... + - - . Să
3 5 7 . 2005 3 5 7 2005
ARff 1/1\EDE •· Nr. 5-8/2005 .mai-august
se calculeze (a -1002 )2006 •

. . N 3 6 2
b) D etermmaţt n e pentru care - ~ - - < - .
7 2n+I 3
2. a) Să se arate că numărul 2 2005 + 3 2005 se divide cu 5.
b) Determinaţi numerele naturale de forma abc , ştiind că a +b = I O şi
b + c = 16.
Cristina Godeanu
c) Determinaţimedia aritmetică a numerelor prime a, b, c care verifică
relaţia: 2a + 3b + 4c = 30 .
Diana Niculescu
3. Fie numerele a= 2 4011
+2 2007
+ 2 şi b = 2 2005
+ 1. Se cere:
a) să se arate că 1+ i1 + 2 + ... + 2
2 2003 2004
=2 -1 ;
b) să se arate că b divide pe a;
c) să se arate că 18 divide pe a.
Liviu Oprişescu
4. a) Se consideră 19 unghiuri în jurul unui punct, care au măsurile exprima-
te prin numere naturale diferite. Să se arate că există cel puţin un unghi cu măsura
exprimată printr-un număr natural par.
Traian Preda
b) Fie p şi q e N, p > q care verifică egalitatea p + q = 2006. Să se ara-2 2
te că 3 I p 2 - q2 .
Liviu Oprişescu
Clasa a VII-a
1. Comparaţi numerele x şi y, ştiind că:
x=[(¾)'" {!J-if şi 2
y=0,(1) -0,(2)- ,0,(3)
3 6
•
Cristina Godeanu
... 2a-b . 3a+b
2. a) Daca - - = 0,125 , calculaţ1 - - .
a+2b a+b
b) Dacă a= 60% • b, aflaţi cât la sută reprezintă 2a- b din 3a - b.
Revista „Arhimede"
3. Fie ABC un triunghi şi D mijlocul laturii [BC]. Atunci:
BC
a) AD<- <=)m(4:A)>90°;
2
BC
b) AD>-<=) m(M) < 90°.
2
Petruş Alexandrescu
4. a) Se dau numerele:
I I I I I I. 1 1 I
a=l- 2 +3- 4 +··· +2003 - 2004 +2005 ŞI b = 1003 +1004 +··· +2005 ·
Arătaţi că: 1) a = b; 2) ..!_ < a < 1 .
2
Vasile Tarciniu
b) Fie a 1 e R \ {-1}; a 2 = a1- l; a

3
= a2 - I ,... Să se afle a ,
1
ştiind că
a 1 +1 a2 +l
a2004 =2 ·
Liviu Oprişescu
Clasa a VIII-a
1. Arătaţi că numărul A este raţional, unde:
A= [ 0,(3r' + 2-1,1rl✓J-2ll[2,1(2)-1 ~~ rs Cristina Godeanu

2. Demonstraţi că:
a) 2· ~~-YIYI
x-y
~Ix+ Yl+lxl+IYI, (\t) x,y eR, x *Y•
Sorin Rădulescu
b) Produsul a două numere întregi consecutive este mai mare sau egal cu
zero.
c) Dacă a, b, c sunt numere întregi, demonstraţi că:
a 2 +b 2 +c 2 +6~3(a+b+c).
Ştefan Smarandache
3. a) Fie ABCD un patrulater convex cu proprietatea că AC ..L BD. Dacă
AB +CD= BC + AD, atunci este adevărată cel puţin una din următoarele afirmaţii:
l)AB =AD şi CD= BC; 2)AB = BCşi CD =AD.
Sorin Rădulescu
b) Fie A, B, C, D patru puncte oarecare, necoplanare în spaţiu. Determi-
naţi planele care au următoarea proprietate: distanţele de la fiecare din aceste punc-
te la acel plan sunt egale.
4. Fie a un plan şi două puncte A, B care nu aparţin planului a.
a) Să se găsească un punct M în planul a, astfel încât IAM - BMj să fie
maximă.
b) Dacă A şi B sunt de aceeaşi parte a planului dat, să se determine un
punct M situat în planul a, astfel încât MA 2 + MB 2 să fie minimă.
Dan Nedeianu
◄
Clasa a IX-a
1. a) Demonstraţi dubla inegalitate:
Ix+ YI sxlxl- yJyl slxl +IYI' ('v') x,y e R, x * y.

x-y
analizând pe rând cazurile când x şi y se află în cele 4 cadrane.
Marius Rădulescu
b) Rezolvaţi inecuaţia: [x f- 2
(x - I)[x ] S 1 + [x ]- x, unde [x] repre-
zintă partea întreagă a numărului real x.
Aurel Doboşan
2. paralelogramul ABCD şi Pe BC, astfel încât PB >PC.Fie {M} =
Se dă
= AP n DC. Să
se arate că centrele de greutate ale triunghiurilor AMD, respectiv
PMC şi punctul M sunt trei puncte coliniare.
Abdula Atila
3. a) Se dă 2 2
expresia E=.J9y -2x-I +3.Jy +2x+I 1, x, y e R, cu
O< y < .!. şi x - 3y + 1 =O. Arătaţi că E e N.

3
Gheorghe Giurgiu
b) Fie T o mulţime cu 2005 elemente şi A, B două submulţimi fixate ale
sale. Câte perechi (X, Y) cu X, Y ~ T care verifică relaţia AM = BAY există? Re-
amintim că dacă M şi N sunt mulţimi, atunci MAN = ( M - N) u (N - M) .
Costel Chiteş
4. a) Pentru n e N să definim predicatul p(n) = (2n împărţit la 7 dă restul 2
şi 2n împărţit la 5 dă restul 3). Să se demonstreze următoarele afirmaţii:
I) există n e N, astfel încâtp(n) este adevărată;
2) p(n) este adevărată dacă şi numai dacă n împărţit la 12 dă restul 7.
Virgil Nicula
b) Calculaţi suma:
S~1 2 -2 2 -3 2 +4 2 +5 2 -6 2 -7 2 +8 2 + ... +97 2 -98 2 -99 2 +100 2 •
Viorel Cornea şi Dan Ştefan Marinescu
Clasa a X-a
1. a) Demonstraţi că sin 2{;} = sin 2, unde {a} este partea fracţionară a

numărului real a.
D.M Bătineţu-Giurgiu
b) Să se calculeze cos(x-y) şi cos(x + y), ştiind că cos x cos y = I.
S. Rădulescu (rev. ,,Arhimede")
2. Fief:R ➔ R,f(x)=+şig:R ➔ R,g(x)= 2

x .
x- + 1 X +x+ 1
a) Arătaţi că/ este injectivă pe (O, 1) şi pe (1, oo).
b) Calculaţif(R) şi g([O, oo)).
3. Patrulaterul convex ABCD are laturile de lungimi a, b, c şi d. Se notează
cu S aria sa. Să se arate că ABCD este pătrat dacă şi numai dacă:
4S = a 2 + b 2 + c 2 + d 2 •
Virgil Nicula
4. a) Să se determine/: R ➔ R, injectivă, astfel încât:
f(x+ f(y+ f(z)))=f(x+y+z+l)+l,('v')x,y,z e R.
Petruş Alexandrescu (rev. ,, Arhimede'')
b) Fie f: [O,oo) ➔ [0,oo) monotonă cu proprietatea că:
f([f(x)]) + {f(x)} = x, ('v') x ~O. Să se arate că f(x) = x, ('v') x >O.
Gabriel Dospinescu (rev. ,,Arhimede")
Clasa a XI-a
1. a) Calculaţi limitele următoarelor şiruri de termini generali:
an =nk(✓ n:l -✓ ::~ n ~ 1 şi k eR; J

bn = ~ n 2 + n }, n ~ I ( {x} este partea fracţionară a lui x).
b) Se consideră şirul (an ),~.!:I pentru care a,,+ 1 - 2an + an-t =a, ('v') n e N,
n ~ 2 şi a e R. Să se calculeze lim
0
; .
ll ➔ x:J n
2. a) Detenninati A e M2(R), ştiind că A

b) Să se determine A e M2(C) cu proprietăţile A2 =Aşi tr A= 2.
3
= e~). apoi
Marcel Chiriţă
calculaţi A", n e N•.
c) Dacă A e M2(C) fi A 2 -2A + h = O, să se determine:

V -A ).(1 -A şitrA.
2
3
2
4
)
Aurel Doboşan (rev. ,,Arhimede")

3. Fie x1, x 2 ,x3,x4 numere reale distincte, diferite de -1. Să se calculeze de-
terminantul:
1 1 1 1
Xi X2 X3 X4
.6.= x2I x22 x23 x24

1 1 1 1
l+x1 l+x2 1+x3 l+X4
Sorin Rădulescu, Cristian Alexandrescu
. l ( ) d fi . . 1· 3 · 5 · ...(2n -1)
4. a) Să se demonstreze că şiru xn ni!:J e 1mt pnn: xn =--------------,
2·4•6· ...2n
n ~ 1 este convergent.
b) Şirul (an t~ 1 de numere pozitive satisface condiţia: an-I · an =n , ('v') n ~
~ 2. Să se arate că liman = co .
n➔ao
I. V. Mafiei, Costel Chiteş
Clasa a XII-a
Calculaţi o primitivă a funcţiei J(x) = (1 + x

3 6
1. a) )(l + x ) pe intervalul [O, oo).
(I +x)(l +x 2 )
615 6/7
b) CaIcuI aţi· o pnm1t1v . . /( x ) = 2x + rv x- +r v x ·
. . . ă a funcţ1e1 , pe (O, oo) .
1
vx+vx
2. a) Rezolvaţi în Z., ecuaţia: 3 •x = 5.
b) Determinaţi n e N, n > 5, astfel încât ecuaţia 3· x = 5 să aibă soluţie
unică în Zn.
3. Se consideră o funcţie/: R ➔ R, cu proprietatea:
)=
J(x 2 + y 2 xf(x) + yf(y), ('v') x,y e R.
Să se arate că:
1)/(0) = O;
2)/(-x) = -f(x), ('v') x e R.
3) Să se determine funcţiile g cu proprietatea din enunţ care admit primi-
tive.
I.V. Mafiei
4. Definim mulţimea:
G = {x 2 + y 2 +z 2 -xy-yz-xz I x,y,z e Q, nu toate egale}.
Să se demonstreze că: 1) (G, •) este grup; 2) 2 ~ G.
Sorin Rădulescu
SOLUTII
'
Clasa a III-a
1. (10-9)+(8-7)+(6-5)+(4-3)+(2-1)= 1+ 1+1 + 1+ 1 = 5.
2. 555 = 111 + 444; 666 = 222+444; 777 = 333+444; 888= 444+444; 999= 555+444
3. a = 100 ; b = 200 ; c = 100 .
4. a) Umplem vasul de 9 / şi turnăm în cel de 4 până se umple. Vărsăm vasul de 4 /. Turnăm
din nou din cel mare în cel mic, până se umple. Vărsăm din nou apa din vasul mic. În vasul
mare a rămas 1 I de ·apă, pe care îl turnăm în vasul mic. Acestuia îi mai trebuie 3 / pentru a
se umple. Umplem vasul de 9 / şi turnăm în vasul mic, până se umple. Rămân 6 /.
b) Continuăm operaţiile de la pct. a) şi turnăm în vasul mic apă până se umple. Vărsăm apa
din vasul mic. Rămân în vasul mare 2 /, pe care îi turnăm în vasul mic. Acestuia îi mai tre-
buie 2 / pentru a se umple. Umplem vasul de 9 /, şi turnăm în cel mic. Rămân 7 /.
Clasa a IV-a
1. 3O= 1•2 · 3 •5 . Avem următoarele variante:
a-2=1, b+3=30 ⇒ a=3, b=27
a-2=2, b+3=15 ⇒ a=4, b=l2
a-2=3, b+3=10 ⇒ a=5, b=1
a-2=5, b+3=6 ⇒ a=:=1, b=3
a-2=6, b+3=5 ⇒ a=8, b=2
a-2=10, b+3=3 ⇒ a=l2, b=0
2. 10+ (1-2-3+4)+(5-6-7 +8)+ ... +(17-18-19+20)= 10+0+ ... +0 = 10
3. Prima steluţă este 2, deoarece 2000 se împarte exact numai la 2 din cele 4 numere. Re-
zultă: * {* ·(* +7)+ 3]+ 1= 1000
*·[*·(*+7)+3]=999 ⇒ 3·[*{*+7)+3]=999 ⇒ *·(*+7)+3=333 ⇒ *·(*+7)=330 ⇒
⇒ 11·(*+7)= 330 ⇒ *+7 = 30 ⇒ 23+7 =30.
4. 32 bănci şi 73 elevi
Clasa a V-a
1. a) (I+ 4+9+16)· 10: (1 +8+ 27 +64)=30· 10 :100 =300: 100 =3.
b) 2006(2006 -1 )- 2005 2 = 2006 · 2005 - 2005 2 = 2005(2006 - 2005) = 2005 · 1= 2005 .
c) [260 :(22)2° :(23rr :2' =~sf :2' =2'0 :2' =23 =8,
2.a) a=10 ⇒ 10+b=24 ⇒ b=24-10=14; 14+c=36 ⇒ c=36-14 ⇒ c=22.
b) a+ 2b + c = 60 ⇒ a+ b + c + b = 60 ⇒ 50 + b = 60 ⇒ b = 1O.
3) a) 1 = 4-0 + 1, 5 = 4 •l + 1, 9 = 4 · 2 + 1, ... al 2005-lea termen = 4 •2004 + 1 = 8017.
b) 2005 =4·501+1 ⇒ DA.
c) numerele sunt de forma n = 2005 • 5 + r, r ~ 2004
⇒ suma= (2005 ·5+0)+(2005·5+ 1)+ ... +(2005•5+2004)= 2005•5 -2005 +

2004 2005
·
2
= 2005 · 5 · 2005 + I 002 · 2005 = 2005 · (I 0025 + 1002 ): 2005
4) a) IOOa+lOb+ c+ IOa+b+ l0b+c+ l0c+a = 279 <=> 11 la+ 21b + 12c = 279 <=>
<=> 37a+ 7b + 4c = 93
a= 1 ⇒ 7b + 4c = 56 ⇒ b = 8 şi c = O sau b = 4 şi c = 7
a= 2 ⇒ 7b + 4c = 93 - 74 = 19 ⇒ 7b + 4c = 19 ⇒ b = 1 şi c = 3 .
Soluţii: 180; 147; 213.
b) Din teorema împărţirii cu rest ⇒ r < 2005 , ori de la 1 la 2004 sunt 1002 numere impare,
deci printre cele 1003 numere există ce_l puţin două care dau acelaşi rest la împărţirea cu 2005.
Fie n1 = 2005 ·c1 +r şi. n2 = 2OO5•c2 +r ⇒ n1+n2 = 2OO5(c1-c2) ⇒ 2OO5/n1-n2 .
Clasa a VI-a
2OO3 2
1. a) a= 1+(.!.+~)+(I+~)+ ... +( + --) =I+ 1+ 1+ ... + 1 = 1+ 1002 = 1003
3 3 5 5 2005 2005 ~
(a- 1002 f0°6 = 1

b) 2n+1Sl4 şi 2n+1>9 ⇒ 2nS13 şi 2n>8 ⇒ nS6 şi n>4 ⇒ ne{5;6}.
2. a) Ultima cifră a numărului 22005 este 2, iar ultima cifră a numărului 32005 este 3. Deci
ultima cifră a numărului 2 2005 + 32005 este 5.
b) Se constată că dacă b + c = 16 , b şi c ~ 7 . Deci a s 3 . Rezultă situaţiile:
a=3, b=7, c=9; deciN=379; a=2, b=8, c=8; deciN=288; a=l, b=9, c=7;
deci N = 197;
c) Din relaţie rezultă b par şi b - prim ⇒ b = 2 ⇒ 2a + 6 + 4c = 30 ⇒ a + 2c = 12 ⇒ a par şi
prim, deci a= 2 ⇒ c = 5. Media aritmetică a celor 3 numere a, b, c va fi: (2 + 2 + 5):3 = 3.
3. a) Notăm S = 1+ 2 + 22 + ... + 22003 . Atunci
2s = 2 + 22 + ... + 22003 + 22004 = I + 2 + 22 + ... + 22003 _ l + 22004 ⇒
2S = S + 22004 -1 ⇒ S = 22004 -1 .
b) a= 22. 22005 + 2 + 2 . 24010 = 2(22005 +I)+ 2~4010 + 22005 )= 2(22005 + l )+ 2 . 22005(22005 +I)=
= {22005 + 1X2 + 22006) . Deci b/a .
c) a= 2{24010 + 2. 2~005 + 1)= 2(22005 + 1f.
Dar 22005 + 1 este divizibil jrin 3. Într-adevăr:
2 2004 -1 = {1+i1 )+{2 2 +2 3 + ... +{2 2002 +2 2003 )=3·1+3·2 2 + ... +3·2 2002 divizibil prin 3.
)+
De aici: 22005 + 1 = 2 •{2 2004 -1 3 care este divizibil prin 3.
2
iar a divizibil prin 2 •3 = 18 .
4. a) Suma măsurilor celor 19 unghiuri trebuie să fie 360°, adică un număr par. Dacă.cele
19 unghiuri ar avea fiecare măsura număr natural impar, atunci o sumă impară de termeni
impari este impară, contradicţie. Urmează că cel puţin un unghi are măsura număr par.
►
b) Se ştie căorice număr natural pătrat perfect, împărţit cu 3 dă restul O sau 1. Cum restul
împărţirii lui 2006 la 3 este 2, înseamnă că p 2 şi q2 dau acelaşi rest 1 la împărţirea cu 3,
iar p 2 - q2 va da restul Oprin împărţire la 3.
Clasa a VII-a
3 6
1 ( 9) I 1 3 1 1 1 73
y - 81 2 36 - 81 23 36 - 81 8- 8 · 81 ;
81 73 81 73 , . .
- <- . <=> > . <=> 8 •81- > 73 •77 . Evident, deci x < y .
77 8 81 77 8 81
l. a) Din 2a - b =.!_ ⇒ 3a + b =2_ ; apoi' 2a - b +.3(a + 2b) = I+ 24 ⇒ 5{a + b) -⇒
25
a + 2b 8 a + 2b 8 a + 2b 8 a+ 2b 8
a + b 5 p . ,. _ . I I .. b . 3a + b a + 2b 9 8 9
⇒ --=-. rm1mparţ1reaceor 2 reaţu,o ţmem: - - · - - = - · - = - .
a + 2b 8 · · a + 2b a + b 8 5 5
60 . 120 20b b
b) Dacă a = 60%b = b , atunci 2a - b = b- b = = ;
100 100 100 5
180b 80b 4 2a - b. b 5 1 25 . . .
3a-b= lOO -b= IOO = b; Ja-b = • b = = lOO. Deci 2a-b reprezmtă25%dm
5 5 4 4
3a-b.
3. Se cunoaşte afirmaţia că AD= BC <=> m(.ţ.A) = 90°.
2
Să presupunem AD < BC . Luăm pe semidreapta [DA
2
segmental [DA']= [DB]= [ne]. Conform afirmaţiei de
mai sus, rezultă că triunghiul BA' C este dreptunghic.
Atunci m(LA1 ) > m(LA;) şi m(LA2 ) > m(LAi) deoa- B
rece unghiurile A I şi A2 sunt unghiuri exterioare pentru
triunghiurile BAA' şi CAA' . Vom scrie
D
m(LA) =m(LA1) + m(LA2 ) > m(LA{) + m(LAi) =90°,
deci m(LA) > 90°.
Înainte de a demonstra reciproca de la pct. a) vom de-
monstra implicaţia directă de la b).
Fie, aşadar,
AD > BC . Luăm pe segmentul AD astfel
2
încât [A'D]s [DB]= [DC]. Triunghiul A'BC este
D C
dreptunghic. Atunci 90° = m(LA') = m(LA{) + m(LAi) > m(LA1) + m(LA2 ) = m(LA). Ast-
◄
fel, am arătat că AD> BC ⇒ m(LA) < 90°. Rămâne să stabilim reciprocele de la a) şi b).
2
Reciproca lui a) înseamnă m(LA) > 90° ⇒ AD< BC dar acest lucru este echivalent cu contrara
2
afirmaţiei. Aşadar, vom avea echivalenţa:
( m(L.4)>90° ⇒ 8
AD< C) <=>(AD~ C
2
8
2
⇒ m(LA)s9o•)
Dar AD~ BC înseamnă 2 cazuri: dacă AD= BC atunci m(LA) = 90° , iar dacă
2 2
AD~ BC ⇒ cfa) m(LA)<90°. În mod analog se demonstrează reciproca lui b) având
2
în vedere echivalenţa: ( m( LA) < 90° ⇒ AD> 82C) <=> ( AD S 82C ⇒ m(LA) ~ 90°). dar
AD= BC ⇒ m(LA) =90°, iar AD< BC ⇒ m(LA) =90°.
2 2
I I I
4· a) I) a= 1+2+3+4+ I I I (1 1 I )
... + 2003 + 2004 + 2005 - 2 2-+-4+ ... + 2004 =
=I+½+½+ ... + 20~5 -(i+½ + ... + 10~2) = 10~3 + 10~4 + ... + 2;05 =b
I I I I
2) a=--+--+ ... +--<--·1003=1
1003 1004 2005 I 003
1 1 I I 1003 1
a=--+--+ ... +-->--·1003=-->-
l 003 I 004 2005 2005 2005 2
a, -1 _ 1
_ a2 -1 _ a 1 + 1 a 1 -1-a1 -1 -2 I
b) a3---- -=--;
a2 + I a, -1 + 1 a1 -l+a1 +l 2a1 a1
a1 +l
a4 = a3 - 1 = __1 ; as = _ _!_ = a, ; a6 = _ _!_ = a2 ; a2004 = a4 = __I = a1 -1 = 2 ⇒

a3 + 1 a2 a3 a4 a2 a 1 + I
a1 -1 =2a1 +2 ⇒ a 1 =-3.
Clasa a VIII-a
I. A= [(ff +{2+"3X2-,/J}H~ol _ l9~r... = ✓(3+4-3):1 =2

2(x2 y2)
2. a) Dacă x ~ O, y ~ O, x * y , atunci inegalitatea devine: __.___ ___., ~ x + y + x + y <=>
x-y
►
ARHIMEDE _. Nr. 5-8/2005 mai-august
2(x+ y)= 2(x+ y).

2~2 -y2)
Dacă xsO, ysO, x:;;y,atunci ___.___....,_S-x-y-x-y <=> -2(x+y)s-2(x+y).
x-y
2{x2 + y2)
Pentru x ~ O, y S O şi x + y > O avem : S x + y + x- y <=>
x+y
2
<=> 2(x + y 2
)s 2x(x- y) <=> y 2
S -xy I<=> y ~ -x
şi x+y<O ⇒ 2(xx-y
2 2
Subcazul x~O, ySO +Y )s-x-y+x-y <=>
<=> 2~ 2 + y2 )s-2y(x- y) <=> 2x2 s-2.xy sau x+ y s O. Asemănător se tratează şi cazul

xSO, ySO, x:;;y;
-b)neN, n{n+l)~O;neZ, ns-I ⇒ n(n+I)~o
c) a2 +b2 +c2 +6-3a-3b-3c=(a2 -a)~2(a-1)+(b2 -b)-2(b-1)+(c2 -c)-2(c-1}=
= a(a- l)-2(a- 1)+b(b-1)-2(b-I)+ c(c-1)-2(c-1)= (a-1Xa-2)+(b-IXb-2)+
+ (c-IXc-2)~ O conform punctului b).
3. a) Fie O intersecţia diagonalelor. A
Notăm OA = a, OB = b, OC = c, OD = d.
Din teorema lui Pitagora rezultă
..Ja2 +b2 +..Jc2 +d2 = ..Ja2 +d2 +..Jb2 +c2
Ridicând la pătrat obţinem B-------D
(a 2 +b 2 Xc 2 +d 2 )= (a 2 +d 2 xb 2 +c 2 ), de unde rezultă
a 2d 2 + b 2c 2 = a 2b 2 + c 2d 2 ceea ce este echivalent cu (a-c Xb-d)= O.
Dacă a = c, atunci este adevărată afirmaţia 2°.
Dacă b = d, atunci este adevărată afirmaţia I O • C
b) Dacă dA este distanţa de la punctul A la planul (BCD), planul mediator al acestui seg-
ment este unul din planele căutate. Prin analogie, există 4 astfel de plane.
Dacă MN este perpendiculara comună a dreptelor AB şi CD (M e AB, N e CD), planul
mediator al acestei perpendiculare este de asemenea, unul din planele căutate. Avem trei
astfel de plane. În total, există 7 plane care răspund problemei.
4. a) Fie (a.) un plan şi A,B i (a.). Dacă M e {a.), atunci
AM<AB+MB <=> AM+MBslAM-MBlsAB.
xM
Egalitatea are loc când {M}= (AB)n(a.).
b) Fie Tmijlocul segmentului [AB].
2 2 2 2 2
2(MA + MB )- AB
MT 2 __ __._______ 4MT
- --+ AB
-.
4 2
Rezultă că suma MA 2 + MB 2 este minimă atunci când lungimea segmentului [MTJ este
minimă. Rezultă că punctul M care realizează minimul este proiecţia lui Tpe planul (a.).
Clasa a IX-a
x2-y2
I. a) x~0, y~0, X*Y ⇒ x+ ys--sx+ y, evident;
x-y
l-x2
xs0, ys0, x;ty ⇒ -(x+y)S"'---S-x-y,evident
x-y
x2 + y2
x ~ O, y S O, x + y ~ O ⇒ x + y s - - s x - y <=> x 2 - y2 S x 2 + y 2 s (x - y )2 , evident
x-y
Analog şi celelalte cazuri.
b) [xP-([x]+ {x}-IXxf S 1+[x]-x; [xf-[xP-{xHxf + [xf S 1-{x};
[xf (1-{x})s 1-{x}<=> (1-{x}~xf-1)s O. Dar {x} < 1⇒ [x]-1 s O<=> [x]e {-1,0,1}.
Dacă [x]= -1 ⇒ x e [-1,0); [x]= o ⇒ x e [0,1); [x]= 1⇒ x e [1,2).
Soluţii: x e [-1,0}u [o,1)u [1,2)= [-1,2)
. MC MP
2. MMD ş1 ~CP ⇒ -=-=k
MD MA
Fie E şi F mijloacele segmentelor [AD] şi [CP].
Atunci ME =.!.(MA
2
+ ML3);
MF =.!.2 (MC + MP )= .!.2 (kMi> + klli) ⇒

⇒ MF =!ME ⇒ vectorii Aii: şi MF sunt coliniari,
2
de unde rezultă cerinţa problemei. _____ P
3. a) E=,/9y2-2x-1 +J.Jy2 +2x+l 1 =,/9y2-2(3y-1)-1 +J.Jy2 +2{3y-1)+11 =
=.J9y 2 -6y+ 1 +3.Jy 2 +6y+9 =l3y-ll+3ly+3I =-3y+1+3y+3 =10 e N.

b) Observăm că X = AllA.M = AMJaY .
Deci {(X,Y)e P(T)l AM= BaY}= {AMJaY, Y I Y e P(T)}, deoarece
IP(T)I = 2lrl = 2 2005 elemente. Rezultă lkx,Y)e P(Tf I AM= Bar)= 22005 •
4.a) l)Notăm M={neNlp(n) adevarata}.Avem 7eM şi7=minM.
2) Dacă p(x) este adevărată, atunci există a, b e N cu proprietatea:
7a+ 2 = 5b + 3 = 2n . Deci 7 a - 5b = 1 , a cărei soluţie este a = 5m + 3 şi b = 7 m + 4 .
Deci 2n =35m+23, ne N.
2
b) 12 - 2 2 - 32 + 4 2 = 5 2 - 6 - 7 2 + 82 = ... = 97 2 - 98 2 - 99 2 + 100 2 = 4.
Deci S = 4 • 25 = 100 .
Clasa a X-a
t. a) sin2{~} = sin2( ;-[~])=sin(n-{~])= sin2[~] = sin2 •I= sin 2

b) cos{x- y )= cosxcosy +sinxsiny = I +sinxsiny S I ⇒ sinxsiny s O
cos(x+ y)= cosxcosy-sinxsiny = 1-sinxsiny S I ⇒ sinxsiny ~ O⇒ sinxsiny = O ⇒
⇒ cos(x-y)=cos(x+ y)=cosxcosy=l
2. a) /(x)=/(y)<=> / =+<=>xl+x=x2y+y<=>xy(x-y)=x-y<=>(x-y)(xy-1)=0
x-+1 y-+1
Dacă x,ye{0,1) ⇒ xye{0,1) ⇒ xy-1:itO ⇒ x=y.Analog,dacă x,ye{t,oo).
b) _.!_ s--f-- s
2 x +I
.!. ,(\7') x e R, evident; deci f(R) = [-.!.,.!.]
2 2 2
x ~O ⇒ g(x) ~O; din m S „ x SM

x- +x+l
('v')x~o ⇒ Mx 2 +(M -I)x+M ~O.('v')x~ O ⇒ 6=-(M +1){3M -I)so ⇒ M =.!..
3
Deci g Qo,oo ))= [ o.½].
3. 4S = absin B + bcsin C + cd sin D + ad sin A. Din
a2 +b 2 +c 2 +d 2 -~ ab+bc+ cd +ad~ absinB+bcsinC +
+ cd sin D + da sin A= 4S. Egalităţile au loc <=>a= b = c = d şi
sin A = sin B = sin C = sin D = I , adică în cazul pătratului).
4.a)Pentru y=z=O ⇒ J(x+ J(J(o)))=J(x+l)+l, ('v')x e R.
Notăm f (O)= a . Atunci J(x + J(Ja )) = J(x +I)+ 1 C
Pentru y =-z ⇒ J(x+ J(- z + J(z )))= J(x+ 1)+ 1, (\7') x e R. D
De aici: J(x + J(- z + J(z )))= J(x + J(a )1 (\7') x, z e R.
Dar/este injectivă. Rezultă: x+ J(-z+ f(z))=x+ f(a) ⇒ J(-z + f(z))= f(a). De aici:
-z + f(z) =a ⇒ f(z) = z +a. Înlocuim ultima relaţie în relaţia din enunţ:
J(x+ J(y+ J(z)))=x+ J(y+ f(z))+a = x+ y+ f(z)+2a =x+ y+z+3a
Apoi: J(x+ y+z+ 1)+ 1 =x+ y+ z+2+a. De unde: 2a = 2, a= I. Aşadar f(x) = x+ 1.
b) Să arătăm că/ este injectivă.
Fie /(x1)=/(x2 ).Deaici: [/(x1)]=[/(x2 )] şi {J(x1)}={/(x2 )}.
Apoi J([f(x1)D = J([r(x2 )D ⇒ x1 = X2 •
/injectivă şi/monotonă ⇒ /strict monotonă. Pentru x=O ⇒ J[/(O)]=l/(0)]+ /(0)=0 ⇒
os J{[/(o)D= [/(O)]- /(O) so ⇒ /(O)= [/(o)] şi J(J(o))= o
Dacă feste strict descrescătoare ⇒ OS f (O) < f (f (O))= O contradicţie. Deci feste strict
crescătoare. Dacă /(O)> O ⇒ O= J{J(O))> /(O)~ O contradicţie. De aici rezultă/(0) = O.
◄
Să demonstrăm că f(n) = n, ('v') n e N.

Presupunem că f(k) = k, k = 0,1, ... ,n-1, (n fixat)
Dacă f(n) < n ⇒ [r(n)]s n-1 ⇒ J[r(n)]= [r(n)], deci f(n) = n. Contradicţie.
Dacă f(n) > n ⇒ J([r(n)])= n- f(n)+ [r(n)]> f(n).
De aici. n + [/(n)] > 2/(n) ~ 2[/(n)] ⇒ [r(n)]< n ⇒ [r(n)]s n-1 ⇒
J[r(n)]= [r(n)] ⇒ f(n) = n. Contradicţie. Am demonstrat deci că f(n) = n, ('v') ne N.
Din J[r(n)]-[r(n)]+ f(n)-n=0 ⇒ f(n)=n,('v') n~0
Clasa a XI-a
n n+ 1
----- k
k n+I n+2 _ -n
1. a) an= n
L:
- { )
n: I + ✓:: ~ (n + Xn + \ 1
I+ ✓:: ~
!
O, I k <2
a ➔ - - k=2
n 2'
-ex:,, k>2
n2 +n-n 2
an ={Jn +n }= ✓n +n -[✓n +n ]= ✓n +n-n
2 2 2 2 1
--------➔-
✓n2 +n +n 2·
b) Jim a; = lim an+I - an = lim an+I - an = lim an+2 - 2an+I - an = :!._
2· a)
b = O şi a
n
A= ( ~
4
a; !)
n 2 -(n-1) 2
= (;
2n-1
!)G ~) ~ (;::! !)=Ca

= d; det A = a2 şi det A 3 = I ⇒ a 2 = I ⇒ a = ± I .
2
0
+ c 3b: d) ⇒
2
A2 - (trA )A + (det A )1 2 = 0 2 ⇒ A 2 - ( 2a )A + a 2 J 2 = O 2 ⇒
A
3
- 2 aA +a 2 A = O 2 ⇒ G~)- 2abaA - a 2
I2 }+ a 2 A = 0 2 ⇒ a 3 = I ⇒ a = I
şi c = I ⇒ A = (: ~) . Prin inducţie ⇒ A" =(~ ~}
b) A 2 -2A+(detA)12 =O2 ⇒ A=(detA)1 2 ; {detA)2 =detA ⇒ detA=O sau I.
Dacă det A =O ⇒ A = 0 2 absurd ⇒ det A = 1~ A = I 2
c) A2 -2A+/2 =02 ⇒ (A-12 ) =0

2
(12 -A 3 X12 -A 4 )= (1 2 -AX/ +A+ A X1 -AX...)= (1 -Af(...)= 0

2
2
2 2 2; TrA =2.
1+x2 l+x3 l+X4

2 2
X2+X2 X3+X3 X4 +x2
4
11-l4
x?+x~ x;+x! xl +xl =

1 1
~ ~ ~ ~ ~
11-/4
=
x{ +x1 .. ... ... 12-1, 1 x; =
-=-...---:-I
IJ(I+xk) xf +xf ... = TI{t+xk) x;+x:
I 1
Xi............ 1 ................
-- m1+ xk )X~------------= m1+ xk )X~---------------·= m11+ xk ifI(x;-xJ

/3-/2 1 2
Xi ............
1
X1 ................. j>i
1 ............ xl .................
4 • a) Se demonstreaza, prm m ucţ1e, că O< 1· 3 · 5 · ..... · (2n -1) < r::;--:--;
_ . . d . 1 (\./)
, v n~
l .
ş1 se
2 · 4 · 6 · .... · 2n v 2n + I
aplicăcriteriul cleştelui.
b) Avem: a 2 =-, 2 3 3 4 2-4 . . d . I
a 3 =-=-a1,a4 = - = - - . Pnn m ucţ1erezu tă:
a1 a2 2 a3 1· 3a1
a2n
2 •4 •... •2n
(
(\.I) .
)a , v n ~ 1 ŞI a 2n+I
1· 3 · ... · (2n + 1)
a 1 , ('v) n ~
. . .
1. Dm mega11tatea
1·3· ... · 2n-l 1 2·4 ....2n
de la pct. a) rezultă că a2n > $+}, ('v) n ~ 1 şi prin urmare lim an = co

~ n➔~
a2n+I =
1·3···· ·(2n + 1)a= (1 + I.)(1 + I.).....{1 + - 1 )a > (1 + .!_ + _!. + ... + - 1)a1=
1 1
2 •4 .... 2n 2 4 2n 2 4 2n
= al + ~(1 + .!_ + ... + .!.) ➔ co

. 2 2 n
Adică lim a 2 n+I = oo. De aici rezultă liman= oo.
n ➔oo n ➔ oo
Clasa a XII-a
2
1• a) /( x ) = {1 + x l - x (+ x
2
1+ x 1- x + x
.,
2 4
=
(l 2Y
-x+x A!.1-x +x
2 4)
l+x l+x-
2
JJ(x)dx= J(1-x+x -x +x3 -x 4 +x -x5 +x6
2 4
},x= f(1-x+x 3
-x5 +x6 },x=
x2 x4 x6 x1
=x--+---+-+C
2 4 6 7
ARHIMEDE A Nr. 5-8/2005 mai-august
=6JV 9 +1 8 µ, = 6(~+.C.J+c
10 9
=IJ
5
+~3
3
+c.
2. a) Se observă că singura soluţie este: x = 4.

b) Dacă (n, 3) = l, atunci 3 este inversabil în Z„ şi rezultă x unic. Dacă (n,3) ::I: l ⇒ 3 In ,
adică n = 3m, 3-m·x=S·m, dar 3·m=0 ⇒ 5·m=O ⇒ nl5m ⇒ 3ml5m ⇒ 3l5' absurd,
deci n e prim cu 3 ⇒ 3 nu este inversabil şi deci ecuaţia nu are soluţii.
3. l) Pentru x = y =O ⇒ /(O)= O
2) Pentru x = y ⇒ J(2x 2 )= 2xf(x), ('v') x e R.
Facem x ➔ -x ⇒ f(2x 2 )= 2(-x )J(-x) ⇒ f(-x )= -f(x), ('v') x e R.
3)Dacă a,b~O,atunci J(a+b)=t((✓ar +(Fbr)= ✓at(✓a)+./bt(Jb) (1)

Din J(x 2 )= xf(x), ('v') x e R. Rezultă f (a)= ✓a f (✓a) şi / (b) = ✓hf (✓h) (2)
Din (I) şi (2) rezultă: J(a+b)=J(a)+ J(b1 ('v') a,b~O. Conform cu (2) rezultă că/este
aditivă. Considerăm funcţia F : R ➔ R, F' = f . Pentru y e R, funcţia
Uy{x)=F(x+y)-F(x)-xf(y), ('v') x e R. Avem: U~(x)=J(x+y)-J(x)-J(v)=O,

('v')x,y e R. Deci: Uy(x)=Uy(O), ('v')x e R, sau F(x+y)-F(x)-xJ(v)=F(v)-F(O),
F(x+ y)-F(x)-F(y)+ F(O)
(y) ---------------'----------------,
('v') x, y e R. Rezultă: f ('v') y e R, x ::I: O. Fixăm pe x,
X
de exemplu x = l. Deci/ este continuă. Rezultă J(x) = kx, x e R.
4. Notăm M = ~ + y - xy I x, y e Q, x + y2 ::I: O} şi
2 2 2
N = ~ 2 + y 2 + xy I x,y e Q, x2 + y 2 ::1:- o}. Evident, M = N şi M ~ G. Din identitatea:

x2 + y2 + z 2 - xy- xz - yz = (x - zf + (y- zf - (x - z )(y- z) rezultă G ~ M .
Deci M=N=G.
l) Din identitatea {a 2 + ah +b 2 Xc 2 +cd+ d 2 )= (ac-bd) 2 + (ac-bd)2 +
+ (ac-bdXab +he+ bd)+ (ad+ he+ bd)2 rezultă că G este parte stabilă faţă de înmulţire.
Evident 1 e G. Din identitatea:
2 2
., 1 .,= ( 2 a + b ., ) + 2- a-+-h- ·2 . , - h .,+ ( ----,---~
- h )
a- + ah + h- a + ah + h- a + ah + h a- + ah + h- a 2 + ah + b 2
rezultă că fiecare element din G este inversabil.
ARHllEDE ._ Nr. 5-8/2005 mai-august
2) Presupunem prin absurd că 2 e G. Există a, b e Q cu a 2 + b +ah= 2 ⇒

2
a 2 +ab +b -2 =O şi l!t. =8-3b

2 2
=t 2
, te Q. Să arătăm că nu există b, t e Q, astfel încât
8 - 3b 2 = 12 • Să considerăm ecuaţia în numere întregi, despre care putem face ipoteza că x,
. . un d'1v1zor
y, z nu au mei . comun: 8x-„ - 3y-., = z-., <=> 8x·„ - 4 y·„ = z 2 - y-., <=>
<=> 4(2x 2 - y2 )= (z - y Xz + y}. cu partea dreaptă număr par.
Cazul t. z =2u, y =2v, u, v e Z ⇒
⇒ 4(2x 2 -4v2 }= 4(u-vXu + v} ⇒ 2(x 2 -2v2 }= (u-vXu +v}.
Cazult.1. u=2u1 , v=2v1 , u 1 ,v1 eZ ⇒
⇒ 2{x 2 - 8vf 4(u 1 - v1 1 + v1 ) ⇒ x 2
)= Xu - 8vf = 2(u 1 - v1 Xu 1 + v1 ) ⇒
⇒ x par, contradicţie.
Cazul 1.2. u=2u 1 +I, v=2v1 +I, u1,v1 e Z⇒
⇒ 2{x2 - 2(2v, + 1 f )= 4(u, - v, Xu, + Vi + 1)⇒

⇒ x 2
- 2{2v1 + 1}2 = 2{u 1 - v1Xu, + v1 + 1} ⇒ x par, contradicţie.
Cazul 2. Fie z =2u + 1, y = 2v+ 1. Atunci 4{2x 2
-(2v+ 1)2 }= 4(u-vXu+ v+ 1}⇒
⇒ 2x -(2v + 1)2 = (u -v Xu + v+ 1). Cum (u !... vXu + v + 1) este un număr par, rezultă
2
2x 2 - (u - vXu + v+ 1} =(2v + 1)2, impar, contradicţie. Deci ecuaţia 8x2 - 3y 2 =z 2 nu are

soluţii în z•. Acest lucru demonstrează că 2 1e G.
OLIMPIADA DE MATEMATICĂ, ETAPA PE SECTOR,

BUCUREŞTI, 18.02.2006
prezentare de prof. Costel CHITEŞ şi prof. Radu CRISTIAN
Clasa a V-a
t. Aflaţi cel mai mic număr natural par care împărţit la un număr natural im-
par dă restul 8 şi câtul un număr natural de forma aaa , scris în baza zece.
Juliet/a Georgescu
2. Aflaţi câte numere naturale 11 verifică dubla inegalitate:
1 + 3 + 5 + 7 + ... + 1999 < n < 2 + 4 + 6 + 8 + ... + 2000.
Gazeta Matematică
3. Arătaţi că numărul n = 13 + 2 3 + 33 + ... + 20043 este divizibil cu I O.
Rozica Ştefan (Revista „Arhimede'')
4. Aflaţi câte numere naturale de trei cifre, oricare două diferite, au proprieta-
tea că suma dintre cifra unităţilor şi cifra sutelor este egală cu dublul cifrei zecilor.
· Petre Simion
Clasa a VI-a
1. Numerele abcd şi dcba sunt divizibile cu 13, b -::t:. O, c -::t:. O. Arătaţi că:
a) b + c = 1 3;
b) cifrele a şi d nu pot fi egale;
c) 16 5 a+ b + c + d 5 30.
Valentina Cicu şi Ion Cicu
2. Fie numărul n = 39443944 ... 3944 . Aflaţi restul împărţirii numărului n la 48.
4944 cifre
Cerasela Tesleanu
3. Se consideră unghiurile adiacente complementare AOB şiBOC. Fie [OD
semidreapta opusă semidreptei [OB.
a) Arătaţi că m( dJOA) = 90° + m(.ţ_/JOC);
b) Aflaţi măsurile unghiurilor AOB şi BOC, ştiind că
m( ,t:.COD) = ~ .
m(dJOA) 40
Julietta Georgescu
4. Fie A mulţimea numerelor naturale de două cifre care au exact şase divizori.
a) Aflaţi numărul elementelor mulţimii A.
b) Arătaţi că oricum am alege I O numere din mulţimea A există două nu-
mere care înmulţite dau un pătrat perfect.
Preda Traian
Clasa a VII-a
. .
1. D etermmaţ1 n e
z, astie1,.meat,.
c. n
2
- 4n + 6 Z
e .
n 2 -5
Vasilica Dilimoţ-Niţă
2. Determinaţi toate valorile n e N• pentru care numărul:
A= ✓l+1·2+1·2·3+1·2·3·4+ ... +1·2·3· ... ·n e Q.
Florica Banu
3. Fie ABCD un paralelogram e (AC) astfel încât (AE) = (EF) = (FC).
şi E, F
Notăm {M} = DE n BC, {N} = DF n AB, {P} = BF n AD şi {Q} = BE n DC.
a) Arătaţi că patrulaterul MNPQ este paralelogram.
b) Arătaţi că punctele Q, A şi M sunt coliniare.
Valentina Cicu şi Ion Cicu
4. Punctul / este situat pe bisectoarea CD a unghiului ACB, D e (AB) şi Ie
e (CD). Perpendiculara în / pe Al intersectează segmentele (AB) şi (AC) în E, res-
pectiv F. Dacă ,t:.CFJ = ,t:.CJB, demonstraţi că punctul/este centrul cercului înscris
triunghiului ABC.
Mircea Fianu
Clasa a VIII-a
1. Determinaţi mulţimea A = {n .J
e N/ 2n -1 e N}.
Petre Simion
2. În cubul ABCDA'B'C'D' considerăm M mijlocul segmentului [D'C1, P
mijlocul segmentului [AA'], N mijlocul segmentului [DC] şi Q mijlocul segmentu-
lui [CC1. Fie R e [AN], astfel încât AR= '!:_AN.
5 .
a) Demonstraţi că MP J_ MQ.
b) Demonstraţi că AR şi MQ sunt necoplanare.
c) Aflaţi distanţa dintre drepteleA'R şi MQ.
Vasilica Di/imoţ-Niţă
3. ABCDEF este un hexagon regulat. Punctul M e AC şi punctul N e CE ast-
~1eI"meat
" -AM
- =-CN I . Arataţi că puncte1e B , M ş1. N sunt co1·miare.
= ,-;; w • .
AC CE -v3
Florica Banu
4. După eliminarea cifrei zecimilor unui număr real din intervalul (O; I) obţi
nem un număr de două ori mai mare. Aflaţi numărul dat. Câte soluţii are problema?
Silviu-Valentin Dilimoţ-Niţă
Clasa a IX-a
1. Fie n e N' şi A o mulţime finită cu card A = n.
a) Determinaţi card A x A, card P(A), (unde P(X) este mulţimea părţilor
unei mulţimi arbitrare X).
b) Determinaţi ne}/ pentru care există/: Ax A ➔ P(A) o funcţie injectivă.
c) Determinaţi n e K pentru care există g : A x A ➔ P(A) o funcţie surjectivă.
Costel Chiteş şi Adrian Stoica
2. Fie (an)n~i o progresie aritmetică având raţia r > O cu proprietatea că Cv') n ~
~ 1, ('v') x e (an, an+ 1) avem [x] = [an], Să se arate că existăm e }/ astfel car· m = 1.
Dinu Şerbănescu
3. Să se determine submulţimile finite şi nevide A c R cu proprietatea că:
('v') X E A ⇒ X + {X} E A.
Andrei Chiteş şi Costel Chiteş
4. Fie ABC un triunghi oarecare şi punctele A' e (BC), B' e (CA) şi C' e (AB)
care împart laturile BC, CA şi AB în acelaşi raport. Fie G1,G2, G3 centrele de greu-
tate ale triunghiurilor BA 'C', CA 'B' şi AC'B'. Să se arate că:
a) triunghiurile G1G2G3 şi A 'B'C' au aceleaşi centru de greutate;
b) dacă dreptele BGi, CG2 şi A G3 sunt COJlcurente atunci punctul de con-
curenţă coincide cu centrul de greutate al triunghiului G1G2G3•
Andreea Schir şi I. V. Mafiei
◄
Clasa a X-a
1. Să se determine perechile (x,y) e Q x Q pentru care sin2x + cos2y = I.
Costel Chiteş şi Severius Moldoveanu
2. Fie a1, a2, a3, a4, as cinci numere reale distincte cu a;a; ::t- -1, (v') i,j e {I, 2, 3,
a.-a1
4, 5}. Să se arate că există i,j e {I, 2, 3, 4, 5} distincte astfel încât O< ' S I.
1+a;a1
Ovidiu Şontea
3. Se consideră n un număr natural mai mare sau egal cu 2. Să se rezolve ecua-
ţia: 1·î+2 + 2x+2 + ... + nx+2 =(Ix+ 2x + ... + 1
,tr
în intervalul [-1, oo) ..
Sorin Rădulescu şi I. V. Mafiei
4. Se consideră numerele complexe zi, z2, z3, astfel încât z1 + z2 e R, Z3 · z1 +
006
+ z3 · z2 e R şi Z3 e C \ R. Să se demonstreze că z;006 + zi e R.
Traian Preda
Clasa a XI-a
a b C d
a3 b3 c3 d3
1. Fie a, b, c, d e Z. Atunci 7 I V, unde V = ds .
as bs cs
a1 b1 c1 d1
Vasile Paterău
2. Fie (an)n2::1 un şir de numere reale astfel încât (v') n ~ I, an · 2006°n = n. Ară-
.
taţi că şiru
. 1este strict
. monoton. CaIcuIaţi:. 1·1m an, 1·1m -lnn .
n➔~ n ➔~ an
Teodora Liliana Rădulescu

3. Fie (xn)n~I un şir de numere reale definit de relaţia: n+l = _n_l_ , (v') n e N•,
Lxk
k=I k
x, E (O, CX) ).
a) Demonstraţi că şirul (xn)n2::t este convergent şi calculaţi limita sa.

b) Să se calculeze pentru a un număr real lim n° · xn .
n➔~
Costel Chiteş şi Daniel Petriceanu

4. Se consideră A e M2(C). Să se arate că tr(A) = O dacă şi numai dacă există
B, C e M2(C) astfel încât A = B + C şi B 2 = c2 = 0 2•
Ion Savu
Clasa a XII-a
1. Se consideră morfismele canonice de grupuri/: Z ➔ Z 4 şi g : Z ➔ Zs.
a) Notând Ker f= {x e Z lt(x) = 6}, să se arate că acesta este un subgrup al
lui (Z, +).
b) Să se arate că există şi este unic h : Zs ➔ Z 4 morfism de grup astfel încât f
=hog.
c) Fie n e N•. Să se arate că afirmaţiile i) şi ii) sunt echivalente:
i) n este putere nenulă a lui 2;
ii)('v') â E Zn, (3) b, CE Zn, (3) p E N„ cu â = Î, + C' Î, 2 = Î, şi
cP = o.
Costel Chiteş şi Adrian Stoica
2. Se consideră grupul aditiv (Z, +) şi o funcţie f: Z ➔ Z. Să se arate că există
funcţiile surje~tive g, h : Z ➔ Z astfel încât/ (x) = g(x) + h(x), ('v') x e Z.
IonSavu
3. Fie A. > O fixat. Să se determine funcţiile continue f: R ➔ (O, oo) cu proprie-
tatea: ff (x)dx = xf(x) + Â. Jdx .
2 f(x)
Marcel Ţena
4. Fie a un număr real şif: R ➔ Ro funcţie cu proprietatea că/ (x) + af(x) = 3
= x, ('v') x e R. Să se arate că:

a) dacă a este pozitiv, atunci/admite primitive;
b) dacă a este -strict negativ, atunci f nu admite primitive.
Sorin Rădulescu şi Cristian Alexandrescu
PROBLEME REZOLVATE
VI.173 din 7-8/2003
Să se determine numerele naturale nenule n pentru care a = ns + n 4 + 1este
număr prim.
prof. Aurel Doboşan, Lugoj
Soluţie:
ns +n 4 +1 = ns +n 4 +n3 -n 3 -n 2 -n+n 2 +n+l = n 3 (n 2 +n+I)-n(n 2 +n+1)+
"--v---'
+ (n 2 + n + 1) = (n 2 + n + 1)(n3 - n + 1). Pentru ca acest produs să fie număr prim

este necesar ca unul dintre factori să fie 1, iar celălalt să fie număr prim.
• dacă n 2 + n + 1 = 1, rezultă n 2 + n = Ofără soluţie;
• dacă n 3 - n + 1 =1 , rezultă n 3 - n =O cu n = 1. Atunci a =l s + 14 + 1 =3
prim. Aşadar n = 1.
ARHl/r\EDE _. Nr. 5-8/2005 mai-august
VI.204 din nr. 3-4/2004

Ştiind că numerele x + y, y + z, z + x sunt direct proporţionale cu numerele
a+ I, a+ 2, respectiv a + 3, a e N, demonstraţi că x este media aritmetică a nume-
relor y şi z.
prof. Gheorghe F. Molea, Curtea de Argeş
Solutie: Avem: x + y =y +z = z+x = 2k. Obţinem:
' a+l a+2 a+3
x+ y=2ak+2k
y +z = 2ak +4k (+)
z+x= 2ak+6k
2(x + y + z) = 6ak + 12k ⇒ x + y + z = 3ak + 6k şi deoarece y + z = 2ak +
. y+z 2ak+4k
+4k ⇒ x =ak+2k, deci y= ak,z = ak+4k;M0 (y,z) = - - = - - - = ak+
2 2
+ 2k = x, deci x = M (y,z); c.c.t.d.
0
VI.178 din nr. 7-8/2003

În MBC, m(<A) = 90°. Să se determine lungimile laturilor (numere naturale)
ştiind că aria şi perimetrul sunt egale numeric.
prof. Vasile Albu, Dej
Soluţie: Din ipoteză avem: a+b+c= ~, (I) şi a 2 =b 2 +c 2 , (2) (T. Pitagora).
Din (1) şi (2) ⇒ bc=2a+2b+2c(::;,b2c2 =4(a2 +b 2 +c 2 +2ab+2bc+2ac) ⇒

⇒ b 2c 2 =4[2b 2 +2c 2 +2bc+2a(b+c)] ⇒ b 2 c 2 =4[2b 2 +2c 2 +2bc+(bc-2b-
-2c))b + c)] ⇒ b2c 2 = 4(b 2c + bc 2 -2bc)I: (b •c) (::;, bc = 4(b + c-2) (::;, bc = 4b +
4c-8(::;,b= (c- ) =4+-- ⇒ c-4e{2,4,8} ⇒ l)a= 10,b=8,c=6;

4 2 8
c-4 c-4
2) a= 13, b = 5, c = 12.
VI.229 din nr. 11-12/2004

Să se calculeze media aritmetică a numerelor A şi B unde:
A = 3 + 26 + 49 + 72 + 95 + ... + 2004 şi B = 8 + 20 + 32 + 44 + 56 + ... + 2004.
prof. Ion Burcă, Slatina
Soluţie: Se observă că: 3 = 23 • O+ 3
26 = 23 · 1 + 3
49 = 23 · 2 + 3
72 = 23 · 3 + 3
2004 = 23 · 87 + 3
Atunci A = 3 + 26 + 49 + 72 + 95 + ... + 2004 = 23 • O + 23 · 1 + 23 · 2 + 23 · 3 + ...

23-87-88
+ 23 · 87 + 3+3+3+ ... +3=23(1+2+3+ ... +87)+3·88=---+3-88=
·"~ 2
= 88308.
Analog: 8=12-0+8
20 = 12 · 1 + 8
32 = 12 · 2 + 8
44 = 12 · 3 + 8
2004 = 12 · 158 + 8
Atunci B = 8 + 20 + 32 + 44 + 56 + ... + 2004 = 12 ·O+ 12 · I+ 12 · 2 + 12 · 3 + ...
12-158-159
+ 12 · 158 + 8+8+8+8+ ... +8 = 12(1+2+3+ ... +158)+8·159 = - - - - +
del59ori 2
+ 8 • 159 = 152004 .
Rezultă: m =A+ B = 88308 + 152004 = 240312 = 120156 .
a 2 2 2
VI.162 din nr. 3-4/2003

Să se probeze că:
11 + 33 2 = 1100; 222 + 333 2 = 111111; 3333 + 3333 2 = 11112222; 44444 +
+ 33333 2 = 1111133333; 555555 + 333333 2 = 111111444444; 6666666 +
+ 3333333 2 = 11111115555555; 77777777 + 33333333 2 = 1111111166666666;
2
888888888 + 333333333 2 = l l l 111111777777777; 9999999999 + 3333333333 =
= l l l l 1111118888888888.
prof D.M Bătine/u-Giurgiu
Soluţie: Probăm numai pe ultima, celelalte fiind analoge.
Fie x = l 111111111 şi atunci: 9999999999 + 3333333333 2 = 9x + (3x)2 = 9x +
+ 9x2 = x(9 + 9x) = x(8 + I + 999999999) = x(8 + 10000000000) =
= 8888888888 + 11111111110000000000 = 11 l l l l l 1118888888888.
VI.205 din nr. 3-4/2004

Suma mai multor numere întregi consecutive este numărul p2, unde p este nu-
măr prim > 2. Determinaţi numerele.
prof Gheorghe F. Molea, Curtea de Argeş
Soluţie: Considerăm numerele: x + I, x + 2, ... , x + y , unde x e Z, iar y e N* - {1}.
Obţinem ecuaţia: (x+ 1) + (x+ 2)+ ... +(x+ y) = p 2 <=> xy + (1 + 2 + ... + y) = p 2 <=>
<=> xy + y(y + l) = p 2 <=> y(2x + y + 1) = 2p 2 • Avem situaţiile:
2
◄
2
=2
1) y p
{ 2x+ y+ 1 = 1
⇒ x=-p 2 , rezultă numerele: {-p 2 +1,-p 2 +2, ... ,-l,0,
l, ... ,p2};
2) y = p 2 şi 2x + y + 1 =2 ⇒ x = - P
1 2
; cum y este număr prim > 2 ⇒ x e
2
e Z. Avem numerele.
.{3- 5- --
2
p2, - -
2
p2, ... ,-l,O,l, ... ,I+
-p2}.
2
- ,
=2şi 2x+ y+ 1 = p 2 ⇒ x = P număr prim> 2.

2
3
3) y - e Z deoarecep este
2
Avem numerele: {P 2
2
-
2
l P +
1}·
' 2 '
4) y = 2p şi 2x + y + 1 = p ⇒ x=- p-
1
e Z deoarece p este număr prim > 2.
2
.{1- 3- 3p-l}·
Avem numerele. - -p, - -p, ..., - - ,
2 2 2
5) y = p şi 2x + y + 1 = 2p ⇒ x =p- l e Z deoarece p este număr prim > 2.
2
Avem numerele.. {p+I

--,-p+3
- , ...,3p-l}
-- .
2 2 2
VI.7 din nr. 7-8/2001

Să se determine cifrele nenule (în baza I O), x, y, z astfel încât:
-
x-yz-y·xz=7.
-
prof. D.M Bătineţu-Giurgiu
Soluţie: Este evident că: x •yz - y • xz = 7 <=> (x- y)z = 7. Deoarece 7 este număr
prim din (x - y)z = 7 deducem că:
a) x- y = l,z = 7 sau b) x- y = 7,z =1. Prin urmare:
a) z = 7, z = y + 1, adică:
X 2 3 4 5 6 7 8 9
I 2 3 4 5 6 7 8
z 7 7 7 7 7 7 7 7
sau b) z = 1, x =y + 7, adică:
X
y
18
.1
9
2
z 1 I
►
ARHIMEDE • Nr. 5-8/2005 moi-august
VI.209 din nr. 5-6/2004

Se dau mulţimile A şi B care îndeplinesc simultan condiţiile:
i) elementele mulţimii A şi respectiv B sunt numere întregi consecutive;
ii) produsul elementelor mulţimii A n B este egal cu -2184;
iii) card A= card B = n.
Demonstraţi că suma elementelor mulţimii A u B este un număr divizibil cu
13 pentru:
a) n = 2004; b) orice n e N, n ~ 3.
prof. Petre Simion, Bucureşti
Soluţie:
a) Elementele mulţimii A n B sunt numere întregi consecutive. Cum -2184 =
= -2 • 3 • 7 • 13 = -(2 • 3) • (2 • 7) • 13 = (-12)(-13)(-14), rezultă că A n B =
3 2
= {-14, -13, -12}. Dacă n = 2004 ~ card A = card B, rezultă că: A = {-14, -13,
-12, -11, ... , -1, O, 1, ... , 1988, 1989} şi B = {-2015, -2014, ... , -15, -14, -13,
12} iar Au B = {-2015, -1214, ... , -14, -13, -12, ... , -1, O, 1, ... , 1989}. Suma
elementelor mulţimii A u B este s = (1990 + ... + 2015), restul de numere au suma
zero deoarece sunt numere opuse. Deci s = -13 • 4005 şi astfel s :13 .
b) În acest caz A = {-14, -13, ... , -1, O, 1, 2, ... , (n - 15)}; B = {-(n + 11),
-(n + 10), ... , -(n - 14), -(n- 15), ... , -14, -13, -12}, iar Au B = {-(n + 11), -(n +
+ 10), ... , -(n - 14), -(n - 15), ... , -1, O, 1, ... , (n - 15)}. În acest caz suma s =
-[(n + 11) + (n + 10) + ... + (n - 14)] deoarece celelalte au suma zero, fiind opuse.
Obţinem s = 13(2n-3):13.
VI.213 din nr. 5-6/2004

În triunghiul dreptunghic ABC m(.U} = 90°, fie M mijlocul lui (BC) şi N e
e (AC), AN= 2NC. Aflaţi unghiurile MBC dacă m(ci.MN) = 90°.
prof Marius Mâinea
Soluţie: Fie P mijlocul lui (AN) şi Q mijlocul lui
(AC) ⇒ AMNP isoscel (MQ înălţime şi mediană)
⇒ PM=MN.
Dar PM mediană ⇒ PM =PN ⇒ AMNP echila-
teral ⇒m(-,::PAM) = m(-,::PMA) = 30° = m(ci.CB)
(AM mediană în MBC) ⇒ m(ci.BC) = 60°.
B
VII.6 din nr. 7~8/2001
Determinaţi n e N pentru care 24n + 12 este pătratul unui număr natural.
Anca Ştefania Tuţescu, elevă, Craiova
Soluţie: Arătăm că n = 6k 2 + 6k + 1 , k e N convine problemei. Fie n e N. Cum
24n + 12 = 4(6n + 3) trebuie ca 6n + 3 să fie pătrat perfect. Atunci 6n + 3 va trebui
să fie. pătratul unui număr divizibil cu 3. Aşadar 6n + 3 = (6k) 2 , imposibil, deoare-
◄
ARff 1/1\EDE • Nr. 5-8/2005 mai-august
ce 2 + 3 sau 6n+3=(6k+3) 2 care se mai scrie 6n+3=36k 2 +36k+9_sau

6n = 36k + 36k + 6, adică n = 6k 2 + 6k + 1, k e N.
2
VII.204 din nr. 7-8/2003

Să se calculeze aria trapezului ABCD, AB li DC, m(-1::A) = m(-t:D) = 90°, AD=
a
=DC, m(-1::ACB) = 75°, BC= a.
Soluţie: D C
MDC este dreptunghic isoscel ⇒ m(-t:.CAB) = 45°.
Din MCB ⇒ m(dJ) = 60°. Din !:J.CEB, CE .lAB ⇒
a a✓ 3
⇒ m(-t:.ECB) =30° ⇒ ⇒ BE=-,CE=-=AE ⇒ AB=
2 2 A E B
_ a✓3 a.
---+-,
( a✓3 a a✓3) a.fi
_ (AD+DC)CE _ -2-+2+-2- ·-2-
AABCD _ _ _ _ _ _ _ ....;....__ _ _ _----"---=
a 2 (✓3 +6)
2 2 2 2 8
VII.166 din 11-12/2002

. . 1 I I 1 999
Să se demonstreze mega11tatea: +J3+ + ... + < .
22 44 10001000 1000
prof. Ioana şi Gheorghe Crăciun, Plopeni
Rezolvare:
1 1 1 1
-<-=---
22 1 · 2 I 2
1 l I I 1
- < -2 < - = - - -
33 3 2 ·3 2 3
I I I 1 1
- < -2< - = - - -
44 4 3.4 3 4
I 1 1 I 1
- - 1000
- < - -2 < - - - = - - - -
}000 I 000 999 • I OOO 999 I OOO
Ad d b. I 1 1 1 < l _ _l _ = 999
unan 'o ţmem: ~+J3+~+ ... + 10001000
A
1000 1000.
VII.141 din nr. 3-4/2002

Rezolvaţi ecuaţia: x •LU+ y •CRA +RE= LUCRARE, cu necunoscutele x şi y
(x, y e Z), unde numerele sunt scrise în sistemul cu baza zece (L ;t: O, C ;t: O, R ;t: O).
prof. Ovidiu-Gabriel Dinu, Bălceşti, Vâlcea
Soluţie: Ecuaţia
----
se scrie: x ·LU+ y · CRA +RE= 100000 ·LU+ 100 · CRA +RE;
---
x·LU + y· CRA = 100000-LU + 100,CRA;x= 100000 + CRA(lOO- y).
LU
"Ie ,.mtreg1. a le
S oluţu . . sunt de 1orma:
ecuaţ1e1
.c. y = k, (k e Z , astie
.c. l"meat CRA(l
,. - -~ - k)
00- -
LU
e Z)· x =100000 + CRA(l OO- y) .
' LU
VIl.155 din nr. 7-8/2002

Rezolvaţi în mulţimea numerelor naturale ecuaţia: x 3 + 2Y = x .
prof Gheorghe F. Molea, Curtea de Argeş
Soluţie: x 3 + 2Y = x <=> x 3 - x + 2Y =O<=> x(x - l)(x + 1) + 2Y =O.
Dacă y = O ecuaţia devine x(x - l)(x + 1) = -1. Pentru ca ecuaţia să aibă solu-
ţii, trebuie ca pe -1 să-l scriem ca produsul a trei numere întregi consecutive, lucru
imposibil
Dacă y * O, ecuaţia devine: x(x - l}(x + I) = -2 1 • Cum produsul a trei numere
întregi consecutive este divizibil cu 3,. ar rezulta ca 3 I i>', fals, deoarece i>' poate fi
*
scris: 2Y = (3- l)Y = M 3 + (-l)Y M 3 , deci 3 X 2Y. Rămâne că ecuaţia nu are so-
luţii în mulţimea numerelor naturale.
VIII.210 din nr. 11-12/2004

Dacă a şi b sunt numere i~pare, să se arate că .Ja 2 + b 2 este un număr iraţional.
prof Claudia Marchitan, Suceava
Soluţie: Fie a= 2k + 1şi b = 2h + 1, k, h e R. Atunci a2 + b2 = (2k + 1)2 + (2h + 1)2 =
=4k 2 +4k+1+4h 2 +4h+1=4(k 2 +h 2 +k+h)+2, care este divizibil cu 2 dar
nu este divizibil cu 4 ⇒ a 2 + b2 nu este pătrat perfect ⇒ .Ja 2
+ b2 E R - Q.
VIII.1 din nr. 7-8/2001

Fie_ x, y e (O, oo). Arătaţi că:
.jzy(✓x +/y)( x/y + ✓x31+ y3 -x2y + y✓x + ✓x31+ y3 -xy2 Js; 2 .

În ce caz avem egalitate?
prof Lucian Tuţescu, Craiova
Soluţie: Cum x 3 + y3-x2y-xy2 =x3 + y3-xy(x+ y) =(x+ y)(x2 -xy+ y2)-
-xy(x+ y)=(x+ y)(x-y) 2 ~O ⇒ x3 + y3-x 2y~xy 2 , de unde:
◄
ARff 1/1\EDE .Â Nr. 5-8/2005 mai~august
.Jx3 + y3 - xi y ~ .Jxy2 = y✓x ⇒ xfy + x3 + y3 - xi y

.J ~ x/y + y✓x = .Jzy.
·(✓x +/y) ⇒ I S I '(1).

x.jy +.Jx3 + y3-x 2y .J;;(✓x +/y)
S .Jzy ,/2 /y , (2). Adunând (I) cu (2) obţinem

1
Analog
y
..fx .J
x + x 3 + y3 - xy2 xy( x + y) ·
imediat inegalitatea din enunţ. Egalitatea are loc pentru: x =y.
O.G. 75 din nr. 5-6/2003 1=1-, rI=l

Se consideră următoarele figuri: l=cJ ~ Ll:j (figurile nu se pot
roti, iar pătratele ce le compun· sunt I x I). Punem aceste figuri (fără a se intersec-
ta) pe o tablă 7 x 7 astfel încât să rămână un singur pătrat neacoperit de nici o figu-
ră. Să se determine poziţia acestui pătrat pe tablă.
Gabriel Dospinescu
Soluţie: Considerăm întâi tabla:
o o o o o o o
2 I 2 I 2 I 2
o o o o o o o
1 2 1 2 I 2 1
o o o o o o o
2 I 2 I 2 1 2
o o o o o o o
Orice piesă fie nu acoperă nici un pătrat de tip 1 (adică are scris pe el 1) sau
tip 2, fie acoperă câte un pătrat de tip I şi 2. Deci numărul pătratelor acoperite de
tip 1 este acelaşi cu numărul pătratelor acoperite de tip 2. Avem 11 pătrate de tip 2
şi I O de tip 1. Deci cel neacoperit este de tip 2. Vom arăta că orice pătrat de tip 2
verifică ipotezele problemei. Din motive de simetrie, putem considera 4 cazuri,
ilustrate mai jos.
IX.215 din nr. 9-10/2003

Să se arate că în orice triunghi are loc inegalitatea:
(h0 -2r)(hb - 2r)(hc -2r) S r 3 • Notaţiile sunt cele obişnuite într-un triunghi.
ing. Marius Olteanu, Rm. Vâlcea
Soluţie:
ho= 2S ;r = S ⇒ ha -2r = 2S = 2S = 2S(p-a) ⇒ (ha -2r)(hb -2r)(hc -2r) =

a p a p a
3 3
= 8r (p-a)(p-b)(p-c) =r (a+b-c)(a+c-b)(b+c-a), (l). Dar (a+b-
abc abc
►
ARff 1/t\EDE • Nr. 5-8/2005 moi-august
-c)(a+c-b)(b+c-a)~abc, (2) (inegalitate cunoscută). Din (1) şi (2) rezultă

2r)(hb - 2r)(hc - 2r) ~ r
3
(h0 - , q.e.d.
X.158 din nr. 3-4/2002

Fief. R ➔ R astfel încât ('v') x, y E R şi axn+I + byn+I * O; axn + byn * o să
axn+2 + b„n+2 ) ( axn+I + b„n+I )
avem inegalitatea: / :., ~/ _ _ _:.,__ , unde a, b > O şi n e N.
( axn+ 1 + byn+1 axn + byn
Să se arate că/ este descrescătoare pe(-«>, O] şi crescătoare pe [O, +oo).
prof Mihail Bencze, Braşov
axn+2+ byn+2 axn+I+ byn+I

Soluţie: I. x, y ~ O, atunci prin calcule obţinem imediat: +i ~----•
axn+ + byn
1
axn + byn
. axn+2 + byn+2 . axn+I + b n+I
Fie +I 1 =a> Oş1 ~ =~>O; (a~~). Atunci sistemul:
axn + byn+ axn + byn
axn+2 +byn+2 = a(axn+I +byn+I)
are o soluţie (x0 ,y0 ) şi astfel:
{ axn+I + byn+I = a(axn + byn)
axn+2 + b n+2 ) ( ax"+I + b n+I )
/ ~
( axn+1 + byn+1
~/ ~ ⇒/(a)~/{~), ('v') a> b > O, deci/ este cres-
axn + byn
cătoare.
axn+2 + b„n+2 axn+I + b„n+I
II. x, y ~ O, atunci: _ _ _ _ :.,_ ~ ____ :.,_mai departe vezi I.
axn+I + byn+I axn + byn
Analog şi celelalte cazuri.
XI.142 din nr. 3-4/2002

59
83 83]
Să se rezolve ecuaţia X 2
= 83 59 83 , ştiind că elementele matricei sunt
[
83 83 59
numere naturale cu suma pe fiecare linie, fiecare coloană, fiecare diagonală, ace-
eaşi.
Soluţie: Nofflnd X = [: : n avem:

prof Aurel Doboşan, Lugoj
◄
ARHIMEDE .._ Nr. 5-8/2005 mai-august
a
X 2 = da+ed + fg
2
+ bd + cg ab + be + eh
db+e 2 + fh
ac + bf + cil
[59 83 83]
dc+ef + fi = 83 59 83 , echivalent cu
[
ga + hd + ig gb +he+ ih gc + hf + i 2 83 83 59
sistemul (S)... În plus, a+ b + c = d + e + f = g + h + i =a+ d + g = b + c + h =
= c + f + i =a+ e + i = c + e + g = s. Din primele 3 ecuaţii ale sistemului (S):
l
2
a +bd +cg = 59
ab + be + eh = 83 , prin adunare, parte cu parte, obţinem:
ac+bf +ci= 83
IN
a( a+ b + c) + b( d + e + f) + c(g + h + i) = 225; s(a+ b + c) = 225 ⇒ s = 225 ⇒ s = 15
2
'---,..-,' '---..,----1 '-----v--'
s s s
Deci a+ b + c = d + e + f = g + h + i = a+ d + g = b + e + h = c + f + i = a+ e +
+i = c +e+ g = 15. Adunându-le, obţinem: 3(a +c+ g +i)+2(b + d +h + f) +
+4e=l20, de unde 3(15-b+15-h)+2(15-e+15-e)+4e=l20;3[30-(b+
+h)] + 2(30-2e) + 4e = 120;3(30-15 +e) + 60-4e+4e = 120;45 +3e+60 = 120
cu soluţia e = 5.
Aşadar X= [20-;a-b : ;: : : ~:o]. Calculând X 2, primul element (de

a+b-5 10-b 10-a
-b 2 +20b-61
exemplu) obţinem b 2 + 2ab- 1Oa - 20b + 67 =O, de unde 2a = - - - - - =
b-5
= -b + 15 +-- e N <=> b-518 şi b-5 întreg. Aşadar:
8
b-5
l) b - 5 = I ⇒ b = 6 ⇒ 2a = 17 ⇒ a = .!2_ E N·
2 '
2) b - 5 = -1 ⇒ b = 4 ⇒ 2a = 3 ⇒ a = I E N·
2 '
3)b-5=2 ⇒ b=7 ⇒2a=12 ⇒a=6; =[r ~ :} X,
4)b-5=-2 ⇒ b=3 ⇒ 2a=8 ⇒ a=4; X =[~ 2 ; !}

►
5)b-5=4 ⇒ b=9 ⇒ 2a=8 ⇒ a=4; X 3 =[; : ~i;

8 1 6
6)b-5=-4 ⇒ b= 1 ⇒ 2a= 12 ⇒a=6; X 4 =[~ ~

2 9
!];
4
1) b - 5 = 8 ⇒ b = 13 ⇒ 2a = 3 ⇒ a= I2 Se N '·
17
8) b - 5 = -8 ⇒ b = -3 ⇒ 2a = 17 ⇒ a =- Se N.
2
Aşadar problema admite 4 soluţii.
XI.143 din nr. 3-4/2002
Să se s.tudieze convergenţa şirului: Xn+l = ..!..(ck- l)xn +

i k ~
~-I)' cu Xo >o' r >
> o, k E N.
prof. Alexandru lucovici, Haifa
Soluţie: Dacă şirul are limita (/) atunci: I = : ( (k - 1)/ + /, ) ⇒ I = '<Jr;
Xn+I V r - Xn V r
2
kxk-l
3
_kr -( _kr), (k-l)x;- +(k-2)'1Jr,x!- + ... +0 > 0,. Xn+I
kr
> V r pentru
n
k
n ~ O; xn+t - xn = r;;k~~ < Opentru n ~ l, xn+I < xn; şir descrescător şi mărginit.
n
PROBLEME PROPUSE
CLASELE I-IV
P.151. Calculaţi: ax b x c x d ştiind că: a= 2;a x b = 16;b: c = 2;xx d = 20.
prof. Marin Coman, Găeşti
P.152. La circ sunt 2 rânduri cu câte 4 cai. Pe fiecare cal stau câte 3 călăreţi. Câţi
călăreţi sunt?
inv. Constanţa Coman şi Marin Coman
P.153. Descoperiţi regula şi continuaţi următoarele şiruri de numere:
a) 987; 876; 765; ... ; ... ; ... ; .....
b) 960; 850; 7 40; ... ; ... ; ... ; ....

înv. Tudoriţa Stănculescu
P.154. Întreitul unui număr mărit de 27 de ori a fost micşorat cu O şi împărţit la 7 şi
s-a obţinut 648. Aflaţi numărul.
P.155. Media aritmetică a 3 numere este 28. Primul este de 2 ori mai mare decât al
doilea, iar media aritmetică dintre primul şi al treilea număr este 30. Aflaţi cele 3
numere.
P.157. Pentru a se numerota paginile unei cărţi au fost necesare 1791 cifre. Câte
pagini are cartea?
inv. Tudoriţa Stănculescu
P.156. Cinci colegi schimbă fotografii între ei. Câte fotografii au fost schimbate?
Dar în cazul a I O colegi?
P.158. Efectuaţi:
a) 7 + 14 + 21 + 28 + ... + 2002 + 2009;
b) (2 + 4 + 6 + ... + 2006)-(1 + 3 + 5 + ... + 2005).
~
P.159. Scrieţi în ordine descrescătoare toate numerele de 4 cifre având suma cifre-
lor 4.
P.160. Care este cel mai mic număr de trei cifre distincte a căror sumă este 25?
CLASA A V-A
V.253. Aflaţi numărul xy ştiind că sunt îndeplinite simultan condiţiile:

a) suma dintre numărul dat şi răsturnatul său este un pătrat perfect;
b) diferenţa dintre numărul dat şi răsturnatul său este 45.
prof. Vasile Tarciniu, Odobeşti
V.254. Determinaţi numerele de forma abcd ştiind că ab = cd şi de este pătrat per-

fect (a< b, a -::t O).
prof. Ioana şi Julian Mazilu
V255. Să se determine valorile pe care le poate lua suma S = Iabl + lbal, ter-
menii sumei fiind simultan numere prime.
prof. Ion Neaţă, Slatina, Olt
V.256. Aflaţi ultimele 2 cifre ale numărului 2 •2006
prof. Niculae Marin Goşoniu, Bucureşti

V.257. Fie şirul: 2; 5; 13; 35; 97; ......... .
a) Scrieţi următorii trei termeni ai şirului.
b) Determinaţi termenul general al şirului.
prof. Barbu Tudose, lzbiceni, Olt
V.258. Pentru 1 creion, 3 caiete şi 7 rigle s-a plătit 16.900 lei. Pentru 4 creioane, 3
caiete şi o riglă s-a plătit 9 .100 lei. Să se afle cât costă un creion, un caiet şi o riglă
la un loc.
V.259. Să se afle că oricare ar fi numărul natural a avem: a+ 5 120
<a+ 3 180 •
prof. Claudia Marchitan, Suceava
CLASA A VI-A
V.1244. Să se determine numerele naturale nenule x şi y astfel încât: .!. + i = J;y.

X y
VI.245. Aflaţi valoarea de adevăr a propoziţiei: ,,Există numere abcd pătrate per-
fecte cu ah şi cd consecutive".
prof. Romanţa şi Ion Ghiţă, Blaj
VI.246. Scrieţi numărul: n = I · 13 + 2 • 17 + 3 · 15 + 4 • 13 + 5 • 11 + 6 · 9 + 7 • 7 +
+ 8 · 5 + 9 · 3 + 10 • 1 ca o sumă de numere naturale pătrate perfecte diferite.
prof. Liviu Oprişescu
VI.247. Fie S suma numerelor naturale n ce verifică relaţia:

1 + 2 + ... + 10 S n ~ 2 + 4 + ... + 36.
Descompuneţi în factori primi numărul S.
prof. Cristian Olteanu
VI.248. Să se arate că: 3 + 3 + 3 + ... + 3
2 3 4 2005
este divizibil cu 360.
prof. Cristina Godeanu-Matei
VI.249. Arătaţi că ax 2
*
b + cy 2
, pentru orice x,y,a,b,c numere naturale iar a, b,
c consecutive şi c divizibil la 3.
prof. Ionica şi Ion Ioniţă
VI.250. Scriind numerele naturale de la 1 la 2006 obţinem numărul:
N = l 23456 ..... 200420052006.
a) Arătaţi că n nu este pătrat perfect.
b) Determinaţi restul împărţirii lui n la 15.
prof. Nicolae Tălău, Craiova
CLASA A VII-A
VII.278. Fie triunghiul ABC, AB = c, AC = b, P e (BC), PQ .L AC, PT ..L AB,

m(-1:BAC) = 60°, Te (AB, Q e {AC, PT= x, PQ = y. Să se arate că:
bc✓3 ~ 2✓(b 2 + c 2 )(x 2 + y 2 ) •
prof. Ion Neaţă, Slatina
◄
VII.279. În triunghiul ascuţitunghic ABC, AM este mediană, AD ..L BC, D e BC

GE ..L BC, unde E e (MD), G e (AM). Dacă BD + DC = 3BE, să se arate că G este
centrul de greutate al triunghiului ABC.
prof Albu Vasile, Dej
VII.280. Să se demonstreze că: I < ~ + ~ + ~ + ... +

16
< 1..!...
3 · 7 7 · 11 11 · 15 1999 · 2003 3
prof. Domnina şi Ion Burcă, Slatina
VII.281. Fie numerele: a= ·b-.Js şi b = ✓6-.ffi.. Se cere:

a) să se calculeze valoarea raportului a cu două zecimale exacte;
b
b) să se arate că a + b e N;
c) să se calculeze: a 2006 + a 2005 • b + a
2004 2
• b + ... + a • b-2b + 1.
VII.282. Fie ABCD un patrulater convex unde AB = a, BC = b, CD =c, DA = d şi
de arie S. Să se arate că: 4a + 5b + 10c -d ~ 4S✓

2 2
5.
2 2
prof Marcel Chiriţă
VII.283. Se dă şirul de numere: l; I; 2; 5; 12; 27; 58; .....

a) Completaţi şirul cu următorii trei termeni.
b) Calculaţi suma primilor 100 de termeni ai şirului.
prof. Marius Damian, Brăila
CLASA A VIII-A
VIII.224. Arătaţi că:
a) există x, y, z e N astfel încât: x 2 + y + z
2 2
= 46 ;
b) există x, y, z e N astfel încât: x + y + z 2 2
2
= 46 2 ;
c) pentru orice n e N* există x, y, z e N astfel încât: x 2 + y + z 2
2
= 46n .
prof. Niculae Marin Goşoniu, Bucureşti
VIII.225. Fie piramida patrulateră regulată SABCD şi punctul E e (BC), astfel în-
cât: m( dJAE) = 15°, d(B, AE) = ✓ 6- ✓ 2; d(S, AE) =./34. Determinaţi:
a) A,; b) V; c) tangenta unghiului format de SE cu planul (ABC).
prof. Matei Boteanu, Bucureşti
VIII.226. Să se găsească x, y e Z care verifică ecuaţia: y 2 2

= 9x + 15x + 1O .
prof. Jon Burcă, Slatina
. I 1 I 1
VIIl.227. Calculaţi [x + 1], unde x = - _- + - _- +-_- + ... +-- -.- -
1 2 3 4 5 6 199 2 00
VIll.228. Arătaţi că pentru orice x, y e R* cu xy > O, (x 3

+ y3 {: + : J .!: 2
4
•
prof Cristina Godeanu

VIII.229. Dacă x, y, z sunt numere reale şi xy + yz + zx = 3, să se demonstreze că:
✓2x 4 + 2x2 + 5 + ✓2y 4 + 2y 2 + 5 + ✓2z 4 + 2z 2 + 5 '2:. 9. În ce caz avem egalitate?
prof Ştefan Smarandache, Bucureşti
VIII.230. Fie. a, b, c e R: cu proprietatea că _!_ + .! + .! =- - . Să se arate că:

1
a b c abc
✓-(a-2-+-l)-(b_2_+_1-)(-c2_+_1_) '2:. 8abc .
prof Liviu Oprişescu
CLASA A IX-A
IX.274. Pentru n '2:. 1, arătaţi că: :t-k-

k=l2
1
- S
+1
n[l Fl·
n~(2n-l)
2
IX.275. Fie a e R, a> O. Să se determine maximul expresiei:

x 3 + y3 +z 3 -x 2 y-y 2z-z 2x-xyz, undex,y, z e [O, a].
IX.276. Fie patrulaterul convex ABCD în care AD=DB,AC=CD, m(.ţJJAC) =

= 2m(.ţJJDC). Să se arate că m(4:.CDB) = 30° şi că există x e (O, 30°) astfel încât
m(ci) = 60° + x, m( .ţ]J) = 90° + x, m(.ţ,C) = 150° - x, m(4:.D) = 60° - x.
dr. Virgil Nicula
IX.277. Fie numerele reale a, b, c. Să se arate că:
1) lal S 1, lbl ~ 1, la+ hi
S I ~ lal + lbl +la+ bi S 2 ;
2) lal ~ 1, lbl ~ 1, Ici S 1, la + b + ci ~ I ~ la+ bi + lb +ci+ Ic + al S 2 .
dr. Virgil Nicula
IX.278. Fie H ortocentrul triunghiului ascuţitunghic ABC. Se notează cu R1, R2 ,
R3 şi R razele cercurilor circumscrise triunghiurilor HBC, HAC, HAB şi respectiv
ABC. Să se arate că: R1 + R2 + R3 = 3R.
IX.279. Fie O, A1, A2 , A3 puncte în plan astfel ca:

IOA I= loA I= IOA I= joA + OA + OA 1. Să se arate că există i, j
1 2 3 1 2 3 e {I, 2, 3} astfel
- - -
încât OA;+ OAj =O.
prof Dan Ştefan Marinescu şi Viorel Cornea
IX.280. Fie a, b, c e R* diferite două câte două şi mulţimile A = {x e R I ax 2 +
+ bx + c =O}, B = {x e R I a[x] + b{x} =c Ix I }, C = {x e R I b{x} + c =ax}, un-
de [x]; {x} sunt partea întreagă, respectiv fracţionară a lui x. Să se demonstreze că
AnBnC=0.
Gabriel Dospinescu
IX.281. Dacă a, b, c e (O, oo), abc = I, atunci:
.,
ab
.,+.,
he
2+ 2
ca
.,-1.
<
a-+ I+ b- b- + l+ c c +I+ a-
prof Marius Mâinea
CLASA AX-A
X.286. Calculaţi:
S1 = 2 sin 2° + 4 sin 4° + ... + 178 sin 178° şi
S 2 = 2sin 2 2° + 4sin 2 4° + ... + l 78sin 2 l 78°.
X.287. Dacă n ~ 3, să se determine partea întreagă a numărului:

_I_f (-1l- c;.
1
ln n k=I k
X.288. Fie a> O, z e C. Atunci există u, v e C, cu proprietăţile:

1) lul<a,lvl<a; 2) u+v;tO; .3) z=~.
u+v
dr. Sorin Rădulescu
X.281. Fie a1, a2 , ••• , a 2003 numere aflate în progresie aritmetică şi b1, b2 , ... , b2003
2003
numere în progresie geometrică cu raţia q > O, q ;t I. Notăm cu S1 = La; ,
i=I
2003
S2 = Lh; .Ştiind că S1 = S2 să se arate că a 1001 > h1001 •
i=I
prof Traian Preda, Bucureşti
X.290. Fie 1 < b <a< b✓ b şif (O, oo) ➔ N*, f(x) = [ax]-[bx]. Să se arate că/
este surjectivă şi neperiodică.
Gabriel Dospinescu, Paris
X.291. Fie P un punct în interiorul tetraedrului echifacial [ABCD], iar PA,P8 ,
Pc, Pv proiecţiile ortogonale ale acestui punct pe feţele (BCD), (ACD), (ABD) şi
(ABC). Să se demonstreze inegalitatea:
1
(PA+ PB +PC+ PD)(-- +-- +-- +-
1
PPA PP8 PPc PPv
1 1
-J ~
48 . Când are loc egalitatea?

X.292. Să se determine funcţia/ R: ➔ R cu proprietatea că:
ln xyz ~ xf(x) + yf(y) + zf(z) ~ xyzf(xyz), ('v')x, y, z e R:.
proj D.M Bătineţu-Giurgiu
CLASA A XI-A
XI.267. Fie A1A2 A3 A4 un dreptunghi de centru O şi (E1},(E2 ),(E3 )elipsele de
semiaxe (A1A2 A2A3) (B1B2 B2B3) (C1C2 C2C3) i

2' 2' 2' 2' 2' 2 ş
centre O
'
unde
Bi= (E1) î'i(OA),Ci = (E2 "OBi),i = 1,4. Notând cu SA aria suprafeţei cuprinse în
interiorul lui A1A2 A3 A4 şi în exteriorul lui (E 1) şi cu S 8 ,Sc analoagele, să se arate
că S 11 , S 8 , Sc sunt în progresie aritmetică.
proj Rodica Marinescu, Craiova
n
XI.268. Fie ai e R: astfel încât L i=I
ai = 1 . Să se arate că:
1
k „
(n- + 1)
k
L(
n
i=I
ai + -
a; J
~
n
k-1 ' ('v') k e N.
proj Cornelia Albu, Corabia

XI.260. Determinaţi matricele A e „ l4, 1(Z) şi B e .. ,/t1,3(Z) astfel încât:
=
21 42 6]3 . Dar dacă A e .. -/t3, 1(R) şi B e J/1,3(R)?
AB
[3 6 9
proj Aurel Doboşan, Lugoj
XI.270. Fief (O, oo) ➔ (O, oo) o funcţie strict crescătoare şi (xn)n~o un şir strict
crescător de numere reale pozitive, astfel că xn+I = .J f (xn-i) + xn . Să se calculeze
◄
Iimyn, unde Yn =xn_,(X2X3 ...Xn-l +X3X4••·xn-l + ... +xn-2xn-l +xn-1), n E N·.

n➔oo
prof. I. V. ·Mafiei
XI.271. Fie A e .. 14(C) o matrice cu proprietatea că A3 = / 3 • Să se demonstreze
că: trA =O<=> trA 2 =O.
prof. Angela Ţigăeru, Suceava
XI.272. Fie (an)n~I un şir de numere reale astfel încât a 1 >I, ('v') n e N• şi
lim(an+i -an)= O.
n➔co
Să se arate că: lim
n➔co
:ri:(1--1J=O.
k=I ak
prof Abdula Atila
XI.273. Dacă (xn)n~, este un şir de numere reale strict pozitive astfel încât
n
limxn = x e R:. Să se arate că lim L nxn+k = x• ln2.
n--+oo n-+oo k=l +k
CLASA A XII-A
Să
f"(t)dt
se arate apoi
rr
XII.217. Fie ne N•. Să se determine cea mai mare valoare Â. e R pentru care:
(r ~ A,
că:
f 2n+'(t)dt, (V)f. [O, a] ➔ [O, oo) cu f'(x) S I, (V) X E [O, a].
a)
~
(½ 2•t//sin" xdx ~ ✓ 2
n+I
; b) f •tl!1n" xdx ~ ✓ n+l2 .
2
prof. Marcel Chiriţă
XII.218. Fie (G, *) un grup şif. G ➔ G, cu /(xy) = (yxt,('v')x,y e G, iar ne N*,

un morfism surjectiv. Să se arate că (G, *) este un grup abelian.
Pantelimon George Popescu
XII.219. a) Să se arate că: ln(I + x) ~ x, ('v') x ~ O.
b) Să se calculeze: Iim n~ (log2 n + log 3 n + ... + logn n) .

n-+oo !<, n!
prof. Atila Abdula şi Cezar Lupu
x+y
Xll.220. Dacă I S x S y atunci (; J- 2

- ~ ex+y •
prof. G. Stoica, Petroşani
XII.221. Se consideră funcţiile/: [O, oo) ➔ [O, oo), g: [O, oo) ➔ [O, oo), astfel încât:
I) f continuă, admite primitivă mărginită şi lim xa f (x) există şi este finită
x ➔oo
pentru a. < O;
2) g(x) = f ta f(t)dt, a.< O. Să se arate că lim n➔oo
g(g(n)) =O.
n
prof. I. V. Mafiei, MA. Nicolae
XII.222. Fie a e (O, 1) şif [O, oo) ➔ Ro funcţie derivabilă ce satisface relaţia:
f'(x)-af'(ax) + (l-a)f'((l-a)x), (v') x e [O, oo).
Să se arate că /(x) =A.X, Â. e R.
prof. Mihai Piticari şi Marcel Chiriţă
PREGĂTIREA OLIMPIADELOR
GIMNAZIU
x 2 y2 z 2 x y z
O.G.135. Fie x, y, z e (O, oo) care verifică relaţia: - 2 +-., +- =-+-+-. Ară-
y z- X 2 Z X y
taţi că x = y = z.
O.G.136. Să se arate că există o infinitate de numere naturale x, y, z, astfel încât:

2x2 = I + y4 +·z4.
prof. Mihail Bencze, Braşov
O.G.137. Fie x, y, z > O. Să se arate că are loc inegalitatea:
z-y x-z y-x x2 y2 z2
3+--+--+--~-., +-+-.
2 2
x y z y- z x
prof. Marius Damian, Brăila
O.G.138. Să se găsească numerele naturale nenule consecutive având suma 2006,

ştiind că numărul termenilor este:
a) maxim; b) minim.
prof. Dan Popescu, Suceava
2
• . 139. Daca. . a, b, c e (O)
OG , oo , sa. . se demonstreze ca:
. . -I + -I + -I ~
(a+b+c) •
a b c a 3 +b3 +c3
Alexandn1Mălăescu
O.G.140. Determinaţi perechile de numere întregim şi n pentru care are loc:

25m 2 - 16 = x2 - 5x.
◄
O.G.141. Aflaţi numerele reale x, y, z pentru care are lor:

1.Jx+ y+z +s.Jt4-x +3.J28-y +.J42-z =84.
prof. Ion Burcă, Slatina
LICEU
O.L.167. În triunghiul ABC bisectoarea unghiului A intersectează latura [BC] în

punctul A 1, iar cercul circumscris triunghiului ABC în punctul A 2 • Analog se obţin
punctele B I şi B2, respectiv C 1 şi C2• Să se arate că:
A,A2 + B1B2 + C1C2 '?:.I.
BA2 +A2 C CB2 +B2 A AC2 +C2B 4
dr. Radu Bairac, Republica Moldova
O.L.168. Dacăx,y, z e L~, oo) şi x + y + z = I, atunci:
I 1 1
-==+-==+--->12.
x.Jx+ yz y.Jy+zx z,Jz+xy
O.L.169. Fie k e N•. Să se determine polinoamele f e Z[X] cu proprietatea că

(-l)n-l/2(1)+2(-tr-2f 2 (2)+ ... +n/2(n) este pătrat perfect pentru orice n '?:.k, n E N.
O.L.170. Fie [ABCD] un tetraedru oarecare pentru care BC = a, AC= b, AB = c,
AD = I, BD = m, CD = n. Dacă R reprezintă raza sferei circumscrisă tetraedrului
[ABCD], să se arate că: 2R2(a + b + c +I+ m + n) > abc + amn + bln + clm.
O.L.171. Să se arate că dacăxk e R:, ('v') k =1, n, ne N•, atunci:
f x; +(n-1Jn n+I.
k=l Xk
'?:.
O.L.172. Ştiind că n, ie N, n '?:. 1 şi a; e [l, C! ], ('v') i = O, n, să se rezolve în e N•,
ecuaţia: ao + a,x + ... + anxn = yn .

G. Stoica, Petroşani
INEGALITĂŢI
1.11. Fie a1, ... , an; bi, ... , bn e C (n '?:. 2). Atunci următoarele afirmaţii sunt echiva-
lente:
(ii) Â. E [O, 2].
1.12. Fie a, b, c e (O, oo) şi dacă (abc)3 = 2, să se arate că:

I I I
a3(1+b ) + b (1+c ) + c (1+a3 ) ~I.
3 3 3 3
prof. Marcel Chiriţă
1.13. Determinati cel mai mare număr m şi cel mai mic număr M, ştiind că pentru
orice a, b, c > O, cu a + b + c = I, avem:
2 2 2
m~(ab+bc+ca) - +1+b- +1
a - - +c-+1)
- ~M.
( a+b b+c c+a
1.14. Fie ma, mb, mc, md lungimile medianelor tetraedrului [ABCD] având vo-
lumul V. Să se arate că are loc inegalitatea:
I I I 27
---+---+---+ <-.
mambmc mambmd mamcmd mbmcmd 4V
(În legătură cu problema O: 1008, G.M. 11/2002)
RUBRICA REZOLVITORILOR DE PROBLEME
BUCUREŞTI: Şc. gen. Nr. 70: cls. A VI-a: Gheorghe Loredana (11), Goiceanu Cristina
(5), Hrabac Claudia (5), Moisescu Alina (6), Ştefănescu Andreea (6), Şuteu Dragoş (8); cla-
sa a VII-a: Benedic Emanuela (7), Bucur Andrei (1 O), Crih Adrian (12), Dincă Răzvan (8),
Potcovaru Laura (7). Şcoala generală Nr. 74: Kamal David (7); Şc. gen. Nr. 186 „Elena
TALON DE CONCURS
Redactia revistei „ARHIMEDE" organizează periodic pentru elevii rezol-

vitori de probleme concursuri dotate cu următoarele premii:
Premiul 1-1.000.000 lei
Premiul II - 500.000 lei
Premiul III - 300.000 lei şi
Menţiuni constând în 10 abonamente anuale.
Talonul de concurs se va trimite în plicul cu probleme rezolvate.
Numele câştigătorilor de la ultimul concurs vor fi publicate în numărul
urmator al revistei.
Văcărescu": clasa a IV-a: Gramatovici Ştefan (3); C.N. ,,Miquel de Cervantes": clasa
a V-a: Ivan Gelu Cristian (5); Şcoala Centrală: clasa a VI-a: Negruzzi Darius (5); C.N.
,,Gheorghe Lazăr": clasa a V-a: Drăgoiescu Alexandru (5).
CONSTANŢA: C.N. ,,Mircea cel Bătrân": clasa a VI-a: Bosânceanu Adina (10).
DEJ (jud. Cluj): Şcoala „Avram Iancu": clasa a VI-a: Vaida Maria (7), Prunean Daria
(7).
CRAIOVA (jud. Dolj): C.N. ,,Carol I": clasa a VI-a: Stanciu Ioan ( 12); C.N. ,,Fraţii
Buzeşti": clasa a V-a: Barbu Andrada (9), Burlan Iunia (9), Colhon Georgiana (9), Nadalu
Bogdan (9), Panduru Cristina (8), Stănescu Georgiana (9), Voicu Andreea (9); clasa a XI-a:
Neguleţu Octavian ( 12).
GĂEŞTI (jud. Dâmboviţa): Şc. gen. Nr. 6 „Şerban Cioculescu": clasa a V-a: Stroescu
Cosmin (13); clasa a VII-a: Badea Cristiana (6), Minoi Valentin (5); clasa a VII-a: Lazăr
Diana (8), Minoi Andrada (9), Pătruţă Oana (4).
RÂMNICU-VÂLCEA (jud. Vâlcea): Şc. gen. Nr. 9: clasa a III-a: Busă Andreea (5),
Brenciu Alina (4), Ioniţă Corina (1), Lolea Mirabela (2), Spiridon Alexandru (2).
SLATINA (jud. Olt): C.N. ,,Nicolae Titulescu": clasa a VII-a: Anton Ana Maria (7),
Boboru Ana-Maria (5), Dragu Adina (8), Iordache Simona (8), Mitroi Flaviu (5), Moţatu
Alina (4), Văduva Iulia (5).
LUGOJ (jud. Timiş): Şc. gen. Nr. 4: clasa a VII-a: Bolintoni Denis (5), Băbon Bianca (5),
Căprariu Camelia (5), Căprariu Denis (6), Colcea Ionuţ (8), Dulă Alexandra (5),
Dumitrescu Daiana (5), Farcaş Laura (5), Grecea Ancuţa (5), Hălmăgeanu Oana (5),
Homyak Ionuţ (5), Ivan Andreea (5), Jucu Gabriel (5), Lăudăcescu Dorian (5), Lungu Cla-
udia (5), Moacă Bogdan Patricia (5), Oţicon Alin (5), Popescu Cristian (5), Rădulescu Li-
viu (5), Stanciu Adriana (7), Stanciu Dorinela (9), Stanciu Adrian (5), Stănscu Miriam (5);
C.N. ,,Iulia Hasdeu": clasa a IX-a: Başiu Silvia (6), Homei Andreea (5), Manea Alexandru
(5), Marcovici Claudia (10), Nicola David (5), Nicola Daniel (5); clasa a X-a: Jurmescu
Cristian (8).
NUMELE ŞI PRENUMELE ELEVULUI _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
ŞCOALA/ ADRESA ŞCOLII/ TELEFON _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
CLASA _ _ _ JUDEŢUL _ _ _ _ _ _ ORAŞUL _ _ _ _ __
TELEFONUL ELEVULUI/ ADRESA ELEVULUI _ _ _ _ _ _ _ __
ELEV AL PROFESORULUI:
------------------
REVISTĂ LUNARĂ
MEMBRII FONDATORI Al REVISTEI ARHIMEDE
prof. univ. dr. Ion Coja. ccn:ctătN şt. dr. Petru~

Alexandrescu. prof. Diomid Perciun. cc Ghc irglw • Ru!.!:1111 colaboratorii rc,·istci ,./\ rh imcdc" ca
l'lcşa . cc. Raclu Rogo,. jurist Consta111in Udrc:1. Jt11·is1 problemele propuse să fie inso\it..: de solu\ii
Nicu C ri şan . ing. Ştefan Dorin rurnic,1 complete ~i ev,·ntua l de comentarii il:gate de
probleme înrudite publicate sau cunoscute.
Probh.:111cle ,ă nu fie banal..:. chiar da..:~ ~unt
propuse pi.:ntru nive lu l dasei. sii a ibf1 o anu-
mit.i substanţ:'i. o notft de originalitate:. Elc,·ii
Editura dispune de numere ale rcYistci care doresc să trimit[t probleme propu .._. şi sunt
Arhimede din anii 200 I , 2002, 2003 şi în fo7a de debut sunt r11ga\i ,ă - i consulte pc
.
2004, la preţuri con,·cnab il e. Cei in tere- profesorii lor sau pc colegii cu multă c., pe-
rien ţ ft. Se propun probleme dup;i o muncft sus-
saţ i sunt ru ga ţi să ne contacteze.
\inutft şi acumu lan::a une i bogate cxpcricn\c.
Redacţia
' • Artieoh::lc sau notele matematice să fie
1 t cdactaw corect 1-:rorilc cnn:: se pot strecura în
I publi ca\ic vor a, ca o dublă n::sponsabilitate: a
autorului şi a redac ţ iei . Articnle lc sau alte
materiale trim ise spre publicare să fie în oţitc
de o ~curtă bibl iourntic sau de men\ ionarea
su1sci d..: inspira\i~ (INTERN ET, o anumită
lucrare etc.).
• Stima\i colegi. revista „Arhi mede" arc deja
1111 m ..:roşi priete ni. dar ş i rec u noaşte rea
forurilo r ştiinţifice şi a instinqiilor de stat
abi litatc. Este un fa pt real c:'i ne contacteazft ş i
ne trimit mmcria le pcrsonali tii\i ele.: prestigiu,
in,tiltltc de cercetare academică. colegii
mq ionnk. licee ş i şco li cl in ţar:'i ş i din
com11nită\i rotmincşt i de peste hotare. Toate
Î11 ate11ţi11 colaboratorilor no ş tri! acestea ne onorează nc,pus ci..: mu lt ş i în
Corcspondcn\a se va trimite astfel: ace l aşi timp ne obligă la rcsponsabi lită \ i
~poriti.:. Dar nu mai pu\ in importantă pentru no i
Editura l'aralcla 45 ..:stc colaborarea dumncavoastrii. a co legi lor ş i
PiaţaPresei Libere nr. I , Casa Presei e)e\·ilo1 noştri din toa tă \ara la această revistă a
Libere, corp C2. mezanin 6-8, sector I. noastră . a tuturor.
71341, Bucure ş ti • Revista a vâ nd cu prins bilingv (ro mfină
sau eni.:l ezii). arti co le le, uncie rubrici de
Bucureşti , OP 33, C P 13 prohlen11-. alte materiale pot 11 publicate
direct în limba e ngleză. Articoll'lc. notele
matematice vo r fi în s oţite de un rezu mat
(Abstract) în limba englezii (30 - 50 ele
Colegii profesori pot contacta redaqia revistei cuvinte care să includ:t termeni s('m nili-
astfel: cat ivi fo losiţ i în lucrare).
dr. Sorin R ăd ul escu : 021 - 22-1.70.46 • Pentru a ~e eli mina riscu l apar iţi ei unor
dr. Pe truş Alexandrescu: 02 1 - 647.70.3~ erori de tehnoredactare, autorii sun t rugaţi ,
sau 0745 458 591 dac ă au această posibil itate, sii I rimitii
materialele teh noredactate în WORD 97
e-mail: petrus@'arhimede.ro pri11 poş ta e lectro ni că pc adresa:
cilihimoise(â hotmail.com
5au pc clischctii împreună cu lista1t•a
Telmoredactare: Carmen Răd11lescu· ;:, limha rom,În,i (~i eventual în e n g l eză).
Tiparul executat la tipografia Editurii .
PARALELA 45 .. ,.,,
Piteşti, 110174, str. FraţiiGoleştinr.128-IJ0
ARHIMEDE
REVISTĂ DE CULTURĂ MATEMATICĂ
Mari matematicieni ai lumii

JOHANN PETER G USTAV LEJEUNE DIRICHLET (1805 - 1859)
S-a nâscut în Diircn. localit:llc gcnnanr1 (pc ,\cum dedica mai mult 1im1> ccrcc1f1rii şi avea
atunci sub ocupaţie francclf1) situată la junuiwtc,1 pnric şi de câtiva studcn1i rc111urc:1bili. Din pi1catc.
distanţei dintre Aachen şi Kăln. in familia unui nu se v:1 bucura pentm mult timp de noua sa viaţă.
func1ion::u poş1al. Bunicul provcnc;:1 din oraşul În vara anul ui 1858. în timpul unei expuneri la o
belgian Richclct (zona LiCgc), ceea cc explică întâlnire in Montn:ux. :1 suferi! un mac de i111mă.
numele său ...Le jcunc de Richckr·. inscnm:ind i111or, cu dificul1:11c la G011ingcn. bolii sale gravei
..t1111[m 1l din Richclct". s-a adaugat tristc1ea morţii soţiei snlc .
În timpul gimn:1ziului a fo~t cm copil extrem Vom amnca ncum o prÎ\'Îrc asupra remarca-
,le atent,>; cu 1111 compurtame111 excelenl. inten.!.\'{lf bilclorcontrîbutii în matematică.
cu deosebire de isrone şi 111t11e11w1icii. Banii di.: În iulie 1825 prctint:'i Academici din Ptiris o
bu1.unar ii cheltuia pc cărp de maicmatică. După lucrare in care ni1olv;i parJ ial cazul 11 • 5 ;_1f 1\/urii
doi ani in gimnaziul din Uonn. părintii ii înscriu la Teoreme a lui Femwl. Lcgcndrc. care cm refrrcn1.
Colegiul iezuit din KOln, unch: 1-a avut ca profc~or aduce o completare în urma c?irda pcmm 11 5 ,a::;
pc Gcorg Simon Ohm. Încheindu-şi studiile. la 16 1corc1na i:~tc complet dcrnonstrat:l. Cam in aceeaşi
nni decide să um1czc o uni,·crsi1atc din Paris. J)Crioad:\ a publicai şi o lucrare inspirată de un
În 1822 ,,jungc i11 Fran1:i :1v:ind cu ci cartea lui n:1.ult:11 ni lui Gausll. asupra legii de rc<.:iprocitalc
Gauss Disqt1i.~11io11~ aritlu,ieticae ( 1801 ). pc care bipătrată.
o pre1uia ca pc Biblic. (in~ml-o permanent m,upra sa. La Paris, la Într-un memoriu din 1837 a demonstrat c:1 in orice progn:sie
Col/Cge de f't·ance. vine in contact cu matematicieni de renume ca: aritmeticii in care primul 1erme11 e.tte prim cu rufia p1-ogresid exisui
Oiot. Fouricr. I lnchcttc. Laplacc. Lacroix. Lcgcndrc ~ 1 Poisson. o i11fl11i1are de 1111mere prime. După cum spune Davc11por1. acesta
inccp~înd din vana :rnului 1823 este angajat ca 1u1orc in familia cs1c debutul 1coriei a,w/i1ice a ,wmerelor. ln acelaşi an a propus şi
generalului Maximilicn Foy, unde este foanc hinc trarnt. locuind în definiţia modernă af,mcfiei.
cn!)n acestuia. Dirichle:t i i inva1ă limba germană pc copiii şi so\ia În 1838 şi 1839 a publicat alte lucrări de teoria numerelor. in
generalului. Aici ii cunoa~lc pc Alexander von llumboldt. care se care apar sc.•riile lui Dirichlct şi C!,IC dctcm1inată. printre ahelc.
ana ln Paris pcntm tipări rea propriilor cercetări. formula mmuirului dec/ase pelllruforme ptitraticc hinare de dfacri-
in noicmbri..: 1825 generalul Foy mo:m:. iar Dirichlct decide mi11t1111 dm (astfel măsur:ind abatcrl!'a dl!' la unicitatea descom-
s5 se întoarcă în Gcnnanm. fiind incurnja1 să facă acc!)t pas şi de punerii in faeton a indclor de întregi ptura1ici). in 1863. pc baza
Alexander von I lumbold1 (care crn conş1icnt de lips:1 oamenilor lccJiilor sak de la Universitatea din G01tingcn. sub îngrijirea lui
de ş1iin1ă din Gcnnani:1). Recomandările: lui I lumbolch ii vor aju1a Dcdi:kind. va apărea volumul fundamcnrnl Prch.•geri de ll!oria
s;i ob1in:i. în cele din urm;i. in 1827. un post la Universitatea Jin '1/WU!ll!IOr.
Brcslau. unde v.i preda doar un an. Din 1828. ajutat de acelaşi von În mccanic:t ccrcel:1rilc pri\'ind echilibrul sb1cmclor şi teori:l
I lumboldt. s-a mutai la Berlin. unck a fos1numii la Colegiul Militar. potcn1ialului (începute in 1839) l-au condus la pmhlc•nw lui
şi curând it dt.:\ cnit profesor la Univcrs11:ni:a d111 Berlin. unde Didcldet prfriud f,mcfiilc annouice cu co11d1fii lu limwi dme. in
r.im:inc p:in:i in 1855. I 852 n stud iat prohlcmn unei sfere plas:uc într-un nuid incom-
În 1831. Dirichlct a primii numirl.'.'a la Academia din Dcrlin. presibil. in cursul in\'CStigatici devenind prima persoan:'1 care a imc-
starea m:ucrială pcnniţându-i acum c:is:it0ria: Rebecca. una din grat e,·11a fiile hidrodinamice cu exactitate.
surorile cclebrnlui co111pozî1or Felix Mcnddssohn. îi devine so1ic. Datorilă lucrârii publicate în Jounml-ul lui Crclk în 1828.
A avui o pric1enic de-o viată cu Jacobi (care preda la Kănigs Dirichlct este considerat fondatornl teoriei serillor Fouricr. În
bcrg), cei doi cxerciuind o in nucn1ii considerabilâ unul asuprn introducerea tezei sale de lwbilitation asupra seriilor Fouricr.
celuilalt. În 1843. când Jacobi s-a imboln~vi1. Dirichlc1. cunoscând Ricmann spune că Diriclzlet este cel care a scris prima lucrare
dificultt11ilc ma1criJlc ;.1le prii:1enului s:i u. l-a mgur pc I lumbold1 s:1 pmjimd(i as11pra subiectului.
obţină sustinerc tinnnciar:1 pcn1ru Jacobi din pnnea lui Friedrich Pc lângă cele amin1i1c mai :,us. de numele său :,c leagă Fw,cfUl
Wilhelm IV. Căp:itând un concediu, în toamna lui 1843. o plecat in lui Diric/Jlc:1, Pri11c1i;i11I lui /Jirichler (denumire i1npus;l de Ric-
Italia cu Jacobi şi Stcincr. Dirichlct va reveni în Berlin în primăv;.1ra mann. in calculul varia1ional). precum şi Principiul lui Diric/J/e1 din
anulm 1845. mah:mntica clcmcnlflrf1 (cunoscui şi capriuc:ipiul cutiei),
Era destul de solicitJI: in 1853 se pl:ingca disc:ipolului sfiu Cu Dirichlct începe epoca de aur a ma1cma1icii în Berlin. prin-
Kroncckcrcă. pc king:i multe alte inda1oriri ad111inis1r.uive. avea 13 tre studcniii lui numi1r,indu•sc Eisenstein, Kronccker. Lipschnt.
kc(ii pc s:iptf11mînă. Astfel c:'\, atunci c<ind. după 1110:mc:i lui Gauss. i Joachimsthal. Chris1oflCI şi Ricmann.
s-a oferit ca1cdrn acc.sniia de la GOuingcn. ci \•a mai clibcr.u de
multiplele obligaţii. Mana Laura GOŞONIU. Bosei
Niculaie ~!arin GOSONIU. Oucurcş1i
ISSN 1582-0076
PARALELA O8 >
EDITURA PREŢ : 40.000 I4 lei 1'8362 OH 807

Arhimede 5-8.2005

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arhimede 5-8.2005

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ARHIMEDE ~r-;- augus

revistă de cultur ă matematică 200

• articole • note matematice

• Certain Zero ancl Coefficient • Olimpiada de m atemati că,

EDITOR: EDITURA PARALELA 45

ww\,.t.•di t urap:1 ralcl:i-lS. ro

dr. P~ 1ru ş /\ lcxandrescu Responsabili de număr

Redactor-şef adjunct dr. l'c1111 ş :\lc.,andrcscu

Webmaster Web site

• Certain Zero and Coefficient lnequalities,

COLABORATORI Al REVISTEI ARHIMEDE

CERTAIN ZERO AND COEFFICIENT INEQUALITIES

Next, classical Cauchy-Buniakowski-Schwarz inequality is applied to obtain

Ii(i+-1)=t ~(an-I +an-2)

k=I 2 .t+I an-2

Proof. Let te [O, I]. Setting ~= (1 ,1 z,

~ =(.Jz1(t + z2 ),.Jz2 (t + z3 ), ... ,.Jzn(t + z 1)) into CBS inequality yields

Ii(i+-1-J=• >(1+ a,,_1 Jan-1 >(an-1+an-2)an-1 and this

completes the proof.

Finally, an elementary numeri cal identity is considered and one theorem on

Lemma 1. Let n be a nonnegative integer. Then, holds

·n2n = ~(a 2n -b 2n)= ~[(3a+IY-(3b+If]

h•O 13 k=O k=I

and this completes the proof.

Theorem 3. Let A(z) = Lakzk be a polynomial with nonzero complex

r =max { D2n an-k }1/k

As an example, ifwe consider the polynomial A(z) = z 3 +O.Olz +0.02z+0.7, then

ASUPRA UNOR ECUAŢII

Fie /, J intervale incluse· în R cu I n J = K infinită şi/ o funcţie bijectivă,

Propoziţia 1: a e K soluţie pentru (E) <=> f(a) soluţie•pentru (E).

Obs. 1: a e K punct fix pentru/ ⇒ a soluţie pentru (E).

proprietatea lui Darboux, aşadar g surjectivă. Pentru h procedăm analog.

CVADRATURA CERCULUI SAU CERCUL BINE ÎNCOLTIT I

Abstract: The paper contains a discussion an the Circle quadrature.

Suprafaţa haşurată l-ar reprezenta pe 3,14, iar I ar fi pătratul având ca latură

Mai e de luat în calcul şi diferenţa dintre pătrat şi cerc, dintre 1 şi O, 785 =

Comparând cele două formule, D2 şi 4R2, ne întrebăm dacă nu cumva faptul că

pretat cu multă uşurătate la un artificiu de calcul pe care teoria cvadraturii, adică

CONCURSUL ARHIMEDE, EDIŢIA A III-A, ETAPA I,

se calculeze (a -1002 )2006 •

b) Fie a 1 e R \ {-1}; a 2 = a1- l; a

A= [ 0,(3r' + 2-1,1rl✓J-2ll[2,1(2)-1 ~~ rs Cristina Godeanu

Ix+ YI sxlxl- yJyl slxl +IYI' ('v') x,y e R, x * y.

O< y < .!. şi x - 3y + 1 =O. Arătaţi că E e N.

1. a) Demonstraţi că sin 2{;} = sin 2, unde {a} este partea fracţionară a

2. Fief:R ➔ R,f(x)=+şig:R ➔ R,g(x)= 2

an =nk(✓ n:l -✓ ::~ n ~ 1 şi k eR; J

2. a) Detenninati A e M2(R), ştiind că A

calculaţi A", n e N•.

c) Dacă A e M2(C) fi A 2 -2A + h = O, să se determine:

Aurel Doboşan (rev. ,,Arhimede")

.6.= x2I x22 x23 x24

I. V. Mafiei, Costel Chiteş

Calculaţi o primitivă a funcţiei J(x) = (1 + x

⇒ suma= (2005 ·5+0)+(2005·5+ 1)+ ... +(2005•5+2004)= 2005•5 -2005 +

(a- 1002 f0°6 = 1

a4 = a3 - 1 = __1 ; as = _ _!_ = a, ; a6 = _ _!_ = a2 ; a2004 = a4 = __I = a1 -1 = 2 ⇒

I. A= [(ff +{2+"3X2-,/J}H~ol _ l9~r... = ✓(3+4-3):1 =2

2(x+ y)= 2(x+ y).

<=> 2~ 2 + y2 )s-2y(x- y) <=> 2x2 s-2.xy sau x+ y s O. Asemănător se tratează şi cazul

MF =.!.2 (MC + MP )= .!.2 (kMi> + klli) ⇒

=.J9y 2 -6y+ 1 +3.Jy 2 +6y+9 =l3y-ll+3ly+3I =-3y+1+3y+3 =10 e N.

t. a) sin2{~} = sin2( ;-[~])=sin(n-{~])= sin2[~] = sin2 •I= sin 2

x ~O ⇒ g(x) ~O; din m S „ x SM