Geometrie Calcul Integral Silvia Bontas

geometrie şi
calcul integral
Silvia Bontaş
geometrie şi
calcul integral
Pentru Andy, cu speranţa că va descoperi, ı̂n timp, frumuseţea matematicii!
Prefaţă
Matematica este prima ştiinţă care a apărut şi s-a dezvoltat din necesităţi prac-
tice, fiind ı̂n legătură cu toate celelalte ştiinţe. Supranumită Regina Ştiinţelor”,
”
pentru universalitatea ei, matematica este indispensabilă oricărui specialist. În timp,
ea şi-a lărgit permanent sfera, elaborând noi concepte şi modele, aplicate ı̂n cele mai
neaşteptate domenii cum ar fi: lingvistică, sociologie, medicină etc.
Volumul de faţă conţine 13 capitole din următoarele ramuri importante ale
matematicii: geometrie analitică, geometrie diferenţială şi calcul integral.
Geometria (gr. ge pământ”, metron măsură”) este ramura matematicii care
” ”
studiază figurile geometrice şi relaţiile dintre ele. Primele cunoştinţe de geometrie,
aşa cum apar ı̂n documentele egiptene şi caldeene de acum 4000 de ani, constau ı̂n
reguli practice de aflare a ariei unor suprafeţe şi a volumului unor corpuri. Geometria
s-a dezvoltat ı̂n Grecia Antică; Thales, Pithagora, Euclides, Arhimede sunt numai
câţiva dintre cei care au adus contribuţii importante. Ulterior, s-au dezvoltat nu-
meroase alte ramuri ale sale: geometria analitică, geometria descriptivă, geometria
afină, geometria diferenţială, geometria axiomatică, geometria neeuclidiană, geome-
tria globală etc. Diversele ramuri ale geometriei s-au dezvoltat deoarece au oferit
noi instrumente de studiu. Două dintre aceste ramuri fac obiectul volumului de faţă
şi anume, geometria analitică şi geometria diferenţială.
Geometria analitică studiază figurile geometrice şi relaţiile dintre ele cu ajutorul
numerelor reale, al ecuaţiilor şi inecuaţiilor, substituind raţionamentele sintetice prin
raţionamente algebrice. Creatorul geometriei analitice este René Descartes (1596-
1650), filozof şi matematician francez. El a introdus reperul cartezian, care ı̂i poartă
numele (ı̂n Evul Mediu, limba de comunicare ı̂ntre savanţi era cea latină şi ı̂n această
limbă Descartes era numit Cartesius). Alături de Descartes, contribuţii importante
la dezvoltarea geometriei analitice au avut P. Fermat, E. Torricelli, C. Huygens,
W. Leibniz, J. Bernoulli. Dintre matematicienii români, amintim pe Gh. Ţiţeica,
Emanoil Bacaloglu, Gh. Vrânceanu.
Geometria diferenţială este o ramură a geometriei care studiază figurile geome-
trice şi relaţiile dintre ele utilizând metodele analizei matematice. Are aplicaţii ı̂n
mecanică, fizică teoretică, geodezie etc. A. Clairaut a iniţiat teoria curbelor strâmbe
şi a suprafeţelor ı̂n lucrarea publicată ı̂n 1731, ı̂n care a prezentat formula elementului
de arc, a definit torsiunea şi a dat o caracterizare geometrică a geodezicelor pe
suprafeţele de rotaţie. L. Euler a introdus reperul fundamental. Ulterior, G. J.
vii
Darboux a sintetizat, ı̂ntr-o lucrare de la sfârşitul secolului al XIX-lea, rezultatele
generale ale geometriei diferenţiale clasice. Tot ı̂n acea perioadă s-a trecut, prin
lucrările lui A. Cayley şi H. Grassmann, la spaţiul euclidian n-dimensional. În
ţara noastră, contribuţii ı̂n domeniul geometriei diferenţiale au avut Gh. Ţiţeica, A.
Myller, O. Mayer, Gh. Vrânceanu.
Calculul integral este un capitol al analizei matematice ı̂n care se studiază inte-
gralele funcţiilor
şi aplicaţiile lor. Denumirea a fost propusă de J. Bernoulli (1690),
iar simbolul , provenit din alungirea literei S (iniţiala cuvântului summa), a fost
propus de G. Leibniz (1686). Noţiunea de integrală s-a cristalizat treptat, ı̂n legătură
cu probleme privind calculul ariilor unor domenii plane sau al volumelor unor corpuri
de rotaţie. Bazele calculului integral au fost puse de I. Newton (1665), plecând de
la o problemă de cinematică (determinarea legii de mişcare rectilinie a unui punct a
cărui viteză se cunoaşte ı̂n fiecare moment) şi G. Leibniz (1675), studiind problema
”
inversă a tangentelor” (determinarea unei curbe plane când se cunoaşte, ı̂n fiecare
punct al ei, tangenta curbei). Definiţia actuală a integralei a fost dată de B. Rie-
mann (1854), iar generalizări ale acesteia au fost propuse de T. J. Stieltjes (1894)
şi H. Lebesgue (1902). Pentru funcţiile de mai multe variabile, L. Euler (1769) a
definit integrala dublă, iar J. Lagrange (1773) pe cea triplă. Dintre matematicienii
români care au avut contribuţii ı̂n domeniu, amintim pe: Dimitrie Pompeiu, Traian
Lalescu, David Emmanuel, Simion Stoilow, Miron Nicolescu.
Volumul de faţă se adresează ı̂n egală măsură profesorilor, cercetătorilor şi
studenţilor de la facultăţile tehnice şi economice, precum şi matematicienilor. Con-
ţinutul său este ı̂n concordanţă cu programa analitică a cursului de Matematici
(semestrul al II-lea), depăşind ı̂ntr-o oarecare măsură atât volumul, cât şi nivelul
cunoştinţelor predate la curs, adresându-se celor care doresc să aprofundeze unele
aspecte.
Lucrarea ı̂mbină rigoarea ştiinţifică cu accesibilitatea, prezentarea teoretică fiind
ı̂nsoţită de numeroase exemple, dintre care multe cu conţinut aplicativ, şi de proble-
me propuse. Bibliografia conţine trimiteri la cărţi de referinţă ı̂n domeniu, precum
şi la cursuri universitare şi culegeri de probleme. Volumul este rodul experienţei
dobândite ı̂n urma unei activităţi ı̂ndelungate ı̂n ı̂nvăţământul superior.
Bucureşti
ianuarie 2013
Autoarea
viii
Cuprins
PARTEA I. GEOMETRIE ANALITICĂ

1. Transformări de axe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1 Reperul cartezian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
2 Translaţia unui reper cartezian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
3 Rotaţia unui reper cartezian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
4 Coordonate polare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
5 Coordonate cilindrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
6 Coordonate sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2. Planul şi dreapta ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

1 Planul - moduri de reprezentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
2 Dreapta ı̂n spaţiu - moduri de reprezentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
3 Poziţii relative ale planelor şi dreptelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
4 Unghiuri pentru plane şi drepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
5 Distanţe pentru plane şi drepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
6 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
3. Conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
1 Ecuaţia generală. Ecuaţia canonică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2 Invarianţi metrici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3 Reducerea conicelor la forma canonică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
4 Intersecţia dintre o conică şi o dreaptă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
5 Tangenta şi normala la o conică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
6 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
ix
4. Cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
1 Ecuaţia generală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
2 Cuadrice sub forma canonică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3 Invarianţi metrici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
4 Reducerea cuadricelor la forma canonică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
5 Intersecţia dintre o cuadrică şi o dreaptă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
6 Intersecţia dintre o cuadrică şi un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
7 Planul tangent şi normala la o cuadrică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
8 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ
5. Curbe ı̂n plan şi ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
1 Noţiunea de curbă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
2 Reprezentarea curbelor ı̂n spaţiu şi ı̂n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
3 Lungimea unei curbe; abscisa curbilinie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
4 Tangenta la o curbă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
5 Reperul Frenet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
6 Curbură şi torsiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
7 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
6. Suprafeţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
1 Noţiunea de suprafaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
2 Planul tangent şi normala la o suprafaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
3 Prima formă fundamentală a unei suprafeţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
x
PARTEA A II-A. CALCUL INTEGRAL
7. Primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
1 Definiţii, proprietăţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
2 Tabel de integrale nedefinite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
3 Metode de calcul al primitivelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
8. Integrala Riemann pe un interval . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131

1 Funcţii integrabile pe un interval . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
2 Metode de calcul al integralelor definite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
3 Aplicaţii ale integralelor definite. Ariile unor subgrafice . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
9. Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145

1 Integrale improprii de speţa ı̂ntâi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
2 Integrale improprii de speţa a doua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
3 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
10. Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159

1 Integrale curbilinii de speţa ı̂ntâi. Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
2 Integrale curbilinii de speţa a doua. Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
3 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
11. Integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173

2 Calculul integralelor duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
3 Schimbări de variabile ı̂n integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
4 Aplicaţii ale integralelor duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
5 Formula lui Green-Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
6 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
xi
12. Integrale de suprafaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
1 Integrale de suprafaţă de speţa ı̂ntâi. Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
2 Integrale de suprafaţă de speţa a doua. Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
3 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198
4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200
13. Integrale triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207

2 Calculul integralelor triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
3 Schimbări de variabile ı̂n integrale triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
4 Aplicaţii ale integralelor triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212
5 Formula lui Gauss-Ostrogradski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
6 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223
xii
PARTEA I. GEOMETRIE ANALITICĂ
Geometria analitică studiază figurile geometrice şi relaţiile dintre ele cu ajutorul nu-
merelor reale, al ecuaţiilor şi inecuaţiilor, substituind raţionamentele sintetice prin raţio-
namente algebrice. Creatorul geometriei analitice este René Descartes (1596-1650), filozof
şi matematician francez. El a introdus reperul cartezian, care ı̂i poartă numele (ı̂n Evul
Mediu, limba de comunicare ı̂ntre savanţi era cea latină şi ı̂n această limbă Descartes era
numit Cartesius). Alături de Descartes, contribuţii importante la dezvoltarea geometriei
analitice au avut P. Fermat, E. Torricelli, C. Huygens, W. Leibniz, J. Bernoulli. Dintre
matematicienii români, amintim pe Gh. Ţiţeica, Emanoil Bacaloglu, Gh. Vrânceanu.
Capitolul 1
Transformări de axe
1 Reperul cartezian
Fie E3 spaţiul punctual tridimensional al geometriei elementare, fie V3 spaţiul vectorilor
geometrici liberi din E3 şi fie R3 spaţiul aritmetic.
Spaţiile E3 şi V3 sunt ı̂n corespondenţă bijectivă, bijecţia fiind determinată ı̂n mod unic
prin fixarea originii. Spaţiile vectoriale V3 şi R3 sunt izomorfe, izomorfismul fiind determinat
ı̂n mod unic prin fixarea bazelor ı̂n cele două spaţii.
Fixând originea O ı̂n E3 şi o bază ortonormată {ı̄, j̄, k̄} ı̂n V3 , fiecărui punct M ∈ E3
ı̂i corespunde ı̂n mod unic un vector r̄ = OM , numit vectorul de poziţie al punctului M .
Lui OM ∈ V3 ı̂i corespunde la rândul său un unic triplet (x, y, z) ∈ R3 , care constituie
coordonatele euclidiene ale vectorului OM ı̂n raport cu baza fixată {ı̄, j̄, k̄}. Prin urmare,
OM = xı̄ + yj̄ + z k̄.

Ansamblul {O; ı̄, j̄, k̄} se numeşte reper cartezian
ı̂n spaţiul E3 . Punctul O se numeşte originea reperu-
lui, iar {ı̄, j̄, k̄} se numeşte baza reperului. Coordonatele
euclidiene (x, y, z) ale vectorului de poziţie r̄ = OM se
numesc coordonatele carteziene ale lui M faţă de reperul
ortonormat considerat. Ele reprezintă mărimile alge-
brice ale proiecţiilor ortogonale pe axele de coordonate
ale vectorului său de poziţie r̄ = OM (figura 1).
Figura 1
În acest caz, x = ı̄ · r̄ = prı̄ r̄ se numeşte abscisa lui M , y = j̄ · r̄ = prj̄ r̄ se numeşte
ordonata lui M , iar z = k̄ · r̄ = prk̄ r̄ se numeşte cota lui M . Bijecţia dintre E3 şi R3 se
numeşte sistem de coordonate cartezian şi se notează prin M (x, y, z).
1
2 Capitolul 1
Versorilor ı̄, j̄ şi k̄, ce definesc baza reperului cartezian, li se asociază axele de coordonate
Ox, Oy şi Oz, care au sensul pozitiv definit de sensul acestor versori. Ecuaţiile axelor sunt:

y=0 x=0 x=0
Ox : Oy : Oz :
z = 0; z = 0; y = 0.
Cele trei axe determină trei plane xOy, yOz şi xOz, numite plane de coordonate.
Ecuaţiile lor sunt:
xOy : z = 0; yOz : x = 0; xOz : y = 0.
Cele trei plane de coordonate ı̂mpart spaţiul ı̂n opt regiuni, numite octante.
Un reper cartezian ı̂n spaţiu se mai notează Oxyz, versorii ı̄, j̄ şi k̄ fiind subı̂nţeleşi.
Fiind date două puncte din spaţiu M1 (r̄1 ) şi M2 (r̄2 ),

din relaţia r̄1 + M1 M2 = r̄2 , rezultă M1 M2 = r̄2 − r̄1 .
Dacă r̄1 = x1 ı̄ + y1 j̄ + z1 k̄ şi r̄2 = x2 ı̄ + y2 j̄ + z2 k̄, atunci
M1 M2 = (x2 − x1 )ı̄ + (y2 − y1 )j̄ + (z2 − z1 )k̄,
deci coordonatele vectorului determinat de două puncte

sunt egale cu diferenţele dintre coordonatele vârfului şi
ale originii vectorului (figura 2).
Figura 2
Distanţa dintre M1 şi M2 este

d(M1 , M2 ) = M1 M2 = (x2 − x1 )2 + (y2 − y1 )2 + (z2 − z1 )2 .
Dacă punctul M0 este situat la mijlocul segmentului M1 M2, atunci lui ı̂i corespunde vec-

1 x1 + x2 y1 + y2 z1 + z2
torul de poziţie r̄0 = (r̄1 + r̄2 ), iar coordonatele sale sunt M0 , , .
2 2 2 2
Eliminând ı̂n reperul Oxyz cea de-a treia componentă z, se obţine reperul cartezian ı̂n
plan, notat xOy, ı̂n raport cu care coordonatele unui punct M sunt (x, y). Rămân valabile
formulele stabilite anterior.
O transformare a lui R3 (R2 ) ı̂n ea ı̂nsăşi care păstrează distanţa euclidiană dintre
puncte se numeşte izometrie.
Izometriile de bază sunt translaţiile şi rotaţiile. Ele se mai numesc transformări orto-
gonale deoarece aplicaţiile care le definesc au asociate matrice ortogonale (tAA = AtA = I).
Deoarece translaţiile şi rotaţiile păstrează orientarea pozitivă a noii baze a reperului, ele se
mai numesc deplasări.
Transformări de axe 3
2 Translaţia unui reper cartezian

Fie reperul cartezian Oxyz.
Translaţia sa reprezintă deplasarea astfel ı̂ncât axele noului reper O x y z să rămână
paralele şi de acelaşi sens cu axele reperului iniţial (figura 3).
Figura 3
Prin urmare, o translaţie este perfect determinată dacă se cunosc coordonatele noii
origini O .
Să stabilim relaţia dintre coordonatele (x, y, z) ale unui punct M ı̂n raport cu repe-
rul Oxyz şi coordonatele (x , y , z ) ale aceluiaşi punct M ı̂n raport cu reperul translatat
O x y z . Avem OM = OO + O M .
Dacă O (x0 , y0 , z0 ) ı̂n raport cu reperul iniţial, atunci
xı̄ + yj̄ + z k̄ = x0 ı̄ + y0 j̄ + z0 k̄ + x ı̄ + y j̄ + z k̄.
Prin identificare, rezultă ecuaţiile translaţiei:

⎧
⎨ x = x − x0
y = y − y0
⎩
z = z − z0 .
Aceste ecuaţii sunt echivalente cu scrierea matriceală

⎛ ⎞ ⎛ ⎞⎛ ⎞ ⎛ ⎞
x 1 0 0 x x0
⎝ y ⎠ = ⎝ 0 1 0 ⎠ ⎝ y ⎠ − ⎝ y0 ⎠.
z 0 0 1 z z0
Eliminând cea de-a treia componentă z, se obţin ecuaţiile translaţiei ı̂n plan.
4 Capitolul 1
3 Rotaţia unui reper cartezian

Fie reperul cartezian Oxyz.
Rotaţia reperului este deplasarea care păstrează orig-
inea, rotind axele ı̂n acelaşi sens cu un anumit unghi,
numit unghi de rotaţie, notat θ (figura 4).
Prin urmare, o translaţie este perfect determinată
dacă se cunoaşte unghiul de rotaţie.
Să stabilim relaţia dintre coordonatele (x, y, z) ale
unui punct M ı̂n raport cu reperul Oxyz şi coordonatele
(x , y , z ) ale aceluiaşi punct M ı̂n raport cu reperul rotit
Ox y z . Figura 4
Schimbarea de reper din E3 este echivalentă cu trecerea de la baza ortonormată {ı̄, j̄, k̄}
la baza ortonormată {ı̄ , j̄ , k̄ } ı̂n V3 . Avem:
⎧
⎨ ı̄ = c11 ı̄ + c21 j̄ + c31 k̄
j̄ = c12 ı̄ + c22 j̄ + c32 k̄
⎩
k̄ = c13 ı̄ + c23 j̄ + c33 k̄,
unde
c11 = ı̄ · ı̄ c21 = ı̄ · j̄ c31 = ı̄ · k̄
c12 = j̄ · ı̄ c22 = j̄ · j̄ c32 = j̄ · k̄
c13 = k̄ · ı̄ c23 = k̄ · j̄ c33 = k̄ · k̄.
⎛ ⎞
c11 c12 c13
Prin urmare, R = ⎝ c21 c22 c23 ⎠ reprezintă matricea de trecere de la baza {ı̄, j̄, k̄}
c31 c32 c33
la baza {ı̄ , j̄ , k̄ }. Matricea R este o matrice ortogonală, adică tR = R−1 . Transformarea
este pozitivă dacă det R = 1.
Observăm că, ı̂n raport cu cele două repere carteziene Oxyz şi Ox y z , avem OM =
OM , adică xı̄ + yj̄ + z k̄ = x ı̄ + y j̄ + z k̄ . Înlocuind pe ı̄ , j̄ , k̄ şi identificând după ı̄, j̄,
k̄, obţinem relaţia dintre coordonatele punctului M ı̂n raport cu cele două repere:
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
x x
⎝ y ⎠ = R ⎝ y ⎠ .
z z
Deoarece R este o matrice ortogonală, relaţia inversă este

⎛ ⎞ ⎛ ⎞
x x
⎝ y ⎠ = tR ⎝ y ⎠ .
z z
Eliminând cea de-a treia componentă z, se obţin ecuaţiile

rotaţiei ı̂n plan. În acest caz, dacă rotaţia ı̂n planul xOy este
de unghi θ (figura 5), atunci ecuaţiile rotaţiei sunt:

x = x cos θ − y sin θ
y = y sin θ + y cos θ.
Asupra unui reper dat se pot efectua consecutiv o translaţie

şi o rotaţie (nu are importanţă ordinea ı̂n care se fac trans-
formările). Putem exprima, ı̂n plan, ecuaţiile Figura 5
rototranslaţiei de unghi θ, ı̂n noua origine O (x0 , y0 ):

x = x cos θ − y sin θ + x0
y = y sin θ + y cos θ + y0 .
4 Coordonate polare
S-a studiat reperul cartezian Oxy ı̂n plan, determinat de

două axe perpendiculare (figura 6). Orice punct M din plan
este unic determinat de coordonatele sale carteziene (x, y).
Poziţia unui punct din plan poate fi caracterizată şi cu
ajutorul reperului polar, determinat de un punct O, numit pol
şi de o semiaxă, numită axă polară. Fiind dat
Figura 6
un punct M din plan, coordonatele sale polare se obţin astfel: se roteşte axa polară, ı̂n sens
trigonometric, cu unghiul θ, până ce axa trece prin M ; se măsoară apoi abscisa lui M pe
noua poziţie a axei şi se notează cu ρ această mărime (figura 7).
θ se numeşte unghi polar

ρ se numeşte rază polară
Figura 7
Se observă că, fiind date coordonatele polare (ρ, θ), punctul M este unic determinat.
Reciproc, fiind dat punctul M , coordonatele sale polare nu sunt unice. Într-adevăr,
adăugând la θ orice multiplu de 2π, coordonatele polare (ρ, θ + 2kπ), k ∈ Z, reprezintă
toate acelaşi punct M . De asemenea, fixând poziţia iniţială a axei polare printr-o rotaţie
6 Capitolul 1
cu unghiul π, punctul M va avea abscisa −ρ, deci coordonatele (−ρ, θ + π + 2kπ), k ∈ Z,

reprezintă tot punctul M .
Pentru a asigura unicitatea reprezentării unui punct ı̂n reperul polar, se consideră ρ > 0
şi θ ∈ [0, 2π).
Legătura dintre coordonatele carteziene şi cele polare
Se consideră un reper cartezian Oxy ı̂n plan şi un reper

polar particular, având polul ı̂n originea reperului cartezian
şi axa polară confundată cu sensul pozitiv al axei Ox (figura
8).
Un punct M din plan va avea coordonatele carteziene
(x, y) şi coordonatele polare (ρ, θ). Din triunghiul Figura 8

dreptunghic OM M rezultă relaţiile care exprimă legătura dintre cele două tipuri de coor-
x = ρ cos θ
donate:
y = ρ sin θ.
Curbe de coordonate:
ρ = ρ0 = ct. - cerc centrat ı̂n pol, de rază ρ0 ;
θ = θ0 = ct. - semidreaptă care face unghiul θ cu axa polară.
5 Coordonate cilindrice
În raport cu un reper cartezian Oxyz, un punct M este unic determinat de coordonatele
sale carteziene (x, y, z), proiecţiile ortogonale pe axe ale punctului (figura 9).
Dacă M ∈ E3 − Oz, atunci poziţia sa mai poate fi caracterizată şi prin tripletul ordonat
(ρ, θ, z), unde ρ este distanţa de la origine la proiecţia M a punctului M ı̂n planul xOy,
iar θ este măsura unghiului dintre semidreptele Ox şi OM . Cu alte cuvinte, coordonatele
cilindrice (ρ, θ, z) ale lui M se obţin trecând ı̂n planul xOy la coordonate polare. Pentru a
asigura unicitatea reprezentării lui M ı̂n coordonate cilindrice, se consideră, ca şi ı̂n cazul
coordonatelor polare, ρ > 0 şi θ ∈ [0, 2π).
Figura 9
Legătura dintre coordonatele carteziene şi cele cilindrice este dată de relaţiile
⎧
⎨ x = ρ cos θ
y = ρ sin θ
⎩
z = z.
Suprafeţe de coordonate:
ρ = ρ0 = ct. - reprezintă un cilindru de rază ρ0 şi de axă Oz;
θ = θ0 = ct. - reprezintă un semiplan care face unghiul θ0 cu semiplanul xOz (x > 0);
z = z0 = ct. - reprezintă un plan paralel cu planul xOy, din care s-a scos punctul
(0, 0, z0 ), la distanţa z0 de acesta.
θ = θ0 , z = z0 - semidreaptă paralelă cu xOy;
z = z0 , ρ = ρ0 - cerc cu centrul pe Oz, situat ı̂n planul z = z0 ;
ρ = ρ0 , θ = θ0 - dreaptă paralelă la Oz.
Trecerea de la reperul cartezian {O; ı̄, j̄, k̄} la reperul cilindric {M ; ēρ , ēθ , ēz } este des-
crisă de relaţiile: ⎧
⎨ ēρ = cos θı̄ + sin θj̄
ēθ = − sin θı̄ + cos θj̄
⎩
ēz = k̄.
6 Coordonate sferice
Fie un punct M ∈ E3 − Oz. Ca şi ı̂n cazul reperului cilindric, se consideră un reper
cartezian Oxyz, se trece la reperul polar ı̂n planul xOy, apoi se rabate axa Oz cu unghiul
ϕ, până trece prin M şi se notează r distanţa de la O la M (figura 10).
Tripletul ordonat (r, ϕ, θ) reprezintă coordonatele sferice ale punctului M . Pentru a
asigura unicitatea reprezentării lui M ı̂n coordonate sferice, se consideră r > 0, θ ∈ [0, 2π)
şi ϕ ∈ (0, π).
Figura 10
Legătura dintre coordonatele carteziene şi cele sferice este dată de relaţiile:
⎧
⎨ x = r sin ϕ cos θ
y = r sin ϕ sin θ
⎩
z = r cos ϕ.
8 Capitolul 1
Suprafeţe de coordonate:
r = r0 = ct. - sferă centrată ı̂n origine, de rază r0 , din care au fost scoşi polii;
ϕ = ϕ0 = ct. - semicon de axă Oz, fără vârf;
θ = θ0 = ct. - semiplan care face unghiul θ0 cu semiplanul xOz (x > 0).
θ = θ0 , ϕ = ϕ0 - semidreaptă (o generatoare a semiconului);
ϕ = ϕ0 , r = r0 - cerc centrat pe Oz, de rază r0 , situat ı̂ntr-un plan paralel cu xOz;
r = r0 , θ = θ0 - semicerc de rază r0 , din semiplanul θ = θ0 .
Trecerea de la reperul cartezian {O; ı̄, j̄, k̄} la reperul sferic {M ; ēr , ēϕ , ēθ } este descrisă
de relaţiile: ⎧
⎨ ēr = sin ϕ cos θı̄ + sin ϕ sin θj̄ + cos ϕk̄
ēϕ = cos ϕ cos θı̄ + cos ϕ sin θj̄ − sin ϕk̄
⎩
ēθ = − sin θı̄ + cos θj̄.
Capitolul 2
Planul şi dreapta ı̂n spaţiu
1 Planul - moduri de reprezentare

Fie {O; ı̄, j̄, k̄} un reper cartezian ı̂n spaţiu.
Un plan poate fi determinat prin diferite condiţii geometrice.
A. Planul determinat de un punct şi de un vector perpendicular pe plan
Fie M0 (r̄0 ) un punct dat şi n̄, n̄ = 0̄, un vector perpen-
dicular pe plan. Fie M (r̄) punctul curent din plan (figura
1). Vectorii M0 M şi n̄ sunt ortogonali, deci M0 M · n̄ = 0.
Dar M0 M = r̄ − r̄0 , deci
(r̄ − r̄0 )n̄ = 0 (1.1)
sau, echivalent, r̄ n̄ = r̄0 n̄. Cum r̄0 şi n̄ sunt vectori
cunoscuţi, notând α = r̄0 n̄, rezultă
r̄ n̄ = α. (1.2) Figura 1
Reciproc, se poate arăta că mulţimea punctelor M (r̄) pentru care vectorul r̄ verifică
relaţia (1.2) reprezintă un plan.
Expresia (1.2) se numeşte ecuaţia generală vectorială a planului.
Vectorul n̄ se numeşte vectorul normal la plan, iar coordonatele sale se numesc parametri
directori ai vectorului normal.
O dreaptă de direcţie n̄ se numeşte normală la plan.
Dacă M0 (x0 , y0 , z0 ) şi n̄ = aı̄ + bj̄ + ck̄, a2 + b2 + c2 > 0, iar M (x, y, z), atunci
M0 M = (x − x0 )ı̄ + (y − y0 )j̄ + (z − z0 )k̄.
Ecuaţia (1.1) devine
a(x − x0 ) + b(y − y0 ) + c(z − z0 ) = 0 (1.3)
şi reprezintă ecuaţia scalară a planului determinat de punctul M0 şi vectorul normal n̄.
Desfăcând parantezele ı̂n ecuaţia (1.3) şi notând termenul liber d = −(ax0 + by0 + cz0 ),
rezultă
ax + by + cz + d = 0, (1.4)
care reprezintă ecuaţia generală scalară a planului.
În continuare sunt studiate ecuaţiile unor plane particulare.
9
10 Capitolul 2
Plane de coordonate. Planul xOy trece prin origine, iar ca vector normal la plan poate
fi ales versorul k̄. Aplicând (1.1) şi (1.3), se obţin
xOy : r̄ k̄ = 0 şi, respectiv, xOy : z = 0.
Analog:
xOz : r̄ j̄ = 0 şi, respectiv, xOz : y = 0;
yOz : r̄ ı̄ = 0 şi, respectiv, yOz : x = 0.
Plane paralele cu planele de coordonate. Dacă un plan (π) este paralel cu xOy, atunci
(π) trece printr-un punct M0 (0, 0, z0 ), iar vectorii normali ai celor două plane sunt coliniari,
deci n̄ = λk̄. Aplicând (1.1) şi (1.3), se obţin
(π) : r̄ k̄ = z0 şi, respectiv, (π) : z = z0 .
În general, când din ecuaţia (1.4) lipsesc două dintre variabile, planul este paralel cu
planul de coordonate determinat de axele corespunzătoare variabilelor care lipsesc. Deci:
(π) : cz + d = 0 ⇒ (π) xOy;
(π ) : by + d = 0 ⇒ (π ) xOz;
(π ) : ax + d = 0 ⇒ (π ) yOz.
Plane paralele cu axele de coordonate. Dacă un plan (π) este paralel cu axa Oz, atunci
(π) trece printr-un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) şi are vectorul normal n̄ = aı̄ + bj̄. Aplicând (1.1)
şi (1.3), se obţin:
(π) : r̄(aı̄ + bj̄) = ax0 + by0 şi, respectiv, (π) : ax + by + d = 0.
În general, când din ecuaţia (1.4) lipseşte una dintre variabile, planul este paralel cu
axa determinată de variabila care lipseşte. Deci:
(π) : ax + by + d = 0 ⇒ (π) Oz;
(π ) : ax + cz + d = 0 ⇒ (π ) Oy;
(π ) : by + cz + d = 0 ⇒ (π ) Ox.
Plane care trec prin origine. Dacă un plan (π) trece prin origine, atunci aplicând (1.1)
şi (1.3), se obţin
(π) : r̄ n̄ = 0 şi, respectiv, (π) : ax + by + cz = 0.
În general, când din ecuaţia (1.4) lipseşte termenul liber, planul trece prin origine.
Plane care conţin axele de coordonate. Dacă un plan (π) conţine axa Oz, atunci (π)
satisface simultan condiţiile (π) Oz şi (π) trece prin origine. Avem
(π) : r̄(aı̄ + bj̄) = 0 şi, respectiv, (π) : ax + by = 0.
Analog:
(π ) : r̄(aı̄ + ck̄) = 0 şi, respectiv, (π ) : ax + cz = 0, (π ) ⊃ Oy;
(π ) : r̄(bj̄ + ck̄) = 0 şi, respectiv, (π ) : by + cz = 0, (π ) ⊃ Ox.
Planul şi dreapta ı̂n spaţiu 11
B. Planul determinat de un punct şi de doi vectori necoliniari, paraleli cu

planul
Fie punctul M0 (r̄0 ) şi v̄1 = 1 ı̄ + m1 j̄ + n1 k̄, v̄2 =

2 ı̄ + m2 j̄ + n2 k̄, v̄1 , v̄2 = 0, v̄1 = λv̄2 , doi vectori paraleli
cu planul. Considerând ca vector normal la plan vectorul
v̄1 × v̄2 , acest caz se reduce la cel precedent (figura 2).
Avem (r̄ − r̄0 )v̄1 × v̄2 = 0, adică
(r̄ − r̄0 , v̄1 , v̄2 ) = 0 (1.5)
care reprezintă ecuaţia vectorială a planului ı̂n acest caz. Figura 2

Trecând la coordonate carteziene şi folosind expresia analitică a produsului mixt, se
obţine ecuaţia scalară
x − x0 y − y0 z − z0

1 m1 n1 = 0. (1.6)

2 m2 n2
Condiţia de coplanaritate a vectorilor M0 M , v̄1 şi v̄2 se mai poate scrie sub forma
M0 M = λv̄1 + μv̄2 sau, echivalent,
r̄ = r̄0 + λv̄1 + μv̄2 , (1.7)
care reprezintă o altă formă a ecuaţiei (1.5).

Trecând şi acest caz la coordonate carteziene şi ţinând cont de unicitatea reprezentării
unui vector ı̂ntr-o bază dată, rezultă
⎧
⎨ x = x0 + λ1 + μ2
y = y0 + λm1 + μm2 (1.8)
⎩
z = z0 + λn1 + μn2 ,
care reprezintă ecuaţiile parametrice ale planului ı̂n cazul B.
C. Planul determinat de trei puncte necoliniare

Fie punctele Mi (r̄i ), i = 1, 3, necoliniare. Con-
siderând vectorii v̄1 = M1 M2 şi v̄2 = M1 M3 , acest
caz se reduce la cel precedent ı̂n care pe postul lui
M0 se ia unul dintre cele trei puncte, de exemplu
M1 . Ţinând cont că M1 M = r̄−r̄1 , M1 M2 = r̄2 −r̄1
şi M1 M3 = r̄3 − r̄1 , avem
(r̄ − r̄1 , r̄2 − r̄1 , r̄3 − r̄1 ) = 0, (1.9) Figura 3
care reprezintă ecuaţia vectorială a planului determinat de trei puncte.
Trecând la coordonate carteziene, se obţine ecuaţia scalară a planului determinat de
trei puncte:
12 Capitolul 2

x − x1 y − y1 z − z1

x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1 = 0, (1.10)

x3 − x1 y3 − y1 z3 − z1
care, ţinând cont de proprietăţile determinanţilor, se mai poate scrie sub forma

x y z 1

x1 y1 z1 1

x2 y2 z2 1 = 0. (1.11)

x3 y3 z3 1
Condiţia de coplanaritate a patru puncte. Fie punctele Mi (xi , yi , zi ), i = 1, 4. Trei

puncte necoliniare determină un plan. Punând condiţia ca şi cel de-al patrulea punct să
aparţină planului (i.e. coordonatele sale să verifice ecuaţia planului), se obţine condiţia de
coplanaritate a celor patru puncte. Ţinând cont de (1.11), condiţia este

x1 y1 z1 1

x2 y2 z2 1

x3 y3 z3 1 = 0. (1.12)

x4 y4 z4 1
Planul determinat prin tăieturi. Dacă cele trei puncte care

determină planul sunt chiar intersecţiile acestuia cu axele, nu-
mite tăieturi (figura 4), atunci ecuaţia (1.10) se aduce la forma
x y z
+ + − 1 = 0. (1.13)
a b c
Figura 4
y z
Dacă a → ∞, atunci ecuaţia (1.13) devine + − 1 = 0, deci se obţine un plan paralel
b c
cu axa Ox. Analog pentru b → ∞ şi, respectiv, c → ∞.
z
Dacă a → ∞ şi b → ∞, atunci ecuaţia (1.13) devine − 1 = 0, deci se obţine un plan
c
paralel cu planul de coordonate xOy. Analog ı̂n celelalte două cazuri.
D. Planul sub formă normală

Fie n̄0 versorul normalei la plan şi p distanţa de la origine la plan. Fie M (r̄) punctul
curent din plan (figura 5). Dacă M0 este proiecţia ortogonală a originii pe plan, atunci
OM0 = pn̄0 . Vectorii M0 M = r̄ − p n̄0 şi n̄0 sunt ortogonali, adică (r̄ − p n̄0 )n̄0 = 0 sau,
echivalent, r̄ n̄0 − p n̄20 . Cum n̄0 este versor, deci n̄0 = 1, rezultă
r̄ n̄0 − p = 0, (1.14)
care reprezintă ecuaţia normală a planului.

Figura 5
Dacă n̄0 face cu axele de coordonate unghiurile α, β şi, respectiv, γ, atunci n̄0 =
cos αı̄ + cos βj̄ + cos γ k̄ şi ecuaţia (1.14) devine
x cos α + y cos β + z cos γ − p = 0 (1.15)
şi se numeşte ecuaţia lui Hesse.
Dacă un plan are ecuaţia vectorială r̄ n̄ = α, atuncie ecuaţia sub forma normală are
r̄ n̄ − α ax + by +cz +d
expresia vectorială = 0 şi, respectiv, expresia scalară √ = 0, alegân-
±n̄ ± a2 + b 2 + c2
du-se la numitor semnul contrar lui d.
Observaţie. Oricare dintre ecuaţiile scalare obţinute poate fi adusă la forma (1.14).
Această ecuaţie depinde de patru parametri, dar numai trei sunt esenţiali.
Într-adevăr, deoarece a2 + b2 + c2 > 0, putem presupune de exemplu a = 0. Înmulţind
1 b c d b
ecuaţia (1.14) cu , rezultă x + y + z + = 0. Renotând coeficienţii ecuaţiei b = ,
a a a a a
c d
c = , d = , se obţine x + b y + c z + d = 0, ecuaţie care depinde numai de trei parametri.
a a
Numărul parametrilor independenţi de care depinde ecuaţia (1.14) coincide cu numărul
condiţiilor geometrice simple care determină un plan.
2 Dreapta ı̂n spaţiu - moduri de reprezentare

Fie {O; ı̄, j̄, k̄} un reper cartezian ı̂n spaţiu.
O dreaptă ı̂n spaţiu poate fi determinată prin diferite condiţii geometrice.
A. Dreapta determinată de un punct şi paralelă cu un vector dat
Fie M0 (r̄0 ) un punct dat şi ū, ū = 0̄, un vec-
tor paralel cu dreapta. Fie M (r̄) punctul curent de pe
dreaptă (figura 6). Vectorii M0 M şi ū sunt coliniari,
deci M0 M = tū. Dar M0 M = r̄ − r̄0 , deci r̄ − r̄0 = tū
sau
r̄ = r̄0 + tū, (2.1)
Figura 6
care reprezintă ecuaţia generală vectorială parametrică a dreptei.
14 Capitolul 2
Vectorul ū se numeşte vectorul director al dreptei, iar coordonatele sale se numesc

parametrii directori ai dreptei.
Dacă M0 (x0 , y0 , z0 ) şi ū = ı̄ + mj̄ + nk̄, 2 + m2 + n2 > 0, iar M (x, y, z), atunci
M0 M = (x − x0 )ı̄ + (y − y0 )j̄ + (z − z0 )k̄. Ecuaţia (2.1) este echivalentă cu
⎧
⎨ x = x0 + t
y = y0 + mt (2.2)
⎩
z = z0 + nt,
care reprezintă ecuaţiile parametrice ale dreptei.
Eliminând parametrul t ı̂n (2.2), rezultă
x − x0 y − y0 z − z0
= = , (2.3)
m n
care reprezintă ecuaţiile canonice ale dreptei.
Observaţie. În (2.3) sunt doar două ecuaţii independente. Dacă un numitor este nul,
atunci şi numărătorul respectiv este nul; deoarece 2 + m2 + n2 > 0, pot exista cel mult doi
numitori nuli.
Dacă ū este versor, deci ū = 1, făcând cu axele de coordonate unghiurile α, β şi,
respectiv, γ, atunci ū = cos αı̄ + cos βj̄ + cos γ k̄ şi ecuaţiile (2.3) devin
x − x0 y − y0 z − z0
= = . (2.4)
cos α cos β cos γ
Scalarii cos α, cos β şi cos γ se numesc cosinuşii directori ai dreptei.
Condiţia de coliniaritate a vectorilor M0 M şi ū se mai poate scrie M0 M × ū = 0̄, adică
(r̄ − r̄0 ) × ū = 0̄ sau r̄ × ū = r̄0 × ū. Cum r̄0 şi ū sunt vectori cunoscuţi, notând w̄ = r̄0 × ū,
w̄ ⊥ ū, rezultă
r̄ × ū = w̄. (2.5)
Reciproc, se poate arăta că mulţimea punctelor M (r̄) pentru care vectorul r̄ verifică
(2.5), cu ū = 0̄ şi w̄ ⊥ ū, reprezintă o dreaptă.
Expresia (2.5) se numeşte ecuaţia vectorială redusă a dreptei.
În continuare sunt studiate ecuaţiile unor drepte particulare.
Axele de coordonate. Axa Ox trece prin origine şi are direcţia vectorului ı̄. Aplicând
(2.1) şi (2.3), se obţin
x y z
Ox : r̄ = t ı̄ şi, respectiv, Ox : = = .
1 0 0
Analog: x y z
Oy : r̄ = t j̄ şi, respectiv, Oy : = = ;
0 1 0
x y z
Oz : r̄ = t k̄ şi, respectiv, Oz : = = .
0 0 1
Drepte paralele cu axele de coordonate. Dacă o dreaptă (Δ) este paralelă cu axa Ox,
atunci (Δ) trece printr-un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) şi are direcţia vectorului ı̄. Aplicând (2.1) şi
(2.3), se obţin
x − x0 y − y0 z − z0
(Δ) : r̄ = r̄0 + t ı̄ şi, respectiv, (Δ) : = = .
1 0 0
Analog:
x − x0 y − y0 z − z0
(Δ ) Oy ⇒ (Δ ) : r̄ = r̄0 + t j̄ şi, respectiv, (Δ ) : = = ;
0 1 0
x − x0 y − y0 z − z0
(Δ ) Oz ⇒ (Δ ) : r̄ = r̄0 + t k̄ şi, respectiv, (Δ ) : = = .
0 0 1
Drepte paralele cu planele de coordonate. Dacă o dreaptă (Δ) este paralelă cu planul
xOy, atunci (Δ) trece printr-un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) şi are vectorul director ū = ı̄ + mj̄.
Aplicând (2.1) şi (2.3), se obţin
x − x0 y − y0 z − z0
(Δ) : r̄ = t(ı̄ + mj̄) şi, respectiv, (Δ) : = = .
m 0
B. Dreapta determinată de două puncte distincte
Fie punctele Mi (r̄i ), i = 1, 2, distincte (figura
7). Considerând ca vector director al dreptei vecto-
rul M1 M2 , acest caz se reduce la cel precedent ı̂n care
pe postul lui M0 se ia unul dintre cele două puncte, de
exemplu M1 . Avem:
r̄ = r̄1 + t(r̄2 − r̄1 ), (2.6) Figura 7
care reprezintă ecuaţia vectorială a dreptei ı̂n acest caz.
Trecând la coordonate carteziene, rezultă
⎧
⎨ x = x1 + t(x2 − x1 )
y = y1 + t(y2 − y1 ) (2.7)
⎩
z = z1 + t(z2 − z1 ),
care reprezintă ecuaţiile parametrice, iar de aici ecuaţiile canonice
x − x1 y − y1 z − z1
= = . (2.8)
x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1
C. Dreapta ca intersecţie de două plane neparalele

Fie planele (πi ) : ai x+bi y +ci z +di = 0, i = 1, 2 (figura
8), astfel ı̂ncât

a1 b 1 c1
rang = 2. (2.9)
a2 b 2 c2

a1 b 1
Presupunem că determinantul Δ = = 0. Sis-
a2 b 2
temul format din ecuaţiile celor două plane este compatibil
simplu nedeterminat, având necunoscuta secundară z. Figura 8
Rezolvând ı̂n funcţie de z sistemul

a1 x + b1 y = −c1 z − d1
a2 x + b2 y = −c2 z − d2 ,
16 Capitolul 2

b1 c1 c1 a1

x = αz + p b2 c2 c2 a2
rezultă soluţiile unde α = ,β= , care se scriu sub forma
y = βz + q, Δ Δ
x−p y−q z
echivalentă = = . Această ecuaţie reprezintă o dreaptă care trece prin punctul
α β 1
M0 (p, q, 0) şi are vectorul director ū = αı̄ + βj̄ + k̄, deci ecuaţiile

a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0
(Δ) : (2.10)
a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0
definesc o dreaptă ı̂n spaţiu ca intersecţie a două plane.
Practic, puncte particulare de pe dreapta definită de (2.10) se obţin dând valori parti-
culare necunoscutei secundare z.
Vectorul director al dreptei este ū = n̄1 × n̄2 .
Observaţie. Ecuaţiile (2.3) pot fi puse sub forma (2.10) alegând două dintre cele trei
ecuaţii, cu precauţia ca atunci când un numitor este nul să se ia numărătorul respectiv egal
cu zero.
x−1 y+2 z
Exemplu. Dreapta (Δ) : = = se scrie ca intersecţie de două plane sub
⎧ 3 0 −1
⎨ x − 1 z
= x + 3z − 1 = 0
forma (Δ) : 3 −1 sau, echivalent, (Δ) :
⎩ y + 2 = 0.
y+2=0
3 Poziţii relative ale planelor şi dreptelor

A. Poziţiile relative a două plane revin la studiul sistemului liniar neomogen format
din ecuaţiile scalare ale celor două plane.
consideră planele (π1 ) : a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0, (π2 ) : a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0 şi
Se
a b c
A = 1 1 1 matricea sistemului.
a2 b 2 c2
i) Dacă rang A = 2, atunci sistemul este compatibil simplu nedeterminat - geometric,
planele se intersectează după o dreaptă.
a1 −d1
ii) Dacă rang A = 1, atunci fie Δp = |a1 | = 0 şi Δc = .
a2 −d2
Dacă Δc = 0, atunci sistemul este incompatibil - geometric, planele sunt paralele.
Aceasta implică coliniaritatea vectorilor normali la cele două plane, adică n̄1 = λn̄2 , λ = 0
sau, echivalent, a1 = λa2 , b1 = λb2 , c1 = λc2 . Introducând expresiile lui a1 , b1 şi c1 ı̂n
1 d1
ecuaţia lui (π1 ) şi ı̂nmulţind această ecuaţie cu se obţine (π1 ) : a2 x + b2 y + c2 z + = 0.
λ λ
Se observă că ecuaţiile a două plane paralele diferă prin termenul liber.
Dacă Δc = 0, atunci sistemul este compatibil dublu nedeterminat - geometric, planele
sunt confundate. Aceasta implică coliniaritatea vectorilor normali la cele două plane şi
existenţa a cel puţin unui punct comun. Conform celor obţinute anterior, coliniaritatea
d1
vectorilor normali implică (π1 ) : a2 x + b2 y + c2 z + = 0. Dacă M0 (x0 , y0 , z0 ) este punctul
λ
comun, atunci coordonatele sale verifică ambele ecuaţii:
d1
a2 x0 + b2 y0 + c2 z0 + =0
λ
a2 x0 + b2 y0 + c2 z0 + d2 = 0.
Scăzând cele două relaţii, se obţine d1 = λd2 , deci ecuaţiile a două plane confundate
diferă cel mult printr-un factor multiplicativ.
Fascicul de plane neparalele - reprezintă mulţimea tu-

turor planelor care trec printr-o dreaptă (Δ), numită axa
fasciculului, determinată de intersecţia a două plane nepa-
ralele date, numite plane de bază.
Dacă π1 = 0 şi π2 = 0 sunt plane de bază (figura 9),
atunci ecuaţia fascicului este
(πλ ) : π1 + λπ2 = 0, (3.1)
adică (a1 x + b1 y + c1 z + d1 ) + λ(a2 x + b2 y + c2 z + d2 ) = 0.
Figura 9
Fascicul de plane paralele - reprezintă mulţimea tutu-

ror planelor paralele cu un plan dat, numit plan de bază.
Dacă π1 = 0 este planul de bază (figura 10), atunci
ecuaţia fasciculului este
(πλ ) : π1 + λ = 0, (3.2)
adică a1 x + b1 y + c1 z + λ = 0.
Figura 10
Observaţie. Ecuaţiile fasciculelor de plane depind de un singur parametru, deci este
suficientă o singură condiţie geometrică pentru a determina plane particulare din fascicul.
B. Poziţiile relative a trei plane revin la studiul sistemului liniar neomogen format
din ecuaţiile scalare ale celor trei plane.
Se consideră planele (π1 ) : a1 x +⎡b1 y + c1 z +⎤d1 = 0, (π2 ) : a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0,
a1 b 1 c1
(π3 ) : a3 x + b3 y + c3 z + d3 = 0 şi A = ⎣ a2 b2 c2 ⎦ matricea sistemului (figura 11).
a3 b 3 c3
i) Dacă rang A = 3, atunci sistemul este compatibil determinant - geometric, cele trei
plane se intersectează ı̂ntr-un punct, ale cărui coordonate sunt date de soluţia sistemului.
a1 b1 −d1
a b
ii) Dacă rang A = 2, atunci fie Δp = 1 1 = 0 şi Δc = a2 b2 −d2 .
a2 b 2 a3 b3 −d3
Dacă Δc = 0, atunci sistemul este compatibil simplu nedeterminant - geometric, cele
trei plane se intersectează după o dreaptă.
Dacă Δc = 0, atunci sistemul este incompatibil - geometric, (π1 ) şi (π2 ) se intersectează
după o dreaptă paralelă cu (π3 ).
18 Capitolul 2
Figura 11
Figura 12 Figura 13

a −d1 a1 −d1
iii) Dacă rang A = 1, atunci fie Δp = |a1 | = 0 şi Δc1 = 1 ,Δ =
a2 −d2 c2 a3 −d3
cei doi determinanţi caracteristici corespunzători.
Dacă Δc1 = Δc2 = 0, atunci sistemul este compatibil dublu nedeterminant - geometric,
planele sunt confundate.
Dacă Δc1 = 0 şi Δc2 = 0, atunci sistemul este incompatibil, dar primele două ecuaţii
au o dublă infinitate de soluţii - geometric, (π1 ) şi (π2 ) sunt confundate, paralele cu (π3 ).
Dacă Δc1 = 0 şi Δc2 = 0, atunci sistemul este incompatibil - geometric, cele trei plane
sunt paralele.
Exemplu. Considerăm planele (π1 ) : 2x − y − z − 2 = 0, (π2 ) : x + 2y + 2z + 1 = 0 şi
(π3 ) : x + 7y + 7z + α = 0, α ∈ R. Să determinăm α ∈ R astfel ı̂ncât cele trei plane să se
intersecteze după o dreaptă.
Planele se intersectează după o dreaptă dacă sistemul este compatibil simplu nede-
terminat. Se observă că determinantul
sistemului este nul, rangul său fiind 2. Fie Δp =
2 −1 2
2 −1
= 0 şi Δc = 1 2 −1 . Din condiţia de compatibilitate Δc = 0, rezultă α = 5.
1 2
1 7 α
C. Poziţiile relative a două drepte ı̂n spaţiu

Pot fi drepte coplanare (concurente, paralele, confun-
date) sau oarecare ı̂n spaţiu.
Fie (Δ1 ) : r̄ × ū1 = w̄1 , w̄1 ⊥ ū1 , M1 ∈ (Δ1 ) şi
(Δ2 ) : r̄ × ū2 = w̄2 , w̄2 ⊥ ū2 , M2 ∈ (Δ2 ) (figura 14).
Cele două drepte sunt coplanare dacă vectorii M1 M2 , ū1
şi ū2 sunt coplanari, adică (M1 M2 , ū1 , ū2 ) = 0 sau, echivalent,
Figura 14
(r̄2 − r̄1 , ū1 , ū2 ) = 0. (3.3)
În caz contrar, dreptele sunt oarecare ı̂n spaţiu.

Presupunem că cele două drepte sunt coplanare şi studiem poziţiile lor relative din plan.
a) Dreptele sunt concurente dacă vectorii lor directori sunt necoliniari, adică dacă,
pentru orice λ ∈ R, ū1 = λū2 . Această condiţie este echivalentă cu w̄1 ū2 + w̄2 ū1 = 0.
Într-adevăr, dacă dreptele sunt concurente, atunci există M0 (r̄0 ) ∈ (Δ1 ) ∩ (Δ2 ) astfel
ı̂ncât r̄0 × ū1 = w̄1 şi r̄0 × ū2 = w̄2 . Înmulţind scalar prima ecuaţie cu ū2 , a doua cu
ū1 şi apoi adunându-le, se obţine (r̄0 × ū1 )ū2 + (r̄0 × ū2 )ū1 = w̄1 ū2 + w̄2 ū1 . Deoarece
(r̄0 × ū1 )ū2 = −(r̄0 × ū2 )ū1 , rezultă relaţia w̄1 ū2 + w̄2 ū1 = 0 şi reciproc.
În particular, dreptele sunt perpendiculare dacă vectorii lor directori sunt ortogonali,
deci dacă ū1 ū2 = 0.
Determinarea punctului de concurenţă. Dacă O ∈ pl(Δ1 , Δ2 ), fie punctul de concuren-
ţă M0 (r̄0 ) ∈ (Δ1 ) ∩ (Δ2 ), deci r̄0 × ū1 = w̄1 şi r̄0 × ū2 = w̄2 , cu r̄0 w̄1 = 0 şi r̄0 w̄2 = 0.
Înmulţind vectorial la stânga a doua ecuaţie cu w̄1 , se obţine w̄1 × (r̄0 × ū2 ) = w̄1 × w̄2
sau, ţinând cont de exprimarea produsului dublu vectorial cu ajutorul produsului scalar,
(w̄1 ū2 )r̄0 − (w̄1 r̄0 )ū2 = w̄1 × w̄2 , deci
w̄1 × w̄2
r̄0 = . (3.4)
w̄1 ū2
b) Dreptele sunt paralele dacă vectorii lor directori sunt coliniari, adică dacă ū1 = λū2 .
c) Dreptele sunt confundate dacă sunt paralele şi au cel puţin un punct comun. Fie
M0 (r̄0 ) ∈ (Δ1 ) ∩ (Δ2 ) un punct comun, deci r̄0 × ū1 = w̄1 şi r̄0 × ū2 = w̄2 . Deoarece
ū1 = λū2 , prima ecuaţie devine λ(r̄0 × ū2 ) = w̄1 şi, prin identificare cu cea de-a doua
ecuaţie, rezultă w̄1 = λw̄2 . Deci dreptele sunt confundate dacă ū1 = λū2 şi w̄1 = λw̄2 .
În cazul ı̂n care dreptele sunt date prin ecuaţiile lor canonice
x − x1 y − y1 z − z1
(Δ1 ) : = = , cu ū1 = 1 ı̄ + m1 j̄ + n1 k̄, M (x1 , y1 , z1 ),
1 m1 n1
x − x2 y − y2 z − z2
(Δ2 ) : = = , cu ū2 = 2 ı̄ + m2 j̄ + n2 k̄, M (x2 , y2 , z2 ),
2 m2 n2
condiţia (3.3) de coplanaritate a celor două drepte devine, folosind expresia analitică a
produsului mixt,
x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1

1 m1 n1 = 0. (3.5)

2 m2 n2
În particular, condiţia de perpendicularitate a două drepte este, folosind expresia ana-
litică a produsului scalar, 1 2 + m1 m2 + n1 n2 = 0.
Determinarea punctului de concurenţă a dreptelor revine la rezolvarea sistemului liniar
neomogen de patru ecuaţii cu trei necunoscute format din ecuaţiile celor două drepte.
1 m1 n1
Condiţia de paralelism este ı̂n cazul scalar = = , iar condiţiile de confundare
2 m2 n2
1 m1 n1 x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1
sunt = = şi = = .
2 m2 n2 2 m2 n2
D. Poziţiile relative ale unei drepte faţă de un plan

Pot fi: dreapta intersectează planul, dreapta este paralelă cu planul sau dreapta este
conţinută ı̂n plan.
Fie (Δ) : r̄ × ū = w̄, w̄ ⊥ ū, (π) : r̄ n̄ = α.
a) Dreapta intersectează planul dacă vectorul director al dreptei nu este ortogonal pe
vectorul normal la plan, adică ū n̄ = 0.
20 Capitolul 2
Determinarea
punctului de intersecţie revine la rezolvarea sistemului de ecuaţii vecto-
r̄ × ū = w̄, w̄ ū = 0
riale Înmulţind vectorial la stânga cu n̄ ecuaţia dreptei, se obţine
r̄ · n̄ = α, ū n̄ = 0.
n̄× (r̄ × ū) = n̄× w̄ sau, echivalent, (n̄ ū)r̄ − (n̄ r̄)ū = n̄× w̄. Ţinând cont de ecuaţia planului,
rezultă vectorul de poziţie al punctului de intersecţie
n̄ × w̄ + αū
r̄0 = . (3.6)
n̄ ū
b) Dreapta este paralelă cu planul dacă vectorul director al dreptei este ortogonal pe
vectorul normal la plan, deci n̄ ū = 0.
c) Dreapta este conţinută ı̂n plan dacă este paralelă cu planul şi are cel puţin un punct
comun cu acesta. Fie M0 (r̄0 ) ∈ (Δ) ∩ (π) un punct comun, deci r̄0 × ū = w̄ şi r̄0 n̄ = α, cu
w̄ ū = 0 şi ū n̄ = 0. Înmulţind vectorial la stânga cu n̄ ecuaţia dreptei, se obţine n̄× (r̄ × ū) =
n̄ × w̄ sau, echivalent, (n̄ ū)r̄0 − (n̄ r̄0 )ū = n̄ × w̄. Rezultă că n̄ × w̄ + αū = 0̄. Deci dreapta
este conţinută ı̂n plan dacă ū n̄ = 0 şi n̄ × w̄ + αū = 0̄.
În cazul ı̂n care dreapta şi planul sunt date prin ecuaţiile scalare:
x − x0 y − y0 z − z0
(Δ) : = = , cu ū = ı̄ + mj̄ + nk̄;
m n
(π) : ax + by + cz + d = 0, cu n̄ = aı̄ + bj̄ + ck̄,
condiţia de intersecţie dintre dreaptă şi plan este a + bm + cn = 0.
Determinarea punctului de intersecţie revine la rezolvarea sistemului liniar neomogen
de 3 ecuaţii cu 3 necunoscute, format de ecuaţiile dreptei şi de ecuaţia planului. Practic, se
trece (Δ) la ecuaţiile parametrice şi se ı̂nlocuiesc x, y şi z ı̂n ecuaţia planului, obţinându-se
t, valoarea parametrului corespunzătoare punctului de intersecţie. Revenind cu valoarea
lui t ı̂n ecuaţiile parametrice ale dreptei, se obţin coordonatele carteziene ale punctului de
intersecţie.
Condiţia de paralelism este a+bm+cn = 0, iar condiţiile ca dreapta să fie conţinută ı̂n
plan sunt a + bm + cn = 0 şi ax0 + by0 + cz0 + d = 0, unde (x0 , y0 , z0 ) este un punct comun,
de obicei punctul pus ı̂n evidenţă de ecuaţiile canonice ale dreptei.
4 Unghiuri pentru plane şi drepte

A. Unghiul dintre două plane reprezintă unghiul format de vectorii normali ai celor
două plane.
Fie planele
(π1 ) : a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0, cu n̄1 = a1 ı̄ + b1 j̄ + c1 k̄,
(π2 ) : a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0, cu n̄2 = a2 ı̄ + b2 j̄ + c2 k̄
π1 , π2 ) = (n̄
şi unghiul ϕ( 1 , n̄2 ) (figura 15). Rezultă
Figura 15
n̄1 n̄2 a1 a2 + b 1 b 2 + c1 c2
cos ϕ = = 2 . (4.1)
n̄1 n̄2 a1 + b21 + c21 a22 + b22 + c22
B. Unghiul dintre două drepte reprezintă unghiul format de vectorii directori ai

celor două drepte.
Fie dreptele
x − x1 y − y1 z − z1
(Δ1 ) : = = , cu ū1 = 1 ı̄ + m1 j̄ + n1 k̄,
1 m1 n1
x − x2 y − y2 z − z2
(Δ2 ) : = = , cu ū2 = 2 ı̄ + m2 j̄ + n2 k̄
2 m2 n2
şi unghiul ϕ = (Δ
1 , Δ2 ) = (ū 1 , ū2 ). Rezultă
ū1 ū2 1 2 + m1 m2 + n 1 n 2
cos ϕ = = 2 . (4.2)
ū1 ū2 1 + m21 + n21 22 + m22 + n22
C. Unghiul dintre o dreaptă şi un plan repre-

zintă unghiul format de dreaptă cu proiecţia sa ortogonală
pe plan.
x − x0 y − y0 z − z0
Fie (Δ) : = = (figura 16), cu
m n
ū = ı̄ + mj̄ + nk̄, (π) : ax + by + cz + d = 0, cu
n̄ = aı̄ + bj̄ + ck̄ şi fie ϕ = (Δ
1 π) = (Δ, Δ ), unde

(Δ ) este proiecţia ortogonală a lui (Δ) pe (π). Se ob-
Figura 16
servă că se poate calcula cu uşurinţă complementul lui ϕ, ca unghiul dintre ū şi n̄:
π ū n̄
cos −ϕ = .
2 ū n̄
π
Dar cos − ϕ = sin ϕ, deci unghiul dintre dreaptă şi plan se calculează după formula
2
ū n̄ a + bm + cn
sin ϕ = = √ √ . (4.3)
ū n̄ + m2 + n 2 a 2 + b 2 + c2
2
Proiecţia ortogonală a unei drepte pe un plan se

obţine ca intersecţia dintre planul (π) dat şi un plan
(τ ), perpendicular pe planul (π) dat, care conţine
dreapta (Δ) dată (figura 17).
Planul (τ ) conţine vectorii n̄ şi ū precum
şi un punct de pe (Δ), de exemplu punctul
M0 (x0 , y0 , z0 ), pus ı̂n evidenţă de ecuaţiile dreptei.
Aplicând (1.6), se obţine

x − x0 y − y0 z − z0

(τ ) : a b c = 0.
Figura 17
m n

π=0
Deci (Δ ) :
τ = 0.
22 Capitolul 2
Exemplu. Fie planele (π1 ) : x−3y+z−1 = 0, (π2 ) : x+2y−2 = 0 şi (π) : 2x+y+5z = 0.
Să determinăm:
π1 = 0
a) proiecţia ortogonală a dreptei (Δ) : pe planul (π);
π2 = 0
b) simetricul planului
(π1 ) faţă de (π2 ).
1 −3 1
a) Deoarece rang = 2, ı̂nseamnă că planele (π1 ) şi (π2 ) se intersectează
1 2 0
după o dreaptă. Se observă că planul (τ ) care trebuie determinat face parte din fasciculul
care trece prin (Δ), deci (πλ ) : (λ + 1)x + (2λ − 3)y + z − 1 − 2λ = 0. Valoarea cores-
punzătoare a parametrului λ se obţine din condiţia (τ ) ⊥ (π), adică n̄λ n̄π = 0, de unde
rezultăλ = −1, deci (τ ) : 5y − z − 1 = 0. Proiecţia ortogonală a lui (Δ) pe (π) are ecuaţiile
2x + y + 5z = 0
(Δ ) :
5y − z − 1 = 0.
b) Simetricul (π3 ) al lui (π1 ) faţă de (π2 ) face parte din acelaşi fascicul care trece prin
dreapta (Δ) şi se determină din condiţia ϕ1 = ϕ2 , unde ϕ1 = ( π1 , π2 ) şi ϕ2 = (
π2 , π3 ).
n̄1 n̄2 n̄2 n̄λ
Aplicând (4.1), rezultă = , echivalentă cu ecuaţia 6λ2 − 12λ = 0, care
n̄1 n̄2 n̄2 n̄λ
are soluţiile λ = 0 şi λ = 2, corespunzătoare lui (π1 ) şi, respectiv, (π3 ) : 3x + y + z − 5 = 0,
simetrice ı̂n raport cu (π2 ).
5 Distanţe pentru plane şi drepte

A. Distanţa de la un punct la un plan
Fie planul (π) : r̄ n̄ = α şi punctul M0 (r̄0 ) exte-
rior planului. Fie M (r̄0 ) proiecţia ortogonală a lui M0
pe plan (figura 18). Distanţa dintre M0 şi plan, no-
tată d(M0 , π) este chiar distanţa dintre punct şi proiecţia
sa ortogonală pe plan, deci d(M0 , π) = M0 M0 . Se
observă că vectorii M0 M0 şi n̄ sunt coliniari, deci
Figura 18
M0 M0 = λn̄. Înmulţind scalar această relaţie cu n̄,
|r̄0 n̄ − α|
se obţine (r̄0 − r̄0 )n̄ = λn̄2 . Ţinând cont că M0 ∈ (π), deci că r̄0 n̄ = α, rezultă λ = .
n̄2

Revenind la condiţia de coliniaritate a celor doi vectori, se obţine M0 M0 = |λ| n̄, deci
|r̄0 n̄ − α|
d(M0 , π) = . (5.1)
n̄
Dacă planul este dat prin ecuaţia generală scalară (π) : ax+by+cz+d = 0 şi M0 (x0 , y0 , z0 ),
atunci |ax0 + by0 + cz0 + d|
d(M0 , π) = √ . (5.2)
a2 + b 2 + c2
Distanţa de la un punct la un plan se mai poate calcula determinând efectiv coordonatele
punctului M0 . Pentru aceasta, se construieşte dreapta (Δ) perpendiculară pe plan, care trece
prin M0 , de ecuaţii parametrice ⎧
⎨ x = x0 + at
(Δ) : y = y0 + bt
⎩
z = z0 + ct.
Intersectând dreapta
cu planul se obţin coordonatele (x0 , y0 , z0 ) ale lui M0 , deci d(M0 , π) =

d(M0 , M0 ) = (x0 − x0 )2 + (y0 − y0 )2 + (z0 − z0 )2 .

Această tehnică este utilă şi ı̂n determinarea simetricului M0 , al lui M0 faţă de plan,
ţinând cont că M0 este mijlocul lui M0 M0 .
B. Distanţa dintre două plane

Problema se pune numai pentru plane paralele şi se
rezolvă calculând distanţa de la un punct al unui plan la
celălalt plan.
Fie (π1 ) : r̄ n̄ = α1 , (π2 ) : r̄ n̄ = α2 (figura 19) şi
M1 (r̄1 ) ∈ (π1 ), deci r̄1 n̄ = α1 . Avem
|r̄1 n̄ − α2 | |α1 − α2 |
d(π1 , π2 ) = d(M1 , π2 ) = = ,
n̄ n̄
deci Figura 19
|α1 − α2 |
d(π1 , π2 ) = . (5.3)
n̄
Trecând la coordonate carteziene, rezultă
|d1 − d2 |
d(π1 , π2 ) = √ . (5.4)
a2 + b 2 + c2
C. Distanţa de la un punct la o dreaptă

Fie dreapta (Δ) : r̄ × ū = w̄, w̄ ⊥ ū
şi punctul M0 (r̄0 ) exterior dreptei. Fie M0
proiecţia ortogonală a lui M0 pe dreaptă (fi-
gura 20). Distanţa dintre M0 şi dreaptă, no-
tată d(M0 , Δ), este chiar distanţa dintre punct
şi proiecţia sa ortogonală pe dreaptă, deci Figura 20
d(M0 , Δ) = M0 M0 .
Practic, M0 M0 se calculează ca ı̂nălţimea paralelogramului determinat de vectorul
director al dreptei şi de vectorul M1 M0 , unde M1 (r̄1 ) este un punct de pe dreaptă, deci
r̄1 × ū = w̄. Avem
M1 M0 × ū (r̄0 − r̄1 ) × ū
M0 M0 = = . (5.5)
ū ū
Ţinând cont că M1 ∈ (Δ), rezultă
r̄0 × ū − w̄
d(M0 , Δ) = . (5.6)
ū
x − x1 y − y1 z − z1
Dacă dreapta este dată sub forma canonică (Δ) : = = şi
m n
M0 (x0 , y0 , z0 ), atunci
((x0 − x1 )ı̄ + (y0 − y1 )j̄ + (z0 − z1 )k̄) × (ı̄ + mj̄ + nk̄)
d(M0 , Δ) = √ . (5.7)
2 + m2 + n 2
24 Capitolul 2
Distanţa de la un punct la o dreaptă se mai poate calcula determinând efectiv coordo-

natele punctului M0 . Pentru aceasta, se construieşte planul (π) perpendicular pe dreaptă,
care trece prin punctul M0 , (π) : (x − x0 ) + m(y − y0 ) + n(z − z0 ) = 0. Intersectând dreapta
cu planul, se obţin coordonatele (x0 , y0 , z0 ) ale lui M0 , deci

d(M0 , Δ) = d(M0 , M0 ) = (x0 − x0 )2 + (y0 − y0 )2 + (z0 − z0 )2 .
Această tehnică este utilă şi ı̂n determinarea simetricului M0 , al lui M0 faţă de dreaptă,
ţinând cont că M0 este mijlocul lui M0 M0 .
D. Distanţa dintre două drepte paralele

Problema se rezolvă calculând distanţa de la un punct al unei drepte la cealaltă dreaptă.
Figura 21
Fie dreptele (Δ1 ) : r̄ × ū = w̄1 , cu w̄1 ⊥ ū, (Δ2 ) : r̄ × ū = w̄2 , cu w̄2 ⊥ ū (figura 21) şi
r̄1 × ū − w̄2
punctul M1 (r̄1 ) ∈ (Δ1 ), r̄1 × ū = w̄1 . Avem d(Δ1 , Δ2 ) = d(M1 , Δ2 ) = , deci
ū
w̄1 − w̄2
d(Δ1 , Δ2 ) = . (5.8)
ū
E. Distanţa dintre două drepte oarecare

Fie două drepte (Δ1 ) : r̄ × ū1 = w̄1 , cu
w̄1 ⊥ ū1 , (Δ2 ) : r̄ × ū2 = w̄2 , cu w̄2 ⊥ ū2 şi (Δ)
perpendiculara lor comună (figura 22). Dacă
A = (Δ)∩(Δ1 ) şi B = (Δ)∩(Δ2 ), atunci distanţa
dintre cele două drepte reprezintă lungimea per-
pendicularei comune, cuprinsă ı̂ntre cele două
drepte, d(Δ1 , Δ2 ) = AB. Figura 22
Această distanţă se determină astfel: se construieşte un plan (π), care conţine dreapta
(Δ1 ) şi este paralel cu dreapta (Δ2 ). Atunci d(Δ1 , Δ2 ) = d(M2 , π), unde M2 este un punct
de pe dreapta (Δ2 ). Vectorul normal la planul (π) este ū1 × ū2 . Planul (π) conţine ı̂n
1
particular un punct M1 (r̄1 ) de pe dreapta (Δ1 ), cu r̄1 = 2 (ū1 × w̄1 ), deci planul are
ū1
ecuaţia (π) : r̄(ū1 × ū2 ) + w̄1 ū2 = 0, deci
|w̄1 ū2 + w̄2 ū1 |
d(Δ1 , Δ2 ) = . (5.9)
ū1 × ū2
Se observă că distanţa dintre două drepte reprezintă chiar ı̂nălţimea paralelipipedului
construit pe vectorii M1 M2 , ū1 şi ū2 . Ţinând cont de interpretarea geometrică a produsului
mixt, rezultă
|(M1 M2 , ū1 , ū2 )|

d(Δ1 , Δ2 ) = . (5.10)
ū1 × ū2
În cazul ı̂n care dreptele sunt date prin ecuaţiile canonice, se aplică expresiile analitice
ale produsului mixt şi produsului vectorial.
Perpendiculara comună a două drepte oarecare reprezintă dreapta care se sprijină pe
două drepte date, fiind simultan perpendiculară pe ele.
Practic, perpendiculara comună se obţine ca intersecţia a două plane, fiecare conţinând
câte una dintre drepte şi direcţia perpendicularei comune.
Fie dreptele (Δ1 ) : r̄ × ū1 = w̄1 , w̄1 ⊥ ū1 şi
(Δ2 ) : r̄ × ū2 = w̄2 , w̄2 ⊥ ū2 (figura 23). Direcţia
perpendicularei comune (Δ) este dată de vectorul
ū = ū1 × ū2 .
Planul (π1 ) este determinat de un punct
M1 (r̄1 ) ∈ (Δ1 ) şi de vectorii din plan ū1 şi ū, deci are
ecuaţia vectorială (π1 ) : (r̄ − r̄1 , ū1 , ū) = 0. Analog
se obţine ecuaţia planului (π2 ), deci ecuaţiile per-
pendicularei comune sunt:

(r̄ − r̄1 , ū1 , ū1 × ū2 ) = 0 Figura 23
(Δ) : (5.11)
(r̄ − r̄2 , ū2 , ū1 × ū2 ) = 0.
În cazul ı̂n care dreptele sunt date prin ecuaţiile lor canonice, ecuaţiile planelor care
determină perpendiculara comună sunt

x − xi y − yi z − zi

(πi ) : i mi ni = 0, i = 1, 2,
m n
unde ū = ū1 × ū2 = ı̄ + mj̄ + nk̄.
Orice dreaptă din spaţiu de direcţie ū = ū1 × ū2 este o perpendiculară comună a
dreptelor (Δ1 ) şi (Δ2 ).
Exemplu. Să determinăm perpendiculara comună a celor două drepte
(Δ1 ) : r̄ × (2ı̄ + j̄ − k̄) = −2ı̄ + 13j̄ + 7k̄ şi (Δ2 ) : r̄ × (ı̄ − j̄ − k̄) = −ı̄ − 2j̄ + k̄,
precum şi distanţa dintre ele.

Avem ū1 = 2ı̄ + j̄ − k̄, ū2 = ı̄ − j̄ − k̄, deci ū = ū1 × ū2 = −2ı̄ + j̄ − 3k̄. De asemenea,
1 10 8 14
w̄1 = −2ı̄ + 13j̄ + 7k̄ şi w̄2 = −ı̄ − 2j̄ + k̄, deci r̄1 = 2 (ū1 × w̄1 ) = ı̄ + j̄ + k̄ şi
ū1 3 3 3
1
r̄2 = 2 (ū2 × w̄2 ) = −ı̄ − k̄. Aplicând (5.11) se obţine
ū2

r̄(−2ı̄ + 8j̄ + 4k̄) = −2
(Δ) :
r̄(4ı̄ + 5j̄ − k̄) = −3.
Distanţa dintre cele două drepte se calculează după formula (5.9):
|w̄1 ū2 + w̄2 ū1 | |(−2 − 13 − 7) + (−2 − 2 − 1)| 27
d(Δ1 , Δ2 ) = = √ =√ .
ū1 × ū2 4+1+9 14
26 Capitolul 2
6 Probleme
1. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (2, 3, −1) şi este paralel cu
planul (π) : x − 3y + z + 2 = 0.
Soluţie. Fie (τ ) planul căutat.
metoda i. Din condiţia (τ ) (π), rezultă n̄τ = n̄π = ı̄ − 3j̄ + k̄. Ecuaţia vectorială a
lui (τ ) va fi r̄(ı̄ − 3j̄ + k̄) = (2ı̄ + 3j̄ − k̄)(ı̄ − 3j̄ + k̄), adică (τ ) : r̄(ı̄ − 3j̄ + k̄) = −8, iar cea
scalară va fi 1(x − 2) − 3(y − 3) + 1(z + 1) = 0, adică (τ ) : x − 3y + z + 8 = 0.
metoda a ii-a. Folosind fasciculul de plane paralele, rezultă că ecuaţia lui (τ ) va
fi de forma x − 3y + z + λ = 0, unde λ se determină din condiţia M0 ∈ (τ ). Avem
1.2 − 3.3 + 1(−1) + λ = 0, de unde λ = 8, deci (τ ) : x − 3y + z + 8 = 0.
2. Să se determine locul geometric al punctelor din spaţiu egal depărtate de A(1, 3, 0)
şi B(3, −1, −4).
Soluţie. metoda i. Fie M punctul curent al locului geometric căutat. Avem M A2 =
M B , deci (x − 1)2 + (y − 3)2 + z 2 = (x − 3)2 + (y + 1)2 + (z + 4)2 , de unde x − 2y − 2z − 4 = 0.
2
Ecuaţia reprezintă un plan perpendicular pe AB şi care trece prin mijlocul segmentului AB,
deci este planul mediator al segmentului AB.
metoda a ii-a. Dacă se arată pe cale sintetică faptul că locul geometric căutat este
planul mediator al segmentului AB, atunci el se poate determina cunoscând un punct prin
care trece, anume M0 , mijlocul lui AB, M0 (2, 1, −2), şi un vector normal, anume AB =
2ı̄ − 4j̄ − 4k̄.
Rezultă că planul căutat va avea ecuaţia vectorială
(π) : [r̄ − (2ı̄ + j̄ − 2k̄)](ı̄ − 2j̄ − 2k̄) = 0,
echivalentă cu r̄(ı̄ − 2j̄ − 2k̄) = 4 sau ecuaţia scalară (π) : x − 2y − 2z − 4 = 0.
3. Să se scrie ecuaţia planului (π) care trece prin punctul M0 (r̄0 = ı̄ + 3k̄) şi este
perpendicular pe planele (π1 ) : r̄(ı̄ + j̄ + k̄) = 2, (π2 ) : r̄(j̄ + 2k̄) = −2.
Soluţie.
metoda i. (π) ⊥ (π1 ), (π) ⊥ (π2 ) ⇒ n̄ ⊥ n̄1 , n̄ ⊥ n̄2 ⇒ n̄ = n̄1 × n̄2 . Avem
ı̄ j̄ k̄

n̄1 × n̄2 = 1 1 1 = ı̄ − 2j̄ + k̄. Deci, vectorial,
0 1 2
(π) : r̄(ı̄ − 2j̄ + k̄) = (ı̄ + 3k̄)(ı̄ − 2j̄ + k̄),
adică (π) : r̄(ı̄ − 2j̄ + k̄) = 4 sau, scalar, (π) : x − 2y + z − 4 = 0.
4. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (0, −1, 2) şi conţine dreapta:
⎧
x−1 y+1 z ⎨x = 3−t
a) (Δ1 ) : = = ; b) (Δ2 ) : y = −2 t ∈ R;
2 3 1 ⎩
z = 1 + t,

x−y+z =0
c) (Δ3 ) :
2x − z − 1 = 0.
Soluţie. a) Dreapta (Δ1 ) pune ı̂n evidenţă punctul M1 (1, −1, 0) şi vectorul director
ū1 = 2ı̄ + 3j̄ + k̄. Planul
(π1 ) conţine punctul M0 şi vectorii M0 M1 = ı̄ − 2k̄ şi ū1 , deci
x y + 1 z − 2

(π1 ) : 1 0 −2 = 0 ⇔ (π1 ) : 6x − 5y + 3z − 11 = 0.
2 3 1
b) Dreapta (Δ2 ) pune ı̂n evidenţă punctul M2 (3, −2, 1) şi vectorul director ū2 = −ı̄ + k̄.
Se procedează analog şi se obţine (π2 ) : x + 2y − 3z + 8 = 0.
c) metoda i. Vectorul director al lui (Δ3 ) este

ı̄ j̄ k̄

ū3 = n̄1 × n̄2 = 1 −1 1 = ı̄ + 3j̄ + 2k̄.
2 0 −1

x − y = −z
Un punct de pe (Δ3 ) se obţine rezolvând sistemul simplu nedeterminat cu
2x = z + 1,
z + 1 3z + 1
soluţia , ,z .
2 2
Luând ı̂n particular z = 1, se obţine punctul M3 (1, 2, 1). Ecuaţia planului căutat este
(π3 ) : 3x − y − 1 = 0.
metoda a ii-a. Fie fasciculul de plane ce trece prin dreapta (Δ3 ), (πλ ) : (x − y + z) +
λ(2x − z − 1) = 0. Parametrul λ se determină din condiţia M0 ∈ (π). Rezultă λ = 1, deci
planul căutat este (π) : 3x − y − 1 = 0.
5. Să se afle λ ∈ R astfel ı̂ncât punctele A(1, 1, −1), B(3, 0, 0), C(1, 2, 0), D(5, λ+1, −2)
să fie coplanare şi să se scrie ecuaţia planului determinat de ele.
Soluţie. metoda i. Condiţia de coplanaritate a celor patru puncte este

xA yA zA 1 1 1 −1 1

xB yB zB 1 3 0 0 1

xC yC zC 1 = 0 ⇔ 1 2 0 1
= 0,

xD yD zD 1 5 λ + 1 −2 1
din care rezultă λ = −5. Ecuaţia planului determinat de ele este

x y z 1 x y z 1

xA yA zA 1 1 1 −1 1
(ABC) : = 0 ⇔ = 0,
xB yB zB 1 3 0 0 1
xC yC zC 1 1 2 0 1
adică (ABC) : x + y − z − 3 = 0.
metoda a ii-a. Se scrie ecuaţia planului (ABC) şi se pune condiţia ca D ∈ (ABC),
adică 5 + (λ + 1) − (−2) − 3 = 0, deci λ = −5.
6. Să se scrie ecuaţia planului care taie pe axele de coordonate segmente egale şi trece
prin punctul M0 (2, −1, 3).
x y z
Soluţie. Se utilizează ecuaţia planului prin tăieturi (π) : + + − 1 = 0. Tăieturile
a b c
fiind egale, a = b = c, rezultă (π) : x + y + z − a = 0.
Condiţia M0 ∈ (π) implică 2 − 1 + 3 − a = 0, adică a = 4, deci (π) : x + y + z − 4 = 0.
28 Capitolul 2
7. Să se scrie ecuaţiile planelor care sunt paralele cu planul

(π) : 2x − y + 2z − 1 = 0,
la o distanţă de 4 unităţi de el.
2x − y + 2z 1
Soluţie. metoda i. Ecuaţia normalizată a planului este (π) : − = 0. Dacă
3 3
1 13
(π1 ) şi (π2 ) sunt planele căutate, atunci d(0, π1 ) = d(0, π) + 4 = + 4 = şi d(0, π2 ) =
3 3
1 11
d(0, π) − 4 = − 4 = − , deci (π1 ) : 2x − y + 2z − 13 = 0, iar (π2 ) : 2x − y + 2z + 11 = 0.
3 3
metoda a ii-a. Fie fasciculul de plane paralele cu planul (π), (πλ ) : 2x − y + 2z + λ = 0.
|λ + 1|
Condiţia d(πλ , π) = 4, echivalentă cu = 4, implică λ1 = −13 şi λ2 = 11. Deci planele
3
căutate sunt (π1 ) : 2x − y + 2z − 13 = 0 şi (π2 ) : 2x − y + 2z + 11 = 0.
8. Să se determine poziţiile relative ale planelor:
a) (π1 ) : r̄(2ı̄ − j̄ + k̄) = 1; (π2 ) : r̄(ı̄ − 3k̄) = 2;
b) (π1 ) : r̄(2ı̄ + 4j̄ − 2k̄) = 2; (π2 ) : r̄(3ı̄ + 6j̄ − 3k̄) = −1;
c) (π1 ) : r̄(2ı̄ + 4j̄ − 2k̄) = 2; (π2 ) : r̄(3ı̄ + 6j̄ − 3k̄) = 3.
Soluţie. a) n̄1 × n̄2 = 3ı̄ + 7j̄ + k̄ = 0̄, deci (π1 ) ∩ (π2 ) = (Δ).
3 3
b) n̄1 = n̄2 , α1 = α2 , deci (π1 ) (π2 ).
2 2
3 3
c) n̄1 = n̄2 , α1 = α2 , deci (π1 ) ≡ (π2 ).
2 2
9. Să se afle valoarea parametrului real α astfel ı̂ncât planele (π1 ) : 3x − z − 1 = 0,
(π2 ) : x + y + z = 0, (π3 ) : x − 2y − 3z + ∞ = 0 să se intersecteze după o dreaptă.
Soluţie. Condiţia este ca sistemul liniar neomogen asociat să admită o simplă infinitate
de soluţii. Se observă că rangul său este 2 (Δ = 0).
3 0 1
3 0
Fie Δp =
şi Δc = 1 1 0 = −3α−3. Condiţia de compatibilitate Δc = 0
1 1 1 −2 −α
implică α = −1.
10. Fie planul (π) : x+2y−2z−3 = 0 şi punctul A(2, −1, 3).
Să se determine:
a) distanţa de la punctul A la planul (π);
b) simetricul punctului A faţă de planul (π);
c) simetricul planului (π) faţă de punctul A.
Soluţie. a) metoda i. Se aplică formula (5.2): d(A, π) =
|2 − 2 − 6 − 3| 9
√ = = 3.
1+4+4 3
metoda a ii-a. Se determină⎧ dreapta (Δ), perpendiculară
⎨x = 2 + t
pe (π), care trece prin A, (Δ) : y = −1+2t (figura 24).
⎩
z = 3 − 2t
Figura 24
Se intersectează (Δ) cu (π), obţinându-se A0 , proiecţia ortogonală a lui A pe (π).

(Δ) ∩ (π) : (2 + t) + 2(−1 + 2t) − 2(3 − 2t) − 3 = 0 ⇒ t = 1.
Înlocuind valoarea lui t ı̂n ecuaţiile parametrice ale√lui (Δ), se obţin coordonatele car-
teziene ale lui A0 (3, 1, 1). Atunci d(A, π) = d(A, A0 ) = 1 + 4 + 4 = 3.
b) Simetricul lui A faţă de (π) este punctul A . Deoarece A0 este situat la mijlocul
segmentului AA , ı̂ntre coordonatele celor trei puncte au loc relaţiile:
xA + xA y A + y A z A + z A
xA0 = , y A0 = şi zA0 = .
2 2 2
Deoarece coordonatele lui A şi A0 sunt cunoscute, se pot determina coordonatele lui
A . Avem A (4, 3, −1).
c) Simetricul lui (π) faţă de A este planul (τ ), paralel cu (π), deci are ecuaţia de forma
(τ ) : x + 2y − 2z + λ = 0.
Planul (τ ) trece prin punctul A , simetricul lui A0 faţă de A, deci procedând ca la
punctul b) se obţine A (1, −3, 5).
Punând condiţia A ∈ (τ ), avem 1 − 6 − 10 + λ = 0, adică λ = 15, deci (τ ) : x + 2y −
2z + 15 = 0.
11. Fie planele (π1 ) : 2x + 2y − z − 1 = 0 şi (π2 ) : y − 2 = 0. Să se determine:
a) unghiul dintre cele două plane;
b) simetricul lui (π1 ) faţă de (π2 ).
Soluţie. a) Fie ϕ = ( π1 , π2 ) = (n̄
1 , n̄2 ), unde n̄1 = 2ı̄ + 2j̄ − k̄ şi n̄2 = j̄. Avem
n̄1 n̄2 2 2 2
cos ϕ = = = ⇒ ϕ = arccos .
n̄1 n̄2 3·1 3 3
b) Simetricul lui (π1 ) faţă de(π2 ) este planul (π3 ) care face parte din fasciculul de
π1 = 0
plane care trec prin dreapta (Δ) : deci (π3 ) : 2x + 2y − z − 1 + λ(y − 2) = 0 ⇔
π2 = 0;
2x + (2 + λ)y − z − (1 + 2λ) = 0.
Constanta λ se determină din condiţia ϕ = ψ, unde ψ( π2 , π3 ) = (n̄
2 , n̄3 ), deci cos ϕ =
2 λ+2
cos ψ. Se obţine ecuaţia = , cu soluţiile λ1 = 0, corespunzătoare planului
3 4 + (λ + 2)2 + 1
(π1 ) şi λ2 = −4, corespunzătoare planului (π3 ), deci (π3 ) : 2x − 2y − z + 7 = 0.
12. Fie planele (π1 ) : 2x−y+z−5 = 0 şi (π2 ) : 2x−y+z+1 = 0.
Să se determine:
a) distanţa dintre cele două plane;
b) simetricul lui (π1 ) faţă de (π2 ).
Soluţie. a) Cele două plane sunt paralele.
| − 5 − 1| 6 √
metoda i. Avem d(π1 , π2 ) = √ = √ = 6.
4+1+1 6
metoda a ii-a. Se alege un punct arbitrar A ∈ (π1 ), de
exemplu A(0, 0, 5) (figura 25). Atunci: d(π1 , π2 ) = d(A, π2 ) =
|0 − 0 + 5 + 1| 6 √
√ = √ = 6.
4+1+1 6 Figura 25
b) Simetricul lui (π1 ) faţă de (π2 ) este planul (π3 ), paralel cu cele două plane, deci
(π3 ) : 2x − y + z + λ = 0. Constanta λ se determină din condiţia d(π1 , π2 ) = d(π2 , π3 ),
30 Capitolul 2
deci 6 = |1 − λ|. Se obţin valorile: λ1 = −5, corespunzătoare planului (π1 ) şi λ2 = 7,

corespunzătoare planului (π3 ), deci (π3 ) : 2x − y + z + 7 = 0.
13. Să se scrie următoarele drepte ca intersecţie de plane:
x−1 y+3 z x+1 y−1 z−2
a) (Δ1 ) : = = ; b) (Δ2 ) : = = ;
2 −1 1 2 0 1
x−3 y+1 z−5
c) (Δ3 ) : = = .
1 0 0
⎧
⎪ x−1 y+3
⎨ =
2 −1 x + 2y + 5 = 0
Soluţie. a) (Δ1 ) : y+3 z ⇔ (Δ 1 ) :
⎪
⎩ = y + z + 3 = 0.
−1 1

x+1 z−2
= x − 2z + 5 = 0
b) (Δ2 ) : 2 1 ⇔ (Δ2 ) :
y − 1 = 0.
y−1=0
y+1=0
c) (Δ3 ) :
z − 5 = 0.
Figura 26
x−1 y z+3
14. Să se afle poziţiile relative ale dreptei (Δ0 ) : = = faţă de dreptele:
2 −1 3
x+1 y−2 z+1 x+1 y−2 z+3
a) (Δ1 ) : = = ; b) (Δ2 ) : = = ;
⎧ 2 1 0 ⎧2 1 0
⎨ x = −1 − 2t ⎨ x = 3 + 4t
c) (Δ3 ) : y=t d) (Δ4 ) : y = −1 + 2t
⎩ ⎩
z = −3; z = −3.
Soluţie. Ecuaţiile dreptelor pun ı̂n evidenţă vectorul director ūi şi câte un punct Mi ,
i = 0, 4, de pe fiecare dreaptă.
−2 2 2

a) (M0 M1 , ū0 , ū1 ) = 2 −1 0 = 8 = 0, deci (Δ0 ) şi (Δ1 ) sunt oarecare.
2 1 0
b) (M0 M2 , ū0 , ū2 ) = 0, deci (Δ0 ) şi (Δ2 ) sunt coplanare. Cum ū0 = ⎧λū2 , dreptele sunt
⎨ x + 2y − 1 = 0
concurente ı̂n punctul A, ale cărui coordonate se obţin rezolvând sistemul x − 2y + 5 = 0
⎩
z + 3 = 0;
3
deci A −2, , −3 .
2
c) ū0 = −ū3 , M0 (1, 0, −3) ∈ (Δ0 ) şi M0 ∈ (Δ3 ), deci (Δ0 ) (Δ3 ).
d) 2ū0 = ū4 , M0 (1, 0, −3) ∈ (Δ0 ) şi M0 ∈ (Δ4 ), deci (Δ0 ) ≡ (Δ4 ).
x−1 y+1 z+2
15. Fie dreapta (Δ) : = = şi punctul A(−6, 0, 1). Să se determine:
3 −4 0
a) distanţa de la punctul A la dreapta (Δ);
b) simetricul punctului A faţă de dreapta (Δ);
c) simetricul dreptei (Δ) faţă de punctul A.
Soluţie. a) metoda i. (figura 27) Se aplică formula (5.5), de unde: M0 (1, −1, −2) ∈ (Δ),
ū = 3ı̄ − 4j̄, deci M√0 A = −7ı̄ + j̄ + 3√
k̄ şi M0 A × ū √= 12ı̄ + 9j̄ + 25k̄, de unde obţi-
nem M0 A × ū √ = 144 + 81 + 625 = 850 şi ū = 9 + 16 + 0 = 5. Deci d(A, Δ) =
M0 A × ū 850 √
= = 34.
ū 5
Figura 27
Figura 28
metoda a ii-a. (figura 28) Se determină planul (π) perpendicular pe (Δ), care trece
prin A, (π) : 3(x+6)−4(y −0)+0(z −1) = 0, echivalent cu 3x−4y +18z = 0. Se intersectează
(Δ) cu (π), obţinându-se A0 , proiecţia ortogonală a lui A pe (Δ). Pentru aceasta, se trece
(Δ) la ecuaţiile parametrice:
⎧
⎨ x = 1 + 3t
(Δ) : y = −1 − 4t (Δ) ∩ (π) : 3(1 + 3t) − 4(−1 − 4t) + 18 = 0,
⎩
z = −2,
√ √
de unde t = −1; aşadar A0 (−2, 3, −2). Avem d(A, Δ) = d(A, A ) = 16 + 9 + 9 = 34.
b) Simetricul lui A faţă de (Δ) este punctul A . Procedând ca la problema 10, se obţine

A (2, 6, −5).
c) Simetrica lui (Δ) faţă de A este dreapta (Δ ), paralelă cu (Δ), deci avem ū = ū =
3ı̄−4j̄. Dreapta (Δ ) trece prin punctul A , simetricul lui A0 faţă de A, deci A (−10, −3, 4).
x + 10 y+3 z−4
Rezultă (Δ ) : = = .
3 −4 0
x−1 y z+2 x+2 y−2 z+1
16. Fie dreptele (Δ1 ) : = = şi (Δ2 ) : = = . Să se
1 −1 −1 1 −1 −1
determine:
a) distanţa dintre cele două drepte;
b) simetrica lui (Δ1 ) faţă de (Δ2 ).
Soluţie. a) Cele două drepte sunt paralele.
metoda i. Se alege un punct arbitrar M1 ∈ (Δ1 ), de exemplu M1 (1, 0, −2). Atunci
d(Δ1 , Δ2 ) = d(M1 , Δ2 ) (figura 29).
Avem M2 (−2, 2, −1) ∈√(Δ2 ), M2 M √1 = 3ı̄ − 2j̄ − k̄ şi ū = ı̄ − j̄ − k̄, de unde M2 M1 × ū =
ı̄ + 2j̄ − k̄, M2 M1 × ū = 6, ū = 3, deci
√
M2 M1 × ū 6 √
d(Δ1 , Δ2 ) = = √ = 2.
ū 3
32 Capitolul 2
Figura 29
metoda a ii-a. Se determină planul (π) perpendicular pe cele două drepte şi care
trece prin M1 , (π) : x − y −√
z − 3 = 0. Intersectând
√ (Δ2 ) cu (π), se obţine M0 (0, 0, −3), deci
d(Δ1 , Δ2 ) = d(M1 , M0 ) = 1 + 0 + 1 = 2.
b) Simetrica lui (Δ1 ) faţă de (Δ2 ) este dreapta (Δ3 ), paralelă cu cele două drepte date
şi care trece prin punctul M3 , simetricul lui M1 faţă de M0 , deci M3 (−1, 0, −4).
x+1 y z+4
Rezultă că (Δ3 ) : = = .
1 −1 −1
x y+1 z−1 x−1 y−3 z−1

17. Fie dreptele (Δ1 ) : = = şi (Δ2 ) : = = . Să se de-
2 −3 1 2 −1 0
termine:
a) unghiul dintre cele două drepte;
b) distanţa dintre cele două drepte;
c) ecuaţiile perpendicularei comune.
Soluţie. a) Fie ϕ = (Δ
1 , Δ2 ) = (ū 1 , ū2 ), unde ū1 = 2ı̄ − 3j̄ + k̄ şi ū2 = 2ı̄ − j̄. Avem
ū1 ū2 4+3 7 7
cos ϕ = = √ √ = ⇒ ϕ = arccos √ .
ū1 ū2 4+9+1 4+1+0 70 70
b) Se studiază poziţia relativă a celor două drepte:

1 4 0

(M1 M2 , ū1 , ū2 ) = 2 −3 1 = 9 = 0,
2 −1 0
deci dreptele sunt oarecare ı̂n spaţiu. Se aplică formula (5.10), ı̂n care M1 (0, −1, 1) şi
|(M1 M2 , ū1 , ū2 )| 9 9
M2 (1, 3, 1): d(Δ1 , Δ2 ) = = √ = √ .
ū1 × ū2 1 + 4 + 16 21
c) Conform formulei (5.11), perpendiculara comună a celor două drepte are direcţia
ū = ū1 × ū2 = ı̄ + 2j̄ + 4k̄; se obţine ca o intersecţie de plane:

x y +1 z −1

(π1 ) : 2 −3 1 = 0 ⇔ 2x + y − z + 2 = 0;
1 2 4

x−1 y −3 z −1

(π2 ) : 2 −1 0 = 0 ⇔ 4x + 8y − 5z − 23 = 0,
1 2 4

2x + y − z + 2 = 0
deci perpendiculara comună are ecuaţiile (Δ) :
4x + 8y − 5z − 23 = 0.
x+1 y−2 z
18. Fie planul (π) : x − 2y + z − 1 = 0 şi dreapta (Δ1 ) : = = . Să se
1 0 −3
determine:
a) unghiul dintre dreaptă şi plan;
b) simetria dreptei faţă de plan;
c) proiecţia ortogonală a dreptei pe plan; √
d) punctele de pe dreaptă situate la distanţa de 6 unităţi faţă de plan.
π
Soluţie. a) Fie ϕ = (Δ 1 , π) = − (ū1 , n̄), unde ū1 = ı̄ − 3k̄ şi n̄ = ı̄ − 2j̄ + k̄.
2
ū1 n̄ 1−3 −2 1
Avem sin ϕ = = √ √ = √ √ = − √ , de unde obţinem ϕ =
ū1 n̄ 1+9 1+4+1 10 6 15
1
arcsin − √ .
15
b) Deoarece dreapta intersectează planul (ū1 n̄ =
0), simetrica ei faţă de plan este dreapta (Δ2 ), determi-
nată de A, punctul de intersecţie dintre dreapta (Δ1 )
şi planul (π) şi de M2 , simetricul lui M1 faţă de (π),
unde M1 (−1, 2, 0) (figura 30).
Avem A = (Δ1 ) ∩ (π), deci A(−4, 2, 9). Pentru a
determina M2 se determină mai ı̂ntâi⎧M0 ∈ (Δ3 ), unde
⎨ x = −1 + t
(Δ3 ) ⊥ (π), (Δ3 ) M1 , deci (Δ3 ) : y = 2 − 2t
⎩
z = t. Figura 30
Rezultă M0 (0, 0, 1), iar M2 (1, −2, 2).
x−1 y+2 z−2
Deci (Δ3 ), determinată de A şi M2 , are ecuaţiile (Δ3 ) : = = .
5 −4 −7
π=0
c) Proiecţia ortogonală a lui (Δ1 ) pe (π) este dreapta (Δ ) : unde (τ ) ⊥ (π),
τ = 0,
(τ ) ⊃ (Δ1 ), deci (τ ) conţine vectorii n̄ şi ū1 şi trece prin punctul M1 . Avem

x + 1 y − 2 z

(τ ) : 1 −2 1 = 0 ⇔ 3x + 2y + z − 1 = 0,
1 0 −3
34 Capitolul 2

x − 2y + z − 1 = 0
deci (Δ ) :
3x + 2y + z − 1 = 0.
Ţinând cont de subpunctul b), dreapta (Δ ) se putea obţine, ı̂n acest caz, ca dreapta
x y z−1
determinată de punctele A şi M0 , (Δ ) : = = .
4 −2 −8
α+1 β−2 γ γ = −3α − 3
d) Fie M (α, β, γ) ∈ (Δ1 ) ⇒ = = ⇔
1 0 −3 √ β = 2.
Condiţia de distanţă până la plan este d(M, π) = 6, echivalentă cu
|α − 2β + γ − 1| √
√ = 6 ⇒ |α − 2β + γ − 1| = 6.
6
Rezolvând sistemul format din cele trei ecuaţii, se obţin soluţiile (−1, 2, 0) şi (−7, 2, 18),
√ coordonatele a două puncte de pe (Δ2 ) situate de o parte şi de alta a lui (π),
care reprezintă
la distanţa 6.
19. Aceeaşi problemă ca mai sus ı̂n cazul ı̂n care:
x−2 y−1 z+1
a) (Δ) : = = ; (π) : 2x − y + z = 0;
3 0 −2
x+1 y−3 z−1
b) (Δ) : = = ; (π) : x − y − z − 4 = 0;
1 2 −1
x y−1 z
c) (Δ) : = = ; (π) : 2x + y − 1 = 0.
2 1 0

1
Soluţie. a) ū n̄ = 4 = 0, deci (Δ) ∩ (π) = {M0 }, unde M0 , 1, 0 .
2
b) ū n̄ = 0, M0 (−1, 3, 1) ∈ (Δ) şi M0 ∈ (π), deci (Δ) (π).
c) ū n̄ = 0, M0 (0, 1, 0) ∈ (Δ) şi M0 ∈ (π), deci (Δ) ≡ (π).
Capitolul 3
Conice
1 Ecuaţia generală. Ecuaţia canonică

Fie E2 mulţimea punctelor din plan raportată la un reper cartezian {O; ı̄, j̄}. În acest
mod, planul E2 se identifică cu R2 şi, ı̂n consecinţă, putem descrie figurile geometrice şi
regiunile din plan cu ajutorul ecuaţiilor şi inecuaţiilor algebrice.
Fie funcţia polinom de gradul II ı̂n x şi y,
g : R2 → R, g(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 ,
cu a211 + a212 + a222 > 0, adică nu toţi coeficienţii termenilor de gradul II pot fi simultan nuli.
Definiţia 1.1 Mulţimea Γ = {M (x, y) | g(x, y) = 0, (x, y) ∈ R2 } se numeşte conică

sau curbă algebrică de ordinul al doilea.
În aplicaţii, convenim să identificăm o conică cu ecuaţia sa. Prin urmare, vom nota o
conică prin (Γ) : g(x, y) = 0. Aceasta se numeşte ecuaţia generală a conicei.
Observaţie. În ecuaţia generală a unei conice intervin 6 coeficienţi, numiţi parametri
neesenţiali, dar numai cinci sunt esenţiali. Într-adevăr, cel puţin unul dintre coeficienţii a11 ,
a12 , a22 este nenul; ı̂mpărţind ecuaţia la unul dintre coeficienţii nenuli, rezultă 5 coeficienţi
independenţi. Prin urmare, putem determina o conică cu ajutorul a 5 condiţii geometrice
simple (de exemplu, conica să treacă prin 5 puncte distincte din plan).
Se demonstrează că orice conică este congruentă cu una dintre următoarele mulţimi:
Cerc Elipsă Hiperbolă
x2 y2 x2 y2
(C) : x2 + y 2 = r2 , (E) : + − 1 = 0, (H) : − − 1 = 0,
a2 b2 a2 b2
r>0 a > 0, b > 0 a > 0, b > 0
35
36 Capitolul 3
Parabolă Două drepte concurente Două drepte paralele
x2 y2
(P ) : y 2 = 2px, p = 0 (Γ) : − =0 (Γ) : x2 − a2 = 0
a2 b2
Două drepte confundate Un punct
Mulţimea vidă
∅
2
x y2
(Γ) : 2 + 2 + 1 = 0
a b
sau (Γ) : x2 + a2 = 0
x2 y2
(Γ) : x2 = 0 (Γ) : 2
+ 2 =0
a b
Cercul poate fi privit ca o elipsă particulară de semiaxe egale, prin urmare nu ı̂l vom
mai evidenţia separat.
Ecuaţiile de mai sus se numesc ecuaţii canonice sau ecuaţii reduse ale conicelor şi sunt
cele mai simple ecuaţii care pot descrie o conică. Această formă redusă se obţine trecând
de la reperul iniţial {O; ı̄, j̄} la un reper adecvat, pozitiv orientat, numit reper canonic sau
reper natural. Trecerea se face aplicând transformări de axe: rotaţii şi/sau translaţii.
Să reamintim, de la liceu, modul ı̂n care se obţin, ca locuri geometrice, câteva dintre
conice.
Cercul reprezintă locul geometric al punctelor

din plan egal depărtate de un punct fix, numit centru.
Dacă C(a, b) este centrul cercului, r > 0 este
raza sa, iar M (x, y) este punctul curent pe cerc
(figura 1), atunci locul geometric este descris de
ecuaţia d(C, M ) = r ⇔ (x − a)2 + (y − b)2 = r2 .
Figura 1
Aceasta se numeşte ecuaţia cercului ı̂n pătrate strânse (ea pune ı̂n evidenţă centrul
cercului şi raza sa) şi poate fi adusă la forma x2 +y 2 −2ax−2by +p = 0, unde p = a2 +b2 −r2 ,
numită ecuaţia normală a cercului.
Ecuaţia generală a cercului este a11 x2 + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 = 0.
Conice 37
Elipsa reprezintă locul geometric al

punctelor din plan pentru care suma
distanţelor la două puncte fixe, numite
focare, este constantă.
Dacă F (c, 0) şi F (−c, 0) sunt foca-
rele elipsei, a şi b sunt semiaxele sale,
b2 = a2 − c2 , cu a > c, iar M (x, y)
este punctul curent pe elipsă (figura 2),
atunci locul geometric este descris de
ecuaţia infieze
x2 y2
M F + M F = 2a ⇔ 2
+ 2 − 1 = 0. Figura 2
a b
Elipsa are centru de simetrie (originea), două axe de simetrie (dreapta (F F ) şi media-
toarea sa, dreapta (BB )) şi patru vârfuri (A, A , B, B ).
Hiperbola reprezintă locul geometric al

punctelor din plan pentru care diferenţa,
ı̂n valoare absolută, a distanţelor la două
puncte fixe, numite focare, este constantă.
Dacă F (c, 0) şi F (−c, 0) sunt focarele
hiperbolei, a şi b sunt semiaxele sale, b2 =
c2 − a2 , cu c > a, iar M (x, y) este punctul
curent pe hiperbolă, atunci locul geometric
este descris de ecuaţia |M F − M F | = 2a ⇔
x2 y2
− − 1 = 0.
a2 b2 Figura 3
Hiperbola are aceleaşi simetrii ca şi elipsa, dar are numai două vârfuri, A şi A .
x2 y2
Ecuaţia − + 1 = 0 descrie hiperbola conjugată, de vârfuri B şi B .
a2 b2
Parabola reprezintă locul geometric al punctelor din

plan egal depărtate de un punct fix (numit focar) şi de o
dreaptă fixă (numită
p directoare).
Dacă F , 0 este focarul parabolei (figura 4),
2
p
(Δ) : x = − este directoarea sa, iar M (x, y) este punc-
2
tul curent pe parabolă, atunci locul geometric este descris
de ecuaţia d(M, Δ) = M F ⇔ y 2 = 2px, unde p reprezintă
parametrul parabolei.
Figura 4
Parabola nu are centru de simetrie, are o singură axă de simetrie (dreapta (OF )) şi un
vârf (originea). Ramurile sale sunt la dreapta sau la stânga, după cum p > 0 şi, respectiv,
p < 0.
38 Capitolul 3
2 Invarianţi metrici
Faţă de transformările de axe menţionate, ecuaţia conicei prezintă trei mărimi, definite
de coeficienţii săi, a căror valoarea nu se schimbă prin trecerea de la un reper la altul.
Acestea se numesc invarianţi metrici şi sunt:

.
a11 a12 .. a10 a11 a12
.
Δ = a12 a22 .. a20 ; δ = ; I = a11 + a12 .
.a. . . . . a
...... a12 a22
10 20 a00
Dacă Δ = 0, atunci conica se numeşte nedegenerată (elipsa, hiperbola, parabola), iar
dacă Δ = 0, atunci conica se numeşte degenerată (restul conicelor).
Teorema 2.1 Fiind dată conica Γ : g(x, y) = 0, punctul M0 (x0 , y0 ) este centru de sime-
trie al conicei dacă şi numai dacă (x0 , y0 ) este un punct critic al funcţiei g(x, y).
Demonstraţie (figura 5). Dacă efectuăm translaţia ı̂n punctul M0 , de ecuaţii

x = x + x0
atunci ecuaţia conicei devine
y = y + y0 ,
(Γ) : a11 x2 + 2a12 x y + a22 y 2 + gx0 · x + gy0 · y + g(x0 , y0 ) = 0,
∂g ∂g
unde gx0 = (x0 , y0 ) şi gy0 = (x0 , y0 ).
∂x ∂y
Originea reperului translatat, punctul M0 (x0 , y0 ),
este centrul de simetrie al conicei (Γ) dacă şi numai
dacă odată cu un punct arbitrar (x , y ) ∈ (Γ), conica
conţine şi punctul (−x , −y ), adică dacă
a11 x2 + 2a12 x y + a22 y 2 − gx0 · x

− gy0 · y + g(x0 , y0 ) = 0.
Figura 5

Scăzând
cele două ecuaţii, obţinem g x 0 ·x +g y 0 ·y = 0, prin urmare M0 (x0 , y0 ) satisface
gx0 = 0
condiţiile deci M0 este un punct critic al lui g(x, y).
gy0 = 0,
Concluzie. Un punct critic al funcţiei g(x, y) este descris de sistemul:
⎧ ∂g
⎪
⎨ =0
∂x a11 x + a12 y + a10 = 0
∂g ⇒
⎪
⎩ a12 x + a22 y + a20 = 0.
=0
∂y

a a12
Dacă δ = 11 = 0, atunci sistemul liniar are soluţie unică, care reprezintă chiar
a12 a22
coordonatele centrului de simetrie al conicei. Este cazul elipsei, hiperbolei, perechilor de
drepte concurente sau al unui punct.
Conice 39
Conicele pentru care δ > 0 (elipsa, mulţimea vidă) se numesc conice de gen eliptic, iar
cele pentru care δ < 0 (hiperbola, perechea de drepte concurente) se numesc conice de gen
hiperbolic.
Dacă δ = 0 şi Δ = 0, atunci funcţia g(x, y) nu admite punct critic, deci nu are centru.
Este cazul parabolei.
Dacă δ = 0 şi Δ = 0, atunci funcţia g(x, y) admite o infinitate de puncte critice coliniare,
deci are o dreaptă de centre. Conicele corespunzătoare sunt perechi de drepte paralele sau
confundate şi mulţimea vidă.
Conicele pentru care δ = 0 se numesc conice de gen parabolic.
Putem rezuma aceste situaţii ı̂n tabelul 1.
Tabelul 1
Condiţii Conica
IΔ < 0 elipsă sau cerc (a = b)
δ>0
IΔ > 0 ∅
Δ = 0 δ=0 parabolă
I= 0 hiperbolă oarecare
δ<0
I =0 hiperbolă echilateră (a = b)
δ>0 un punct (centrul de simetrie al conicei)
Δ=0 δ=0 două drepte paralele sau confundate, Φ
I= 0 două drepte concurente ı̂n centrul conicei
δ<0
I =0 două drepte perpendiculare
3 Reducerea conicelor la forma canonică

Cazul A. a12 = 0 (ı̂n ecuaţia conicei nu există termen ı̂n xy)
În acest caz, se efectuează numai o translaţie. Translaţia este precizată de noua origine
a axelor.
Cazul A1 . δ = 0 (conice cu centru)
În acest caz, translaţia se efectuează ı̂n centrul de simetrie al conicei C(x0 , y0 ). După
⎧ ∂g
⎪
⎨ =0
∂x
cum am văzut, acesta se determină din sistemul
⎩ ∂g = 0.
⎪
∂y
În urma efectuării translaţiei, din ecuaţia conicei dispar termenii de gradul ı̂ntâi. Se
Δ Δ
obţine ecuaţia canonică de forma (Γ) : a11 x2 + a22 y 2 + = 0, unde = g(x0 , y0 ).
δ δ
Exemplul 3.1 Fie conica (Γ) : 4x2 − 9y 2 − 8x + 36y + 4 = 0. Să determinăm:
a) natura şi genul său; b) forma canonică; c) reprezentarea sa.

.
4 0 ... −4 4
0
a) Δ = 0 −9 .. 18 = −16 · 99 = 0 (conică nedegenerată); δ = = −36 < 0
. . . . . . . . . . . 0 −9
−4 18 4
(conică de gen hiperbolic). Prin urmare, conica dată este o hiperbolă.
40 Capitolul 3
b) Deoarece a12 = 0, este suficient să efectuăm o translaţie ı̂n centrul hiperbolei.
Centrul de simetrie se determină din sistemul
⎧ ∂g
⎪
⎨ =0
∂x 8x − 8 = 0
∂g ⇔ ⇒ C(1, 2).
⎪
⎩ −18y + 36 = 0
=0
∂y

x = x + 1
Ecuaţiile translaţiei sunt Înlocuind expresiile lui x şi y ı̂n ecuaţia conicei, obţi-
y = y + 2.
nem (Γ) : 4(x +1)2 −9(y +2)2 −8(x +1)+36(y +2)+4 = 0, echivalent cu 4x2 −9y 2 +36 = 0
x2 y 2
sau − + 1 = 0. S-a obţinut hiperbola de semiaxe a = 3 şi b = 2.
9 4
c)
Figura 6
Cazul A2 . δ = 0 (conice fără centru)
Se determină axa de simetrie a conicei, care are una dintre ecuaţiile:
∂g ∂g ∂g ∂g
(A1 ) : a11 + a12 = 0 sau (A2 ) : a12 + a22 = 0.
∂x ∂y ∂x ∂y
Se intersectează apoi axa cu conica şi se determină vârful conicei V (x0 , y0 ). Se efectuează
translaţia

ı̂n vârful conicei şi se obţine ecuaţia canonică de forma (Γ) : y 2 = 2px , unde
Δ
p= − .
I
Exemplul 3.2 Fie conica (Γ) : y 2 − 6x + 2y + 13 = 0. Să determinăm:

.
0 0 .. −3 0 0
..
a) Δ = 0 1 . 1 = −9 = 0 (conică nedegenerată); δ = = 0 (conică de gen
. . . . . . . . . 0 1
−3 1 13
parabolic). Prin urmare, conica (Γ) este o parabolă.
Conice 41
b) Deoarece a12 = 0, pentru a obţine ecuaţia canonică este suficient să efectuăm o
∂g ∂g
translaţie ı̂n vârful parabolei. Determinăm axa parabolei. Avem = −6 şi = 2y + 2.
∂x ∂y
∂g ∂g
Ecuaţia axei este (A1 ) : a11 + a12 = 0 ⇔ 0(−6) + 0(2y + 2) = 0, adică o identitate
∂x ∂y
∂g ∂g
sau (A2 ) : a12 + a12 = 0 ⇔ 0(−6) + 1(2y + 2) = 0 ⇔ y + 1 = 0. Intersectăm axa cu
∂x ∂y
y+1=0
parabola, şi obţinem vârful acesteia, V (2, −1).
y 2 − 6x + 2y + 13 = 0,

x = x + 2
Efectuăm translaţia ı̂n vârful parabolei, Ecuaţia conicei devine
y = y − 1.
(Γ ) : (y − 1)2 − 6(x + 2) + 2(y − 1) + 13 = 0,
de unde y 2 = 6x . Se observă că parametrul parabolei este p = 3 > 0.
c)
Figura 7
Cazul B. a12 = 0 (ı̂n ecuaţia conicei există termen ı̂n xy)
În acest caz, se efectuează mai ı̂ntâi o rotaţie; apoi, dacă mai este nevoie, se efectuează
şi o translaţie, ca ı̂n cazul A.
Cazul B1 . Metoda valorilor proprii
Fie ecuaţia generală a conicei (Γ) : a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 = 0 şi
fie forma pătratică corespunzătoare ei, Q(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 . Matricea asociată
a 11 a 12
lui Q(x, y) ı̂n raport cu baza canonică a lui R2 este A = . Fiind o matrice reală,
a12 a22
simetrică, ea admite valori propriireale şi distincte, λ1 şi λ2 , care se determină din ecuaţia
a − λ a12
caracteristică det(A − λI) = 0 ⇔ 11 = 0 ⇔ λ2 − Iλ + δ = 0.
a12 a22 − λ
Dacă λ1 şi λ2 au acelaşi semn (deci δ > 0), atunci conica este de gen eliptic.
Dacă λ1 şi λ2 au semne contrare (deci δ < 0), atunci conica este de gen hiperbolic.
Dacă una dintre valorile proprii este nulă (deci δ = 0), atunci conica este de gen
parabolic.
Se determină apoi vectorii proprii v1 = (x1 , y1 ) şi v2 = (x2 , y2 ) din ecuaţiile matriceale
(A − λ1 I)X = 0 şi, respectiv, (A − λ2 I)X = 0; v1 şi v2 sunt ortogonali, adică v1 · v2 = 0. Se
42 Capitolul 3
calculează versorii vectorilor proprii,

v1 x1 y1 v2 x2 y2
e1 = = 2 , 2 şi e2 = = 2 , 2 .
v1 x1 + y12 x1 + y12 v2 x2 + y22 x2 + y22
Coordonatele lor se completează pe verticală ı̂ntr-o matrice R, care poate avea determinantul
±1. Dacă det R = −1, atunci se schimbă ordinea coloanelor ı̂n R, astfel ı̂ncât determinantul
său să devină 1, ceea ce asigură faptul că rotaţia se face ı̂n sens direct (pozitiv). Matricea
R, pentru care det R = 1, se numeşte matricearotaţiei.
x x
Se consideră rotaţia de ecuaţie matriceală =R , care reduce forma pătratică
y y
la expresia sa canonică Q(x, y) = λ1 x2 + λ2 y 2 . Versorii ē1 şi ē2 definesc direcţiile noilor
axe, Ox şi, respectiv, Oy , ale sistemului rotit (originea se păstrează).
În urma efectuării rotaţiei, ecuaţia conicei devine
(Γ) : λ1 x2 + λ2 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 = 0,
prin urmare dispare termenul ı̂n xy.

Dacă cel puţin unul dintre coeficienţii a10 , a20 este nenul, atunci se efectuează şi o
translaţie, ca ı̂n cazul A.
Se poate efectua mai ı̂ntâi translaţia şi apoi rotaţia. Ordinea ı̂n care se efectuează
transformările de axe nu modifică forma canonică.
Exemplul 3.3 Fie conica (Γ) : 5x2 + 8xy + 5y 2 + 2x − 2y − 7 = 0. Să determinăm:

.
5 4 ... 1

a) Calculăm invarianţii metrici Δ = 4 5 . −1 = −81 < 0 (conică nedegenerată),
. . . . . . . ..
1 −1 −7

5 4
δ = = 9 > 0 (conică de gen eliptic), I = 5 + 5 = 10, IΔ = −810 < 0. Prin urmare,
4 5
conica dată este o elipsă.
b) Deoarece a12 = 4 = 0, pentru a obţine forma canonică efectuăm mai ı̂ntâi o rotaţie.
5 4
Calculăm valorile proprii corespunzătoare matricei A = . Ecuaţia caracteristi-
4 5
5 − λ 4
că este = 0 ⇔ λ2 − 10λ + 9 = 0, prin urmare valorile proprii sunt λ1 = 9 şi
4 5 − λ
λ2 = 1.
Determinăm vectorii proprii corespunzători. Pentru λ1 = 9, ecuaţia matriceală

−4 4 x 0
=
4 −4 y 0
are soluţiile (α, α) = α(1, 1), α ∈ R. Alegem vectorul propriu v1 = (1, 1). Analog, pentru
λ2 = 1 se obţine vectorul propriu v2 = (−1, 1).
Conice 43
Calculăm versorii corespunzători

v1 1 1 v2 1 1
e1 = = √ ,√ şi e2 = = −√ , √ .
v1 2 2 v2 2 2
⎛ ⎞
1 1
√ √
⎜ 2 − 2⎟
Matricea rotaţiei este R = ⎜
⎝ 1
⎟, deoarece det R = 1. Prin urmare, rotaţia
1 ⎠
√ √
2 2
este definită de: ⎧
⎪ 1
⎪ x = √ (x − y )
⎨
x x 2
=R ⇔
y y ⎪
⎪ 1
⎩ y = √ (x + y ).
2
Înlocuind expresiile lui x şi y ı̂n ecuaţia conicei g(x, y) = 0, obţinem:

1 1 √
(Γ) : g √ (x − y ), √ (x + y ) = 0 ⇔ 9x2 + y 2 − 2 2y − 7 = 0.

2 2
√
Deoarece a20 = −2 2 = 0, trebuie să efectuăm şi o translaţie. Cum δ > 0, rezultă
⎧ ∂g
⎪
⎨ =0
că (Γ) admite centru de simetrie, pe care ı̂l determinăm din sistemul ∂x Obţinem
⎩ ∂g = 0.
⎪
∂y

18x = √ 0 √
de unde C(0, 2).
2y − 2 2 = 0,

x = x + √ 0
Ecuaţiile translaţiei sunt Prin urmare, ecuaţia canonică a conicei este
y = y + 2.
√ y 2
(Γ) : g(x , y + 2) = 0. Găsim 9x2 + y 2 − 9 = 0 sau, altfel scris, x + − 1 = 0. Elipsa
9
are semiaxele a = 1 şi b = 3.
c)
Figura 8
Cazul B2 . Metoda rototranslaţiei
O rotaţie conservă originea reperului, ea fiind perfect determinată de unghiul de rotaţie.
44 Capitolul 3
Teorema 3.1 Fie conica (Γ) : g(x, y) = 0. Dacă a12 = 0, atunci unghiul θ, definit de
relaţia
(a11 − a22 ) sin 2θ = 2a12 cos 2θ,
determină o rotaţie ı̂n plan, de ecuaţii

x = x cos θ − y sin θ
y = x sin θ + y cos θ.
Ea are ca efect anularea coeficientului a12 , al produsului x y din ecuaţia
g(x cos θ − y sin θ, x sin θ + y cos θ) = 0.
Demonstraţie. Efectuând rotaţia, deci ı̂nlocuind efectiv x şi y ı̂n ecuaţia conicei ı̂n
funcţie de x şi y , coeficientul produsului x y este
2a12 = (a22 − a11 ) sin 2θ + 2a12 cos 2θ.
Punând condiţia ca a12 = 0, rezultă relaţia din enunţ.
În continuare se procedează ca şi ı̂n cazul metodei anterioare, deci se mai efectuează şi
o translaţie, dacă este cazul.
Exemplul 3.4 Reluăm conica (Γ) : 5x2 + 8xy + 5y 2 + 2x − 2y − 7 = 0, din exemplul
3.3. După cum am văzut, este o elipsă.
Deoarece a12 = 4 = 0, vom efectua o rotaţie determinând unghiul de rotaţie θ cu
ajutorul relaţiei din teorema 3.1:
(a11 − a22 ) sin 2θ = 2a12 cos 2θ ⇔ (5 − 5) sin 2θ = 8 cos 2θ.
π
Prin urmare, cos 2θ = 0, adică θ = . Ecuaţiile rotaţiei sunt:
4
⎧
⎪ π π 1
⎪
⎨ x = x cos − y sin = √ (x − y )
4 4 2
⎪
⎪ π π 1
⎩ y = x sin + y cos = √ (x + y ),
4 4 2
adică tocmai ecuaţiile obţinute prin metoda valorilor proprii.
4 Intersecţia dintre o conică şi o dreaptă

conica (Γ) : g(x, y) = 0 şi fie o dreaptă ı̂n plan, dată prin ecuaţiile sale parametrice,
Fie
x = x0 + t
(D) : t ∈ R.
y = y0 + mt,
Problema geometrică a intersecţiei dintre conică şi dreaptă se reduce la problema alge-
brică a rezolvării sistemului format din ecuaţiile lor:
⎧
⎨ x = x0 + t
y = y0 + mt
⎩
g(x, y) = 0.
Conice 45
Eliminând pe x şi y, rezultă o ecuaţie ı̂n t, g(x0 + t, y0 + mt) = 0, echivalentă cu

ϕ( , m)t2 + ( gx0 + mgy0 )t + g(x0 , y0 ) = 0, unde ϕ( , m) = a11 2 + 2a12 m + a22 m2 , gx0 =
∂g ∂g
(x0 , y0 ) şi gy0 = (x0 , y0 ).
∂x ∂y
Studiul intersecţiei dintre conică şi dreaptă se reduce la studiul rădăcinilor ecuaţiei ı̂n
t.
Discuţie. 1) Dacă ϕ( , m) = 0, atunci ecuaţia este de gradul doi, cu
Δt = ( gx0 + mgy0 )2 − 4ϕ( , m)g(x0 , y0 ).
- Dacă Δt > 0, atunci ecuaţia are două rădăcini reale distincte, t1 şi t2 . În acest caz,
dreapta intersectează conica ı̂n două puncte distincte, P1 şi P2 .
- Dacă Δt = 0, atunci ecuaţia are o rădăcină dublă t1 = t2 . Geometric, dreapta
intersectează conica ı̂n două puncte confundate P1 = P2 ; se spune că dreapta este tangentă
la conică ı̂n punctul P1 .
- Dacă Δt < 0, atunci ecuaţia are rădăcini complexe conjugate. Geometric, dreapta nu
intersectează conica.
2) Dacă ϕ( , m) = 0, atunci ecuaţia se reduce la una de gradul ı̂ntâi:
( gx0 + mgy0 )t + g(x0 , y0 ) = 0.
- Dacă gx0 + mgy0 = 0, atunci ecuaţia are soluţie unică. Geometric, dreapta inter-
sectează conica ı̂ntr-un singur punct.
- Dacă gx0 + mgy0 = 0, atunci pot avea loc următoarele situaţii:
(i) g(x0 , y0 ) = 0, caz ı̂n care ecuaţia nu admite nicio soluţie, deci (D) ∩ (Γ) = ∅;
(ii) g(x0 , y0 ) = 0, caz ı̂n care ecuaţia este identic satisfăcută, deci (D) ⊆ (Γ), prin
urmare (Γ) este o pereche de drepte.

x=3+t
Exemplu. Să stabilim poziţia dreptei (Δ) : faţă de conica
y = −1 + 2t
(Γ) : x2 − 2xy − 2y 2 + 7x + 6y + 132 = 0.
Înlocuim x şi y din ecuaţiile parametrice ale dreptei ı̂n ecuaţia conicei
(3 + t)2 − 2(3 + t)(−1 + 2t) − 2(−1 + 2t)2 + 7(3 + t) + 6(−1 + 2t) + 132 = 0
32
şi obţinem 11t2 − 23t − 160 = 0, cu rădăcinile t1 = 5 şi t2 = − .
11
Prin urmare, dreapta intersectează conica ı̂n două puncte distincte: pentru t1 = 5,
32
obţinem x1 = 3 + t1 = 8 şi y1 = −1 + 2t1 = 9, deci M1 (8, 9), iar pentru t2 = − , obţinem
11
1 75
M2 ,− .
11 11
46 Capitolul 3
5 Tangenta şi normala la o conică

Fie conica (Γ) : g(x, y) = 0. După cum am văzut, o tangentă la conică este o dreaptă
care are două puncte confundate comune cu conica. Dintr-un punct M0 ∈ (Γ) se pot duce cel
mult două tangente la conică. În particular, dacă M0 (x0 , y0 ) ∈ (Γ) şi gx0 , gy0 nu se anulează
simultan, atunci din condiţia de tangenţă gx0 + mgy0 = 0 şi din ecuaţiile parametrice ale
lui (D), prin eliminarea parametrilor t şi mt, se obţine ecuaţia tangentei la (Γ) ı̂n M0 :
(T ) : (x − x0 )gx0 + (y − y0 )gy0 = 0.
Ecuaţia tangentei ı̂ntr-un punct M0 (x0 , y0 ) se mai poate obţine prin dedublarea ecuaţiei
conicei. Operaţia de dedublare constă ı̂n efectuarea ı̂n ecuaţia conicei a substituţiilor:
x + x0
x2 xx0 x
2
y + y0
y 2 yy0 y
2
xy0 + x0 y
xy .
2
Dreapta care trece prin M0 (x0 , y0 ) ∈ (Γ) şi este perpendiculară pe tangentă se numeşte
x − x0 y − y0
normală şi are ecuaţia (N ) : = (figura 9).
gx0 g y0
Figura 9
Exemplu. Fie conica (Γ) : 4xy + 3y 2 + 16x + 12y − 36 = 0. Să determinăm ecuaţiile
tangentei şi ecuaţia normalei la conică ı̂n punctul M0 (0, 2).
⎧ ∂g
⎪
⎨ = 4y + 16
∂x ∂g ∂g
Avem deci gx0 = (0, 2) = 24 şi gy0 = (0, 2) = 24. Prin
⎪
⎩ ∂g ∂x ∂y
= 4x + 6y + 12,
∂y
urmare:
(T ) : (x−x0 )gx0 +(y −y0)gy0 = 0 ⇔ (T ) : 24(x−0)+24(y −2) = 0 ⇔ (T ) : x+y −2 = 0.
Astfel, să dedublăm ecuaţia conicei
x0 y + xy0 x + x0 y + y0
(T ) : 4 · + 3yy0 + 16 · + 12 · − 36 = 0
2 2 2
0 · y + 2x x+0 y+2
⇔ (T ) : 4 · + 6y +16 · + 12 · − 36 = 0 ⇔ (T ) : x + y − 2 = 0.
2 2 2
Conice 47
Ecuaţia normalei la conică ı̂n M0 este:

x − x0 y − y0 x−0 y−2
(N ) : = ⇔ (N ) : = ⇔ (N ) : x − y + 2 = 0.
gx0 g y0 24 24
6 Probleme
1. Pentru fiecare dintre conicele următoare, să se precizeze natura şi genul, forma
canonică şi apoi să se reprezinte:
a) (Γ1 ) : 25x2 + 9y 2 − 100x + 54y − 44 = 0;

b) (Γ2 ) : 4x2 − y 2 − 16x + 6y + 23 = 0;
x2 y
c) (Γ3 ) : + − 1 = 0;
16 9
x2 y2 2 1
d) (Γ4 ) : − − x + y − 1 = 0;
25 16 5 8
2
e) (Γ5 ) : y − 3x + 4y + 4 = 0.
Soluţie. În toate ecuaţiile, a12 = 0 (lipseşte termenul ı̂n xy); prin urmare, se efectuează
numai o translaţie.
Avem:
.
25 0 .. −50 25 0
..
a) Δ = 0 9 . 27 = 0, δ = = 225 > 0 conică nedegenerată de gen
........... 0 9
−50 27 −44
eliptic ⇒ elipsă. ⎧ ∂g
⎪
⎨ = 50x − 100 = 0
Determinarea centrului: ∂x ⇒ C(2, −3). Ecuaţiile translaţiei sunt
⎩ ∂g = 18y + 54 = 0
⎪
∂y
x = x + 2
Înlocuind ı̂n ecuaţia conicei, avem
y = y − 3.
25(x + 2)2 + 9(y − 3)2 − 100(x + 2) + 54(y − 3) − 44 = 0
x2 y 2
⇔ 25x2 + 9y 2 − 225 = 0 ⇔ + − 1 = 0; semiaxele elipsei sunt a = 3 şi b = 5.
9 25
.
4 0 ... −8 4
0
b) Δ = 0 −1 . 3 = 0, δ =
. = −4 < 0 conică nedegenerată de gen
.......... 0 −1
−8 3 23
hiperbolic ⇒ hiperbolă.
x = x + 2
Centrul său este C(2, 3). În urma efectuării translaţiei se obţine ecuaţia
y = y + 3,
x2 y 2
canonică 4x2 − y 2 + 16 = 0 ⇔ − + 1 = 0; semiaxele hiperbolei sunt a = 2 şi b = 4.
4 16
48 Capitolul 3

.
9 0 .. 0
.
c) Ecuaţia conicei se mai scrie 9x2 + 16y − 144 = 0, cu Δ = 0 0 .. 8 = 0,
.......
0 8 −144

9 0
δ = = 0 conică nedegenerată de gen parabolic ⇒ parabolă.
0 0
∂g ∂g
Axa (A) : a11 + a12 = 0 ⇔ 9 · 18x + 0 = 0 ⇔ x = 0, se intersectează cu parabola,
∂x ∂y
pentru a obţine vârful acesteia

2
9x + 16y − 144 = 0
⇒ V (0, 9).
x=0

x = x
Ecuaţiile translaţiei sunt iar forma
y = y + 9,
16
canonică a ecuaţiei este x2 = y.
9
d) hiperbolă; e) parabolă.
2. Acelaşi enunţ ca al problemei 1 pentru conicele:
a) (Γ1 ) : 8x2 + 6xy − 26x − 12y + 11 = 0;
b) (Γ2 ) : x2 − 2xy + y 2 − 10x − 6y + 25 = 0;
c) (Γ3 ) : 2x2 − 5xy − 12y 2 − x + 26y − 10 = 0;
d) (Γ4 ) : 2x2 + 4xy + 5y 2 − 6x − 8y − 1 = 0.
Soluţie. În toate ecuaţiile, a12 = 0; prin urmare, se efectuează mai ı̂ntâi o rotaţie.
..
8 3 .. −13 8 3

a) Δ = 3 0 .. −6 = 0, δ = = −9 < 0 ⇒ hiperbolă.
............ 3 0
−13 −6 11
Cum a12 = 3 = 0, efectuăm mai ı̂ntâi o rotaţie. Fie forma pătratică Q(x, y) = 8x2 +6xy,
care admite valorile proprii λ1 = 9, λ2 = −1 ⎛ şi vectorii proprii
⎞ v1 = (3, 1), v2 = (1, −3)
3 1
√ √
1 1 ⎜ 10 10 ⎟
⇒ e1 = √ v1 , e2 = √ v2 . Cum R = ⎜ ⎝
⎟ are det R = −1, schimbăm
⎠
10 10 1 3
√ −√
10 10 ⎛ ⎞
1 3
√ √
⎜ 10 10 ⎟
ordinea coloanelor, pentru a efectua rotaţia ı̂n sens direct, deci luăm R = ⎜ ⎝
⎟.
3 1 ⎠
−√ √
⎧ 10 10
⎪ 1
⎪
⎨ x = √ (x + 3y )
x x 10
Ecuaţiile rotaţiei sunt =R ⇔ Ecuaţia conicei devine
y y ⎪
⎪ 1
⎩ y = √ (−3x + y ).
10
Conice 49
√ √
x2 − 9y 2 − 10x + 9 10y − 11 = 0. Se efectuează apoi translaţia ı̂n centrul conicei
√ √
10 10 x2
C , şi se obţine expresia canonică − y + 1 = 0; semiaxele sunt a = 3 şi
2 2 9
b = 1.
Analog: b) parabolă; c) două drepte concurente; d) elipsă.
3. Să se scrie ecuaţia canonică a conicei (Γ) : 2xy − 2x − 2y + 3 = 0 şi să se reprezinte
grafic conica.
Soluţie. Studiem invarianţii săi metrici:

.
0 1 .. −1 0 1
..
Δ= 1 0 −1 = −1
= 0; δ = 1 0 = −1 < 0.
. . . . . . . . . . ...
−1 −1 3
Prin urmare, conica este o hiperbolă.

Cum a12 = 1 = 0, pentru a obţine ecuaţia canonică, trebuie să efectuăm atât o rotaţie
cât şi o translaţie.
2x − 2 = 0
Efectuăm mai ı̂ntâi translaţia ı̂n centrul său, care verifică sistemul prin
2y − 2 = 0,
x = x + 1
urmare C(1, 1) şi ecuaţiile translaţiei sunt Se obţine ecuaţia hiperbolei trans-
y = y + 1.
latate (Γ) : 2x y + 3 = 0.
Pentru a efectua rotaţia, determinăm unghiul de rotaţie θ, din condiţia
(a11 − a22 ) sin 2θ = 2a12 cos 2θ ⇔ cos 2θ = 0,

⎧
⎪
⎪
1
x = √ (x − y )
π ⎨
2
deci θ = . Ecuaţiile rotaţiei sunt şi ecuaţia redusă a conicei este
4 ⎪
⎪ 1
⎩y = √ (x + y )
2
2 2
(Γ) : x − y + 1 = 0.
S-a obţinut o hiperbolă echilateră, de semiaxe a = b = 1, ale cărei asimptote sunt chiar
axele de coordonate ale reperului translatat (figura 10).
Figura 10
50 Capitolul 3
4. Să se determine parabola din familia de conice
(Γλ ) : x2 + 6xy + λy 2 − 28x + 56y + 35 = 0, λ ∈ R.
Să se aducă ecuaţia parabolei la forma

canonică
şi să se reprezinte.
1 3
Soluţie. Punem condiţia δ = = 0 ⇒ λ = 9. Studiem dacă pentru λ = 9 conica
3 λ
1 3 −14

este ı̂ntr-adevăr nedegenerată: Δ = 3 9 28 = 0.
−14 28 35
Axa parabolei este (A) : x + 3y + 7 = 0, iar coordonatele vârfului se obţin din sistemul
x + 3y + 7 = 0
⇒ V (−1, −2).
x2 + 6xy + 9y 2 − 28x + 56y + 35 = 0

x = x − 1
Se efectuează translaţia de ecuaţii şi se obţine:
y = y − 2
(Γ) : x2 + 6x y + 9y 2 − 42x + 14y = 0 ⇔ (x + 3y )2 − 14(3x − y ) = 0.

⎧
⎪
⎪ 1
⎨ x = √ (x − 3y )
10
Prin urmare, rotaţia are ecuaţiile iar forma canonică este
⎪
⎪ 1
⎩ y = √ (x + 3y ),
10
2 14
(Γ) : y = √ x (figura 11).
10
Figura 11
5. a) Să se scrie ecuaţia elipsei care are focarele F (2, 2), F (−4, −4) şi care mai trece
prin punctul M0 (2, −4).
b) Să se aducă la forma redusă ecuaţia elipsei obţinută la punctul precedent şi să se
reprezinte.

Soluţie. a) Fie M (x, y) ∈ (Γ). Punem condiţia d(M, F ) + d(M, F ) = 2k şi obţinem
2 2
(x − 2) + (y − 2) + (x + 4) 2 2
2 2
+ (y + 4) = 2k. Din M0 ∈2 (Γ), rezultă 2
k = 6, deci
2 2
(x − 2) + (y − 2) = 144 − 24 (x + 4) + (y + 4) + (x + 4) + (y + 4) , echivalent cu
Conice 51

2 (x + 4)2 + (y + 4)2 = 14 + x + y. În final, găsim ecuaţia elipsei: (Γ) : 3x2 − 2xy + 3y 2 +
4x + 4y − 68 = 0.
6x − 2y + 4 = 0
b) Coordonatele centrului verifică sistemul ⇒ C(−1, −1).
−2x + 6y + 4 = 0

x = x − 1
Se efectuează translaţia, ⇒
y = y − 1
(Γ) : 3x2 − 2x y + 3y 2 − 72 = 0.
Unghiul de rotaţie este determinat de formula
π
cos 2θ = 0 ⇒ θ = .
4 ⎧
⎪ 1
⎪
⎨ x = √ (x − y )
2
Se efectuează rotaţia
⎪
⎪ 1
⎩ y = √ (x + y ),
2
de unde rezultă (Γ) : x2 + 2y 2 − 36 = 0 ⇒
x2 y 2
(Γ) : + − 1 = 0, cu semiaxele a = 6 şi
√36 18 Figura 12
b = 3 2 (figura 12).
6. Fie familia de conice (Γλ ) : 2x2 + αxy + y 2 + λx − 3y − 1 = 0, λ ∈ R. Să se afle locul

geometric al centrelor conicelor din familie, apoi să se
reprezinte acesta.
4x + λy + λ = 0
Soluţie. Coordonatele centrelor verifică sistemul:
λx + 2y − 3 = 0.
Se elimină λ şi se găseşte locul geometric al centrelor,

1
(Γ) : 4x2 − 2y 2 + y + 3 = 0. Centrul lui (Γ) este C 0, . Se
4

x = x
efectuează translaţia 1 şi se obţine (Γ) : 4x2 −
y = y +
4
2 25 x2 y 2
2y + = 0 sau (Γ) : + −1 = 0, ecuaţie care reprezintă
8 25 25
32 16
o hiperbolă (figura 13).
Figura 13
7. Să se discute natura şi genul conicelor din familia
(Γλ ) : x2 + 2λxy + y 2 − 1 = 0, λ ∈ R.
Soluţie. Se calculează invarianţii metrici:

.
1 λ .. 0 1
. λ
Δ = λ 1 .. 0 = λ2 − 1; δ = = 1 − λ2 .
. . . . . . . . λ 1
0 0 −1
52 Capitolul 3
Au loc următoarele situaţii:

λ Δ δ Conica
λ < −1 0 −
= hiperbolă
λ = −1 0 0 două drepte paralele
−1 < λ < 1 = 0 + elipsă
λ=1 0 0 două drepte paralele
λ>1 = 0 − hiperbolă
De exemplu, pentru λ = 1 conica devine (Γ) : (x + y)2 − 1 = 0 ⇔ (x + y − 1)(x + y + 1) = 0.

8. Să se discute natura şi genul conicelor din familia:
a) (Γλ ) : x2 + 2λxy + λy 2 + 2λx + 2y + λ + 1 = 0, λ ∈ R;
2 2
b) (Γλ ) : x − 2xy + λy − 4x − 5y + 3 = 0, λ ∈ R;
c) (Γλ ) : λx2 + 2xy + y 2 + 2λy + λ = 0, λ ∈ R.

.
1 λ .. λ 1 λ
.. 2 = λ(1 − λ). Deter-
Soluţie. a) Δ = λ λ . 1 = (1 − λ)(2λ − 1) şi δ =
........ λ λ
λ 1 λ + 1
√
2
minăm punctele ı̂n care invarianţii metrici se anulează: Δ = 0 pentru λ = 1, λ = ± şi
2
δ = 0 pentru λ = 0 şi λ = 1. Punem aceste valori pe axa reală:
semnele lui Δ şi δ pe aceste intervale, ca ı̂n exerciţiul anterior.

Se studiază
.
1 −1 .. −2

.. 5 77 1 −1
−1 λ −
b) Δ = . . . . . . . . . .. 2 = − λ +
şi δ = = λ − 1, care se anulează
4 −1 λ
5
−2 − 3
2
77
pentru λ = − şi λ = 1. Avem:
4
Studiem natura şi genul conicelor din familie, ı̂n funcţie de parametrul λ ∈ R:
λ Δ δ Conica
77 = 0 −
λ<− hiperbolă
4
77 −
λ=− 0 două drepte concurente
4
77 = 0 −
− <λ<1 hiperbolă
4
λ=1 = 0 0 parabolă
λ>1 = 0 + elipsă
Conice 53

.
λ 1 ... 0 λ 1
2 = λ − 1.
c) Δ = 1 1 λ = −λ(λ − λ + 1) şi δ =
.
. . . . . .. 1 1
0 λ λ
Se studiază conicele pentru λ < 0, λ = 0, 0 < λ < 1, λ = 1 şi λ > 1.
9. Pentru ce valori ale parametrilor reali λ şi μ, conicele din familia
(Γλμ ) : λx2 + 12xy + 9y 2 + 4x + μy − 13 = 0,
sunt: a) conice cu centru; b) conice nedegenerate, fără centru.

⎧ ∂g
⎪
⎨ =0
∂x
Soluţie. a) Se consideră sistemul şi se pune condiţia ca acesta să aibă
⎩ ∂g = 0
⎪
∂y
2λx + 12y + 4 = 0
soluţie unică. Avem Punem condiţia ca determinantul sistemului să
12x + 18y + μ = 0.
2λ 12
fie nenul: = 36(λ − 4) = 0 ⇒ λ = 4, μ ∈ R.
12 18

λ 6 ... 2

.. μ 2

b) Se pun condiţiile Δ = 0 şi δ = 0. Avem Δ = 6 9 . = −117λ + 12μ − λ μ +

. . . .μ. . 2 4
2 −13

2
λ 6

432 = 0 şi δ = 2
= 9(λ − 4) = 0 ⇒ λ = 4 şi (μ − 6) = 0, adică μ = 6.
6 9
10. Să se determine locul geometric al centrelor conicelor din familia
(Γλ ) : λx2 − 2xy + λy 2 − 2x + 2y + 3 = 0, λ ∈ R.
Soluţie. Considerăm sistemul care defineşte coordonatele centrelor:

⎧ ∂g
⎪
⎨ = 2λx − 2y − 2 = 0
∂x
⎩ ∂g = −2x + 2λy + 2 = 0.
⎪
∂y
Eliminăm parametrul λ ı̂ntre cele două ecuaţii şi obţinem x2 − y 2 − x − y = 0 ⇔
(x + y)(x − y − 1) = 0, care reprezintă două drepte concurente.
11. Fie familia de conice (Γλ ) : (1 + λ)x2 − 2λxy + (1 + λ)y 2 − 3x − y = 0, λ ∈ R. Să
se determine λ astfel ı̂ncât:
a) conica este un cerc; b) conica este o hiperbolă echilateră.
⎧
⎪
⎪ Δ = 0
⎨
δ>0
Soluţie. a) Se pun condiţiile şi se obţine λ = 0. Într-adevăr, ecuaţia
⎪
⎪ a11 = a22
⎩
a12 = 0
54 Capitolul 3
2 2
3 1 10
(Γ0 ) : x2 + y 2 − 3x − y = 0 ⇔ x − + y− = reprezintă un cerc de centru
√ 2 2 4

3 1 10
C , şi rază r = .
2 2 2⎧
⎨ Δ = 0
b) Se pun condiţiile δ < 0 şi se obţine λ = −1.
⎩
I=0
12. Să se stabilească, ı̂n raport cu conica (Γ) : x2 − 2xy + y 2 − 10x − 6y + 5 = 0, poziţia
următoarelor drepte:

x=t
a) (D1 ) : b) (D2 ) : x + y − 1 = 0; c) (D3 ) : y = x.
y = −1 − t;
Soluţie. a) Se ı̂nlocuiesc x şi y ı̂n funcţie de t ı̂n ecuaţia conicei şi se obţine ecuaţia
t2 + 3 = 0, care nu admite soluţii reale. Prin urmare, dreapta (D1 ) nu intersectează conica.
b) Se ı̂nlocuieşte y = 1 − x ı̂n ecuaţia conicei şi se obţine ecuaţia x2 − 2x = 0, cu soluţiile
x1 = 0 şi x2 = 2. Prin urmare, y1 = 1 şi y2 = −1. Deci (D2 ) intersectează conica ı̂n două
puncte distincte P1 (0, 1) şi P2 (2, −1).
5
c) Înlocuind y cu x ı̂n ecuaţia conicei, obţinem ecuaţia −16x + 5 = 0, cu soluţia x = .
16
5
Prin urmare, y = . În acest caz, prima bisectoare (D3 ) traversează conica.
16
13. Fie conica (Γ) : 4xy + 3y 2 + 16x + 12y − 36 = 0. Să se determine:
a) centrul conicei; b) ecuaţia tangentei şi ecuaţia normalei ı̂n punctul M0 (0, 2).

4y + 16 = 0
Soluţie. a) Din sistemul se obţine centrul C(3, −4).
4x + 6y + 12 = 0
b) Dedublăm ecuaţia conicei şi obţinem ecuaţia tangentei:
xy0 + x0 y x + x0 y + y0
(T ) : 4 · + 3yy0 + 16 · + 12 · − 36 = 0 ⇔ (T ) : x+y −2 = 0.
2 2 2
1
Normala este perpendiculară pe tangentă, prin urmare panta normalei este mN = − = 1.
mT
Scriem ecuaţia dreptei care trece prin punctul M0 (x0 , y0 ), de pantă mN = 1; avem:
(N ) : y − y0 = mN (x − x0 ) ⇔ (N ) : y − 2 = 1(x − 0) ⇔ (N ) : x − y + 2 = 0.
14. Să se scrie ecuaţia tangentei la conica (Γ) : x2 − 2xy + 6y 2 + 4x − 6y − 13 = 0 ı̂n

punctul de abscisă 1 şi ordonată pozitivă.
Soluţie. Pentru x = 1, ecuaţia conicei devine 3y 2 − 4y − 4 = 0, cu soluţiile y1 = 2
2
şi y2 = − . Cum se cere punctul de ordonată pozitivă, considerăm M0 (1, 2). Ecuaţia
3
tangentei este (T ) : x + 8y − 17 = 0.
Conice 55
15. În punctele de intersecţie ale conicei (Γ) : x2 − 2xy + y 2 + 2x − 6y = 0 cu dreapta

(D) : 3x − y + 6 = 0 se duc tangentele la conică. Să se găsească coordonatele punctului de
intersecţie al acestor tangente.
Soluţie. Dreapta (D) intersectează conica ı̂n punctele P1 (0, 6) şi P2 (−2, 0). Tangentele
ı̂n aceste puncte sunt (T1 ) : 5x − 3y + 18 = 0 şi, respectiv, (T2 ) : x + y + 2 = 0. Problema
geometrică a determinării punctului de intersecţie dintre cele două tangente se reduce la
problema algebrică a rezolvării sistemului format din ecuaţiile celor două drepte; punctul de
intersecţie este P (−3, 1).
16. Să se determine punctele de contact ale tangentelor duse din origine la conica
(Γ) : 3x2 − 3y 2 + 32x − 48 = 0.
Soluţie. Ecuaţia tangentei la conică ı̂ntr-un punct M0 (x0 , y0 ) este:
x + x0
(T ) : 3xx0 − 3yy0 + 32 · − 48 = 0 ⇔ (3x0 + 16)x − 3y0 y + 16x0 − 48 = 0.
2
Punem condiţia ca tangenta să treacă prin originea O(0, 0) (facem x = 0, y = 0) şi
obţinem x0 = 3. Înlocuind ı̂n ecuaţia conicei, obţinem y 2 − 25 = 0, cu y = ±5. Prin urmare,
punctele de contact ale tangentelor duse din origine la conică sunt P1 (3, 5) şi P2 (3, −5).
17. Să se determine tangentele la conica 2x2 − 4xy + y 2 + 4x − 2y − 7 = 0 paralele cu
prima bisectoare.
Soluţie. Căutăm tangenta de forma y = x+ λ şi punem condiţia ca dreapta să inter-
2x2 − 4xy + y 2 + 4x − 2y − 7 = 0
secteze conica ı̂n două puncte confundate. Din rezultă
y = x + λ,
2 2 2
x +2(λ−1)x−(λ −2λ−7) = 0. Ecuaţia are rădăcină dublă pentru Δ = 0 ⇔ λ −2λ−3 = 0,
cu rădăcinile λ1 = 3 şi λ2 = −1.
Prin urmare, există două tangente la conică, paralele cu prima bisectoare: (T1 ) : y =
x + 3 şi (T2 ) : y = x − 1.
18. Sub acţiunea unei forţe, punctul material M se mişcă pe conica
x2 + y 2 − 6x + 4y + 9 = 0.
Acţiunea forţei se ı̂ntrerupe ı̂n momentul ı̂n care M a ajuns ı̂n poziţia (1, −2). Să se afle
traiectoria pe care o va urma mai departe punctul material.
Soluţie. Ecuaţia conicei se mai scrie

(x − 3)2 + (y + 2)2 = 4,
deci conica este un cerc, de centru C(3, −2) şi de ra-
ză R = 2. La ı̂ntreruperea acţiunii forţei, M va avea
o traiectorie tangentă la cerc. Scriem ecuaţia tangentei
ı̂n (x0 , y0 ) = (3, −2) prin dedublare: (T ) : xx0 + yy0 −
x + x0 y + y0
6 +4 + 9 = 0 ⇔ x − 1 = 0. Traiectoria lui
2 2
M va fi o dreaptă tangentă la cerc, paralelă cu Oy.
√ √ √
19. Să se arate că ecuaţia x + y = a, x, y, a > 0, reprezintă o parabolă.
56 Capitolul 3
√
Soluţie. Prin ridicarea la pătrat a ecuaţiei, obţinem x + 2 xy + y = a ⇔ x + y − a =
√ 2 2 2
−2 xy. Ridicând din nou această ecuaţie la pătrat, avem x −2xy +y −2ax−2ay +a = 0.

1 −1 ... −a
.
Calculăm invarianţii metrici Δ = −1 = −4a2 = 0, conică nedegenerată
. . . . . . . . . 1. . .. −a2
.
−a −a a

1 −1
δ = = 0 gen parabolic ⇒ parabolă.
−1 1
conica xy = 1.
20. Să se studieze

0 1 ... 0 1
2 0
1 . 1 2 = − 1 < 0, deci conica este
Soluţie. Δ = 0 .. 0 = = 0, δ =
2 4 1 4
........ 0
0 0 −1 2
1
nedegenerată de gen hiperbolic ⇒ hiperbolă. Cum a12 = = 0, se efectuează o rotaţie.
2
Fie forma pătratică asociată Q(x, y) = xy. Valorile sale proprii sunt λ1 = −1, λ2 = 1,
1 1
cu vectorii proprii v1 = (1, −1), v2 = (1, 1) şi versorii corespunzători e1 = √ , − ,
2 2
1 1
e2 = √ , √ . Ecuaţiile rotaţiei sunt
2 2
⎧
⎪ 1
⎪ x = √ (x + y )
⎨
2
⎪ 1
⎪ y = √ (x − y ).
⎩
2
Înlocuind x şi y ı̂n ecuaţia conicei, obţinem

x2 y 2
− + 1 = 0. Cum ı̂n ecuaţie nu apar ter-
2 2
meni de gradul ı̂ntâi, nu mai este necesar să facem
o translaţie.
S-a obţinut ecuaţia canonică
√ a unei hiperbole
echilatere, având a = b = 2, rotită ı̂n sens direct
π
cu unghiul .
4
Capitolul 4
Cuadrice
1 Ecuaţia generală
Fie E3 mulţimea punctelor din spaţiul tridimensional, raportată la reperul cartezian
{O; ı̄, j̄, k̄}. În acest mod, E3 se identifică cu R3 şi, ı̂n consecinţă, putem descrie figurile
geometrice şi regiunile din spaţiu cu ajutorul ecuaţiilor şi inecuaţiilor algebrice.
Fie funcţia polinom de gradul III ı̂n x, y şi z, g : R3 → R,
g(x, y, z) = a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz + 2a10 x + 2a20 y + 2a30 z + a00 ,
3

cu a2ij > 0.
i,j=1
Definiţia 1.1 Mulţimea
Σ = {M (x, y, z) | g(x, y, z) = 0, (x, y, z) ∈ R3 }
se numeşte cuadrică sau suprafaţă algebrică de ordinul al doilea.
În aplicaţii, convenim să identificăm o cuadrică cu ecuaţia sa. Prin urmare, vom nota
o cuadrică prin (Σ) : g(x, y, z) = 0, numită ecuaţia generală a cuadricei.
Observaţie. În ecuaţia generală a unei cuadrice intervin 10 coeficienţi, numiţi para-
metri neesenţiali, dar numai nouă sunt esenţiali: cel puţin un coeficient aij , i, j = 1, 3,
este nenul şi se ı̂mparte ecuaţia generală la aij . Prin urmare, putem determina o cuadrică
cu ajutorul a 9 condiţii geometrice simple (de exemplu, cuadrica să treacă prin 9 puncte
distincte din spaţiu).
Trecând de la reperul iniţial {O; ı̄, j̄, k̄} la un reper adecvat, pozitiv orientat, numit reper
canonic sau reper natural, se obţine forma cea mai simplă posibilă a ecuaţiei g(x, y, z) = 0,
numită ecuaţia canonică sau ecuaţia redusă. O cuadrică poate fi una dintre mulţimile: sferă;
elipsoid; hiperboloizi cu o pânză sau cu două pânze; paraboloizi eliptici sau hiperbolici; con;
cilindri circulari, eliptici, hiperbolici sau parabolici; perechi de plane secante, paralele sau
confundate; dreaptă; punct mulţimea vidă.
Trecerea la reperul canonic se face aplicând transformări de axe: rotaţii şi/sau translaţii.
57
58 Capitolul 4
2 Cuadrice sub forma canonică

Sfera reprezintă locul geometric al punctelor din spaţiu
egal depărtate de un punct fix, numit centru.
Dacă C(x0 , y0 , z0 ) este centrul sferei, R este raza sa,
R > 0, iar M (x, y, z) este punctul curent pe sferă (figura 1),
atunci locul geometric este descris de ecuaţia d(C, M ) = R,
echivalentă cu (S) : (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = R2 ; ea
poate fi adusă la forma echivalentă
(S) : x2 + y 2 + z 2 − 2x0 x − 2y0 y − 2z0z + x20 + y02 + z02 − R2 = 0.

Figura 1
2 2 2
Prin urmare, o ecuaţie de forma: (S) : x √+ y + z + 2ax + 2by + 2cz + d = 0, reprezintă
o sferă de centru C(−a, −b, −c) şi rază R = a2 + b2 + c2 − d, dacă a2 + b2 + c2 − d > 0.
Aceasta se numeşte ecuaţia normală a sferei.
Ecuaţia generală a sferei se obţine când a11 = a22 = a33 = 0 şi a12 = a13 = a23 = 0,
deci (S) : a11 x2 + a11 y 2 + a11 z 2 + 2a10 x + 2a20 y + 2a30 z + a00 = 0.
Intersecţia dintre o sferă (S) şi un plan (P) este
un cerc ı̂n spaţiu (figura 2):
2
x + y 2 + z 2 + 2ax + 2by + 2cz + d = 0
(Γ) :
a x + b y + c z + d = 0.
Cercul există dacă planul intersectează sfera,
deci dacă d = d(C, P) < R. Raza cercului se cal-
culează din triunghiul dreptunghic M CC1 : r1 =
√
R2 − d2 . Figura 2
Centrul cercului se află la intersecţia planului (P) cu normala la plan care trece prin
x − x0 y − y0 z − z0
centrul sferei, (N ) :
=
= .
a b c
x2 y2 z2
Elipsoidul (Σ) : + + − 1 = 0,
a2 b2 c2
a, b, c > 0 (figura 3). Elipsoidul este simetric
faţă de planele de coordonate, numite plane
principale, faţă de axele de coordonate, nu-
mite axele suprafeţei, şi faţă de origine, nu-
mită centrul său. Numerele a, b şi c se numesc
semiaxe.
Punctele ı̂n care axele ı̂nţeapă” suprafa-
”
ţa se numesc vârfuri. Prin urmare, elipsoidul
are 6 vârfuri: A(a, 0, 0), A (−a, 0, 0) etc.
Figura 3
Intersecţiile elipsoidului cu planele de coordonate sunt elipse:
Cuadrice 59
⎧ ⎧ ⎧
⎨ y2 z2 ⎨ x2 z2 ⎨ x2 y2
2
+ 2 − 1 = 0 (E ) : 2
+ 2 − 1 = 0 (E ) : 2
+ 2 −1=0
⎩ xb = 0;c ⎩ ya = 0;c ⎩ za = 0.b
(E1 ) : 2 3
Intersecţiile elipsoidului cu plane paralele cu planele de coordonate sunt, de aseme-

nea, elipse dacă distanţa de la centru la fiecare plan este strict mai mică decât semiaxa
perpendiculară pe acesta.
Elipsoidul este utilizat ca suprafaţă de referinţă ı̂n mecanică (elipsoidul de inerţie), ı̂n
geodezie şi topografie (pentru măsurători).
Hiperboloidul cu o pânză
x2 y2 z2
(Σ) : 2 + 2 − 2 − 1 = 0, a, b, c > 0 (figura 4).
a b c
Corespunzător acestei ecuaţii, Oz este axa principală (z 2
are semn diferit faţă de x2 şi y 2 ).
Hiperboloidul cu o pânză are 4 vârfuri şi aceleaşi
simetrii ca şi elipsoidul.
Intersecţiile sale cu planele yOz şi xOz sunt hiper-
bole, iar cu xOy, o elipsă:
⎧ ⎧
⎨ y2 z2 ⎨ x2 z2
2
− 2 − 1 = 0 (H ) : 2
− 2 − 1=0
⎩ xb = 0;c ⎩ ya = 0;c
(H1 ) : 2
⎧
⎨ x2 y2
2
+ 2 −1=0
⎩ za = 0.b
(E3 ) :
Figura 4
Hiperboloidul cu o pânză este utilizat ı̂n construcţii industriale, ca model pentru turnuri
de răcire sau coşuri de fum, deoarece poate fi realizat din elemente rectilinii, ı̂mbinate
convenabil.
Hiperboloidul cu două pânze

x2 y2 z2
(Σ) : 2 + 2 − 2 + 1 = 0, a, b, c > 0 (figura 5).
a b c
Are 2 vârfuri şi aceleaşi simetrii ca şi hiperboloidul cu
o pânză; axa principală este Oz, iar planele principale xOz
şi yOz.
Intersecţiile sale cu planele yOz şi xOz sunt hiperbole:
⎧ ⎧
⎨ y2 z2 ⎨ x2 z2
2
− 2
+ 1 = 0 2
− 2
+ 1=0
⎩ xb = 0;c ⎩ ya = 0.c
(H1 ) : (H2 ) :
Figura 5
Intersecţiile sale cu plane perpendiculare pe axa principală, plane de forma z = z0 , sunt
elipse dacă |z0 | > c; pentru z0 = |c| se obţin chiar vârfurile hiperboloidului (ı̂n acest caz,
planele z = ±c sunt tangente la suprafaţă).
60 Capitolul 4
Paraboloidul eliptic
x2 y2
(Σ) : 2
+ 2 = 2z, a, b > 0 (figura 6).
a b
Are un vârf, două plane principale (ı̂n acest caz,
xOz şi yOz) şi o axă principală (axa Oz). Intersecţiile
sale cu planele principale yOz şi xOz sunt parabole:
2 2
y = 2b2 z x = 2a2 z
(P1 ) : (P2 ) :
x = 0; y = 0.
Figura 6
Intersecţiile sale cu plane perpendiculare pe axa principală, de forma z = z0 , sunt elipse

dacă z0 > 0; planul xOy este tangent la paraboloidul eliptic ı̂n vârful său.
Paraboloidul hiperbolic (sau şa)
x2 y2
(Σ) : 2
− 2 = 2z, a, b > 0 (figura 7).
a b
Are un vârf şi aceleaşi simetrii ca şi
paraboloidul eliptic.
Intersecţiile sale cu planele principale yOz
şi xOz sunt parabole, iar cu plane paralele cu Figura 7
xOy, z = z0 , sunt hiperbole dacă z0 = 0.
Paraboloidul hiperbolic este folosit ı̂n construcţii industriale, ca model pentru acoperişuri,
deoarece se poate realiza din elemente rectilinii, ı̂mbinate convenabil.
Conul cu două pânze
x2 y2 z2
(Σ) : + − = 0, a, b, c > 0 (figura 8).
a2 b2 c2
Figura 8
Cuadrice 61
Clasa cilindri
Cilindru circular Cilindru eliptic

x2 y2
(Σ) : x2 + y 2 − a2 = 0; (Σ) : 2 + 2 − 1 = 0;
a b
Cilindru hiperbolic Cilindru parabolic

x2 y2
(Σ) : 2 − 2 − 1 = 0; (Σ) : y 2 = 2px, p = 0.
a b
Perechi de plane
Concurente Paralele Confundate
x2 y2
(Σ) : 2 − 2 = 0; (Σ) : x2 − a2 = 0; (Σ) : x2 = 0.
a b
Alte cuadrice
Dreaptă Punct ∅
x2 y2 z2
+ + +1=0
x2 y2 x2 y2 z2 a2 b2 c2
2 2
(Σ) : 2 + 2 = 0; (Σ) : 2 + 2 + 2 = 0 x y
a b a b c 2
+ 2 +1=0
a b
x2 + a2 = 0
3 Invarianţi metrici
Ca şi ı̂n cazul conicelor, ecuaţiile cuadricelor prezintă, faţă de rototranslaţii, următorii
invarianţi metrici, definiţi de coeficienţii lor:

.
a11 a12 a13 ... a10 a11 a12 a13
a .
a20 ; δ = a
Δ = 12 a22 a23 .. 12 a22 a23 ;
a
. .13 a 23 a 33 .
. a30 a13 a23 a33
a . . . . .a. . . . . .a. . . . a00
10 20 30

a11 a12 a11 a13 a22 a23
J = + + ; I = Tr A.
a12 a22 a13 a33 a23 a33
62 Capitolul 4
Dacă Δ = 0, atunci cuadrica se numeşte nedegenerată (sfera, elipsoidul, hiperboloizii,

paraboloizii), iar dacă Δ = 0, atunci cuadrica se numeşte degenerată (conul, cilindrii,
perechile de plane etc.).
Prin analogie cu conicele, centrul de simetrie al unei cuadrice este punctul critic al
funcţiei g(x, y, z), adică soluţia sistemului liniar:
⎧
⎪ ∂g
⎪
⎪ =0 ⎧
⎪
⎪ ∂x
⎨ ∂g ⎨ a11 x + a12 y + a13 z + a10 = 0
= 0 ⇒ a12 x + a22 y + a23 z + a20 = 0
⎪
⎪ ∂y ⎩
⎪
⎪ a13 x + a23 y + a33 z + a30 = 0.
⎪
⎩ ∂g
=0
∂z
Ecuaţiile sistemului reprezintă plane. Studiul soluţiilor sale revine la studiul poziţiilor
relative ale celor trei plane.
Dacă δ = 0, atunci sistemul este compatibil determinat şi soluţia sa reprezintă centrul
de simetrie. Cele trei plane se intersectează ı̂ntr-un punct. Este cazul sferei, elipsoidului,
hiperboloizilor cu o pânză sau
cu două pânze şi conului.
a11 a12
Dacă δ = 0, = 0 şi unicul determinant caracteristic al sistemului este nenul,
a12 a22
atunci sistemul este incompatibil. Cele trei plane formează o prismă triunghiulară. Este
cazul paraboloizilor eliptici sau
hiperbolici.
a11 a12
Dacă δ = 0, = 0 şi unicul determinant caracteristic al sistemului este nul,
a12 a22
atunci sistemul este compatibil simplu nedeterminat. Cele trei plane se intersectează după
o dreaptă, numită o dreaptă de centre. Este cazul cilindrilor circulari, eliptici şi hiperbolici.
Dacă δ = 0, rangul sistemului este unu, iar cei doi determinanţi caracteristici sunt
nenuli, atunci sistemul este incompatibil. Cele trei plane sunt paralele. Este cazul cilindrului
parabolic.
Dacă δ = 0, rangul sistemului este unu, iar cei doi determinanţi caracteristici sunt
nuli, atunci sistemul este compatibil dublu nedeterminat. Cele trei plane sunt confundate.
Cuadrica are un plan de centre. Este cazul perechilor de plane paralele sau confundate.
4 Reducerea cuadricelor la forma canonică

Se procedează ca ı̂n cazul conicelor.
Dacă aij = 0, i, j = 1, 3, i = j, atunci se efectuează o translaţie; ı̂n cazul ı̂n care
⎧
⎪ ∂g
⎪
⎪ =0
⎪
⎪ ∂x
⎨ ∂g
cuadrica are centru, coordonatele acestuia se obţin din sistemul =0
⎪
⎪ ∂y
⎪
⎪
⎪
⎩ ∂g = 0.
∂z
Dacă cel puţin un coeficient a12 , a13 , a23 este nenul, atunci se efectuează şi o rotaţie.
Pentru aceasta se consideră forma pătratică
Q(x, y, z) = a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz
Cuadrice 63
şi se calculează valorile şi vectorii proprii ai matricei asociate A = (aij )1≤i,j≤3 , care este
reală şi simetrică. Versorii vectorilor proprii determină matricea rotaţiei.
Exemplu. Fie cuadrica de ecuaţie
(Σ) : x2 + y 2 + 5z 2 − 6xy + 2xz − 2yz − 4x + 8y − 12z + 14 = 0.
Să se determine: a) natura şi genul; b) forma canonică; c) reprezentarea sa.

a) Calculăm invarianţii metrici:

..
1 −3 1 .. −2 1 −3
1
−3 .
1 −1 .. 4
Δ= = 0; δ = −3 1 −1 < 0.
1 −1 5 .. −6
................ 1 −1 5
−2 4 −6 14
Cuadrica dată este un hiperboloid.

b) Cum aij = 0 pentru i = j, considerăm forma pătratică
Q(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − 6xy + 2xz − 2yz,

⎛ ⎞
1 −3 1
care are matricea asociată A = ⎝ −3 1 −1 ⎠ .
1 −1 5
1−λ −3 1

Din ecuaţia caracteristică −3 1−λ −1 = 0, se obţin valorile proprii λ1 =
1 −1 5 − λ
−2, λ2 = 3 şi λ3 = 6. Se calculează apoi vectorii proprii corespunzători v1 = (1, 1, 0),
v2 = (−1, 1, 1), v3 = (1, −1, 2) şi versorii acestora

1 1 1 1 1 1 1 2
e1 = √ , √ , 0 , e2 = − √ , √ , √ , e3 = √ , − √ , √ .
2 2 3 3 3 6 2 6
Matricea ortogonală R, care conţine pe coloane componentele versorilor, are det R = 1.
Prin urmare, ecuaţiile rotaţiei sunt:
⎧
⎪ 1 1 1
⎪
⎪ x = √ x − √ y + √ z
⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎪
⎪ 2 3 6
x x ⎪
⎨ 1 1 1
⎝ y ⎠ = R ⎝ y ⎠ ⇒ y = √ x + √ y − √ z
⎪
⎪ 2 3 6
z z ⎪
⎪
⎪
⎪ 1 2
⎩z = √ y +√ z.
3 6
Înlocuind x, y şi z ı̂n ecuaţia cuadricei, obţinem
4 36
(Σ) : − 2x2 + 3y 2 + 6z 2 + √ x − √ z + 14 = 0.
2 6
Formăm pătrate perfecte ı̂n această ecuaţie:
2 2
1 2 3
(Σ) : − 2 x − √ + 3y + 6 z − √ + 6 = 0.
2 6
64 Capitolul 4
⎧
⎪
⎪ x = x + √
1
⎪
⎪
⎨ 2 1 3
Efectuând translaţia de ecuaţii y = y cu originea ı̂n C √ , 0, √ , se obţine
⎪
⎪ 2 6
⎪
⎪ 3
⎩ z = z + √ ,
6
−x2 y 2 z 2
ecuaţia canonică (Σ) : + + + 1 = 0, care reprezintă un hiperboloid cu două
3 2 1
pânze, de axă principală Cx .
c) Reprezentarea cuadricei este redată ı̂n figura 9.
Figura 9
5 Intersecţia dintre o cuadrică şi o dreaptă

⎧ (Σ) : g(x, y, z) = 0 şi fie o dreaptă ı̂n spaţiu dată prin ecuaţiile sale para-
Fie cuadrica
⎨ x = x0 + t
metrice (D) : y = y0 + mt t ∈ R.
⎩
z = z0 + nt,
Înlocuim x, y şi z ı̂n ecuaţia cuadricei şi avem
g(x0 + t, y0 + mt, z0 + nt) = 0 ⇔ ϕ(, m, n)t2 + (gx0 + mgy0 + ngz0 )t + g(x0 , y0 , z0 ) = 0,
∂g
cu ϕ(, m, n) = a11 2 + a22 m2 + a33 n2 + 2a12 m + 2a13 n + 2a23 mn, gx0 = (x0 , y0 , z0 ) etc.
∂x
Problema geometrică a intersecţiei dintre cuadrică şi dreaptă se reduce la studiul rădă-
cinilor ecuaţiei de gradul II ı̂n t. Notăm cu Δt discriminantul ecuaţiei.
Discuţie. 1) Dacă ϕ(, m, n) = 0, atunci:
- pentru Δt > 0 (t1 = t2 ), (D) intersectează (Σ) ı̂n două puncte distincte;
- pentru Δt = 0 (t1 = t2 ), (D) este tangentă la (Σ);
Cuadrice 65
- pentru Δt < 0 (t1 , t2 ∈ C), (D) nu intersectează (Σ).

2) Dacă ϕ(, m, n) = 0, atunci ecuaţia se reduce la gradul I:
- pentru gx0 + mgy0 + ngz0 = 0, ecuaţia are soluţie unică, deci (D) intersectează (Σ)
ı̂ntr-un punct;
- pentru gx0 + mgy0 + ngz0 = 0, putem avea:
i) g(x0 , y0 , z0 ) = 0 ecuaţia nu are soluţii, deci (D) nu intersectează (Σ);
ii) g(x0 , y0 , z0 ) = 0 ecuaţia are o infinitate de soluţii, deci (D) este inclusă ı̂n (Σ).
⎧
⎨ x = 4 + 2t
Exemplu. Să stabilim poziţia dreptei (D) : y = −6 − 3t faţă de cuadrica (Σ) : 3x2 +
⎩
z = −2 − 2t
4y 2 + 12z 2 − 48 = 0.
Înlocuim x, y şi z ı̂n ecuaţia cuadricei şi obţinem ecuaţia de gradul II ı̂n t, t2 +3t+2 = 0,
cu rădăcinile t1 = −2 şi t2 = −1. Prin urmare, (D) intersectează cuadrica ı̂n două puncte,
M1 (0, 0, 2) şi M2 (2, −3, 0)
6 Intersecţia dintre o cuadrică şi un plan

Fie cuadrica (Σ) : g(x, y, z) = 0 şi planul (P) : ax + by + cz + d = 0, a2 + b2 + c2 > 0.
ax + by + d
Presupunem că c = 0, ı̂l exprimăm pe z din ecuaţia planului, z = − şi ı̂l ı̂nlocuim
c
ı̂n ecuaţia cuadricei. Se obţine o ecuaţie de forma
a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a10 x + 2a20 y + a00 = 0,
adică o conică (Γ) situată ı̂n planul (P).
x2 y2 z2
Exemplu. Să găsim curba secţiune a elipsoidului (Σ) : + + − 1 = 0 cu planul
12 4 3
(P) : 2x − 3y + 4z − 11 = 0 şi centrul ei.
−2x + 3y + 11
Din ecuaţia planului, avem z = ; ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia lui (Σ), obţinem
4
2
8x − 12xy + 21y 2 − 44x + 66y + 73 = 0
(Γ) :
2x − 3y + 4z − 11 = 0.
Centrul curbei se determină din sistemul derivatelor parţiale egalate cu zero:

16x − 12y − 44 = 0
−12x + 42y + 66 = 0;
−4 − 3 + 11
se obţin x0 = 2 şi y0 = −1. Prin urmare, z0 = = 1, deci centrul conicei este
4
C(2, −1, 1).
66 Capitolul 4
7 Planul tangent şi normala la o cuadrică

Se consideră cuadrica (Σ) : g(x, y, z) = 0 şi un punct
M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ (Σ). Se procedează ca şi ı̂n cazul conicelor şi se
obţine ecuaţia planului tangent:
(PΓ ) : (x − x0 )gx0 + (y − y0 )gy0 + (z − z0 )gy0 = 0.
Ecuaţia planului tangent se mai poate obţine şi prin operaţia de

dedublare (vezi capitolul 3, §5).
Dreapta care trece prin M0 şi este perpendiculară pe pla-
nul tangent se numeşte normală (figura 10) şi are ecuaţia
x − x0 y − y0 z − z0 Figura 10
(N ) : = = .
gx0 g y0 g z0
x2 y2 z2
Exemplu. Să aflăm planele tangente la elipsoidul (Σ) : + + − 1 = 0, paralele
4 9 8
cu planul (P) : 3x − 2y + 5z + 1 = 0.
Dacă M0 (x0 , y0 , z0 ) este punctul de tangenţă, atunci ecuaţia planului tangent, obţinută
xx0 yy0 zz0
prin dedublare, este (PΓ ) : + + − 1 = 0. Acest plan este paralel cu (P)
4 9 8
dacă vectorii lor normali sunt coliniari (coordonatele acestor vectori sunt proporţionale
x0 y0 z0
4 = 9 = 8 not. = λ. Rezultă că x0 = 12λ, y0 = −18λ şi z0 = 40λ. Din condiţia ca
3 −2 5
144 324 1600 √
M0 (x0 , y0 , z0 ) să se afle pe elipsoid, găsim 2 + 2 + −1 = 0, de unde λ1,2 = ±4 17.
4λ 9λ 8λ2
Prin urmare, există două plane tangente la elipsoid, paralele cu planul dat:
1 1
(PT1 ) : 3x − 2y + 5z + √ = 0; (PT2 ) : 3x − 2y + 5z − √ = 0.
4 17 4 17
8 Probleme
1. Să se scrie ecuaţia sferei ı̂n următoarele cazuri:
a) are centrul C(2, 1, 3) şi raza R = 6;
b) are centrul A(−1, 1, 2) şi trece prin punctul B(1, 3, 3);
c) are diametrul AB, unde A(1, 6, −3) şi B(−1, −6, −9);
d) trece prin punctele O(0, 0, 0), M1 (2, 0, 0), M2 (−1, 0, 1) şi are raza R = 3.
Soluţie. a) (x − 2)2 + (y − 1)2 + (z − 3)3 = 36 ⇔ x2 + y 2 + z 2 − 4x − 2y − 6z − 22 = 0.
2 2 2
b) Avem R = d(A, B) = 3, de unde rezultă (x + 1) + (y − 1) + (z − 2) = 9.
xA + xB yA + yB zA + zB
c) Fie C mijlocul segmentului AB, deci C , , ⇒ C(0, 0, −6)
√ 2 2 2
şi R = d(C, A) = 46. Obţinem, (S) : (x + 1)2 + y 2 + (z + 6)2 = 46.
d) Fie (S) : x2 + y 2+ z 2 + ax + by + cz + d = 0. Avem O, M1 , M2 ∈ (S), deci d = 0,
a2 + b 2 + c2
a = −2, c = −4 şi R = − d, de unde b = ±4. Prin urmare, există două sfere:
4
Cuadrice 67
(S1 ) : x2 + y 2 + z 2 − 2x − 4y − 4z = 0; (S2 ) : x2 + y 2 + z 2 − 2x + 4y − 4z = 0.
2. Fie cuadrica (S) : 2x2 + 2y 2 + αz 2 + βxy + 4x − 8y + 12z + 10 = 0.
a) Să se determine parametrii α şi β astfel ı̂ncât cuadrica (S) să reprezinte o sferă.
b) Să se precizeze centrul şi raza sferei.
c) Să se determine poziţia punctelor M1 (−3, 1, 1), M2 (4, 3, 2), M3 (−2, 3, 1) faţă de sferă.
Soluţie. a) Din faptul că (S) reprezintă o sferă, obţinem α = 2 şi β = 0.
x2 + y 2 + z 2 + 2x − 4y + 6z + 5 = 0, deci a = −a10 ,
b) Ecuaţia normală a sferei este (S) :
√
b = −a20 , c = −a30 , C(−1, 2, −3) şi R = a2 + b2 + c2 − p = 1 +√4 + 9 − 5 = 3.
c) Avem d(C, M1 ) = 3 = R, deci M1 ∈ (S). Apoi, √ d(C, M2 ) = 3 3 > R, aşadar punctul
M2 este exterior sferei (S) şi ı̂n final, d(C, M3 ) = 6 < R, deci punctul M3 este interior
sferei (S).
3. Să se arate că sferele:
(S1 ) : x2 + y 2 + z 2 − 6x − 10y + 18 = 0;
(S2 ) : x2 + y 2 + z 2 + 2x + 2y − 4z − 10 = 0;
(S3 ) : x2 + y 2 + z 2 − 10x − 16y + 2z + 74 = 0,
au aceeaşi rază şi au centrele coliniare.

Soluţie. Se determină centrul şi raza fiecărei sfere:
√
C1 (3, 5, 0), R1 = 9 + √ 25 − 18 = 4;
C2 (−1, −1, 2), R2 =√ 1 + 1 + 4 + 10 = 4;
C3 (5, 8, −1), R3 = 25 + 64 + 1 − 74 = 4.
Avem C1 C2 = −4ı̄ − 6j̄ + 2k̄ şi C1 C3 = 2ı̄ + 3j̄ − k̄; observăm că C1 C2 = −2C1 C3 , de unde
rezultă că punctele C1 , C2 şi C3 sunt coliniare.
4. Se consideră sferele:
(S1 ) : x2 + y 2 + z 2 + 6x + 4y + 2z + 5 = 0;
(S2 ) : x2 + y 2 + z 2 − 2x + 4y + 8z + 17 = 0;
(S3 ) : x2 + y 2 + z 2 + 6x + 6y + 2z + 12 = 0.
Să se arate că:

a) sferele (S1 ) şi (S2 ) sunt tangente exterioare;
b) sferele (S1 ) şi (S3 ) sunt tangente interioare;
c) sferele (S2 ) şi (S3 ) sunt egale.
√ Soluţie. a) Avem C1 (−3, −2, −1), R1 = 3 şi C2 (1, −2, −4), R2 = 2, de unde d(C1 , C2 ) =
16 + 9 = 5 = R1 + R2 .
b) Avem C3 (−3, −3, −1) şi R3 = 2, deci d(C1 , C3 ) = 1 = R1 − R3 .
c) R2 = R3 .
5. Să se scrie ecuaţiile sferelor tangente la planul (P) : 6x − 2y + 3z − 11 = 0 ı̂n punctul
M0 (1, −1, 1) şi de rază R = 7.
Soluţie. Toate sferele tangente la planul (P) ı̂n punctul M0 au centrele pe dreapta
(Δ) ⊥ (P) ı̂n punctul M0 şi pe sfera (SM0 ,7 ).
68 Capitolul 4
x−1 y+1 z−1

Avem (Δ) : = = şi (SM0 ,7 ) : (x − 1)2 + (y + 1)2 + (z − 1)2 = 49. Scriem
6 −2 3 ⎧
⎨ x − 1 = 6t
ecuaţiile parametrice ale dreptei, (Δ) : y + 1 = −2t Cum (Δ)∩(SM0 ,7 ) = {C1 (t1 ), C2 (t2 )},
⎩
z − 1 = 3t.
obţinem ecuaţia 36t2 + 4t2 + 9t2 = 49, cu soluţia t2 = 1, adică t1 = 1 şi t2 = −1. Obţinem
C1 (7, −3, 4) şi C2 (−5, 1, −2), deci ecuaţiile sferelor sunt:
(SC1 ,7 ) : (x − 7)2 + (y + 3)2 + (z − 4)2 = 49; (SC2 ,7 ) : (x + 5)2 + (y − 1)2 + (z + 2)2 = 49.
6. Fie sfera (S) : x2 + y 2 + z 2 − 2x − 4y + 4z − 16 = 0 şi planul (P) : 2x + 3y + 6z − 45 = 0.

Să se determine:
a) ecuaţia sferei (S1 ) concentrică cu sfera dată şi tangentă la planul (P);
b) ecuaţia sferei (S2 ), simetrica sferei (S) faţă de planul (P).
|2 + 6 − 12 − 45|
Soluţie. a) Avem C(1, 2, −2), R = 5 şi d(C, (P)) = √ = 7, de unde
4 + 9 + 36
obţinem (S1 ) : (x − 1)2 + (y − 2)2 + (z + 2)2 = 49. ⎧
⎨ x = 2t + 1
b) Fie (Δ) ⊥ (P) şi C ∈ (Δ). Găsim (Δ) : y = 3t + 2 apoi, fie {C0 } = {prΔ C} =
⎩
z = 6t − 2;
(Δ) ∩ (P), C0 ∈ (Δ) şi C0 ∈ (P), de unde rezultă t = 1, deci C0 (3, 5, 4).
Fie C2 simetricul lui C faţă de planul (P). Avem xC2 = 2xC0 − xC , yC2 = 2yC0 − yC
şi zC2 = 2zC0 − zC , ceea ce implică C2 (5, 8, 10).
În final, găsim (S2 ) : (x − 5)2 + (y − 8)2 + (z − 10)2 = 49.
7. Să se scrie ecuaţia sferei care trece prin punctele A(2, 0, 0), B(0, 4, 0), C(0, 0, 6) şi
este tangentă ı̂n punctul B la axa Oy.
Soluţie. Ecuaţia sferei este de forma (S) : x2 + y 2 + z 2 + ax + by + cz + d = 0. Obţinem:
A ∈ (S) : 2a + d + 4 = 0; B ∈ (S) : 4b + d + 16 = 0; C ∈ (S) : 6c + d + 36 = 0.

x=0
Din Oy ∩ (S) = {B} şi Oy : rezultă y 2 + by + d = 0 şi cum Δ = 0, obţinem
z = 0,
b 26
b2 − 4d = 0; din yB = − = 4, găsim b = −8, d = 16, a = −10 şi c = − , deci
2 3
26
(S) : x2 + y 2 + z 2 − 10x − 8y − z + 16 = 0.
3
x−3 y+3 z−3
8. Fie sfera (S) : x2 +y 2 +z 2 −2x+2y−4z−3 = 0 şi dreapta (Δ) : = = .
1 2 2
Să se determine poziţiile dreptei (Δ) faţă de sferă.
Soluţie. metoda i. Se calculează distanţa de la centrul sferei la dreaptă şi se compară
cu raza sferei.
Avem C(1, −1, 2) şi R = 3, deci d(C, Δ) = 3, astfel rezultă că dreapta (Δ) este tangentă
sferei.
Cuadrice 69
⎧
⎨x = t+3
metoda a ii-a. Se intersectează dreapta (Δ) cu sfera. Avem (Δ) : y = 2t − 3
⎩
z = 2t + 3,
(Δ) ∩ (S) = {M1 (t1 ), M2 (t2 )}, deci t1 = t2 = 0. Obţinem M1 = M2 , cu M1 (3, −3, 3).
9. Fie sfera (S) : x2 + y 2 + z 2 − 8x − 6y − 10z + 25 = 0. Să se găsească poziţiile
planelor de coordonate faţă de sfera (S), centrele şi razele cercurilor de secţiune cu planele
de coordonate. √
Soluţie. Avem C(4, 3, 5) şi R = 16 + 9 + 25 − 25 = 5, deci:
d(C, xOy) = 5 = R, planul xOy este tangent la sferă;

d(C, xOz) = 3 < R, planul xOz este secant sferei;
d(C, yOz) = 4 < R, planul yOz este secant sferei.
Apoi, pentru (S) ∩ (xOy) : z = 0, x2 + y 2 − 8x − 6y + 25 = 0, găsim I3 (4, 3, 0) şi r3 = 0;

pentru (S) ∩ (xOz) : y = 0, x2 + z 2 − 8x − 10z + 25 = 0, avem I2 (4, 0, 5) şi r2 = 4. În final,
pentru (S) ∩ (yOz) : x = 0, y 2 + z 2 − 6y − 10z + 25 = 0, găsim I1 (0, 3, 5) şi r1 = 3.
10. Fie sfera (S) : x2 + y 2 + z 2 − 2x − 4y + 6z + 5 = 0, punctul A(2, 4, −5) şi planul
(P) : x − 2y − 2z − 3 = 0.
a) Să se arate că A ∈ (S) şi să se afle ecuaţia planului tangent la sferă ı̂n punctul A.
b) Să se afle ecuaţiile planelor tangente la sferă, paralele cu planul (P).
Soluţie. A ∈ (S) dacă şi numai dacă coordonatele lui A verifică ecuaţia sferei.
Ecuaţia planului tangent se obţine prin dedublarea ecuaţiei sferei,
xx0 + yy0 + zz0 − (x + x0 ) − 2(y + y0 ) + 3(z + z0 ) + 5 = 0,
unde x0 , y0 şi z0 sunt coordonatele punctului A; obţinem
2x + 4y − 5z − (x + 2) − 2(y + 4) + 3(z − 5) + 5 = 0.
Prin urmare, (PT ) : x + 2y − 2z − 20 = 0.

Altfel, centrul sferei este C(1, 2, −3), vectorul normal la plan este CA = ı̄ + 2j̄ − 2k̄,
deci
(PT ) : (x − 2) + 2(y − 4) − 2(z + 5) = 0 ⇔ x + 2y − 2z − 20 = 0.
b) Se consideră un plan paralel cu planul (P), (Pλ ) : x − 2y − 2z + λ = 0. Din condiţia de
√ |1 − 4 + 6 + λ| |λ + 3|
tangenţă, d(C, Pλ ) = R, cu R = 1 + 4 + 9 − 5 = 3 şi d(C, Pλ ) = = ,
3 3
obţinem |λ + 3| = 9, deci λ1 = 6 şi λ2 = −12. Astfel, cele două plane tangente au ecuaţiile:
(PT1 ) : x − 2y − 2z + 6 = 0; (PT2 ) : x − 2y − 2z − 12 = 0.

2y + 9z − 18 = 0
11. Fie sfera (S) : x2 +y 2 +z 2 −10x+4y+6z−11 = 0 şi dreapta (Δ) :
x + z − 2 = 0.
Să se determine ecuaţiile planelor care trec prin dreapta (Δ) şi sunt tangente la sfera (S).
Soluţie. Centrul sferei este C(5, −2, −3) şi raza R = 7. Planele căutate fac parte din
fasciculul determinat de dreapta (Δ).
70 Capitolul 4
Avem (Pλ ) : λx + 2y + (9 + λ)z − 18 − 2λ = 0 şi d(C, Pλ ) = 7, de unde obţinem

|5λ − 4 − 27 − 3λ − 18 − 2λ| 49
=7⇔ √ = 7 ⇔ λ2 + 9 + 18 = 0, deci λ1 = −6
2
λ + 4 + (9 + λ) 2 2
2λ − 18λ + 85
şi λ2 = −3. Cele două plane tangente sunt:
(P1 ) : 6x − 2y − 3z + 6 = 0; (P2 ) : 3x − 2y − 6z + 12 = 0.
12. Să se afle centrul I şi raza r a cercului

2
x + y 2 + z 2 + 6x − 4y − 87 = 0
(Γ) :
2x − 2y + z − 8 = 0.
Soluţie. Centrul sferei este C(−3, 2, 0). Ducem

prin punctul C perpendiculara (Δ) pe planul cercu-
x+3 y−2 z
lui (figura 11) şi obţinem (Δ) : = = .
2 −2 1
Din {I} = (Δ) ∩ (P), rezultă I(1, −2, 2). Avem
d(C, I) = 6 şi R = 10, deci r2 = 64 sau r = 8.
Figura 11
13. Să se recunoască cuadricele:
(Σ1 ) : 2x2 + 2y 2 + 2z 2 − 18 = 0;
(Σ2 ) : 2x2 + 3y 2 + z 2 − 18 = 0;
(Σ3 ) : 2x2 − 3y 2 + z 2 − 18 = 0;
(Σ4 ) : 2x2 + 3y 2 = 18z;
(Σ5 ) : 2x2 + 3y 2 − 18 = 0;
(Σ6 ) : 2x2 − 3y 2 + z 2 = 0.
Soluţie. Avem ı̂n ordine: sferă, elipsoid, hiperboloid cu o pânză (axă principală Oy),
paraboloid eliptic (axă principală Oz), cilindru eliptic (axă principală Oz), con cu două
pânze (axă principală Oy).
14. Să se determine punctele de intersecţie dintre cuadrica
(Σ) : x2 + y 2 + z 2 − 2x + 4y − 6z − 19 = 0
x−1 y z−2
şi dreapta (D) : = = , apoi să se scrie ecuaţia planului tangent ı̂n punctul de
2 1 0
abscisă pozitivă. ⎧
⎨ x = 2t + 1
Soluţie. Se trece dreapta la ecuaţiile parametrice (D) : y=t Înlocuind ı̂n
⎩
z = 2.
14
ecuaţia cuadricei, avem 5t2 + 4t − 28 = 0, cu soluţiile t1 = 2 şi t2 = − . Prin urmare,
5
23 14
M1 (5, 2, 2) şi M2 − , − , 2 . Ecuaţia planului tangent ı̂ntr-un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) este
5 5
Cuadrice 71
x + x0 y + y0 z + z0
(PT ) : xx0 + yy0 + zz0 − 2 · +4· −6· − 19 = 0. Înlocuind cu coordonatele
2 2 2
lui M1 , se obţine (PT ) : 4x + 4y − z − 26 = 0.
y2
15. Fie cuadrica (Σ) : x2 − + z 2 + 1 = 0 şi planul (P) : y + λz − 3 = 0. Să se discute
4
natura conicelor de intersecţie (Γ) = (Σ) ∩ (P) când λ ∈ R.
Soluţie. Din ecuaţia planului (P), avem y = 3 − λz, prin urmare conica este
⎧
⎨ 2 (3 − λz)2 2 2 2
(Γ) : 4x − + z 2 + 1 = 0 ⇔ (Γ) : 16x − (λ − 4)z + 6λz − 5 = 0
4
⎩ y + λz − 3 = 0 y + λz − 3 = 0.
Invarianţii metrici sunt Δ = −16(λ2 + 5) < 0 şi δ = 4(4 − λ2 ).

Toate conicele din familie sunt nedegenerate.
Dacă λ ∈ (−2, 2), atunci se obţin elipse.
Dacă λ ∈ (−∞, −2) ∪ (2, +∞), atunci se obţin hiperbole.
Dacă λ = ±2, atunci se obţin parabole.
16. Acelaşi enunţ cu al problemei 15 dacă se consideră cuadrica
y2
(Σ) : − z 2 = −2x.
4
17. Să se determine locul geometric al dreptelor (Δ) care trec prin origine şi care fac
π
un unghi constant ϕ ∈ 0, cu axa Oz.
2
Soluţie. Vectorul director al dreptei (Δ) este ū = xı̄ + yj̄ + z k̄, iar al axei Oz este v̄ = k̄.
ū · v̄ z
Ei fac un unghi constant ϕ, adică cos ϕ = ⇔ cos ϕ = . Prin ridicare
ū v̄ x + y2 + z 2
2

1
la pătrat, obţinem ecuaţia x2 + y 2 + 1 − z 2 = 0. Cum cos2 ϕ = (0, 1), rezultă
cos2 ϕ
1
1− < 0, deci ecuaţia obţinută reprezintă un con cu vârful ı̂n origine, de axă Oz.
cos2 ϕ
Figura 12
72 Capitolul 4
18. Fie hiperboloidul cu două pânze (H) : x2 + y 2 − z 2 + 1 = 0 şi fasciculul de plane

(Pλ ) : x + λz − 1 = 0, λ ∈ R. Să se determine valorile parametrului λ pentru care planele
taie hiperboloidul după elipse. 2
x + y2 − z 2 + 1 = 0
Soluţie. Conicele de intersecţie au ecuaţiile (Γλ ) :
x + λz − 1 = 0

(1 − λz)2 + y 2 − z 2 + 1 = 0 y 2 + (λ2 − 1)z 2 − 2λz + 2 = 0
⇔ ⇔
x = 1 − λz x + λz − 1 = 0.

.
1 0 ... 0 √

Conicele din familie sunt elipse dacă Δ = 0 λ2 − 1 .. −λ = λ2 − 2 = 0, adică λ = ± 2 şi
. . . . . . . . . . . . .
0 −λ 2

1 0
dacă δ = = λ2 − 1 > 0, adică |λ| > 1.
0 λ2 − 1
√
Prin urmare, λ ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞) \ {± 2}.
19. Fie cuadrica (Σ) : 2x2 + y 2 − 4z 2 − 8x + 2y − 16z + 1 = 0. Să se determine forma
sa canonică.
2 0 0

Soluţie. Cum δ = 0 1 0 = −8 = 0, cuadrica are centru, pe care ı̂l determinăm
0 0 −4
⎧
⎪ ∂g
⎪
⎪ = 4x − 8 = 0
⎪
⎪ ∂x
⎨ ∂g
din sistemul = 2y + 2 = 0 ⇒ C(2, −1, −2).
⎪
⎪ ∂y
⎪
⎪
⎪
⎩ ∂g = −8z − 16 = 0
∂z
Deoarece a12 = a13 = a23 = 0 (nu există termeni micşti ⎧ ı̂n ecuaţia cuadricei), se
⎨ x = x + 2
efectuează numai o translaţie ı̂n centrul conicei, de ecuaţii y = y − 1 şi obţinem forma
⎩
z = z − 2
2 2 2
x y z
canonică (Σ) : 2x2 + y 2 − 4z 2 + 8 = 0 ⇔ + − + 1 = 0, care reprezintă un
4 √ 8 2√
hiperboloid cu două pânze, de semiaxe a = 2, b = 2 2 şi c = 2, având axa principală Oz ,
paralelă la Oz.
Observăm că puteam forma direct pătrate perfecte ı̂n ecuaţia cuadricei:
2(x2 − 4x) + (y 2 + 2y) − 4(z 2 + 4z) + 1 = 0

⎧
⎨x = x−2
⇔ 2(x − 2)2 + (y + 1)2 − 4(z + 2)2 + 8 = 0. Făcând substituţiile y = y + 1 obţinem
⎩
z = z + 2,
forma canonică 2x2 + y 2 − 4z 2 + 8 = 0. Ecuaţiile anterioare definesc translaţia ı̂n punctul
(2, −1, −2), care este chiar centrul cuadricei.
GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ
Geometria diferenţială este o ramură a geometriei care studiază figurile geometrice şi
relaţiile dintre ele utilizând metodele analizei matematice. Are aplicaţii ı̂n mecanică, fizică
teoretică, geodezie etc.
A. Clairaut a iniţiat teoria curbelor strâmbe şi a suprafeţelor ı̂n lucrarea publicată ı̂n
1731, ı̂n care a prezentat formula elementului de arc, a definit torsiunea şi a dat o carac-
terizare geometrică a geodezicelor pe suprafeţele de rotaţie. L. Euler a introdus reperul
fundamental. Ulterior, G. J. Darboux a sintetizat, ı̂ntr-o lucrare de la sfârşitul secolului
al XIX-lea, rezultatele generale ale geometriei diferenţiale clasice. Tot ı̂n acea perioadă s-a
trecut, prin lucrările lui A. Cayley şi H. Grassmann, la spaţiul euclidian n-dimensional. În
ţara noastră, contribuţii ı̂n domeniul geometriei diferenţiale au avut Gh. Ţiţeica, A. Myller,
O. Mayer, Gh. Vrânceanu.
Diversele ramuri ale geometriei s-au dezvoltat deoarece au oferit noi instrumente de
studiu. Iată, de exemplu, cercul, definit ı̂n geometria clasică prin locul geometric al punctelor
din plan egal depărtate de un punct fix, numit centru. Geometria analitică, ce utilizează
metodele algebrei, permite reprezentarea cercului, ı̂ntr-un reper cartezian, printr-o ecuaţie de
x = r cos t
forma x2 +y 2 = r2 , r > 0. Geometria analitică, utilizând ecuaţiile parametrice
y = r sin t,
permite să cunoaştem de câte ori parcurgem cercul, cu ce viteză şi ı̂n ce sens.
Capitolul 5
Curbe ı̂n plan şi ı̂n spaţiu
1 Noţiunea de curbă
Fie I un interval sau o reuniune finită de intervale disjuncte din R şi fie o funcţie
vectorială γ : I → R3 , γ(t) = (x(t), y(t), z(t)), de clasă C k , k ≥ 1 (adică x, y, z ∈ C k (I)).
Definiţia 1.1 Funcţia γ se numeşte drum parametrizat de clasă C k ı̂n spaţiu.
Mulţimea γ(I) = {(x(t), y(t), z(t)) | t ∈ I} ⊆ R3 se numeşte suportul sau imaginea dru-
mului γ. Uneori, se identifică drumul parametrizat cu suportul său (figura 1).
73
74 Capitolul 5
Figura 1

x = x(t)
Ecuaţiile
yz =
= y(t)
z(t),
t ∈ I, se numesc ecuaţiile parametrice ale lui γ, iar ecuaţia
γ̄(t) = x(t)ı̄ + y(t)j̄ + z(t)k̄ se numeşte ecuaţia vectorială a lui γ.

Definiţia 1.2 Două drumuri parametrizate γ : I → R3 şi β : J → R3 de clasă C k se
numesc drumuri echivalente dacă există o funcţie ϕ : I → J de clasă C k , bijectivă, cu ϕ−1
de clasă C k (adică ϕ este un difeomorfism de clasă C k ) astfel ı̂ncât γ = β ◦ ϕ; se notează
γ ∼ β.
Funcţia ϕ se numeşte schimbare de parametru pe γ, iar β este o reparametrizare a lui γ.
π
Exemplu. Se consideră γ : 0, → R2 , γ(t) = (2 cos2 t, sin 2t) şi fie difeomorfismul
π 2
ϕ : (0, 1) → 0, , ϕ(τ ) = arcsin τ . Prin urmare, t = arcsin τ , deci β : (0, 1) → R2 ,
2
β(τ ) = (2 cos2 (arcsin τ ), sin2 (arcsin τ ))
= (2(1 − sin2 (arcsin τ )), 2 sin(arcsin τ ) cos(arcsin τ ))

= (2(1 − τ 2 ), 2τ 1 − τ 2)
este o reparametrizare a lui γ.
Observaţia 1.1 Oricare două drumuri echivalente au acelaşi suport. Într-adevăr,
ϕ(t) = (β ◦ ϕ)(I) = β(ϕ(I)) = β(J), căci ϕ este surjectivă.
Reciproc nu este ı̂ntotdeauna adevărat. De exemplu, fie γ, β : [0, ∞) → R2 , cu γ(t) =
(t , t4 ), β(τ ) = (τ, τ 2 ). Cele două drumuri au acelaşi suport
2
γ([0, ∞)) = β([0, ∞)) = {(x, y) | y = x2 , x ≥ 0} ⊆ R2 ,

adică un arc de parabolă. Dar, γ(3) = (9, 81), ı̂n timp ce β(3) = (3, 9), deci γ şi β sunt
diferite; prin
√ urmare, nu sunt drumuri echivalente (ϕ nu este un difeomorfism, deoarece
ϕ−1 (τ ) = τ nu este derivabilă ı̂n 0).
Definiţia drumurilor echivalente induce o relaţie de echivalenţă pe mulţimea drumurilor.
Se numeşte curbă ı̂n spaţiu (sau curbă strâmbă) o clasă de echivalenţă ı̂n raport cu
relaţia definită anterior.
Ca reprezentat al curbei se poate alege orice drum parametrizat din clasa respectivă.
Convenim ı̂n continuare să notăm prin r : I → R3 , r̄ = r̄(t), o curbă ı̂n spaţiu.
Curbe ı̂n plan şi ı̂n spaţiu 75
Observaţia 1.2 Curbele ı̂n plan se obţin analog, considerând funcţii vectoriale cu va-
lori ı̂n R2 . Toate definiţiile şi proprietăţile rămân adevărate; practic se elimină componenta
z din formule.
Observaţia 1.3 În cinematică, o curbă r este privită ca fiind traiectoria unui punct
material aflat ı̂n mişcare. Variabila t reprezintă timpul. Vectorul viteză este tangent la
traiectorie, iar mărimea sa este chiar viteza pe curbă la momentul t.
Două drumuri echivalente au aceeaşi traiectorie, dar sunt parcurse, ı̂n general, cu viteze
diferite.
Fie (C) : r̄(t) = x(t)ı̄ + y(t)j̄ + z(t)k̄, t ∈ I, o curbă ı̂n spaţiu sub formă vectorială şi fie
M = M (t) un punct de pe curbă.
Definiţia 1.3 Vectorul r̄ (t) = x (t)ı̄ + y (t)j̄ + z (t)k̄ se numeşte vector tangent (sau
vector viteză) la curbă ı̂n punctul M (la momentul t).
Mărimea sa
r̄ (t)
se numeşte viteza pe curbă ı̂n punctul M (la momentul t) şi se
notează v(t) =
r̄ (t)
.
Vectorul r̄ (t) se numeşte vectorul acceleraţie la momentul t, iar mărimea sa
r̄ (t)
se
numeşte acceleraţia la momentul t.
M este punct regulat al curbei (C) dacă r̄ (t) = 0̄.
M este punct singular al curbei (C) dacă r̄ (t) = 0; dacă r̄ (t) = r̄ (t) = · · · =
(m−1)
r̄ (t) = 0̄ şi r̄(m) (t) = 0̄, m ≥ 2, atunci M este un punct singular de ordinul m al
curbei (C).
Punctele singulare, dacă există, sunt izolate.
(C) este o curbă regulată dacă toate punctele sale sunt regulate.
(C) este o curbă biregulată dacă r̄ (t) = 0̄ şi r̄ × r̄ (t) = 0, ∀ t ∈ I.
M este punct simplu al curbei (C), dacă există un unic
t ∈ I astfel ı̂ncât M = M (t) şi este un punct multiplu ı̂n caz
contrar. Numărul valorilor lui t care au aceeaşi imagine pe
curbă se numeşte multiplicitatea lui P ; ea arată de câte ori
trece curba prin punctul respectiv.
(C) este o curbă simplă dacă toate punctele sale sunt simple (funcţia r este injectivă).
(C) este o curbă netedă dacă este o curbă simplă şi regulată.
(C) este o curbă ı̂nchisă dacă I = [a, b] şi r(a) = r(b).
(C) este o curbă periodică dacă există T = 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi t ∈ I, avem
t + T ∈ I şi r(t + T ) = r(t); cel mai mic număr T > 0 cu această proprietate se numeşte
perioada curbei.
O curbă ı̂nchisă admite o reprezentare parametrică periodică.
Pe o curbă se pot stabili două sensuri de
parcurs.
(C) este o curbă orientată dacă pe (C) s-a
stabilit un sens de parcurs: se consideră sensul
pozitiv pe curbă sensul de deplasare al punc-
tului curent M (t) când t variază ı̂n I (figura
2). Intuitiv, sensul pozitiv pe curbă este con-
gruent cu sensul vectorului r̄ (t). Figura 2
76 Capitolul 5
Observaţia 1.4 Fie o reparametrizare β = r ◦ ϕ a lui r.

(1) β păstrează ordinul de multiplicitate al punctelor lui r, deoarece ϕ este bijectivă.
(2) Dacă r este orientată şi ϕ este strict crescătoare, atunci β păstrează orientarea.
2 Reprezentarea curbelor ı̂n spaţiu şi ı̂n plan

Fie o curbă ı̂n spaţiu dată prin ecuaţiile sale parametrice

x = x(t)
(C) :
yz =
= y(t)
z(t),
t ∈ I.
Eliminând parametrul t ı̂ntre cele trei ecuaţii, se obţin ecuaţiile carteziene implicite ale
F (x, y, z) = 0
curbei (C) :
G(x, y, z) = 0.
Prin urmare, o curbă ı̂n spaţiu se reprezintă cartezian ca intersecţia a două suprafeţe.
Atunci când este posibil, putem reprezenta o curbă ı̂n spaţiu prin ecuaţiile carteziene
y = f (x)
explicite (C) :
z = g(x).
În particular, o curbă ı̂n spaţiu poate fi plană dacă există a, b, c, d ∈ R, a2 + b2 + c2 > 0
astfel ı̂ncât ax(t) + by(t) + cz(t) + d = 0, ∀ t ∈ I. Planul curbei este chiar planul (P) : ax +
by + cz + d = 0.

2
x = t1 − 2t2
Exemplul 2.1 Fie curba (C) : y = 2 +t t = 0. Să arătăm că este o curbă

t
2
z = t − 2t − 1,
plană.
Fie ecuaţia ax(t) + by(t) + cz(t) + d = 0, echivalentă cu
(a + b + c)t4 + (−2a − 2c)t3 + (−c + d)t + b = 0.

a−2a
+b+c=0
− 2c = 0
Rezolvăm sistemul care este simplu nedeterminat, şi obţinem a = −c,

−c + d=0
b = 0,
b = 0 şi d = c. Prin urmare, planul curbei este (P) : − cx + cz + c = 0 | : c = 0, deci
(P) : x − z − 1 = 0.
x = x(t)
Fie acum o curbă ı̂n plan, dată prin ecuaţiile sale parametrice, (C) : t ∈ R.
y = y(t),
Eliminând parametrul t ı̂ntre cele două ecuaţii, se obţine ecuaţia carteziană implicită a
curbei, (C) : F (x, y) = 0.
Atunci când este posibil, putem obţine şi ecuaţia carteziană explicită
(C) : y = f (x).
De asemenea, putem reprezenta o curbă plană ı̂n coordonate polare
(C) : F (ρ, θ) = 0 sau (C) : ρ = ρ(θ).
Exemplul 2.2 Fie curba plană reprezentată parametric prin
x = a cos t
(C) : t ∈ R, a > 0.
y = a sin t,
Eliminând parametrul t, obţinem (C) : x2 + y 2 = a2 ; nu putem reprezenta explicit această

curbă.
Observăm că (C) defineşte un cerc centrat ı̂n origine, de rază a. Cercul este parcurs de
o infinitate de ori, ı̂n sens direct (sensul trigonometric), cu viteza

v(t) =
r̄ (t)
= x2 (t) + y 2 (t) = a2 sin2 t + a2 cos2 t = a.
Toate punctele cercului sunt multiple şi regulate; cercul este o curbă ı̂nchisă şi periodică, de
perioadă T = 2π.
Dacă t ∈ [0, 2π) de exemplu, atunci toate punctele cercului sunt simple; ı̂n acest caz,
cercul este parcurs o singură dată.
În coordonate polare, cercul are ecuaţia ρ = a.
3 Lungimea unei curbe; abscisa curbilinie

Fie curba regulată (C) r : I → Rn , n = 2, 3, şi M1 = r(t1 ), M2 = r(t2 ), t1 < t2 , două
puncte de pe curbă.

Definiţia 3.1 Se numeşte lungimea arcului M 1 M2 al curbei numărul real pozitiv

t

2
t 2 t x2 (t) + y2 (t) + z 2(t)dt , ı̂n spaţiu

r̄ (t)
dt = t
1

=
M M
1 2
2
t 1
x2 (t) + y 2 (t)dt , ı̂n plan.
t1
de un mobil este determinată prin integrarea vitezei

În cinematică, distanţa parcursă
t2
sale ı̂n raport cu timpul:
= v(t)dt .
M1 M2
t1
În particular, pentru o curbă plană dată sub forma carteziană explicită (C) : y = f (x),
x ∈ [a, b], lungimea curbei se calculează după formula
b

= 1 + f 2 (x)dx .
a
Formula corespunde unei parametrizări particulare, când parametrul pe curbă este chiar x.
78 Capitolul 5
Observaţia 3.1 Două drumuri echivalente au aceeaşi lungime ı̂ntre punctele care se
corespund.
Într-adevăr, dacă r ∼ β, deci dacă r = β ◦ ϕ (unde ϕ este un difeomorfism) şi τ1 =
ϕ(t1 ), τ2 = ϕ(t2 ) definesc două perechi de puncte care se corespund, adică β(τ1 ) = r(t1 ) şi
β(τ2 ) = r(t2 ), atunci
t t
=
r̄ (t)
dt =
(β̄ ◦ ϕ) (t)
dt
2 2

t
t 1 2
t 1 t 1
t τ
=
β̄ (τ )
dτ =
τ
2 2

β̄ (ϕ(t))
|ϕ (t)|dt = τ
.
1 2
t 1 τ 1
Am considerat modulul integralei, deoarece se poate ca t1 < t2 sau t1 > t2 .

Fie o curbă regulată şi orientată (C) r : I → Rn , n = 2, 3, şi M0 = M (t = t0 ) un punct
al ei.
t
Definiţia 3.2 Funcţia s : I → R, definită prin s(t) = v(τ )dτ , se numeşte abscisa
t0
curbilinie cu originea ı̂n M0 a punctului M = M (t) pe curba dată.
Diferenţiala lui s, ds = v(t)dt , se numeşte elementul de arc al curbei.
Geometric, s(t) reprezintă, ı̂n valoare absolută, lungimea arcului de curbă variabilă
t

M 0M :
= ds = v(τ )dτ .
M0 M
M0 M t0
O curbă regulată β : J → Rn , n = 2, 3, cu viteza egală cu unitatea,
β̄ (s)
= 1, ∀ s ∈ J,
se numeşte curbă cu parametrizarea naturală, iar s se numeşte parametrul natural pe curbă.
Observaţia 3.2 Orice curbă regulată de clasă C 1 admite parametrizarea naturală.
Există probleme ı̂n care interesează numai imaginea curbei, nu şi viteza cu care se
parcurge această imagine. În aceste cazuri se utilizează parametrizarea naturală a curbei,
deoarece calculele se simplifică.

x = 2t
= t2
Exemplul 3.1 Fie curba regulată (C) :
yz = ln t,
t > 0.
a) Să calculăm lungimea arcului de curbă cuprinsı̂ntre M1 (2, 1, 0) şi M2 (4, 4, ln 2).
Pentru aceasta, determinăm valorile parametrilor corespunzătoare coordonatelor carte-
ziene ale celor două puncte: din sistemul 2t = 2, t2 = 1, ln t = 0, rezultă t1 = 1; analog,
t2 = 2. Prin urmare,
t2 2 1

= 2 2 2
x (t) + y (t) + z (t) dt = 4 + 4t2 + 2 dt
M1 M2
t1 1 t
2 1

= 2t + dt = 3 + ln 2.
1 t
b) Să determinăm abscisa curbilinie cu originea ı̂n M1 . Avem
t t 1

s(t) = x2 (τ ) + y 2 (τ ) + z 2 (τ )dτ = 2τ + dτ = t2 + ln t − 1.
t1 1 τ
4 Tangenta la o curbă
Considerăm mai ı̂ntâi curbe plane.
x = x(t)
Fie (C) : t ∈ I o curbă plană şi fie M0 = M (t0 ) un punct regulat al său.
y = y(t),
Definiţia 4.1 Dreapta care trece prin M0 şi care are ca vector director vectorul tan-
gent la curbă ı̂n M0 , r̄ (t0 ) = x (t0 )ı̄ + y (t0 )j̄, se numeşte tangenta la curbă ı̂n M0 , iar
perpendiculara pe tangentă ı̂n M0 se numeşte normala la curbă ı̂n M0 .
Ecuaţia tangentei ı̂n M0 (figura 3) este

x − x(t0 ) y − y(t0 )
(TM0 ) : = ,
x (t0 ) y (t0 )
iar ecuaţia normalei ı̂n M0 este
(NM0 ) : x (t0 )(x − x0 ) + y (t0 )(y − y0 ) = 0.
Figura 3
Observaţia 4.1 Tangenta ı̂n M0 reprezintă po-

ziţia limită a secantei ce trece prin M0 şi printr-un
punct vecin M , când M se deplasează pe curbă spre
M0 (figura 4).
Observaţia 4.2 Se pot construi tangenta şi nor-
mala la curbă ı̂n M0 , un punct singular de ordinul m:
x − x(t0 ) y − y0
(TM0 ) : (m)
= (m)
x (t0 ) y (t0 )
şi (NM0 ) : x(m) (t0 )(x − x(t0 )) + y (m) (t0 )(y − y0 ) = 0. Figura 4
Când curba este definită prin ecuaţia carteziană implicită (C) : F (x, y) = 0, tangenta
ı̂n M0 (x0 , y0 ) are ecuaţia
(TM0 ) : Fx0 (x − x0 ) + Fy0 (y − y0 ) = 0,

∂F ∂F
unde Fx0 = (x0 , y0 ), Fy0 = (x0 , y0 ), Fx20 + Fy20 > 0, iar când curba este definită prin
∂x ∂y
ecuaţia carteziană explicită (C) : y = f (x), tangenta ı̂n M0 (x0 , f (x0 )) are ecuaţia
(TM0 ) : y − f (x0 ) = f (x0 )(x − x0 ).
acum curbe ı̂n spaţiu.

Să considerăm
x = x(t)
Fie (C) :
yz =
= y(t) t ∈ I, o curbă ı̂n spaţiu şi fie M0 = M (t0 ) un punct regulat al
z(t),
său.
80 Capitolul 5
Tangenta ı̂n M0 se defineşte ca şi ı̂n cazul curbelor plane. Ecuaţiile sale canonice sunt
x − x(t0 ) y − y(t0 ) z − z(t0 )
(TM0 ) :
=
= .
x (t0 ) y (t0 ) z (t0 )
Prin M0 se pot construi o infinitate de normale la
curbă, toate fiind situate ı̂n acelaşi plan, numit planul nor-
mal la curba ı̂n spaţiu (C) ı̂n M0 (figura 5), de ecuaţie
(PN ) : x (t0 )(x − x0 )+y (t0 )(y − y0 )+z (t0 )(z − z0 ) = 0.
În mod analog se definesc tangenta şi planul normal
la curbă ı̂ntr-un punct singular de ordinul m. Figura 5

x = t2
Exemplu. Fie curba ı̂n spaţiu (C) : y=t t = 0. Să determinăm ecuaţiile tan-

z = 1 ,
t3
gentei şi ecuaţia planului normal la (C) ı̂n M0 (t0 = 1).
Calculăm coordonatele carteziene ale lui M0 : x(1) = 1, y(1) = 1, z(1) = 1, apoi
derivatele de ordinul ı̂ntâi şi valorile lor ı̂n t0 = 1.
x
(t) = 1 x (1) = 1
Avem y (t) = 2t deci y (1) = 2

z (t) = − 34 , z (1) = −3. Aplicând formulele date anterior, obţinem
t
x−1 y−1 z−1
(TM0 ) : = = şi (PN ) : 1(x − 1) + 2(y − 1) − 3(z − 1) = 0; altfel scris:
1 2 −3
x + 2y − 3z = 0.
5 Reperul Frenet

x = x(t)
t ∈ I, biregulată (r̄ (t0 ) = 0̄, r̄ (t0 ) × r̄ (t0 ) = 0̄),
Fie curba ı̂n spaţiu (C) :
yz =
= y(t)
z(t),
de clasă C 2 pe I şi fie M0 = M (t0 ) un punct de pe curbă.
Se pot construi tangenta şi planul normal la curbă ı̂n M0 .
Prin tangenta (T ) se pot duce o infinitate de plane care au două puncte confundate
comune cu curba, numite plane tangente. Un astfel de plan mai taie curba ı̂ntr-un al treilea
punct.
Definiţia 5.1 Se numeşte plan osculator la curbă ı̂n

punctul M0 , notat (Po ), poziţia limită a planului tangent
când M se apropie pe curbă de M0 (figura 6); deci planul
osculator are trei puncte confundate comune cu curba.
Figura 6
Ecuaţia planului osculator este:

x − x(t0 ) y − y(t0 ) z − z(t0 )
(Po ) : x(t0 ) y (t0 ) z (t0 ) = 0.
x (t0 )
y (t0 ) z (t0 )
Observaţia 5.1 Planul osculator conţine direcţia tangentei, altfel spus vectorul viteză
pe curbă r̄ (t0 ) şi vectorul acceleraţie r̄ (t0 ).
Vectorul acceleraţie dă chiar direcţia normalei principale dacă parametrul pe curbă este
parametrul natural s pe curbă, deci dacă viteza pe curbă este egală cu unitatea.
Observaţia 5.2 Când curba este plană, planul osculator este chiar planul curbei.
Reciproc, dacă planul osculator are aceeaşi ecuaţie ı̂n fiecare punct de pe curbă, atunci
curba este plană.
Definiţia 5.2 Se numeşte binormala la curbă ı̂n punctul M0 perpendiculara pe planul
osculator ı̂n M0 ; prin urmare, ecuaţiile binormalei sunt
x − x(t0 ) y − y(t0 ) z − z(t0 )
(B) : = = ,
A B C
not.
unde vectorul director al binormalei este v̄B = r̄ (t0 ) × r̄ (t0 ) = Aı̄ + Bj̄ + C k̄.
Definiţia 5.3 Se numeşte plan rectificant la curbă ı̂n punctul M0 planul perpendicular
pe normala principală ı̂n M0 ; ecuaţia sa este

y − y(t0 ) z − z(t0 )
x − x(t0 )
PR : y (t0 )
x (t0 ) z (z0 ) = 0
A B C
⇔ (PR ) : A1 (x − x(t0 )) + B1 (y − y(t0 )) + C1 (z − z(t0 )) = 0.
Se numeşte normala principală la curbă ı̂n punctul M0 normala la curbă situată ı̂n
planul osculator.
Direcţia ei este N̄NP = v̄Np = r̄ (t0 ) × (r̄ (t0 ) × r̄ (t0 )) = A1 ı̄ + B1 j̄ + C1 k̄, deci
x − x(t0 ) y − y(t0 ) z − z(t0 )
(Np ) : = = .
A1 B1 C1
Concluzie. În orice punct al curbei date
se poate ataşa un reper triortogonal mobil, nu-
mit triedrul lui Frenet. Axele reperului se numesc
muchii şi sunt: tangenta, binormala şi normala prin-
cipală (figura 7).
Planele reperului se numesc feţe şi sunt: planul
normal, planul osculator şi planul rectificant.
Versorii reperului sunt:
r̄ (t) r̄ (t) × r̄ (t)

τ̄ = ; β̄ = ; ν̄ = β̄ × τ̄ .

r̄ (t)

r̄ (t) × r̄ (t)
Figura 7
82 Capitolul 5
Ansamblul {M ; τ̄, ν̄, β̄} constituie reperul Frenet ı̂n punctul M .

x = 2t
= t2
Exemplul 5.1 Fie curba (C) :
zy = ln t,
t > 0. Să scriem ecuaţiile muchiilor şi
feţelor triedrului Frenet ı̂n punctul M0 = M (t0 = 1).

Calculăm coordonatele carteziene ale lui M0 şi derivatele de ordinul ı̂ntâi şi doi ı̂n M0 :

x0 = x(1) = 2
x (t) = 2
x (t) = 0 x (1) = 2 x (1) = 0
y (t) = 2t y (t) = 2
yz0 =
= y(1) = 1
z(1) = 0;

z (t) = 1 ;
z (t) = − 1 ; yz (1)
(1) = 2
= 1;
yz (1)
(1) = 2
= −1.
0
t t2
Prin urmare:
x−2 y−1 z
(T ) : = = ;
2 2 1
(PN ) : 2(x − 2) + 2(y − 1) + 1 − z = 0 ⇔ 2x + 2y + z − 6 = 0;

x − 2 y − 1 z x−2 y−1 z
(Po ) : 2 2 1 = 0 ⇔ 2x − y − 2z − 3 = 0 ⇒ (B) : = = ;
0 2 −1
2 −1 −2

x − 2 y − 1 z x−2 y−1 z
(PR ) : 2 2 1 = 0 ⇔ x − 2y + 2z = 0 ⇒ (NP ) : = = .
2 −1 −2 1 −2 2
6 Curbură şi torsiune

Fie (C) : r̄ = r̄(t) = x(t)ı̄ + y(t)j̄ + z(t)k̄, t ∈ I, o curbă biregulată.
Definiţia 6.1 Curbura şi torsiunea curbei sunt definite prin

r̄ (t) × r̄ (t)
k(t) = ,

r̄ (t)
3
respectiv
(r̄ (t), r̄ (t), r̄ (t))
τ (t) = , ∀t ∈ I.

r̄ (t) × r̄ (t)
2
x (t)y (t) − x (t)y (t)
În cazul curbelor plane, k(t) = .
(x2 (t) + y 2 (t))3/2
Observaţia 6.1 Curbura măsoară abaterea curbei de la o dreaptă ( ı̂ncovoierea”
”
curbei). Dacă k(t) = 0 pe I, atunci curba este chiar o dreaptă.
Torsiunea măsoară abaterea curbei de la un plan. O curbă biregulată din spaţiu este o
curbă plană dacă şi numai dacă torsiunea sa este nulă ı̂n orice punct al său. Planul curbei
este chiar planul său osculator.
În particular, dacă k = const. > 0 şi τ = 0, atunci curba este un cerc sau un arc de
cerc.
Exemplul 6.1 Fie curba (C) : r̄(t) = (t2 + t + 1)ı̄ + (t2 − 1)j̄ + (t + 1)k̄, t ∈ R. Să
determinăm curbura şi torsiunea sa. Avem r̄ (t) = (2t + 1)ı̄ + 2tj̄ + k̄, r̄ (t) = 2ı̄ + 2j̄ + k̄,
r̄ (t) = 0. Observăm că (r̄ (t), r̄ (t), r̄
(t)) =2 0, (∀) t ∈ R, prin2 urmare curba este plană.
x − (t + t + 1) y − (t − 1) z − (t + 1)
Planul său este planul osculator (Po ) : 2t + 1 2t 1 = 0 ⇔
2 2 0
x − y − z − 1 = 0, (∀) t ∈ R. Cum ecuaţia sa nu depinde de t, ı̂nseamnă că (Po ) este acelaşi
ı̂n fiecare punct de pe curbă.
Mai simplu, ştiind că (C) este o curbă plană şi prin urmare planul său osculator este
acelaşi ı̂n fiecare punct, putem determina direct ecuaţia acestuia ı̂ntr-un punct fixat, de
exemplu ı̂n M0 (t0 = 0).
Altfel, putem considera planul curbei de forma (P) : ax + by + cz + d = 0. Înlocuind x, y
şi z cu expresiile lor ı̂n funcţie de t (curba se află ı̂n plan, deci punctele sale verifică ecuaţia
planului), obţinem (a + b)t2 + (a + c)t + (a − b + c + d) = 0. Prin identificare, rezultă sistemul
omogen a + b = 0, a + c = 0, a − b + c + d = 0, cu soluţiile b = −a, c = −a, d = −a, deci
ecuaţia planului curbei devine (P) : ax − ay − az − a = 0 | : a = 0 ⇒ (P) : x − y − z − 1 = 0.
Curbura lui (C) este

r̄ (t) × r̄ (t)

− 2ı̄ + 2j̄ + 2k̄
3 1
k(t) = 3
= =

r̄ (t)

(2t + 1)ı̄ + 2tj̄ + k̄
3 2 (4t + 2t + 1) 32
2
Prezentăm ı̂n continuare o curbă ı̂n spaţiu, clasică, cu aplicaţii ı̂n inginerie.
Elicea circulară este curba ı̂n spaţiu descrisă de un punct situat pe un cilindru circular
drept, care se deplasează prin compunerea unei mişcări de rotaţie ı̂n jurul axei cilindrului
cu o mişcare de translaţie ı̂n lungul unei generatoare, cele două mişcări fiind proporţionale.
Dacă cilindrul are raza a > 0 şi axa Oz,

b > 0 este factorul de proporţionalitate, t
este unghiul făcut de raza vectoare a proiecţiei
punctului cu axa Ox şi dacă presupunem că
mobilul pleacă dinA(a, 0, 0), atunci ecuaţiile
x = a cos t
curbei sunt: (C) :
yz =
= a sin t t ∈ R.
bt,
Figura 8
Curba este infinită. Porţiunea din elice cuprinsă ı̂ntre două treceri consecutive prin
aceeaşi generatoare (de exemplu, arcul AA ) se numeşte spiră a elicei şi corespunde par-
curgerii de către parametrul t a unui interval de lungime 2π (elicea este o curbă periodică).
Distanţa dintre două spire consecutive, măsurată pe o generatoare a cilindrului (de exemplu,
a
|AA |), se numeşte pasul elicei. Curbura elicei circulare este k(t) = 2 = const., iar
a + b2
b
torsiunea sa este τ (t) = 2 = const.
a + b2
84 Capitolul 5
În practică, filetul unui şurub este descris de o elice circulară.

Observaţia 6.2 Dacă punctul curent execută o mişcare de translaţie ı̂n lungul unei
unei generatoare),
drepte care intersectează axa cilindrului (ı̂n loc de o mişcare ı̂n lungul
x = t cos t
atunci curba descrisă se numeşte elice conică şi are ecuaţiile (C) :
zy =
= t sin t t ∈ R.
at,
2 2 2
Ea se află situată pe cercul ax + ay − z = 0.
Definiţia 6.2 O curbă biregulată din spaţiu se numeşte elice dacă tangenta ı̂n orice
punct al curbei face un unghi constant cu o direcţie fixă.
Observaţia 6.3 Elicea circulară, prezentată anterior, este un caz particular de elice, ı̂n
r̄ (t) · k̄
care tangenta ı̂n orice punct face un unghi constant cu axa Oz (figura 8): cos ϕ = =

r̄ (t)
b
√ .
a2 + b 2
Observaţia 6.4 O curbă biregulată pentru care k > 0 şi τ > 0 este o porţiune dintr-o
τ
elice dacă şi numai dacă = const. Dacă k = const. > 0 şi τ = const. = 0, rezultă că (C)
k
este o elice circulară şi reciproc.
t3
Exemplul 6.2 Fie curba (C) : r̄(t) = 2tı̄ + t2 j̄ + k̄, t ∈ R. Să arătăm că este o elice
3
şi să determinăm ecuaţiile sale carteziene.
Avem r̄ (t) = 2ı̄+ 2tj̄+ t2 k̄, r̄ (t) = 2j̄+ 2tk̄, r̄ (t) = 2k̄ şi r̄ (t) × r̄ (t) = 2t2 ı̄− 4tj̄+ 4k̄,
(r̄ (t), r̄ (t), r̄ (t)) = 8, (∀) t ∈ R.

2(t2 + 2) 2 8 2
Prin urmare, k(t) = 2 = 2 > 0 şi τ (t) = = 2 > 0.
(t + 2)3 (t + 2)2 4(t2 + 2)2 (t + 2)2
τ (t)
Cum = 1 = const., rezultă că (C) este o elice.
k(t)

xy = = 2t
t2
Curba dată se reprezintă parametric (C) : Eliminând parametrul t, obţinem

z = t .
3
3
4y = x2
ecuaţiile carteziene ale curbei (C) :
24z = x3 .
7 Probleme
Curbe ı̂n spaţiu
1. Fie curba (C) : r̄ = a cos2 tı̄ + a cos t sin tj̄ + a sin tk̄, t ∈ [0, 2π), a > 0.
a) Să se verifice că (C) se află pe o sferă cu centrul ı̂n origine.
b) Să se determine punctele multiple şi punctele singulare ale curbei (C).
Soluţie. a)
r̄
= a2 , sau o eliminare de parametru conduce la x2 + y 2 + z 2 = a2 .
b) Fie t1 = t2 , t1 , t2 ∈ [0, 2π), r̄(t1 ) = r̄(t2 ), deci sin t1 = sin t2 , de unde t1 = 0 şi t2 = π.
Obţinem y(t1 ) = y(t2 ) şi x(t1 ) = x(t2 ).
Punctul O(0, 0, 0) este un punct dublu. Avem r̄ = −a 2tı̄+a cos 2tj̄+a cos tk̄, r̄ = θ̄,
sin
π 3π π 3π
aşadar cos t = 0, deci t ∈ , , y = −a = 0, y = −a = 0.
2 2 2 2
Curba nu are puncte singulare.
2. Fie curba (C) : r(t) = (3t − t3 , 3t2 , 3t + t3 ), t ∈ R. Să se arate că este o curbă simplă
şi regulată.
3t1 − t31 = 3t2 − t32 (1)
Soluţie. Presupunem că t1 = t2 şi r(t1 ) = r(t2 ) ⇔ 3t21 = 3t22
3t + t3 = 3t + t3 . (2)(3)
1 1 2 2
Din (2), rezultă t2 = −t1 , care conduce la t1 = t2 = 0. Prin urmare, funcţia r(t) este
injectivă, deci curba (C) este simplă.
În continuare, r (t) = (3 − 3t2 , 6t, 3 + 3t2) = (0, 0, 0), (∀) t ∈ R. Prin urmare, curba este
şi regulată.
3. Se consideră curbele
cos t

x = z = √1 + cos2 t √ π
x= − cos 2θ 3π
(C1 ) : t ∈ [0, 2π] şi (C2 ) : θ∈ ,.

sin t y = z = cos θ, 4 4
y=√ ,
1 + cos2 t
Să se arate că sunt situate pe aceeaşi sferă şi se intersectează ı̂ntr-un punct.
Soluţie. Ecuaţiile implicite ale celor două curbe sunt:
x−z =0 y−z =0
(C1 ) : (C2 ) : x > 0.
x2 + y 2 + z 2 = 1; x2 + y 2 + z 2 = 1,
(C1 ) reprezintă un cerc pe sfera (Σ) : x2 + y 2 + z 2 = 1, iar (C2 ) un semicerc pe aceeaşi sferă.
Pentru a determina punctele de intersecţie ale celor două curbe se rezolvă sistemul
√ √ √
x − z = 0 3 3 3
xy 2−+zy=2 +0 z 2 = 1, x > 0. Rezultă soluţia 3 , 3 , 3 .
4. Fie curba (C) : r̄(t) = et cos tı̄ + et sin tj̄ + et k̄, t ∈ R.
a) Să se arate că este situată pe un con.
π π
b) Să se afle lungimea arcului curbei cuprins ı̂ntre punctele M1 (1, 0, 1) şi
M2 (0, e 2 , e 2 ).
x = et cos t
Soluţie. a) Eliminând parametrul t ı̂ntre ecuaţiile parametrice ale curbei y = et sin t
z = et ,
se obţine x2 + y 2 = z 2 care reprezintă un con circular cu două pânze, cu vârful ı̂n origine şi
axa principală Oz.
b) Din sistemul et cos t =1, et sint = 0, et = 1, se obţine t1 = 0, coordonata curbilinie
π
a punctului M1 . Analog, M2 t2 = .
2
86 Capitolul 5
t 2
π
2 √ t π
Avem
= x2 + y 2 + z 2 dt = 3e dt = 3(e 2 − 1).
M1 M2 t1 0

x = 2t
= t2
5. Fie curba (C) :
zy = ln t,
t > 0. Să se arate că (C) trece prin punctele M1 (2, 1, 0)
şi M2 (4, 4, ln 2), să se calculeze lungimea arcului de curbă curpins ı̂ntre aceste puncte şi
abscisa curbilinie cu originea ı̂n M1 .
2t = 2
Soluţie. Coordonata curbilinie a lui M1 se determină din sistemul t2 = 1
ln t = 0, care are
soluţia comună t1 = 1, deci M1 ∈ (C). Analog, M2 (t2 = 2), deci M2 ∈ (C).
Dacă nu ar fi existat o soluţie comună tuturor ecuaţiilor, punctul nu ar fi aparţinut
curbei. Eventual, se puteau obţine mai multe valori pentru t, corespunzătoare aceloraşi
coordonate carteziene, ceea ce arăta că punctul respectiv este multiplu;
2 2t2 + 1 t t 2τ 2 + 1

= dt = 3 + ln 2; s(t) = v(τ )d τ = d τ = t − 1 + ln t.
M1 M2
1 t t1 1 τ
6. Să se găsească lungimea arcului A B şi abscisa curbinilie cu originea ı̂n A de pe
curbele:
x = 3a cos t
a) (C1 ) :
yz =
= 3a sin t t ∈ R, ştiind că A(3a, 0, 0) şi B(0, 3a, 2aπ), a > 0;
4at,

x = a(t − sin t)
b) (C2 ) : y = a(1 − cos t) t ∈ R, a > 0, ştiind că A(0, 0, 4a) şi B(2aπ, 0, −4a).

z = 4a cos t ,
2
tB x = −3a sin t
Soluţie. a) Avem
A
B = x2 (t) + y 2 (t) + z 2 (t)dt cu y = 3a cos t
tA z = 4a

⇒ x2 (t) + y 2 (t) + z 2 (t)dt = 9a2 sin2 t + 9a2 cos2 t + 16a2 dt = 5a dt .

3a cos t = 3
Determinăm valorile parametrului t corespunzătoare punctelor A şi B: sin t = 0
3a
4at = 0,
3a cos t = 0 π
sin t = 3a Soluţia comună este, ı̂n fiecare caz, tA = 0, tB =
respectiv
3a
3at = 2aπ.
2
. Deci
π
2
5 π
0 = 2 aπ.
2
A
B = 5a dt = 5at
0
Abscisa curbilinie cu originea ı̂n A este
t t
s(t) = x2 (τ ) + y 2 (τ ) + z 2 (τ ) dτ = 5a dτ = 5at.
tA 0

x = a(1 − cos t)
y = a sin t t
b) Analog, ⇒ x2 (t) + y 2 (t) + z 2 (t)dt = 2a sin dt (am ţinut

z = −2a sin t 2
2
t
cont de faptul că 1 − cos t = 2 sin2 ).
2

a(t − sin t) = 0
a(t − sin t) = 2aπ
Avem A : a(1 − cos t) = 0 ⇒ t1 = 0 şi B : a(1 − cos t) = 0 ⇒ tB = 2π.
t
4a cos = 4a
4a cos t = −4a
2π 2 t
t 2π
2
Deci
A B = 0 2a sin 2 dt = 2a −2 cos 2 0 = 8a.
Abscisa curbilinie cu originea ı̂n A este
t
τ τ t
t

s(t) = 2a sin dτ = 2a −2 cos
2 2 0
= 4a 1 − cos 2 .
0
x3 − 3a2 y = 0
7. Să se găsească lungimea arcului curbei (C) : cuprins ı̂ntre planele
2xz − a2 = 0,
a
(P1 ) : y = şi (P2 ) : y = 9a.
3

x=t
not.
y = t3
Soluţie. Se alege ca parametru pe curbă abscisa x = t şi avem (C) : 3a2 t = 0.

z = a2 ,
2t
a
Dacă y = , atunci t1 = a, iar dacă y = 9a, atunci t2 = 3a. Rezultă
= 9a.
3 M1 M2
t+2 2(t − 1) 2t + 1
8. Fie curba (C) : r̄ = ı̄ + 2 j̄ + 2 k̄, t ∈ R.
t2 + 1 t +1 t +1
a) Să se determine punctele de pe curbă, situate la distanţe extreme de originea sis-
temului de coordonate.
b) Să se calculeze lungimea arcului cuprins ı̂ntre aceste puncte.
c) Să se găsească punctele curbei ı̂n care tangentele sunt perpendiculare pe dreapta
2x − y − 3 = 0
(Δ) :
y − z + 4 = 0.
9
Soluţie. a) d2 (OM ) = 2 ; dmax = 3, pentru M1 (t1 = 0); dmin = 0, pentru M2 (t2 =
t +1
∞). Rezultă M1 (2, −2, 1) şi M2 (0, 0, 0).
∞
3 3 3π
b) ds = 2
dt ,
= 2
dt = .
1+t 0 1 + t 2
−t2 − 4t + 1 −2t2 + 4t + 2 −2t2 − 2t + 2
c) Avem r̄ = ı̄+ j̄+ k̄ şi ūΔ = (2ı̄−j̄)×(j̄− k̄) =
(t2 + 1)2 (t2 + 1)2 (t2 + 1)2 1
3 3 1
ı̄+2j̄+2k̄. Din r̄ ⊥ ū ⇔ r̄ · ū = 0, obţinem t3,4 = ±1, deci M3 , 0, şi M4 , −2, − .
2 2 2 2
88 Capitolul 5
t4 + 3 t3 − 2 t2 + 1
9. Fie curba (C) : r̄ = ı̄ + j̄ + k̄, t ∈ R. Se cer ecuaţiile tangentelor
4 3 2
paralele cu planul (P) : x + 3y + 2z − 6 = 0, ı̂n punctele regulate ale curbei (C).
Soluţie. Vectorul director al tangentei ı̂ntr-un punct este r̄ = t3 ı̄ + t2 j̄ + tk̄. Punctul
fiind regulat, r̄ = 0̄, avem t = 0.
r̄
(P̄ ) implică r̄ ⊥ N̄ , unde N̄ (ı̄+3j̄+2k̄). Deci r̄ N̄ = 0, echivalent cu t3 +3t2 +2t = 0
sau t(t2 + 3t + 2) =0 şi cum t = 0, obţinem t1 = −1 şi t2 = −2. Prin urmare, M1 (1, −1, 1)
19 10 5
şi M2 ,− , . Avem r̄ (−1) = −ı̄ + j̄ − k̄ şi r̄ (−2) = −8ı̄ + 4j̄ − 2k̄; rezultă că
4 3 2
19 10 5
x−1 y+1 z−1 x− y+ z−
(T1 ) : = = şi (T2 ) : 2 = 3 = 2.
−1 1 −1 4 −2 1
10. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi planului normal ı̂n punctele indicate la curbele:
x2 + 3y 2 + 4yz − 6x − 8y + 6 = 0
a) (C1 ) : M1 (1, 1, 1);
x2 + 2y − z 2 − 2 = 0,
x2 + y 2 = 10
b) (C2 ) : M1 (1, 3, 4).
y 2 + z 2 = 25,
Soluţie. a) Avem:
Fx = 2x − 6, Fy = 6y + 4z − 8, Fz = 4y; Fx 0 = −4, Fy 0 = 2, Fz0 = 4;

Gx = 2x, Gy = 2, Gz = −2z; Gx0 = 2, Gy0 = 2, Gz0 = −2.

y − 1 z − 1
x − 1
Prin urmare, (PN ) : −2 1 2 = 0. Ecuaţia este echivalentă cu x + z − 2 = 0,
1 1 −1
x−1 y−1 z−1
iar (T ) : = = .
1 0 1
x−1 y−3 z−4
b) Găsim (PN ) : 12x − 4y + 3z − 12 = 0 şi (T ) : = = .
12 −4 3

x = a cos α sin t
11. Fie curba (C) :
zy =
= a sin α sin t
a cos t,
t ∈ R, α = const., a = 0. Să se arate că planul
normal, ı̂n orice punct al curbei, trece printr-o dreaptă fixă.

Soluţie. metoda i. Avem (PN ) : [x − x(t)]x (t) + [y − y(t)]y (t) + [z − z(t)]z (t) = 0, cu
x = a cos α cos t, y = a sin α cos t şi z = −a sin t, de unde

(PN ) : ax cos α cos t + ay sin α cos t − za sin t = 0
sau (PN ) : (ax cos α+ay sin α) cos t−za sin t = 0, ecuaţie care reprezintă un fascicul de plane
(cos α)x + (sin α)y = 0
determinat de dreapta (Δ) : Deci, toate planele normale trec prin
z = 0.
dreapta (Δ).
metoda a ii-a. Ecuaţiile sub formă implicită ale curbei (C) sunt
x2 + y 2 + z 2 = a2
(C) :
y = (tg α)x.
Curba (C) este un cerc mare al sferei (S) : x2 + y 2 + z 2 = a2 . Planele normale trec prin
x y z
dreapta (Δ) ⊥ (P), cu (P) : y = (tg α)x, ı̂n origine. Deci (Δ) : = = , echivalent
tg α −1 0
x = −(tg α)y x cos α + y sin α = 0
cu (Δ) : adică (Δ) :
z = 0, z = 0.
12. Să se determine punctele de pe curba
(C) : r̄ = ln(t + 2)ı̄ + 2tj̄ + (t2 + 4t)k̄, t ∈ (−2, ∞),
x + 3y + z − 1 = 0
ı̂n care planele normale sunt paralele cu dreapta (Δ) :
x + 2y + 2z = 0.
Indicaţie. Avem r̄ ⊥ ūΔ , cu ūΔ = n̄1 × n̄2 = 4ı̄ − j̄ − k̄, deci t = −1. Rezultă
M1 (0, −2, −3). În final, (PN ) : x + 2y + 2z + 2 = 0.
13. Să se determine planele normale la curba (C) : r̄ = −tı̄ + (t2 + 1)j̄ + (t + ln t)k̄,
t ∈ (0, ∞), perpendiculare pe planul (P) : 14x − y + 12z − 6 = 0.
Indicaţie. Din (PN ) ⊥ (P), rezultă r̄ ⊥ N̄ , cu N̄ = 14ı̄ − j̄ + 12k̄, de unde r̄ N̄ = 0.
Găsim t = 2, deci M1 (−2, 5, 2 + ln 2). Prin urmare,
(PN ) : 2x − 8y − 3z + 50 + 3 ln 2 = 0.
14. Să se scrie ecuaţia planului osculator şi ecuaţiile binormalei ı̂n punctul M0 (4, 2, −12)
x − y2 = 0
la curba (C) :
z = y 2 − x2 .
Soluţie. (C) este intersecţia dintre un cilindru parabolic cu generatoarele paralele cu
Oz şi un paraboloid hiperbolic.
y=x 2 x = t2
Parametrizăm curba (C) :
z = y 2 − x2
şi obţinem (C) :
yz ==t
t2 − t 4 ,
t ∈ R. Cum
2
t = 4
M0 (4, 2, −12), din
tt2=−2t4 = −12, rezultă că lui M0 ı̂i corespunde valoarea t0 = 2 a

parametrului.
x = 2t x (2) = 4 x = 2 x (2) = 2
Avem y = 1 y (2) = 1 şi y = 0 ⇒ y (2) = 1
z = 2t − 4t3 ⇒ z (2) = −28 z = 2 − 12t2 z (2) = −46.

x − 4 y − 2 z + 12
Prin urmare, obţinem (Po ) : 4 1 −28 = 0 ⇔ 23x − 64y + z + 48 = 0 şi
2 1 −46
x−4 y−2 z + 12
(B) : = = .
23 −64 1
90 Capitolul 5
15. Se consideră curba (C) : r̄ = t2 ı̄ + (2t − 1)j̄ − (t3 − t)k̄. Să se determine punctul
curbei (C) ı̂n care planul osculator trece prin punctul A(2, 0, −3) şi să se scrie ecuaţia acestui
plan.
Indicaţie. (P)o : (r̄ − r̄(t), r̄ (t), r̄ (t)) = 0; A ∈ (Po ) ⇒ t0 = −1 ⇒ M0 (1, −3, 0);
(Po ) : 3x + 2y − z + 3 = 0.

x = a ch t

16. Fie curba (C) :

yz =
= a sh t
at,
t ∈ R. Să se calculeze lungimea arcului M 0 M1 ,
M0 (t0 = 0), M1 (t1 = ln 2) şi versorii triedrului Frenet ı̂n punctul M0 (t0 = 0).
et + e−t et − et
Soluţie. ds = x2 + y 2 + z 2 dt , ch t = , sh t = . Obţinem x = a sh t,
2
√
2
y = a ch t şi z = a, deci ds = a 1 + sh2 t + ch2 t dt = a 2 ch t dt . Rezultă
ln 2 √ √ ln 2 √ et − e−t ln 2 √ 3 3√2

=
M0 M1
a 2 ch t dt = a 2 sh t 0 = a 2
2
0 = a 2 4 = 4 a.
0
Pentru a determina versorii triedrului Frenet, calculăm x = a ch t, y = a ch t, z = 0;
r̄ j̄ + k̄
x0 = 0, y0 = a, z0 = a; x0 = a, y0 = 0, z0 = 0; τ̄ (0) = 0 = √ ; r̄0 × r̄0 = a2 (j̄ − k̄);

r̄0
2
r̄0 × r̄0 j̄ − k̄
β̄(0) = = √ , ν̄0 = β̄0 × τ̄0 = ı̄.

r̄0 × r̄0
2
17. Fie curba (C) : r̄ = t2 ı̄ + (t2 + 1)j̄ − ln t k̄, t > 0. Să se scrie ı̂n punctul M0 (1, 2, 0):
a) axele triedrului Frenet;
b) planele triedrului Frenet;
c) versorii triedrului Frenet.
1 1
Soluţie. a) - b) Obţinem r̄ = 2tı̄ + 2tj̄ − k̄, r̄ = 2ı̄ + 2j̄ + 2 k̄, r̄0 = 2ı̄ + 2j̄ − k̄
t t
x−1 y −2 z
şi r̄0 = 2ı̄ + 2j̄ + k̄. Găsim ecuaţiile (T ) : = = şi (PN ) : 2(x − 1) + 2(y − 2) −
2 2 −1
x − 1 y − 2 z
z = 0. Din r̄0 × r̄0 = 4(ı̄ − j̄), rezultă: (B) : = = , (Po ) : x − y + 1 = 0;
1 −1 0
x−y+1=0 x−1 y−2 z
(NP ) : ⇔ = = ; (PR ) : x + y + 4z − 3 = 0.
2x + 2y − z − 2 = 0 1 1 4
1 1 1
c) τ̄ = (2ı̄ + 2j̄ − k̄), ν̄ = √ (ı̄ + j̄ + 4k̄), β̄ = √ (ı̄ − j̄).
3 3 2 2

4
x = 5 cos s
18. Fie curba (C) : y = 1 − sin s s ∈ R. Să se determine versorii reperului Frenet

z = − 3 cos s,
5

ı̂n punctul curent al curbei.

4 x = − 4 cos s
x = − 5 sin s

5 x ı̄ + y j̄ + z k̄
Soluţie. Avem y = cos s y = − sin s Atunci τ̄ = 2 =

x + y 2 + z 2
z = sin s, z = cos s.
3 3
5 5
4 3
− sin sı̄ + cos s + sin s
5 5 .
1
Se observă că
τ̄
=
r̄
= 1, adică viteza pe curbă este 1, deci s reprezintă chiar abscisa
3 4 4 3
curbilinie. Se obţin apoi β̄ = ı̄ + k̄, (∀) s ∈ R şi ν̄ = β̄ × τ̄ = cos sı̄ − sin sj̄ + cos sk̄.
5 5 5 2 5
x = t
19. Să se determine funcţia f (t) astfel ı̂ncât curba (C) y = − ln t t > 0, să fie plană.
z = f (t),
Soluţie. Curba (C) este plană dacă (r̄ (t), r̄ (t), r̄ (t)) = 0, adică

x(t) y (t) z (t)
x(t) y (t) z (t) = 0.
x (t) y (t) z (t)
Determinantul se anulează ı̂n cazul cel mai general când o coloană (linie) este o combi-
naţie liniară de celelalte coloane (linii).
Ţinând seama de proprietatea că dacă o funcţie este o combinaţie liniară finită cu
coeficienţi constanţi de funcţii, atunci derivatele sale sunt combinaţii liniare finite cu aceiaşi
coeficienţi de derivatele funcţiilor date; rezultă f (t) = c1 x(t) + c2 y(t) + c3 , adică f (t) =
c1 t2 − c2 ln t + c3 .
1+t 1 t
20. Fie curba (C) : r̄(t) = ı̄ + 2
j̄ + k̄, t = ±1. Să se arate că este o
1−t 1−t 1 + t2
curbă plană şi să se determine planul curbei.
Soluţie. metoda i. O curbă ı̂n spaţiu este plană dacă şi numai dacă torsiunea sa este
2 2t 1 4 2(1 + 3t2 )
nulă. Avem: r̄ (t) = 2
ı̄ + 2 2
j̄ + 2
k̄, r̄ (t) = 3
ı̄ + j̄ −
(1 − t) (1 − t ) (1 + t) (1 − t) (1 − t2 )3
2 12 24t(1 + t2 ) 6
k̄, r̄ (t) = + + k̄. Calculăm (r̄ (t), r̄ (t), r̄ (t)) =
(1 + t)3 (1 − t)4 (1 − t2 )4 (1 + t)4
1 t

1

2 1 + 3t2 2
1 + t = 0, (∀) t ∈ R.
4 −
(1 − t2 )4
1−t 1 − t2
6 12t(1 + t ) 2
6
(1 − t)2 (1 − t2 )2 (1 + t)2

Planul curbei este chiar planul său osculator. Scriem ecuaţia sa ı̂ntr-un punct arbitrar
fixat, de exemplu ı̂n M0 (t0 = 0). Rezultă că M0 (1, 1, 0), r̄ (0) = 2ı̄ + k̄, r̄ (0) = 4ı̄ + 2j̄ − 2k̄,
x − 1 y − 1 z − 0
deci (Po ) : 2 0 1 = 0 ⇔ x − 4y − 2z + 3 = 0.
4 2 −2
metoda a ii-a. Căutăm planul curbei de forma (P) : ax + by + cz + d = 0. Curba fiind
1+t 1 t
conţinută ı̂n plan, avem a +b +c + d = 0, de unde rezultă (a − c + d)t2 +
1−t 1 − t2 1+t
(2a + c)t + (a + b + d) = 0, (∀) t = ±1.
Prin identificare, rezultă sistemul omogen a − c + d = 0, 2a + c = 0, a + b + d = 0, cu
soluţiile b = −4a, c = −2a, d = 3a. Planul curbei este (P) : ax − 4ay − 2az + 3a = 0 | : a = 0
92 Capitolul 5
⇒ x − 4y − 2z + 3 = 0.

2
x = t1 − 2t2
21. Fie curba (C) : y= 2 +t t = 0.

t
2
z = t − 2t − 1,
a) Să se arate că este o curbă plană şi să se determine planul curbei.
b) Să se determine punctele sale singulare şi punctele multiple.
Soluţie. a) Eliminând parametrul t ı̂ntre prima şi a treia relaţie, se obţine z = x − 1,
curbei.
care reprezintă planul

x = 2t 2− 2
b) Calculăm y = − 3 + 2t care se anulează simultan pentru t1 = 1. Prin urmare,

z = 2t t− 2,
M1 (t1 = 1) = (−1, 2, −2) este un punct singular, iar toate celelalte puncte sunt regulate.

x = a(sin t + cos t)
22. Fie curba (C) :
yz =
= a(sin t − cos t)
be−t ,
t ∈ R, a > 0, b > 0. Să se arate că tangentele
la curbă intersectează planul xOy după un cerc şi să se scrie ecuaţiile acestuia.
Soluţie. Tangenta ı̂n punctul curent are direcţia
r̄ (t) = a(cos t − sin t)ı̄ + a(cos t + sin t)j̄ − be−t k̄,
prin urmare ecuaţiile canonice ale tangentelor sunt de forma
x − a(sin t + cos t) y − a(sin t − cos t) z − be−t
(T ) : = = .
a(cos t − sin t) a(cos t + sin t) −be−t

x − a(sin t + cos t)

a(cos t − sin t)
=1
Intersectăm tangentele cu planul xOy : z = 0 şi obţinem y − a(sin t − cos t) ⇔

=1

a(cos t + sin t)
z=0
x = 2a cos t x2 + y 2 = 4a2
yz =
= 2a sin t
0
⇔
z = 0,
care reprezintă un cerc din planul xOy.
23. Fie curba (C) : r̄(t) = atı̄ + bt2 j̄ + ct3 k̄, t ∈ R, a, b, c = 0.

τ
a) Să se calculeze .
k
b) Să se precizeze condiţiile ı̂n care este o elice cilindrică.
Soluţie. a) Avem:
√
r̄ (t) = aı̄ + 2btj̄ + 3ct2 k̄;
r̄ (t)
= a2 + 4b2 t2 + 9c2 t4 ; r̄ (t) = 2bj̄ + 6ctk̄;
r̄ (t) = 6ck̄; r̄ (t) × r̄ (t) = 6bct2 ı̄ − 6actj̄ + 2abk̄;
√

r̄ (t) × r̄ (t)
= 36b2c2 t4 + 36a2 c2 t2 + 4a2 b2 ; (r̄ (t), r̄ (t), r̄ (t)) = 12abc = 0.
Atunci
3
2
τ (t) (r̄ (t), r̄ (t), r̄ (t))
r̄ (t)
3 9c2 t4 + 4b2 t2 + a2
k(t)
=

r̄ (t) × r̄ (t)
3
= 12abc 9a2 c2 2

2 2 4 2
4b 9c t + t +a
b2
3
2
3ac 9c2 t4 + 4b2 t2 + a2
= 2 .
2b a2 c2
9c2 t4 + 9 2 t2 + a2
b
τ (t) 9c2 4b2 a2
Condiţia = const. este echivalentă cu 2 = 2 2 = 2 , de unde rezultă 4b2 = 9a2 c2 ,
k(t) 9c 9a c b
b 2
deci condiţia din enunţ, 3ac = ±2b2 .
√ √
24. Fie curba (C) : r̄(t) = (t + 3 sin t)ı̄ + 2 cos tj̄ + ( 3t − sin t)k̄, t ∈ R. Să se arate
că este o elice. √ √
Soluţie. Se procedează ca ı̂n exemplul 6.2 şi se obţine
r̄ (t)
= 8,
r̄ (t)× r̄ (t)
= 8,
1 1 τ (t)
(r̄ (t), r̄ (t), r̄ (t)) = −8, k(t) = , τ (t) = − , = −1 = const., deci curba dată este o
4 4 k(t)
elice.
25. Să se calculeze curbura şi torsiunea curbei (C) : r̄(t) = cos tı̄+ sin tj̄ + cos 2tk̄, t ∈ R,
ı̂n punctul M0 (0, 1, −1) şi să se precizeze dacă este o curbă plană. π
π
Soluţie. Punctul M0 corespunde valorii t0 = a parametrului. Avem r̄ = −ı̄,
2 π π 2
π r̄ × r̄ √
π π
r̄
2
= −j̄ + 4k̄, r̄
2
= 0̄. Prin urmare, k
2
= 2

r̄ π 3
2 = 17 şi
2
π r̄ π , r̄ π , r̄ π
τ
2
= 2 π 2 π 22 = 0.
r̄ 2 × r̄ 2
Într-un punct arbitrar, (r̄ (t), r̄ (t), r̄ (t)) = 6 sin 2t, deci τ (t) = 0 şi curba nu este
plană.
t2 t3
26. Să se găsească relaţia dintre curbura şi torsiunea curbei r̄(t) = tı̄ + j̄ + k̄.
2 6
t2 4
Soluţie. Avem r̄ (t) = ı̄ + tj̄ + k̄, r̄ (t) = j̄ + tk̄, r̄ (t) = k̄ şi k(t) = ,
2 (2 + t2 )2
4
τ (t) = . Prin urmare, curbura şi torsiunea sunt egale.
(2 + t2 )2
d2
27. Se numeşte curbă Ţiţeica o curbă pentru care = const., unde τ este torsiunea sa,
τ
xyz = 1
iar d reprezintă distanţa de la origine la planul său osculator. Să se arate că (C) :
y2 = x
este o curbă Ţiţeica.
94 Capitolul 5

x = t
2
Soluţie. Considerăm o reprezentare parametrică a curbei (C) : y=t t = 0. Tor-

z = 1 ,
t3
30t4
siunea ı̂n punctul curent este τ = , iar planul osculator
36 + 225t2 + t10

1
x − t2 y−t z−
t3
3
(Po ) : 2t − 4 = 0 ⇔ 6x − 15ty − t5 z + 10t2 = 0,
t
1
12
2 0
t5

|6 · 0 − 15t · 0 − t5 · 0 + 10t2 | 10t2
prin urmare d = d(0, Po ) = √ = √ . Rezultă că
36 + 225t2 + t10 36 + 225t2 + t10
d2 10
= = const.
τ 3
Curbe plane
28. Să se găsească o reprezentare parametrică pentru curbele:
a) (C1 ) : x3 + y 3 − 3axy = 0 (foliul lui Descartes);

b) (C2 ) : x3 + y 2 − a(x2 + y 2 ) = 0;
c) (C3 ) : x4 − 2x2 y − xy 2 + 2
y 2 = 0;2
2 2
d) (C4 ) : x + y + ax = a x + y (cardioida).
Soluţie. a) Se intersectează curba cu o dreaptă variabilă, care trece prin origine,

(Δ) : y = tx şi se obţine: x3 (1 + t3 ) − 3atx2 = 0 ⇒ x1 = x2 = 0, y1 = y2 = 0.
Dreapta (Δ) intersectează curba (C1 ) ı̂n două puncte confundate ı̂n origine ∀ t ∈ R,
deci originea este un punct dublu pentru curba (C1 ) şi ı̂n punctul

3at 3at2
M x= 3
,y = , t ∈ R \ {−1};
1+t 1 + t3

3at
x = 1 + t3
(C1 ) : t ∈ R \ {−1}.
2
y = 3at ,
1 + t3
Foliul lui Descartes
1 + t2
x = a 1 + t3
b) Se procedează analog şi se obţine (C2 ) : t ∈ R \ {−1}.

1 + t2
y = at ,
1 + t3
! curba (C3 )cu o parabolă

c) Se intersectează variabilă, care"trece prin origine, (C) : y =
2
(t − 1) (t − 1)4
tx2 ⇒ (C3 ) ∩ (C) = O(0, 0), M , , t ∈ R∗ .
t2 t3
Parabola (C) şi curba (C3 ) au ı̂n origine patru puncte confundate. Găsim

x = (t −21)
2
(C3 ) : t 4 t ∈ R∗ .

y = (t − 1) ,
t3
d) Se intersectează curba (C4 ) cu dreapta

(Δ) : y = (tg t)x. Se obţine
x = a cos t(1 − cos t)

(C4 ) : t ∈ R.
y = a sin t(1 − cos t),
Cardioida
2 2 2 2
29. Fie curba (C) : x(x +y )+a(y −x ) = 0, a > 0, numită strofoida. Să se determine
ecuaţiile sale parametrice.
Soluţie. Intersectăm curba cu o dreaptă variabilă,
y = tx, care trece prin origine şi avem
x(x2 + y 2 ) + a(y 2 − x2 ) = 0
y = tx
x3 (1 + t2 ) − ax2 (1 − t2 ) = 0
⇔
y = tx.
2
x = 0 se 2obţine punctul dublu (0, 0). Rezultă
Pentru
1−t
x = a 1 + t2
apoi
2
y = at 1 − t . Strofoida
1 + t2
30. Curba descrisă de un punct M aflat pe un cerc de rază a, ce se rostogoleşte, fără
alunecare, de-a lungul unei drepte, se numeşte cicloidă. Să se găsească ecuaţiile parametrice
ale cicloidei şi punctele sale singulare.
Soluţie. Avem x =π OC − M C = măs O
M−

M C = at−a cos t − = a(t−sin t), y = M M =
2
π
M M + M M = a + a sin t − = a(1 − cos t).
2
Prin urmare, ecuaţiile parametrice ale cicloidei
x = a(t − sin t)
sunt (C) : t ∈ R. Este o curbă
y = a(1 − cos t),
periodică, de perioadă 2π. Cicloida
96 Capitolul 5
x = a(1 − cos t) x = a sin t

Din şi rezultă că punctele de forma t = 2kπ, k ∈ Z,
y = a sin t y = a cos t,
sunt puncte singulare de ordinul doi (r̄ (2kπ) = 0̄ şi r̄ (2kπ) = 0̄).
31. Să se găsească ecuaţia implicită a curbelor (t ∈ R):
x = a cos t x = a cos t
a) (C1 ) : (cerc); b) (C2 ) : (elipsă);
y = a sin t y = b sin t
x = 2t2 + t − 1
c) (C4 ) : (parabolă).
y = 2t2 − t + 1
Indicaţie. Se elimină parametrul t:
x2 y2
a) x2 + y 2 = a2 ; b) + − 1 = 0; c) x2 − 2xy + y 2 + 3x − 5y + 4 = 0.
a2 b2
32. Fie curba (C) : r̄(t) = t2 ı̄ + t3 j̄, t ∈ R. Să se arate că este o curbă simplă şi să se
determine punctele sale singulare.
t1 = t2
Soluţie. Aplicaţia r̄(t) = (t2 , t3 ) este injectivă. Într-adevăr, sistemul t21 = t22 are
t3 = t3
1 2
soluţii numai pentru t1 = t2 . Prin urmare, toate punctele curbei sunt simple. Punctele
2t = 0
singulare, pentru care r̄ (t) = 0̄, se determină din sistemul ⇒ t = 0. Prin
3t2 = 0
urmare, curba are un punct singular, care este chiar originea (0, 0).
33. Să se arate că (C) : r̄(t) = (2 cos t − cos 2t)ı̄ + (2 sin t − sin 2t)j̄, t ∈ [0, 2π] este o
curbă simplă ı̂nchisă.
Soluţie. Restricţia la t ∈ [0, 2π) este injectivă şi r̄(0) = r̄(2π) = ı̄ = 0.
2t
t + 1 2
34. Să se determine punctele multiple ale curbei (C) : r̄(t) = 2
ı̄ + j̄,
t −1 t
t = 0, ±1.

t1 = t2

2t1 2t2
=
Soluţie. Punctele multiple se determină din sistemul t21 −1 t22−1 ⇔

t + 1 2

t1 + 1
2
=
2
t1 t2

t1 = t2
t2 = − 1 √
t + 1t12 ⇒ t1 = 1 ± 2. Prin urmare, M (1, 2) este un punct dublu.

1 = (1 − t1 )2
t1
35. Să se afle punctele multiple ale curbelor:

3at
x = 1 + t3
a) (C1 ) : t = −1; b) (C2 ) : r̄ = 2t2 ı̄ + (t2 − 3)tj̄, t ∈ R.
2
y = 3at ,
1 + t3
Soluţie. a) O(0, 0) punct dublu (nod) corespunde la t1 = 0, t2 → ∞.
b) Luăm r̄(t1 ) = r̄(t2 ), cu t2 , de unde!2t21 = 2t√
! t1 = √
2 2 2
2 şi (t1 − 3)t1 = (t2 − 3)t2 . Obţinem
t1 = −t2 = 0 t1 = √ 3 t1 = −√ 3
⇔ sau
t21 + t1 t2 + t22 − 3 = 0 t2 = − 3 t2 = 3.
√ √
Punctul A(6, 0) este punct dublu şi corespunde valorilor t1 = 3 şi t2 = − 3 ale
parametrului.
36. Să se determine punctele singulare ale curbelor:

! 3 x = 3 (t2 − 1)2
x = a cos t
a) (C1 ) : t ∈ [0, 2π); b) (C2 ) : t ∈ R;
y = a sin3 t, y = t83 ,

t2
x = t2 − 1
x = a(t − sin t)
c) (C3 ) : t ∈ R, a = 0; d) (C4 ) : t = ±1.
y = a(1 − cos t),
1 t3
y= · ,
2 t2 − 1
π 3π

Soluţie. a) r̄ = 0̄ ⇔ x = 0, y = 0 ⇒ t ∈ 0, , π, ⇒ A(a, 0), B(0, a), C(−a, 0),
2 2
D(0, −a).
b) A(0, 1); c) Ak (2akπ, 0)k∈Z ; c) O(0, 0).

x = 12 − 3
37. Se dau curba (C) : t t = 0 şi dreapta (Δ) : 2x + y + 6 = 0.

y = 1 − 3,
t3 t
a) Să se afle ecuaţia sub formă implicită a curbei (C).
b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre curbă şi dreaptă.
Soluţie. a) Se elimină parametrul t din ecuaţiile curbei şi se obţine ecuaţia carteziană
(C) : x3 + 3x2 − y 2 + 0. 3
x3 + 3x2 − y 2 = 0 x + 3x2 − y 2 = 0
b) Se rezolvă sistemul sau 1 1 3 şi se obţine
2x + y + 6 = 0 x = 2 − 3, y = 2 −

1 1 2
1
t t t
+ − 3 = 0, de unde t1 = 1 şi t2 = − .
t t2 t 3
Prin urmare, (C) ∩ (Δ) = {M1 (−2, −2), M2 (6, −18)}.
x = sin 2t
38. Fie curba (C) : t ∈ [0, 2π).
y = sin t,
a) Să se determine punctele multiple şi tangentele ı̂n aceste puncte.
b) Să se găsească ecuaţia carteziană a curbei.
98 Capitolul 5

t1 = t2
rezultă că originea O(0, 0) este un punct dublu,
Soluţie. a) Din
sin 2t1 = sin 2t2
sin t = sin t ,
1 2
corespunzător valorilor t1 = 0, t2 = π ale parametrului.
Pentru a determina tangentele ı̂n origine, calculăm x (0) = 2, y (0) = 1 şi x (π) = 2,
x−0 y−0
y (π) = −1. Ecuaţiile tangentelor sunt: (T1 ) : = ⇔ x − 2y = 0
2 1
x−0 y−0
(T2 ) : = ⇔ x + 2y = 0.
2 −1
! 2 a curbei
b) Ecuaţia carteziană se obţine eliminând t ı̂ntre ecuaţiile parametrice
x = 2 sin t cos t x = 4 sin2 t cos2 t
⇒ Ţinând seama de formula fundamentală din
y = sin t y = sin2 t.
trigonometrie, cos2 t = 1 − sin2 t, obţinem (C) : x2 = 4y 2 (1 − y 2 ) ⇔ x2 − 4y 2 + 4y 4 = 0.
39. Fie curba (C) : x3 − xy 2 + 2x + y − 3 = 0. Să se determine tangenta şi normala sa
ı̂n punctul ı̂n care curba intersectează axa Ox.
Soluţie. Determinăm punctul de intersecţie dintre curbă şi axa Ox : y = 0 şi avem
x3 − xy 2 + 2x + y − 3 = 0 x3 + 2x − 3 = 0
sistemul ⇒ cu soluţia x = 1, y = 0, deci
y=0 y=0
punctul de intersecţie este M0 (1, 0).
∂F ∂F
Cum Fx0 = (1, 0) = (3x2 −y 2 +2) = 5 şi Fy0 = (1, 0) = (−2xy +1) = 1,
∂x (1,0) ∂y (1,0)
x−1 y−0
rezultă tangenta (T ) : 5(x − 1) + 1(y − 0) ⇔ 5x + y − 5 = 0 şi normala (N ) : =
5 1
⇔ x − 5y − 1 = 0.
!
x = a cos3 t
40. Fie curba (C) : t ∈ [0, 2π), a > 0, numită astroidă. Să se determine
y = a sin3 t,
punctele sale singulare, tangenta ı̂ntr-un punct regulat şi să se găsească ecuaţia carteziană
a curbei.
Soluţie. Punctele singulare se determină
din condiţiile
!
x = 0 −3a cos2 t sin t = 0
⇔
y = 0 3a sin2 t cos t = 0
π 3π
⇒ t = 0, , π, . Deci astroida are patru
2 2
puncte singulare, corespunzătoare celor patru
vârfuri.
Vectorul tangent ı̂ntr-un punct regulat
este r̄ (t) = 3a sin t cos t(− cos tı̄ + sin tj̄). Prin
urmare, ecuaţia tangentei la astroidă ı̂ntr-un
Astroida
punct regulat este
x − a cos3 t y − a sin3 t
(T ) : = ⇔ (sin t)x + (cos t)y − a sin t cos t = 0.
− cos t sin t

x
1
3
= cos t
Ecuaţiile parametrice se mai scriu (C) :
ya 1 Ridicând la pătrat relaţiile
3
= sin t.
a
x 2
3
y 2
3 2 2 2
şi adunându-le, obţinem + = cos t + sin2 t ⇔ x 3 + y 3 = a 3 .
2
a a
41. Să se scrie ecuaţiile tangentelor şi normalelor la următoarele curbe ı̂n punctele
specificate:
x = 2t3 − 1
a) (C1 ) : ı̂n M1 (t1 = 2);
y = (t + 1)2
b) (C2 ) : y = 3x2 − 5x + 6 ı̂n M2 (x0 = 2);
c) (C3 ) : y 3 − x3 + xy 2 − x2 y = 0 ı̂n M0 (1, 1).
Soluţie. a) Curba (C1 ) este reprezentată parametric.
x−x1 y −y1 x1 = x(t1 ) = 15 x (t1 ) = 24
Avem (T ) : = , unde şi de unde rezultă
x (t1 ) y (t2 ) y1 = y(t1 ) = 9 y (t1 ) = 6,
x − 15 y−9
(T ) : = ; altfel scris: x − 4y + 21 = 0.
24 6
1
Cum mT = , rezultă mN = −4, deci (N ) : y − y0 = mN (x − x0 ), echivalent cu
4
y − 8 = −4(x − 15), adică 4x + y − 68 = 0.
b) Curba (C2 ) este reprezentată explicit. Avem (T ) : y − y0 = y (x0 )(x − x0 ), unde y0 =
y(x0 ) = 8 şi y (x0 ) = 7, deci (T ) : y − 8 = 7(x − 2) ⇔ 7x − y − 6 = 0, iar (N ) : x + 7y − 56 = 0.
Tangenta se mai putea determina ca la a), trecând la o reprezentare parametrică
x=t
(C2 ) : pentru care M2 (t2 = 2).
y = 3t2 − 5t + 6
c) Curba (C3 ) este reprezentată implicit. Avem
(T ) : Fx 0 (x − x0 ) + Fy 0 (y − y0 ) = 0,
!
Fx 0 = −4
unde deci (T ) : − 4(x − 1) + 4(y − 1) = 0 ⇔ x − y = 0, iar (N ) : x + y − 2 = 0.
Fy 0 = 4,
42. Să se calculeze lungimile curbelor:
!
x = a(t − sin t) t ∈ [0, 2π], x = a cos3 t t ∈ [0, 2π],
a) (C1 ) : b) (C2 ) :
y = a(1 − cos t), a > 0; y = a sin3 t, a > 0.
2π
Soluţie. a) Avem
= x2 (t) + y 2 (t) dt , cu x = a(1 − cos t), y = a sin t, de unde
0
t
x2 + y 2 = 2a2 (1 − cos t) = 4a2 sin2 . Rezultă
2
2π t
2π
t sin dt = 8a.

= 2a sin dt = 2a
0 2 0 2
b) x = −3a cos2 t sin t, y = 3a sin2 t cos t ⇒ ds = 3a| sin t cos t|dt .

100 Capitolul 5
(C2 ) este o curbă ı̂nchisă x(t + 2π) = x(t), y(t + 2π) = y(t); prin urmare,
2π π
2
π

= 3a| sin t cos t|dt = 3a sin t cos t dt − 3a sin t cos t dt
π
0 0

2
3π
2 2π
+ sin t cos t dt − sin t cos t dt = 6a.
3π
0 2
43. Să se calculeze lungimile curbelor:
ex + e−x 1

a) (C1 ) : y = , x ∈ [0, 1]; b) (C2 ) : y = 1− x2 , x ∈ 0, .
2 2
b
Soluţie. Se aplică formula
= 1 + f 2 (x)dx şi avem:
1 (ex − e−x )2 1 1 x
a
1
1 1 1

a)
1 = 1+ dx = (e + e−x )dx = (ex − e−x ) = e− ;
# 4 2 2 0 2 0 2 e
0 1
2 −x
12 1 12 π
b)
2 = 1+ √ dx = √ dx = arcsin x = .
0 1 − x2 0 1 − x2 0 6

t3
44. Fie curba (C) : r̄(t) = 4 t + ı̄ + (1 + t2 )2 j̄, t ∈ R. Să se calculeze curbura sa.
3
x (t)y (t) − x (t)y (t)
Soluţie. Curbura lui (C) se determină din formula k(t) = 3 .
(x2 (t) + y 2 (t)) 2
x = 4 t + t3 x = 4(1 + t2 ) x = 8t
Avem (C) : 3 deci Prin ur-
2 2
y = 4t(1 + t2 ), y = 4(1 + 3t2 ).
y = (1 + t ) ,
1
mare, k(t) = 5 .
4(1 + t2 ) 2
Capitolul 6
Suprafeţe
1 Noţiunea de suprafaţă
Fie D2 o mulţime deschisă şi conexă din R2 şi fie o funcţie vectorială r : D2 → R3 ,
r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)) de clasă C k , k ≥ 1 (adică x, y, z ∈ C k (D2 )).
Definiţia 1.1 Funcţia r se numeşte pânză parametrizată de clasă C k . Mulţimea

r(D2 ) = {(x(u, v), y(u, v), z(u, v)) | (u, v) ∈ D2 } ⊆ R3
se numeşte suportul sau imaginea pânzei r.
Uneori se identifică pânza cu imaginea sa (figura 1).
Figura 1
Ca şi ı̂n cazul drumurilor parametrizate, două pânze parametrizate r1 şi r2 sunt echi-
valente dacă r1 = r2 ◦ ϕ, unde ϕ este un difeomorfism.
Se numeşte suprafaţă ı̂n R3 o clasă de echivalenţă de pânze parametrizate şi se notează
(Σ). Ca reprezentant al suprafeţei se poate alege orice pânză parametrizată din clasa res-
pectivă.
Ecuaţiile parametrice ale suprafeţei Σ sunt
x = x(u, v)
(Σ) :
yz == z(u,
y(u, v)
v),
(u, v) ∈ D2 ,
unde u şi v reprezintă parametri pe suprafaţă.
Observaţia 1.1 O suprafaţă admite ı̂n general o infinitate de parametrizări care de-
pind de alegerea parametrilor pe suprafaţă.
101
102 Capitolul 6
Ecuaţia vectorială este

(Σ) : r̄(u, v) = x(u, v)ı̄ + y(u, v)j̄ + z(u, v)k̄.
Fiecărei perechi (u, v) ∈ D2 ı̂i corespunde un unic punct M de pe suprafaţă şi reciproc.
Valorile u şi v corespunzătoare lui M se numesc coordonate curbilinii; se notează M (u, v).
∂r̄
M este punct regulat al lui Σ dacă r̄u × r̄v = 0̄, unde r̄u = = xu ı̄ + yu j̄ + zu k̄ şi
∂u
∂r̄ ∂x dx
r̄v = = xv ı̄ + yv j̄ + zv k̄ (unde xu = , xv = etc.). În caz contrar, M se numeşte
∂v ∂u dv
punct singular.
Σ este o suprafaţă regulată dacă fiecare punct al său este regulat.
Curbe trasate pe o suprafaţă

Fie (Σ) o suprafaţă regulată.
Pentru valori particulare u0 şi v0 ale parametrilor, se obţin puncte particulare de pe
suprafaţă.

x = x(u, v0 )
Pentru v = v0 fixat, se obţine curba (Γu ) :

y = y(u, v0 ) (parametrul pe curbă este
z = z(u, v0 )
x = x(u , v) 0
u). Analog, pentru u = u0 fixat se obţine curba Γv :
zy == z(u
y(u , v)
0
, v).
0
Γu şi Γv se numesc curbe coordonate pe Σ.
Prin fiecare punct de pe suprafaţă trece o singură curbă Γu şi o singură curbă Γv . Astfel
suprafaţa este descrisă de două familii de curbe care formează o reţea, numită reţeaua lui
Gauss (figura 2).
∂r̄
r̄u0 = (u0 , v0 )
∂u
∂r̄
r̄v0 = (u0 , v0 )
∂v
Figura 2
De exemplu, pe elipsoid reţeaua curbelor coordonate este definită de meridianele” şi
”
paralelele” de pe globul geografic.
”
Mai general, dacă există o curbă γ : I → D, γ(t) = (u(t), v(t)), atunci (r ◦ γ)(t) =
r(u(t), v(t)) reprezintă o curbă pe suprafaţa Σ, de ecuaţii parametrice
x = x(u(t), v(t))
(Γ) :
yz == z(u(t),
y(u(t), v(t))
v(t)),
t ∈ I.
Suprafeţe 103
x = u + v
2 2
yz == uv,
2 2
Exemplul 1.1 Fie suprafaţa regulată (Σ) : u −v (u, v) ∈ R2 şi punctul
M0 (2, 3). Curbele coordonate care trec prin M0 sunt

x = u + 92
x = 4 + v 2
zy == 3u, yz == 4v,
2 2
(Γ ) :
u u −9 u∈R şi (Γ ) :
v 4−v v ∈ R.
Coordonatele carteziene ale lui M0 sunt x0 = x(2, 3) = 13, y0 = y(2, 3) = −5, z0 = z(2, 3) = 6,
deci M0 (13, −5, 6).

x = t4 + t 6

y = t4 − t6 t ∈ R, este o curbă pe suprafaţă.
2 3
Dacă γ(t) = (t , t ), t ∈ R, atunci (Γ) :
z = t5 ,
Observaţia 1.2 Fiind dată suprafaţa regulată (Σ) : r̄ = r̄(u, v), ı̂n fiecare punct al său
∂r̄ ∂r̄
vectorii r̄u = şi r̄v = sunt tangenţi la curbele coordonate şi au direcţii distincte. Ei
∂u ∂v
se numesc vectorii viteze parţiale pe suprafaţă ı̂n punctul M (u, v).
x
În cazul unei suprafeţe regulate, rang
yu zu
u
xv yv zv
= 2, presupunem că u
x
xv yv
yu
= 0.
Putem exprima u = u(x, y) şi v = v(x, y); introducând pe u şi v ı̂n expresia lui z, se obţine
ecuaţia carteziană explicită a suprafeţei
(Σ) : z = z(x, y).
Această formă a ecuaţiei unei suprafeţe este echivalentă cu o parametrizare particulară
x=u
(Σ) :
y=v
z = z(u, v).
O suprafaţă se mai poate reprezenta prin ecuaţia carteziană implicită
∂F
(Σ) : F (x, y, z) = 0, cu Fx2 + Fy2 + Fz2 > 0 (Fx = etc.).
∂x
Dacă F (x, y, z) este un polinom de gradul n, atunci (Σ) se numeşte suprafaţă algebrică
de ordinul n.
De exemplu, planele sunt suprafeţe algebrice de ordinul 1, iar cuadricele sunt suprafeţe
algebrice de ordinul 2.
2 Planul tangent şi normala la o suprafaţă

Se consideră suprafaţa (Σ) : r̄ = r̄(u, v) şi M0 (u0 , v0 ) ∈ (Σ) un punct regulat, deci
r̄u0 × r̄v0 = 0̄.
Prin M0 trec o infinitate de curbe de pe suprafaţă. Tangentele ı̂n M0 la aceste curbe
se află situate ı̂n acelaşi plan.
Într-adevăr, fie (Γ) : r̄ = r̄(u(t), v(t)) o astfel de curbă cu M0 ∈ (Γ). Vectorul tangent
la curbă este dr̄(t0 ) = r̄u0 du + r̄v0 dv , prin urmare r̄ (t0 ) este coplanar cu r̄u0 şi r̄v0 , vectorii
tangenţi la curbele coordonate (Γu ) şi (Γv ).
104 Capitolul 6
Planul tangent la (Σ) ı̂n M0 este locul geometric al tuturor tangentelor la fiecare dintre
curbele de pe suprafaţă, care trec prin M0 . El este determinat de punctul M0 şi de vectorii
r̄u0 şi r̄v0 :
x − x0 y − y0 z − z0
(PT ) : xu0
xv0
yu0
yv0
zu0
zv0

= 0,
∂x ∂x
unde x0 = x(u0 , v0 ), xu0 = (u0 , v0 ), xv0 = (u0 , v0 ) etc.
∂u ∂v

Normala la (Σ) ı̂n M0 este dreapta perpendiculară pe planul tangent, care trece prin
not.
M0 . Dacă r̄u0 × r̄v0 = Aı̄ + Bj̄ + C k̄, unde A = u0
y
yv0 zv0
zu0
etc., atunci ecuaţia normalei
x − x0 y − y0 z − z0
este (N ) : = = .
A B C
x = u + v
2
Exemplul 2.1 Fie suprafaţa definită parametric (Σ) :

yz == 2u
uv
−1
şi M0 (u0 =
0, v0 = 1) ∈ (Σ). Să determinăm planul tangent şi normala la (Σ) ı̂n M0 .

x0 = x(0, 1) = 1

Avem y0 = y(0, 1) = 0
z0 = z(0, 1) = −1,
deci M0 (1, 0, −1).
x u = 2u xu0 = 0 xv = 1
xv0 = 1
De asemenea,
zy
u =v

⇒ yu0 = 1 şi yv = u ⇒ yv0 = 0

u = 2 zu0 = 2
zv = 0 zv0 = 0.
x−1 y−0 z+1
Prin urmare, (PT ) : 0
1
1
0

2
0
= 0, de unde obţinem 2y − z − 1 = 0 şi
x−1 y−0 z+1

(N ) : = = .
0 2 −1
Dacă suprafaţa este definită prin ecuaţia carteziană explicită, (Σ) : z = z(x, y), atunci
ţinând seama de parametrizarea particulară de la paragraful anterior şi folosind notaţiile lui
∂z ∂z
Monge p0 = (x0 , y0 ) şi q0 = (x0 , y0 ), avem

∂x ∂y

x − x0 y − y0 z − z0
(PT ) : 1
0
0
1
p0
q0
= 0 ⇔ p0 (x − x0 ) + q0 (y − y0 ) − (z − z0 ) = 0
x − x0 y − y0 z − z0
şi (N ) : = = .
p0 q0 −1
1

Exemplul 2.2 Fie (Σ) : z(x2 + y 2 ) = 1 şi M0 1, 1, ∈ (Σ). Să determinăm planul
2
tangent şi normala la (Σ) ı̂n M0 .
1 ∂z −2x
Avem (Σ) : z = 2 , pentru x = 0 şi y = 0, prin urmare p = = 2 , de
x + y2 ∂x (x + y 2 )2
1 ∂z −2y 1
unde p0 = − şi q = = 2 , aşadar q0 = − . Obţinem
2 ∂y (x + y 2 )2 2
Suprafeţe 105
1 1 1

(PT ) : − (x − 1) − (y − 1) − z − = 0 ⇔ x + y + 2z − 3 = 0
2 2 2
1
x−1 y−1 z−
şi (N ) : = = 2 .
1 1 2
În sfârşit, dacă suprafaţa este definită prin ecuaţia carteziană implicită (Σ) : F (x, y, z) =
0, atunci exprimând pe z ca funcţie de x şi y, obţinem
Fx Fy
(Σ) : F (x, y, z(x, y)) = 0. Derivatele parţiale sunt p0 = − 0 şi q0 = − 0 , cu Fx0 =
Fz0 Fz0
∂F
(x0 , y0 , z0 ), prin urmare planul tangent are ecuaţia
∂x
(PT ) : Fx0 (x − x0 ) + Fy0 (y − y0 ) + Fz0 (z − z0 ) = 0,
iar normala are ecuaţiile x − x0 y − y0 z − z0
(N ) : = = .
Fx0 Fy0 Fz0
Exemplul 2.3 Să arătăm că planele tangente la suprafaţa
√ √ √ √
(Σ) : x + y + z = a, a > 0,
taie pe axele de coordonate segmente a căror sumă este constantă.
1 1 1
Fie M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ (Σ). Cum Fx0 = √ , Fy0 = √ şi Fz0 = √ , planul
2 x0 2 y0 2 z0
tangent ı̂n M0 este
1 1 1
(PT ) : √ (x − x0 ) + √ (y − y0 ) + √ (z − z0 ) = 0
2 x0 2 y0 2 z0
1 1 1 √ √ √
⇔ √ x + √ y + √ z − ( x0 + y0 + z0 ) = 0
x0 y0 z0
1 1 1 √
⇔ √ x + √ y + √ z − a = 0.
x0 y0 z0
Tăieturile planului pe axe sunt:

√ √
OA = √a x0
√
OB = √a y0
√
OC = a z0
√ √ √ √ √ √
OA + OB + OC = a( x0 + y0 + z0 ) = a · a = a = ct.
Observaţia 2.1 După cum am văzut ı̂n capitolul 4, ecuaţia planului tangent la o
cuadrică se poate obţine şi prin operaţia de dedublare.

Observaţia 2.2 Dacă o curbă ı̂n spaţiu este definită cartezian, ca intersecţia a două
F (x, y, z) = 0
suprafeţe, (Γ) : şi M0 ∈ (Γ) este un punct regulat, atunci ecuaţia tan-
G(x, y, z) = 0

gentei ı̂n M0 se determină ca intersecţia planelor tangente la cele două suprafeţe ı̂n M0 ,
PF
T = 0
(T ) :
PG
T = 0.
106 Capitolul 6
3 Prima formă fundamentală a unei suprafeţe

Fie suprafaţa regulată (Σ) : r̄ = r̄(u, v), unde r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)) şi o
u = u(t)
curbă (Γ) de pe suprafaţă, (Γ) : t ∈ I, u, v ∈ C 1 (I), prin urmare ecuaţia curbei
v = v(t),
este (Γ) : ᾱ(t) = r̄(u(t), v(t)).
Elementul de arc al curbei este

ds = dᾱ(t) = x2 (t) + y 2 (t) + z 2 (t) dt = r̄ (t) dt = dr̄(t).
Dar, dr̄ = r̄u du + r̄v dv , prin urmare
ds 2 = r̄u2 d2 u + 2r̄u r̄v du dv + r̄v2 d2 v.
Utilizând notaţiile E = r̄u2 = x2u + yu2 + zu2 , F̄ = r̄u r̄v = xu xv + yu yv + zu zv şi G = r̄v2 =
x2v + yv2 + zv2 , se obţine ds 2 = E du 2 + 2F du dv + G dv 2 .
Expresia pătratului elementului de arc al unei curbe de pe suprafaţa Σ este o formă
pătratică ı̂n diferenţialele du şi dv , care se numeşte prima formă fundamentală a suprafeţei.
Cu ajutorul său se pot face măsurători pe suprafaţă, de aceea se mai numeşte metrica pe
suprafaţă.
Observaţia 3.1 Coeficienţii E, F şi G depind de parametrizarea suprafeţei, dar prima

formă fundamentală nu depinde de parametrizarea suprafeţei.
Mărimile exprimabile numai cu coeficienţii primei forme fundamentale se numesc mărimi
intrinseci legate de suprafaţă.
Lungimea unui arc de curbă de pe o suprafaţă

Fie curba (Γ), considerată anterior, de pe suprafaţa (Σ) şi fie punctele A(t = a) şi
B(t = b), a < b, de pe curbă.
Lungimea arcului de curbă AB este

AB =

AB
ds =
a
r̄ (t) dt .
Dar, r̄ (t) = r̄u u (t) + r̄v v (t), prin urmare

r̄ (t) = < r̄ (t), r (t) > = Eu2 + 2F u v + Gv 2 .
b

Atunci AB = Eu2 + 2F u v + Gv 2 dt , adică

a
b

AB =
a
E du 2 + 2F du dv + G dv 2 .
x = u cos v
Exemplul 3.1 Fie curba (Γ) : v = u + 1 situată pe suprafaţa (Σ) :
yz == uv.
u sin v Să
aflăm lungimea arcului său cuprins ı̂ntre punctele M1 (u1 = 1, v1 = 2) şi M2 (u2 = 2, v2 = 3).
Suprafeţe 107
x u = cos v x v = −u sin v
Avem
zy u = sin v
= v,
yz v = u cos v
= u,
deci E = 1 + v 2 , G = 2u2 şi F = uv.
u v
M2
Conform formulei,
M1 M2
=
M1
E du 2 + 2F du dv + G dv 2 . Cum v = u + 1, deci
dv = du, formula devine
u2 2

M1 M2
=
u1
E du 2 + 2F du 2 + G du 2 =
1
1 + (u + 1)2 + 2u(u + 1) + 2u2 du
2
3
√
12 + 150 6 √ 7√
= 5u2 + 4u + 2 du = √ ln √ + 30 − 11.
1 5 5 7 + 55 5 10
Unghiul a două curbe pe o suprafaţă

u = u (t) 1 2
u = u (t)
Fie două curbe (Γ1 ) : şi (Γ2 ) : de pe suprafaţa regulată dată,
v = v1 (t) v = v2 (t)
prin urmare (Γ1 ) : ᾱ1 (t) = r̄(u1 (t), v1 (t)) şi (Γ2 ) : ᾱ2 (t) = r̄(u2 (t), v2 (t)), t ∈ I.
Fie M0 (t0 ) punctul lor de intersecţie: u0 = u1 (t0 ) = u2 (t0 ) şi v0 = v1 (t0 ) = v2 (t0 ).
Se numeşte unghiul curbelor (Γ1 ) şi (Γ2 ), unghiul din-

tre vectorii tangenţi ai celor două curbe ı̂n M0 (figura 3).
< ᾱ1 (t0 ), ᾱ2 (t0 ) >
Conform definiţiei, cos θ = .
ᾱ1 (t0 ) ᾱ2 (t0 )
Deoarece, dᾱ1 = r̄u du + r̄v dv şi δ ᾱ2 = r̄u δu + r̄v δv,
avem
Figura 3
< dᾱ1 (t0 ), δ ᾱ2 (t0 ) > E duδu + F ( duδv + dv δu) + G dv δv
cos θ = =√ √ .
dᾱ1 (t0 ) δ ᾱ2 (t0 ) E du +2F du dv +G dv 2 Eδu2 +2F δuδv+Gδv 2
2
Dar, du = u1 (t) dt , dv = v1 (t) dt şi δu = u2 (t) dt , δv = v2 (t) dt , prin urmare
cos θ =
Eu1 (t0 )u2 (t0 ) + F (u1 (t0 )v2 (t0 ) + u2 (t0 )v1 (t0 )) + Gv1 (t0 )v2 (t0 )
.
Eu2 2
1 (t0 )+2F u1 (t0 )v1 (t0 )+Gv1 (t0 ) Eu2 2
2 (t0 )+2F u2 (t0 )v2 (t0 )+Gv2 (t0 )
În cazul ı̂n care, curbele de pe suprafaţă sunt curbele coordonate u = u0 şi v = v0 care
trec prin M0 (u0 , v0 ), avem du = 0 şi dv = 0, prin urmare obţinem o expresie foarte simplă
F
cos θ = √ .
EG
yx == uu +− vv
Exemplul 3.2 Fie suprafaţa (Σ) :
z = uv şi curbele coordonate (Γv ) : u = 1 şi
2
(Γu ) : v = 2. Să calculăm unghiul dintre aceste curbe.
108 Capitolul 6
xy =1
u
xv = −1
y v2 u2 uv
z
Avem u = 1 v =1 deci E = 2 + , G = 2 + şi F =
v şi u 4 4 4
.
u = zv = ,
2 2
9
În punctul lor de intersecţie M0 (u0 = 1, v0 = 2) = (−1, 3, 1), avem E = 3, G = şi
4
1
1
F = , deci cos θ = √
2
F
EG
= 2
9
1
= √ .
3 3
3·
4
Lungimea vectorului normal la o suprafaţă
Fie M (u, v) punctul curent al suprafeţei regulate (Σ)

considerate. Vectorul normal la (Σ) este vectorul simultan
perpendicular pe vectorii tangenţi ı̂n M la curbele coordo-
nate (figura 4):
N̄ = r̄u × r̄v .
Aplicând identitatea lui Lagrange, avem
Figura 4
N̄ 2 = r̄u × r̄v 2 = r̄u 2 r̄v 2 − (< ru , rv >)2 = EG − F 2 ,

√
prin urmare N̄ = EG − F 2 .
E Consecinţă.
F
Matricea ataşată primei forme fundamentale ı̂n baza {r̄u , r̄v } este A =
. Cum E > 0 şi det A = EG − F 2 > 0, rezultă (conform criteriului lui Sylvester)
F G
că prima formă fundamentală este o formă pătratică pozitiv definită.
Element de arie pe o suprafaţă

Se numeşte element de arie pe suprafaţa regulată (Σ) : r̄ = r̄(u, v), (u, v) ∈ D2 un
domeniu deschis şi conex din R2 , forma diferenţială
dσ = r̄u × r̄v du dv .
Geometric, dσ reprezintă aria unui paralelogram curbi-

liniu elementar de pe suprafaţă, definit de curbele coordo-
nate, aproximată prin aria unui paralelogram rectiliniu de
laturi r̄u du şi r̄v dv (figura 5).
După cum am arătat anterior,

dσ = EG − F 2 du dv .
Figura 5
Suprafeţe 109
În particular, dacă suprafaţa este definită cartezian explicit, (Σ) : z = z(x, y), atunci

dσ = 1 + p2 + q 2 dx dy,
∂z ∂z
unde p = şi q = (notaţiile lui Monge).
∂x ∂y
Aria porţiunii de suprafaţă r(D2 ) este

A= dσ = EG − F 2 du dv .
D2 D2
Exemplul 3.3 Să calculăm elementul de arie pe sferă.

Parametrizarea sferei de rază a este
x = a cos u sin v
(Σ) :
zy == aa cos
sin u sin v
v,
u ∈ [0, 2π], v ∈ [0, π].
x u = −a sin u sin v x v = a cos u cos v

Avem
yz u
u
= a cos u sin v
=0
şi
zy v
v
= a sin u cos v de unde obţinem:
= −a sin v,
E = a2 sin2 v(sin2 u + cos2 u) = a2 sin2 v;
G = a2 cos2 v(cos2 u + sin2 u) + a2 sin2 v = a2 (cos2 v + sin2 v) = a2 ;
F = −a2 sin u sin v cos u cos v + a2 cos u sin v sin u cos v = 0.

Elementul de arie pe sferă este

dσ = EG − F 2 du dv = a4 sin2 v du dv = a2 sin v du dv .
F π
Se observă că cos θ = √ = 0, adică θ = , prin urmare curbele coordonate pe sferă
EG 2
formează o reţea ortogonală.
4 Probleme
1. Fie suprafaţa (Σ) : r̄ = (u − v)ı̄ + (u + v)j̄ + uv k̄. Se cere:
a) ecuaţia suprafeţei sub formă implicită;
b) ecuaţia planului tangent şi ecuaţiile normalei ı̂n punctul M0 (1, 3, 2);
c) să se studieze curbele coordonate şi să se arate că acestea sunt drepte;
d) să se determine ecuaţiile carteziene ale dreptelor (Δv ) : u = 2 şi (Δu ) : v = 1.
Soluţie. a) Avem x = u − v, y = u + v şi z = uv, de unde (Σ) : x2 − y 2 = −4z, care
reprezintă un paraboloid hiperbolic.
b) Avem Fx = 2x, Fy = −2y, Fz = 4 şi Fx 0 = 2, Fy 0 = −6, Fz0 = 4, prin urmare
x−1 y−3 x−2
(PT ) : x − 3y + 2z + 4 = 0 şi (N ) : = = .
1 −3 2
4(z + z0 )
Sau, prin dedublare, (PT ) : xx0 − yy0 + = 0.
2
110 Capitolul 6
c) Avem (Γv ) : u = u0 , deci r̄ = (u0 − v)ı̄ + (u0 + v)j̄ + u0 v k̄, echivalent cu r̄ =

u0 (ı̄ + j̄) + v(−ı̄ + j̄ + u0 k̄), apoi (Γu ) : v = v0 , de unde r̄ = (u − v0 )ı̄ + (u + v0 )j̄ + uv0 k̄,
aşadar r̄ = v0 (−ı̄ + j̄) + u(ı̄ + j̄ + v0 k̄).
d) Din (Δv ) : u = 2, rezultă r̄ = 2ı̄ + 2j̄ + v(−ı̄ + j̄ + 2k̄), deci M1 (2, 2, 0) ∈ (Δv ), cu
ū1 = −ı̄ + j̄ + 2k̄. Pentru (Δu ) : v = 1, avem r̄ = −ı̄ + j̄ + k̄, de unde M2 (−1, 1, 0) ∈ (Δu ),
cu ū2 = ı̄ + j̄ + k̄.
x−2 y−2 z x+1 y−1 z
În final, (Δv ) : = = şi (Δu ) : = = .
1 1 2 1 1 1
2. Să se arate că suprafaţa (Σ) : r̄ = (u2 + v 2 )ı̄ + uvj̄ + (u + v)2 k̄ reprezintă un plan.
Soluţie. metoda i. a) N̄ = r̄u × r̄v = 2(u2 − v 2 )(−ı̄ − 2j̄ + k̄). N̄ având direcţie fixă,
rezultă că (Σ) este un plan care are drept vector normal N̄ = ı̄ + 2j̄ − k̄.

x = u2 + v 2
metoda a ii-a. Avem (Σ) :

y = uv
z = (u + v)2 .
Se elimină parametrii u şi v şi se obţine
(Σ) : z = x + 2y, altfel scris (Σ) : x + 2y − z = 0.
x = u + v 2
yz == 2uv.
2
3. Fie suprafaţa (Σ) : u+v Să se arate că curbele coordonate sunt curbe plane
şi să se determine planele ı̂n care se află.

x = u2 + v0
Soluţie. metoda i. (Γu ) :

y = u + v02
z = 2uv0
⇒ (Γu ) ⊂ (π), (π) : 2v0 y − z − 2v03 = 0;
x = u + v2
0
yz == 2u
2
(Γ ) :
v u +v
0 ⇒ (Γv ) ⊂ (π), (π) : 2u0 x − z − 2u30 = 0.
v 0
metoda a ii-a. (r̄ , r̄ , r̄ ) = 0, cu r̄ = 2uı̄ + j̄ + 2v0 k̄, r̄ = 2ı̄ şi r̄ = 0̄; (Γu ) este
plană şi se află ı̂n planul osculator, (π0 ) : 2v0 y − z − 2v03 = 0.
Analog pentru (Γv ).
x = u + cos v π
4. Fie suprafaţa (Σ) :
zy == −u
u − sin v şi punctul M0 u0 = 1, v0 =
2
∈ (Σ).
π
a) Să se scrie ecuaţiile tangentelor la curbele coordonate (Γv ) : u = 1 şi (Γu ) : v = ı̂n
2
punctul M0 , precum şi ecuaţiile planelor normale ı̂n acest punct.
b) Să se arate că tangentele la curbele (Γv ) : u = 1 şi (Γ) : u = sin v, coincid.
c) Să se scrie ecuaţia implicită a suprafeţei şi să se recunoască natura ei.
Soluţie. a) Coordonatele punctului M0 sunt (1, 0, −1). Curba (Γv ) : u = 1 are ecuaţiile
x = 1 + cos v
xv = − sin v
xv0 = −1

parametrice y = 1 − sin v prin urmare, yv = − cos v ⇒ yv0 = 0
Ecuaţiile tan-
z = −1;
x−1 y−0 z+1
zv = 0

y=0
zv0 = 0.
gentei ı̂n M0 sunt (Tv ) : = = ⇔ iar ecuaţia planului normal

−1 0 0 z + 1 = 0,
Suprafeţe 111
π
este (PN ) : − 1(x − 1) + 0(y − 0) + 0(z + 1) = 0 ⇔ x − 1 = 0. Curba (Γu ) : v = are ecuaţiile
2
x = u x−0 y+1 z−0
parametrice
yz == −u.
u−1 Eliminând parametrul u, obţinem
1
=
1
=
−1
care
reprezintă o dreaptă.
x = sin v + cos v
b) Curba (Γ) : u = sin v are ecuaţiile parametrice
yz == −0 sin v. Vectorul director
al tangentei sale ı̂n M0 este ı̄, acelaşi cu cel al tangentei la curba (Γv ) : u = 1 ı̂n M0 , prin
urmare tangentele la cele două curbe coincid ı̂n M0 .
c) Avem u = −z, x + z = cos v, y + z = − sin v. Ridicând ultimele două ecuaţii la
pătrat şi adunându-le, obţinem ecuaţia carteziană a suprafeţei (Σ) : (x + z)2 + (y + z)2 = 1.
S-a obţinut un cilindru.
x = u + v2
zy == uv.
2
5. Fie suprafaţa (Σ) : u −v Să se arate că:
a) curbele coordonate u = u0 = const. sunt drepte;

b) curbele coordonate v = v0 = const. sunt curbe plane;
c) curba u = v este plană şi să se determine curbura sa.
x = u20 + v
x − u20 y − u20 z−0

Soluţie. a) Avem (Γv ) : u = u0 ⇔ y = u20 − v ⇔
z = u0 v
1
=
−1
=
u0
. Deci
curbele coordonate (Γv ) sunt drepte, care trec prin punctele M0 (u20 , u20 , 0) şi au direcţiile
v̄ = ı̄ − j̄ + u0 k̄.
x = u2 + v0 x − y = 2v0
z2

b) (Γu ) : v = v0 ⇔ y = u2 − v0 ⇔
z = uv0
x = 2 + v0 ,
v0
prin urmare curba (Γu ) se află
ı̂n planul x − y = 2v0 .

x = u2 + u x + y = 2z
c) (Γ) : u = v ⇔
y = u2 − u ⇔
z = u2
4z = (x − y)2 ,
prin urmare curba (Γ) se află
ı̂n planul x + y − 2z =√0. Calculăm curbura sa, parametrul pe curbă fiind u: k(u) =
r̄ (u) × r̄ (u) 3
3
= √ .
|r̄ (u) ( 6u + 1)3
2
x = ue v
yz == 4uv.
−v
6. Fie suprafaţa (Σ) : ue Să se determine ecuaţia planului tangent la suprafaţă
ı̂n M0 (u0 = 2, v0 = 0) şi ecuaţiile normalei ı̂n acelaşi punct.

x0 = x(2, 0) = 2 x u = ev x u0 =1
yz zy
−v
Soluţie. Calculăm y0 = y(2, 0) = 2 deci M0 (2, 2, 8), u = e ⇒ u0 = 1 şi
z0 = y(2, 0) = 0, u = 4v u0 =0
112 Capitolul 6
x − 2
x v = uev x v0 =2 1
y−2 z−0
yz v = −uev ⇒
= 4u
zy v0 = −2 Avem (PT ) :
= 8.
1
−2
2
0
8

= 0 ⇔ 2x − 2y + z = 0.
v v0
x−2 y−2 z−0
Cum N̄T = v̄N = 2ı̄ − 2j̄ + k̄, ecuaţiile normalei sunt = = .
2 2 −1
x = u cos v
zy == uu sin
+ v.
v Se cer:
a) prima formă fundamentală a suprafeţei;

b) unghiul curbelor coordonate;
c) lungimea curbei (Γv ) : u = 1, ı̂ntre curbele v = 1 şi v = 2;
d) elementul de arie al suprafeţei.
x u = cos v
Soluţie. a) Calculăm coeficienţii primei forme fundamentale a suprafeţei:
zy
u
u
= sin v
= 1,
x v = −u sin v E = + + x2u yu2 zu2
= cos u + sin u + 1 = 2 2 2
zy v = u cos v
v =1
⇒
GF == xx x+ y+ y+ yz
u v
2
v
2
u v + zu zv =
−u cos v sin v + u cos v sin v + 1 = 1
2 2 2
v + u2 cos2 v + 1 = u2 + 1.
v v = u sin
Prin urmare, ds 2
= E d2 u + 2F du dv + G d v = 2 d2 u + 2 du dv + (u2 + 1)d2 v.
2
b) Unghiul curbelor coordonate este cos θ = √

F
EG
=
1
.
2(u2 + 1)
√
2√
c) Elementul de arc pe curba (Γv ) : u = 1 este ds = 2 dv , deci lungimea arcului dat
√
este = 2 dv = 2.
1 √ √
d) Elementul de arie al suprafeţei este dσ = EG − F 2 du dv = 2u2 + 1 du dv .
8. Să se scrie ecuaţia planului tangent şi ecuaţiile normalei la suprafaţa
(Σ) : r̄ = (u2 + v 2 )ı̄ + (2u − v)j̄ + (u3 − v 3 )k̄
ı̂n punctul M0 (5, 3, 7).
Soluţie. Se determină coordonatele curbilinii ale punctului M0 rezolvând sistemul
u2 + v 2 = 5
2u − v = 3
u3 − v 3 = 7,
de unde u0 = 2, v0 = 1, deci M0 (2, 1).

Avem r̄u = 2uı̄ + 2j̄ + 3u2 k̄ şi r̄v = 2vı̄ − j̄ − 3v 2 k̄, deci (PT ) : (r̄ − r̄0 , r̄u0 , r̄v0 ) = 0,

x−5 y−3 z−7
echivalent cu 2
2
1
−1
6
−3

= 0. Obţinem (PT ) : 3x + 18y − 4z − 41 = 0 şi
x−5 y−3 z−7

(N ) : = = .
3 18 −4
m
9. Să se arate că planele tangente la suprafaţa (Σ) : r̄ = uı̄ + vj̄ + k̄, m = const.,
uv
determină cu planele de coordonate un tetraedru al cărui volum este constant.
Suprafeţe 113
u2 v 2 x y z
Soluţie. Avem (PT ) : vx + uy + z − 3uv = 0, deci + + − 1 = 0, de unde
m 3u 3v 3m
uv
3m OA · OB · OC 9m
OA = 3u, OB = 3v şi OC = . Găsim, V = = .
uv 6 2
10. Să se determine planele tangente la suprafaţa (Σ) : r̄ = uvı̄ + u2 j̄ + (2u + v 2 )k̄ care
x−1 y−1 z−3
trec prin dreapta (Δ) : = = .
1 1 2
Soluţie. Planul tangent ı̂ntr-un punct curent al suprafeţei este
(PT ) : 2uvx + (u − v 2 )y − u2 z + u3 = 0.
Punctul A(1, 1, 3) ∈ (Δ), deci A ∈ (PT ), ceea ce implică 2uv + u − v 2 − 3u2 + u3 = 0. Avem
ŪΔ (1, 1, 2) şi N̄ (2uv, u − v 2 , −u2 ). Din ŪΔ ⊥ N̄ , obţinem
2uv + u − v 2
− 2u2 = 0
2uv + u − v − 3u2 + u3 = 0,
2
deci u3 − u2 = 0 sau u2 (u − 1) = 0, de unde M1 (u = 0, v = 0) şi M2 (u = 1, v = 1). M1 nu

este punct regulat, deci r̄u 1 × r̄v 1 = 0̄. Prin urmare, (PT ) : 2x − z + 1 = 0.
11. Să se afle punctele suprafeţei (Σ) : r̄ = uı̄ + vj̄ + (u3 − 3uv)k̄ astfel ı̂ncât planele tan-
gente la suprafaţa (Σ) ı̂n punctele respective să fie paralele cu planul (π) : 3x+6y+2z−7 = 0.
3v − 3u2 3u 1
3 3

Indicaţie. r̄u × r̄v = λ(u, v)N̄ . Dar, N̄T = (3v − 3u2 )ı̄ + 3uj̄ + k̄ şi N̄ = 3ı̄ + 6j̄ + 2k̄,
deci = = . Rezultă, M1 1, , − .
3 6 2 2 2
12. Fie curba (Γ) : r̄ = a cos uı̄ + a sin uj̄ + buk̄.
a) Să se scrie ecuaţia planului tangent şi ecuaţiile normalei ı̂ntr-un punct curent al
suprafeţei.
b) Să se arate că normala face cu axa Oz un unghi constant.
Soluţie. a) Obţinem r̄u = a(− sin u−v cos u)ı̄+a(cos u−v sin u)j̄+bk̄ şi r̄v = −a sin uı̄+
a cos uj̄ + bk̄, de unde r̄u × r̄v = −av(b sin uı̄ − b cos uj̄ + ak̄).
Rezultă (PT ) : xb sin u − yb cos u + az − abu = 0 şi
x − a(cos u − v sin u) x − a(sin u + v cos u) z − b(u + v)

(N ) : = = .
b sin v −b cos u a
−
b) k̄(0, 0, 1); cos(u N , k̄) = √
a
.
a2 + b 2
13. Să se determine planele tangente şi normalele la suprafeţele următoare ı̂n punctele
specificate: 1

a) (Σ1 ) : (x2 + y 2 )z = 1 ı̂n M1 1, 1, ;
2
b) (Σ2 ) : y = z 2 ı̂n M2 (1, 1, 1);
c) (Σ3 ) : z = 3xy − x2 ı̂n M3 (1, −1, −4).
114 Capitolul 6
Soluţie. a) (Σ1 ) : (x2 +y 2 )z−1 = 0. Suprafaţa este dată sub forma implicită. Avem Fx =
2xz, Fy = 2yz şi Fz = x2 +y 2 , deci Fx 0 = 1, Fy 0 = 1 şi Fz0 = 2, prin urmare (PT ) : 1(x−1)+

1 x−1 y−1 z−
1
1(y −1)+2 z − = 0, echivalent cu x+y +2z −3 = 0, apoi (N ) : = = 2.
2 1 1 2
Planul tangent se putea obţine şi trecând la o reprezentare parametrică a suprafeţei:

x=u
y=v
(Σ1 ) :

z= 2
1
,
(u, v) = (0, 0) pentru care M1 (u1 = 1, v1 = 1).
u + v2
b) Suprafaţa fiind o cuadrică (un cilindru parabolic de axă principală Oz), planul tan-
y + y0
gent se poate obţine şi prin dedublare, (PT ) : = xx0 . Deci, ı̂n punctul M2 avem
2
x−1 y−1 z−1
(PT ) : 2x − y − 1 = 0 şi (N ) : = = .
2 −1 0
c) Suprafaţa este dată sub forma explicită. Avem p = 3y − 2z şi q = 3x, de unde
p0 = −5 şi q0 = 3.
Deci, (PT ) : − 5(x − 1) + 3(y + 1) − (z + 4) = 0, echivalent cu 5x − 3y + z − 4 = 0, apoi
x−1 y+1 z+4
(N ) : = = .
5 −3 1
x2 y2 z2 x−1 y−2 z−3
14. Fie suprafaţa (Σ) : + − − 1 = 0 şi dreapta (Δ) : = = .
1 4 9 1 1 1
Să se scrie ecuaţiile planelor tangente şi normalelor ı̂n punctele de intersecţie ale dreptei cu
suprafaţa.
x=t+1
Soluţie. Avem ecuaţiile (Δ) :
y = t+2
z = 3t + 3
şi (Σ) : 36x2 + 9y 2 − 4z 2 − 36 = 0. Din
(Δ) ∩ (Σ) = {M1 (t1 = 0), M2 (t2 = −4)}, obţinem M1 (1, 2, 3) şi M2 (−3, −2, −9). Avem
y 2z 2
Fx = 2x, Fy = , Fz = − . Pentru M1 , obţinem Fx 1 = 2, Fy 1 = 1 şi Fz1 = − , deci
2 9 3
2 x−1 y−2 z−3
(PT1 ) : 2x + y − z − 2 = 0 şi (N1 ) : = = , iar pentru M2 , avem Fx 2 = −6,
3 6 3 −2
x+3 y+2 z+9
Fy2 = −1 şi Fz2 = 2, de unde (PT2 ) : 6x + y − 2z + 2 = 0 şi (N2 ) : = = .
6 1 −2
√ √ √ √
15. Să se arate că planele tangente la suprafaţa (Σ) : x + y + z = a, a > 0, taie
pe axele de coordonate segmente a căror sumă este constantă.
Soluţie. Fie M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ (Σ). Ecuaţia planului tangent este
1 1 1 √ √ √
(PT ) : √ x + √ y + √ z − ( x0 + y0 + z0 ) = 0.
x0 y0 z0
y = 0
Intersecţia cu axa Ox : determină segmentul
z = 0,
√ √ √ √
x= x0 ( x0 + y0 + z0 ).
Suprafeţe 115
Analog,
√ √ √ √
y = y0 ( x0 + y0 + z0 )
√ √ √ √
z = z0 ( x0 + y0 + z0 ).
√ √ √
Deci, x + y + z = ( x0 + y0 + z0 )2 . Cum M0 ∈ (Σ), rezultă că
√ √ √ √
x0 + y0 + z0 = a,
adică x + y + z = a = const.
16. Fie suprafaţa (Σ) : x3 + y 3 + z 3 − k 3 = 0, k > 0 şi punctul M (a, b, c) ∈ (Σ),
a, b, c > 0.
a) Să se scrie ecuaţia planului tangent la (Σ) ı̂n M0 .
b) Dacă A, B şi C sunt punctele ı̂n care planul tangent la (Σ) ı̂n M0 taie axele de
a b c
coordonate, să se arate că + + = 1.
|OA| |OB| |OC|
Soluţie. a) Suprafaţa fiind dată sub formă carteziană implicită, planul tangent ı̂n M are
∂F
ecuaţia (PT ) : Fa (x − a) + Fb(y − b) + Fc(z − c) = 0, unde Fa = (a, b, c) etc. Prin urmare,
∂x
(PT ) : 3a (x−a)+3b (x−b)+3c (z −c) = 0. Dar M ∈ (Σ), prin urmare a3 +b3 +c3 −k 3 = 0,
2 2 2
deci (PT ) : a2 x + b2 y + c2 z − k 3 = 0.
k3 k3 k3
b) Avem |OA| = 2 , |OB| = 2 , |OC| = 2 , de unde rezultă că
a b c
a b c a3 + b 3 + c3 k3
+ + = = = 1.
|OA| |OB| |OC| k3 k3
17. Să se determine punctele de pe suprafaţa (Σ) : xyz = 1 ı̂n care planele tangente
sunt paralele cu planul (π) : ax + by + cz + d = 0.
Indicaţie. Fie M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ (Σ), deci x0 y0 z0 = 1 şi obţinem
(PT ) : y0 z0 x + x0 z0 y + x0 y0 z − 3 = 0.
y0 z0 x0 z0 x0 y0
Condiţia (PT ) (π) este echivalentă cu N̄T = λN̄ , adică = = . Re-
a b c

zolvând sistemul simplu nedeterminat şi ţinând seama că M0 ∈ (Σ), se obţine punctul
bc ac ab
M0 3 2 , 3 2 , 3 2 .
a b c
18. Să se scrie ecuaţiile normalelor la suprafaţa (Σ) : 3x2 − y 2 + z 2 + 4 = 0, care trec
prin punctul M0 (8, 0, 6).
Soluţie. Pentru M (α, β, γ) ∈ (Σ), obţinem 3α2 − β 2 + γ 2 + 4 = 0, deci
x−α y−β z−γ
(N ) : = = .
3α −β γ
2−α 6−γ
Dacă M0 ∈ (N ), atunci =1= , de unde α = 2, γ = 3 şi β 2 = 25. Astfel,
3α γ
x−2 y−3 z−5
se obţin două puncte pe suprafaţă, adică M1 (2, 3, 5), cu (N1 ) : = = şi
6 −5 3
x−2 y−2 z+5
M2 (2, 3, −5), cu (N2 ) : = = .
6 5 3
116 Capitolul 6
19. Să se determine ecuaţiile normalelor comune dintre suprafeţele:
a) (Σ1 ) : x3 − x2 y − z + 1 = 0; (Σ2 ) : 2x + y + z − 5 = 0;
2 2 3
b) (Σ1 ) : x − xy + x + 2z = 0; (Σ2 ) : x + z + 7 = 0.
Soluţie. a) Avem N̄1 (3x2 − 2xy, −x2 , −1) şi N̄2 (2, 1, 1). Dacă N̄1 = λN̄2 , atunci
2
3x − 2xy −x2
= = −1, de unde obţinem
2 1
5 5 1 5
x1 = 1, x2 = −1; y1 = , y2 = − ; z1 = − , z2 = ,
2 2 2 2
5 1
5 5

adică M1 1, , − şi M2 −1, − , .
2 2 2 2
5 1 5 5
x−1 y− z+ x + 1 y+ z−
Rezultă, (Δ1 ) : = 2 = 2 şi (Δ ) : = 2 = 2.
2
2 1 1 2 1 1
b) Găsim:
1 5
x−1 y z+ x−3 y−2 z+
(Δ1 ) : = = 2 ; (Δ2 ) : = = 2;
1 0 1 1 0 1
3 7
x− y−1 z+
(Δ3 ) : 2 = = 8 .
1 0 1
20. Fie suprafaţa (Σ) : x = u, y = v, z = v + ln u.

a) Să se scrie ecuaţia carteziană a curbei (Γv ) care trece prin punctul M0 (e, 2, 3) şi
planul tangent ı̂n acest punct.
b) Să se scrie prima formă fundamentală a suprafeţei (Σ).
x=e
Soluţie. a) Din M0 ∈ (Γv ), rezultă u = e. Avem (Γv ) : y=v
de unde

z = v + 1,

x−e y−2 z−3
x−e
= =
y z−1
şi obţinem (PT ) : 1 0
1
1
= 0, echivalent cu (x − e) +
0 1 1
0 1
e
1 e
1
y − 2 − z + 3 = 0, deci (PT ) : x + y − z = 0.
e
1
b) ds = Ed u + 2F du dv + Gd2 v; r̄u = ı̄ + k̄, r̄v = j̄ + k̄; E = r̄u2 , F = r̄u r̄v , G = r̄v2
2 2
1 1
1
u
2

⇒ E = 1 + 2 , F = , G = 2; ds 2 = 1 + 2 d2 u + du dv + 2d2 v.
u u u u
21. Să se dea o reprezentare parametrică a suprafeţei (Σ) : ez cos x = cos y şi să se
determine apoi prima formă fundamentală.
Suprafeţe 117
x = u x
=1 u
xv = 0
Soluţie. (Σ) :
yz == lnv | cos v| − ln | cos u|. Avem
zy
=0 u
u = tg u
şi yv = 1

zv = tg v,
de unde
1 1
E = 1 + tg 2 u = , F = −tg utg v şi G = 1 + tg 2 v = .
cos2 u cos2 v
1 1
Obţinem, ds 2 = d2 u − 2tg utg v du dv + d2 v.
cos2 u cos2 v
1
22. Se dă suprafaţa (Σ) : r̄ = 2(u + v)ı̄ + (u2 + v 2 )j̄ + (u3 + v 3 )k̄. Să se afle lungimea
3

arcului de pe curba (Γv ) : u = 1, limitat de punctele A(u = 1, v = 1) şi B(u = 1, v = 2).
2√
13

Indicaţie. AB =
1
G dv , dar G = r̄v2 = (v 2 + 2)2 , prin urmare AB =
3.
23. Se consideră suprafaţa (Σ) : r̄ = r̄(u, v) care admite ca prima formă fundamentală
ds 2 = d2 u + d2 v. Să se calculeze unghiul curbelor (Γ1 ) : u = 2u2 şi (Γ2 ) : v = −2u.
Soluţie. (Γ1 ) ∩ (Γ2 ) = {M1 (0, 0), M2 (−1, 2)}. Să notăm cele două unghiuri cu ϕ1 şi,
respectiv, ϕ2 . Pentru ϕ1 avem: E = 1, F = 0, G = 1, dv = 4u du, δv = −2δu, deci
duδu 1 1
cos ϕ1 = √ = √ , de unde ϕ1 = arccos √ . Pentru ϕ2 avem E = 1, F = 0, G =
du 1 + 4δu 5 5
duδu + 8 duδu 9
1, dv = −4 du şi δv = −2δu, de unde obţinem cos ϕ2 = √ √ =√ .
1 + 16 du 1 + 4δu 5 · 17
9
În final, ϕ2 = arccos √ .
5 · 17
24. Fie suprafaţa (Σ) : r̄ = u cos vı̄ + u sin vj̄ + (u + v)k̄. Să se determine curbele
π
(Γv ) : u = u0 care taie toate curbele (Γu ) : v = v0 sub un unghi egal cu .
3
F
Soluţie. (Γv ) şi (Γu ) sunt curbe coordonate. Avem cos v = √ , cu E = r̄u2 , F = r̄u r̄v
EG
2
şi G = r̄v , astfel cos v = √
F
EG
⇔ =
1
2
1
, ceea ce implică u = 1 sau u = −1.
2(1 + u2 )
Obţinem, (Γv1 ) : u = 1 şi (Γv2 ) : u = −1.
x = (a + v) cos u x = 2a cos t 3
3

zy == v,(a − v) sin u a > 0 şi curba (C) :
yz == a2acossin2t.t
a) Să se verifice dacă (C) este o curbă pe suprafaţa (Σ).
b) Să se arate că planul tangent la suprafaţă ı̂ntr-un punct curent al curbei este paralel
cu axa Oz.
Soluţie. a) Trebuie să arătăm că pentru orice t ∈ R, există u, v ∈ R astfel ı̂ncât
2a cos3 t = (a + v) cos u, 2a sin3 t = (a − v) sin u, a cos 2t = v.
Rezultă că v = a cos 2t şi u = t (am ţinut seama de formula cos 2t = 2 cos2 t−1 = 1−2 sin2 t).
b) Avem r̄u = −(a + v) sin uı̄ + (a − v) cos uj̄, r̄v = cos uı̄ − sin uj̄ + k̄ şi r̄u × r̄v =
(a − v) cos uı̄ + (a + v) sin uj̄ + [(a + v) sin2 u − (a − v) cos2 u]k̄, care are componenta după Oz
118 Capitolul 6
egală cu (a + v) sin2 u − (a − v) cos2 u = a(sin2 u − cos2 u) + v(sin2 u + cos2 u) = v − a cos 2u,

deoarece cos 2u = cos2 u − sin2 u.
Pe de altă, pe curba (C) avem v = a cos 2t. Rezultă că (v − a cos 2u)
v=a cos 2t

= 0, deci
r̄u × r̄v este paralel cu planul xOy, deci planul tangent este paralel cu Oz.
25. Fie suprafaţa (Σ) : r̄ = u cos vı̄+u sin vj̄+(u−v)k̄ şi familia de curbe (Γα ) : v = u+α.
a) Să se afle curbele ortogonale acestei familii.
b) Să se determine perimetrul triunghiului determinat de curbele (Γ1 ) : v = u + 1,
(Γ2 ) : v = −u − 1, (Γ3 ) : u = 1 şi unghiurile triunghiului.
Soluţie. a) cos v = 0 ⇒ E duδu + F ( duδv + dv δu) + G dv δv = 0, v = u + α ⇒
δv = δu = 0 ⇒ δu[E du + F ( du + dv ) + G dv ] = 0 ⇒ E du + F ( du + dv ) + G dv = 0;
r̄u = cos vı̄ + sin vj̄ + k̄, r̄v = −u sin vj̄ + u cos vj̄ − k̄, E = 2, F = −1, G = u2 + 1 ⇒
du 1
2 du − du − dv + (u2 + 1) dv = du + u2 dv = 0 ⇒ − 2 = dv ⇒ v = + β.
u u
b) Avem (figura 6):
(Γ1 ) ∩ (Γ2 ) = {A3 (−1, 0)}; (Γ1 ) ∩ (Γ3 ) = {A2 (1, 2)}; (Γ2 ) ∩ (Γ3 ) = {A1 (1, −2)},

deci ds 2 = 2 du 2 − 2 du dv + (u2 + dv 2 ). A1 A2 ⊂ (Γ3 ), rezultă du = 0, deci
2 √ √

A1 A2
=
−2
2 dv = 4 2;

apoi, pentru A1 A3 ⊂ (Γ2 ), obţinem dv = − du, deci ds 2 = (u2 + 5) du 2 şi
1
1 √ √
√
+ 5)
1 1 1 1 6+1
=
A1 A3
−1
u2 + 5 du = u u + 5
u −1
+ ln(u +
2
u2
−1
= 6 + ln √
2 6−1
,

iar pentru A2 A3 ⊂ (Γ1 ), avem dv = du, deci ds 2 = (u2 + 1) du 2 . Obţinem

1 √
√

+ 1 + 1)
1 1 1 1 2+1 1

A2 A3
=
−1
u2 + 1 du = u
2
u2
−1
= 2 2 + ln √
+ ln(u +
−12 2
u2
2−1
.
√ √
√ √ 1 ( 6 + 1)( 2 + 1)
Prin urmare, A1 A2 + A1 A3 + A2 A3 = 6 2 + 6 + ln √ √ .
2 ( 6 − 1)( 2 − 1)
ϕ1 : du = 0, δv = −δu, G = 2;
√
cos ϕ1 = √
2

δu dv + 2 dv δv
2
=
2
3
⇒ ϕ1 =
π
6
2 dv (2 + 2 + 2)δv
ϕ2 : du = 0, δv = δu, G = 2;
− dv δu + 2 dv δv 1 π
cos ϕ2 = √ √ = ⇒ ϕ2 = ;
2 dv 2δv 2 3
ϕ3 : du = dv , δu = −δv, G = 2;
0 · dv δv π
cos ϕ3 = √ √ = 0 ⇒ ϕ3 = . Figura 6
2 dv 6 δv 2
PARTEA A II-A. CALCUL INTEGRAL
Calculul integral este un capitol al analizei matematice ı̂n care se studiază integralele
funcţiilor
şi aplicaţiile lor. Denumirea a fost propusă de J. Bernoulli (1690), iar simbolul
, provenit din alungirea literei S (iniţiala cuvântului summa), a fost propus de G. Leibniz
(1686). Noţiunea de integrală s-a cristalizat treptat, ı̂n legătură cu probleme privind calculul
ariilor unor domenii plane sau al volumelor unor corpuri de rotaţie. Bazele calculului integral
au fost puse de I. Newton (1665), plecând de la o problemă de cinematică (determinarea
legii de mişcare rectilinie a unui punct a cărui viteză se cunoaşte ı̂n fiecare moment) şi G.
Leibniz (1675), studiind problema inversă a tangentelor” (determinarea unei curbe plane
”
când se cunoaşte, ı̂n fiecare punct al ei, tangenta curbei). Definiţia actuală a integralei a fost
dată de B. Riemann (1854), iar generalizări ale acesteia au fost propuse de T. J. Stieltjes
(1894) şi H. Lebesgue (1902). Pentru funcţiile de mai multe variabile, L. Euler (1769) a
definit integrala dublă, iar J. Lagrange (1773) pe cea triplă. Dintre matematicienii români
care au avut contribuţii ı̂n domeniu, amintim pe: Dimitrie Pompeiu, Traian Lalescu, David
Emmanuel, Simion Stoilow, Miron Nicolescu.
Capitolul 7
Primitive
1 Definiţii, proprietăţi
Fiind dată o funcţie f : I → R, unde I este un interval, I ⊂ R, se pune problema de-
terminării unei funcţii F : I → R, a cărei derivată pe I să fie chiar funcţia dată, deci astfel
ı̂ncât F (x) = f (x), ∀ x ∈ I. Aceasta presupune:
- existenţa unei astfel de funcţii F ;
- stabilirea gradului de generalitate al soluţiei (eventuala unicitate a soluţiei);
- stabilirea metodelor de determinare a funcţiei F .
Vom arăta că există o clasă largă de astfel de funcţii.
Definiţia 1.1 Se spune că f admite o primitivă pe I dacă există o funcţie F : I → R, astfel
ı̂ncât:
1) F este derivabilă pe I;
2) F (x) = f (x), ∀ x ∈ I.
Funcţia F se numeşte primitivă a lui f .
Observaţia 1.1 Dacă I este un interval ı̂nchis, atunci prin derivatele lui F ı̂n capetele
intervalului se subı̂nţeleg derivatele laterale corespunzătoare.
119
120 Capitolul 7
Propoziţia 1.1 Dacă I ⊆ R este un interval şi F1 , F2 : I → R sunt două primitive ale
funcţiei f : I → R, atunci există o constantă C ∈ R astfel ı̂ncât
F1 (x) = F2 (x) + C, ∀ x ∈ I.
Demonstraţie. Dacă F1 şi F2 sunt primitive ale lui f , atunci
(F1 − F2 ) (x) = F1 (x) − F2 (x) = f (x) − f (x) = 0, ∀ x ∈ I.
Funcţia F1 − F2 , având derivata nulă pe I, este constantă pe I, deci există C ∈ R astfel ı̂ncât
F1 (x) = F2 (x) + C pe I.
Concluzie. Dacă există o primitivă F a lui f pe I, atunci există o infinitate de primitive
care diferă printr-o constantă, deci primitivele lui f (x) sunt de forma F (x) + C, unde C ∈ R.
Geometric, toate primitivele se obţin dintr-una
singură, F (x), prin deplasarea graficului său paralel
cu axa Oy. Prin urmare, soluţia generală (dacă
există) este formată dintr-o familie de curbe para-
lele, numite astfel deoarece tangentele la curbele
din familie ı̂n punctele de intersecţie cu o paralelă
la Oy, de ecuaţie
x = x0 , sunt paralele: tg θ =

(F (x) + C) = f (x0 ) (figura 1).
x=x0
Figura 1
Observaţia 1.2 Definiţia se poate extinde la funcţii f definite pe reuniuni de intervale. În
acest caz ı̂nsă nu este adevărat că două primitive diferă printr-o constantă.
Definiţia 1.2 Dacă f : I → R (I ⊆ R interval) este o funcţie care admite primitive, atunci
mulţimea
tuturor primitivelor lui f se numeşte integrala nedefinită a funcţiei f şi se notează
f (x)dx .
Operaţia de determinare a primitivelor unei funcţii se numeşte integrare.
Observaţia 1.3 Integrala nedefinită este o mulţime infinită de funcţii.
Propoziţia 1.2 O funcţie care admite primitive pe un interval are proprietatea lui Darboux
pe acel interval.
Demonstraţie. Într-adevăr, dacă F este o primitivă a funcţiei f , atunci F = f pe I.

Dar, derivata oricărei funcţii derivabile are proprietatea lui Darboux, deci f are proprietatea
lui Darboux.
Observaţia 1.4 Reciproc nu este ı̂ntotdeauna adevărat: există funcţii care au proprietatea
lui Darboux, dar care nu admit primitive.
Corolarul 1.1 Dacă o funcţie nu are proprietatea lui Darboux, atunci ea nu admite primi-
tive.
Primitive 121
Observaţia 1.5 Fiind dată funcţia f : I → R, unde I ⊆ R este un interval, dacă f (I) nu
este un interval, atunci f nu admite primitive pe I.
Exemplul 1.1 Fie funcţia lui Dirichlet,

1, x ∈ Q
f (x) =
0, x ∈ R \ Q.
Cum f (R) = {0, 1}, deci nu este un interval, rezultă că f nu admite primitive pe R.
Observaţia 1.6 Dacă f : [a, b] → R, c ∈ (a, b) şi f admite primitive pe [a, c] şi pe [c, b],
atunci f admite primitive pe [a, b].
Propoziţia 1.3 Orice funcţie continuă pe un interval admite primitive pe acel interval.
Pentru demonstraţia acestui rezultat vezi [25].
Prin urmare, există o clasă largă de funcţii care admit primitive.
x
e , x≤0
Exemplul 1.2 Fie funcţia f : R → R, f (x) = Să aratăm că f admite
1 − x, x > 0.
primitive şi să determinăm o primitivă a sa.
Funcţia este continuă pe R∗ (funcţii elementare, pe ramuri) şi
f (0−) = f (0+) = f (0) = 1,
deci f este continuă pe R, prin urmare admite ⎧ primitive pe R.
⎨ e x + C1 , x≤0
O primitivă a sa este de forma F (x) = x 2
⎩x − + C2 , x > 0.
2
Prin construcţie, F este derivabilă pe R, deci este şi continuă. Din condiţia de conti-
rezultă F (0−) = F (0) = 1 + C1 , F (0+) = C2 şi 1 + C1 = C2 . Notând C1 = C, avem
nuitate, ⎧
⎨ ex + C, x≤0
F (x) = x2
⎩1+x − + C, x > 0.
2
Operaţii cu funcţii care admit primitive

Fie f, g : I → R, I ⊆ R interval. Dacă f şi g admit primitive pe I, atunci funcţiile f + g
şi λf , λ ∈ R∗ , admit primitive pe I şi avem:

(f (x) + g(x))dx = f (x)dx + g(x)dx (1.1)
integrala sumei este egală cu suma integralelor şi

λf (x)dx = λ f (x)dx (1.2)
constanta iese ı̂n faţa integralei.

Pentru demonstraţie vezi [25].
122 Capitolul 7
2 Tabel de integrale nedefinite

Nr.
Funcţia Integrala nedefinită
crt.

xn+1
1. f : R → R, f (x) = xn , n ∈ N xn dx = +C
n+1
α+1
f : I → R, I ⊆ (0, ∞), x
2. xα dx = +C
f (x) = xα, α = −1 α+1
f : I → R, I ⊆ (0, ∞) sau
1
3. 1 dx = ln |x| + C
I ⊆ (−∞, 0), f (x) = x
x
ax
ax dx = + C; ı̂n particular,
f : R → R, f (x) = ax , a > 0, ln a
4.
a = 1
ex dx = ex + C
f : I → R, I = (−∞, −a) sau I = (−a, a)
1 1 x − a
5. 1 dx = ln +C
sau I = (a, ∞), f (x) = 2 x 2 − a2 2a x + a
x − a2
1 1 1 x
6. f : R → R, f (x) = 2 , a = 0 dx = arctg + C
x + a2 x 2 + a2 a a
f : I → R, I ⊆ (−a, a), a = 0,
1 x
7. f (x) = √
1 √ dx = arcsin + C
a2 − x 2 a2 − x 2 a

1 1
8. f : R → R, f (x) = √ , a = 0 √ dx = ln(x + x2 + a2 ) + C
x 2 + a2 x 2 + a2
f : I → R, I ⊆ (−∞, −a) sau I ⊆ (a, ∞),
1
9. a > 0, f (x) = √
1 √ dx = ln |x + x2 − a2 | + C
x 2 − a2 x 2 − a2

. f : R → R, f (x) = sin x sin xdx = − cos x + C

11. f : R → R, f (x) = cos x cos xdx = sin x + C
π π
f : I → R, I ⊆ (2k + 1) , (2k + 3) ,
12. 2 2 tg xdx = − ln | cos x| + C
k ∈ Z, f (x) = tg x

f : I → R, I ⊆ (kπ, (k + 1)π), k ∈ Z,
13. ctg xdx = ln | sin x| + C
f (x) = ctg x
π π
f : I → R, I ⊆ (2k + 1) , (2k + 3) ,
2 2 1
14. 1 dx = tg x + C
k ∈ Z, f (x) = cos2 x
cos2 x
f : I → R, I ⊆ (kπ, (k + 1)π), k ∈ Z,
1
15. 1 dx = −ctg x + C
f (x) = sin2 x
sin2 x
Primitive 123
3 Metode de calcul al primitivelor

Teorema 3.1 (Integrarea prin părţi) Fie f, g : I → R, I ⊆ R interval, f, g ∈ C 1 (I).
Atunci funcţiile f · g şi f · g admit primitive şi ı̂ntre mulţimile lor de primitive există relaţia

f (x)g (x)dx = f (x)g(x) − f (x)g(x)dx .
Demonstraţie. Orice funcţie derivabilă este continuă, prin urmare, conform ipotezei,
funcţiile f · g şi f · g sunt continue. Avem (f g) = f g + f g , ı̂n consecinţă şi (f g) este
continuă. Rezultă că f · g şi f · g admit primitive şi

(f g) (x)dx = f (x)g(x)dx + f (x)g (x)dx .

Dar, (f g) (x)dx = f (x)g(x) + C, de unde

f (x)g (x)dx = f (x)g(x) + C − f (x)g(x)dx = f (x)g(x) − f (x)g(x)dx .
Exemplul 3.1 Să calculăm o primitivă a funcţiei f (x) = ln x, x ∈ (0, +∞).

Avem

1
ln xdx = 1 · ln xdx = x ln xdx = x ln x − x · (ln x) dx = x ln x − x · dx
x

= x ln x − dx = x ln x − x + C.
ϕ f
Teorema 3.2 (Prima metodă de schimbare de variabilă) Fie I −→ J −→ R, unde I
şi J sunt intervale din R astfel ı̂ncât:
i) ϕ este derivabilă pe I;
ii) f admite primitive (fie F o primitivă a sa).
Atunci funcţia (f ◦ ϕ)ϕ admite primitive, iar funcţia F ◦ ϕ este o primitivă a sa, adică

f (ϕ(t))ϕ (t)dt = F ◦ ϕ + C.
Demonstraţie. Deoarece F este o primitivă a lui F , ea este derivabilă pe J şi F = f .

Cum şi ϕ este derivabilă pe I (conform i)), rezultă că F ◦ ϕ este derivabilă pe I şi
(F ◦ ϕ) = F (ϕ) · ϕ = f (ϕ) · ϕ = (f ◦ ϕ)ϕ ,
deci F ◦ ϕ este o primitivă a funcţiei (f ◦ ϕ) · ϕ .

Observaţia 3.1 În prima metodă de schimbare de variabilă distingem următoarele etape:
- se consideră o funcţie h : I → R care are primitive (de exemplu, o funcţie continuă);
124 Capitolul 7
ϕ f
- se caută două funcţii I −→ J −→ R astfel ı̂ncât h(t) = f (ϕ(t)) · ϕ (t), ∀ t ∈ I; se spune
că ϕ este funcţia care schimbă variabila (t
ı̂n x);
- se caută o primitivă a lui f , adică f (x)dx = F (x) + C;
- ı̂n aceste condiţii, o primitivă H a lui (f ◦ ϕ)ϕ , se obţine cu ajutorul lui F : H = F ◦ ϕ,
adică
h(t)dt = f (ϕ(t))ϕ (t)dt = F ◦ ϕ + C.
Observaţia 3.2 Uneori se scrie prin analogie cu formula de la integrale definite egalita-
”

tea” f (ϕ(t))ϕ (t)dt = f (x)dx ; aceasta nu are sens, deoarece membrul stâng reprezintă
mulţimea primitivelor funcţiei (f ◦ϕ)·ϕ , care sunt definite pe I, iar membrul drept reprezintă
mulţimea primitivelor funcţiei f , care sunt definite pe J.
Tabel de integrale nedefinite
Nr.
Integrala nedefinită
crt.

ϕn+1 (x)
1. ϕn (x)ϕ (x)dx = + C, n ∈ N
n+1

ϕα+1 (x)
2. ϕα (x)ϕ (x)dx = + C, α
= −1, ϕ(I) ⊆ (0, ∞)
α+1

ϕ (x)
3. dx = ln |ϕ(x)| + C, ϕ(x)
= 0
ϕ(x)

aϕ(x)
4. aϕ(x) ϕ (x)dx = + C, a > 0, a
= 1
ln a

ϕ (x) 1 ϕ(x) − a
5. dx = ln + C, ϕ(x)
= ±a, a
= 0
ϕ2 (x) − a2 2a ϕ(x) + a

ϕ (x) 1 ϕ(x)
6. 2 2
dx = arctg + C, a
= 0
ϕ (x) + a a a

ϕ (x) ϕ(x)
7. dx = arcsin + C, a > 0, ϕ(a) ⊆ (−a, a)
2 2
a − ϕ (x) a

ϕ (x)
8. dx = ln(ϕ(x) + ϕ2 (x) + a2 ) + C, a
= 0
ϕ2 (x) + a2

ϕ (x)
dx = ln ϕ(x) + ϕ2 (x) − a2 + C, a > 0,
9. ϕ2 (x) − a2
ϕ(I)
⊆ (−∞, a) sau ϕ(I) ⊆ (a, ∞)
10. sin ϕ(x) · ϕ (x)dx = − cos ϕ(x) + C
Primitive 125
Nr.
Integrala nedefinită
crt.

11. cos ϕ(x) · ϕ (x)dx = sin ϕ(x) + C

π
12. tg ϕ(x) · ϕ (x)dx = − ln | cos ϕ(x)| + C, ϕ(x)
= (2k + 1) , k ∈ Z
2
13. ctg ϕ(x) · ϕ (x)dx = ln | sin ϕ(x)| + C, ϕ(x)
= kπ, k ∈ Z

ϕ (x) π
14. 2
dx = tg ϕ(x) + C, ϕ(x)
= (2k + 1) , k ∈ Z
cos ϕ(x) 2

ϕ (x)
15. dx = −ctg ϕ(x) + C, ϕ(x)
= kπ, k ∈ Z
sin2 ϕ(x)

sin 2t
Exemplul 3.2 Să calculăm dt , unde I = R şi J = [1, 2].
1 + sin2 t
def. 1
Luăm ϕ(t) = 1 + sin2 t, respectiv f (x) = . Cum f este continuă pe J, iar ϕ este
x
derivabilă şi derivata sa ϕ (t) = 2 sin t cos t = sin 2t este continuă pe I, suntem ı̂n condiţiile
teoremei de schimbare de variabilă

sin 2t ϕ (t)
dt = dt = f (ϕ(t))ϕ (t)dt .
1 + sin2 t ϕ(t)
Funcţia F (t) = ln t, t ∈ [1, 2] este o primitivă a lui f , prin urmare

sin 2t
dt = ln ϕ(t) + C = ln(1 + sin2 t)dt .
1 + sin2 t
Integrarea funcţiilor raţionale

P (x)
Fie o funcţie raţională f : I → R, f (x) = , unde I este un interval din R, P şi Q
Q(x)
sunt polinoame cu coeficienţi reali şi Q(x)
= 0, ∀ x ∈ I.
Funcţia raţională f se numeşte simplă dacă are una dintre formele:
i) f (x) = an xn + an−1 xn−1 + · · · + a1 x + a0 ;
A
ii) f (x) = , n ∈ N∗ , I ⊆ (−∞, a) sau I ⊆ (a, ∞);
(x − a)n
Bx + C
iii) f (x) = 2 , n ∈ N∗ , b2 − 4c < 0.
(x + bx + c)n
Teorema 3.3 Orice funcţie raţională poate fi reprezentată sub forma unei sume finite de
funcţii raţionale simple.
Mai precis, dacă Q(x) este descompus ı̂n factori ireductibili peste R
Q(x) = (x − a1 )α1 (x − a2 )α2 · · · (x − ap )αp (x2 + b1 x + c1 )β1 · · · (x2 + bq x + cq )βq ,

126 Capitolul 7
unde b2i − 4ci < 0, i = 1, q, atunci

p

P (x) A1k A2k Aαk
k
f (x) = = L(x) + + + · · · +
Q(x) x − ak (x − ak )2 (x − ak )αk
k=1
q

Bk1 x + Ck1 Bkβk x + Ckβk
+ + · · · + .
x2 + bk x + ck (x2 + bk x + ck )βk
k=1
Dacă grad P (x) < grad Q(x), atunci grad L(x) = 0.

Calculul coeficienţilor corespunzători fracţiilor simple se face prin metoda coeficienţilor
nedeterminanţi, identificând polinoamele din cei doi membri ai egalităţii.

1
Exemplul 3.3 Să calculăm dx , x > 0. Avem
x5 + x3
1) )
(x2 +
1 2+
x x
2 (x1
2+ 3
x x
1 A B C Dx + E
f (x) = 3 2 = + + + 2
x (x + 1) x x2 x3 x +1
(A + D)x4 + (B + E)x3 + (A + C)x2 + Bx + C

= .
x3 (x2 + 1)
În urma identificării coeficienţilor polinoamelor de la numărător din cei doi membri, obţinem
sistemul: ⎧ ⎧
⎪
⎪ A+D =0 ⎪
⎪ A = −1
⎪
⎪ ⎪
⎪
⎨B + E = 0 ⎨B = 0
A+C =0 ⇒ C=1
⎪
⎪ ⎪
⎪
⎪
⎪ B = 0 ⎪
⎪ D=1
⎩ ⎩
C=1 E = 0.
1 1 x
Prin urmare, f (x) = − + 3 + 2 , deci
x x x +1

1 1 1 x −3 1 2x
dx = − dx + dx + dx = − ln x+ x dx + dx
x5 + x3 x x3 x2 + 1 2 x2 +1

x−2 1 (x2 + 1) 1 1
= − ln x + + 2
dx = − ln x − 2 + ln(x2 + 1) + C
−2 2 x +1 2x 2
√
x2 + 1 1
= ln − 2 + C.
x 2x
4 Probleme

1 − 12
e x , x
= 0
1. Se consideră funcţia f : R → R, f (x) = x3 Să se arate că f admite
0, x = 0.
primitive pe R.
Primitive 127
Soluţie. Vom arăta că f este continuă pe R. Studiem continuitatea lui f ı̂n x = 0:
1 ∞ 3 1
3
− 4 3
lim f (x) = lim x1 = lim x = lim x1 .
∞
x→0 x→0 e x2 l’H x→0 2 12 2 x→0 e x2
− 3e x
x
∞
Aplicând ı̂ncă o dată teorema lui l’Hôspital ı̂n cazul de nedeterminare , se obţine
∞
lim f (x) = 0. Cum f (0) = 0, rezultă că f este continuă ı̂n 0, deci pe R. Prin urmare, f
x→0
admite primitive pe R.
2. Fie funcţia f : R → R, f (x) = (1 + x2 )sgn x. Să se arate că f nu admite primitive
pe R. ⎧
⎨ 1 + x2 , x < 0
Soluţie. Explicitând funcţia f , se obţine f (x) = 0, x = 0 Avem f (R) =
⎩
−1 − x2 , x > 0.
(−∞, −1) ∪ {0} ∪ {1, ∞), prin urmare f nu are proprietatea lui Darboux (f (R) nu este un
interval), deci f nu admite primitive pe R.
3. Fie funcţia f : R → R, f (x) = inf (t2 − 2t). Să se arate că f
t≤x
admite primitive şi să se calculeze o primitivă a sa.
Soluţie. Pentru explicitarea funcţiei f se foloseşte monotonia
funcţiei ϕ(t) = t2 − 2t, care este o parabolă (figura 2). Dacă x ≤ 1,
atunci inf ϕ(t) = x2 − 2x, iar dacă x > 1, atunci inf ϕ(t)=−1, de
t≤x t≤x
2
x −2x, x ≤ 1
unde f (x)= Se verifică imediat că f este continuă pe
−1, x > 1.
R, deci admite primitive pe R. ⎧ Figura 2
3
⎨x
− x2 + C1 , x ≤ 1
Primitiva lui f este F (x) = 3
⎩
−x + C2 , x > 1.
Din condiţia ca F să fie continuă pe R, rezultă ⎧ F3(1 − 0) = F (1 + 0) = F (0), aşadar
⎪ x − x2 + C, x ≤ 1
⎨
1 3
+ C1 = C2 ; notăm C1 = C. Prin urmare, F (x) =
3 ⎪
⎩ 1 − x + C, x > 1.
3
4. Acelaşi enunţ, pentru funcţiile:

1 2
a) f : R → R, f (x) = ; b) f : R → R, f (x) = min x, .
|x − 1| + 1 1 + x2
⎧
⎪
⎨
1
, x<1
Soluţie. a) Explicitând funcţia f , se obţine f (x) = 2−x cu primitiva
⎪
⎩
1
, x≥1
x
C − ln(2 − x), x < 1
F (x) =
ln x + C, x ≥ 1.
b) Pentru a explicita funcţia f , studiem semnul diferenţei:
128 Capitolul 7
2 (x − 1)(x2 + x + 2) x −∞ 1 +∞
ϕ(x) = x − =
1 + x2 1 + x2 ϕ(x) − − − 0 + + +

x, x≤1
Deci, f (x) = 2
, x > 1.
1 + x2
Cum f este funcţie continuă, ea admite primitive şi
⎧
⎪ x2
⎨ + C, x≤1
F (x) = 2
⎩ 2 arctg x + 1 − π + C, x > 1.
⎪
2 2
5. Să se determine primitivele funcţiei

f : R → R, f (x) = x − 2 + x2 − 2x + 1 + x2 − 6x + 9.

2 2
⎧ f (x) = x − 2 + (x − 1) + (x − 3) = x − 2 + |x − 1| + |x − 3|, prin
Soluţie. Avem
⎨ 2 − x, x ≤ 1
urmare f (x) = x, 1<x≤3
⎩
3x − 6, x > 3. ⎧
⎪
⎪ x2
⎪
⎪ 2x − − 1 + C, x ≤ 1
⎪
⎪ 2
⎨
x2
f este continuă, deci admite primitive: F (x) = + C, 1<x≤3
⎪
⎪ 2
⎪
⎪
⎪
⎪
2
⎩ 3x − 6x + 9 + C, x > 3.
2
6. Să se calculeze următoarele integrale nedefinite, utilizând formula de integrare prin
părţi (x ∈ I ⊆ Df ):

2
a) x ln xdx ; b) x sin xdx ; c) xe3x dx ;

ln x x arcsin x
d) dx ; e) √ dx ; f) ex sin xdx .
x3 1 − x2
Soluţie. Avem:

3 3
2 x x3 x 1 x3 x3
a) x ln xdx = ln xdx = ln x − · dx = ln x − + C.
3 3 3 x 3 9

părţi
b) x sin xdx = x(− cos x) dx = −x cos x + cos xdx = −x cos x + sin x + C.

3x
3x e3x părţi xe
3x
e xe3x e3x
c) xe dx = x dx = − dx = − + C.
3 3 3 3 9

ln x 1 părţi ln x 1 1 ln x 1
d) 2
dx = − ln xdx = − + · dx = − − + C.
x x x x x x x
x arcsin x părţi

e) √ dx = (− 1 − x2 ) arcsin xdx = − 1 − x2 arcsin x
1 − x2
Primitive 129

1
+ 1 − x2 √ dx = − 1 − x2 arcsin x + x + C.
1− 2
x
părţi x
f) I = e sin xdx = (e ) sin xdx = e sin x − ex cos xdx
x x

x x părţi x x x
= e sin x − (e ) cos xdx = e sin x − e cos x − e (− sin x)dx

= e (sin x − cos x) − ex sin xdx = ex (sin x − cos x) − I.
x
ex
Se obţine ecuaţia I = ex (sin x − cos x) − I, de unde I = (sin x − cos x) + C.
2
7. Să se calculeze integrala nedefinită I = (1 + xf (x))ef (x) dx , unde f este o funcţie

derivabilă pe R.
Soluţie. Avem
f (x) f (x) f (x)
I = e dx + xf (x)e dx = e dx + x(ef (x) ) dx

părţi
= ef (x) dx + xef (x) − ef (x) dx = xef (x) + C.
8. Să se calculeze următoarele integrale de funcţii raţionale (x ∈ I ⊆ Df ):

3x2 + 2x − 3 x+2 1
a) 3
dx ; b) 3 2
dx ; c) 3
dx ;
x −x x − 2x x + 4x
4
x +1 1
d) dx ; e) dx .
x3 + 1 x(x2 + 1)2

3x2 + 2x − 3
Soluţie. a) I = dx . Descompunem f ı̂n fracţii simple:
x(x − 1)(x + 1)
3x2 + 2x − 3 A B C (A + B + C)x2 + (B − C)x − A
= + + = .
x(x − 1)(x + 1) x x−1 x+1 x(x − 1)(x + 1)
⎧
⎨A +B +C = 3
Prin identificare, se obţine sistemul B−C =2 cu soluţia A = 3, B = 1 şi
⎩
−A = −3,
C = −1. Deci,

3 1 1
I = dx + dx − dx = 3 ln |x| + ln |x − 1| − ln |x + 1| + ln |C|
x x−1 x+1
3
Cx (x − 1)
= ln .
x+1

x+2 A B C
b) I = dx . Prin descompunere, obţinem f (x) = + 2+ , deci
x2 (x − 2) x x x−2
A = B = −1 şi C = 1. În final,

1 1 1 x − 2 1
I=− dx −
x x2
dx +
x−2
dx = ln x + x + C.
130 Capitolul 7

1 A Bx + C 1 1
c) I = dx . Avem f (x) = + 2 , unde A = , B = şi C = 0, prin
x(x2 + 4) x x +4 4 4
urmare

1 1 1 x 1 1 1 |x|
I= dx − dx = ln |x| − ln(x2 + 4) + C = ln √ + C.
4 x 4 x2 + 4 4 8 4 x2 + 4

1−x
d) I = x+ 3 dx . Găsim
x +1
1−x 1−x A Bx + C
= = + ,
x3 + 1 (x + 1)(x2 − x + 1) x + 1 x2 − x + 1
2 2 1
deci A = , B = − şi C = . Prin urmare,
3 3 3

2 1 1 2x − 1 x2 2
I = xdx + dx − 2
dx = + ln |x + 1|
3 x+1 3 x −x+1 2 3
1 x2 1 (x + 1)2
− ln(x2 − x + 1) + C = + ln 2 + C.
3 2 3 x −x+1

1 A Bx + C Dx + E
e) I = 2 2
dx . Avem f (x) = + 2 + 2 , de unde A = 1,
x(x + 1) x x +1 (x + 1)2
B = D = −1 şi C = E = 0. În final,

1 1 2x 1 2x 1 (x2 + 1)
I = dx − dx − dx = ln |x| − dx
x 2 x +1
2 2 2
(x + 1) 2 2 x2 + 1

1 (x2 + 1) 1 1 1
− dx = ln |x| − ln(x2 + 1) + +C
2 (x2 + 1)2 2 2 x2 + 1
|x| 1
= ln √ + + C.
x2 + 1 2(x2 + 1)

9. Să se calculeze x2 + 4dx .
Soluţie. Avem

x2 + 4 x 1
I = x2 + 4dx = √ dx = x · √ dx + 4 √ dx
2
x +4 2
x +4 2
x +4

părţi
= x( x2 + 4) dx + 4 ln(x + x2 + 4) = x x2 + 4 − x2 + 4dx

+4 ln(x + x2 + 4) = x x2 + 4 − I + 4 ln(x + x2 + 4).
√ √
Din ecuaţia I = x x2 + 4 − I + 4 ln(x + x2 + 4), rezultă
x 2
I= x + 4 + 2 ln(x + x2 + 4) + C.
2
Capitolul 8
Integrala Riemann pe un interval
1 Funcţii integrabile pe un interval

Fie o funcţie f : [a, b] → R.
Definiţia 1.1 Se numeşte diviziune a intervalului [a, b] un sistem finit de puncte
Δn = (x0 , x1 , . . . , xn ), unde a = x0 < x1 < · · · < xn = b; astfel [a, b] se ı̂mparte ı̂n n
subintervale, de lungimi diferite.
Numărul real nenegativ Δn = max (xi − xi−1 ) se numeşte norma diviziunii Δn ; prin
1≤i≤n
urmare, Δn reprezintă cea mai mare dintre lungimile subintervalelor determinate de Δn .
Punctele ξi ∈ [xi−1 , xi ], i = 1, n, formează un sistem de puncte intermediare asociat
diviziunii Δn .
n
Numărul real σΔn (f ; ξi ) = f (ξi )(xi − xi−1 ) se numeşte suma Riemann asociată
i=1
funcţiei f , diviziunii Δn şi sistemului de puncte intermediare {ξi }1≤i≤n .
Figura 1
Observaţia 1.1 Dacă funcţia f este pozitivă pe [a, b], atunci suma Riemann σΔn (f ; ξi ),
reprezintă suma ariilor dreptunghiurilor de bază (xi − xi−1 ) şi de ı̂nălţime f (ξi ), i = 1, n
(figura 1). Prin urmare, σΔn (f ; ξi ) aproximează aria mulţimii din plan delimitată de graficul
lui f , axa Ox şi verticalele x = a, x = b, denumită subgraficul lui f :
Γf = {(x, y) ∈ R2 | a ≤ x ≤ b, 0 ≤ y ≤ f (x)}.
131
132 Capitolul 8
Exemplul 1.1 Să calculăm

suma Riemann asociată funcţiei f : [1,
e] → R, f (x)
= ln x,
3 √ √ 5
diviziunii Δn = 1, , 2, e şi sistemului de puncte intermediare ξ = 3 e, e, . Avem
2 2

√ 3 √ 3 5
σΔn (f ; ξi ) = f ( 3 e) − 1 + f ( e) 2 − +f (e − 2)
2 2 2
1 √ 1 √ 5 1 1 5
= ln 3 e + ln e + (e − 2) ln = + + (e − 2) ln
2 2 2 6 4 2
5 5
= + (e − 2) ln .
12 2
Definiţia 1.2 Funcţia f se numeşte integrabilă Riemann pe [a, b] dacă există un număr real
If cu proprietatea că oricare ar fi ε > 0, există ηε > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi o diviziune
Δn = (x0 , x1 , . . . , xn ) a intervalului [a, b], cu Δn < ηε şi oricare ar fi un sistem de puncte
intermediare {ξi }1≤i≤n , asociat lui Δn , avem
|σΔn (f ; ξi ) − If | < ε.
b
If se numeşte integrala definită a funcţiei f pe [a, b] şi se notează If = f (x)dx .
a
Observaţia 1.2 Numărul If , asociat lui f , este unic determinat.
Geometric, dacă f este pozitivă pe [a, b], atunci If reprezintă aria subgraficului Γf .
Reţinem că integrala definită a unei funcţii este un număr real, iar integrala nedefinită
reprezintă mulţimea tuturor primitivelor funcţiei.
Observaţia 1.3 Orice funcţie integrabilă pe [a, b] este mărginită pe [a, b].
Observaţia 1.4 Dacă f, g : [a, b] → R sunt două funcţii astfel ı̂ncât:

a) f este integrabilă pe [a, b];
b) g(x) = f (x), ∀ x ∈ [a, b] \ {x1 , . . . , xn } (f şi g coincid pe [a, b], cu excepţia unui
număr finit de puncte),
b b
atunci g este integrabilă pe [a, b] şi g(x)dx = f (x)dx .
a a
Geometric, dacă f şi g sunt pozitive pe [a, b], atunci ariile subgraficelor lor diferă prin
n segmente de dreaptă, ale căror arii sunt nule.
Teorema 1.1 Fie o funcţie f : [a, b] → R. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:

1) f este integrabilă pe [a, b];
2) există un număr real If astfel ı̂ncât oricare ar fi ε > 0 şi un şir de diviziuni
Δn = (xn0 , xn1 , . . . , xnkn ) ale intervalului [a, b], cu lim Δn = 0 şi oricare ar fi sistemele de
n→∞
puncte intermediare {ξin }1≤i≤kn corespunzătoare diviziunilor Δn , avem lim σΔn (f ; ξin )= If .
n→∞

Integrala Riemann pe un interval 133
Teorema 1.2 (Formula Leibniz-Newton) Fie f : [a, b] → R o funcţie integrabilă, care

admite primitive pe [a, b] şi fie F o primitivă a sa. Atunci
b
not. b
f (x)dx = F (x)a = F (b) − F (a).
a
Demonstraţie. Considerăm, ca ı̂n teorema 1.1, o diviziune Δn a lui [a, b], cu lim Δn =
n→∞
0. Aplicăm primitivei F teorema creşterilor finite pe fiecare subinterval [xni−1 , xni ] şi obţinem
punctele intermediare ξin ∈ (xni−1 , xni ), i = 1, kn , cu proprietatea
F (xni ) − F (xni−1 ) = F (ξin )(xni − xni−1 ) ⇔ F (xni ) − F (xni−1 ) = f (ξin )(xni − xni−1 ).
kn
kn

Prin urmare, σΔn (f ; ξin ) = f (ξin )(xni − xni−1 ) = (F (xni ) − F (xni−1 )).
i=1 i=1
b
Trecând la limită, obţinem f (x)dx = lim σΔn (f ; ξin ) = F (b) − F (a).
a n→∞
Exemplul 1.2 Să calculăm limita şirului cu termenul general

1 1 1
an = + + ··· + , ∀ n ≥ 1.
n+1 n+2 n+n
Termenul general se poate scrie sub forma
⎛ ⎞
n
1⎜ 1 1 1 ⎟ 1 1
an = ⎝ + + ···+ n⎠= n .
n 1 2 1+ i
1+ 1+ i=1 1 +
n n n n
1
Considerăm funcţia f : [0, 1] → R, f (x) = , care este continuă, deci integrabilă
1+x
pe [0, 1]. Se observă că an reprezintă
tocmai suma Riemann asociată funcţiei f , diviziunii
1 2 n
Δn = 0 < < < · · · < = 1 cu Δn → 0 şi sistemului de puncte intermediare
n n n
n i
ξi = , i = 1, n.
n 1
1 1
Prin urmare, lim an = dx = ln(1 + x)0 = ln 2.
n→∞ 0 1 + x
Observaţia 1.5 Există funcţii integrabile care nu admit primitive.
⎧
⎪ a+b
⎨ 1, x
=
De exemplu, f : [a, b] → R, f (x) = 2 este integrabilă, deoarece funcţia
⎩ −1, x = a + b
⎪
2
g(x) = 1, ∀ x ∈ [a, b] este integrabilă, iar f diferă de g ı̂ntr-un singur punct (vezi observaţia
1.4). Dar, f nu admite primitive, deoarece nu are proprietatea lui Darboux.
De asemenea, există funcţii care admit primitive, dar care nu sunt integrabile.
134 Capitolul 8

1 2 1
− cos 2 , x ∈ [−1, 1] \ {0}
2x sin
De exemplu, f : [−1, 1] → R, f (x) = x2 x x nu este
0, x=0
integrabilă, fiind nemărginită (vezi observaţia 1.3), dar admite primitive, deoarece F (x) =

1
x2 sin 2 , x ∈ [−1, 1] \ {0}
x este o primitivă a sa.
0, x=0
Observaţia 1.6 Orice funcţie continuă f : [a, b] → R este integrabilă.
Prin urmare, există o clasă largă de funcţii integrabile. Funcţiile continue admit, de
asemenea, şi primitive.
Teorema 1.3 (Teorema de existenţă a primitivelor unei xfuncţii continue)

def.
Dacă f : [a, b] → R este continuă, atunci funcţia F (x) = f (t)dt , ∀ x ∈ [a, b] este o
a
primitivă a lui f , care se anulează ı̂n punctul a.
Definiţia 1.3 Dacă f : [a, b] → R este integrabilă, atunci prin definiţie:

a
f (x)dx = 0;
a
b a
f (x)dx = − f (x)dx .
a b
Proprietăţile integralelor definite

Propoziţia 1.1 (Proprietatea de liniaritate) Dacă f, g : [a, b] → R sunt două funcţii
continue pe [a, b], atunci:
b b b
1) (f (x) + g(x))dx = f (x)dx + g(x)dx ;
a a a
b b
2) λf (x)dx = λ f (x)dx , ∀ λ ∈ R.
a a
Demonstraţie. 1) Fie F şi G primitivele funcţiilor f şi g pe [a, b]. Atunci F + G este
primitivă pentru f + g pe [a, b] şi
b b
(f (x) + g(x))dx = (F + G)(x)a = F (b) + G(b) − F (a) − G(a)
a
b b
= (F (b) − F (a)) + (G(b) − G(a)) = f (x)dx + g(x)dx .
a a
2) Se demonstrează analog.
Consecinţă. Condiţiile 1) şi 2) sunt echivalente cu

b b b
(αf (x) + βg(x))dx = α f (x)dx + β g(x)dx , (∀) α, β ∈ R.
a a a
Propoziţia 1.2 (Proprietatea de aditivitate la interval) Dacă f : [a, b] → R este o

funcţie continuă şi c ∈ (a, b), atunci
b c b
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx .
a a c
Propoziţia 1.3 (Proprietăţi de monotonie) 1) Dacă f : [a, b] → R este continuă şi
f (x) ≥ 0, ∀ x ∈ [a, b], atunci
b
f (x)dx ≥ 0.
a
2) Dacă f, g : [a, b] → R sunt continue şi f (x) ≤ g(x), ∀ x ∈ [a, b], atunci
b b
f (x)dx ≤ g(x)dx .
a a
3) Dacă f : [a, b] → R este continuă, atunci

b b

f (x)dx ≤ |f (x)|dx .
a a
b
Demonstraţie. 1) În acest caz, f (x)dx reprezintă aria subgraficului lui f .
a
2) Se aplică 1) funcţiei h(x) = g(x) − h(x) ≥ 0, ∀ x ∈ [a, b].
3) Se aplică 2) inegalităţii −|f (x)| ≤ f (x) ≤ |f (x)|, x ∈ [a, b].
2 Metode de calcul al integralelor definite

Teorema 2.1 (Metoda de integrare prin părţi) Dacă f, g : [a, b] → R sunt două func-
ţii de clasă C 1 pe [a, b], atunci
b b
b

f (x)g (x)dx = f (x)g(x) a − f (x)g(x)dx .
a a
Demonstraţie. Din relaţia (f g) (x) = f (x)g(x) + f (x)g (x), ∀ x ∈ [a, b], rezultă că f g
este primitivă pentru f g + f g şi se aplică formula Leibniz-Newton.
1
Exemplul 2.1 Să calculăm I = x2 ex dx . Avem
0

1
părţi 1 1 1
I = x2 (ex ) dx = x2 ex 0 − 2xex dx = e − 2 x(ex ) dx
0 0 0

părţi 1 1 1
= e − 2 xex 0 − ex dx = e − 2(e − ex 0 ) = e − 2e + 2e − 2 = e − 2.
0
136 Capitolul 8
ϕ f
Teorema 2.2 (Prima metodă de schimbare de variabilă) Fie [a, b] −→ I −→ R, I
interval din R, f continuă pe I şi ϕ de clasă C 1 pe [a, b]. Atunci
b ϕ(b)
f (ϕ(t))ϕ (t)dt = f (x)dx .
a ϕ(a)
Demonstraţie. Dacă F este o primitivă a lui f (există, deoarece f este continuă), atunci
ϕ(b)
f (x)dx = F (ϕ(b)) − F (ϕ(a)).
ϕ(a)
Pe de altă parte,
(F ◦ ϕ) (t) = F (ϕ(t)) · ϕ (t) = f (ϕ(t)) · ϕ (t), ∀ t ∈ [a, b],
deci F ◦ ϕ este o primitivă a lui (f ◦ ϕ) · ϕ . Aplicând formula Leibniz-Newton, avem

b
f (ϕ(t))ϕ (t)dt = F (ϕ(b)) − F (ϕ(a)).
a
e
ln x
Exemplul 2.2 Să calculăm I = dx . Considerăm funcţia ϕ : [1, e] → R, ϕ(x) =
1 x
1
ln x, prin urmare ϕ (x) = . Rezultă că
x
e
1 2 e 1 1 1
I= ϕ(x) · ϕ (x)dx = ϕ (x) 1 = (ϕ2 (e) − ϕ2 (1)) = (ln2 e − ln2 1) = .
1 2 2 2 2
1
Altfel, putem face substituţia ln x = t, deci dx = dt . Dacă x = 1, atunci t = 0 şi dacă
x
1
t2 1 1
x = e, atunci t = 1. Deci, I = tdt = = .
0 2 0 2
Fie f : [−a, a] → R o funcţie definită pe un interval simetric faţă de origine.
Definiţia 2.1 f este o funcţie pară dacă
f (−x) = f (x), ∀ x ∈ [−a, a].
f este o funcţie impară dacă
f (−x) = −f (x), ∀ x ∈ [−a, a].
Observaţia 2.1 Graficul unei funcţii pare este simetric faţă de axa Oy, iar al unei funcţii
pare este simetric faţă de origine.
De exemplu, funcţiile trigonometrice sinus, tangentă şi cotangentă sunt impare, iar
funcţia cosinus este pară. Funcţia putere f (x) = xn este pară dacă n = 2k şi este impară
dacă n = 2k + 1, k ∈ N.
Observaţia 2.2 Dacă f : [−a, a] → R este continuă, atunci

⎧ a
a ⎨
2 f (x)dx , f este pară
f (x)dx = 0
⎩
−a 0, f este impară.
Într-adevăr,
a 0 a a a a
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx = f (−x)dx + f (x)dx = (f (−x) + f (x))dx
−a −a 0 0 0 0
şi rezultă afirmaţia.
3 Aplicaţii ale integralelor definite.

Ariile unor subgrafice
Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă.
Dacă f (x) ≥ 0, ∀ x ∈ [a, b], atunci
b
Aria Γf = f (x)dx .
a
Dacă f (x) ≤ 0, ∀ x ∈ [a, b], atunci

b
Aria Γf = − f (x)dx .
a
Dacă f (x) ≥ 0, ∀ x ∈ [a, c] şi f (x) ≤ 0, ∀ x ∈ [c, b], atunci

c b
Aria Γf = f (x)dx − f (x)dx .
a c
b
Prin urmare, Aria Γf = |f (x)|dx .
a
Fie f, g : [a, b] → R două funcţii continue. Atunci

b
Aria Γf,g = |f (x) − g(x)|dx .
a
Exemplul 3.1 Să calculăm aria subgraficului funcţiei
x2 + 1
f : [0, 1] → R, f (x) = .
x+1
138 Capitolul 8
Observăm că f este pozitivă pe [0, 1]. Avem

1 2 1 1 1
x +1 2 1
Af = dx = x−1+ dx = xdx − dx + 2 dx
0 x+1 0 x+1 0 0 x+1
x2 1 1 1 1 1
= − x0 + 2 ln(x + 1)0 = − 1 + 2 ln 2 − 2 ln 1 = ln 4 − .
2 0 2 2
Lungimea graficului unei funcţii

Fie f : [a, b] → R o funcţie de clasă C 1 pe [a, b]. Atunci graficul lui f are lungime finită
b
(f ) şi
(f ) = 1 + (f (x))2 dx .
a

√ 1
2
Exemplul 3.2 Să calculăm lungimea graficului funcţiei f (x) = 1 − x , x ∈ 0, .
2
−x
Avem f (x) = √ , deci
1 − x2

12 12
x2 1 1 π

(f ) = 1+ 2
dx = √ dx = arcsin x02 = .
0 1−x 0 1−x2 6
Aria suprafeţelor de rotaţie
Fie f : [a, b] → [0, ∞) o funcţie de clasă C 1 pe [a, b].

Atunci suprafaţa de rotaţie obţinută prin rotirea curbei
y = f (x) ı̂n jurul axei Ox are arie A(f ) (figura 2) şi
b
A(f ) = 2π f (x) 1 + (f (x))2 dx .
a
Figura 2
Exemplul 3.3 Să calculăm aria suprafeţei de
rotaţie generată de funcţia

f (x) = r2 − x2 , x ∈ [−r, r].
Avem

r x2
A(f ) = 2π r2 − x2 1+ dx
−r r2 − x2
r r
= 2πr dx = 2πrx−r = 4πr2 .
−r
Figura 3
Funcţia dată este un semicerc de rază r; prin rotirea sa ı̂n jurul lui Ox s-a obţinut o
sferă de rază r şi de arie 4πr2 (figura 3).
Volumul corpurilor de rotaţie

Fie f : [a, b] → [0, ∞) o funcţie continuă. Atunci corpul de rotaţie obţinut prin rotirea
subgraficului unei funcţii f (x) ı̂n jurul axei Ox are volumul V(f ),
b
V(f ) = π f 2 (x)dx .
a
Exemplul 3.4 Corpul de rotaţie generat de semicercul de rază r, definit ı̂n exemplul
3.3 este o sferă, de volum
r
x3 r 4πr3
V(f ) = π (r2 − x2 )dx = π r2 x − = .
−r 3 −r 3
Centre de greutate
Fie f : [a, b] → [0, ∞) o funcţie continuă şi fie placa plană omogenă de densitate ρ > 0
reprezentată de subgraficul său. Atunci centrul de greutate G are coordonatele
b b
xf (x)dx f 2 (x)dx
1 a
xG = a b
şi yG = b .
2
f (x)dx f (x)dx
a a
4 Probleme
1. Să se calculeze sumele Riemann asociate funcţiilor f , diviziunilor Δ şi sistemelor ξ
de puncte intermediare specificate:

1 1 4 3 1 2 3 7
a) f : [0, 2] → R, f (x) = , Δ = 0, , 1, , , 2 , ξ = , , 1, , ;
x+1 2 3 2 3 3 2 4
π π π π π
π π π 5π
b) f : 0, → R, f (x) = cos x, Δ = 0, , , , , ξ= , , , .
2 6 4 3 2 6 4 3 12
Soluţie. Se aplică formula sumei Riemann şi se obţine:

1439 π √ √
a) ; b) (1 + 2 3 + 6).
1320 24
2. Folosind calculul integral, să se calculeze limitele şirurilor având termenul general:
n
n

k2 1
a) an = , n ≥ 1; b) an = √ , n ≥ 1.
n + k3
3
4n − k 2
2
k=1 k=1
140 Capitolul 8
2
k
n n
1 k2 1 n
Soluţie. a) an = = 3 . Prin urmare, b − a = 1 şi f (x) =
k=1
n3 k3 n
k=1 1 + k
1+ 3
n n
1
x2 x2 1 1 3x2 1 1 1
3
, deci lim a n = 3
dx = 3
dx = ln(1 + x3 )0 = ln 2.
1+x n→∞ 0 1+x 3 0 1+x 3 3
n 1 1
1 1 1 1 π
b) an = ; lim an = √ dx = arcsin = .
n k
2 n→∞ 0 4−x 2 2 0 6
k=1
4−
n
3. Să se calculeze următoarele integrale:
e2 1 1
1 arctg 2 x x
a) dx ; b) 2
dx ; c) 2+1
dx ;
e x ln x √1 1 + x 0 x
3
1 π4
x2
d) dx ; e) ctg xdx .
0 1 + x2 π
6
e2 e2 e2
1 (ln x)
Soluţie. a) dx = dx = ln(ln x) = ln 2.
e x ln x e ln x e
1 1 1 π 3 π 3 19π 3
arctg 2 x 2 arctg 3 x
b) dx = arctg x(arctg x) dx = 1 = − = .
√1 1 + x2 √1 3 √ 4 6 5184
3 3 3
1
1
x 1 1 2x 1 1 (x2 + 1) 1 1 √
c) dx = dx = dx = ln(x2
+ 1) = ln 2 = ln 2.
2 2 0 x2 + 1 2 0 x2 + 1
0 x +1 2 0 2
1
x2 1
1 1 1 π
d) 2
dx = 1− 2
dx = x0 − arctg x0 = 1 − .
0 1+x 0 1+x 4
π4 π4 π4 √
cos x (sin x) 4
π
2 1 √
e) ctg xdx = dx = dx = ln(sin x) π = ln − ln = ln 2.
π
6
π
6
sin x π
6
sin x 6
2 2
a+1
4. Să se determine a ∈ R astfel ı̂ncât (x − 2)dx = 6.
a
a+1 2 a+1
x 2a − 3
Soluţie. Obţinem (x − 2)dx = − 2x = . Condiţia devine
a 2 a 2
2a − 3 15
= 6, de unde a = .
2 2
5. Să se calculeze următoarele integrale folosind metoda de integrare prin părţi:
e π π
4
a) x ln xdx ; b) x2 cos xdx ; c) xtg 2 xdx .
1 0 0
Soluţie. a) Avem
e e 2 e
e
x2 x2
părţi x 1 e2 1 x2
I = ln xdx =
ln x − · dx = − ·
1 2 2 1 1 2 x 2 2 2 1
e2 e2 1 e2 + 1
= − + = .
2 4 4 4
b) Obţinem
π π
π
părţi π
I = x2 (sin x) dx = x2 sin x0 − 2x sin xdx = 2 x(cos x) dx
0 0 0
π
părţi π π
= 2x cos x0 − 2 cos xdx = −2π − 2 sin x0 = −2π.
0
c) Avem tg 2 x = (tg 2 x + 1) − 1 = (tg x) − 1, prin urmare

π ππ π
4 x2 4
4 π
părţi 4
I = x(tg x) dx −
tg xdx − xdx = xtg x04 −
0 0 0 2 0
π √
π π2 4 (cos x) π π2 π4 π π 2
2
= − + dx = − + ln(cos x)0 = − + ln .
4 32 0 cos x 4 32 4 32 2
6. Să se calculeze următoarele integrale folosind metoda substituţiei:

e2 π
ln x 2 1
a) dx ; b) dx .
e x(1 + ln x) 0 3 + cos x
1
Soluţie. a) Facem substituţia ln x = t, deci dx = dt ; x = e ⇒ t = 1 şi x = e2 ⇒ t = 2,
x
deci

2
t 2 2
1 2 2 2e
I= dt = dt − dt = t1 − ln(1 + t)1 = 1 − ln 3 + ln 2 = ln .
1 1+t 1 1 1+t 3
x 2
b) Facem substituţia tg = t ⇔ x = 2arctg t ⇒ dx = dt ; x = 0 ⇒ t = 0 şi
2 1 + t2
π
x = ⇒ t = 1, deci
2
1 1 1
1 2 1 1 t 1 1
I= · dt = dt = √ arctg √ = arctg √ .
0 1 − t 2 1 + t2 2
0 t +2 2 2 0 2 2
3+
1 + t2
7. Să se demonstreze următoarele inegalităţi, fără a calcula efectiv integralele:
2 1 e e
x−1 1 2 x
a) 0 ≤ dx ≤ ; b) (2 − e−x )dx ≥ 2; c) ln(1 + x)dx ≥ dx .
1 x+1 4 −1 0 0 1+x
142 Capitolul 8
Soluţie. Se utilizează proprietatea de monotonie a integralei definite.

x−1
a) Fie f : [1, 2] → R, f (x) = . Studiem monotonia lui f cu ajutorul primei derivate:
x+2
3
f (x) = > 0, deci f este crescătoare f (1) ≤ f (x) ≤ f (2), ∀ x ∈ [1, 2]. Rezultă:
(x + 2)2
2 2 2 2 2 2
1
f (1)dx ≤ f (x)dx ≤ f (2)dx ⇔ 0dx ≤ f (x)dx ≤ dx ,
1 1 1 1 1 1 4
2
x−1 1
adică 0 ≤ dx ≤ .
1 x + 2 4
2 2
b) Analog, f : [−1, 1] → R, f (x) = 2 − e−x , f (x) = 2xe−x ; f (x) = 0 ⇒ x = 0,
1
care este punct de minim. Prin urmare, f (x) ≥ 0, ∀ x ∈ [−1, 1]. Rezultă f (x)dx ≥
−1
1 1
f (0)dx = dx = 2.
−1 −1
x x
c) Analog, f : [0, e] → R, f (x) = ln(1 + x) − , cu f (x) = ≥ 0, deci
1+x (1 + x)2
x
f este crescătoare pe [0, e]: f (x) ≥ f (0), ∀ x ∈ [0, e] ⇔ ln(1 + x) − ≥ 0, adică
1+x
x
ln(1 + x) ≥ , ∀ x ∈ [0, e]. Prin urmare, din monotonia integralei definite, rezultă
e 1 + x e
x
ln(1 + x)dx ≥ dx .
0 0 1 + x
2
1
8. Să se calculeze I(a) = dx , a ∈ R, apoi lim I(a).
1 |x − a| + 1 a→∞
a − x, x < a
Soluţie. Avem |x − a| = Cum a variază ı̂n R, studiem I(a) ı̂n funcţie
x − a, x ≥ 0.
de poziţia lui a faţă de intervalul de integrare [1, 2].
2
1 2 3−a
Dacă a < 1, atunci I(a) = dx = ln(x − a + 1)1 = ln .
1 x − a + 1 2−a
Dacă 1 ≤ a < 2, atunci
a 2
dx dx a 2
I(a) = + = − ln(a − x + 1)1 + ln(x − a + 1)a = ln a(3 − a).
1 a−x+1 a x−a+1
2
1 2 a
Dacă a ≥ 2, atunci I(a) = dx = − ln(a − x + 1)1 = ln . Aşadar,
1 a−x+1 a−1
a
lim I(a) = lim ln = ln 1 = 0.
a→∞ a→∞ a−1
9. Să se determine ariile subgraficelor:
x
a) f : [0, π] → R, f (x) = sin x + cos ;
2
b) f : [0, 2] → R, f (x) = arctg (x + 1).
Soluţii. Se observă că funcţiile sunt pozitive pe domeniile lor de definiţie. Atunci:
π π
x π
x
a) AΓf = sin x + cos dx = − cos x 0 + 2 sin = 2 + 2 = 4;
0 2 2 0
2 2
2
b) AΓf = arctg (x + 1)dx = (x + 1) arctg (x + 1)dx = (x + 1)arctg (x + 1)0
0 0
2 3
x+1 t 1 π
− 2
dx = 3arctg 3 − 2
dt = 3arctg 3 − ln 5 −
0 1 + (x + 1) 1 1+t 2 4
π 1 2 π 1
= arctg 3 − − ln(1 + (x + 1)2 )0 = arctg 3 − − ln 5.
4 2 4 2
10. Să se calculeze aria suprafeţei mărginite de curbele de

ecuaţii y 2 + 2x − 4 = 0 şi x + y − 2 = 0.
Soluţie. Suprafaţa
√ dată este mărginită de arcul de
parabolă f (x) = 4 − 2x şi segmentul de dreaptă g(x) = 2−x,
x ∈ [0, 2] (figura 4). Atunci
2 2 √ 2
Af,g = (f (x) − g(x))dx = ( 4 − 2x + x − 2)dx = .
0 0 3
Figura 4
11. Să se calculeze lungimea graficului funcţiilor următoare:
2 √
a) f : [3, 8] → R, f (x) = x x;
3
ex + e−x
b) f : [0, 1] → R, f (x) = .
2
2 √ √
Soluţie. a) Funcţia f (x) = x x este continuă pe [3, 8] şi derivata sa f (x) = x este,
3
de asemenea, continuă. Avem
8 8 8
√ 2 3 38

f = 2
1 + (f (x)) dx = 1 + xdx = (1 + x) 2 = .
3 3 3 3 3
b) Analog,
1
1
(ex − e−x )2 1 1
x −x 1 x
−x e2 − 1

f = 1+ dx = (e + e )dx = (e − e ) = .
0 4 2 0 2 0 2e
12. Să se calculeze ariile suprafeţelor de rotaţie, obţinute prin rotirea ı̂n jurul axei Ox
a curbelor: π
x3
a) f (x) = , x ∈ [0, 1]; b) f (x) = cos x, x ∈ 0, .
3 2
b
Soluţie. Aplicăm formula Af = 2π f (x) 1 + f 2 (x)dx .
a
144 Capitolul 8

x3 1 √ π
a) Af = 2π 1 + x2 dx = (2 2 − 1) .
0 3 9
π2 √ √
b) Af = 2π cos x 1 + sin2 xdx = π[ 2 + ln( 2 + 1)].
0
13. Să se calculeze volumele corpurilor de rotaţie, obţinute prin rotirea ı̂n jurul axei
Ox a subgraficului funcţiilor:
√
a) f (x) = x + x, x ∈ [0, 1]; b) f (x) = ex , x ∈ [0, 1].
b
Soluţie. Aplicăm formula Vf = π f 2 (x)dx .
1 1 a
√ √ 533π
a) Vf = π (x + x)2 = π (x2 + 2x x + x)dx = .
0 0 10
1 1
π π
b) Vf = π e2x dx = e2x = (e2 − 1).
0 2 0 2
14. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate al plăcilor plane omogene definite
prin:
a) P1 = {(x, y) | x2 + y 2 ≤ r2 , x ≥ 0, y ≥ 0};

1
b) P2 = (x, y) | y 2 ≤ 2x, 0 ≤ x ≤ , y ≥ 0 .
2
Soluţie. a) P1 reprezintă primul cadran al unui cerc de

rază a, pentru care prima bisectoare este
axă de simetrie (fi- a
(a2 − x2 )dx
1 0 4a
gura 5). Prin urmare, xG1 = yG1 = a = ,
2 3π
a2 − x2 dx
0
4a 4a
deci G1 , .
3π 3π Figura 5
1
2 √
x 2xdx
3
b) (figura 6) Obţinem xG2 = 0 1 = şi
2 √ 10
2xdx
0
1
2
2xdx
1 0 3 3 3
yG2 = , deci G2 ,
2 1 = .
2 √ 8 10 8
2xdx
0 Figura 6
Capitolul 9
Integrale improprii
În definiţia integralei Riemann pe un interval, intervalul de integrare este presupus

compact (ı̂nchis şi mărginit) şi funcţia de integrat este presupusă mărginită. În aplicaţii
apar situaţii ı̂n care cel puţin una dintre aceste condiţii nu este ı̂ndeplinită, obţinându-se
integralele improprii (sau integrale generalizate).
1
De exemplu, să considerăm funcţia f : [1, +∞) → R, f (x) = . Aria subgraficului
1 + x2
Γf , a porţiunii din plan cuprinsă ı̂ntre verticalele x = 1 şi x = b, axa Ox şi graficul funcţiei
b
dx π
f , este dată de 2
= arctg b − arctg 1 = arctg b − . Deoarece noţiunea de integrală
1 1 + x 4
a fost definită pe intervale compacte, nu putem integra funcţia pe intervalul [1, ∞). Putem
da ı̂nsă un sens noţiunii de arie pe ı̂ntreaga porţiune din plan cuprinsă ı̂ntre verticala x = 1,
axa Ox şi graficul funcţiei f , prin trecere la limită:
b
dx π π π
lim = lim arctg b − arctg 1 = − = .
b→∞ 1 1 + x2 b→∞ 2 4 4
1
Dacă ı̂nsă considerăm funcţia f : [1, ∞) → R, f (x) = , atunci nu mai putem da un sens
x
noţiunii de arie a porţiunii de plan cuprinse ı̂ntre verticala x = 1, axa Ox şi graficul lui f ,
deoarece
b
dx
lim = lim ln x − ln 1 = ∞.
b→∞ 1 x b→∞
În mod analog, aria porţiunii din plan cuprinsă ı̂ntre x = 0, x = b, unde b < 1, axa Ox şi
1
graficul funcţiei f (x) = √ este dată de
1 − x2
b
dx
√ = arcsin b − arcsin 0 = arcsin b.
0 1 − x2
Cum funcţia f nu este definită ı̂n x = 1, nu putem pune problema integrabilităţii sale
pe intervalul [0, 1]. Chiar dacă am prelungi f cu ajutorul unei funcţii auxiliare, g(x) =
⎧
⎨√ 1 , 0≤x<1
− x2 tot nu am obţine o funcţie integrabilă pe [0, 1], deoarece g este, ca
⎩ 1 ε, x=1
şi f , nemărginită, iar integrabilitatea Riemann implică mărginirea funcţiei.
Putem da ı̂nsă, ı̂n mod natural, un sens noţiunii de arie cuprinsă ı̂ntre x = 0, x = 1,
145
146 Capitolul 9
axa Ox şi graficul lui f , prin trecere la limită:

b
dx π
lim √ = lim arcsin b − arcsin 0 = arcsin 1 = .
b→1
1−x 2 b→1 2
b<1 0 b<1
1
Pentru funcţia f (x) = 2 sin 2x, nu mai putem da ı̂nsă un sens noţiunii de arie cuprinsă
x
ı̂ntre x = 0, x = 1, axa Ox şi graficul funcţiei, deoarece
1
sin 2x 1
lim 2
dx = − sin2 1 + a→0
lim sin2 ,
a→0
a<0 0 x a>0
a
iar această limită nu există.
1 Integrale improprii de speţa ı̂ntâi

În acest caz, funcţia de integrat este mărginită, dar
intervalul de integrare este nemărginit.
Fie f : [a, +∞) → R, f integrabilă pe orice compact
Figura 1
[a, b], b > a (figura 1).
∞
Definiţia 1.1 Se spune că f (x)dx este convergentă şi are valoarea , dacă există
a
b ∞
= lim f (x)dx ı̂n R şi f (x)dx = .
b→∞ a a
∞
În caz contrar, f (x)dx se numeşte divergentă.
a
∞
1 1
Exemplul 1.1 Fie a > 0 şi I = α
dx , α > 0. Funcţia f (x) = α este integrabilă
a x x
pe orice compact [a, b], b > a. Pentru α = 1, avem
⎧
b
1−α b ⎨ +∞, α < 1
1 x = lim 1 (b1−α − a1−α ) =
= lim dx = lim a1−α
b→∞ a x α b→∞ 1 − α a b→∞ 1 − α ⎩ , α > 1.
α−1
Pentru α = 1, avem
b
1 b
= lim dx = lim ln xa = lim (ln b − ln a) = +∞.
b→∞ a x b→∞ b→∞
În concluzie, I este convergentă pentru α > 1 şi este divergentă pentru 0 < α ≤ 1.
Integrale improprii 147
Teorema 1.1 (Criteriul de comparaţie) Fie funcţiile f, g : [a, +∞) → R, integrabile pe

b],
orice compact [a,
∞
b > a şi astfel ı̂ncât 0 ≤ f (x) ≤ g(x), ∀ x ∈ [a, +∞).
∞ Dacă inte-
grala improprie g(x)dx este convergentă, atunci şi integrala improprie f (x)dx este
a a
convergentă.
Demonstraţie. Din proprietatea de monotonie a integralei definite, avem
b b
F (b) = f (x)dx ≤ g(x)dx .
a a
b ∞
Cum g(x) ≥ 0, rezultă că g(x)dx ≤ g(x)dx .
a a ∞
Ţinând seama şi de convergenţa integralei improprii g(x)dx , rezultă că F este
a
majorată pe [a, ∞) şi este strict crescătoare pe [a, ∞). Prin urmare, există lim F (b) şi
∞ ∞ b→∞
f (x)dx ≤ g(x)dx .
a a
∞ ∞
Corolarul 1.1 În condiţiile date, dacă f (x)dx este divergentă, atunci şi g(x)dx
a a
este divergentă.
∞
2
Exemplul 1.2 Pentru a studia convergenţa integralei improprii I = e−x dx , folosim
1
inegalitatea
2
e−x ≤ e−x ,
∀ x ≥ 1.

∞ b b 1
Cum e−x dx = lim e−x dx = lim −e−x 1 = lim (−e−b + e−1 ) = , rezultă că şi
1 b→∞ 1 b→∞ b→∞ e
integrala dată este convergentă.
Teorema 1.2 (Criteriul de convergenţă cu limită) Fie f : [a, +∞) → R o funcţie po-
zitivă, integrabilă pe orice compact [a, b], b > a, pentru care există ı̂n R limita
= lim xα f (x), α ∈ R ales convenabil.
x→∞
∞
1) Dacă α > 1, atunci f (x)dx este convergentă.
∞
a
2) Dacă α ≤ 1 şi = 1, atunci f (x)dx este divergentă.

∞ a
În particular, dacă f (x)dx este convergentă, atunci lim f (x) = 0.

a x→∞
Demonstraţie. 1) Presupunem a > 0 şi α > 1. Alegem b > a astfel ı̂ncât xα f (x) < + 1,
+1
∀ x ≥ b. Prin urmare, f (x) < , ∀ x ∈ [b, +∞). Aplicând exemplul 1.1 şi criteriul de
∞ xα ∞
comparaţie, rezultă că f (x)dx este convergentă, deci şi f (x)dx este convergentă.
b a
148 Capitolul 9
2) Presupunem α ≤ 1 şi = 0 (deci > 0). Alegem ε > 0 astfel ı̂ncât − ε > 0. Prin
−ε
urmare, există b astfel ı̂ncât xα f (x) > − ε, (∀) x > b, adică f (x) > . În acest caz,
∞ ∞ xα
−ε
dx este divergentă, deci şi f (x)dx este divergentă.
a xα a
∞
1
Exemplul 1.3 Integrala improprie dx este convergentă, deoarece
0 1 + x3
α
x
lim xα f (x) = lim = 1, pentru α = 3 > 1.
x→∞ x→∞ 1 + x3
b
Observaţia 1.1 În mod analog, se studiază integralele de forma f (x)dx .
∞ c ∞ −∞
Mai mult, f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx = 1 +2 ; valoarea acestei integrale

−∞ −∞ c
este independentă de c. În acest caz, se spune că ne ı̂ndreptăm către −∞ şi +∞ cu viteze
diferite (ı̂n mod independent).
Exemplul 1.4 Să studiem integrala improprie
√π √π √ π
2 1 2 2 1
2
x cos x dx = lim cos x · (x ) dx = lim sin x
−∞ a→−∞ 2 a a→−∞ 2 a
1
= lim (sin π − sin a2 ).
a→−∞2
Cum această limită nu există, rezultă că integala dată este divergentă.
Observaţia 1.2 Considerând o partiţie a intervalului [a, +∞) ı̂ntr-o infinitate de subinter-
∞ a+n+1
vale [a + n, a + n + 1], n ∈ N, avem f (x)dx = f (x)dx .
a n≥0 a+n
Prin urmare, studiul convergenţei integralei improprii de speţa ı̂ntâi se reduce la studiul
naturii seriei asociate, deci se pot aplica criteriile cunoscute de convergenţă de la serii nu-
merice.
Această analogie justifică denumirea de integrale
convergente, respectiv divergente.
∞
Tot prin analogie cu seriile, se spune că f (x)dx este absolut convergentă dacă
∞
a
|f (x)|dx este convergentă.

a
Rezultă imediat, că orice integrală improprie absolut convergentă este convergentă, dar
reciproc nu este totdeauna adevărat.
O integrală improprie convergentă care nu este şi absolut convergentă se numeşte semi-
convergentă.
Dacă funcţia f : R → R este integrabilă pe orice compact [−a, a], a > 0, atunci
se spune
a
că f este convergentă ı̂n sensul valorii principale Cauchy dacă există = lim f (x)dx
a→∞
∞ −a
ı̂n R. Se notează v.p. f (x)dx = .

−∞
∞ către −∞ şi +∞ cu aceeaşi viteză (simultan).

În acest caz, se spune că ne ı̂ndreptăm
Convergenţa integralei improprii f (x)dx implică şi pe cea ı̂n sensul valorii princi-
−∞
pale Cauchy, dar reciprocnu este totdeauna adevărat.
∞
De exemplu, fie I = xdx . Avem
−∞
a
a
x2 a2 − a2
v.p. I = lim xdx = lim = lim = 0,
a→∞ −a a→∞ 2 a→∞ 2
−a
deci I este convergentă ı̂n sensul valorii principale Cauchy.

0 b
a2 b2
Dar, lim x2 dx + lim x2 dx = lim − lim nu există, prin urmare I
a→−∞ a b→∞ 0 a→−∞ 2 b→∞ 2
este divergentă.
2 Integrale improprii de speţa a doua

În acest caz, funcţia de integrat este nemărginită, iar intervalul de integrare este măr-
ginit, dar necompact.
Fie f : [a, b) → R, f integrabilă pe orice compact
[a, b − ε], ε > 0 şi lim f (x) = ±∞ (figura 2).
xb
Figura 2
b
Definiţia 2.1 Se spune că f (x)dx este convergentă şi are valoarea dacă există
a
b−ε b
= lim f (x)dx ı̂n R şi f (x)dx = .
ε→0 a a
b
1 1
Exemplul 2.1 Fie 0 < a < b şi I = α
dx , α > 0. Funcţia f (x) =
a (b − x) (b−x)α
1
este integrabilă pe orice compact [a, b − ε], ε > 0 şi lim = +∞.
xb (b−x)α
Pentru α = 1, avem
b−ε b−ε
1 (b − x)1−α 1
= lim α
dx = lim − = lim [(b − a)1−α − ε1−α ]
ε→0 a (b − x) ε→0 1−α a
ε→0 1 − α
⎧ 1−α
⎨ (b − a)
, α<1
= 1−α
⎩
+∞, α > 1.
Pentru α = 1, avem
b−ε
1 b−ε
= lim dx = lim [− ln(b − x)a ] = lim [ln(b − a) − ln ε] = +∞.
ε→0 a b−x ε→0 ε→0
150 Capitolul 9
În concluzie, I este convergentă pentru 0 < α < 1 şi este divergentă pentru α ≥ 1.
Teorema 2.1 (Criteriul de comparaţie) Fie funcţiile f, g : [a, b) → R, integrabile pe

orice compact [a, b − ε], ε > 0 astfel ı̂ncât 0 ≤ f (x) ≤ g(x), ∀ x ∈ [a, b). Dacă inte-
b b
grala improprie g(x)dx este convergentă, atunci şi integrala improprie f (x)dx este
a a
convergentă.
Teorema 2.2 (Criteriul de convergenţă cu limită) Fie f, g : [a, b) → R funcţii pozitive

şi integrabile pe orice compact [a, b − ε], ε > 0.
b
f (x)
1) Dacă există limita = lim finită şi nenulă, atunci integralele f (x)dx şi
xb g(x) a
b
g(x)dx sunt simultan convergente.
a
2) Alegem α astfel ı̂ncât lim (b − x)α f (x) să existe ı̂n R şi să fie nenulă.
xb
b b
Dacă α < 1, atunci f (x)dx este convergentă, iar dacă α ≥ 1, atunci f (x)dx
a a
este divergentă.
Demonstraţiile se fac ca şi ı̂n cazul criteriilor de convergenţă pentru integralele improprii
de speţa ı̂ntâi.
Exemplul 2.2 Pentru a studia convergenţa integralei improprii
1
xα
I= √ dx , α > 0,
0 1 − x2
xα 1
folosim inegalitatea √ ≤ √ , x ∈ [0, 1). Cum
1−x 2 1 − x2

1
1 1−ε
1 1−ε
√ dx = lim √ dx = lim arcsin x0
0 1 − x2 ε→0 0 1−x2 ε→0
π
= lim (arcsin(1 − ε) − arcsin 0) = arcsin 1 = ,
ε→0 2
rezultă, conform criteriului de comparaţie, că şi I este convergentă.
2
x−1
Exemplul 2.3 Integrala improprie dx este convergentă, deoarece
1 2−x
x−1 √ 1
lim (2 − x)α f (x) = lim (2 − x)α = 2 − 1 = 1, pentru α = .
x2 x2 2−x 2
Observaţia 2.1 În mod analog, se studiază integralele improprii pe intervale de forma
(a, b], (a, b) sau [a, c) ∪ (c, b], cu a, b c ∈ R şi f nemărginită ı̂n capetele de intervale deschise.
De exemplu, ı̂n cazul f: [a, c) ∪ (c, b] → R,

f integrabilă pe orice compact din domeniu şi f
nemărginită ı̂n c, se integrează pe [a, c − ε1 ] şi pe
[c + ε2 , b], unde ε1 > 0 şi ε2 > 0, apoi se trece la
Figura 3
limită după ε1 → 0 şi ε2 → 0 (figura 3).
Se spune că ne apropiem de c, din stânga şi din dreapta, cu viteze diferite (independent).
π2 π2 π2 π2
cos x (sin x)
ctg xdx = lim dx = lim dx = lim ln(sin x)
0 ε→0 0+ε sin x ε→0 0+ε sin x ε→0 0+ε
π

= lim ln sin − ln(sin ε) = +∞.

ε→0 2
Integrala improprie dată este divergentă.
Observaţia 2.2 Considerând o partiţie a intervalului [a, b) ı̂ntr-o infinitate de subintervale
b a+ n1
1 1
a+ ,a+ , n ≥ 1, avem f (x)dx = f (x)dx . Prin urmare, studiul
n+1 n a 1
a+ n+1
n≥1
convergenţei integralei improprii de speţa a doua se reduce la studiul naturii seriei asociate,
deci se pot aplica criteriile cunoscute de convergenţă de la serii numerice.
Dacă funcţia f : [a, c) ∪ (c, b] → R este integrabilă pe orice compact din [a, c) ∪ (c, b]
şi f este nemărginită ı̂n c, atunci se spune că f este convergentă
ı̂n sensul valorii prin-
c−ε b
cipale Cauchy dacă există = lim f (x)dx + f (x)dx ı̂n R. Se notează v.p.
ε→0 a c+ε
b
f (x)dx = .
a
În acest caz, se spune că ne apropiem de c, din stânga şi din dreapta, cu aceeaşi viteză
(simultan).
Ca şi ı̂n cazul integralelor improprii de speţa ı̂ntâi, convergenţa ı̂n sensul valorii princi-
pale Cauchy nu implică convergenţa integralei improprii corespunzătoare.
1
1 1
De exemplu, se consideră I = dx ; f (x) = este definită pe [−1, 0) ∪ (0, 1] şi
−1 x x
lim |f (x)| = +∞.
x→0
−ε 1
1 1
Avem v.p. I = lim dx + dx = lim (ln ε − ln ε) = 0, deci I este conver-
ε→0 −1 x ε x ε→0
gentă ı̂n sensul valorii principale Cauchy.
−ε1 1
1 1
Dar, lim dx + lim dx = lim ln ε1 − lim ln ε2 nu există, prin urmare I
ε1 →0 −1 x ε2 →0 ε x
2
ε1 →0 ε2 →0
este divergentă.
Observaţia 2.3 Evident, poate apărea şi combinaţia dintre cele două cazuri: funcţie ne-
mărginită şi intervalul de integrare nemărginit, adică integralele improprii de speţa a treia.
152 Capitolul 9

∞ c ∞ c b
dx dx dx dx dx √ c
√ = √ + √ = lim √ + lim √ = lim 2 x0+ε
0 x 0 x c x ε→0 0+ε x b→∞ c x ε→0
√ b √ √ √ √
+ lim 2 xc = lim 2( c − ε) + lim 2( b − c) = +∞,
b→∞ ε→0 b→∞
deci integrala dată este divergentă.
3 Probleme
1. Să se studieze convergenţa următoarelor integrale improprii de speţa ı̂ntâi, aplicând
definiţia:
∞ ∞ ∞
1 1 dx dx
I. a) 2
e dx ;
x b) 2 + 1)
; c) 2 (1 + x)
;
1 x 0 (x + 1)(x 1 x
0 0 0
arctg x x 3
II. d) 2
dx ; e) 2
dx ; f) x2 ex dx .
−∞ 1 + x −∞ 1 + x −∞
π π2
Soluţie. a) e − 1; b) ; c) 1 − ln 2; d) ; e) +∞; f) 1.
4 8
2. Să se studieze convergenţa următoarelor integrale improprii de speţa ı̂ntâi aplicând
criterii de convergenţă:
∞ ∞
2 dx
I. a) e−x dx ; b) √ ;
0 1 x3 + 1
∞ ∞
dx x arctg x
II. b) √ ; d) √3
dx .
x 1 + x2 1 + x4
1 0
Soluţie. I. Se aplică criteriul de comparaţie. ∞

−x2 1 x 1 π
a) e ≤ 2
(rezultă din e ≥ 1 + x, ∀ x ∈ R) şi 2
dx = .
1+x ∞ 0 1+x 2
1 1 dx
b) √ < √ şi √ = 2.
x3 + 1 x3 1 x3
II. Se aplică criteriul de convergenţă la limită.
c) lim xα f (x) = 1 pentru α = 2; I convergentă.
x→∞
π 1
d) lim xα f (x) = pentru α = ; I divergentă.
x→∞ 2 3
∞
3. Să se studieze convergenţa integralei I(α) = e−αx dx , α ∈ R.
0
Soluţie. Dacă α = 0, atunci
b
b
1 −αx 1 −∞, α < 0
−αx −αb
I(α) = lim e dx = lim − e = lim (1 − e )= 1
b→∞ 0 b→∞ α 0 α b→∞ , α > 0.
α

∞ b b
Pentru α = 0, avem I(0) = dx = lim dx = lim x0 = lim b = +∞. Deci, I este
0 b→∞ 0 b→∞ b→∞
convergentă pentru α > 0 şi este divergentă pentru α ≤ 0.
4. Să se studieze convergenţa următoarelor integrale impropii de speţa ı̂ntâi:
∞ ∞ 0
ln x 1 1
a) I1 = dx , α > 0; b) I2 = sin dx ; c) I3 = x cos x2 dx ;
1 x1+α 1 x2 x −∞
∞ ∞ ∞
1 dx dx
d) I4 = dx ; e) I5 = 2 + 1)
; f) I6 = 2 (1 + x)
.
e x ln x 0 (x + 1)(x 1 x
b b
1 1 1 1 b 1 1 1
Soluţie. a) I1 = lim − ln xdx = lim − ln x1 + dx =
b→∞ 1 α xα b→∞ α xα α 1 x xα

1 1 1 1 1 b 1 ln b 1 1 1 1
lim − α ln b + − α = lim − α
− 2 α
+ 2
= 2 , deci I1 este
b→∞ αb α αx 1 b→∞ α b α b α α
convergentă.
b
1 1 1 b 1
b) I2 = lim − sin dx = lim cos = lim cos − cos 1 = 1 − cos 1,
b→∞ 1 x x b→∞ x 1 b→∞ b
deci I2 este convergentă.
0 2
x 1 0 1
c) I3 = lim cos x2 dx = lim sin x2 a = lim − sin a2 , cum limita nu
a→−∞ a 2 a→−∞ 2 a→−∞ 2
există, I3 este divergentă.
b
(ln x) b
d) I4 = lim dx = lim ln(ln x)e = lim ln(ln b) − ln(ln c) = +∞, deci I4 este
b→∞ e ln x b→∞ b→∞
divergentă.
b b b
dx 1 dx 1 b 2x dx
e) I5 = lim = lim − dx +
b→∞ 0 (x + 1)(x2 + 1) b→∞ 2 0 x+1 2 0 x2 + 1 0 x +1
2

1 1 2 b 1 b+1
= lim ln(x + 1) − ln(x + 1) + arctg x = lim ln √ + arctg b
b→∞ 2

2 0 b→∞ 2 b2 + 1
1 π π
= ln 1 + = , deci I5 este convergentă.
2 2 4
1 A B C
f) Are loc descompunerea ı̂n fracţii simple 2 = + 2 + , cu A = −1,
x (1 + x) x x 1+x
B = C = 1. Avem
b b
b
1 1 1 1 b
I6 = lim − dx + 2
dx + dx = lim − ln x − + ln(1 + x)
b→∞ 1 x 1 x 1 1+x b→∞ x 1

1+b 1
= lim ln − ln 2 − + 1 = 1 − ln 2,
b→∞ b b
∞
5. Se consideră integralele improprii convergente I1 = e−αx sin βxdx şi
∞
0
1
I2 = e−αx cos βxdx , α > 0, β ∈ R. Să se arate că I12 + I22 = .
0 α2 + β 2
154 Capitolul 9
Soluţie. Fie

1 1
J = e−αx sin βxdx = − e−αx sin βxdx = − e−αx sin βx
α α

1 −αx 1 −αx β 1 −αx
+ e β cos βxdx = − e sin βx + − e cos βxdx
α α α α

1 β
= − e−αx sin βx − 2 eαx cos βx + e−αx β sin βxdx
α α
1 β β2
= − e−αx sin βx − 2 e−αx cos βx − 2 J.
α α α

1 β β2
Din ecuaţia J = − e−αx sin βx + cos βx − 2 J, se obţine
α α α

α −αx β
J =− 2 e sin βx + cos βx .
α + β2 α
Prin urmare,
b
−αx −α −αx β b
I1 = lim e sin βxdx = lim 2 e sin βx + cos βx
b→∞ 0 b→∞ α + β 2 α 0

−α β β −α β β
= 2 lim e−bx sin bx + cos bx − = 2 − = 2 .
α + β 2 b→∞ α α α + β2 α α + β2
α β2 α2 1
Analog I2 = , prin urmare I12 + I22 = 2 + 2 = 2 .
α2 +β 2 2
(α + β ) 2 (α + β 2 )2 α + β2
1
6. Să se arate că funcţia lui Euler B(p, q) = xp−1 (1 − x)q−1 este convergentă pentru
0
p > 0, q > 0.
Soluţie. Fie f (x) = xp−1 (1 − x)q−1 . Scriem, de exemplu,
1 1
2
1
B(p, q) = f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx .
1
0 0 2
Aplicăm criteriul de convergenţă la limită pentru fiecare dintre cele două integrale:
lim xα f (x) = lim xα+p−1 (1 − x)q−1 ; lim (1 − x)β f (x) = lim xp−1 (1 − x)β+q−1 .
x0 x0 x1 x0
Limitele sunt finite şi nenule, mai precis iau valoarea 1 pentru α = 1 − p, respectiv β = 1 − q.
Conform criteriului, integralele sunt convergente pentru α < 1 şi β < 1, adică p > 0 şi q > 0.
∞
7. Să se arate că funcţia lui Euler Γ(p) = xp−1 e−x dx este convergentă pentru
0
p > 0.
Soluţie. Fie f (x) = xp−1 e−x . Scriem, de exemplu,

∞ 1 ∞
Γ(p) = f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx .
0 0 1
Ca şi ı̂n cazul funcţiei B(p, q) pentru prima integrală se aplică criteriul de convergenţă la
limită şi rezultă p > 0. A doua integrală este convergentă pentru orice p.
∞
dx not.
8. Să se calculeze integrala I = 2
, unde [x] = k este partea ı̂ntreagă a lui
1 [x] + [x]
x, k ≤ x < k + 1 pentru orice x din R.
Soluţie. Avem
n n k+1 n k+1
dx dx 1
I = lim = lim = lim dx
n→∞ 1 [x] + [x]2 n→∞ k + k 2 n→∞ k(1 + k) k
k=1 k k=1
n
n

1 1 1 1
= lim = lim − = lim 1 − = 1.
n→∞ k(1 + k) n→∞ k 1+k n→∞ 1+n
k=1 k=1
9. Să se studieze convergenţa următoarelor integrale improprii de speţa a doua, aplicând

definiţia:
1 1 e
dx dx
I. a) √ ; b) ln xdx ; c) √ ;
0 x 0 1 x ln x
2 2 1
dx dx dx
II. d) ; e) ; f) √ .
1 (x − 2)2 0 x2 − 6x + 5 0 1−x
Soluţie. a) 2; b) +∞; c) 2; d) +∞; e) +∞; f) 2.

10. Să se studieze convergenţa următoarelor integrale improprii de speţa a doua
aplicând criterii de convergenţă:
1 1
xα dx
I. a) √ dx , α > 0; b) ;
0 1 − x2 0 x − sin2 x
1 1
ln x dx
II. c) √ dx ; d) .
0 1 − x2 0 x − sin x
Soluţie. I. Se aplică criteriul de comparaţie.

1
xα 1 1 π
a) √ < √ , α > 0 şi √ = .
1−x 2 1 − x2 1−x 2 2
0
1
1 1 1
b) > şi dx = +∞.
x − sin2 x x 0 x
II. Se aplică criteriul de convergenţă la limită.
ln x
c) lim √ = 0 şi lim xα f (x) = 0 pentru 0 < α < 1; I convergentă.
x1 1 − x2 x→0
156 Capitolul 9
d) lim xα f (x) = 6 pentru α = 3; I divergentă.

x0
∞
11. Să se studieze convergenţa integralei I = f (x)dx , unde
−∞
⎧
⎨√ 1 , |x| < 1
f (x) = 1 − x2
⎩ 0, |x| ≥ 1.
Soluţie. Integrala este de speţa a doua şi nu de speţa ı̂ntâi, cum pare la prima vedere:
∞ 1 1−ε2 1−ε2
dx dx
I = f (x)dx = √ = εlim √ = lim arcsin x
−∞ −1 1 − x2 1 →0
ε2 →0 −1+ε1 1 − x2 ε1 →0
ε2 →0
−1+ε1
π π
= lim arcsin(1 − ε2 ) − lim arcsin(−1 + ε1 ) = + = π < ∞.
ε2 →0 ε1 →0 2 2
12. Să se studieze convergenţa următoarelor integrale improprii de speţa a doua:
2 1 1
1 1 arcsin x
a) I1 = (4 − x2 )− 2 dx ; b) I2 = √ dx ; c) I3 = √ dx ;
0 0
3
x 0 1 − x2
4 2 1
3 dx dx
d) I4 = x(16 − x2 )− 2 dx ; e) I5 = √ ; f) I6 = .
0 −2 4 − x2
0 x(1 − x)
Soluţie. a) Avem
2 2−ε
1 1 1 2−ε 1
I1 = √ dx = lim √ dx = lim x
2 dx
4 − x2 ε→0 4 − x2 ε→0 2
0 0 0
1−
2
x 2−ε π
= lim arcsin = arcsin 1 = ,
ε→0 2 0 2
1
− 13
1
− 13 3 − 43 1 3 1
b) I2 = x dx = lim x dx = lim − x = lim √ − 1 = +∞,
0 ε→0 0+ε ε→0 4 ε ε→0 4 ε ε
deci I2 este divergentă.
1−ε 1−ε
1 1
c) I3 = lim arcsin x(arcsin x) dx = lim (arcsin x)2 = lim (arcsin(1 − ε))2
ε→0 0 ε→0 2 0 ε→0 2
1 1 π
2 π 2
= (arcsin 1)2 = = , deci I3 este convergentă.
2 2 2 8
2
d) Facem substituţia 16 − x = t ⇒ −2xdx = dt ; x = 0 ⇒ t = 16 şi x = 4 ⇒ t = 0.
Deci
0 16
t− 2 16 1 16
1
1 3 1 3 1
I4 = − t− 2 dt = − lim t− 2 dt = − lim = lim √
16 2 2 ε→0 0+ε 2 ε→0 1 0+ε ε→0 t 0+ε
−
2
1 1
= lim −√ = −∞,
ε→0 4 ε

2−ε2
dx x 2−ε2 2 − ε2
e) I5 = εlim x
2 = lim arcsin = lim arcsin
1→0
−2+ε1
ε1 →0 2 −2+ε1 ε2 →0 2
ε2 →0
2 1− ε2 →0
2
−2 + ε1 π π
− lim arcsin = arcsin 1 − arcsin(−1) = + = π,
ε1 →0 2 2 2
1−ε2 1−ε2
1 1
f) I6 = εlim + dx = lim (ln x − ln(1 − x))
1 →0
ε →0 0+ε1
x 1 − x ε1 →0
ε →0
0+ε1
2 2
= εlim
→0
[ln(1 − ε2 ) − ln(0 + ε1 ) − ln ε2 + ln 1] = 0 − (−∞) − (−∞) + 0 = +∞,
1
ε2 →0

∞
13. Să se studieze convergenţa integralei de speţa a treia I = x ln xdx .
0
Soluţie. Obţinem

b
x2 x2 b b x2 1

I = lim ln xdx = lim ln x − · dx
ε→0
b→∞ 0+ε 2 ε→0
b→∞
2 ε ε 2 x
2 2 2 2

b ε b ε
= lim ln b − ln ε − + = ∞,
ε→0
b→∞
2 2 4 4
deci integrala este divergentă.

∞ −x
e
14. Să se studieze convergenţa integralei I = √ dx .
0 x
1 −x ∞ −x
e e
Soluţie. Avem I = √ dx + √ dx = I1 +I2 . Se aplică criteriul de convergenţă
0 x 1 x
cu limită; I divergentă.
15. Să se studieze convergenţa ı̂n sensul valorii principale Cauchy pentru integralele
improprii: ∞ ∞
x
I. a) 2
dx ; b) sin xdx ;
−∞ 1 + x −∞
2
dx
II. c) .
0 x−1
Soluţie. I. a) Avem
a
1 a 2x 1
2
v.p. I = lim 2
dx = lim ln(1 + x )
a→∞ 2 −a 1 + x 2 a→∞ −a
1 2 2
= lim (ln(1 + a ) − ln(1 + a )) = 0,
2 a→∞
dar I este divergentă.
158 Capitolul 9
b) Avem
a a
v.p. I = lim sin xdx = lim cos x−a = lim [cos a − cos(−a)]
a→∞ −a a→∞ a→∞
= lim (cos a − cos a) = 0,

a→∞

II. c) Avem

1−ε
dx 2
dx 1−ε 2
v.p. I = lim + = lim ln |x − 1|0 + ln |x − 1|1+ε

ε→0 0 x−1 1+ε x−1 ε→0
= lim (ln ε − ln ε) = 0,
ε→0

Capitolul 10
Integrale curbilinii
Prezentăm ı̂n continuare o altă extensie a integralelor simple, ı̂n care domeniul de in-
tegrare, intervalul [a, b], va fi ı̂nlocuit cu o curbă din R3 . Integralele curbilinii au fost intro-
duse de A. C. Clairaut (1713-1765). Ele se utilizează ı̂n calculul: ariei unei suprafeţe plane
mărginită de o curbă ı̂nchisă, ariei unei suprafeţe de rotaţie, volumului unui corp mărginit
de o suprafaţă de rotaţie, masei unui fir, momentul static al unei curbe ı̂n raport cu axele de
coordonate, centrului de greutate al unui fir, forţei de atracţie a unei curbe materiale asupra
unui punct material, forţei cu care un conductor electric acţionează asupra unui magnet,
lucrului mecanic al unui câmp de forţe, cantităţii de căldură absorbite de un gaz etc.
1 Integrale curbilinii de speţa ı̂ntâi. Aplicaţii

x = x(t)
Se consideră o curbă regulată ı̂n spaţiu (C) :
yz == z(t),
y(t) t ∈ [a, b], x, y, z ∈ C 1 [a, b],
x2 (t) + y 2 (t) + z 2 (t) > 0, ∀ t ∈ [a, b] şi fie o funcţie mărginită F : D3 → R astfel ı̂ncât urma
curbei (C) să fie inclusă ı̂n mulţimea deschisă D3 (figura 1).
Figura 1
Definiţia 1.1 Se numeşte diviziune Δn a curbei (C) un sistem finit de arce Ai−1 Ai de pe
curbă, i = 1, n astfel ı̂ncât
A
n
A = (C).
i−1 i
i=1

Punctele Min (ξi , ηi , μi ) ∈ Ai−1 Ai , i = 1, n, formează un sistem de puncte intermediare
pe curba (C), asociat diviziunii Δn .
Figura 2

Fie i lungimea arcului Ai−1 Ai , i = 1, n.
159
160 Capitolul 10
Se numeşte suma Riemann asociată funcţiei F , curbei (C), diviziunii Δn şi sistemului
de puncte intermediare {Min }1≤i≤n asociat lui Δn , numărul real notat
n
σΔn (F, Min ) = F (ξi , ηi , μi )i .
i=1
Definiţia 1.2 Se numeşte integrala curbilinie de speţa ı̂ntâi a funcţiei F ı̂n lungul curbei
(C), numărul real I cu proprietatea că oricare ar fi ε > 0, există ηε > 0 astfel ı̂ncât
pentru orice diviziune Δn a lui (C) cu max i < ηε şi orice sistem de puncte intermediare
1≤i≤n
{Min }1≤i≤n asociat diviziunii Δn , avem
|σΔn (F ; Min ) − I| < ε.
Numărul I este unic determinat şi se notează

I= F (x, y, z)ds.
C
Teorema 1.1 În condiţiile precizate anterior, următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(1) există I integrala curbilinie de speţa ı̂ntâi a lui F ı̂n lungul lui (C);
(2) există un număr real I astfel ı̂ncât oricare ar fi ε > 0 şi un şir de diviziuni Δn ale
lui (C) cu lim max i = 0 şi oricare ar fi sistemele de puncte intermediare {Min }1≤i≤n
n→∞ 1≤i≤n
corespunzătoare diviziunilor Δn , avem lim σΔn (f ; Min ) = I.
n→∞
Observaţia 1.1 Orice funcţie F : D2 → R, continuă pe D2 , este integrabilă ı̂n lungul curbei
(C) ı̂n sensul definiţiei anterioare. Prin urmare, există o clasă largă de funcţii pentru care
putem considera integrala curbilinie de speţa ı̂ntâi. Presupunem ı̂n continuare că funcţiile
cu care lucrăm sunt continue.
Pentru ca integrala curbilinie de speţa ı̂ntâi să devină un instrument practic ı̂n analiză
este necesar să poată fi calculată cu uşurinţă. Se pune astfel problema reducerii sale la o
integrală Riemann pe un interval.
Teorema 1.2 În condiţiile precizate anterior, avem
b
F (x, y, z)ds = F (x(t), y(t), z(t)) x2 (t) + y 2 (t) + z 2 (t)dt ,
C a
unde ds = x2 (t) + y 2 (t) + z 2 (t)dt reprezintă elementul de arc pe curbă.

În particular, dacă F (x, y, z) = 1 pe D3 , atunci integrala curbilinie reprezintă lungimea
curbei (C) = ds.
C

Observaţia 1.2 Integrala curbilinie de speţa ı̂ntâi nu depinde de orientarea pe curbă
F (x, y, z)ds = F (x, y, z)ds.

C+ C−

Într-adevăr, aplicând definiţia, lungimile i ale arcelor Ai−1 Ai nu depind de sensul de
parcurgere al acestora.
Integrale curbilinii 161
Propoziţia 1.1 (Proprietatea de liniaritate) Integrala curbilinie de speţa ı̂ntâi este un

operator liniar, deci ı̂n condiţiile din definiţie avem:

1) (F (x, y, z) + G(x, y, z))ds = F (x, y, z)ds + G(x, y, z)ds;
C C C
2) λF (x, y, z)ds = λ F (x, y, z)ds, ∀ α ∈ R.

C C
Demonstraţie. Rezultă din liniaritatea integralei Riemann.

Consecinţă. Afirmaţia anterioară este echivalentă cu

(αF (x, y, z) + βG(x, y, z))ds = α F (x, y, z)ds + β G(x, y, z)ds, (∀) α, β ∈ R.
C C C
Propoziţia 1.2 (Proprietatea de aditivitate ca funcţie de curbă) Dacă (C) este o

n
curbă netedă pe porţiuni, C = Ci , atunci ı̂n condiţiile din definiţie, rezultă
i=1

n
F (x, y, z)ds = F (x, y, z)ds.
C i=1 C
Demonstraţie. Rezultă din faptul că integrala Riemann pe un interval se poate integra
pe subintervale.
Observaţia 1.3 Integrala curbilinie de speţa ı̂ntâi nu depinde de parametrizarea curbei
(două drumuri echivalente au aceeaşi urmă).
ds
Exemplul 1.1 Să calculăm I = , unde
C x2 + y2 + z 2
x = a cos t
(C) :
yz == bt,
a sin t t ∈ [0, 2π], a > 0, b > 0.
Curba reprezintă o spiră de elice circulară, de pas h = b. Calculăm elementul de arc:

ds = x2 (t) + y 2 (t) + z 2 (t)dt = (−a sin t)2 + (a cos t)2 + b2 dt = a2 + b2 dt .
Atunci,
2π
√
a2 + b 2 2π
dt

I = dt = a 2 + b2
2 2 2 2 2 2 a + b 2 t2
2
0 a cos t + a sin t + b t 0
√ √ √

2π
a2 + b2 2π a2 + b 2 a b a2 + b 2 b
=
a2 0
dt
b 2 =
a 2 b
arctg
a
t
0
=
ab
arctg 2π .
a
1+ t
a
162 Capitolul 10
Observaţia 1.4 Definiţia şi toate proprietăţile rămân adevărate ı̂n cazul curbelor plane,
când se elimină componenta z(t).

În particular, dacă (C) este o curbă plană definită prin ecuaţia carteziană explicită,
b
(C) : y = f (x), atunci F (x, y)ds = F (x, f (x)) 1 + (f (x))2 dx .
C a
Aplicaţii ale integralelor curbilinii de speţa ı̂ntâi

Se consideră un fir material de grosime neglijabilă, asimilat cu suportul unei curbe (C).

Dacă ρ = ρ(x, y, z) este densitatea liniară a firului, atunci putem calcula:
- lungimea firului (C) = ds;
C
- masa firului mC = ρ(x, y, z)ds;

C
- centrul de greutate G al firului, de coordonate:
1
1
1

xG = xρ(x, y, z)ds; yG = yρ(x, y, z)ds; zG = zρ(x, y, z)ds;
m C m C m C
- momentele de inerţie ı̂n raport cu:

- planele de coordonate IxOy = z 2 ρ(x, y, z)ds;
C
- axele de coordonate IOz = (x + y 2 )ρ(x, y, z)ds;

2
C
- originea IO = (x2 + y 2 + z 2 )ρ(x, y, z)ds.

C
2 Integrale curbilinii de speţa a doua. Aplicaţii

x = x(t)

Fie o curbă regulată şi orientată ı̂n spaţiu, (C) : y = y(t) t ∈ [a, b], x, y, z ∈ C 1 [a, b],
z = z(t),
2 2 2
x (t) + y (t) + z (t) > 0, ∀ t ∈ [a, b] şi fie funcţiile continue P, Q, R : D3 → R astfel ı̂ncât
urma curbei (C) să fie inclusă ı̂n D3 .
Se consideră, ca şi ı̂n cazul integralelor curbilinii de speţa ı̂ntâi, o diviziune Δn a curbei
(C) ı̂n n arce, de lungime i , i = 1, n, şi un sistem de puncte intermediare corespunzător ei,

{Min (ξi , ηi , μi )}1≤i≤n . Fie Δxi , lungimile proiecţiilor arcelor Ai−1 Ai pe axa Ox, respectiv
n→∞
pe axele Oy şi Oz, astfel ı̂ncât max i −→ 0.
1≤i≤n
Definiţia 2.1 Se numeşte suma Riemann asociată funcţiei P , curbei orientate (C), divizi-
unii Δn cu proiecţiile pe axa Ox şi sistemului de puncte intermediare {Min }1≤i≤n , numărul
n
real notat σOx (F, Min ) = F (ξi , ηi , μi )Δxi .
i=1

Prin trecere la limită se obţine integrala curbilinie de speţa a doua a funcţiei P ı̂n lungul
curbei (C), ı̂n raport cu x, notată Ix = P (x, y, z)dx .
C
Analog, se definesc integralele curbilinii de speţa a doua ı̂n raport cu y şi z.
Integrala curbilinie generală de speţa a doua este

P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz .
C
Ca şi ı̂n cazul anterior, putem reduce integralele curbilinii de speţa a doua la integrale
Riemann pe un interval.
Teorema 2.1 În condiţiile precizate anterior, avem

b
P (x, y, z)dx = P (x(t), y(t), z(t))x (t)dt .
C a
Analog, se obţin integralele curbilinii de speţa a doua ale funcţiilor Q şi R, ı̂n raport cu
y şi, respectiv, z.
Mai general,

P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz =
C
b
= [P (x(t), y(t), z(t))x (t)+Q(x(t), y(t), z(t))y (t)+R(x(t), y(t), z(t))z (t)]dt .
a
Observaţia 2.1 Integralele curbilinii de speţa a doua depind de orientarea curbei (C); mai
precis,
P (x, y, z)dx = − P (x, y, z)dx .
C+ C−
Observaţia 2.2 1) Integralele curbilinii de speţa a doua sunt operatori liniari.

De exemplu,

[αP1 (x, y, z) + βP2 (x, y, z)]dx = α P1 (x, y, z)dx
C C

+β P2 (x, y, z)dx , (∀) α, β ∈ R.
C
n
2) Dacă (C) este o curbă netedă pe porţiuni, C = Ci , atunci
i=1

n
P (x, y, z)dx = P (x, y, z)dx .
C i=1 Ci
Observaţia 2.3 Integralele curbilinii de speţa a doua nu depind de parametrizarea curbei.

164 Capitolul 10
x = 3t + 22
2 y=t
Exemplul 2.1 Să calculăm I =
C
(x + y − z)dy, unde (C) :
z = 1 , t ∈ [1, 2]
t
este o curbă ı̂n spaţiu orientată pozitiv.
Transformăm integrala curbilinie de speţa a doua ı̂ntr-o integrală definită pe intervalul
[1, 2]; ţinem seama că dy = dy(t) = y (t)dt = 2tdt . Avem
2
1
2
152
(x + y 2 − z)dy = 3t + 2 + t4 − 2tdt = 2 (3t2 + 2t + t5 − 1)dt = .
C 1 t 1 5
Dacă v̄(x, y, z) = P (x, y, z)ı̄ + Q(x, y, z)j̄ + R(x, y, z)k̄, reprezintă un câmp vectorial
raportat la reperul cartezian {O; ı̄, j̄, k̄}, atunci

v̄ · dr̄ = P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz .
C C
Definiţia 2.2 Integrala curbilinie de speţa a doua a câmpului vectorial v̄ ı̂n lungul curbei
(C) se numeşte circulaţia lui v̄ ı̂n lungul lui (C).

Fizic, v̄ · d r̄ reprezintă lucrul mecanic efectuat de forţa variabilă v̄ care acţionează
C
asupra unei particule materiale constrânsă să parcurgă o traiectorie fixă (curba dată).
Observaţia 2.4 Toate definiţiile şi proprietăţile rămân adevărate ı̂n cazul curbelor plane
(se elimină componenta z(t)).
−y x
Exemplul 2.2 Să calculăm circulaţia câmpului vectorial v̄(x, y) = ı̄ + 2 j̄
x2 + y 2 x + y2
ı̂n lungul cercului unitate, parcurs ı̂n sens trigonometric: a) o singură dată; b) de n ori.
x = cos t

Ecuaţiile parametrice ale cercului unitate sunt (C) : unde t ∈ [0, 2π] dacă
y = sin t,
cercul este parcurs o singură dată şi t ∈ [0, 2nπ] dacă cercul este parcurs de n ori:
2π
sin t cos t
2π
a) v̄ · d r̄ = − 2 2 (− sin t) + cos t dt = dt = 2π;
cos t + sin2 t
cos t + sin t 2
C 0 0
2nπ
b) v̄ · d r̄ = dt = 2nπ.
Cn 0
Exemplul 2.3 Să calculăm circulaţia câmpului vectorial v̄ = x2 ı̄ − xyj̄ ı̂n lungul curbei
netede pe porţiuni (figura 3), C = C1 ∪ C2 ∪ C3 ∪ C4 .
Avem:
x = cos t
(C1+ ) : t ∈ [0, π];
yx == sin
t
t,
(C2+ ) : t ∈ [−1, 0];

yx == 0,0
(C3− ) : t ∈ [−1, 0];
y = t,
x = t,
(C4+ ) : t ∈ [0, 1].
y = t − 1,

Figura 3
1

Prin urmare, v̄ dr̄ = v̄ dr̄ + v̄ dr̄ − v̄ dr̄ + v̄ dr̄ = .
C C1 C2 C3 C4 2
Observaţia 2.5 Integrala curbilinie de speţa a doua este independentă de drum dacă pen-
tru oricare două drumuri parametrizate netede γ1 şi γ2 , conţinute ı̂n D3 şi având aceleaşi
extremităţi, are loc egalitatea
v̄ · dr̄ = v̄ · dr̄.
γ1 γ2
Câmpul vectorial v̄ care satisface condiţia anterioară se numeşte câmp conservativ.
Teorema 2.2 Fie D3 un domeniu simplu conex şi fie P, Q, R : D3 → R funcţii de clasă C 1
pe D3 . Dacă există o funcţie F : D3 → R diferenţiabilă pe D3 astfel ı̂ncât
dF (x, y, z) = P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz ,
atunci integrala curbilinie de speţa a doua este independentă de drum.
Teorema 2.3 Dacă D3 ⊆ R3 este un domeniu simplu conex şi P, Q, R ∈ C 1 (D3 ), atunci
există o funcţie F : D3 → R, diferenţiabilă pe D3 astfel ı̂ncât dF = P dx + Qdy + Rdz dacă
şi numai dacă (∀) (x, y, z) ∈ D3 , avem:
∂P ∂Q ∂Q ∂R ∂R ∂P
= ; = ; = .
∂y ∂x ∂z ∂y ∂x ∂z
În acest caz, se spune că dF este o diferenţială totală exactă.
Pentru a calcula funcţia F , se fixează arbitrar (x0 , y0 , z0 ) ∈ D3 şi se defineşte

x y z
F (x, y, z) = P (t, y0 , z0 )dt + Q(x, t, z0 )dt + R(x, y, t)dt
x0 y0 z0
pentru orice (x, y, z) ∈ V(x0 ,y0 ,z0 ) ⊆ D3 .

Funcţia F astfel calculată se numeşte potenţialul câmpului v̄.
166 Capitolul 10
3 Probleme
1. Să se calculeze următoarele integrale curbilinii de speţa ı̂ntâi ı̂n plan:
x = t
a) I = xyds, (C) : t ∈ [0, 2];
y = 2 − t,
C
x = −t + 2arctg t
b) xe−y ds, (C) : t ∈ [0, 1];
y = ln(1 + t2 ),
C
x = a cos t
c) (x2 + y 2 )n ds, (C) : t ∈ [0, 2π].
C y = a sin t,
√ 2
√
4 2
Soluţie. a) I = t(2 − t) 1 + 1dt = .
0 3

x = −1 +
2
=
1 − t2
1+t 2 1 + t2 deci
b) Avem
y =
2t
,
1 + t2

2 2
1 − t2 2t
ds = x2 + y 2 dt = + dt = dt .
1 + t2 1 + t2
Obţinem
1
2
1
1
I = (−t + 2arctg t)e− ln(1+t ) dt = (−t + 2arctg t)
dt
1 + t2
0
1
1
(1 + t2 ) 1 0
π2 √

=− 2
dt + 2 arctg t(arctg t) dt = − ln 2.
2 0 1+t 0 16
2π 2π
c) I = (a2 cos2 t + a2 sin2 t)n a2 sin2 t + a2 cos2 tdt = a2n+1 dt = 2πa2n+1 .
0 0
2. Să se calculeze integralele curbilinii de speţa ı̂ntâi definite pe curbe plane date
cartezian: ds 1
a) , (C) : y = x − 2 ı̂ntre A(0, −2) şi B(4, 0);

C x−y 2
b) xyds, (C) este conturul dreptunghiului determinat de punctele O(0, 0), A(4, 0),
C
B(4, 2) şi C(0, 2).
x = t
Soluţie. a) (C) este o dreaptă de ecuaţii parametrice
(C) : 1 t ∈ [0, 4].

y= t − 2,
2
4
1
4 dt = √5
1+ 4
dt √
Avem I = = 5 ln 2.
0 1 0 t+4
t− t+2
2
b) Se parametrizează cele patru laturi şi se calculează fiecare integrală ı̂n parte; I = 24.

3. Să se calculeze xyds, unde (C) : |x| + |y| = 1.
C
Soluţie. Curba dată C este un romb (figura 4). Are loc descompunerea

xyds = xyds + xyds + xyds + xyds,
C M1 M2 M2 M3 M3 M4 M4 M1
unde: x = t
(M1 M2 ) : t ∈ [0, 1];
xy == 1t − t,
(M M ) :
2 3 t ∈ [−1, 0];
xy == tt + 1,
(M M ) :
3 4 t ∈ [−1, 0];
xy == −t
t
− 1,
(M M ) : t ∈ [0, 1];.
− 1,
4 1
y= t
Se obţine xyds = 0.
C
Figura 4
4. Să se calculeze centrul de greutate al arcului cicloidei de densitate punctuală con-
stantă ρ(x, y) = k, cuprins ı̂ntre două puncte consecutive, situate pe axa Ox.
x = a(t − sin t)

Soluţie. Ecuaţiile parametrice ale arcului cicloidei sunt (C) :
y = a(1 − cos t),
t ∈ [0, 2π].
Masa firului este
2π 2π √ √
2 2 2
m= kds = k a (1 − cos t) + a2 sin tdt = k a 2 1 − cos tdt
√
C
0
sin t dt = 8ak,
2π
0
= ak 2 2 0
iar coordonatele centrului de greutate sunt:
1
1
2π
t π
xG = xρ(x, y)ds = a(t − sin t) sin dt = ;
m

C 8a 0 2 2
2π
1 1 t 2
yG = yρ(x, y)ds = a(1 − cos t) sin dt = .
m C 8a 0 2 3
5. Să se calculeze masa firului plan definit de primul cadran al unei elipse de semiaxe
a şi b, presupunând densitatea sa punctuală ρ(x, y) = xy.
x = a cos t

Soluţie. Parametrizarea arcului de elipsă corespunzător este (C) :
y = b sin t,
168 Capitolul 10
π
t ∈ 0, , a > 0, b > 0. Atunci
2
π
2

m= ρ(x, y)ds = ab cos t sin t a2 sin2 t + b2 cos2 tdt
C 0
π
2
= ab cos t sin t a2 + (b2 − a2 ) cos2 tdt .
0
ab a2 + ab + b2
Făcând substituţia cos2 t = u se obţine m = · .
3 a+b
x = t2 √
y= 2t 3
6. Să se calculeze lungimea curbei (C) :
13 2
t ∈ [0, 1].
z= t ,

2 1 1
3
Soluţie. (C) = ds = 1 + 2t + t2 dt = (1 + t)dt = .
C 0 0 2
7. Să se calculeze masa unei semispire de elice cilindrică
x = a cos t
(C) :
yz == bt,
a sin t t ∈ [0, π],
de densitate punctuală ρ(x, y, z) = z 2 .

√
Soluţie. Avem ds = a2 sin2 t + a2 cos2 t + b2 dt = a2 + b2 dt , deci
π

π3
m= ρ(x, y, z)ds = z 2 ds = b 2 t2 a2 + b2 dt = a2 + b 2 b 2 .
C C 0 3
8. Să se determine momentul de inerţie ı̂n raport cu axa Oz al arcului de curbă
x = e αt
cos t
yz == ee
αt
(C) : sin t t ∈ [0, 1],
αt
,

densitatea firului fiind constantă ρ(x, y, z) = 1.
√
Soluţie. IOz = (x + y )ρ(x, y, z)ds = (x2 + y 2 )ds. Cum ds = eαt 1 + 2α2 dt , rezultă
2 2
1
C √ C
1 + 2α2 3α
IOz = e2αt · eαt 2
1 + 2α dt = (e − 1).
0 3α

9. Să se calculeze următoarele integrale curbilinii de speţa a doua ı̂n plan:
a) x2 ydx + x3 dy, (C1 ) : y 2 = x, (C2 ) : x2 = y curba ı̂nchisă parcursă ı̂n sens invers;
C
dy x2 y2
b) , (C) : + − 1 = 0 arcul elipsei cuprins ı̂ntre A(3, 0) şi B(0, 2).
C x+3 9 4
Soluţie. a) Avem (figura 5)

x = t 2 x = t
(C1+ ) : t ∈ [0, 1] şi (C2 ) : t ∈ [0, 1].
y = t, y = t2 ,
Obţinem

I = x2 ydx + x3 dy + x2 ydx + x3 dy
C1−
1 1
C2+
6
=− 3t6 dt + 3t4 dt = .
0 0 35 Figura 5
x = 3 cos t π
b) Parametrizarea arcului elipsei este (C) : t ∈ 0, . Prin urmare,
π
2 2 cos t 2 π
y = 2 sin t, 2
I= dt = −1 .
0 3 cos t + 3 3 2

10. Să se calculeze circulaţia câmpului vectorial v̄ = yı̄ − (x2 + y)j̄ ı̂n lungul arcului de
y = 2x − x2
parabolă (C) :
y ≥ 0.

Soluţie. Parametrizarea arcului de parabolă (figura
x=t
6) este (C) : t ∈ [0, 2]. Obţinem
y = 2t − t2 ,
2
v̄ · dr̄ = ydx − (x2 + y)dy = (2t − t2 )dt
C C
2
0
− (t2 + 2t − t2 )(2 − 2t)dt

2
0
= (3t2 − 2t)dt = 4.
0 Figura 6
11. Să se calculeze lucrul mecanic al câmpului de forţe v̄ = (x2 + y 2 )ı̄ + 2xyj̄ ı̂n lungul
segmentului de dreaptă AB, unde A(−1, 0) şi B(1, 0).
x=t
Soluţie. Dreapta (AB) are ecuaţia y = x + 1, echivalentă cu t ∈ [−1, 0], deci
y = t + 1,
lucrul mecanic cerut este
0 0
v̄ · dr̄ = (x2 + y 2 )dx + 2xydy = (t2 + (t + 1)2 )dt + 2t(t + 1)dt
C
C
0
1
−1 −1
= (4t2 + 4t + 1)dt = .
−1 3
170 Capitolul 10
12. Să se calculeze următoarele integrale curbilinii de speţa a doua ı̂n spaţiu:
x = t
yz == tt , t ∈ [0, 1];
2
a) (x + y + z)dy, (C) :
C 3
x = t cos t
b) xdx + xydy + xyzdz , (C) :
C yz == t,t sin t t ∈ [0, π];
x + y = 2 2 2
c) −x2 y 3 dx − 2dy + xydz , (C) :
C z = 1,
curba fiind parcursă ı̂n sens direct.
1
47
Soluţie. a) I = (t + t2 + t3 )2tdt = .
0 30
b) Avem
π π π
I= t cos t(cos t − t sin t)dt + t2 cos t sin t(sin t + t cos t)dt + t3 cos t sin tdt ,
0 0 0
apoi se aplică metoda de integrare prin părţi.

c) Curba reprezintă intersecţia dintre cilindrul de axă Oz, (Σ1 ) : x2 + y 2 = 2 şi planul
√
perpendicular pe axa Oz (P ) : z =√ 1, prin urmare este un cerc ı̂n spaţiu de rază 2.
x = √ 2 cos t
Parametrizarea sa este (C) :
z = 1,

y = 2 sin t t ∈ [0, 2π]. Rezultă, I = π.
z 2
= 4xy
13. Fie curba (C) : Orientarea sa este compatibilă cu cea a proiecţiei sale
x + y = 1.
ı̂n planul yOz. Să se calculeze I = (2x − 1)dx − (2y − 1)dy + (y − x)dz .
C+
Soluţie. Curba (C) reprezintă intersecţia dintre un con şi un plan. Ecuaţia proiecţiei

sale ı̂n planul yOz se obţine eliminând variabila x ı̂ntre cele două ecuaţii; se obţine elipsa de
1 2
ecuaţie 4 y − + z 2 − 1 = 0 din planul x + y = 1. O reprezentare parametrică ı̂n spaţiu
2
1
x = (1 − cos t)
2
a elipsei este (C) : 1

y = (1 + cos t)
2
t ∈ [0, 2π]. Prin urmare,
z = sin t,
2π 2π
1 + cos 2t
I = [− cos t sin t − cos t(− sin t) + cos t · cos t]dt = dt

0
0 2
=
1
t 2π
0
+
sin 2t
= π.
2π
2 2 0
14. Să se calculeze circulaţia câmpului vectorial v̄ = (y + 2z)ı̄ + (x − z)j̄ + (2x + y)k̄ ı̂n
lungul curbei de intersecţie dintre sfera x2 + y 2 + z 2 = a2 şi planul x + y + z = a, parcursă
ı̂n sens direct, dacă privim dintre x pozitiv.
Soluţie. Cercul de intersecţie dintre sferă şi plan se proiectează pe planul xOy ı̂n elipsa

∂g
=0
∂x
x2 + y 2 + xy − ax − ay = 0. Centrul acesteia este soluţia sistemului

∂g
= 0,
unde
2x

+ y − a = 0
∂y
g(x, y) = x2 + y 2 + xy − ax − ay, adică a sistemului Se obţine punctul
a a x + 2y − a = 0.
, şi se face o translaţie cu noua origine ı̂n acest punct. Ecuaţiile translaţiei sunt
3 3
x = x +
a
3
y = y + .
a Ecuaţia elipsei devine
3
a2
1

2
√
3
2
a 2
x2 + x y + y 2 = ⇔ x + y + y = √ ,
3 2 2 3
√
1 a 3 a
care reprezintă ecuaţia canonică a elipsei. Notând x + y = √ cos t şi y = √ sin t,
2 3 2 3
a a a 2a
obţinem x = (1 − sin t) + √ cos t şi y = + sin t. Pentru t ∈ [0, 2π], această parame-
3 3 3 3
trizare defineşte un drum simplu ı̂nchis care are ca imagine elipsa considerată, parcursă ı̂n
sens direct.
Ecuaţiile elipsei privită ca o curbă ı̂n spaţiu din planul x + y + z = a sunt
x = a3 (1 − sin t) + √a3 cos t

a
(C) :
y = a3 (1 + 2 sin t) a t ∈ [0, 2π].
z = (1 − sin t) − √ sin t,
3 3
Circulaţia câmpului v̄ ı̂n lungul lui (C) este

I= (y + 2z)dx + (x − z)dy + (2x + y)dz .
C
Această integrală curbilinie se reduce fără dificultate la o integrală Riemann pe [0, 2π].
15. Să se determine circulaţia câmpului vectorial v̄ = (y 2 + z 2 )ı̄ + (z 2 + x2 )j̄ + (x2 + y 2 )k̄
ı̂n lungul curbei de intersecţie dintre sfera x2 + y 2 + z 2 = 4ax şi cilindrul x2 + y 2 = 2ax,
a > 0.
(x − 2a)2 + y 2 + z 2 = 4a2
Soluţie. Avem (C) : care admite parametrizarea
(x − a)2 + y 2 = a2 ,
172 Capitolul 10
x = 2a cos t 2
(C) :
yz == 2a
2a sin t cos t
cos t,
t ∈ [0, 2π].
x = −4a sin t cos t

2
yz == −2a
2
Avem 2a(cos t − sin t) Se obţine

sin t.
circulaţia câmpului v̄ ı̂n lungul lui (C),

I= (y 2 +z 2 )dx +(z 2 +x2 )dy +(x2 +y 2 )dz = 8a3 π.
C Figura 7
16. Să se arate că v̄ = 2xyzı̄ + (ey + x2 z)j̄ + x2 y k̄ este un câmp vectorial conservativ
şi să se găsească potenţialul său.
∂P ∂Q
Soluţie. Avem P (x, y, z) = 2xyz, Q(x, y, z) = ey + x2 z, R(x, y, z) = x2 y şi = =
∂y ∂x
∂Q ∂R ∂R ∂P
2xz, = = x2 , = = 2xy, deci v̄ este conservativ.
∂z ∂y ∂x ∂z
Pentru a calcula potenţialul său, luăm (x0 , y0 , z0 ) = (0, 0, 0), prin urmare
x y z
F (x, y, z) = P (t, 0, 0)dt + Q(x, t, 0)dt + R(x, y, t)dt
0 0 0
x y z y
z
y
= 0dt + e dt + x2 ydt = ey t 0
+ x2 yt 0
= ey y + x2 yz.
0 0 0
17. Acelaşi enunţ pentru:
a) v̄ = (3x2 y 2 − zex )ı̄ + (2x3 y + sin z)j̄ + (y cos z − ex )k̄;

b) v̄ = yz(2x + y + z)ı̄ + zx(x + 2y + z)j̄ + xy(x + y + 2z)k̄;
c) v̄ = (yzex + 3y 2 )ı̄ + (zex + 6xy)j̄ + (yex − 1)k̄.
Soluţie. Se procedează analog şi se obţine:
a) F (x, y, z) = x3 y 2 − zex + y sin x;

b) F (x, y, z) = xyz(x + y + z);
c) F (x, y, z) = yzex + 3xy 2 − z.
qe
18. Fie vectorul câmp electrostatic, v̄ = 3 r̄. Să se arate că este conservativ şi să se
εr
determine potenţialul său.

Soluţie. Ţinând seama de faptul că r̄ = xı̄ + yj̄ + z k̄ şi că r = x2 + y 2 + z 2 , se obţine
q0 1 1
F = − .
ε r0 r
Capitolul 11
Integrale duble
Noţiunea de integrală dublă a fost introdusă de L. Euler (1769).
Fie D2 un domeniu compact din R2 şi fie f : D2 → R o funcţie mărginită.
Definiţia 1.1 Se numeşte partiţie Δn a domeniului D2 ansamblul mulţimilor compacte

n
D1 , D2 , . . . , Dn din D2 astfel ı̂ncât Di = D2 şi D̊i ∩ D̊j = ∅ pentru i = j.
i=1
Numărul real nenegativ Δn = max sup d(M, N ) se numeşte norma partiţiei Δn .
1≤i≤n M,N ∈Di
Punctele Min (ξi , ηi ) ∈ Di , i = 1, n, formează un sistem de puncte intermediare asociat

partiţiei Δn .
Numărul real
σΔn (f ; Min ) =
f (ξ , η ) aria D
n
i i
i
i=1
se numeşte suma Riemann asociată funcţiei f , partiţiei Δn şi sistemului de puncte interme-
diare {Min }1≤i≤n .
Observaţia 1.1 Dacă f (x, y) ≥ 0 pe D2 , atunci suma Riemann σΔn (f ; Min ) reprezintă
suma volumelor cilindroizilor de bază Di şi de ı̂nălţime f (ξi , ηi ), i = 1, n. Ea aproximează
volumul cilindroidului limitat superior de suprafaţa z = f (x, y).
Definiţia 1.2 Funcţia f se numeşte integrabilă Riemann pe D2 dacă există un număr real
If cu proprietatea că oricare ar fi ε > 0, există ηε > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi partiţia Δn a
lui D2 , cu Δn < ηε şi oricare ar fi un sistem de puncte intermediare {Min }1≤i≤n asociat
partiţiei Δn , avem
|σΔn (f ; Min ) − If | < ε.
If se numeşte integrala dublă a funcţiei f pe D2 şi se notează

If = f (x, y)dx dy.
D2
x şi y sunt variabile de integrare, iar D2 este domeniul de integrare al integralei duble.
173
174 Capitolul 11
Observaţia 1.2 Numărul If , asociat lui f este unic determinat.

Geometric, dacă f (x, y) ≥ 0 pe D2 , atunci If reprezintă volumul cilindroidului delimitat
de suprafaţa z = f (x, y) şi planul xOy.
Observaţia 1.3 Orice funcţie continuă pe D2 este integrabilă Riemann pe D2 .
Prin urmare, există o clasă largă de funcţii integrabile pe domenii plane.
Proprietăţi ale integralelor duble

Propoziţia 1.1 (Proprietatea de liniaritate) Integrala dublă este un operator liniar,

prin urmare, ı̂n condiţiile din definiţie, avem:
1) (f (x, y) + g(x, y))dx dy = f (x, y)dx dy + g(x, y)dx dy;

D2 D2 D2
2) λf (x, y)dx dy = λ f (x, y)dx dy, ∀ λ ∈ R.

D2 D2

Consecinţă. Condiţiile 1) şi 2) sunt echivalente cu
(αf (x, y) + βg(x, y))dx dy = α f (x, y)dx dy + β g(x, y)dx dy, (∀) α, β ∈ R.
D2 D2 D2
n
Propoziţia 1.2 (Aditivitatea integralei duble ca funcţie de domeniu)Dacă D2 = Di,
i=1
unde Di sunt domenii compacte, i = 1, n, formând o partiţie a lui D2 , atunci
f (x, y)dx dy.
n
f (x, y)dx dy =
D2 i=1 Di
Propoziţia 1.3 (Proprietăţi de monotonie) Fie f, g : D2 → R două funcţii continue pe

D2 .
1) Dacă f (x, y) ≥ 0 pe D2 , atunci f (x, y)dx dy ≥ 0.
D2
2) Dacă f (x, y) ≤ g(x, y) pe D2 , atunci f (x, y)dx dy ≤ g(x, y)dx dy.
D2 D2
3)
|f (x, y)|dx dy.
f (x, y)dx dy ≤
D2
D2
Propoziţia 1.4 Fie f : D2 → R o funcţie continuă pe domeniul compact D2 ⊆ R2 .

1) Dacă f (x, y) = 1 pe D2 , atunci integrala dublă a lui f pe D2 reprezintă chiar aria
domeniului
Integrale duble 175

AD2 = dx dy.
D2
2) 0dx dy = 0, oricare ar fi domeniul compact D2 .

D2
3) f (x, y)dx dy = 0, oricare ar fi funcţia f integrabilă pe D2 , dacă aria D2 = 0.

D2
2 Calculul integralelor duble

Domeniul compact D2 din R2 este simplu ı̂n raport cu axa Oy (este proiectabil pe Ox)
dacă există două funcţii continue ϕ, ψ : [a, b] → R astfel ı̂ncât
D2 = {(x, y) | ϕ(x) < ψ(x), ∀ x ∈ (a, b) şi ϕ(x) ≤ ψ(x) pentru x = a, x = b}.
Geometric, D2 este simplu ı̂n raport cu Oy dacă orice paralelă la Oy intersectează
frontiera domeniului ı̂n cel mult două puncte; ı̂n acest caz, proiecţia pe axa Ox a lui D2 este
intervalul [a, b] (figura 1).
Prin urmare, x ia valori ı̂ntre limite constante, iar y ia valori ı̂ntre limite variabile, care
depind de x.
Figura 1 Figura 2
Analog, se defineşte domeniul D2 simplu ı̂n raport cu axa Ox (sau proiectabil pe Oy).
Geometric, D2 este simplu ı̂n raport cu Ox dacă orice paralelă la Ox intersectează frontiera
domeniului ı̂n cel mult două puncte (figura 2).

Observaţia 2.1 Dacă D2 este un domeniu simplu ı̂n raport cu Ox şi f : D2 → R este
ψ(x)
continuă, atunci funcţia F (x) = f (x, y)dy este continuă pe [a, b].
ϕ(x)
Evident, un rezultat analog are loc dacă D2 este simplu ı̂n raport cu Oy.
Teorema 2.1 (Teorema de descompunere a integralelor duble) Dacă f este o funcţie

reală continuă pe domeniul compact D2 din R2 , care este simplu ı̂n raport cu axa Ox, atunci
b ψ(x)
f (x, y)dx dy = f (x, y)dy dx .
a ϕ(x)
D2
176 Capitolul 11

Analog, dacă ı̂n condiţiile anterioare D2 este simplu ı̂n raport cu axa Oy, atunci
d δ(y)
f (x, y)dx dy = f (x, y)dx dy.
c γ(y)
D2
Evident, dacă D2 este simplu ı̂n raport cu ambele axe, atunci teorema arată că nu are
importanţă ordinea ı̂n care descompunem integrala dublă.
Demonstraţie. Vezi [39], pag. 120.
Consecinţă. În particular, dacă D2 = [a, b] × [c, d] şi f (x, y) = g(x)h(y) pe D2 , atunci
b d
f (x, y)dx dy = g(x)h(y)dx dy = g(x)dx · h(y)dy .
a c
D2 D2

În acest caz, integrala dublă se descompune ı̂ntr-un produs de integrale simple.
Exemplul 2.1 Să calculăm I = xy 2 dx dy, D2 = [0, 1] × [−1, 1].

D2
Domeniul D2 este un dreptunghi, prin urmare este simplu ı̂n raport cu ambele axe.
I. Considerăm D2 simplu ı̂n raport cu Oy şi avem

I=
1 1
2
xy dy dx =
1
x·
y3
3
1
dx =
2
3
1
xdx =
1
3
.
0 −1 0 −1 0
II. Considerăm D2 simplu ı̂n raport cu Ox şi avem

I=
1 1
2
xy dx dy = y ·
1
x2
2 0
2
dy =
1
2
1 1
y 2 dy =
1
3
.
−1 0 −1 −1
1 1 1 2 1

III. Deoarece f (x, y) = xy 2 = ϕ(x)h(y), putem descompune direct I ı̂ntr-un produs de
integrale simple, I = xdx · y 2 dy = · = .
0 −1 2 3 3
3 Schimbări de variabile ı̂n integrale duble

Teorema de schimbare de variabile la integrala dublă are o variantă analogă pentru in-
tegrala simplă. În acest ultim caz, schimbarea de variabilă are drept scop ı̂nlocuirea funcţiei
de sub integrală printr-o funcţie căreia să i se poată găsi mai uşor primitiva. La integralele
duble, schimbarea de variabile are ca scop ı̂nlocuirea domeniului de integrare cu un alt do-
meniu, de o structură mai simplă. Nu există criterii riguroase de stabilire a unui domeniu
mai simplu pe care să se integreze, dar este evident că frontiera domeniului determină modul
de descompunere al integralei duble ı̂n integrale simple.
Fie Δ2 un domeniu compact din planul uOv şi fie D2 un domeniu compact din planul
xOy, obţinut prin transformarea regulată
x = x(u, v)
T: (u, v) ∈ Δ2 , x, y ∈ C 1 (Δ2 ),
y = y(u, v),
Integrale duble 177
∂x

D(x, y) ∂u
∂x
D(u, v) ∂y
∂v
având jacobianul J = =
∂u ∂y
= 0 pe Δ2 .

∂v
u = u(t)
Frontiera lui Δ2 este o curbă ı̂nchisă, reprezentată parametric prin
Fr Δ2 : t ∈ [a, b].
v = v(t),
Aplicând transformarea regulată T, frontiera lui Δ2 se transformă ı̂n frontiera lui D2 şi este
tot o curbă ı̂nchisă.
Teorema 3.1 (Teorema de schimbare de variabile ı̂n integrale duble) În condiţiile

anterioare, dacă f : D2 → R este o funcţie continuă, atunci
f (x, y)dx dy = f (x(u, v), y(u, v))|J|dudv .

D2 Δ2
Demonstraţie. Vezi [39], pag. 246.

Exemplul 3.1 Să calculăm xdx dy, D2 : x ≤ y ≤ 2x, x ∈ [0, 1], trecând la coordo-

u = x + y D2
natele y
v=
1 2
.
x+y
x = u − uv 1 − v −u v ∈ 2, 3
Rezultă,
y = uv,
J = v u
= u, iar Δ :
u ∈ 0, 1 , prin urmare
2
1−v
2
3
1
1−v
1−v 1
3
2
I = (u − uv)ududv = u (1 − v)du dv = dv
1
2 0 1
2
3(1 − v)3
Δ2
1
1
3 1 1
= dv = .
3 1
2
(1 − v)2 3
Coordonate polare
Considerăm un reper cartezian xOy ı̂n plan şi un reper
polar particular, cu polul ı̂n originea O şi axa polară identică
cu sensul pozitiv al axei Ox (figura 3).
Punctul curent M are coordonatele carteziene (x, y)
şi coordonatele polare (ρ, θ). Pentru a asigura unicitatea
reprezentării ı̂n coordonate polare, se consideră ρ > 0 şi
θ ∈ [0, 2π) (vezi capitolul 1, §4).
Figura 3
178 Capitolul 11
x =Legătura
ρ cos θ
dintre coordonatele carteziene şi cele polare ale lui M este dată de ecuaţiile
y = ρ sin θ.
∂x
Jacobianul asociat transformării este
∂ρ ∂x

J =
∂θ cos θ −ρ cos θ
∂y ∂y
=

sin θ ρ cos θ
= ρ cos2 θ + ρ sin2 θ = ρ > 0.
∂ρ ∂θ
Trecerea la coordonate polare se realizează atunci când se integrează pe domenii circu-

lare sau pe porţiuni din astfel de domenii. De exemplu, când domeniul de integrare este un
disc sau o porţiune dintr-un disc, o coroană circulară etc. .
x2 y2
x = aρ cos θ

În cazul domeniilor mărginite de elipse (E) : 2 + 2 − 1 = 0, a > 0, b > 0 se trece la
a b
jacobianul corespunzător este J = abρ > 0,

coordonate polare generalizate
y = bρ sin θ;
2 2
x y θ ∈ [0, 2π]
iar domeniul D2 : 2 + 2 ≤ 1 se transformă ı̂n Δ2 :
a b ρ ∈ [0, 1].

Exemplul 3.2 Să calculăm
2
+y 2
ex dx dy, D2 : x2 + y 2 ≤ 1.
D2
Domeniul de integrare D2 este un disc

centrat ı̂n origine, de rază 1 (figura 4). Dacă
am lucra ı̂n coordonate carteziene, ţinând sea-
ma că D2 este simplu ı̂n raport cu axa Oy (de
exemplu), am obţine descompunerea
1
√
1−x2
x2 +y 2

I= √ e dy dx .
−1 − 1−x2 Figura 4
O cale mai simplă de calcul este trecerea la coordonate polare
x = ρ cos θ
J = ρ > 0.
y = ρ sin θ,
θ ∈ [0, 2π]
Domeniul D2 devine, ı̂n urma schimbării de coordonate, Δ2 :
ρ ∈ [0, 1].
Într-adevăr, pentru a acoperi complet domeniul, axa polară trebuie să se rotească un
cerc complet, deci θ ∈ [0, 2π], iar din inecuaţia x2 + y 2 ≤ 1, trecută ı̂n coordonate polare,
rezultă ρ2 cos2 θ + ρ2 sin2 θ ≤ 1 ⇔ ρ2 ≤ 1, de unde ρ ≤ 1, prin urmare ρ ∈ [0, 1]. În urma
efectuării schimbării de variabile, atât θ, cât şi ρ variază ı̂ntre limite constante.
Integrale duble 179
2
Avem I = eρ ρ dρ dθ; putem calcula această integrală aplicând consecinţa teoremei

Δ2
2.1:
I=
2π
dθ ·
1
ρ2
e ρ dρ = 2π ·
1 1
2
(eρ ) dρ = πeρ
2 1
= π(e − 1).
2 0
0 0 0
4 Aplicaţii ale integralelor duble

Fie o placă plană, de grosime neglijabilă, asimilată cu un domeniu D2 din R2 şi fie
ρ = ρ(x, y) pe D2 funcţia care defineşte distribuţia densităţilor ı̂n placă.

Cu ajutorul integralelor duble putem determina o serie de mărimi fizice asociate plăcii:
- aria plăcii AD2 = dx dy;

D2
- masa plăcii mD2 = ρ(x, y)dx dy;

D2
1

- centrul de greutate G al plăcii, de coordonate xG = xρ(x, y)dx dy şi
1
mD2
D2
yG = yρ(x, y)dx dy;

mD2

D2
- axele de coordonate: IOx = y 2 ρ(x, y)dx dy; IOy = x2 ρ(x, y)dx dy;
2 2
D2 D2
- origine IO = (x + y )ρ(x, y)dx dy.

D2
Exemplul 4.1 Fie placa plană asimilată cu domeniul

D2 : x2 + y 2 ≤ 4, x ≥ 0, y ≥ 0 (figura 5), de densitate
ρ(x, y) = x2 + y 2 . Să calculăm masa şi coordonatele centru-
lui său de greutate.
Avem m = ρ(x, y)dx dy = (x2 + y 2 )dx dy.

D2 D2
Placa studiată fiind un sfert dintr-un disc, trecem la coor-
x = ρ cos θ

donate polare J = ρ > 0.
y = ρ sin θ, Figura 5
π
θ ∈ 0,
Domeniul D2 se transformă ı̂n Δ2 : 2
ρ ∈ [0, 2].
Prin urmare,
2 consec.
π
2
2
3

m= ρ · ρ dρ dθ ====== dθ ρ dρ = 2π.
0 0
D2
180 Capitolul 11
Calculăm apoi, tot cu ajutorul coordonatelor polare:

π
2
2 32
xρ(x, y)dx dy = x(x2 + y 2 )dx dy = ρ4 cos θdρdθ = cos θdθ ρ4 dρ = ;
0 0 5

D2 D2 Δ2
2 2
4
π
2 2
4 32
yρ(x, y)dx dy = y(x + y )dx dy = ρ sin θdρdθ = sin θdθ ρ dρ = .
0 0 5

D2 D2 Δ2
1 16 1 16
Prin urmare, xG = xρ(x, y)dx dy = şi yG = yρ(x, y)dx dy = .
m 5π m 5π
D2 D2
Observăm că xG = yG , ceea ce se justifică prin simetria lui D2 faţă de axele de coordo-
nate.
5 Formula lui Green-Riemann

Formula lui Green-Riemann exprimă legătura dintre integrala curbilinie de speţa a doua
ı̂n lungul unei curbe plane ı̂nchise şi integrala pe domeniul plan mărginit de curbă.
Fie D2 ⊆ R2 un domeniu compact, simplu ı̂n raport cu ambele axe de coordonate. Fie
(C) = Fr D2 , o curbă netedă sau netedă pe porţiuni şi orientată pozitiv. Deoarece D2 este
compact (ı̂nchis şi mărginit), rezultă că imaginea lui (C) este inclusă ı̂n D2 şi (C) este o
curbă ı̂nchisă.
∂P ∂Q
Fie P, Q : D2 → R două funcţii continue pentru care şi există şi sunt funcţii
∂y ∂x
continue pe D2 .
Teorema 5.1 (Formula lui Green-Rieman) În condiţiile precizate anterior, avem
∂Q ∂P

P (x, y)dx + Q(x, y)dy = − dx dy,
C ∂x ∂y

D2
unde notaţia evidenţiază faptul că integrala curbilinie se calculează pe o curbă ı̂nchisă,
C
această condiţie fiind esenţială.

Demonstraţie. Avem (C) = (C AD) ∪ (C BD)
x = u(y)
y ∈ [c, d] şi

(figura 6), unde (CAD) :
y = y,
x = v(y)
(CBD) : y ∈ [c, d].
y = y,
Calculăm
Figura 6
Integrale duble 181

d v(y) d d
∂Q ∂Q v(y)
dx dy = dx dy = Q(x, y) dy = Q(v(y), y)dy
∂x ∂x u(y)

c u(y) c c
D2
d
−
c

Q(u(y), y)dy =

C BD
Q(x, y)dy +

DAC
Q(x, y)dy =
C
Q(x, y)dy.
Analog, se obţine
∂P
∂y
dx dy = − P (x, y)dx , unde (C) = (ACB) ∪ (B DA), de
C
D2
unde rezultă formula dată.
Corolarul 5.1 Dacă v̄(x, y) = P (x, y)ı̄ + Q(x, y)j̄ este un câmp vectorial pe D2 , atunci
circulaţia lui v̄ ı̂n lungul frontierei lui D2 este
∂Q ∂P

v̄ · dr̄ = − dx dy.
C ∂x ∂y
D2
Corolarul 5.2 Dacă expresia P (x, y)dx + Q(x, y)dy este diferenţiala totală exactă a unei
∂P ∂Q
funcţii diferenţiabile F : D2 → R, adică dacă
∂y
=

∂x
pe D2 , atunci
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = 0.

C
Corolarul 5.3 Aria domeniului D2 se poate calcula şi cu ajutorul unei integrale curbilinii:
1
AD2 = xdy − ydx , unde (C) = Fr D2 .
2 C

Într-adevăr, avem P (x, y) = −y şi Q(x, y) = x. Atunci
1 G-R 1

xdy − ydx ==== (1 + 1)dx dy = dx dy = AD2 .
2 C 2
D2 D2
Observaţia 5.1 Formula lui Green-Riemann se extinde la domenii compacte care se des-
compun ı̂ntr-un număr finit de domenii compacte fără puncte interioare comune şi având
drept frontiere curbe netede, ı̂nchise.
Exemplul 5.1 Să calculăm aria domeniului plan delimitat de astroidă (figura 7),

2 2 2
(C) : x 3 + y 3 = a 3 , a > 0.
Calculăm mai ı̂ntâi aria domeniului D2 ca o integrală dublă, AD2 = dx dy.
x = ρ cos θ
Efectuăm schimbarea de coordonate
3
3
y = ρ sin θ,
∂x
care are jacobianul

∂ρ ∂x

J =
∂θ cos3 θ −3ρ cos2 θ sin θ
∂y ∂y
=

sin3 θ 3ρ sin2 θ cos θ
∂ρ ∂θ
2
= 3ρ sin θ cos2 θ.
Figura 7
182 Capitolul 11

2 2 2 2 2 2 2 2
Inecuaţia x 3 + y 3 ≤ a 3 devine ρ 3 cos2 θ + ρ 3 sin2 θ ≤ a 3 ⇔ ρ 3 ≤ a 3 ⇒ ρ ≤ a.
θ ∈ [0, 2π]
Domeniul D2 se transformă ı̂n Δ2 : prin urmare
ρ ∈ [0, a],
a 2π
sin2 2θ

dx dy = 3ρ sin2 θ cos2 θdρdθ = 3 ρdθ dθ
0 0 4
D2 Δ2
3a2
2π
1 − cos 4θ 3πa2
= dθ = .
8 0 2 8
1

Aplicând corolarul 5.3, găsim AD2 = xdy − ydx .
2 C x = a cos t 3
x = −3a cos t sin t

Ecuaţiile parametrice ale astroidei sunt (C) : 3 t ∈ [0, 2π], prin urmare
y = a sin t,
2
2 deci
y = 3a sin t cos t,
1
2π
AD2 = [a cos3 t · 3a sin2 t cos t − a sin3 t(−3a cos2 t sin t)]dt
2 0
3a2
2π
3a2
2π
sin2 2t
= sin2 t cos2 tdt = dt
2 2 4
3πa
0 0

t = 8 .
2π 2π
3a2 1 − cos 4t 3a2 2π sin 4t 2
= dt = 0
−
8 0 2 16 4 0
6 Probleme
1. Să se calculeze următoarele integrale duble, pe domeniile indicate:

a) (x2 + y)dx dy, D2 : y ≤ x2 , y 2 ≤ x;
x
D2
2
b) dx dy, D : xy ≥ 1, y ≤ x, 1 ≤ x ≤ 2;
2 2
y
D2
c) cos(x + y)dx dy, D : y ≥ x, x ≥ 0, 0 ≤ y ≤ π; 2
D2
d) (3x − y)dx dy, D2 : y ≤ 2x, y ≥ 0, 0 ≤ x ≤ 2.

D2
Integrale duble 183
Soluţie. a) (figura 8)
1
√
x
2

I = (x + y)dy dx

0 x2

y
√
x · y
√ x
+
1 2
2 x
= x2
dx
3 33
0 2 x2
1
5 1
= x 2 − x4 + x dx = .
0 2 2 140
Figura 8

b) I. Considerăm D2 simplu ı̂n raport cu Oy (figura 9a)):
1 √
x
y
2 x 2 2
x2 2 9
I= dy dx = x − dx = (−x + x3 )dx = .
1 1
x
y2 1 1 1 4
x
a)
b)
Figura 9
II. Considerăm D2 simplu ı̂n raport cu Ox (figura 9b)):
1 2
x2
2 2
x2
1
1 x3

dy +
2 2
1 x3

2
I = dx dy + dx dy = dy
1 1 y2 1 y y2 1 y2 3 1 1 y2 3 y
8 8
2 y 2 y
1 2
1 1 1 9
= − 5 dy + − y dy = .
3 1
2
y2 y 3 1 y2 4
c) (figura 10) Obţinem

π π π
π
π
I = cos(x + y)dy dx = sin(x + y) x dx = (sin(x + π) − sin 2x)dx
0 x

cos 2x
0
π
0

π
= (− sin x − sin 2x)dx = cos x + = −2.
0 2 0
184 Capitolul 11
Figura 10 Figura 11
d) Avem (figura 11)

y 2 2x
3x · y −
2 2x 2 2
2x 32
I= (3x − y)dy dx = dx =
0
4x2 dx = .
0 0 0 2 0 3

0
a x
2. Să se calculeze I(a) = (x + y)dy dx , a > 0, apoi să se inverseze ordinea
0 −x
de integrare.

Soluţie. Calculăm
I(a) = xy
a
x
−x
+
y2
2
x
dx = a
2x2 dx =
2a3
3
.
0 −x 0
Reconstituim domeniul de integrare, care este

cuprins ı̂ntre dreptele y = x şi y = −x, x ∈ [0, a]
(figura 12).
În descompunerea anterioară, domeniul D2 a fost
considerat simplu ı̂n raport cu Oy.
Fie acum D2 simplu ı̂n raport cu Ox:
Figura 12
a a a a
I(a) = (x + y)dx dy + (x + y)dy dx
a a
−a −y 0 y
a 2 a
y2 2
3y 2 2a3
= + ay + dy + + ay − dy = .
−a 2 2 0 2 2 3
3. Să se inverseze ordinea de integrare ı̂n integrala dublă descompusă

2 2−x

I= f (x, y)dy dx ,
x2
−6 4 −1
unde f (x, y) este o funcţie continuă pe domeniul de integrare D2 .

Integrale duble 185
x2
Soluţie. Domeniul D2 este mărginit de dreapta y = 2 − x şi de parabola y = − 1,
4
x ∈ [−6, 2] (figura 13).
Figura 13
Considerăm D2 simplu ı̂n raport cu Ox şi obţinem

0
√
4y+4
8 2−y
I= √ f (x, y)dx dy + √ f (x, y)dx dy.
−1 − 4y+4 0 − 4y+4
4. Acelaşi enunţ de la problema 3, pentru:

2 2x
1
√
1−x2

a) I = f (x, y)dy dx ; b) I = f (x, y)dy dx .
1 x −1 0
Soluţie. a) Domeniul D2 este mărginit de dreptele y = x, y = 2x şi de verticalele x = 1,

x = 2.

Inversând ordinea de integrare, se pun ı̂n evidenţă două subdomenii şi decompunerea este
2 y 4 2
I= f (x, y)dx dy + f (x, y)dx dy.
y
1 1 2 2
186 Capitolul 11
b) Domeniul D2 este jumătatea situată

deasupra axei Ox a discului centrat ı̂n origi-
de cerc x =

ne de rază 1. Din x2 + y 2 = 1, rezultă
√ arcele
1 − y 2 şi x = − 1 − x2 .

Schimbând √
1
ordinea de integrare, obţinem
1−y 2

I= √ f (x, y)dx dy.
0 − 1−y 2

5. Să se calculeze următoarele integrale duble, trecând la coordonate polare:
ln(x2 + y 2 )
a) dx dy, D2 : 1 ≤ x2 + y 2 ≤ e;
x2 + y 2

D2
b) ydx dy, D2 : x2 + y 2 ≤ 4, y ≥ 0;
D2
2 2
y
c) ydx dy, D2 : x + y ≤ 4, x ≥ 0; d) dx dy, D2 : x2 + y 2 ≤ 4x.
x
D2 D2
x = ρ cos θ
Soluţie. Se consideră transformarea ı̂n coordonate polare care are jaco-
y = ρ sin θ,
bianul J = ρ > 0.

a) Domeniul D2 este o coroană circulară (figura 14), care ı̂n urma transformării devine
θ ∈ [0, 2π]
Δ2 : Avem
ρ ∈ [1, e].
ln ρ2
ln ρ
2π e

I = · ρ dρ dθ = 2 dρdθ = 2 dθ ln ρ(ln ρ) dρ
ρ2 ρ

0 1

Δ2 Δ2
= 2 · θ
e
2π ln2 ρ
0
· = 2π.
2 1
Figura 15
Figura 14 Figura 16
Integrale duble 187

b) Domeniul D2 este o jumătate de disc de rază 2 (figura 15), prin urmare
θ ∈ [0, π] π 2
16

Δ2 : Avem I = ρ sin θ · ρ dρ dθ = sin θdθ ρ2 dρ = .
ρ ∈ [0, 2].
π π 0 0 3
Δ2
θ∈ − ,
c) În acest caz, Δ :
ρ ∈ [0, 2]2 2 (figura 16) şi avem
2
π
2 2
I= ρ sin θρ dρ dθ = sin θdθ ρ2 dρ = 0.
−π
2 0
Δ2
d) (D2 ) : x2 + y 2 ≤ 4x ⇔ (x − 2)2 + y 2 ≤ 4. Domeniul reprezintă un disc de rază 2,

π π
translatat ı̂n lungul axei Ox (figura 17a)), de centru (2, 0). În acest caz, θ ∈ − , , dar
2 2
coord.
ρ nu mai ia valori ı̂ntre limite constante: x2 + y 2 ≤ 4x GGGGGGGGGA ρ2 ≤ 4ρ cos θ | : ρ > 0 ⇒
π π polare
θ∈ − ,
ρ ≤ 4 cos θ. Prin urmare, Δ :
ρ ∈ [0, 42cos2 θ]. Avem
2
ρ sin θ sin θ
I= ρ dρ dθ = ρ dρ dθ.
ρ cos θ cos θ
Δ2 Δ2
a) b)
Figura 17
În acest caz, trebuie să descompunem I ı̂ntr-o succesiune de integrale simple:

I =
π
2
−π
4 cos θ
sin θ
cos θ
ρdρ dθ =
π
2
−π
sin θ ρ2
·
cos θ 2
4 cos θ
dθ =
−π
π
2
8 sin θ cos θdθ
0 0

2 2 2

π π
2
2 4 cos 2θ
=4 sin 2θdθ = =4
−π
2
2 −π
2
188 Capitolul 11

Altfel (figura 17b)), puteam considera reperul polar cu polul ı̂n centrul discului
x = ρ cos θ + 2 θ ∈ [0, 2π]
C(2, 0) : ⇒ J = ρ > 0; Δ2 :
y = ρ sin θ ρ ∈ [0, 2].
În acest caz, θ şi ρ variază ı̂ntre limite constante, dar depinde de funcţia f dacă calculele
se simplifică ı̂n raport cu transformarea anterioară
ρ sin θ
I= ρ dρ dθ.
ρ cos θ + 2
Δ2
Din nou, trebuie să considerăm o succesiune de integrale, deoarece f (ρ, θ) nu se des-
compune ı̂ntr-un produs de forma g(θ) · h(ρ).
6. Să se calculeze următoarele integrale duble, găsind o transformare de coordonate

convenabilă:
√ √
a) ydx dy, D : x + y ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0;
2
√ √
D2
√ √
b) x+ ydx dy, D2 : x+ y ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0.
D2
Soluţie. a) Domeniul este mărginit de un arc de parabolă

şi de axele de coordonate (figura 18). Efectuăm schimbarea
x = ρ cos4 θ
cu J = 4ρ sin3 θ cos3 θ.

de coordonate
y = ρ sin4 θ,
π
θ ∈ 0,
Domeniul D2 se transformă ı̂n Δ2 : 2 deci
ρ ∈ [0, 1],
Figura 18
I = ρ sin4 θ · 4ρ sin3 θ cos3 θdρdθ

Δ2
1 π
2
1
=4 ρ2 dρ sin7 θ(1 − sin2 θ)(sin θ) dθ = .
0 0 30
√
b) Domeniul D2 este acelaşi ca la b), dar ţinând seama de expresia funcţiei
√ x = ρ4 cos4 θ

f (x, y) = x + y este mai convenabilă schimbarea de coordonate
y = ρ4 sin4 θ,
7 3 3
J = 16ρ sin θ cos θ. Rezultă,
7 3 3
1
8
π
2
3 2
4
I= ρ16ρ sin θ cos θdρdθ = 16 ρ dρ sin θ(1 − sin θ)(sin θ) dθ = .
0 0 27
Δ2
Integrale duble 189
1
7. Să se calculeze I = dx dy, unde D2 : x + y ≤ 4, x ≥ 1, y ≥ 1, folosind
(x + y)3
D2
transformarea de coordonate u = x − y, v = x + y.
u+v v−u
Soluţie. Rezultă x = şi y = , iar jacobianul transformării este
∂x
2 2
∂x 1
1

J = ∂u
∂y ∂v =
∂y
−
2
1

2 = 1.
1 2

∂u ∂v 2 2

Din 1 + 1 ≤ x + y ≤ 4, rezultă v ∈ [2, 4]. Din u = x − y ≤ (x + y) − 2y ≤ v − 2, rezultă
v ∈ [2, 4]
Δ2 : prin urmare
u ∈ [2 − v, v − 2],
1 1 1
4 v−2
1
4
v−2
I = · dudv = du dv = dv
v3 2 2 2 2−v v3 2 v3
Δ2
1 4

4
2 1 1 1
= − 3 dv = − + 2 = .
2 v2 v v v 2 16
8. Să se determine centrul de greutate al plăcii plane omogene asimilată cu domeniul

D2 , mărginit de parabola y 2 = 2x şi dreapta y = 2x.
Soluţie. Deoarece placa este omogenă (figura 19), coor-

donatele centrului de greutate sunt
xdx dy ydx dy
= =
D2 D2
xG şi yG .
dx dy dx dy
D2 D2
1
2
√
2x
1
2 √ 1
Avem dx dy= dy dx= ( 2x−2x)dx= ,
0 2x 0 12

D2
1
2
√
2x 1 √ 1
Figura 19
xdx dy = xdy dx = ( 2xx − 2x2 )dx = ,

60

0 2x 0

D2
1
2
√
2x 1
2 1
ydx dy = ydy dx = (x − 2x2 )dx = ,
0 2x 0 24
1 1
D2
prin urmare G , .
5 2
190 Capitolul 11
9. Să se calculeze momentul de inerţie ı̂n raport cu Oy al plăcii plane de densitate

ρ(x, y) = x, asimilată cu domeniul D2 : x2 + y 2 ≤ a2 , a > 0, x > 0.
Soluţie. Momentul de inerţie cerut este IOy = x2 ρ(x, y, z)dx dy = x3 dx dy. Placa

D2 D2

reprezintă o jumătate de disc, prin urmare trecem la coordonate polare. Domeniul D2 se
π π
θ∈ − ,
transformă ı̂n Δ2 :
2 2
ρ ∈ [0, a],
3 3
a
4
π
2
2
4a5
IOx = ρ cos θρ dρ dθ = ρ dρ (1 − sin θ)(sin θ) dθ = .
0 −π
2
15
D2

10. Să se calculeze aria domeniului mărginit de curbele y = sin x şi y = sin x + cos x,
π
x ∈ 0, .
2
Soluţie. (figura 20) Obţinem

π
2 sin x+cos x
AD2 = dx dy = dy dx

0 sin x

D2
π
2 π
= cos xdx = sin x 0
2
= 1.
0
Figura 20
x2 y2
11. Să se calculeze aria domeniului mărginit de elipsă, (D2 ) : 2 + 2 − 1 ≤ 0, a > 0,

a b
b > 0.
x = aρ cos θ
Soluţie. Se trece la coordonate polare generalizate J = abρ > 0 (figura
y = bρ sin θ,
21).
Figura 21
x2 y2 a2 ρ2 cos2 θ b2 ρ2 sin2 θ
Inecuaţia + − 1 ≤ 0, devine + − 1 ≤ 0 ⇔ ρ ≤ 1, prin
a2 b2 a2 b2
Integrale duble 191
θ ∈ [0, 2π]
urmare Δ2 : şi
ρ ∈ [0, 1]
1 2π
AD2 = dx dy = abρdρdθ = ab ρdρ dθ = πab.
0 0

D2 Δ2
12. Să se calculeze (y − x)dx dy, D2 : x2 + (y − 1)2 ≤ 1, direct şi cu formula lui
D2
Green-Riemann.
Soluţie. Calcul direct: domeniul D2 este un disc centrat ı̂n (0, 1), de rază 1. Tre-
x = ρ cos θ

J = ρ,

cem la coordonate polare, fixând polul ı̂n centrul discului:
y = ρ sin θ + 1,
θ ∈ [0, 2π]
Δ2 : Avem
ρ ∈ [0, 1].

I = (ρ sin θ + 1 − ρ cos θ)ρ dρ dθ = ρ2 (sin θ − cos θ)dρ dθ + ρ dρ dθ

Δ2
1 2π
Δ2
1 2π
Δ2
= ρ2 dρ · (sin θ − cos θ)dθ + ρ dρ · dθ = π.

0 0
∂Q 0
∂P
0

Formula lui Green-Riemann: − dx dy = P dx + Qdy.
∂x ∂y C
D2
∂Q ∂P
Prin urmare, = y şi = x, de unde Q = xy şi P = xy. Rezultă

∂x ∂y
I= xydx + xydy,
x = cos t C
unde (C) = Fr D2 : t ∈ [0, 2π], adică

y = sin t + 1,
2π 2π
I = cos t(sin t + 1)(− sin t + cos t)dt = − sin2 t(sin t) dt

0 0
2π 2π 2π
2 1 + cos 2t
− sin t(sin t) dt − cos t(cos t) dt + dt = π.
0 0 0 2

13. Să se calculeze cu formula lui Green-Riemann integralele:
a)
C
ex sin ydx + ex cos ydy, unde (C) este dreptunghiul OA1 A2 A3 ,
π π
cu A1 (1, 0), A2 1, , A3 0,

;
2 2
y
b) 2arctg dx + (x + ln(x2 + y 2 ))dy, (C) : (x − 2)2 + (y + 3)2 = 4.
C x
192 Capitolul 11
∂P ∂Q
Soluţie. a) P = ex sin y ⇒ = ex cos y; Q = ex cos y ⇒ = ex cos y. Prin urmare,
∂y ∂x
∂Q ∂P
− = 0 pe D2 , deci I = 0.
∂x ∂y
y ∂P 2x ∂Q 2x
b) P = 2arctg ⇒
∂Q ∂P
x ∂y
= 2
x + y2
; Q = x + ln(x2 + y 2 ) ⇒
∂x
= 1+ 2
x + y2
. Prin
urmare, − = 1 pe D2 : (x − 2)2 + (y + 3)2 ≤ 4 şi I = dx dy = AD2 = 4π.

∂x ∂y
D2
Capitolul 12
Integrale de suprafaţă
1 Integrale de suprafaţă de speţa ı̂ntâi. Aplicaţii

Fie D2 ⊆ R2 o mulţime deschisă conexă şi fie o suprafaţă regulată
x = x(u, v)
(u, v) ∈ D2 , x, y, z ∈ C 1 (D2 ), r̄u × r̄v = 0̄
(Σ) :
yz == z(u,
y(u, v)
v),
(unde r̄ = r̄(u, v) reprezintă ecuaţia vectorială a suprafeţei, iar r̄u şi r̄v reprezintă vectorii
viteze parţiale pe suprafaţă).
Fie F : D3 → R o funcţie continuă pe mulţimea deschisă D3 , care conţine imaginea
suprafeţei (Σ).
Definiţia 1.1 Se numeşte integrala de suprafaţă de speţa ı̂ntâi a funcţiei F , pe suprafaţa
(Σ), integrala notată

F (x, y, z)dσ = F (x(u, v), y(u, v), z(u, v))r̄u × r̄v du dv
Σ

D2

= F (x(u, v), y(u, v), z(u, v)) EG − F 2 du dv ,
D2
√
unde dσ = EG − F 2 du dv reprezintă elementul de arie pe (Σ); E = x2u + yu2 + zu2 , G =
∂x ∂x
x2v + yv2 + zv2 , F = xu xv + yu yv + zu zv (xu = , xv = etc.) reprezintă coeficienţii primei
∂u ∂v
forme fundamentale a suprafeţei.
În particular, dacă F (x, y, z) = 1 pe D3 , atunci integrala reprezintă aria suprafeţei (Σ):

AΣ = dσ.
Σ
Observaţia 1.1 Dacă (Σ) este o porţiune din planul xOy, atunci z = 0, r̄ = xı̄ + yj̄ şi
r̄x × r̄y = ı̄ × j̄ = k̄, prin urmare r̄x × r̄y = 1. Rezultă că

F (x, y, 0)dσ = F (x, y, 0) dx dy,
Σ
D2
deci integralele de suprafaţă constituie o extensie a integralelor duble.
193
194 Capitolul 12
Observaţia 1.2 Deoarece suprafaţa este regulată, adică r̄u × r̄v = 0̄, rezultă că cei doi
vectori determină un plan, planul tangent la suprafaţă ı̂n punctul curent (u, v). Putem pune
r̄u × r̄v
ı̂n evidenţă versorul normalei n̄ = = cos αı̄ + cos βj̄ + cos γ k̄, unde α, β şi γ
r̄u × r̄v
reprezintă unghiurile pe care le face n̄ cu axele Ox, Oy şi, respectiv, Oz. cos α, cos β şi cos γ
se numesc consinuşii directori ai lui n̄.
Pentru o suprafaţă cu două feţe, definim faţa exterioară ı̂n raport cu planul xOy ca
π
fiind faţa pe care normala face un unghi ascuţit cu axa Oz, γ ∈ 0, . Corespunzător, se
2
alege sensul pozitiv de parcurgere a bordului Fr Σ al suprafeţei (Σ) astfel ı̂ncât un observator
care parcurge bordul ı̂n sens direct are normala ı̂n partea stângă. Convenim să orientăm
suprafeţele după normala exterioară.
Integrala de suprafaţă de speţa ı̂ntâi nu depinde de orientarea pe suprafaţă

F (x, y, z)dσ = F (x, y, z)dσ.
Σ+ Σ−
Propoziţia 1.1 (Proprietatea de liniaritate) Integrala de suprafaţă de speţa ı̂ntâi este

un operator liniar, deci ı̂n condiţiile din definiţie avem

(F (x, y, z) + G(x, y, z))dσ = F (x, y, z)dσ + G(x, y, z)dσ, (1.1)
Σ Σ Σ

λF (x, y, z)dσ = λ F (x, y, z)dσ, λ ∈ R. (1.2)
Σ Σ
Demonstraţia rezultă din liniaritatea integralelor duble.
Consecinţă. Afirmaţia anterioară este echivalentă cu

(αF (x, y, z) + βG(x, y, z))dσ = α F (x, y, z)dσ + β G(x, y, z)dσ, (∀) α, β ∈ R.
Σ Σ Σ
Propoziţia 1.2 (Proprietatea de aditivitate ca funcţie de suprafaţă)

n
Dacă Σ = Σi , unde Σ1 , . . . , Σn sunt porţiuni disjuncte ale suprafeţei Σ, atunci
i=1

F (x, y, z)dσ = F (x, y, z)dσ + · · · + F (x, y, z)dσ.
Σ Σ1 Σn
Demonstraţia rezultă din proprietatea similară pentru integrale duble.
Observaţia 1.3 Integrala de suprafaţă de speţa ı̂ntâi nu depinde de parametrizarea supra-

feţei, ı̂n sensul că pentru două parametrizări echivalente ale suprafeţei, valoarea integralei
este aceeaşi.
Integrale suprafaţă 195
Exemplul 1.1 Să calculăm aria suprafeţei toroidale
x = (a + b cos v) cos u
(u, v) ∈ [0, 2π]2 , a > 0, b > 0.
(Σ) :
zy == b(asin+ v,b cos v) sin u

Trebuie să calculăm AΣ = dσ. Avem
Σ
x u = −(a + b cos v) sin u x v = −b sin v cos u

yzu
u
= (a + b cos v) cos u
= 0,
zy v
v
= −b sin v sin u
= b cos v,
√
E = (a + b cos v)2 , G = b2 , F = 0, dσ = EG − F 2 du dv = b(a + b cos v) du dv , prin urmare
2π 2π
AΣ = b(a + b cos v) du dv = b du · (a + b cos v) dv = 4π 2 ab.
0 0
D2
Observaţia 1.4 În particular, dacă (Σ) este o suprafaţă definită prin ecuaţia carteziană
∂f 2 ∂f 2

explicită, (Σ) : z = f (x, y), (x, y) ∈ D2 deschis, f ∈ C 1 (D2 ), + > 0 pe D2 ,

∂x ∂y
atunci

∂f 2 ∂f 2
F (x, y, z)dσ = F (x, y, f (x, y)) 1 + + dx dy.
Σ ∂x ∂y
D2
Aceasta rezultă imediat din faptul că ecuaţia dată este echivalentă cu parametrizarea

x=u
particulară (Σ) :

y=v
z = f (u, v);
x şi y devin parametri pe suprafaţă.
Exemplul 1.2 Să calculăm aria porţiunii de suprafaţă de pe cilindrul
x2 + y 2 = a2 , a > 0, x, y > 0
decupată de paraboloidul hiperbolic z = xy.

Avem f (x, y) = xy, prin urmare

2 2
∂f ∂f
dσ = 1+ + dx dy = 1 + x2 + y 2 dx dy.
∂x ∂y
Atunci

AΣ = dσ = 1 + x2 + y 2 dx dy, unde D2 : x2 + y 2 ≤ a2 , x > 0, y > 0.
Σ
D2
196 Capitolul 12
x = ρ cos θ π
θ ∈ 0,
Trecem la coordonate polare cu jacobianul J = ρ > 0 şi Δ2 : 2
y = ρ sin θ, ρ ∈ [0, a];
obţinem
π
2
a
π
AΣ = 1+ ρ2 ρ dρ dθ = dθ · 1 + ρ2 ρ dρ = ( (1 + a2 )3 − 1).
0 0 6
Δ2
Aplicaţii ale integralelor de suprafaţă de speţa ı̂ntâi

Se consideră o placă tridimensională, de grosime neglijabilă, asimilată cu o suprafaţă

(Σ). Dacă ρ = ρ(x, y, z) este densitatea plăcii, atunci putem calcula:
- aria plăcii AΣ = dσ;
Σ

- masa plăcii mΣ = ρ(x, y, z)dσ;
Σ
- centrul de greutate G, de coordonate:
1
1
1

xG = xρ(x, y, z)dσ; yG = yρ(x, y, z)dσ; zG = zρ(x, y, z)dσ;
m Σ m Σ m Σ

- planele de coordonate: IxOy = z 2 ρ(x, y, z)dσ;
Σ
- axele de coordonate: IOz = (x2 + y 2 )ρ(x, y, z)dσ;

Σ
- originea: IO = (x2 + y 2 + z 2 )ρ(x, y, z)dσ.

Σ
2 Integrale de suprafaţă de speţa a doua. Aplicaţii

Fie D2 o mulţime deschisă conexă din R2 şi fie o suprafaţă regulată şi orientată (după
normala exterioară),
x = x(u, v)
(u, v) ∈ D2 , x, y, z ∈ C 1 (D2 ), r̄u × r̄v = 0̄.
(Σ) :
yz == z(u,
y(u, v)
v),
Fie P, Q, R : D3 → R funcţii continue pe mulţimea deschisă D3 ⊆ R3 , care conţine

imaginea suprafeţei (Σ).
Definiţia 2.1 Se numeşte integrala de suprafaţă de speţa a doua a funcţiei F , pe suprafaţa
(Σ), integrala notată

I= P (x, y, z) dy dz + Q(x, y, z) dz dx + R(x, y, z) dx dy.
Σ
Observaţia 2.1 Dacă versorul normalei exterioare la suprafaţă este n̄ = cos αı̄ + cos βj̄ +
cos γ k̄, atunci
I= (P cos α + Q cos β + R cos γ)dσ.
Σ
Observaţia 2.2 Integralele de suprafaţă de speţa a doua au aceleaşi proprietăţi ca şi cele
de speţa ı̂ntâi:
1) sunt operatori liniari;
2) au proprietatea de aditivitate ca funcţie de suprafaţă;
3) nu depind de parametrizarea suprafeţei.
Dacă v̄(x, y, z) = P (x, y, z)ı̄ + Q(x, y, z)j̄ + R(x, y, z)k̄, reprezintă un câmp vectorial
raportat la reperul cartezian {O; ı̄, j̄, k̄}, atunci

v̄ · n̄ dσ = (P cos α + Q cos β + R cos γ)dσ.
Σ Σ
Definiţia 2.2 Integrala notată

φΣ (v̄) = v̄ · n̄ dσ
Σ
se numeşte fluxul lui v̄ prin suprafaţa (Σ).

Avem
r̄u × r̄v

φΣ (v̄) = v̄ · n̄ dσ = v̄ · r̄u × r̄v du dv = (v̄, r̄u , r̄v ) du dv ,
Σ r̄u × r̄v
D2 D2
unde (v̄, r̄u , r̄v ), reprezintă produsul mixt al celor

trei

vectori
P Q R
(v̄, r̄u , r̄v ) = xu
xv
yu
yv
zu
zv

not. ∂x not. ∂x
(xu = , xv = etc.).
∂u ∂v
Observaţia 2.3 Integrala de suprafaţă de speţa a doua depinde de orientarea pe suprafaţă:

φΣ+ (v̄) = −φΣ− (v̄).
Exemplul 2.1 Să calculăm x dy dz +y dz dx +z 2 dx dy pe faţa laterală (Σ) a conului
Σ
de axă Oz, z = x 2

+ y 2 , 0 ≤ z ≤ 1, suprafaţa fiind orientată după normala exterioară N̄ .
Avem v̄(x, y) = xı̄ + yj̄ + z 2 k̄ şi r̄(x, y) = xı̄ + yj̄ + x2 + y 2 k̄ (suprafaţa fiind definită

cartezian explicit, considerăm x şi y parametri pe suprafaţă). Cum

ı̄ j̄ k̄
1 0 x
x y

N̄ = r̄x × r̄y =
x2 + y 2 = −
y

2
x +y 2
ı̄ −
x + y2
2
j̄ + k̄,
0 1 x2 + y 2
198 Capitolul 12
N̄ r̄x × r̄y 1
deci n̄ = = √ care are cos γ = √ > 0, dar unghiul dintre normala exterioară
N̄ 2 2
şi axa Oz este ı̂n acest caz obtuz, prin urmare cos γ < 0 (schimbăm semnul lui N̄ ). Avem
(v̄, r̄x , r̄y ) = x2 + y 2
− (x2 + y 2 ) şi
x2 + y 2
I= ( x2 + y 2 − (x2 + y 2 )) dx dy,
D2
π
unde D2 : x2 + y 2 ≤ 1. Trecând la coordonate polare, se obţine I = .
6
3 Formula lui Stokes

Formula lui Stokes exprimă legătura dintre integrala curbilinie de speţa a doua ı̂n lungul
unei curbe ı̂n spaţiu ı̂nchise şi integrala de suprafaţă de speţa a doua pe suprafaţa orientată,
mărginită de curba considerată.
Fie (Σ) o suprafaţă ı̂n spaţiu (figura 1), regulată, de clasă C 1 , orientată după
normala exterioară; notăm n̄ versorul normal la supra-
faţă. Fie (C) = Fr Σ, bordul orientat al suprafeţei; este
o curbă ı̂nchisă.
Intuitiv, orientarea pe bordul lui (Σ) se alege ast-
fel ı̂ncât un observator care parcurge Fr Σ, având capul
orientat după sensul normalei exterioare n̄, are mâna
stângă spre suprafaţă. Figura 1
Fie D3 un domeniu compact din R3 astfel ı̂ncât imaginea lui (Σ) este inclusă ı̂n el şi fie
P, Q, R : D3 → R trei funcţii de clasă C 1 .

Teorema 3.1 (Formula lui Stokes) În condiţiile precizate anterior, avem
P dx + Q dy + R dz =
C
∂R ∂Q

∂P ∂R

∂Q ∂P

= − dy dz + − dz dx + − dx dy.
Σ ∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
Formula lui Stokes se aplică numai pentru curbe ı̂nchise.
În particular, dacă (Σ) este o suprafaţă plană din planul xOy şi prin urmare (C) = Fr Σ
este o curbă plană ı̂nchisă, atunci formula lui Stokes se transformă ı̂n formula lui Green-
Riemann.
Corolarul 3.1 Dacă v̄(x, y, z) = P (x, y, z)ı̄ + Q(x, y, z)j̄ + R(x, y, z)k̄ reprezintă un câmp
vectorial, atunci
v̄ · dr̄ = (rot v̄ · n̄)dσ,
ı̄ C Σ
∂
j̄ k̄

∂P
∂Q
not.
unde rot v̄ = ∂x
∂ ∂
=
∂R ∂Q
− ı̄ + −
∂R
j̄ + −
∂P
k̄ este un
QP
∂y ∂x
R
∂y
∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
câmp vectorial, numit rotorul lui v̄.

Formula arată că circulaţia câmpului vectorial v̄ ı̂n lungul curbei ı̂nchise orientate (C)
este egală cu fluxul rotorului lui v̄ prin suprafaţa orientată (Σ). Se observă că integrala de
suprafaţă depinde numai de bordul său, nu şi de forma suprafeţei limitată de bord.
Un câmp vectorial v̄ pentru care rot v̄ = 0 pe D3 se numeşte câmp irotaţional.
Exemplul 3.1 Să calculăm direct, apoi cu formula lui Stokes, integrala

2y dx + z dy + 3y dz
C
x 2
+ y 2 + z 2 = 6z
ı̂n lungul curbei orientate pozitiv (C) :
z = x + 3.
Pentru calculul direct, proiectăm cercul de secţiune ı̂n planul xOy şi obţinem elipsa
3
2x2 + y 2 − 9 = 0, de semiaxe a = √ şi b = 3.
2
3
x = √ cos t
2
Prin urmare, (C) :

y = 3 sin t
3
t ∈ [0, 2π] şi
z = √ cos t + 3,
2
2π 3

3

3

I = 2 · 3 sin t − √ sin t + √ cos t + 3 3 cos t + 9 sin t − √ sin t dt
0 2 2 2
36π
=−√ .
2
ı̄
∂ j̄ k̄

Pentru a aplica formula lui Stokes, calculăm rotv̄ =
∂ ∂
∂x ∂y ∂z
= 2ı̄ − 2k̄.

2y z 3y
−ı̄ + k̄ √
Versorul normal la planul z = x + 3 este n̄ = √ , prin urmare rot v̄ · n̄ = −2 2.
√ 2
Avem I = (rot v̄ · n̄)dσ = −2 2 dσ.
Σ Σ
Cum z = x + 3, rezultă că f (x, y) = x + 3, deci

2 2 √
∂f ∂f
dσ = 1+ + dx dy = 2 dx dy
∂x ∂y
√ √
şi I = −2 2 2 dx dy = −4 dx dy, unde D2 este domeniul din planul xOy mărginit
D2 D2 9π
2 2
de elipsa 2x + y − 9 = 0, prin urmare dx dy = AD2 = πab = √ .
2
D2
9π 36π
Obţinem, I = −4 · √ = − √ .
2 2
200 Capitolul 12
4 Probleme
1. Să se calculeze aria primului octant al sferei de rază a, (Σ) : x2 + y 2 + z 2 = a2 ,
x > 0, y > 0, z > 0, a > 0, precum şi centrul său de greutate, presupunând că suprafaţa
este omogenă (densitatea ρ = ct.).
Soluţie. Ecuaţiile parametrice ale primului octant al sferei sunt:
x = a cos u sin v π 2
(Σ) :
yz == aa cos
sin u sin v
v,
(u, v) ∈ 0,
2
= D2 .
π
2
π
2
πa2

Avem E = a2 sin v, G = a2 şi F = 0, prin urmare dσ = a2 sin v du dv . Aria cerută este
AΣ = a2 sin v du dv = a2 du · sin v dv = . De aici, rezultă şi aria sferei
0 0 2
D2
AS = 8AΣ = 4πa2 . Coordonatele centrului de greutate sunt:

2 π π
(a cos u sin v)(a sin v) du dv 2 2
xdσ a3 cos u du · sin2 v dv
= Σ D2 0 0
xG = 2 =
πa πa2
dσ
Σ 2 2
3
πa
a
= 42 = ;
πa 2
2
a
yG = zG = (rezultă din simetria problemei).
2

2. Să se calculeze (x + y + z)dσ pe semisfera superioară de rază 1.
Σ
x = cos u sin v
Soluţie. Ecuaţiile parametrice ale smisferei superioare de rază 1 sunt (Σ) :
yz == cos
sin u sin v
π v,
(u, v) ∈ [0, 2π] × 0, = D2 . Elementul de arie este dσ = sin v du dv , prin urmare
2
I= (cos u sin v + sin u sin v + cos v) sin v du dv = π.
D2
3. Să se calculeze aria suprafeţei definite prin ecuaţiile parametrice
x = u cos v
(Σ) :
yz == v,u sin v (u, v) ∈ [0, 1] × [0, 2π].
√ √
Soluţie. Elementul de arie este dσ = EG − F 2 du dv = u2 + 1 du dv , prin urmare
1 2π
AΣ = dσ = u2 + 1 du dv = u2 + 1 du · dv
Σ 0 0

D2

+ 1)] · v
1 √ √
1 2π
= [u u2 + 1 + ln(u + u2 0
= π[ 2 + ln(1 + 2)].
2 0
4. Să se calculeze aria laterală a cilindrului circular drept de rază R şi ı̂nălţime h.
Soluţie. Ecuaţia carteziană a cilindrului este (Σ) : x2 + y 2 = R2 , z ∈ [0, h], prin urmare

x = R cos u
ecuaţiile parametrice sunt (Σ) :
z = v,

y = R sin u u ∈ [0, 2π], v ∈ [0, h], deci D2 = [0, 2π] ×
[0, h].
Avem r̄u = −R sin u ı̄ + R cos u j̄, r̄v = k̄, E = r̄u2 = R2 , G = r̄v2 = 1, F = r̄u · r̄v = 0,
deci dσ = R du dv .
Aria laterală a cilindrului este
2π h 2π h
AΣ = dσ = R du dv = R du dv = Ru 0
·v 0
= 2πRh.
Σ 0 0
D2
5. Să se calculeze aria suprafeţei toroidale având reprezentarea parametrică
x = (a + b cos v) cos u
(Σ) :
zy == b(asin+ v,b cos v) sin u u, v ∈ [0, 2π], a > 0, b > 0.
Soluţie. Se procedează ca la problema anterioară şi se obţine dσ = b(a + b cos v) du dv ,

prin urmare AΣ = 4π 2 ab.

6. Să se calculeze I = x2 + y 2 dσ, unde (Σ) este porţiunea
Σ
din suprafaţa cilindrului circular drept x2 + y 2 = R2 cuprinsă ı̂ntre
planele z = 0 şi z = h, h > 0.
Soluţie. Se procedează ca la problema 4 şi se obţine

I= R · R du dv ,
D2
unde u ∈ [0, 2π], v ∈ [0, h], deci I = 2πR2 h.

2 x
7. Să se afle I = ez dσ, unde (Σ) este porţiunea din suprafaţa conului z = 2 + y2
Σ
cuprinsă ı̂ntre planele z = 0 şi z = 1.
202 Capitolul 12
Soluţie. Vom aplica formula valabilă ı̂n cazul ı̂n care su-

prafaţa este dată prin ecuaţia sa carteziană explicită (Σ) : z =

∂f 2 ∂f 2 √
f (x, y). Avem dσ = 1 + + dx dy = 2 dx dy,
√
∂x ∂y
x2 +y 2
deci I = e 2 dx dy, unde D2 : x2 + y 2 ≤ 1. Se trece la
D2
coordonate polare şi se obţine
√
1
2
2π √
I= 2 eρ ρdρ dσ = 2π(e − 1).
0 0
8. Să se afle coordonatele centrului de greutate al porţiunii de con z = x2 + y 2 ,

decupată de cilindrul x2 + y 2 = ax, a > 0, suprafaţa fiind omogenă (densitatea ρ = ct.).
Soluţie. Suprafaţa (Σ) : z = x2 + y 2 este definită prin ecuaţia carteziană explici-

tă (figura 2); cum f (x, y) = x2 + y 2 , rezultă
∂f
=
x
şi
∂f
=
y
, deci

∂x x2 + y 2 ∂y x2 + y 2
∂f 2 ∂f 2 √
dσ = 1 + + dx dy = 2 dx dy.
∂x ∂y
Figura 3
Figura 2

xdσ √
Abscisa centrului de greutate G este xG = Σ
; avem dσ = 2 dx dy, unde
dσ Σ
D2
a 2 a 2
Σ
D2 : x2 + y 2 = ax ⇔ x − + y2 = (figura 3).
x = ρ cos θ θ ∈ − π , π
2 4
Se trece la coordonate polare,

y = ρ sin θ,
J = ρ > 0, Δ :
ρ ∈ (0, a2cos2 θ)
2 şi se
√ √
π
2 a cos θ √
2πa 2
obţine dσ = 2 ρ dρ dθ = 2 ρdρ dσ = . Analog, xdσ =
Σ −π
2 0 2 Σ
Δ2
√
2πa3 a a 16a

, deci xG = . Rezultă, G , 0, .
8 2 2 9π
9. Să se calculeze momentul de inerţie faţă de axa Oz al frontierei corpului omogen

x2 + y 2 ≤ z ≤ 1, de densitate ρ(x, y, z) = 1.
x2 + y 2 = z
Soluţie. Avem (Σ) : (figura 4), cu
0≤z≤1

dσ = 1 + 4x2 + 4y 2 dx dy.

Momentul de inerţie cerut este

IOz = (x2 + y 2 )dσ = (x2 + y 2 ) 1 + 4x2 + 4y 2 dx dy,
Σ
D2
unde D2 : x2 + y 2 ≤ 1. Figura 4
Trecând la coordonate polare, se obţine
2π 1 √
5 5π
IOz = ρ3 1 + 4ρ2 dρ dσ = dθ · ρ3 1 + 4ρ2 dρ =
0 0 12
Δ2
(pentru calculul integralei ı̂n variabila ρ se face substituţia Cebı̂şev).
1
10. Să se calculeze masa suprafeţei (Σ) : z = (x2 + y 2 ), 0 ≤ z ≤ 1, ştiind că densitatea
2
variază după legea ρ(x, y, z) = z.

Soluţie. Masa se calculează după formula

1 2

m= ρ(x, y, z)dσ = zdσ = (x + y 2 ) 1 + x2 + y 2 dx dy,
Σ Σ 2
D2
√
2 2 8 3π
unde D2 : x + y ≤ 2. Se procedează ca ı̂n exerciţiul anterior şi se obţine m = .
5
11. Să se calculeze aria decupată din semisfera x2 + y 2 + z 2 = 1, z > 0, de nitul cilindric
x + y 2 − y = 0.
2
Soluţie.

(Σ) : z = 1 − x2 − y 2 ,
deci dσ = 1
1 − x2 − y 2
dx dy (figura
5). Atunci

AΣ = dσ = 1 − x1 2 − y2
dx dy,
Σ
D2
unde D2 : x2 + y 2 ≤ y.
θ ∈ [0, π] Figura 5
Se trece la coordonate polare, cu Δ2 : şi se obţine AΣ = π.
ρ ∈ [0, sin θ]
204 Capitolul 12
12. Să se afle aria laterală a cilindrului circular drept de rază a şi ı̂nălţime h.
Soluţie. Cilindrul are ecuaţia carteziană (Σ) : x2 + y 2 = a2 , 0 ≤ z ≤ h; ecuaţiile
x = a cos u
parametrice corespunzătoare sunt (Σ) :
z = v,

y = a sin u u ∈ [0, 2π], v ∈ [0, h].
2π h
Rezultă dσ = a du dv şi AΣ = dσ = a du dv = a du · dv = 2πah.
Σ 0 0
D2
13. Să se calculeze integrala de suprafaţă de speţa a doua

I= (y + z) dy dz + (z + x) dz dx + (x + y) dx dy,
Σ
unde (Σ) este faţa exterioară a triunghiului delimitat de planul x + y + z = a, a > 0, pe

planele de coordonate.
Soluţie. Vectorul de poziţie al punctului cu-

rent din plan este
r̄(x, y) = xı̄ + yj̄ + (a − x − y)k̄,
cu r̄x = ı̄ − k̄, r̄y = j̄ − k̄, deci r̄x × r̄y = √
ı̄ + j̄ + k̄,
prin urmare dσ = r̄x × r̄y dx dy = 3 dx dy
(figura 6). Versorul normalei exterioare este n̄ =
1 1
√ (ı̄ + j̄ + k̄) (cos γ = √ > 0).
3 3
Figura 6
Prin urmare, I = (v̄, r̄x , r̄y ) dx dy = 2 dx dy, unde D2 : x + y ≤ a, x ≥ 0, y ≥ 0.

D2 D2
Se obţine I = a2 .
14. Să se calculeze fluxul câmpului vectorilor de poziţie v̄ = r̄(x, y, z) = xı̄ + yj̄ + z k̄

prin semisfera x2 + y 2 + z 2 = a2 , a > 0, z ≥ 0.

Soluţie. Avem (Σ) : z = a2 − x2 − y 2 , deci r̄ =
xı̄ + yj̄ + a2 − x2 − y 2 k̄, cu r̄x = ı̄ −
x

k̄ şi
a2 − x2 − y 2
r̄y = j̄ − y
a − x2 − y 2
2
k̄, de unde
r̄x × r̄y = a 2
x
− x2 − y 2
ı̄ + a 2
y
− x2 − y 2
j̄ + k̄
x y
a 2 − x2 − y 2
şi n̄ = ı̄ + j̄ + k̄ (figura 7), Figura 7
a a a
a 2 − x2 − y 2
unde > 0, prin urmare orientarea pe semisferă este pozitivă. Avem
a

φΣ (v̄) = x dy dz + y dz dx + z dx dy

Σ
= (v̄, r̄x , r̄y ) dx dy

D2

= x2
a2 − x2 − y 2
+ y2
a2 − x2 − y 2
+ a2 − x2 − y2 dx dy
D2

= a2 a 2
dx dy
− x2 − y 2
.
D2
Trecând la coordonate polare, se obţine

2π a
φΣ (v̄) = a2 ρadρ−dθρ
2 2
= a2 dθ · aρ dρ− ρ
2 2
= 2πa3 .
0 0
Δ2
15. Să se calculeze fluxul câmpului vectorilor de poziţie v̄ = r̄(x, y, z) prin faţa exte-
x2 y2 z2
rioară a elipsoidului (Σ) : 2 + 2 + 2 − 1 = 0, a > 0, b > 0, c > 0.
a b c
Soluţie. Ecuaţiile parametrice ale elipsoidului sunt
x = a cos u sin v
(Σ) :
yz == cb cos
sin u sin v
v,
u ∈ [0, 2π], v ∈ [0, π].

Avem v̄ = r̄ = a cos u sin vı̄ + b sin u sin vj̄ + c cos v k̄. Găsim (v̄, r̄u , r̄v ) = abc sin v şi
φΣ (v̄) = x dy dz + y dz dx + z dx dy = 4πabc.
Σ
16. Să se calculeze fluxul câmpului vectorial v̄ = yı̄+xj̄−exyz k̄ prin suprafaţa laterală a
cilindrului x2 + y 2 = 4, mărginită de planele z = 0 şi x + y + z = 4, după normala exterioară.
x = 2 cos u
Soluţie. Ecuaţiile parametrice ale suprafeţei sunt (Σ) : y = 2 sin u unde u ∈ [0, 2π],
z = v,

v ∈ [0, 4 − 2(cos u + sin u)]. Cum fluxul lui v̄ prin (Σ) se obţine aplicând formula
ΦΣ (v̄) = v̄ · ūdσ = (v̄, ūu , r̄v ) du dv ,
Σ
D2

calculăm (v̄, r̄u , r̄v ) = 8 sin u cos u. Prin urmare,
2π 4−2(cos u+sin u)
ΦΣ (v̄) = 8 sin u cos u du dv = 8 sin u cos u dv du
0 0
D2
2π
=8 sin u cos u[4 − 2(cos u + sin u)] du = 0.
0
206 Capitolul 12

17. Să se calculeze y 2 dx + z 2 dy + x2 dz pe curba Viviani
C+
x 2
+ y 2 + z 2 = a2
(C) : z ≥ 0, a > 0.
x + y 2 = ax,
2
Soluţie. Se aplică formula lui Stokes câmpului vectorial v̄ = y 2 ı̄ + z 2 j̄ + x2 k̄ ⇒ rot v̄ =

−2zı̄ − 2xj̄ − 2y k̄.
Din ecuaţia z = a2 − x2 − y 2 , rezultă că versorul normalei exterioare la sferă este
n̄ = −p
1 + p2 + q 2

ı̄−
q
1 + p2 + q 2

j̄+
1
1 + p2 + q 2
k̄, unde s-au utilizat notaţiile lui Monge,
∂f ∂f
p= şi q = .
∂x ∂y
x y
a2 − x2 − y 2
Prin urmare, n̄ = ı̄ + j̄ + k̄,
a

a a
x y
a2 − x2 − y 2
rotv̄ · n̄ = −2 · a2 − x2 − y 2 · − 2x · − 2y
2 2 2 2
a
a
2 2
a
2
= − (x a − x − y + xy + y a − x − y ),
a

dσ = 1 + p2 + q 2 dx dy = a
dx dy.

a − x2 − y 2
2

Atunci I = (rot v̄ · n̄)dσ = −2 x+y+ xy
a − x2 − y 2
2
dx dy, unde D2 este

Σ
D2
a
domeniul din planul xOy mărginit de curba x2 + y 2 = ax, un cerc centrat ı̂n , 0 de rază
2
3
a π
a. În final, se obţine I = − .
4
18. Folosind formula lui Stokes, să se calculeze circulaţia câmpului vectorial v̄ = xı̄ −
x2
+
y2
−1=0

2
z j̄ + y k̄ ı̂n lungul curbei (C) : 4 9 curbă parcursă ı̂n sens direct, dacă
2x − y − z − 3 = 0,
se priveşte dinspre sensul pozitiv al lui Oz.
Soluţie. Conform formulei lui Stokes, φΣ (v̄) = (rot v̄ · n̄)dσ.
Σ
Curba dată este intersecţia dintre un cilindru eliptic de axă Oz şi un plan. Vectorul
de poziţie al suprafeţei mărginite de curbă este r̄ = xı̄ + yj̄ + (2x − y − 3)k̄, prin urmare
r̄x × r̄y −2ı̄ + j̄ + k̄ 2 1 1
n̄ = = √ = − √ ı̄ + √ j̄ + √ k̄.
r̄x × r̄y 4+1+1 6 6 6
2
Cum rot v̄ = (1 + 2z)ı̄ = [1 + 2(2x − y − 3)]ı̄, rezultă rot v̄ · n̄ = − √ (4x − 2y − 5). Deci
2
x2 y2
6
φΣ (v̄) = − √ (4x − 2y − 5) dx dy, unde D2 : + ≤ 1. Se trece la coordonate polare
6 4 9
D2
√
generalizate şi se obţine φΣ (v̄) = 20 6π.
Capitolul 13
Integrale triple
Noţiunea de integrală triplă a fost introdusă de J. Lagrange (1773).

Prin integrale triple se exprimă, ı̂n principiu, toate mărimile geometrice şi fizice legate
de distribuţia de mase ı̂ntr-un corp V , ca de exemplu: masa corpurilor, forţa de atracţie sau
potenţialul masei unui corp asupra unui punct, momente de inerţie ı̂n raport cu o axă, forţa
centrifugă pe care o dezvoltă un corp solid ce se roteşte ı̂n jurul unei axe etc.
Vom relua construcţia de la integralele duble, trecând de la două la trei dimensiuni.
Fie D3 un domeniu compact din R3 şi fie f : D3 → R o funcţie mărginită.
Definiţia 1.1 Se numeşte partiţie Δn a domeniului D3 ansamblul mulţimilor compacte
n
D1 , D2 , . . . , Dn din D3 astfel ı̂ncât Di = D3 şi D̊i ∩ D̊j = ∅ pentru i = j.
i=1
Numărul real nenegativ Δn = max sup d(M, N ) se numeşte norma partiţiei Δn .
1≤i≤n M,N ∈Di
Punctele Min (ξi , ηi , μi ) ∈ Di , i = 1, n, formează un sistem de puncte intermediare

asociat partiţiei Δn .
Numărul real n
σΔn (f ; Min ) =
f (ξ , η , μ ) vol D
i i i
i
i=1
se numeşte suma Riemann asociată funcţiei f , partiţiei Δn şi sistemului de puncte interme-
diare {Min }1≤i≤n .
Definiţia 1.2 Funcţia f se numeşte integrabilă Riemann pe D3 dacă există un număr real
If cu proprietatea că oricare ar fi ε > 0, există ηε > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi partiţia Δn a
lui D3 , cu Δn < ηε şi oricare ar fi un sistem de puncte intermediare {Min }1≤i≤n asociat
partiţiei Δn , avem
|σΔn (f ; Min ) − If | < ε.
If se numeşte integrala triplă a funcţiei f pe D3 şi se notează

If = f (x, y, z) dx dy dz .
D3
Numărul If este unic determinat.
207
208 Capitolul 13
Observaţia 1.1 După cum se observă, trecerea de la integrale duble la integrale triple se
face schimbând terminologia: domeniu tridimensional” ı̂n loc de domeniu bidimensional”,
” ”
volum” ı̂n loc de arie”.
” ”
Din păcate, interpretarea geometrică pentru funcţii pozitive nu mai este intuitivă: ı̂n
cazul funcţiilor de două variabile se obţinea volumul unui cilindroid având ca bază domeniul
D2 , pe când ı̂n cazul funcţiilor de trei variabile se obţine volumul unui hipercilindroid din
R4 , având ca bază domeniul D3 , ceea ce nu se poate reprezenta ı̂n spaţiul tridimensional.
Întreaga construcţie se poate relua pe domenii din spaţii de dimensiuni mai mari ca 3,
obţinându-se diferite integrale multiple.
Observaţia 1.2 Orice funcţie continuă pe D3 este integrabilă Riemann pe D3 , deci există
o clasă largă de funcţii integrabile pe domenii tridimensionale.
Observaţia 1.3 Rămân adevărate toate proprietăţile de la integrale duble: de liniaritate,

de aditivitate ca funcţie de domeniu, de monotonie.
În particular, dacă f (x, y, z) = 1 pe D3 , atunci integrala triplă corespunzătoare reprezintă

chiar volumul domeniului D3
VD3 = dx dy dz .
D3
2 Calculul integralelor triple

Domeniul compact D3 din R3 este simplu ı̂n raport cu axa Oz (este proiectabil ı̂n planul
xOy) dacă există două funcţii continue φ, ψ : D2 → R astfel ı̂ncât
D3 = {(x, y, z) | φ(x, y) ≤ ψ(x, y), (∀) (x, y) ∈ D̊2

şi φ(x, y) ≤ ψ(x, y), (∀) (x, y) ∈ Fr D2 },
unde D2 reprezintă proiecţia ortogonală a lui D3 ı̂n pla-

nul xOy.
Geometric, D3 este simplu ı̂n raport cu Oz dacă
orice paralelă la Oz intersectează suprafeţele z = φ(x, y)
şi z = ψ(x, y) ı̂n cel mult două puncte (figura 1).
Analog, se definesc domeniile D3 simple ı̂n raport
cu Ox şi cu Oy.
Figura 1
Teorema 2.1 (Teorema de descompunere a integralelor triple) Dacă f este o funcţie
reală continuă pe domeniul compact D3 , simplu ı̂n raport cu axa Oz, atunci
ψ(x,y)

f (x, y, z) dx dy dz = f (x, y, z) dz dx dy.
φ(x,y)
D3 D2
Integrale triple 209
Astfel, calculul integralei triple se reduce la calculul unei integrale duble.

În cazul domeniilor simple ı̂n raport cu Ox sau Oy, au loc descompuneri asemănătoare.
Nu există o regulă generală care să stabilească care descompunere este mai convenabilă:
aceasta depinde atât de domeniu, cât şi de funcţia de integrat.

Exemplul 2.1 Să calculăm I = x dx dy dz , D3 : x + y + z ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0,
D3
z ≥ 0.
Domeniul D3 este tetraedrul OABC, sim-
plu ı̂n raport cu toate cele trei axe. Vom con-
sidera D3 simplu ı̂n raport cu Oz, prin urma-
re ı̂l proiectăm ı̂n planul xOy, proiecţia sa fiind
D2 =
OAB (figura 2):
1−x−y
I = x dz dx dy

0
D2
1−x−y
= xz dx dy = x(1 − x − y) dx dy.
0
D2 D2 Figura 2
Considerăm D2 simplu ı̂n raport cu Oy (figura

3) şi avem
1 1−x 2
I = (x − x − xy) dy dx

0 0

y 2 1−x
−x·
1
2 1−x
= (x − x )y dx
x 1 2 0
0 0
1 3
x
= − x2 + dx = .
0 2 2 24
Figura 3
Datorită simetriei domeniului D3 , calculele sunt la fel de simple şi ı̂n raport cu celelalte axe.
3 Schimbări de variabile ı̂n integrale triple
Se procedează ca şi ı̂n cazul integralelor duble, considerând o transformare regulată

x = x(u, v, w)
T:
zy == z(u,
y(u, v, w)
v, w),
(u, v, w) ∈ Δ3 , x, y, z ∈ C 1 (D3 ),
210 Capitolul 13
∂x
∂u ∂x ∂x

∂y ∂v ∂w
având jacobianul J =
∂y ∂y
∂u ∂v ∂w
0 pe Δ3 , a domeniului Δ3 ı̂n domeniul D3 ; T
=
∂z ∂z ∂z
∂u ∂v ∂w
transformă frontiera lui Δ3 ı̂n frontiera lui D3 , ambele fiind pânze ı̂nchise.
Teorema 3.1 (Teorema de schimbare de variabile ı̂n integrale triple) În condiţiile
anterioare, dacă f : D3 → R este o funcţie continuă, atunci

f (x, y, z) dx dy dz = f (x(u, v, w), y(u, v, w), z(u, v, w))|J| du dv dw .
D3 Δ3
Demonstraţia se face ca şi ı̂n cazul integralelor duble.
Coordonate cilindrice
Considerăm un reper cartezian ı̂n spaţiul tridimen-

sional (figura 4), ı̂n raport cu care un punct oarecare M
are coordonatele carteziene (x, y, z).
Coordonatele cilindrice ale punctului M se obţin
trecând la coordonate polare ı̂n planul xOy, deci avem
M (ρ, θ, z). Pentru a asigura unicitatea reprezentării, se
consideră ρ > 0 şi θ ∈ [0, 2π); vezi capitolul 1, §5.
Figura 4
Legătura dintre coordonatele carteziene şi cele cilindrice ale lui M este dată de ecuaţiile
x = ρ cos θ
zy == z.ρ sin θ
∂x
Jacobianul asociat transformării este
∂ρ ∂x ∂x

∂y ∂θ ∂z
J =
∂y ∂y
cos θ

−ρ sin θ 0

∂ρ ∂θ ∂z
= sin θ ρ cos θ 0 = ρ > 0.
∂z 0
0 1
∂ρ ∂z
∂θ
∂z
∂z
Trecerea la coordonate cilindrice se realizează atunci când se integrează pe cilindri,
conuri sau porţiuni din acestea.

Exemplul 3.1 Să calculăm xy dx dy dz , D3 : x2 +y 2 ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0, 0 ≤ z ≤ 1.
D3
Figura 5
Domeniul de integrare este un sfert din cilindrul de axă principală Oz, mărginit de
planele z = 0 şi z = 1; proiecţia sa ı̂n planul xOy este sfertul de disc D2 din primul cadran
al planului xOy (figura 5). x = ρ cos θ

Trecem la coordonate cilindrice y = ρ sin θ J = ρ > 0. În urma efectuării schimbării
z = z,

θ ∈ 0,
π

2
de coordonate, domeniului D3 ı̂i corespunde Δ3 : ρ ∈ [0, 1] Prin urmare,
z ∈ [0, 1].
I= ρ cos θ · ρ sin θ · ρ dρ dθ dz.

Δ3
Cum θ, ρ şi z variază ı̂ntre limite constante, I se descompune ı̂ntr-un produs de integrale
simple: 1
3
π
2

1
1
I= ρ dρ sin θ cos θdθ dz = .
0 0 0 8
Coordonate sferice
Considerăm un reper cartezian ı̂n spaţiul tridimen-
sional (figura 6), ı̂n raport cu care un punct oarecare M
are coordonatele carteziene (x, y, z).
Se trece la coordonate polare ı̂n planul xOy şi se
reţine unghiul polar θ. Se roteşte apoi axa Oz cu unghiul
ϕ astfel ı̂ncât ea să treacă prin M şi se consideră r =
d(O, M ). Coordonatele sferice ale lui M sunt (r, θ, ϕ).
Pentru a asigura unicitatea reprezentării se consideră
r > 0, θ ∈ [0, 2π), ϕ ∈ [0, π); vezi capitolul 1, §6. Figura 6
212 Capitolul 13
x = r cos θ sin ϕ
Legătura dintre coordonatele carteziene şi cele sferice este
yz == rr cos
sin θ sin ϕ
ϕ
cu jacobianul J = r2 sin ϕ > 0.

Trecerea la coordonate sferice se realizează atunci când se lucrează pe domenii sferice
sau pe porţiuni din acestea.

Exemplul 3.2 Să calculăm x2 + y 2 + z 2 dx dy dz , D3 : x2 + y 2 + z 2 ≤ 1.
D3
”
r ∈ [0, 1]

Domeniul D3 este o sferă plină”, centrată ı̂n origine, de rază 1. Trecem la coordonate
sferice; ı̂n urma transformării, obţinem Δ3 : θ ∈ [0, 2π] Avem

ϕ ∈ [0, π].

√ 1 2π π
I= r2 r2 sin ϕ dr dθ dϕ = 3
r dr · dθ · sin ϕ dϕ = π.
0 0 0
Δ3
4 Aplicaţii ale integralelor triple

Fie un corp ı̂n spaţiu, asimilat cu un domeniu D3 din R3 şi fie ρ = ρ(x, y, z) pe D3
funcţia care defineşte distribuţia densităţilor ı̂n corp.

Cu ajutorul integralelor triple putem determina o serie de mărimi fizice asociate corpu-
lui:
- volumul corpului VD3 = dx dy dz ;
D3
- masa corpului mD3 = ρ(x, y, z) dx dy dz ;

D3

- centrul de greutate G al corpului, de coordonate
1
xG = x dx dy dz etc.;
mD3
D3
- momentele de inerţie ı̂n raport cu: 2

- planele de coordonate: IxOy = z ρ(x, y, z) dx dy dz ;
D3
- axele de coordonate: IOz = (x2 + y 2 )ρ(x, y, z) dx dy dz ;

D3
- origine: IO = (x + y + z 2 )ρ(x, y, z) dx dy dz .
2 2
D3
Exemplul 4.1 Să calculăm centrul de greutate al cor-

pului omogen
D3 : x2 + y 2 ≤ z 2 , 0 ≤ z ≤ 1 (figura 7).
Deoarece corpul este omogen, densitatea ρ(x, y, z) = ρ = ct.,

prin urmare
x dx dy dz
=
D3
xG etc. .
dx dy dz
Figura 7
x = ρ cos θ
D3
z = z,
Trecând la coordonate cilindrice, avem y = ρ sin θ deci J = ρ > 0, de unde obţinem
θ ∈ [0, 2π]
Δ :
ρz ∈∈ [[0,1]x + y , 1] şi prin urmare
3
2 2
1
1
dx dy dz = ρdρ dθ dz = ρ dz dρ dθ = ρ · z ρ dρ dθ

ρ
D3 Δ3 Δ2 Δ2
1 2π
2 π
= ρ(1 − ρ)dρ dθ = (ρ − ρ )dρ · dθ =
0 0 3
Δ2
şi x dx dy dz = ρ cos θ · ρ dρ dθ dz = 0, deci xG = 0.

D3 Δ3
3
3

Analog, yG = 0 şi zG = , deci G 0, 0, .
4 4
5 Formula lui Gauss-Ostrogradski

Formula lui Gauss-Ostrogradski exprimă legătura dintre integrala de suprafaţă de speţa
a doua şi integrala triplă pe domeniul din R3 mărginit de suprafaţa considerată. Ea constituie
analogul tridimensional al formulei Green-Riemann din plan.
Fie D3 ⊆ R3 un domeniu compact, simplu ı̂n raport cu axele de coordonate. Fie
(Σ) = Fr D3 , o suprafaţă regulată de clasă C 1 , orientată după normala exterioară; notăm
n̄ versorul normal la suprafaţă. Deoarece D3 este compact (ı̂nchis şi mărginit), rezultă că
imaginea lui (Σ) este inclusă ı̂n D3 şi (Σ) este o suprafaţă ı̂nchisă.
∂P ∂Q ∂R
Fie P, Q, R : D3 → R trei funcţii continue astfel ı̂ncât , şi există şi sunt
∂x ∂y ∂x
continue pe D3 .
214 Capitolul 13

Teorema 5.1 (Formula lui Gauss-Ostrogradski) În condiţiile precizate anterior, avem
P (x, y, z) dy dz + Q(x, y, z) dz dx + R(x, y, z) dx dy =

Σ
∂P ∂Q ∂R

= + + dx dy dz .
∂x ∂y ∂z
D3
Formula lui Gauss-Ostrogradski se aplică numai pentru suprafeţe ı̂nchise.

Corolarul 5.1 Dacă v̄(x, y, z) = P (x, y, z)ı̄ + Q(x, y, z)j̄ + R(x, y, z)k̄ reprezintă un câmp
vectorial, atunci
(v̄ · r̄)dσ = div v̄ dx dy dz ,
Σ
D3
∂P ∂Q ∂R
unde div v̄ = + + este un câmp scalar numit divergenţa lui v̄.
∂x ∂y ∂z
Formula arată că fluxul câmpului vectorial v̄ prin suprafaţa orientată (Σ) este egal cu
integrala divergenţei lui v̄, de aceea se mai numeşte formula flux-divergenţă.
Un câmp vectorial v̄ pentru care div v̄ = 0 pe D3 se numeşte câmp solenoidal.
Teorema 5.2 În condiţiile relative la formula lu Gauss-Ostrogradski, câmpul vectorial v̄
este solenoidal dacă şi numai dacă fluxul său prin suprafaţa (Σ) este nul.
Pentru demonstraţie, vezi [39].
Corolarul 5.2 Volumul domeniului D3 se poate calcula şi cu ajutorul unei integrale de
suprafaţă
1

VD3 = x dy dz + y dz dx + z dx dy,
3 Σ
unde (Σ) = Fr D3 .
Într-adevăr, dacă luăm P (x, y, z) = x, Q(x, y, z) = y şi R(x, y, z) = z, rezultă că
∂P ∂Q ∂R
= = = 1, prin urmare
∂x ∂y ∂z
1
1 G-O

x dy dz + y dz dx + z dx dy = 3 dx dy dz = VD3 .
3 Σ 3
D3
Exemplul 5.1 Să verificăm formula Gauss-Ostrogradski ı̂n cazul câmpului vectorial
v̄ = 2xı̄ − (z − 1)k̄ definit pe D3 : x2 + y 2 ≤ 4, 0 ≤ z ≤ 1.
∂P ∂Q ∂R
Cum div v̄ = + + = 1, rezultă că fluxul lui v prin (Σ) = Fr D3 este
∂x ∂y ∂z

φΣ (v̄) = dx dy dz = VD3 = 4π.
D3
Prin calcul direct, avem

φΣ (v) = 2x dy dz − (z − 1) dx dy,
Σ
unde (Σ) este cilindrul de axă Oz şi rază 2, delimitat de planele z = 0 şi z = 1.
x = 2 cos u
Integrăm pe faţa laterală a cilindrului; ecuaţiile parametrice sunt
(Σ ) :
1
zy == v,2 sin u u ∈ [0, 2π], v ∈ [0, 1];
v̄ = 4 cos uı̄ − (v − 1)k̄, iar r̄ = 2 cos uı̄ + 2 sin uj̄ + v k̄, prin urmare (v̄, r̄u , r̄v ) = 8 cos2 u.
2π
1 + cos 2u
1
I1 = 8 cos2 u du dv = 8 du dv = 8π.
0 2 0
D2
Integrăm apoi pe capacele” cilindrului, care sunt discuri din planele xOy : z = 0 şi
”
z = 1. Rezultă I2 = −4π (normala exterioară este n̄ = −k̄) şi I3 = 0, prin urmare
I = I1 + I2 + I3 = 4π.
x2 y2 z2

Exemplul 5.2 Să calculăm volumul elipsoidului D3 : 2 + 2 + 2 − 1 ≤ 0, a > 0,
a b c
b > 0, c > 0. Avem VD3 = dx dy dz .
D3 x = ar cos θ sin ϕ
z = cr cos ϕ,
Trecem la coordonate sferice generalizate y = br sin θ sin ϕ J = abcr sin ϕ, de unde 2
r ∈ [0, 1]
Δ :
3
θϕ ∈∈ [0,[0,2π]
π].
Rezultă
1 4π 2π π
VD3 = abcr2 sin ϕdr dθ dϕ = abc r2 dr dθ sin ϕdϕ = abc.
0 0 0 3
D3
x2 y2 z2
1

Aplicând formula lui Gauss-Ostrogradski pe Fr D3 : 2 + 2 + 2 − 1 = 0, obţinem
a b c
VD3 =

3 Fr D3
x dy dz + y dz dx + z dx dy, unde ecuaţiile parametrice ale lui (Σ) = Fr D3
x = a cos u sin v

sunt y = b sin u sin v u ∈ [0, 2π], v ∈ [0, π], iar v̄ = xı̄ + yj̄ + z k̄. Prin urmare,
z = c cos v,
1
1

VD3 = |(v̄, r̄u , r̄v )| du dv = abc sin v du dv
3
abc
Fr D3
2π π
3 Fr D3
4π
= du · sin v dv = abc.
3 0 0 3
216 Capitolul 13
Aplicaţie. Considerăm un lichid, având densitatea de volum constantă, ρ(x, y, z) =

ρ = ct., aflat ı̂ntr-un recipient D3 , asimilat cu un domeniu compact, simplu ı̂n raport
cu axele, conţinut ı̂n semispaţiul z < 0. Presupunem că presiunea creşte proporţional cu
adâncimea, deci câmpul presiunilor lichidului este v̄ = ρz k̄.
Fluxul lui v̄ prin frontiera lui D3 se numeşte forţa ascensională a lichidului, notată
φFrD3 (v̄). Deoarece div v̄ = ρ, rezultă că
G-O

φFr D3 (v̄) = (v̄ · n̄)dσ = ρ dx dy dz = ρVD3 = mD3 ,
Fr D3
D3
adică masa lichidului. Am obţinut astfel legea lui Arhimede.
6 Probleme
x + y + z ≤ 1
1. Să se calculeze integralele triple:
dx dy dz
a) , D3 :
(1 + x + y + z)3 x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0;

D3
π 3
b) cos(x + y + z) dx dy dz , D3 = 0, .
2
D3
Soluţie. a) Domeniul de integrare este un

tetraedru (figura 8). Avem
1−x−y
dz

I = dx dy
(1 + x + y + z)3

0
D2
= −
1
2(1 + x + y + z)2

1−x−y
dx dy
D2
1
1 1
0

=− − dx dy.
2 4 (1 + x + y)2
D2
Figura 8
√ 5
În planul xOy se integrează pe
OAB şi se obţine I = ln 2− .
16
π
b) D3 este un cub de latură . Avem

2
I =
π
2
cos(x + y + z) dz dx dy = sin(x + y + z)
π
2
dx dy
0

0
D2 D2
π
= sin x + y + − sin(x + y) dx dy.
2
D2
π 2
Apoi, se integrează pe pătratul D2 = 0, din planul xOy şi se obţine I = 2.
2
2. Să se calculeze următoarele integrale triple, trecând la coordonate cilindrice:
2 2
x 2
+ y 2 ≤ 2z
a) (x + y ) dx dy dz , D3 :
0 ≤ z ≤ 2;
D3
x 2
+ y2 ≤ 4 − z
b) x dx dy dz , D3 :
0 ≤ z ≤ 4;
D3
x2
+ y2 ≤ z 2
c) z dx dy dz , D3 :
0 ≤ z ≤ 1.
D3
x = ρ cos θ
z = z,
Soluţie. Fie coordonatele cilindrice y = ρ sin θ
J = ρ > 0.
θρ ∈∈ [0,[0, 2π]
z ∈ ρ , 2 (figura 9);
2]
a) Δ : 3 2

2
2
I = ρ2 · ρ dρ dθ dz = ρ3 dz dρ dθ
ρ2

2
Δ3 D2
Figura 9
2 2π
ρ2 ρ2 32π
= ρ3 2− dρ dθ = ρ4 − dρ dθ = .
2 2 16
θ ∈ [0, 2π]
0 0
D2
b) Δ :
ρz ∈∈ [0,[0, 2]4 − ρ ] (figura 10);
3
2
4−ρ2
2

I = ρ cos θ · ρ dρ dθ dz = ρ cos θ dz dρ dθ

0
Δ3 D2
= ρ2 (4 − ρ2 ) cos θdρ dθ

D2
2
2 4
2π
= (4ρ − ρ )dρ cos θdθ = 0.
0 0 Figura 10
218 Capitolul 13
θ ∈ [0, 2π]
c) Δ :3
ρz ∈∈ [0,[ρ, 1]1] (figura 11);
1
I = zρ dx dy dz = ρ z dz dρdθ

ρ
Δ3 D2
1 3 1
= (ρ − ρ )dρ dθ = .
2 8
D2
Figura 11
3. Să se calculeze următoarele integrale triple, trecând la coordonate sferice:
x + y + z ≤ 1 2 2 2
a) z 2 dx dy dz , D3 :
z ≥ 0;

D3

x + y + z ≤ 4 2 2 2
b) z dx dy dz , D :
xz ≥+0;y ≤ z 3
2 2 2

D3
2 2 2 2 2 2
c) x + y + z dx dy dz , D : x + y + z 3 ≤ 2z.
D3
x = r cos θ sin ϕ
z = r cos ϕ,
Soluţie. Fie coordonatele sferice y = r sin θ sin ϕ J = r sin ϕ. 2

θ ∈ [0, 2π]
a) Se integrează pe semisfera superioară, de ecuaţie z = 1 − x − y . 2 2
π
Avem Δ :
ϕ ∈ 0, 2 prin urmare
3
r ∈ [0, 1],
1 2π π
2

I = (1 − r2 sin2 ϕ)r2 sin ϕ dr dθ dϕ = r2 dr dθ sin ϕ dϕ

0 0 0
Δ3
π
1 2π 2 2π 4π 2π
− r4 dr dθ sin3 ϕ dϕ = − = .
0 0 0 3 15 5
b) Domeniul D3 este porţiunea din sfera de rază 2, decupată de conul de axă Oz din
θ ∈ [0, 2π]
π
semispaţiul superior determinat de planul xOy (figura 12); Δ3 : ϕ ∈ 0,
4
r ∈ [0, 2];


I = r cos ϕ · r2 sin ϕ dr dθ dϕ

Δ3
2 2π π
4

= r3 dr dθ sin ϕ(sin ϕ) dϕ = 2π.
0 0 0
θ ∈ [0, 2π] Figura 12
π
c) Δ : 3
ϕ ∈ 0, 2 (figura 13);
r ∈ [0, 2 cos ϕ]
2 cos ϕ
I = r · r2 sin ϕ dr dθ dϕ = r3 sin ϕ dr dθ dϕ

0

Δ3
r 4 2 cos ϕ
D2

sin ϕ ·
8π
= dθdϕ = 4 cos4 ϕ sin ϕdθdϕ = .
4 0 5
D2 D2 Figura 13
4. Să se calculeze volumul următoarelor domenii D3 din spaţiu:
x 2
+ y2 ≤ 1 − z
x 2
+ y 2 ≤ a2
a) D3 : b) D3 : a > 0, h > 0;
z ≥ 0; 0 ≤ z ≤ h,
x2 y2 z2
c) D3 : + + ≤ 1, a > 0, b > 0, c > 0;
a2 b2 c2
d) D3 : x2 + y 2 + z 2 ≤ a2 , z ≥ b, 0 < b < a.

Soluţie. VD3 = dx dy dz .
D3
a) D3 este mărginit de un paraboloid circular, de axă Oz, cu vârful V (0, 0, 1); se trece
π
la coordonate cilindrice şi se obţine VD3 = (vezi şi exerciţiul 2 b)).
2
b) D3 este mărginit de un cilindru circular de axă Oz, de rază a şi ı̂nălţime h; se trece
la coordonate cilindrice şi se obţine VD3 = πa2 h (vezi şi exerciţiul 2 c)).

c) D3 este mărginit de un elipsoid; se trece la coordonate sferice generalizate:
x = ar cos θ sin ϕ θ ∈ [0, 2π]
y = br sin θ sin ϕ J = abcr2 sin ϕ, Δ3 :
z = cr cos ϕ,
ϕ ∈ [0, π]
r ∈ [0, 1];

4π
VD3 = abcr2 sin ϕ dr dθ dϕ = abc.
3
Δ3
220 Capitolul 13
x = r cos θ sin ϕ
z = r cos ϕ,
d) D este o calotă sferică; se trece la coordonate sferice y = r sin θ sin ϕ
3 J = r2 sin ϕ,
θ ∈ [0, 2π]
ϕ ∈ 0, arccos b
Δ :
3
b a
r∈ ,a ,
cos ϕ
2π arccos
b a

VD3 = 2
r sin ϕ dr dθdϕ = dθ a 2
r sin ϕ dr dϕ
b
0 0
r 2π b
cos ϕ
D3
sin ϕ ·
b b
arccos a 3 a arccos a 3
3
= 2π dϕ = sin ϕ a − dϕ

3 3 b
cos ϕ 3
0 cos ϕ 0
b b
arccos arccos
2π 3
a (cos ϕ) 3
a
= a sin ϕdϕ + b dϕ

3 cos ϕ 3

0 0
=
2π 3
a (− cos ϕ) +b −
1
arccos b
a
3
arccos b
a
3
2π
a b b
2π 2a (a − b) − b(a − b)(a + b)
0
2 cos ϕ
2 3
2
2
0
= −a2 b + a3 − + = ·
3 2 2 3 2
π 2 2
= (a − b)(2a − ab − b ).
x
3
2
+ y2 ≤ z
5. Să se afle masa corpului ı̂n spaţiu asimilat cu domeniul D3 : a
x + y 2 ≤ 8 − z,
2

cărui densitate este ρ(x, y, z) = x4 + y 4 .
Soluţie. mD3 = ρ(x, y, z) dx dy dz = (x4 + y 4 ) dx dy dz , unde D3 reprezin-
D3 D3
x 2
+ y2 = 4
tă intersecţia a doi paraboloizi de axă Oz, care se taie după cercul Dacă
z = 4.
D2 : x2 + y 2 ≤ 4, atunci
8−x2 −y 2
4 4

mD3 = (x + y ) dz dx dy = (x4 + y 4 )(8 − 2x2 − 2y 2 ) dx dy.
x2 +y 2
D2 D2
Se trece la coordonate polare şi se obţine mD3 = 32π.

x2 y2 z2
6. Să se calculeze volumul elipsoidului D3 : 2 + 2 + 2 ≤ 1, a > 0, b > 0, c > 0, cu

a b c
ajutorul formulei lui Gauss-Ostrogradski.
1
Soluţie. VD3 = x dy dz + y dz dx + z dx dy. Ecuaţiile parametrice ale elipsoidului
3 Σ
x = a cos u sin v
2 2 2
x y z
(Σ) : + 2 + 2
z = c cos v,
= 1 sunt y = b sin u sin v u ∈ [0, 2π], v ∈ [0, π].
a2 b c
1
1
4π
Obţinem VD3 = (v̄, r̄u , r̄v ) du dv = abc sin v du dv = abc.
3 3 3
D2 D2
7. Să se calculeze, cu formula lui Gauss-Ostrogradski, fluxul câmpului vectorial

v̄ = x2 ı̄ + y 2 j̄ + z 2 k̄ prin suprafeţele, orientate după normala exterioară:
x 2
+ y2 = z 2
x2
+ y 2 = a2 , a > 0
a) (Σ) : Fr[0, a]3 , a > 0; b) (Σ) : c) (Σ) :
0 ≤ z ≤ h; 0 ≤ z ≤ b, b > 0.
Soluţie. Deoarece div v̄ = 2(x + y + z), ı̂n fiecare caz trebuie să calculăm

φΣ (v̄) = 2 (x + y + z) dx dy dz .
D3
a) Domeniul D3 este un cub de latură a,

a a a
φΣ (v̄) = (x + y + z) dx dy dz = 3a4 .
0 0 0
b) Domeniul D3 este un con de axă Oz, cu vârful ı̂n origine, de ı̂nălţime h; se trece la
h4 π
coordonate cilindrice şi se obţine φΣ (v̄) = .
2
c) Domeniul D3 este un cilindru de axă Oz, de rază a şi de ı̂nălţime h; se trece, de
a4 bπ
asemenea, la coordonate cilindrice şi se obţine φΣ (v̄) =

.
4
8. Fie integrala de suprafaţă (z − 2x) dy dz + (x − 2y) dz dx + (y + 4z) dx dy, unde Σ

Σ
este frontiera unui domeniu compact D3 . Să se transforme această integrală ı̂ntr-o integrală
triplă.
Soluţie. Se aplică formula lui Gauss-Ostrogradski. Cum
v̄ = (z − 2x)ı̄ + (x − 2y)j̄ + (y + 4z)k̄,

div v̄ = −2 − 2 + 4 = 0, deci I = div v̄ dx dy dz = 0. Prin urmare, v̄ este un câmp
D3
solenoidal.
Bibliografie
[1] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache.: Algebră liniară, geometrie ana-
litică, diferenţială, ecuaţii diferenţiale - culegere de probleme, Editura All, Bu-
cureşti, 1994.
[2] R. G. Bartle, C. Ionescu-Tulcea: Calculus, Scott Foresman&Co, 1968.
[3] V. Balan: Algebră liniară şi geometrie analitică, Editura Fair Partners, Bu-
cureşti, 1999.
[4] Silvia Bontaş: Geometrie şi calcul integral, Editura Fair Partners, Bucureşti,
2009.
[5] Silvia Bontaş: Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, Editura Fair
Partners, Bucureşti, 2012.
[6] Silvia Bontaş: Algebră liniară şi calcul diferenţial, Editura Fair Partners, Bu-
cureşti, 2012.
[7] Silvia Bontaş: Curs de matematici cu aplicaţii ı̂n economie, Editura Athenaeum,
Bucureşti, 1991.
[8] Silvia Bontaş, N. Codău: Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială -
note de curs, Universitatea Galaţi, 1988.
[9] Silvia Bontaş, N. Codău: Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială -
culegere de probleme, Universitatea Galaţi, 1989.
[10] R. C. Buck: Advanced Calculus, Mcgraw-Hill, NY, 1978.
[11] H. Cartan: Calcul différentiel, Herman, Paris, 1967.
[12] I. Colojoară: Analiză matematică, E.D.P., Bucureşti, 1983.
[13] R. Courant, F. John: Introduction to Calculus and Analysis, Wiley, NY, 1974.
[14] B. Demidovich, I. A. Maron: Computational Mathematics, Mir Publishers,

Moscow, 1987.
[15] J. Dieudonné: Foundations of Modern Analysis, Academic Press, NY, 1906.
223
[16] J. Dieudonné: Algèbre linéaire et géométrie élémentaire, Hermann, Paris, 1974.
[17] N. Donciu, D. Flondor: Analiză matematică (culegere de probleme), Editura

All, Bucureşti, 1998.
[18] C. Drăguşin, O. Olteanu, M. Gavrilă: Analiză matematică III, Editura Ma-

trixRom, Bucureşti, 2010.
[19] A. V. Efimov, B. Demidovich: Higher Mathematics for Engineering Students,

Mir Publisher, Moscow, 1984.
[20] G. M. Fihtenholţ: Curs de calcul diferenţial şi integral, Editura Tehnică, Bu-
cureşti, 1965.
[21] W. Flemming: Functions of Several Variables, Springer Verlag, Berlin, 1977.
[22] P. Flondor, O. Stănăşilă: Lecţii de analiză matematică şi exerciţii rezolvate,

Editura All, Bucureşti, 1992.
[23] F. Frénet: Recueil d’exercices sur le calcul infinitésimal, Gauthier-Villars, Paris,

1929.
[24] S. Găină, E. Câmpu, Gh. Bucur: Culegere de probleme de calcul diferenţial şi
integral II, Editura Tehnică, Bucureşti, 1966.
[25] M. Ganga: Elemente de analiză matematică, Editura Mathpress, Bucureşti,

2002.
[26] Gh. Th. Gheorghiu: Geometrie analitică şi diferenţială, E.D.P., Bucureşti, 1969.
[27] A. Halanay, R. Gologan, D. Timotin: Elemente de analiză matematică, Editura

MatrixRom, Bucureşti, 1997.
[28] F. B. Hildebrand: Advanced Calculus for Applications, Englewood Clifs, NY,

1976.
[29] C. Ionescu-Bujor, O. Sacter: Exerciţii şi probleme de geometrie analitică şi

diferenţială, E.D.P., Bucureşti, 1963.
[30] V. Kondriavtsev, B. Demidovich: Cours élémentaire de mathématiques

supérieures, Ed. Mir, Moscou, 1978.
[31] M. Krasnov, A. Kiselev, G. Makarenko, E. Shinkin: Mathematical Analysis for

Engineers, Mir Publishers, Moscow, 1990.
224
[32] E. Kreyszig: Advanced Engineering Mathematics, Wiley, NY, 1988.
[33] J. Kuntzmann: Mathématique de la physique et de la technique, Hermann,

Paris, 1961.
[34] S. Lang: Analysis I, Addison Wesley, Massachusetts, 1969.
[35] P. Lax, S. Burstein, A. Lax: Calculus with Applications and Computing,

Springer Verlag, Berlin, 1984.
[36] L. H. Loomis, S. Stenberg: Advanced Calculus, Addison-Wesley Publishing Co.,

1968.
[37] I. Maron: Problems in Calculus of One Variable, Mir Publishers, Moscow, 1975.
[38] R. Miron: Geometrie analitică, E.D.P., Bucureşti, 1976.
[39] M. Nicolescu, N. Dinculeanu, S. Marcus: Analiză matematică II, E.D.P., Bu-

cureşti,1971.
[40] V. Olariu, O. Olteanu: Analiză matematică, Editura Semne, Bucureşti, 1999.
[41] B. O’Neill: Elementary Differential Geometry, Academic Press, NY, 1970.
[42] C. E. Pearson: Handbook of Applied Mathematics, Van Nostrand Reinhold,

NY, 1983.
[43] W. Porter: Modern Foundations of System Engineering, Macmillan, NY, 1969.
[44] M. Postolache, Silvia Bontaş, M. Gârţu: Calcul integral cu elemente de teoria

câmpului, Editura Fair Partners, Bucureşti, 2000.
[45] M. Postolache, Silvia Bontaş, D. Cioroboiu: Calcul integral - Introducere prin

aplicaţii, Editura Fair Partners, Bucureşti, 2001.
[46] M. Postolache, I. Ţevy, Silvia Bontaş, col.: Calcul diferenţial - Probleme alese.
Exemple ilustrative, Editura Fair Partners, Bucureşti, 2002.
[47] C. Radu: Geometrie diferenţială. Ecuaţii diferenţiale, Editura Fair Partners,

Bucureşti, 2004.
[48] J. Rivaud: Exercices d’analyse, Vuibert, Paris, 1973.
[49] M. Roşculeţ: Analiză matematică, E.D.P., Bucureşti, 1972.
[50] W. Rudin: Principles of Mathematical Analysis, McGraw Hill, NY, 1976.
225
[51] L. Schwartz: Méthodes mathématiques pour les sciences physiques, Hermann,
Paris, 1961.
[52] L. Schwartz: Analyse mathématique, Herman, Paris, 1967.
[53] G. Şilov: Analiză matematică. Spaţii finit dimensionale, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1983.
[54] Gh. Sireţchi: Calcul diferenţial şi integral II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1985.
[55] O. Stănăşilă: Analiză matematică, E.D.P., Bucureşti, 1981.
[56] C. Târcolea: Mathematical Analysis, U.P.B., 1990.
[57] C. Udrişte: Probleme de algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială,

E.D.P., Bucureşti, 1976.
[58] C. Udrişte: Algebră liniară şi geometrie analitică, Geometry Balkan Press, Bu-
cureşti, 2002
[59] C. Udrişte, V. Balan: Analytic and Differential Geometry, Geometry Balkan

Press, Bucureşti, 1999.
[60] Gh. Vrânceanu, G. Mărgulescu: Geometrie analitică, E.D.P., Bucureşti, 1962.
[61] E. T. Whittaker, G. N. Watson: A course of Modern Analysis, Harvard Univer-

sity, Cambridge Press, Cambridge, 1965.
226

Geometrie Calcul Integral Silvia Bontas

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Geometrie Calcul Integral Silvia Bontas

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

geometrie şi

PARTEA I. GEOMETRIE ANALITICĂ

2. Planul şi dreapta ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

2 Cuadrice sub forma canonică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58

4 Reducerea cuadricelor la forma canonică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

5 Intersecţia dintre o cuadrică şi o dreaptă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64

6 Intersecţia dintre o cuadrică şi un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

7 Planul tangent şi normala la o cuadrică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66

5. Curbe ı̂n plan şi ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73

2 Reprezentarea curbelor ı̂n spaţiu şi ı̂n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76

3 Lungimea unei curbe; abscisa curbilinie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

6 Curbură şi torsiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82

1 Noţiunea de suprafaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101

2 Planul tangent şi normala la o suprafaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103

3 Prima formă fundamentală a unei suprafeţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

8. Integrala Riemann pe un interval . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131

9. Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145

10. Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159

11. Integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173

13. Integrale triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207

OM = xı̄ + yj̄ + z k̄.

xOy : z = 0; yOz : x = 0; xOz : y = 0.

Fiind date două puncte din spaţiu M1 (r̄1 ) şi M2 (r̄2 ),

M1 M2 = (x2 − x1 )ı̄ + (y2 − y1 )j̄ + (z2 − z1 )k̄,

deci coordonatele vectorului determinat de două puncte

2 Translaţia unui reper cartezian

xı̄ + yj̄ + z k̄ = x0 ı̄ + y0 j̄ + z0 k̄ + x ı̄ + y j̄ + z k̄.

Prin identificare, rezultă ecuaţiile translaţiei:

Aceste ecuaţii sunt echivalente cu scrierea matriceală

3 Rotaţia unui reper cartezian

Deoarece R este o matrice ortogonală, relaţia inversă este

Eliminând cea de-a treia componentă z, se obţin ecuaţiile

Asupra unui reper dat se pot efectua consecutiv o translaţie

S-a studiat reperul cartezian Oxy ı̂n plan, determinat de

θ se numeşte unghi polar

cu unghiul π, punctul M va avea abscisa −ρ, deci coordonatele (−ρ, θ + π + 2kπ), k ∈ Z,

Legătura dintre coordonatele carteziene şi cele polare

Se consideră un reper cartezian Oxy ı̂n plan şi un reper

1 Planul - moduri de reprezentare

(π) : r̄ k̄ = z0 şi, respectiv, (π) : z = z0 .

B. Planul determinat de un punct şi de doi vectori necoliniari, paraleli cu

Fie punctul M0 (r̄0 ) şi v̄1 = 1 ı̄ + m1 j̄ + n1 k̄, v̄2 =

(r̄ − r̄0 , v̄1 , v̄2 ) = 0 (1.5)

care reprezintă ecuaţia vectorială a planului ı̂n acest caz. Figura 2

care reprezintă o altă formă a ecuaţiei (1.5).

care reprezintă ecuaţiile parametrice ale planului ı̂n cazul B.

C. Planul determinat de trei puncte necoliniare

Condiţia de coplanaritate a patru puncte. Fie punctele Mi (xi , yi , zi ), i = 1, 4. Trei

Planul determinat prin tăieturi. Dacă cele trei puncte care

D. Planul sub formă normală

care reprezintă ecuaţia normală a planului.

2 Dreapta ı̂n spaţiu - moduri de reprezentare

Vectorul ū se numeşte vectorul director al dreptei, iar coordonatele sale se numesc

C. Dreapta ca intersecţie de două plane neparalele

3 Poziţii relative ale planelor şi dreptelor

Fascicul de plane neparalele - reprezintă mulţimea tu-

Fascicul de plane paralele - reprezintă mulţimea tutu-

C. Poziţiile relative a două drepte ı̂n spaţiu

În caz contrar, dreptele sunt oarecare ı̂n spaţiu.

D. Poziţiile relative ale unei drepte faţă de un plan

4 Unghiuri pentru plane şi drepte

B. Unghiul dintre două drepte reprezintă unghiul format de vectorii directori ai

C. Unghiul dintre o dreaptă şi un plan repre-

Proiecţia ortogonală a unei drepte pe un plan se

Fie punctul M0 (r̄0 ) şi v̄1 = 1 ı̄ + m1 j̄ + n1 k̄, v̄2 =

Demonstraţie (ﬁgura 5). Dacă efectuăm translaţia ı̂n punctul M0 , de ecuaţii