Spectroscopia este procesul de separare a luminii stelare în lungimile sale de undă,

similar modului în care o prismă transformă lumina solară în curcubeu. Familiarele

culori ale unui curcubeu corespund fiecare unei lungimi de undă diferite a luminii
vizibile.

Pentru studiul spectrelor, spectroscopia folosește metode vizuale, fotografice și fotoelectrice. În

funcție de domeniul spectral al undelor electromagnetice și de aparatura folosită, există ramurile:

 spectroscopie optică (pentru domeniul vizibil, ultraviolet și infraroșu),

 spectroscopia radiației X, spectroscopia radiației gamma, spectroscopia hertziană (pentru
undele hertziene și milimetrice);
 spectroscopia alfa și spectroscopia beta se ocupa cu studiul spectrelor energetice ale
radiațiilor alfa, respectiv beta.
Unghiul de devia¡ie (între raza incidentå ¿i raza emergentå) la trecerea luminii prin prismå este δ =−+− i
ri r ii A 112 2 12 = + − (1) Acest unghi este minim pentru i1 = i2 = i ¿i r1 = r2 = r = A/2 (raza este, în
prismå, paralelå cu baza). Ca urmare δ min = − 2i A (2) Deoarece sin sin i n = r (3) ¿i ¡inând cont de r =
A/2, rela¡ia (2) devine δ min = 2 − 2 arcsin sin n A A (4) care aratå cå devia¡ia minimå depinde
de indicele de refrac¡ie. Se poate aråta cå ¿i devia¡ia δ este func¡ie de λ. Dependen¡a indicelui de
refrac¡ie de lungimea de undå implicå dependen¡a unghiurilor δ ¿i δmin de aceea¿i mårime.