Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Liniara
, Geometrie Analitica
,
Algebra
St
ud
en
tW
eb
Co
Vladimir BALAN
= Bucuresti
2012 =
Prefat
a
tW
eb
Co
py
Acest material include notiunile, rezultatele teoretice de baza, precum si probleme de algebra
liniara, geometrie analitica si elemente de geometrie diferential
a (teoria curbelor si suprafetelor).
In lucrare sunt expuse clar si cu multe exemple instructive, elemente de algebra liniara (structuri
algebrice, spatii vectoriale, transformari liniare, forme patratice), de geometrie analitica (vectori liberi,
dreapta si planul n spatiu, conice, cuadrice) si de geometrie diferential
a (curbe si suprafete).
Desi cartea are un pronuntat caracter teoretic, atat exemplificarile ce nsotesc definitiile si rezultatele, precum si exercitiile propuse la sfarsit de capitol urmate de raspunsuri sau rezolvari succinte,
fac din acest curs un instrument util de seminarizare.
In plus, volumul include un index de notiuni, deci poate fi utilizat si ca breviar de orientare rapida,
iar referintele bibliografice reprezinta un punct de plecare pentru un studiu extins al materialului.
Lucrarea este utila n special studentilor de la facultatile tehnice, inginerilor, cercetatorilor si
cadrelor didactice din nvatamantul superior si mediu, putand fi consultata si de elevii de liceu din
anii terminali. Parcurgerea cartii presupune cunoasterea notiunilor si rezultatelor de algebra, analiza
matematica si geometrie predate n nv
at
am
antul liceal.
St
ud
en
Autorul.
Cuprins
LINIARA
ALGEBRA
6
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
Gram-Schmidt
. . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
6
6
8
13
14
21
25
31
py
1 Spatii vectoriale
1
Structuri algebrice: grupuri si corpuri . . .
2
Spatii si subspatii vectoriale . . . . . . . . .
3
Dependenta si independenta liniara . . . . .
4
Baza si dimensiune . . . . . . . . . . . . . .
5
Spatii vectoriale euclidiene . . . . . . . . . .
6
Ortogonalitate. Procedeul de ortogonalizare
7
Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . .
Co
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
39
39
42
46
49
51
54
56
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
61
61
62
65
69
74
76
80
.
.
.
.
84
84
88
95
96
St
ud
en
tW
eb
2 Transform
ari linare
1
Transformari liniare. Definitii, exemple, proprietati
2
Nucleul si imaginea unei transformari liniare . . . .
3
Matricea unei transformari liniare . . . . . . . . . .
4
Endomorfisme particulare . . . . . . . . . . . . . .
5
Transformari liniare pe spatii euclidiene . . . . . .
6
Izometrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7
Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4 Forme biliniare si p
atratice
1
Forme biliniare. Forme patratice . . . .
2
Expresia canonica a unei forme patratice
3
Signatura unei forme patratice reale . .
4
Probleme propuse . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
II
GEOMETRIE ANALITICA
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
99
99
102
103
105
107
109
111
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
113
113
114
116
121
123
125
.
.
.
.
.
130
130
134
136
137
138
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
py
1 Vectori liberi
1
Spatiul vectorial al vectorilor liberi
2
Coliniaritate si coplanaritate . . .
3
Proiectii ortogonale . . . . . . . . .
4
Produs scalar n V 3 si n V 2 . . .
5
Produs vectorial . . . . . . . . . .
6
Produs mixt . . . . . . . . . . . . .
7
Probleme propuse . . . . . . . . . .
99
tW
eb
Co
3 Schimb
ari de repere n spatiu
1
Translatia si rotatia reperului cartezian . . . . . . . . . . .
2
Trecerea de la reperul cartezian la reperul cilindric n spatiu
3
Trecerea de la reperul cartezian la cel polar n plan . . . . .
4
Trecerea de la reperul cartezian la reperul sferic n spatiu .
5
Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
St
ud
en
4 Conice
1
Ecuatie redusa. Invarianti afini. Clasificare . . . . . . . . . .
2
Reducerea ecuatiei unei conice la forma canonica . . . . . . .
3
Intersectia dintre o dreapta si o conica. Probleme de tangent
a
4
Asimptotele unei conice de gen hiperbolic . . . . . . . . . . .
5
Pol si polara. Probleme de tangent
a . . . . . . . . . . . . . .
6
Diametru conjugat cu o directie data. Axe de simetrie . . . .
7
Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
5 Cuadrice
1
Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2
Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3
Hiperboloizii. Conul asimptot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4
Paraboloizii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5
Cilindri. Alte tipuri de cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6
Cuadrice riglate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7
Cuadrice descrise prin ecuatia generala. Invarianti afini . . . . . .
8
Reducerea ecuatiei unei cuadrice la forma canonica . . . . . . . . .
9
Intersectia unei cuadrice cu o dreapta sau cu un plan. Probleme de
10 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
139
139
149
155
156
157
158
161
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
tangent
a
. . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
162
162
166
167
169
171
172
173
176
177
179
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
183
1 Curbe
1
Preliminarii. Aplicatii diferentiabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2
Curbe n Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3
Curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.1
Curbe plane date prin ecuatie carteziana . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2
Curbe plane date prin ecuatii parametrice. Reperul si ecuatiile Frenet
3.3
Curbe plane date prin ecuatie polara . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4
Curbe n R3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.1
Curbe n R3 date prin ecuatii carteziene . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2
Curbe n R3 date prin ecuatii parametrice. Reperul si ecuatiile Frenet
5
Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
183
183
183
184
184
185
186
187
187
188
189
2 Suprafete
1
Suprafete n R3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.1
Suprafete date prin ecuatie carteziana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2
Suprafete date prin ecuatii parametrice (panze parametrizate). Reperul Gauss
1.3
Panze parametrizate. Forme fundamentale. Curburi . . . . . . . . . . . . . . .
1.4
Curbe speciale ale panzelor parametrizate. Reperul Darboux . . . . . . . . . .
2
Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
191
191
191
192
192
194
195
Bibliografie
199
eb
Co
py
III
St
ud
en
tW
Index de notiuni
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
205
LINIARA
Partea I - ALGEBRA
Capitolul 1. Spatii vectoriale
1
(1)
e G, g G, e g = g e = g
eb
g G, g 0 G, g g 0 = g 0 g = e
(asociativitate)
(1)
(element neutru)
(2)
Co
g1 , g2 , g3 G , g1 (g2 g3 ) = (g1 g2 ) g3
py
tW
g1 , g2 G, g1 g2 = g2 g1
(comutativitate)
(4)
St
ud
en
Observatii. 1. Elementul e din axioma (2) este unic determinat de proprietatea data (tema,
verificati!) si se numeste element neutru; elementul g 0 care satisface axioma (3) este unic determinat de g si se numeste simetricul lui g.
2. In grupurile uzuale, operatia de grup se noteaza fie aditiv, fie multiplicativ. In fiecare din cele doua
cazuri apar urmatoarele notatii si denumiri:
Intr-un grup aditiv, notat prin (G, +), elementul neutru e se noteaza cu 0 si se numeste zero
(vectorul nul), iar elementul simetric g 0 al unui element g se noteaza cu g si se numeste opusul
lui g. Diferenta g1 g2 se defineste ca fiind suma g1 + (g2 ).
Intr-un grup multiplicativ, notat prin (G, ), elementul neutru e se noteaza cu 1 si se numeste
unitate, iar g 0 se noteaza cu g 1 si se numeste inversul lui g.
Exemple de grupuri.
a) Grupurile aditive (C, +), (R, +), (Q, +), (Z, +).
b) Grupurile multiplicative (C = C \{0}, ), (R = R \{0}, ), (Q = Q \{0}, ).
1 0
0 1
1 0
0 1
c) (G, ), unde G =
,
,
,
, iar este nmultirea
0 1
1 0
0 1
1 0
matricelor.
d) Grupurile (G = {1, i, 1, i} C , ); (Z4 , +).
e) Multimea bijectiilor definite pe o multime A si cu valori n A formeaza grup relativ la compunerea
functiilor.
Spatii vectoriale
Definitie. Fie (G, ) un grup. Se numeste subgrup al grupului G o submultime nevida H G care
satisface proprietatea
g1 , g2 H, g1 g 02 H.
(1)
In acest caz notam (H, ) (G, ).
Observatii. 1. H este un subgrup al grupului (G, ) daca si numai daca H este grup n raport cu
operatia indusa de .
g1 g2 H; g H, g 0 H.
Exemple de subgrupuri.
a) (Z, +) (Q, +) (R, +) (C, +);
b) (Q , ) (R , ) (C , );
c) (Q+ , ) (R+ , ) (C+ , );
py
Co
e) ({e}, ) (G, ); (G, ) (G, ), unde e este elementul neutru al grupului G. Aceste subgrupuri
se numesc subgrupuri improprii ale grupului G.
Definitii. a) Fie (G, ) si (G0 , ) doua grupuri. Se numeste morfism de grupuri o functie : G G0
care satisface relatia (g1 g2 ) = (g1 ) (g2 ), g1 , g2 G.
eb
tW
en
ud
: Zn Un , (m)
= cos
m
m
+ i sin
, m = 0, n 1.
n
n
St
Pe langa diverse structuri algebrice precum cele de monoid, algebra, inel, sau modul, n studiul disciplinelor aplicate intervine cu prioritate structura de spatiu vectorial. Aceasta structura consta dintr-un
grup aditiv comutativ V , si o operatie de nmultire externa definita pe K V cu valori n V care
satisface patru axiome, unde K este un camp. Vom nota elementele spatiului vectorial V (numite
vectori) prin u, v, w, . . . , iar cele ale corpului K (numite scalari), prin a, b, c, . . . ; k, l, . . . sau , , . . . .
Definitii. Se numeste spatiu vectorial peste corpul K un triplet (V , +, k = f ), n care:
a) V este o multime, ale carei elemente se numesc vectori;
b) operatia + (numita de adunare a vectorilor) determina o structura de grup comutativ pe V ,
notata aditiv, (v, w) V V v + w V ; c) operatia k (numit
a de nmultire cu scalari), data
1
de o functie f
f : K V V , f (k, v) = kv,
py
ce satisface proprietatile
(asoc. nmultirii cu scalari)
(k + l)v = kv + lv, k, l K , v V
(distrib. fat
a de adunarea din K ) (2)
k(v + w) = kv + kw, k K , v, w V
(distrib. fat
a de adunarea din V )
(1)
(3)
(4)
eb
1 v = v, v V
Co
k(lv) = (kl)v, k, l K , v V
tW
In cazul K = R, spatiul vectorial se numeste spatiu vectorial real, iar daca K = C, spatiul
vectorial se numeste spatiu vectorial complex.
en
Un spatiu vectorial (V , +, k ), se va nota uneori, pe scurt, prin V . In cele ce urmeaza, prin corpul
K vom ntelege unul din campurile R sau C.
ud
Teorem
a. Dac
a V este un spatiu vectorial peste corpul K , atunci u, v, w V si k, l K , au loc
urm
atoarele propriet
ati:
0v = 0,
k0 = 0,
(1)v = v,
v + w = v + u w = u,
kv = lv si v 6= 0 k = l,
St
a)
b)
c)
d)
e)
Uneori vom nota simbolul k prin , sau - acolo unde nu este pericol de confuzie - l vom omite.
Spatii vectoriale
Consecint
a. In orice spatiu vectorial V peste corpul K , pentru k, l K , v, w V au loc relatiile:
a) (kv) = (k)v = k(v),
b) (k l)v = kv + (l)v = kv + (lv) = kv lv,
c) k(v w) = k[v + (1)w] = kv + (k)w = kv + (kw) = kv kw.
Demonstratie. Aratam, spre exemplu, ca egalitatea de la punctul a) are loc. Pe de o parte, avem
c)
a, folosind implicatia
Pe de alta parte, din egalitatile (k)v + kv =(k + k)v = 0 v = (kv) + kv rezult
d), egalitatea (k)v = (kv).
Co
py
tW
eb
x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn )
kx = (kx1 , kx2 , . . . , kxn ), x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) K n , k K .
en
ud
St
f ) Spatiul vectorial al solutiilor unui sistem algebric liniar omogen. V =multimea solutiilor unui
sistem liniar omogen de m ecuatii cu n necunoscute privite ca elemente din K n (n-uple), cu coeficienti
din K , K {R, C}, adunarea este cea din K n , iar nmultirea cu scalari este cea din K n .
x+yz =0
Spre exemplu, familia V a solutiilor sistemului
este familia tripletelor de numere
2x + z = 0
reale de forma (x, y, z) = (, 3, 2), R. Se observa ca V formeaz
a spatiu vectorial cu operatiile
definite n exemplul c).
g) Spatiul vectorial al functiilor cu valori ntr-un spatiu vectorial dat. In acest caz avem V =
{f |f : S W }, unde S multime nevida iar W este un spatiu vectorial peste campul K {R, C},
iar operatiile sunt cele de adunare a functiilor si nmultire a acestora cu scalari din corpul K .
h) Spatiul vectorial al solutiilor unei ecuatii diferentiale liniare si omogene. In acest caz, V =multimea
solutiilor unei ecuatii diferentiale ordinare, liniare si omogene, K = R, adunarea functiilor, nmultirea
unei functii cu un scalar. Spre exemplu, pentru R,
not
V = {f | f : R R, y = f, y 0 y = 0} = {f | f (x) = aex , a R}
formeaza un asemenea spatiu vectorial.
10
i) Spatiul vectorial al tuturor sirurilor reale sau complexe. In acest caz, V =multimea tuturor
sirurilor reale sau complexe, K {R, C}, iar operatiile sunt:
x + y = {x1 + y1 , . . . , xn + yn , . . . }
kx = {kx1 , . . . , kxn , . . . }, x = {x1 , . . . , xn , . . . }, y = {y1 , . . . , yn , . . . } V , k K .
Dat fiind un K spatiu vectorial (spatiu vectorial peste corpul K ), vom studia n cele ce urmeaza
subspatiile vectoriale ale spatiului vectorial V , submultimile acestuia care sunt ele nsele spatii vectoriale relativ la operatiile induse din V .
Definitie. Se numeste subspatiu vectorial al lui V o submultime nevida W a lui V , astfel nc
at au
loc proprietatile
(1)
u, v W , u + v W ;
(2)
k K , u W , ku W .
py
Co
u, v W , k, l K , ku + lv W ;
tW
eb
ud
en
St
p
X
i=1
ki vi , unde vi S, ki K ,i = 1, p.
Spatii vectoriale
11
Teorem
a. Dac
a S este o submultime nevid
a a lui V , atunci multimea tuturor combinatiilor liniare
finite formate cu vectori din S, este un subspatiu vectorial al lui V .
Acest subspatiu se numeste subspatiul generat de submultimea S sau acoperirea liniar
a a lui S si
se noteaza cu Span(S). Daca S este multimea vida, atunci prin definitie Span(S) = {0}.
Observatie. Diferite submultimi de vectori din V pot sa genereze acelasi subspatiu vectorial. De
exemplu, pentru a, b K , a 6= 0, oricare din multimile
t t2
tn
, {1, (at + b), (at + b)2 , . . . , (at + b)n }
{1, t, t2 , . . . , tn }, 1, , , . . . ,
1! 2!
n!
genereaza spatiul vectorial al functiilor polinomiale n nedeterminata t care au cel mult gradul n, notat
n cele ce urmeaza cu K n [t], iar oricare din multimile
t t2
tn
2
n
{1, t, t , . . . , t , . . . }, 1, , , . . . , , . . . , {1, (at + b), (at + b)2 , . . . , (at + b)n , . . . }
1! 2!
n!
Co
py
genereaza spatiul vectorial al tuturor functiilor polinomiale n nedeterminata t, notat cu K [t]. Observam ca W = K n [t] este subspatiu vectorial al spatiului vectorial V = K [t].
Teorem
a. Dac
a U si W sunt dou
a subspatii ale spatiului vectorial V , atunci
a) suma dintre U si W , multimea
eb
U + W = {v = v1 + v2 | v1 U , v2 W }
en
tW
ud
St
v, v 0 U + W v = u + w, v 0 = u0 + w0 ,
12
Exercitii. a) Daca U si W sunt doua subspatii ale spatiului vectorial V , atunci acoperirea liniara
Span(U W ) a multimii U W este exact subspatiul vectorial U + W (tema, verificati!) .
b) Fie U = Span(v1 = (1, 0)), W = Span(v2 = (0, 1)); U , W R2 . Atunci U W ={0}, U + W =
R2 R2 (deci suma este ntregul spatiu vectorial) iar reuniunea U W nu este subspatiu vectorial
n R2 , deoarece
v1 U , v2 W , v1 + v2
/ U W = {( x, y)| xy = 0}.
c) Fie subspatiile U , W R2 generate respectiv de vectorii
u1 = (1, 4), u2 = (1, 2), u3 = (2, 0) si w1 = (1, 5), w2 = (2, 10), w3 = (3, 15) R2 .
R: Determinam baze n subspatiile U + W si U W . Subspatiul suma U + W este acoperirea liniara
a multimii de vectori {u1 , u2 , u3 , w1 , w2 , w3 },
U + W = Span({u1 , u2 , u3 , w1 , w2 , w3 }),
py
Co
eb
v = 1 w1 + 2 w2 + 3 w3 = 1 u1 + 2 u2 + 3 u3 .
tW
Folosind operatiile cu vectori din R2 obtinem prin nlocuire si identificare pe componente, sistemul
1 22 + 33 = 1 2 + 23
51 102 + 153 = 41 + 22 .
en
Rangul matricei sistemului este unu, iar compatibilitatea este asigurata de anularea determinantului
caracteristic 1 72 + 103 = 0. Obtinem
ud
1 = 7 10, 2 = , 3 = , , R.
St
Spatii vectoriale
13
py
Co
si respectiv impare
Dependent
a si independent
a liniar
a
ud
en
tW
eb
unde I = (a, a) este un interval simetric real, sunt suplementare n spatiul vectorial real V al
functiilor reale definite pe I, ntrucat intersectia contine numai functia constant
a nul
a si are loc
descompunerea
f (x) + f (x) f (x) f (x)
+
, x I,
f (x) =
2
2
deci orice functie f : (a, a) R este suma dintre o functie para si una impara, ceea ce probeaza
incluziunea nebanala V U + W .
St
Definitii. Fie S o submultime de vectori din K -spatiul vectorial V , unde K {R, C}.
a) Spunem ca multimea S este liniar dependent
a dac
a exista o familie finita de vectori distincti din
S, spre exemplu v1 , v2 , . . . , vp S si scalarii k1 , k2 , . . . , kp K , cu cel putin unul nenul, astfel nc
at
sa aiba loc relatia (numita relatie de dependent
a liniara):
k1 v1 + k2 v2 + + kp vp = 0.
b) Spunem ca multimea S este liniar independent
a dac
a nu este liniar dependent
a, adica daca
vi S, i = 1, p (p arbitrar, p N), ki K , i = 1, p, are loc implicatia
k1 v1 + k2 v2 + + kp vp = 0
ki = 0, i = 1, p.
Notatii. In cazul dependentei liniare a familiei S, vom nota dep(S); n caz contrar, vom nota ind(S).
Observatie. a) Multimea S din definitie poate fi o multime finita sau infinita.
b) Desi liniar dependenta si liniar independenta sunt proprietati specifice unei familii de vectori, vom
spune despre vectorii familiei ca sunt vectori liniar dependenti, respectiv vectori liniar independenti.
14
Baz
a si dimensiune
Exemple.
a) Multimea S = {v}, pentru v V \{0} arbitrar fixat, este finita, liniar independent
a.
b) Multimea S = { v| K }, pentru v V \{0} arbitrar fixat, este infinita, liniar dependent
a.
c) Multimea S = {0} este finita, liniar dependent
a, caci are loc relatia 10 = 0, (relatie de dependent
a
n care intervine coeficientul nenul 1).
d) Daca 0 S, atunci multimea S este liniar dependent
a.
e) Daca n S exista un vector care se poate exprima ca un multiplu scalar al unui alt vector, atunci
S este liniar dependenta.
f ) Fie S = {v1 , v2 , v3 } C (R), unde
v1 (t) = et , v2 (t) = ch t
et + et
et et
, v3 (t) = sh t
.
2
2
py
Lem
a. Fie Span(S) acoperirea liniar
a a multimii liniar independente S = {v1 , v2 , . . . , vp } V , p N.
Atunci orice familie de p + 1 vectori din Span(S) este liniar dependent
a.
Co
Demonstratie. Fie p+1 vectori arbitrari din Span(S), a caror descompunere dupa familia de generatori
{v1 , . . . vp } este
p
X
wi =
aij vj , i = 1, p + 1.
eb
j=1
Consideram relatia
j=1
en
i=1
tW
k1 w1 + k2 w2 + + kp+1 wp+1 = 0.
Inlocuind expresiile vectorilor w1 , w2 , . . . wp+1 relativ la vectorii din S n relatie, avem
p+1
!
p+1
p
p
X
X
X
X
ki
aij vj = 0
ki aij vj = 0;
j=1
i=1
ud
Dar vectorii vj , j = 1, p fiind liniar independenti, rezulta anularea tuturor coeficientilor combinatiei
liniare nule, deci rezulta relatiile
St
Acestea formeaza un sistem liniar omogen cu p ecuatii si p + 1 necunoscute, deci admite si solutii
nebanale k1 , k2 , . . . , kp+1 K , care nlocuite n relatia initial
a, o transforma ntr-o relatie de dependent
a
liniara, si deci vectorii wi , i = 1, p + 1 sunt liniar dependenti.
Baz
a si dimensiune
Spatii vectoriale
15
Teorem
a. Fie V un spatiu vectorial finit dimensional. Oricare dou
a baze B , B 0 ale lui V au acelasi
num
ar de elemente.
Demonstratie. Fie n numarul de vectori din B si n0 num
arul de vectori din B 0 . Dar B este liniar
0
independenta si genereaza spatiul V = Span(B ). Daca prin absurd B ar avea mai multe elemente
decat B 0 , deci daca n > n0 , atunci conform Lemei din sectiunea anterioar
a ar rezulta liniar dependenta
0
py
Co
eb
tW
x = x1 e1 + x2 e2 + + xn en Span(B ),
deci K n Span(B ); incluziunea invers
a este banala, deci B genereaz
a pe V = K n .
en
b) Spatiul vectorial K n [X] = {p K [X]| grad p n} al tuturor polinoamelor de grad cel mult
(inclusiv) n, are dimensiunea n+1. Intr-adev
ar, observam ca familia de polinoame B = {1
0
1
2
n
X , X , X , . . . , X } este liniar independent
a, deoarece
ud
k0 + k1 X + k2 X 2 + + kn X n = 0 k0 = k1 = k2 = = kn = 0
St
si orice polinom de grad mai mic sau egal cu n este o combinatie liniara finita de monoamele multimii
B.
c) Spatiul vectorial K [X] al tuturor polinoamelor n nedeterminata X este infinit dimensional si
admite baza {1, X, X 2 , . . . , X n , . . . }.
d) Spatiul vectorial Mmn (K ) al matricelor dreptunghiulare cu m linii si n coloane si coeficienti n
corpul K are dimensiunea mn, admit
and baza
B = {Eij | 1 i m, 1 j n},
unde Eij este matricea care are coeficientul 1 la intersectia liniei i cu coloana j, iar ceilalti coeficienti
sunt nuli.
e) Daca V este un C-spatiu vectorial, atunci spatiul vectorial real R V care coincide cu V ca grup
aditiv si cu nmultirea cu numere reale definita exact ca n V , se numeste trecerea n real a spatiului
V . In particular, trecand n real spatiul vectorial complex n-dimensional V = Cn , se obtine R-spatiul
vectorial R Cn R2n , de dimensiune 2n. O baza a acestuia este {e1 , e2 , . . . , en , ie1 , ie2 , . . . , ien } R Cn ,
obtinuta prin trecerea n real a bazei {e1 , e2 , . . . , en } Cn .
16
Baz
a si dimensiune
Teorem
a. Fie Vn un spatiu vectorial n-dimensional. Atunci au loc afirmatiile:
a) O multime liniar independent
a din Vn este o submultime a unei baze din Vn .
b) Fie S = {v1 , v2 , . . . , vn } Vn o multime format
a din n vectori din Vn .
Atunci urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) S este baz
a n Vn ;
(ii) S este familie liniar independent
a (ind(S));
(iii) S este sistem de generatori pentru Vn (Span(S) = Vn ).
eb
Co
py
tW
Exemplu. Familia de vectori S = {v1 = (1, 1), v2 = (1, 1)} R2 este liniar independent
a. Cum S
2
2
are doi vectori, iar dimR = 2, rezulta conform teoremei ca S este baza n R .
en
Teorem
a. Fie Vn un spatiu vectorial n-dimensional si fie B = {e1 , e2 , . . . , en } o baz
a n acest spatiu.
Atunci orice vector x Vn admite o exprimare unic
a de forma
x=
n
X
xi ei , xi K , i = 1, n
(1)
ud
i=1
St
(numit
a descompunerea lui x dup
a vectorii bazei B ).
Demonstratie. Deoarece V = Span(B ), orice vector x V poate fi scris ca o combinatie liniara de
n
P
vectorii bazei, adica x =
xi ei , iar aceasta descompunere este unica. Intr-adev
ar, daca vectorul
i=1
x ar admite si descompunerea x =
0 =
n
P
i=1
n
P
i=1
(xi
x0i )ei .
Dar B fiind baza, este formata din vectori liniar independenti, deci rezulta
Spatii vectoriale
17
x + y (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn )t
kx (kx1 , kx2 , . . . , kxn )t , k K .
Exemplu. Aflam coordonatele vectorului v = (1, 0) R2 relativ la baza din exemplul de mai sus,
B = {v1 = (1, 1), v2 = (1, 1)} R2 .
py
Co
Teorem
a (teorema nlocuirii, Steinitz). Fie Vn un K -spatiu vectorial si fie S0 = {w1 , . . . , wr }
Vn , (r 0) un sistem de vectori liniar independenti iar
eb
S = {v1 , . . . , vn } Vn
tW
ud
en
Teorema complet
arii. Dac
a S0 V este un sistem liniar independent n K -spatiul vectorial
V , atunci S0 se poate completa la o baz
a a lui V .
In cazul finit-dimensional, rezulta urmatoarea
St
Consecint
a. Fie S = B = {e1 , . . . , en } Vn o baz
a n K -spatiul vectorial Vn , si fie
S0 = {w1 , . . . , wr } Vn , (r 0)
18
Baz
a si dimensiune
i=1
n
X
ai2 ei , . . . , vp =
i=1
n
X
aip ei .
i=1
py
v1 =
n
X
eb
Co
A= .
..
.. ,
.
.
.
.
.
.
.
an1 an2 . . . anp
tW
en
A = [S]B = [v1 , v2 , . . . , vp ]B .
St
ud
1 2 3 1 1 2
[w1 , w2 , w3 , u1 , u2 , u3 ] =
,
5 10 15 4 2 0
deci dim(U + W ) = 2. Un vector oarecare din subspatiul U W este de forma
(6 8, 30 40) = (6 8)v 0 , , R, v 0 = (1, 5),
astfel ncat (dim U V ) = 1. Se observa ca avem relatiile
W = U W U = U + W = R2 .
Intrucat dim W = 1, dim U = 2, teorema Grassmann se verific
a, av
and loc egalitatea
dim U + dim W = 2 + 1 = 1 + 2 = dim(U W ) + dim(U + W ).
2
Deci rezult
a ind(S 0 ) si Span(S) = Span(S 0 ); n particular, rang A = dim Span(S).
Spatii vectoriale
19
Consecint
a. Fie B = {e1 , e2 , . . . , en } o baz
a a lui Vn si fie
(
)
n
X
0
S = ej =
cij ei , j = 1, n
(2)
i=1
= R2 =
py
1 1
= 2 6= 0.
det[u, v]
1 1
Schimbarea bazei ntr-un spatiu vectorial Vn .
n
X
cij ei , j = 1, n.
(3)
eb
e0j =
Co
i=1
tW
Fie (x1 , . . . , xn ) respectiv (x01 , . . . , x0n ) coordonatele unui vector arbitrar x Vn n raport cu baza B
n
n
P
P
respectiv B 0 , deci au loc descompunerile x =
xi ei respectiv x =
x0j e0j . Folosind relatiile (3)
i=1
j=1
en
ud
x=
n
X
j=1
x0j
n
X
cij ei
St
n
X
i=1
i=1
n
X
n
X
cij x0j ei .
j=1
i=1
xi =
n
X
cij x0j , i = 1, n.
(4)
j=1
Notand coordonatele vectorului x relativ la cele doua baze respectiv prin X = (x1 , x2 , . . . , xn )t , X 0 =
(x01 , x02 , . . . , x0n )t , relatiile (4) se scriu condensat sub forma matriceala
X = CX 0 .
(5)
Definitii. a) Matricea patratica C = [B 0 ]B = (cij )i,j=1,n , unic determinata de relatiile (3), are drept
coloane coordonatele vectorilor bazei B 0 n raport cu baza B ; aceasta matrice se numeste matricea
de trecere de la baza B la baza B 0 .
b) Relatiile (4) descriu transformarea coordonatelor vectorului x la o schimbare a bazei B n baza
B 0.
20
Baz
a si dimensiune
Co
py
tW
eb
en
T (kx) = kT (x), x V , k K .
b) O transformare liniara bijectiva se numeste izomorfism.
ud
St
Teorem
a. Dou
a K -spatii vectoriale de dimensiuni finite V si W sunt izomorfe dac
a si numai dac
a
dimensiunile lor coincid.
Demonstratie. . Fie V = Vn si W = Wm sunt izomorfe, deci exista o transformare liniara
bijectiva T : Vn Wm . Avem
T (0) = T (0 + 0) = 2T (0) T (0) = 0.
Fie B = {e1 , e2 , . . . , en } o baza a lui Vn . Multimea
T (B ) = {T (e1 ), T (e2 ), . . . , T (en )} Wm
este liniar independenta, deoarece:
k1 T (e1 ) + k2 T (e2 ) + + kn T (en ) = 0 T (k1 e1 + k2 e2 + + kn en ) = T (0);
dar T injectiva si B baza, deci rezulta
k1 e1 + k2 e2 + + kn en = 0 k1 = k2 = = kn = 0.
Spatii vectoriale
21
n
P
i=1
i=1
Exemplu. Spatiile vectoriale M23 (R), R5 [X] si R6 sunt izomorfe, deoarece toate cele trei spatii
vectoriale reale au dimensiunea 6.
eb
tW
Co
py
In cele ce urmeaza, vom adauga la structura de spatiu vectorial o noua operatie cu vectori - cea de
produs scalar, cu ajutorul careia vom putea defini:
en
ud
hv, wi = hw, vi
hu, v + wi = hu, vi + hu, wi
khv, wi = hkv, wi
hv, vi 0; hv, vi = 0 v = 0.
(hermiticitate)
(aditivitate/distributivitate)
(omogena n primul argument)
(pozitivitate)
(1)
(2)
(3)
(4)
St
b) Un spatiu vectorial complex pe care s-a definit un produs scalar se numeste spatiu vectorial
euclidian complex.
Observatie. Din aceste proprietati decurg relatiile (tema, verificati!)
wi ,
hv, kwi = khv,
hu + v, wi = hu, wi + hv, wi ,
hv, vi R ,
h0, 0i = h0, ui = hu, 0i = 0, u, v, w V , k C,
deci un produs scalar hermitic este aditiv n ambele argumente dar nu este n general omogen n al
doilea argument.
orice spatiu euclidian complex V este satisf
Teorem
a. In
acut
a inegalitatea Cauchy-Schwartz
|hv, wi|2 hv, vi hw, wi,
v, w V ;
22
hv,wi
hw,wi
de unde inegalitatea din enunt. A doua afirmatie din enunt rezulta din echivalenta
|hv, wi|2 = hv, vihw, wi E( ) = 0 v = w.
(simetrie)
(aditivitate/distributivitate)
(omogena n primul argument)
(pozitivitate)
(1)
(2)
(3)
(4)
tW
eb
hv, wi = hw, vi
hu, v + wi = hu, vi + hu, wi
khv, wi = hkv, wi
hv, vi 0; hv, vi = 0 v = 0.
Co
h, i : V V R
py
Definitii. a) Fie V un spatiu vectorial real. Se numeste produs scalar real pe V , o functie
ud
en
St
Spatii vectoriale
23
c) Spatiul euclidian real V = C 0 [a, b] al tuturor functiilor cu valori reale, continue pe un interval
[a, b], cu produsul scalar dat de
Z b
hf, gi =
f (x)g(x)dx.
a
C 0 ([a, b], C)
hf, gi =
f (x)g(x)dx.
a
P
i=1
x2i este
xi yi , x, y V .
py
i=1
i=1
xi y i , x, y V .
eb
hx, yi =
Co
P
|xi |2 este serie convergent
a, cu produsul scalar
i=1
tW
en
ud
St
24
v, w V ,
py
eb
Co
Definitii. a) Un spatiu vectorial normat n care norma provine dintr-un produs scalar se numeste
spatiu prehilbertian.
b) Un spatiu prehilbertian complet (n sensul ca orice sir Cauchy format din vectori ai spatiului este
un sir convergent) se numeste spatiu Hilbert.
tW
Observatii. 1. Primele doua proprietati ale normei asigura ca orice element v din V \{0} poate
1
fi scris n forma v = ||v||e, unde e = ||v||
v are proprietatea ||e|| =1 si se numeste versorul asociat
en
ud
hv, wi
1,
||v||||w||
dubla inegalitate care justifica urmatoarea definitie a unghiului format de doi vectori.
St
Definitie. Fie V un spatiu vectorial euclidian real, si v, w doi vectori nenuli din V . Se numeste
unghiul dintre vectorii v si w, numarul [0, ] definit de egalitatea
cos =
hv, wi
.
||v||||w||
Spatii vectoriale
25
Teorem
a. Fie V un spatiu vectorial normat. Atunci functia real
a d(, ) : V V R+ definit
a prin
d(u, v) = ||u v||, u, v V
este o distant
a pe V .
Deci orice spatiu vectorial normat este un spatiu metric. Daca norma este norma euclidiana, atunci
distanta definita cu ajutorul ei se numeste distant
a euclidiana.
Exercitiu. Fie P2 spatiul euclidian real al functiilor polinomiale reale de grad cel mult doi nzestrat
cu produsul scalar h, i : P2 P2 R,
hp, qi = a0 b0 + 2a1 b1 + 2a2 b2 , p, q P2 ,
pentru p(x) = a0 + a1 x + a2 x2 , q(x) = b0 + b1 x + b2 x2 . Fie vectorii
p1 (x) = 3 + x2 , p2 (x) = 1 x, p3 (x) = 1 + x x2 , p4 (x) = 2x2 P2 .
Co
py
Aflati un vector p0 echidistant fata de cei patru vectori si calculati distanta comun
a.
2
Solutie. Fie p0 (x) = a + bx + cx ; aflam coeficientii a, b, c din conditia ca distantele de la acest polinom
la celelalte patru, sa coincida,
||p1 p0 || = ||p2 p0 || = ||p3 p0 || = ||p4 p0 ||;
obtinem (tema, verificati!)
eb
en
tW
deci p0 = (15 + 14x + 23x2 )/26. Distanta ceruta este prin urmare
s
2
p
1262
15 2
14 2
29
d = ||p3 p0 || = hp3 p0 , p3 p0 i =
+
+
=
.
26
26
26
26
St
ud
26
S fiind ortogonala, cele p relatii obtinute devin egalitatile kj hvj , vj i = 0, j 1, p. Dar vectorii vj , j
1, p sunt nenuli, deci
hvj , vj i = ||vj || =
6 0, j 1, p,
de unde rezulta kj = 0, j 1, p, si deci multimea S este liniar independent
a.
b) rezulta imediat din prima afirmatie si din egalitatea n = p.
Observatie. In spatiile vectoriale euclidiene este comod sa se exprime vectorii n raport cu baze
ortonormate. Faptul ca o baza B = {e1 , e2 , . . . , en } Vn este ortonormata se poate rescrie
(
1, pentru i = j
hei , ej i = ij =
, i, j = 1, n,
0, pentru i 6= j
unde simbolul ij se numeste simbolul lui Kronecker.
py
Exemplu. In spatiul vectorial euclidean real V = C 0 [0, ] al functiilor reale, continue, definite pe
intervalul [0, ] nzestrat cu produsul scalar
Z
hf, gi =
f (x)g(x)dx,
0
Co
ud
en
tW
eb
qR
p
||f
||
=
hf
,
f
i
=
dx = ,
0
0
0
qR
p
2 2nxdx =
||f2n1 || =
cos
/2,
0
p
R 2
||f2n || =
/2, n N .
0 sin 2nxdx =
St
Impartind fiecare functie prin norma sa, obtinem multimea ortonormata {g0 , g1 , g2 , . . . } de mai jos:
r
r
1
2
2
g0 (x) = , g2n1 (x) =
cos 2nx, g2n (x) =
sin 2nx, n N .
w.
pr w v =
hw, wi
b) Se numeste m
arimea algebric
a a proiectiei lui v V pe w, num
arul real
prw v =
hv, wi
,
||w||
Spatii vectoriale
27
Teorem
a. Fie spatiul vectorial euclidian V = Vn . Fie B = {e1 , e2 , . . . , en } o baz
a pentru V si
n
P
xi ei V . Au loc urm
atoarele afirmatii:
x=
i=1
hx,ei i
a) Dac
a B este baz
a ortogonal
a atunci xi = he
, i = 1, n.
i ,ei i
b) Dac
a B este baz
a ortonormat
a, atunci xi = hx, ei i, i = 1, n.
n
P
j=1
xj ej . Inmultind
n
X
xj hej , ei i = xi hei , ei i xi =
j=1
hx, ei i
, i = 1, n.
hei , ei i
py
Observatie. In cazul al doilea din teorema, orice vector x Vn admite reprezentarea unica x =
n
P
hx, ei iei . Coordonatele xi = hx, ei i, i = 1, n ale vectorului x reprezint
a exact marimile algebrice
i=1
Co
ale proiectiilor vectorului x (pe scurt, proiectii) pe versorii ei si se numesc coordonate euclidiene.
n
X
j=1
tW
hx, yi =
eb
Teorem
a. Fie Vn un spatiu vectorial euclidian complex si B = {e1 , e2 , . . . , en } o baz
a ortonormat
a
n Vn ; atunci
a) produsul scalar a doi vectori x, y Vn are expresia
n
P
en
j=1
|xj |2 .
St
ud
n
X
xj ej , y =
j=1
n
X
yj ej Vn .
j=1
k=1
j=1 k=1
j=1 k=1
j=1
28
Teorem
a. Fie V un spatiu vectorial euclidian si W = Wn un subspatiu vectorial n-dimensional al
lui V ; atunci:
a) Are loc descompunerea n sum
a direct
a V =W W .
b) Fie v V , v = w + w V =W W . Atunci vectorul v satisface relatia (numit
a si teorema
Pitagora):
||v||2 = ||w||2 + ||w ||2 .
Vectorul w din descompunerea de mai sus se numeste proiectia vectorului v V pe subspatiul W
al lui V . In cazul cand subspatiul W este finit-dimensional, acesta este dat de suma proiectiilor sale
pe vectorii unei baze ortogonale a subspatiului.
Demonstratie. a) Fie B = {e1 , e2 , . . . , en } o baza ortonormata a lui Wn si fie
w=
n
X
hv, ei iei
i=1
i=1
n
P
i=1
i=1
hv, ei i2
hv, ei i2
n P
n
P
i=1 j=1
n P
n
P
i=1
j=1
eb
n
P
Co
py
hw , wi = hv, wi hw, wi = *
+
n
n
n
P
P
P
= v,
hv, ei iei
hv, ei iei
hv, ej iej =
i=1 j=1
tW
ud
en
||v||2 = hv, vi = hw + w , w + w i =
= hw, wi + 2hw, w i + hw , w i = ||w||2 + ||w ||2 .
St
Fie n continuare V un spatiu vectorial euclidian. Vom arata ca din orice multime liniar independent
a
de vectori S din V se poate construi o multime ortonormata S 0 (multime ortogonala ai carei vectori
au norma egala cu 1) care sa genereze Span(S). Aceasta multime ortonormata rezulta prin normarea
vectorilor unei multimi ortogonale S . Modul de obtinere al multimii ortogonale S, cunoscut sub
numele de procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt, este descris n cele ce urmeaza.
Teorem
a. Fie V un spatiu vectorial euclidian de dimensiune n, iar B = {v1 , v2 , . . . , vn } o baz
a a lui
0
V . Atunci exist
a o baz
a B = {e1 , e2 , . . . , en } care are urm
atoarele propriet
ati:
a) baza B 0 este ortonormat
a;
b) multimile {v1 , v2 , . . . , vk } si {e1 , e2 , . . . , ek } genereaz
a acelasi subspatiu vectorial,
W
= Span({v1 , v2 , . . . , vk }) = Span({e1 , e2 , . . . , ek }) V
pentru fiecare k 1, n.
00 = {w1 , w2 , . . . , wn } ce satisface propriDemonstratie. Mai ntai construim o multime ortogonala B
etatea b), si apoi i normam elementele. Multimea ortogonala {w1 , w2 , . . . , wn } se construieste din
{v1 , v2 , . . . , vn } n felul urmator:
Spatii vectoriale
29
Se considera w1 = v1 .
Se alege w2 = v2 + kw1 . Vectorul w2 nu este zero deoarece ind(B ) ind{v1 , v2 }. Se determina k
din conditia ca w2 sa fie ortogonal lui w1 , adica
0 = hw2 , w1 i = hv2 + kw1 , w1 i k =
hv2 , w1 i
hv2 , w1 i
k=
hw1 , w1 i
hw1 , w1 i
de unde rezulta
w2 = v2
pr w1 v2 .
Vectorul w3 este luat de forma w3 = v3 +k1 w1 +k2 w2 ; el este nenul deoarece ind(B ) ind{v1 , v2 , v3 }.
Scalarii k1 , k2 sunt determinati din conditiile ca w3 sa fie ortogonal lui w1 si lui w2 ,
(
hv3 ,w1 i
k1 = hw
0 = hw3 , w1 i = hv3 , w1 i + k1 hw1 , w1 i
1 ,w1 i
hv3 ,w2 i
0 = hw3 , w2 i = (v3 , w2 i + k2 hw2 , w2 i
k2 = hw2 ,w2 i
hv3 ,w1 i
hv3 ,w2 i
pr w2 v3 .
si deci w3 = v3 hw
w1 hw
w2 , adica w3 = v3
pr w1 v3
1 ,w1 i
2 ,w2 i
Repetam procedeul pana obtinem o multime de n vectori ortogonali
py
00 = {w1 , w2 , . . . , wn }.
B
tW
eb
Co
Se observa ca procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt descris mai sus poate fi sintetizat astfel:
w1 = v1 ,
w = v2
pr w1 v2
w3 = v3
pr w1 v3
pr w2 v3
.......................................
wn = vn
pr w1 vn
pr w2 vn ...
pr wn1 vn
ud
en
= L{v1 , v2 , . . . , vk } = L{e1 , e2 , . . . , ek },
k 1, n.
St
Observatie. Teorema se poate aplica si pentru cazul cand B este o familie liniar independent
a S din
V . Cum S este baza pentru Span(S), procedeul Gram-Schmidt produce o noua baza (ortogonala !)
0 = S 0 a subspatiului vectorial Span(S).
B
Exercitiu. Determinati baza ortonormata B 0 asociata bazei B a spatiului canonic cu trei dimensiuni
R3 , unde
B = {v1 = (1, 0, 1), v2 = (1, 1, 2), v3 = (0, 1, 1)} R3 .
00 = {w1 , w2 , w3 } formata
Solutie. Utilizand procedeul Gram-Schmidt, construim o baza ortogonala B
din vectorii
w1 = v1 = (1, 0, 1)
w2 = v2
hv2 ,w1 i
hw1 ,w1 i w1
w3 = v3
hv3 ,w1 i
hw1 ,w1 i w1
= (0, 1, 1)
hv3 ,w2 i
hw2 ,w2 i w2
(1)
2 (1, 0, 1)
1
11 (3, 2, 3)
30
Impartim fiecare vector din baza ortogonala prin norma sa si obtinem o baza ortonormata B 0 =
{e01 , e02 , e03 } formata din vectorii
w1
1
1
e01 = ||w
=
,
0,
,
1 ||
2
2
w2
3 , 2 , 3
=
,
e02 = ||w
2 ||
22
22
22
w3
e03 = ||w
= 111 , 3
, 111 .
3 ||
11
Observatie. O simplificare considerabila a calculului, care conduce la o baza ortogonala B 00 cu
proprietati similare, si n final la baza ortonormata B 0 , este urmatoarea: dupa ortogonalizare, deci
dupa determinarea celor trei vectori ai bazei B 0 , acestia pot fi nlocuiti prin multipli convenabili ai
lor. Acest fapt nu influenteaza rezultatul, deoarece au loc urmatoarele proprietati:
a) hu, vi = 0 hu, kvi = 0, u, v Vn , k K = R;
b) kl
pr u =
pr ku, u, v V , k, l K = R,
v
lv
Co
py
adica, pe scurt, pentru un sistem ortogonal dat, orice alt sistem format din multipli nenuli ai vectorilor
acestuia este tot ortogonal. In cazul nostru putem nlocui, spre exemplu, prin amplificarile indicate:
w1 = (1, 0, 1) w1 = (1, 0, 1)
(1)
eb
(11/4)
tW
St
ud
en
a sau infinit
a n spatiul vectorial euclidian V si
Teorem
a. Fie B ={v1 , v2 , . . . } V o multime finit
fie Span(v1 , . . . , vk ) subspatiul generat de primii k vectori ai acestei multimi. Atunci exist
a o multime
0
B = {w1 , w2 , . . . } V astfel nc
at:
a) vectorul wk este ortogonal pe Span(v1 , v2 , . . . , vk1 ), k N
b) Span(w1 , . . . , wk ) = Span(v1 , . . . , vk ), k N;
c) vectorii w1 , w2 , . . . cu propriet
atile 1) si 2) sunt unic determinati, abstractie f
ac
and de sens (de o
posibil
a amplificare cu 1).
Demonstratie. Vectorii w1 , w2 , . . . , din teorema sunt determinati recursiv prin relatiile:
w1 = v1 , wk+1 = vk+1
k
X
pr wi vk+1 , k N.
i=1
w1
w2
,
,... ,
||w1 || ||w2 ||
ai carei vectori au proprietatile a) si b) din teorema, si sunt unic determinati, abstractie fac
and de
semn.
Exercitiu. Fie V spatiul vectorial euclidian al functiilor polinomiale reale definite pe intervalul [1, 1],
cu produsul scalar dat de
Z
1
hv, wi =
v(t)w(t)dt, v, w V .
1
Spatii vectoriale
31
Probleme propuse
Co
py
(i) x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , x3 + y3 ), x, y R3 ,
(ii) x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , x3 y3 ), x, y R3 ,
(iii) kx = (kx1 , 0, kx3 ), k R, x R3 ,
(iv) kx = (kx1 , kx2 , kx3 ), k R, x R3 .
Sa se determine urmatoarele:
a) Formeaza R3 un spatiu vectorial real fat
a de operatiile (i) si (iii) ?
b) Dar fat
a de (i) si (iv) ?
c) Dar fata de (ii) si (iv) ?
R: a) nu; b) da; c) nu.
2. Determinati daca multimile de mai jos reprezinta spatii vectoriale cu operatiile de adunare a
ud
en
tW
eb
St
3. a) Sa se arate ca multimea tuturor sirurilor convergente cu termeni din K (K {R, C}) formeaza
un spatiu vectorial peste K relativ la adunarea a doua siruri si nmultirea dintre un num
ar si un sir.
k
b) Sa se stabileasca daca multimea V a tuturor functiilor reale de clasa C definite pe o submultime
deschisa U Rn , este spatiu vectorial real n raport cu adunarea functiilor si nmultirea dintre un
numar si o functie, descrise prin
(f + g)(x) = f (x) + g(x)
(kf )(x) = kf (x), k R, f, g V , x U.
c) Aratati ca multimea V a functiilor integrabile pe [a, b], (a < b R), este un spatiu vectorial real
n raport cu operatiile descrise mai sus.
R: b) da.
(u, v) + (x, y) = (u + x, v + y)
(a + ib)(u, v) = (au bv, bu + av)
, a + ib C, u, v, x, y V .
32
Probleme propuse
Sa se arate ca V V este un spatiu vectorial peste C (acest spatiu se numeste complexificatul lui V
si l notam cu C V ).
W
W
W
W
W
= {(x1 , x2 ) R2 | x1 + x2 a = 0} R2 , unde a R,
= R2 [X] R4 [X],
= R3 [X] R[X],
= {p R[X] |p(1) + p(1) = 0} R[X],
= {p R[X] |p(0) = 1} R[X].
py
Co
sunt subspatii vectoriale ale spatiului vectorial Rn [X] al polinoamelor cu coeficienti reali, de grad cel
mult n.
g, nu.
R: a) da, b) B =
7. Consideram subspatiile vectoriale V i , i (unde este o familie arbitrara de indici) ale spatiului
i
eb
vectorial V . Sa se arate ca V
en
tW
k
ii) Multimea functiilor diferentiabile de clasa C pe I (k N ), C (I) = {f : I R| f derivabil
a
de k ori pe I, cu f (k) continua pe I},
iii) Multimea functiilor diferentiabile de clasa C pe I, C (I) = {f : I R| f derivabil
a de k
ori pe I, k N}.
ud
Aratati ca:
St
9. Fie
a)
b)
c)
d)
S, S 0
S Span(S);
S Span(S 0 ) Span(S) Span(S 0 );
Daca S este subspatiu vectorial al lui V , atunci Span(S) = S;
T
Span(S) =
W ;
S W V
W subspatiu vectorial
Spatii vectoriale
33
11. Sa se determine daca urmatoarele familii de vectori sunt dependente sau independente liniar. In
cazul dependentei liniare indicati o relatie de dependent
a.
a) v1 = (1, 2, 0), v2 = (1, 1, 1), v3 = (1, 0, 2) R3 ,
b) p1 = 1 + x, p2 = 1 x + x2 , p3 = 3 + x + x2 R2 [X] R[X],
c) f1 = ch, f2 = sh, f3 = exp C (R), unde C (R) {f |f : R R, f derivabil
a de oricate ori pe R},
1 0
1 1
0 0
1 1
d) m1 =
, m2 =
, m3 =
, m4 =
M2 (R),
0 2
0 1
0 0
1 1
e) S = {fn |fn (x) = cosn x, n N} C (R).
R: a) dep {v1 , v2 , v3 }, v1 = 2v2 + v3 , b) dep {p1 , p2 , p3 }, p3 = 2p1 + p2 , c) dep {f1 , f2 , f3 }, f3 = f1 + f2 ,
d) dep {m1 , m2 , m3 , m4 }, 0 m1 + 0 m2 + 1 m3 + 0 m4 = 0, e) ind S.
12. Sa se stabileasca care dintre urmatoarele submultimi ale spatiului vectorial C (R) sunt liniar
py
Co
S = {1, cos 2x, cos2 x}, S 0 = {ex , ex , chx}, S 00 = {ex , xex , . . . , xn1 ex }.
R: dep(S): 1 1 1 cos 2x + 2 cos2 x = 0; dep(S 0 ): 1 ex + 1 ex 2 ch x = 0; ind(S 00 ).
eb
tW
14. Sa se determine daca urmatoarele familii de vectori reprezinta sau nu baze n spatiile vectoriale
indicate:
k
en
ud
c) {X k |k = 0, n} Rn [X],
St
15. Determinati daca urmatoarele familii de vectori S = {v1 , v2 , v3 , v4 } din R4 determina baze. In
caz afirmativ, determinati descompunerea vectorului v relativ la baza respectiva.
a) v1 = (1, 1, 0, 0), v2 = (1, 1, 0, 1), v3 = (0, 2, 0, 0), v4 = (0, 0, 1, 1), v = (5, 1, 2, 5),
b) v1 = (1, 1, 1, 1), v2 = (1, 1, 1, 1), v3 = (1, 1, 1, 1), v4 = (1, 1, 1, 1); v = (1, 2, 1, 1),
c) v1 = (1, 1, 0, 1), v2 = (2, 1, 3, 1), v3 = (1, 1, 0, 0), v4 = (0, 1, 1, 1); v = (0, 0, 0, 1).
R: In toate cele trei cazuri, det[v1 , v2 , v3 , v4 ] 6= 0, deci cei 4 vectori sunt liniar independenti n spatiul
vectorial de dimensiune 4, R4 ; prin urmare formeaza baze.
a) Coeficientii vectorului v relativ la noua baza sunt [v]S = (2, 3, 1, 2)t . b) (5/4, 1/4, 1/4, 1/4)t . c)
(1, 0, 1, 0)t .
34
Probleme propuse
x 0 y
d) W = A| A =
, y = u 3v; x, y, u, v R M23 (R).
u v 0
R: In cazurile a), b), c), minorul care da rangul matricei formate din coeficientii vectorilor generatori
(asezati pe coloane, spre exemplu), determina o familie liniar independent
a de generatori ai spatiului
W , deci o baza. a) B W = {u, v}. b)B W = {v1 , v2 }. c)B W = {a, b}. d) Rezolvam sistemul (format
dintr-o singura ecuatie) iar generatorii solutiilor sistemului sunt vectori liniar independenti; acestia
formeaza deci baza
1 0 0
0 0 1
0 0 3
BW =
,
,
.
0 0 0
1 0 0
0 1 0
py
Co
R: v = (u1 + u2 ) + (w1 + w2 ) U + W .
eb
f1 , f2 , . . . , fn , determinantul
(i1)
w(S) = det[fj
= fj , j = 1, n. Sa se arate ca:
tW
(0)
unde am notat fj
], i = 1, n,
en
19. Se dau subspatiile vectoriale U si W ale lui R3 . In situatiile de mai jos, sa se determine cate o
ud
St
Spatii vectoriale
35
22. Sa se arate ca daca U 1 , U 2 , U 3 V sunt subspatii vectoriale n V , atunci are loc relatia
U 1 + (U 2 U 3 ) = (U 1 + U 2 ) U 3 .
py
aR
Co
eb
St
ud
en
tW
25. Fie V 5 spatiul vectorial real al polinoamelor n cos x care aucel mult gradul 4. Sa se scrie
transformarea de coordonate care permite trecerea de la baza B = 1, cos x, cos2 x, cos3 x, cos4 x la
baza B 0 = {1, cos x, cos 2x, cos 3x, cos 4x} si sa se gaseasc
a inversa acestei transformari.
1 0 1 0
1
0 1 0 3 0
1 iar
0 8
R: X = CX 0 , unde C =
0 0 2
; matricea transformarii inverse este C
0 0 0
4
0
0 0 0
0
8
X 0 = C 1 X.
26. Sa se arate ca urmatoarele familii de vectori B 0 si B 00 sunt baze n spatiul vectorial specificat si
sa se determine matricea de trecere de la baza B 0 la B 00 (notata CB 0 B 00 ) si coordonatele vectorului v
(exprimat n baza canonica) relativ la baza B 0 .
a) B 0 = {f1 = (1, 0, 1), f2 = (1, 0, 1), f3 = (1, 1, 0)} R3 , B 00 = {g1 = (1, 1, 1), g2 = (1, 1, 0), g3 =
(1, 0, 0)} R3 ; v = (1, 3, 7);
b) B 0 = {q1 = 1 + x, q2 = 1 x2 , q3 = 1} R2 [X], B 00 = {r1 = 1 + x + x2 , r2 = x2 , r3 = 1 + x2 }
R2 [X]; v = 1 x + x2 .
R: a) CB 0 B 00
= C 01 C 00 , C 0= [f1 , f2
, f3 ], C 00
1 0
1 1 1
C 01 C 00 , C 0 = 1 0 0 , C 00 = 1 0
1 1
0 1 0
01 (1, 3, 7)t . b) C
= [g
B 0 B 00 =
1 , g2 , g3 ]; [v]B 0 = C
1
0 ; [v]B 0 = C 01 (1, 1, 1)t .
1
27. Fie spatiul vectorial complex n-dimensional Cn si fie R Cn trecerea n real a lui Cn . Stiind ca
oricarui vector z = (a1 +ib1 , a2 +ib2 , . . . , an +ibn ) Cn i corespunde vectorul (a1 , a2 , . . . , an , b1 , b2 , . . . , bn )
R Cn , s
a se stabileasca vectorul din R Cn care este asociat lui i z.
36
Probleme propuse
R: (b1 , b2 , . . . , bn , a1 , a2 , . . . , an ).
n
P
k=0
n
P
k=0
ak bk ,
1
k! ak bk ,
n
P
p =
k=0
ak X k , q =
n
P
k=0
py
30. Sa se verifice ca urmatoarele operatii determina produse scalare pe spatiile vectoriale specificate:
a) hx, yi = x1 y1 + x2 y2 + x3 y3 , x, y R3 ;
Co
b) hx, yi = x1 y1 + x2 y2 , x, y C2 ;
Rb
c) hf, gi = a f (t)g(t)dt, f, g C 0 [a, b] = {f |f : [a, b] R, f continu
a}
R1
0
d) hp, qi = 1 p(t)q(t)dt, p, q R2 [X] P2 C [1, 1];
tW
eb
e) hp, qi = p0 q0 + p1 q1 + p2 q2 , p = p0 + p1 x + p2 x2 , q = q0 + q1 x + q2 x2 R2 [X];
sa se calculeze:
ud
en
31. Folosind produsele scalare canonice din exercitiul precedent, pentru fiecare din cazurile urmatoare
St
1 0
1 0
f)A =
,B =
M2 (R).
1 1
1 1
2 4 2
4
, ,
.
(u, v) = arccos [0, ] ; pr u v =
3 3 3
66
Spatii vectoriale
37
32. Ortonormati urmatoarele familii de vectori folosind produsele scalare canonice (sau cele indicate,
dupa caz) ale spatiilor vectoriale considerate:
a) F = {v1 = (1, 1, 0), v2 = (1, 0, 1), v3 = (0, 0, 1)} R3 ,
b) F = {p1 = 1 + x, p2 = 1 x2 , p3 = x + x2 } R2 [x], unde
Z
hp, qi =
1
1
1 2
1 1 1
1 1
, g3 = , ,
.
g1 = , , 0 , g2 = , ,
2 2
6
6 6
3 3 3
3x y z + v = 0
x + 2y z v = 0.
Co
py
tW
eb
1
1
(1, 12, 8, 17).
v1 = (1, 0, 2, 1), v2 =
6
498
34. Completati urmatorul sistem de vectori la o baza ortogonala, verificand n prealabil ca aceasta
este formata din vectori ortogonali
en
ud
St
35. Fie spatiul vectorial euclidian real V = C 0 [0, 4] cu produsul scalar dat de
Z
hf, gi =
f (x)g(x)dx, f, g V .
0
x, x [0, 2]
b) Sa se calculeze d(f, g) si ||g||, unde f (x) = 1, g(x) =
2 x, x (2, 4].
Z 4
2 Z 4
Z 4
R: a)
f (x)g(x)dx
f 2 (x )dx
g 2 (x )dx ;
0
0
p
0
b) d(f, g) = 2 13/3;||g|| = 4/ 3.
38
Probleme propuse
not
c) v = 1 + x, W = Span({p1 = 1 x, p2 = 1 x2 }) R2 [x];
d) v = (1, 1, 1), W = {(x, y, z) |x + y z = 0} R3 ;
e) v = (5, 2, 2, 2), W = Span({w1 = (2, 1, 1, 1), w2 = (1, 1, 3, 0)} R4 .
R: Tema: a, c, b) v 0 = prW v = (23/45; 5/45; 56/45), v = v v 0 = (68/45; 10/9; 11/45). d)
W = Span({(1, 0, 1), (1, 1, 0)}, B ortog,W = {w1 = (1, 0, 1), w2 = (1, 2, 1)} v 0 = prw1 v + prw2 v =
(0, 0, 0), deci vW , v = v = (1, 1, 1).e) v 0 = prW v = (3, 1,-1,-2), v = (2, 1, 1, 4).
R: W
38. Se da familia de vectori B ={v1 , v2 , v3 } din spatiul vectorial euclidian canonic cu trei dimensiuni
R3 , unde v1 = (1, 0, 2), v2 = (0, 1, 1), v3 = (1, 1, 0).
a) Aratati ca B este o baza a spatiului R3 .
b) Sa se ortonormeze baza B .
B =
1 1
1
1
3
3
3
2
0
0
, , 0 , e2 = , ,
, e3 = , ,
.
2 2
11 11 11
22 22 11
Co
py
eb
39. Fie spatiul vectorial euclidian V al functiilor polinomiale definite pe intervalul [1, 1], cu produsul
Z
p(x)q(x) dx.
tW
hp, qi =
en
3
5
3
0
R: 1, x, x2 13 , x3 35 x, x4 67 x2 + 35
, x5 10
9 x + 21 x S .
proprietati:
ud
40. Fie V un spatiu vectorial euclidean real si doi vectori x, y V . Sa se verifice urmatoarele
St
41. Fie V un spatiu vectorial euclidean complex si doi vectori x, y V . Sa se verifice urmatoarele
proprietati:
a) xy ||ax + by||2 = ||ax||2 + ||by||2 , a, b C,
b) 4hx, yi = ||x + y||2 ||x y||2 + i||x + iy||2 i||x iy||2 , x, y V .
42.Fie V un spatiu vectorial euclidean real si {v1 , . . . vn } V o familie de vectori. Sa se arate ca:
a) Daca {w1 , . . . wn } V reprezinta familia obtinut
a din {v1 , . . . vn } n urma aplicarii procesului de
ortogonalizare Gram-Schmidt, atunci au loc relatiile
||vi || ||wi || , i = 1, n;
b) Au loc relatiile G(v1 , . . . vn ) = G(w1 , . . . wn ) si G(v1 , . . . vn ) ||v1 ||2 ||vn ||2 , unde prin
G(v1 , . . . vn ) = det(hvi , vj i)i,j=1,n am notat determinantul Gram al familiei de vectori {v1 , . . . vn }.
Transformari linare
39
R: a) Pentru i = 1, avem v1 = w1 ||v1 || = ||w1 ||. Pentru i 2, se aplica teorema lui Pitagora
vectorului suma vi = wi + prW vi , unde W = Span(w1 , . . . wi1 ).
b) Pentru prima relatie, se demonstreaza succesiv egalitatile
G(v1 , v2 , v3 , . . . vn ) = G(w1 , v2 , v3 , . . . vn ) = G(w1 , w2 , v3 , . . . vn ) = = G(w1 , . . . wn ),
folosind operatii cu determinanti si expresiile care leaga cele doua familii de vectori. Pentru a doua
relatie, aplicam punctul a) si prima relatie, observand ca
G(w1 , . . . wn ) = det(diag(hw1 , w1 i, . . . , hwn , wn i)) = ||w1 ||2 ||wn ||2 .
Transform
ari liniare. Definitii, exemple, propriet
ati
Co
py
Capitolul 2. Transform
ari linare
T (x + y) = T (x) + T (y),
tW
(1)
eb
(2)
T (kx) = kT (x),
x, y V ,
k K , x V .
en
ud
St
e) Se numeste form
a liniar
a, o transformare liniara T : V K (unde K = K 1 este considerat ca
spatiu vectorial 1-dimensional peste K ).
Observatie. Cele doua conditii (1) si (2) din definitia unei transformari liniare sunt echivalente cu
conditia
T (kx + ly) = kT (x) + lT (y), k, l K , x, y V .
(3)
Intr-adevar, daca T : V W este liniara, atunci conform definitiei avem
T (kx + ly) = T (kx) + T (ly) = kT (x) + lT (y), k, l K , x, y V .
Reciproc, conditia (3), pentru k = l = 1 implica (1), iar pentru l = 0, implica (2).
Notatii.
Vom nota prin L(V , W ) multimea tuturor transformarilor liniare definite pe V cu valori n W .
Vom nota prin End(V ) multimea endomorfismelor spatiului vectorial V .
Vom nota prin Aut(V ) multimea automorfismelor spatiului vectorial V .
Uneori n loc de T (x) vom scrie, pe scurt, T x.
40
Transform
ari liniare. Definitii, exemple, proprietati
Exemple de transform
ari liniare
4. Aplicatia T L(Rn , Rm ), T (x) = Ax, x = (x1 , . . . , xn )t Rn , unde matricea A Mmn (R) este
data, este o transformare liniara. Spre exemplu, pentru m=2, n=3, aplicatia T L(R2 , R3 ),
T (x) = (2x1 , x2 , 3x1 + x2 ), x = (x1 , x2 ) R2
py
2 0
x1
x1
T (x) = 0 1
= x2 = (2x1 , x2 , 3x1 + x2 )t .
x2
3 1
x3
Co
eb
tW
ud
en
liniara.
St
5. Operatorul de derivare T L(C 1 (a, b), C 0 (a, b)), T (f ) = f 0 , f C 1 (a, b), este transformare
6. Operatorul de integrare definita T L(C 0 [a, b], R), T (f ) =
mare liniara.
Rb
a
Transformari linare
41
py
Observatie. Daca V si W sunt doua spatii vectoriale peste corpul K , putem defini adunarea si
nmultirea cu scalari pe multimea de transformari liniare L(V , W ), ca si n cazul spatiilor vectoriale
care au functii drept vectori. Mai exact, pentru S, T L(V , W ), definim
eb
Co
In raport cu aceste operatii multimea L(V , W ) este un spatiu vectorial peste corpul K . Spatiul
vectorial L(V , K ) se numeste dualul lui V , iar vectorii sai se numesc forme liniare definite pe V cu
valori n corpul K .
tW
xi ei Vn . Asocierea x V T (x) =
en
Demonstratie. a) Fie x =
i=1
n
P
i=1
xi wi W defineste o functie
St
ud
n
P
i=1
i=1
i=1
n
P
i=1
xi wi + l
n
P
i=1
S(x) = S
n
X
!
xi ei
i=1
b) Fie x =
vectorilor
n
P
x i ei , y =
i=1
w1 , w2 , . . . , wn ,
n
P
i=1
n
X
i=1
xi S(ei ) =
n
X
i=1
xi T (ei ) = T
n
X
!
xi ei
= T (x).
i=1
avem
T (x) = T (y)
n
X
i=1
(xi yi )wi = 0 xi = yi , i = 1, n x = y.
42
T n = T T n1 ,
n 1,
py
Co
tW
eb
en
St
ud
Transformari linare
43
Teorem
a. Fie T L(V , W ) o transformare liniar
a.
a) Nucleul transform
arii T este un subspatiu vectorial al lui V .
b) Imaginea lui V prin T este un subspatiu vectorial al lui W .
c) Solutia general
a a ecuatiei T (v) = w (pentru w arbitrar fixat n Im T W ), este suma dintre
solutia general
a a ecuatiei T (v) = 0 si o solutie particular
a a ecuatiei T (v) = w.
Demonstratie. a) Avem x, y Ker T T (x) = T (y) = 0. Liniaritatea lui T implica
T (kx + ly) = 0, k, l K
kx + ly Ker T, k, l K .
b) Se foloseste liniaritatea lui T pentru verificarea proprietatilor de subspatiu. c) Se arata prin dubla
incluziune ca T 1 (w)= Ker T+{v0 }, unde v0 este o solutie arbitrara fixata a ecuatiei T (v) = w.
Exemplu. Pentru T : R2 R3 , T (x1 , x2 ) = (2x1 , x2 , 3x1 + x2 ) obtinem
= {(x1 , x2 ) R2 |(2x1 , x2 , 3x1 + x2 ) = (0, 0, 0)} = {(0, 0)},
= {(y1 , y2 , y3 ) R3 |(x1 , x2 ). R2 , (2x1 , x2n
, 3x
, y2 , y3 )} = o
1 + x2 ) = (y1
2y2 +2y3
3
= {(y1 , y2 , y3 ) R | 3y1 2y2 2y3 = 0} =
, y2 , y3 y2 , y3 R =
3
py
Ker T
Im T
Co
tW
eb
Teorem
a. Dac
a T L(V , W ) este o transformare liniar
a, atunci urm
atoarele afirmatii sunt echivalente.
(i) T este injectiv
a.
(ii) Aplicatia T supus
a restrictiei de codomeniu T : V T (V ) este inversabil
a.
(iii) Ker T = {0}.
en
ud
St
deci T este injectiva, si astfel (iii) (i). Reciproc, presupunem (i), deci ca T este injectiva. Atunci
x Ker T T (x) = 0 T (x) = T (0) x = 0 ceea ce implica Ker T {0}. Cum T (0) = 0
T inj
0 Ker T , deci incluziunea inversa are loc, rezulta proprietatea (iii).
44
Demonstratie. Fie n = dim V si p = dim Ker T n. Daca p = 0, atunci dim Ker T = 0 Ker T =
{0}, deci T injectiva aplicatia T : V T (V ) este inversabil
a, deci izomorfism de spatii vectoriale
dim Im T = dim V , care este exact relatia dorita, caci dim Ker T = 0. Daca p 1, alegem o
baza {e1 , . . . , ep } n Ker T , pe care o extindem la o baza B ={e1 , . . . , ep , ep+1 , . . . , en } a ntregului
n
P
spatiu vectorial V . Pentru orice y Im T exist
a un x =
xi ei V astfel nc
at y = T (x); cum ns
a
i=1
i=1
Deci T (ep+1 ), . . . , T (en ) genereaza pe Im T . Acesti vectori sunt liniar independenti, deoarece avem
kp+1 T (ep+1 ) + + kn T (en ) = 0 T (kp+1 ep+1 + + kn en ) = 0,
de unde kp+1 ep+1 + + kn en Ker T ; deci
py
Co
eb
x = (x1 , x2 , x3 ).
tW
Solutie. Pentru a determina nucleul, rezolvam sistemul liniar T (x) = 0; aceasta se reduce la ecuatia
x1 + 2x2 x3 = 0, si deci vectorii x Ker T sunt de forma
en
St
ud
Vectorii e1 = (1, 0, 1) si e2 = (0, 1, 2) sunt liniar independenti si genereaza pe Ker T , deci acestia
determina o baza n Ker T dim Ker T = 2. Spatiul Im T este generat de vectorii {T (e1 ) =
(1, 2, 3), T (e2 ) = (2, 4, 6), T (e3 ) = (1, 2, 3)}, liniar dependenti, din care extragem-folosind teorema
privind rangul matricei unui sistem de vectori, baza B Im T = {w = T (e1 ) = (1, 2, 3)}, si deci dim
Im T =1. Dimensiunile nucleului si imaginii satisfac relatia din teorema: dim Ker T + dim Im T =
dim R3 (2 + 1 = 3).
Teorem
a. Fie T L(V , W ), dim V = n. Atunci urm
atoarele afirmatii sunt echivalente.
a) T este injectiv
a.
b) Dac
a e1 , . . . , ep V (p n) este o familie de vectori liniar independent
a, atunci si familia de
vectori T (e1 ), . . . , T (ep ) T (V ) W este liniar independent
a.
c) dim T (V ) = n.
d) Dac
a {e1 , . . . , en } este baz
a pentru V , atunci {T (e1 ), . . . , T (en )} este baz
a pentru T (V ).
Demonstratie. Demonstram echivalentele ciclic: a) b) c) d) a). a) b). Fie T injectiva
si S = {e1 , . . . , ep } V astfel ncat sa avem ind(S). Atunci
k1 T (e1 ) + + kp T (ep ) = 0, ki K , i = 1, p T (k1 e1 + + kp ep ) = 0,
deci,
k1 e1 + + kp ep Ker T = {0} k1 e1 + + kp ep = 0 k1 = = kp = 0.
Transformari linare
45
b) c). Fie (ii) adevarata p n si fie B ={e1 , . . . , en } o baza n V ; deoarece ind{B }, pentru
p = n rezulta ind{T (e1 ), . . . , T (en )}, deci dim T (V ) n; pe de alta parte avem dim T (V ) n, deci
dim T (V ) = n, deci c).
n
P
c) d). Fie c) si B = {e1 , . . . , en } o baza n V . Pentru orice y T (V ) exista x =
xi ei V
astfel ncat y = T (x) =
i=1
n
P
xi T (ei );
i=1
{T (e1 ), . . . , T (en )} este
rezulta ca
o baza a lui T (V ), deci d). d) a). Fie d), deci dim Im T =
dim V = n; folosind teorema dimensiunii, rezulta dim Ker T = 0, deci conform teoremei anterioare, T
este injectiva, deci a).
Observatie. Coloanele matricei [T (e1 ), . . . , T (en )] sunt formate din coeficientii vectorilor care genereaza
subspatiul Im T.
a T : V n W n , ntre spatii vectoriale de aceeasi dimensiune.
Teorem
a. Fie transformarea liniar
Atunci urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
Co
py
a) T este injectiv
a;
b) T este surjectiv
a;
c) T este bijectiv
a.
eb
tW
en
ud
St
Vom arata ca aceasta transformare este bijectiva, si i vom calcula inversa. Intr-adev
ar, T fiind
3
endomorfism iar spatiul vectorial R fiind finit-dimensional, este suficient sa arat
am ca T este injectiva.
Ecuatia T (x) = 0 este echivalenta cu sistemul liniar si omogen
x1 + x2 = 0
x1 = 0
x2 + x3 = 0
x2 = 0 x = (0, 0, 0) = 0R3 .
x3 + x1 = 0
x3 = 0
Deci Ker T = {0}, T injectiva. Dar T este endomorfism pe spatiu de dimensiune finita, deci aplicatie
bijectiva si deci inversabila. Putem determina acest lucru altfel, folosind observatia de mai sus, si
constatarea (tema, verificati!) ca matricea transformarii este nesingulara,
1 1 0
A = [T ]B = 0 1 1 , det A = 2 6= 0.
1 0 1
Se observa ca surjectivitatea transformarii T asigura existenta unei solutii pentru sistemul T (x) = y,
iar injectivitatea asigura unicitatea acestei solutii. Pentru a determina transformarea invers
a rezolvam
46
x1 + x2 = y1
x1 = (y1 y2 + y3 )/2
x2 = (y1 + y2 y3 )/2
x2 + x3 = y2
x3 + x1 = y3
x3 = (y1 + y2 + y3 )/2,
deci T 1 (x) = ((y1 y2 + y3 )/2, (y1 + y2 y3 )/2, (y1 + y2 + y3 )/2).
Fie Vn si Wm doua K -spatii vectoriale de dimensiune n respectiv m, si fie T L(Vn , Wm ) o transformare liniara. Daca B ={e1 , e2 , . . . , en } este o baza fixata a lui Vn , iar B 0 = {f1 , f2 , . . . , fm } este o
baza fixata a lui Wm , atunci avem descompunerile
m
X
T (ej ) =
tij fi , j = 1, n.
(1)
py
i=1
Co
Coeficientii (tij )i=1,m,j=1,n definesc o matrice unica A = (tij )i=1,m,j=1,n Mmn (K ) cu elemente din
K . Vectorii imagine T (ej ) Wm determin
a unic transformarea liniara T , si prin urmare, considerand
fixate bazele B si B 0 , matricea A determin
a unic transformarea liniara T .
eb
Definitie. Matricea A ai carei coeficienti sunt dati de relatia 1 se numeste matricea asociata transformarii liniare matricea asociata unei transformari liniare T n raport cu perechea de baze considerate.
n
P
j=1
en
Teorem
a. Dac
a x =
tW
yi =
St
ud
tij xj ,
i = 1, m.
(2)
i=1
Not
and X = (x1 , x2 , . . . , xn )t , Y = (y1 , y2 , . . . , ym )t , relatiile (2)) se rescriu matriceal
Y = AX.
Demonstratie. Fie x =
n
P
j=1
(1), rezulta
T (x) =
n
X
xj T (ej ) =
j=1
n
P
j=1
i = 1, m.
n
X
j=1
m
P
i=1
tij xj ,
(3)
xj
m
X
i=1
!
tij fi
m
X
i=1
n
X
tij xj fi .
j=1
Transformari linare
47
Co
py
Teorem
a. Matricele A si A0 , p
atratice de ordinul n, cu elemente din K , reprezint
a aceeasi trans0
formare liniar
a T End(Vn ) relativ la bazele B , B Vn dac
a si numai dac
a exist
a o matrice
nesingular
a C astfel nc
at are loc relatia
A0 = C 1 AC.
(4)
eb
In acest caz, matricea C este exact matricea de trecere de la baza veche B la baza nou
a B 0 unde
0
A = [T ]B , A = [T ]B 0 .
tW
Demonstratie. Fie B ={e1 , e2 , . . . , en } si B 0 = {e01 , e02 , . . . , e03 } doua baze n Vn , iar C = [cij ] matricea
n
P
de trecere de la prima baza la a doua, adica e0j =
cij ei , j = 1, n. Fie T : Vn Vn o transformare
i=1
en
liniara. Fie A = [aij ] matricea lui T relativ la prima baza B , adica au loc relatiile
T (ej ) =
n
X
aij ei , j = 1, n,
ud
i=1
St
n
X
A0 ij e0i , j = 1, n.
i=1
T
inand cont de relatiile de mai sus, imaginile vectorilor din a doua baza admit urmatoarele expresii
n
n
n
n
P
P
P
P
P
0
0) =
0 e0 =
0
c
A
c
e
=
T
(e
A
A
ij i
ij
ki ij ek ,
ki k
j
i=1
T (e0j ) = T
i=1
n
P
i=1
cij ei
k=1
k=1
n
P
i=1
cij T (ei ) =
n
P
i=1
cij
i=1
n
P
k=1
aki ek
n
P
k=1
n
P
i=1
aki cij ek ,
cki a0ij =
n
X
aki cij ,
i=1
48
x = (x1 , x2 , x3 ) R3 .
py
T (e1 ) = (15, 20, 8), T (e2 ) = (11, 15, 7), T (e3 ) = (5, 8, 6),
Co
eb
15 11 5
A = [T ]B = [T (e1 ), T (e2 ), T (e3 )]B = 20 15 8 .
8 7 6
tW
en
2 3 1
C = [B 0 ]B = [v1 , v2 , v3 ]B = 3 4 2 ,
1 1 2
St
ud
0
0
1
0
A = [T ]B 0 = C AC =
0
0 0
2 0 .
0 3
Transformari linare
49
Endomorfisme particulare
Co
py
eb
tW
Teorem
a. Pentru orice proiectie T End(V ), are loc descompunerea
en
V = Ker T Im T.
ud
St
50
Endomorfisme particulare
Consecint
a. Dac
a Ti : V V , i = 1, p sunt proiectii astfel nc
at au loc relatiile
p
X
Ti = Id si Ti Tj = 0,
i 6= j, i, j = 1, p,
i=1
py
Co
eb
Observatie. Fie x0 V \{0} cu proprietatile din teorema si Span(S) acoperirea liniara a multimii
S = {x0 , T (x0 ), . . . , T p1 (x0 )}. Atunci se poate arata ca exista un subspatiu U V , invariant fat
a
de T , astfel ncat are loc descompunerea n suma directa V = U Span(S).
en
tW
a dou
a subspatii vectoriale U , W Vn ,
Teorem
a. Pentru orice endomorfism T End(Vn ), exist
invariante fat
a de T astfel nc
at
a) Vn =U W ,
b) restrictia TU este nilpotent
a,
c) restrictia TU este inversabil
a, dac
a W 6= {0}.
St
ud
4
[T ] = 2
1
prin matricea
7 5
3
3
2
1
Transformari linare
51
Transform
ari liniare pe spatii euclidiene
Definitii. Fie V si W doua spatii vectoriale euclidiene complexe. Vom nota n acelasi mod produsele
scalare (si normele induse de acestea) ale celor doua spatii.
a) Fie T : V W o transformare liniara. Transformarea liniara T : W V , definita prin relatia
hx, T yi = hT x, yi,
x W , y V
Co
py
eb
tW
en
ud
St
x, y V .
52
Transform
ari liniare pe spatii euclidiene
Teorem
a. a)
norma, adic
a
O transformare liniar
a T L(V , W ) este unitar
a dac
a si numai dac
a p
astreaz
a
||T x|| = ||x||,
x V .
hT x, T yi = ||T (x + y)||2 ||T (x y)||2 + i||T (x + iy)||2 i||T (x iy)||2 /4 = hx, yi.
b) Fie T transformare unitara. Folosind proprietatile normei euclidiene si proprietatea de la punctul
anterior, avem x Ker T T x = 0 0 = ||T x|| = ||x|| x = 0; rezulta Ker T = {0}, deci T este
injectiva.
py
Observatii. 1. Din teorema rezulta usor faptul ca orice endomorfism unitar T End(Vn ) pe un
spatiu euclidian complex finit dimensional, este izomorfism.
Co
en
tW
eb
ud
Teorem
a. Un endomorfism T End(Vn ) este hermitic dac
a si numai dac
a matricea sa relativ la o
baz
a ortonormat
a este hermitic
a.
St
hT ej , ei i =
n
X
k=1
n
P
j=1
x j ej ,
n
P
j,k=1
n
P
k=1
xk ek i =
xj xk tjk =
n
P
j,k=1
n
P
j,k=1
xj xk hej , T (ek )i =
n
P
j,k=1
xj xk hT (ek ), ej i =
Transformari linare
53
In continuare prezentam un exemplu care arata ca pentru verificarea hermiticitatii folosind matricea
asociata transformarii relativ la o baza, este esential ca baza sa fie ortonormata.
0
Exemplu. Fie endomorfismul
T End(C2 ), a carui
1
1 1
C =
de la baza B 0 la B . Rezulta ca matricea lui T relativ la baza canonica va fi
0 1
1 2
A = C 1 A0 C =
= At (deci matrice hermitica), ceea ce probeaza afirmatia.
2 1
Observatii. Analog cu teorema de mai sus, putem arata ca:
py
1. Un endomorfism T End(Vn ) este unitar daca si numai daca matricea lui n raport cu o baza
ortonormata a spatiului este unitara.
baza ortonormata a spatiului este antihermitic
a.
2
Exercitiu. Aratati ca endomorfismul T : C C2 ,
Co
2. Un endomorfism T End(Vn ) este antihermitic daca si numai daca matricea lui n raport cu o
eb
ud
en
tW
1
0
si deci AA =
= I2 .
0 1
In cele ce urmeaza, presupunem ca V si W sunt doua spatii vectoriale euclidiene reale, ale caror
produse scalare (respectiv norme asociate) le notam la fel. Fie T L(V , W ) o transformare liniara.
St
x W , y V
2. Daca spatiile vectoriale V si W sunt finit dimensionale si daca n fiecare s-a fixat o baza ortonormata, atunci transformarii T : V W i se ataseaz
a matricea A, iar transpusei T , matricea At . Prin
urmare, relativ la o baza ortonormata
unui endomorfism simetric i corespunde o matrice simetrica,
54
Izometrii
3. Transformarile simetrice/antisimetrice/ ortogonale au proprietati analoage proprietatilor transformarilor hermitiene /antihermitiene /unitare.
Izometrii
S-a vazut ca transformarile ortogonale ale unui spatiu vectorial euclidian real V pastreaz
a distanta
euclidiana si au drept punct fix originea (duc vectorul nul n vectorul nul, fiind transformari liniare).
Vom introduce o alta functie pe V care pastreaz
a distanta euclidiana, dar nu este liniara.
Definitie. Functia Ta : V V definit
a prin
Ta (x) = x + a,
x V ,
py
eb
Co
Teorem
a. Au loc urm
atoarele propriet
ati:
a) Ta Tb = Tb Ta = Ta+b , a, b V ;
b) T0 = IdV ;
c) a V , Ta este transformare inversabil
a, si avem (Ta )1 = Ta , a V , unde prin IdV am
notat transformarea identic
a a spatiului vectorial V .
Demonstratie. a) Translatiile comuta; ntr-adev
ar, avem
tW
en
ud
St
Teorem
a. Orice translatie T = Ta , a V p
astreaz
a distanta euclidian
a, adic
a satisface relatia:
d(T (x), T (y)) = d(x, y), x, y V .
Demonstratie. d(T (x), T (y)) = ||(y + a) (x + a)|| = ||y x|| = d(x, y), x, y V .
Transformari linare
55
Teorem
a. O izometrie R : V V cu proprietatea R(0) = 0 este o transformare ortogonal
a.
Deci izometriile care pastreaza originea sunt exact transformarile ortogonale.
Demonstratie. Izometria R pastreaza norma, deoarece avem:
||x|| = ||x 0|| = d(0, x) = d(R(0), R(x)) = d(0, R(x)) = ||R(x) 0|| = ||R(x)||, x V .
Utilizand acest rezultat rezulta ca R p
astreaz
a produsul scalar:
d(R(x), R(y)) = d(x, y) ||R(y) R(x)|| = ||y x||
hR(y) R(x), R(y) R(x)i = hy x, y xi
hR(x), R(y)i = hx, yi,
x, y V
py
Co
eb
tW
deci
en
ud
Teorem
a. Dac
a J este o izometrie, atunci exist
a o translatie T = Ta , a V si o transformare
ortogonal
a O astfel nc
at J = Ta O.
St
56
Probleme propuse
Probleme propuse
T (x) = a, a R3 , fixat
T (x) = x + a
T (x) = x, R
T (x) = (x1 , x2 , x23 ), x = (x1 , x2 , x3 ) R3
T (x) = (x3 , x1 , x2 ),
T (x) = (x3 , x1 , x2 + k), k R, k 6= 0
T (x) = (x1 + 2x2 3x3 , 3x1 x2 + 3x3 , 4x1 + 7x2 + 8x3 )
Co
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
py
eb
tW
ud
Rn [X],
en
3. a) Fie Rn [X] spatiul vectorial real al polinoamelor de grad n. Sa se arate ca functia T : Rn [X]
St
b) Fie spatiul vectorial al functiilor continue pe intervalul [a, b], V = C 0 [a, b] = {f | f : [a, b]
R; f continua}. Sa se arate ca transformarea P : V V ce asociaza fiecarei functii primitiva
acesteia,
Z
x
P (f ) = g, g(x) =
4.Pe spatiul vectorial real Pn = Rn [X] al functiilor polinomiale de grad cel mult n, se defineste functia
T : Pn Pn ,
Z
T (p(x)) = x
tp(t)dt,
0
p Pn , x R.
(
)
P
P
a
k
R: Ker T = p =
ak xk
k+2 = 0 , Im T = Span({x}).
k=0,n
k=0,n
Transformari linare
57
6. Fie functia T : V
V 3 , T (
v ) = v a
, a
= vector fixat, nenul.
Co
py
eb
tW
4. Aflati matricea transformarii liniare 3 relativ la bazele canonice ale domeniului Dom T si
codomeniului Codom T ;
5. Determinati daca transformarea T este injectiva sau surjectiva;
6. Verificati relatia: dim Ker T+dim Im T=dim Dom T.
= Span({v
= (1, 0, 2)}), T
3 0
0 0 , 2+1=3.
6 0
0
2
0
2
b) Ker T = Span({3x +11}); Im T = Span({x, 2(x/2)}); [T ]{1,x,x2 },{1,x} =
.
1 1/2 11/3
T nu este injectiva, dar este surjectiva ( Im T = R1 [x]); 1+2=3.
St
ud
en
9. Sa se determine matricea asociata transformarii liniare, n raport cu bazele canonice ale spatiilor,
n cazurile
58
Probleme propuse
ix x
a) T : C M22 (C), T (x) =
, x C;
ix x
b) T : R3 C3 , T (x) = (ix1 , x2 (1 + i)x1 , ix3 ), x = (x1 , x2 , x3 ) R3 ;
c) T : M22 (K ) M22 (K ), T (A) = At ;
R: a) B M22 (C) = {e11 , e12 , e21 , e22 }, unde eij = (ki lj )k,l=1,2 ; [T ] = (i, 1, i, 1)t .
1 0 0 0
i
0 0
0 0 1 0
b) [T ] = 1 i 1 0 ; c) B M22 (R) = {e11 , e12 , e21 , e22 }, [T ] =
0 1 0 0
0
0 i
0 0 0 1
10. Aratati ca n spatiul vectorial real V al functiilor reale, fiecare dintre multimile
S = {cos x, sin x}, S 0 = {e2x sin 5x, e2x cos 5x}, S 00 = {3, 1 x, 1 2x + ex }
Co
py
este liniar independenta si genereaza un subspatiu W finit dimensional. Utilizand multimile date ca
baze pentru subspatiul W , sa se gaseasc
a n fiecare caz matricea atasat
a operatorului de derivare
D: W W.
0 1 1
0 1
2 5
R: [D]S =
, [D]S 0 =
[D]S 00 = 0 0 1 .
1 0
5 2
0 0
1
eb
2 3
1 1 2
2 6 ; c) A3 = 3 3 6 .
2 6
2 2 4
tW
3 2 0
1
1 0 0 ; b) A2 =
2
a) A1 =
0 0 0
2
en
ud
CT
St
C (S
C (kT )
CS
CT ;
= k C T, k R;
C (ST )
CS CT ;
(C T )1 = C (T )1 , dac
a T este inversabil
a.
x = (x1 , x2 , x3 ) C3 .
Transformari linare
59
Matricea A a reprezentarii reale a lui T relativ la baza canonica (vechea baza) a lui R C3 R6 , este A =
1 0 0 1 0 0
0 1 1 0
0 0
1 0 0 0
1 0
0 0 0 0
0 1
0 0 0 0 1 0
(0, 0, 0, 0, 0, 1)t , iv2 (0, 0, 0, 0, 1, 0)t , v3 (1, 0, 2, 0, 2, 0)t , iv3 (0, 1, 0, 2, 0, 2)t }.
A0
Matricea Aa reprezentarii reale a lui T relativ la noua baza B 0 din R C3 R6 este data de relatia
= C 1 AC, cu matricea de trecere C = [v1 , iv1 , v2 , iv2 , v3 , iv3 ] M6 (R),
v2 = (0, 1, 1), v3 =
py
Co
x = (x1 , x2 , x3 ) R3 .
ud
en
tW
eb
1 0
R: T (y) = (y1 , 3y2 , 2y1 ), y = (y1 , y2 ) R2 ; [T ] = 0 3 = [T ]t .
2 0
27
18
27
15. Sa se arate ca transformarile liniare asociate matricelor A1 = 21 14 21 si A2 =
12 8 12
1 0 0
0 0 0 sunt proiectii.
0 0 1
16. Fie V
St
a) T sa fie o proiectie;
b) T sa fie o structura complexa.
2
2
T (~a) = T (~a)
T (~a) = ~a
~c = ~a
~
R: a)
T (~c) = ~c = b, deci C = B. b)
, care are
T 2 (~b) = T (~b)
T 2 (~b) = ~b
T (~c) = ~b
17. Aratati ca matricele urmatoare sunt nilpotente de ordinele doi (n cazul a) si respectiv trei (n
cazurile b, c):
0 1
a) A =
;
0 0
0 1 0
b) A = 0 0 1 ;
0 0 0
0 2 0
c) A = 0 0 3 .
0 0 0
60
Probleme propuse
R: a) A2 = O2 ; b), c) A3 = O3 .
1+i
i
n baza canonica
18. Fie T :
1
(1 + i)/2
1
(1 + i)/2
R: [T1 ] =
, [T2 ] =
.
(1 i)/2
3
(1 i)/2
1
sin 0 cos
1
0
19. Sa se arate ca endomorfismul T : R3 R3 definit prin matricea A = 0
cos 0 sin
(considerat
a relativ la baza canonica a lui R3 ) este ortogonal.
C2
C2
R: At A = I3 .
20. Sa se arate ca transformarile liniare de mai jos au proprietatile specificate (spatiile euclidiene
considerate sunt nzestrate cu produsele scalare canonice).
py
a) T End(M2 (R)), T (A) = At , A M2 (R), (hA, Bi = T r(At B)) este involutie (T 2 = Id)
simetrica (hT (A), Bi = hA, T (B)i).
St
ud
en
tW
eb
Co
cos
sin
c) T End(R2 ), [T ] =
, R, este transformare liniara ortogonala (hT (x), T (y)i =
sin cos
hx, yi, x, y R2 ).
4
3i
d) Transformarea T End(C2 ), [T ] =
este transformare liniara hermitica (hT (u), vi =
3+i
2
hu, T (v)i).
1 i+1
21. Fie matricea A =
M22 (C). Sa se determine o matrice unitara U astfel nc
at
i i + 1
matricea U 1 AU sa fie triunghiulara.
a b
t = I2 (deci U 1 = U
t ) si anularea coeficientului din stanga
R: Daca U =
, din conditia U U
c d
x y
t
jos al matricei U AU =
, rezulta sistemul:
0 z
+ c(b + d)(1
+ i) = 0;
|a|2 + |b|2 = 1, |c|2 + |d|2 = 1, a
c + bd = 0; a(b id)
1 i
i 1
, care produce U 1 AU =
.
obtinem U = 12
i 1
0 2
22. Sa se determine izometria J : R2 R2 stiind ca duce punctele A1 = (1, 0), A2 = (2, 0), A3 = (2, 1)
respectiv n punctele B1 = (1, 2), B2 = (1, 3), B3 = (0, 3).
x
a
x
R: Relatia formala J
=
+
, 2 + 2 = 2 + 2 = 1, + = 0 si
y
b
y
conditiile impuse J(Ai ) = Bi , i = 1, 3, conduc la expresia analitica a transformarii,
x
1
0 1
x
J
=
+
.
y
1
1 0
y
61
py
Co
2. In particular pentru o transformare liniara neinjectiva, vectorii nenuli din Ker T sunt vectori
proprii ai lui T atasati valorii proprii zero.
3. Daca un vector x V \{0} este vector propriu al lui T , atunci pentru fiecare k K \{0}, vectorul
eb
kx este propriu.
Teorem
a. Dac
a V este un K -spatiu vectorial si T End(V ), atunci
en
tW
a) Fiec
arui vector propriu al lui T i corespunde o singur
a valoare proprie (T ).
b) Vectorii proprii ce corespund la valori proprii distincte sunt liniar independenti.
c) Fie o valoare proprie a endomorfismului T. Multimea
S = {x | T x = x, x V }
(1)
T (S ) S .
St
ud
Subspatiul S poate fi finit sau infinit dimensional si se numeste subspatiul propriu atasat valorii
proprii .
Demonstratie. a) Fie x un vector propriu asociat valorii proprii , deci T x = x, x 6= 0. Daca
ar exista o alta valoare proprie 0 K astfel nc
at T x = 0 x, x 6= 0, atunci am avea x = 0 x
0
0
( )x = 0, dar, deoarece x 6= 0, rezulta = . b) Fie x1 , . . . , xp vectorii proprii ai endomorfismului
T , corespunzatori valorilor proprii distincte 1 , . . . , p (T ). Efectuam dupa p N . Pentru p = 1,
vectorul propriu este diferit de vectorul nul, deci se constituie ntr-un sistem (de un singur vector)
liniar independent. Fie proprietatea adevarat
a pentru p 1 vectori. Aplicand T relatiei
k1 x1 + k2 x2 + + kp1 xp1 + kp xp = 0
(2)
62
care, folosind ipoteza de inductie, implica k1 = k2 = = kp1 = 0. Din (2) rezulta kp xp = 0 si, cum
xp 6= 0 rezulta si kp = 0, deci ind{x1 , . . . , xp }. c) Pentru orice x, y S si k, l K avem
T (kx + ly) = kT (x) + lT (y) = kx + ly = (kx + ly) kx + ly S ,
deci S este subspatiu vectorial n V . Daca x S , atunci T x = x S , adica T (S ) S .
Teorem
a. Subspatiile proprii S1 , S2 corespunz
atoare la valori proprii distincte 1 , 2 (A), 1 6=
2 , sunt disjuncte deci au n comun doar vectorul nul).
Demonstratie. Fie 1 , 2 (A), 1 6= 2 . Daca prin absurd ar exista x S1 S2 \{0}, ar rezulta
T x = 1 x si T x = 2 x, deci (1 2 )x = 0 1 = 2 , absurd. Rezulta S1 S2 = {0}.
a11 a1n
.. M
..
atratic
a de ordinul n si fie X =
Definitie. Fie A = ...
nn (K ) o matrice p
.
.
an1 ann
x1
..
. Mn1 (K )\{0} un vector coloana cu coeficienti n corpul K {R, C}. Daca exista un
xn
scalar K astfel ncat sa aiba loc relatia
tW
eb
Co
py
AX = X,
(1)
en
atunci X se numeste vector propriu al matricei A, iar se numeste valoare proprie a matricei A si
notam (A). Ecuatia matriceala (1) se rescrie (A I)X = 0 si este echivalent
a cu sistemul liniar
(numit sistem caracteristic al matricei A)
(2)
St
ud
Fiind un sistem omogen, acesta are solutii nebanale doar n cazul n care scalarul satisface ecuatia
algebrica
a11
a12
...
a1n
a12
a22 . . .
a2n
not
(3)
PA () = det(A I) = 0
= 0.
..
..
..
.
..
.
.
.
an1
an2
. . . ann
Definitii. a) Se numeste polinomul caracteristic al matricei A, polinomul
PA () = det(A I).
b) Ecuatia (3) este o ecuatie algebrica de grad n n necunoscuta , si se numeste ecuatia caracteristica
a matricei A.
63
Observatii. 1. Valorile proprii ale matricei A sunt solutiile din K ale ecuatiei caracteristice (3);
multimea acestora formeaza spectrul matricei A, care se va nota prin (A). Daca notam prin (A)
multimea radacinilor complexe ale polinomului caracteristic al matricei A, se observa ca avem (A) =
(A) K .
1 = Tr A, 2 =
1jhkn
P
1jn
m(ajj ), n = det A;
Co
py
eb
en
tW
Demonstratie. a) Vom da demonstratia pentru matricele de ordinul doi sau trei; obtinem prin calcul
direct
a11
a12
P () =
= 2 ( TrA) + det A, TrA = a11 + a22 ;
a21
a22
St
ud
a11
a12
a13
a22
a23
P () = a21
a31
a32
a33
= 3 + 2 ( TrA) J + det A,
a
a
TrA = a11 + a22 + a33 , J = 11 12
a21 a22
a11 a13
+
a31 a33
a22 a23
+
a32 a33
si simetrica (A = At ) putem da
Pentru o matrice A reala (deci A coincide cu conjugata ei A)
urmatoarea
Teorem
a. Valorile proprii ale unei matrice reale si simetrice sunt reale.
64
AX
(4)
2 0
0 2
A=
2 1
2 1
pentru matricea
2 1
4 2
M44 (R).
1
1
1 3
Co
py
2x3 x4 = 0
2x1 x2 x3 + x4 = 0.
Obtinem x2 = 2x1 + x3 , x4 = 2x3 . si notand x1 = a si x3 = b solutia se scrie
eb
x1 = a, x2 = 2a + b, x3 = b, x4 = 2b, a, b R.
en
tW
Rezulta solutiile sistemului caracteristic, X = (a, 2a + b, b, 2b)t = a(1, 2, 0, 0)t + b(0, 1, 1, 2)t (a, b R),
deci valorii proprii = 2 i corespund doi vectori proprii liniar independenti v1 = (1, 2, 0, 0)t si v2 =
(0, 1, 1, 2)t , baza a subspatiului propriu S1 = Span(v1 , v2 ). Se observa ca dim S1 = 2 < 4 = dim R4 .
6
6 0
2. Aflati valorile si vectorii proprii pentru matricea A = 3 3 0 .
3 6 3
ud
R: Polinomul caracteristic este P () = ( 3)2 . Din ecuatia caracteristica (4) rezulta valorile
proprii 1 = 2 = 3, 3 = 0, iar din sistemul caracteristic (2), vectorii proprii liniar independenti
St
2. Fie PA () = det(A I) polinomul caracteristic al matricei A. Din cele de mai sus se vede ca,
dac
a exist
a, valorile proprii ale endomorfismului T sunt rad
acinile lui PA () care apartin corpului K ,
iar vectorii proprii ai lui T sunt solutiile ecuatiei matriceale
(A I)X = 0.
De asemenea, teorema 2.2 arata ca polinomul
PA () = det(A I)
65
este invariant fata de o schimbare a bazei din Vn , adica coeficientii lui PA () depind de endomorfismul
T si nu de reprezentarea matriceal
a particular
a A a lui T . In consecint
a, nedepinzand efectiv de A,
numarul det A se numeste determinantul endomorfismului T , num
arul Tr A se numeste urma lui T ,
etc; putem n concluzie da urmatoarea
Definitie. Fie T End(Vn ) un endomorfism si A matricea asociata acestuia n raport cu o baza
fixata a spatiului vectorialVn . Atunci polinomul
P () = PA () det(A I)
(5)
Co
py
tW
eb
Exercit
valorile si vectorii proprii ai endomorfismului T End(R3 ) descris de matricea
iu. Aflati
2 0 0
A = 0 2 1 .
0 1 0
Solutie. Polinomul caracteristic al endomorfismului T este
en
P () = ( + 1)2 ( 2),
St
ud
valorile proprii sunt 1 = 2, 2 = 3 = 1 R; doi vectori proprii asociati sunt (tema, verificati!) :
Forma diagonal
a a unui endomorfism
Dat fiind un endomorfism T End(Vn ), s-a vazut ca matricea A = [T ]B depinde de alegerea bazei
B Vn . Apare natural ntrebarea daca exista o baza n Vn relativ la care matricea endomorfismului
sa aiba o forma cat mai simpla (canonica), spre exemplu cu un num
ar cat mai mare de coeficienti
nuli exceptand diagonala. Cu ajutorul valorilor si vectorilor proprii ai endomorfismului T vom realiza
acest lucru n cele ce urmeaza.
Definitie. Un endomorfism T End(Vn ) se numeste diagonalizabil daca exista o baza B = {e1 , . . . , en }
astfel ncat matricea lui A = [T ]B relativ la aceasta baza sa fie o matrice diagonala (cu toti coeficientii
din afara diagonalei, nuli).
Matricele din clasa de asemanare a matricei A - care corespunde endomorfismului diagonalizabil
T relativ la baza B Vn , se numesc matrice diagonalizabile (asociate endomorfismului T ).
Teorem
a. Un endomorfism T End(Vn ) este diagonalizabil dac
a si numai dac
a exist
a o baz
a a
spatiului Vn format
a din vectori proprii ai endomorfismului.
66
Demonstratie. Daca T este diagonalizabil, atunci exista o baza B = {e1 , . . . , en } a spatiului fat
a de
care matricea lui T este diagonala, deci este de forma
a11 0 . . .
0
0 a22 . . .
0
A= .
..
.. .
..
..
.
.
.
0
0 . . . ann
Deci au loc relatiile T ei = aii ei , i = 1, n, adica vectorii ei , i = 1, n sunt vectori proprii ai endomorfismului T , asociati respectiv valorilor proprii aii , i = 1, n. Reciproc, daca B 0 = {v1 , v2 , . . . , vn } este
o baza n Vn , formata din vectori proprii ai lui T , adica au loc relatiile T vi = i vi , i = 1, n, atunci
matricea lui T relativ la aceasta baza este
1 0 . . . 0
0 2 . . . 0
D = [T ]B 0 = .
.. . .
.. ,
..
. .
.
0
...
py
0
unde scalarii i nu sunt neaparat distincti.
Co
eb
a) Se numeste multiplicitate algebrica a valorii proprii si o notam prin ma (), ordinul de multiplicitate al valorii proprii ca radacin
a a polinomului caracteristic (5) asociat endomorfismului T .
tW
ud
en
Teorem
a. Fie 0 (T ), unde T End(Vn ). Atunci dimensiunea subspatiului propriu S0 este cel
mult egal
a cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii 0 (A) corespunz
atoare subspatiului S0 ,
adic
a mg (0 ) ma (0 ).
Deci multiplicitatea geometric
a a unei valori proprii este totdeauna cel mult egal
a cu cea algebric
a.
St
0 0 . . . 0
0 0 . . . 0
n
n
A = [T ]B = .
.. . .
.. P () = (1) ( 0 ) .
..
. .
.
0
...
a la o baza n Vn de forma
Daca p < n, completam aceasta baza pan
B = {e1 , . . . , ep ; ep+1 , . . . , en }.
T
inand cont ca vectorii ei , i = 1, p sunt vectori proprii asociati valorii proprii 0 , au loc descompunerile
T (ei ) = 0 ei , i = 1, p; T (ej ) =
n
X
k=1
akj ek , j = p + 1, n,
67
deci
[T (ei )] = 0 [ei ], i = 1, p; [T (ej )] = (a1j , . . . , akj )t , j = p + 1, n
si deci matricea lui T fata de baza B este
A = [T ]B =
0 0
0 0
..
..
.
.
0 0
..
..
.
.
0
...
...
..
.
...
..
.
...
0
0
0
0
0
0
a1p+1 . . .
a2p+1 . . .
..
..
.
.
app+1 . . .
..
..
.
.
a1n
a2n
..
.
apn
..
.
anp+1 . . .
ann
ann
apn
..
.
Co
py
app+1 . . .
..
..
P () = det(A I) = (0 )p Q(), Q() =
.
.
anp+1
...
eb
Teorem
a. Fie endomorfismul T End(Vn ). Atunci urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
en
tW
St
ud
m1 vectori din baza {e1 , . . . , en } corespund lui 1 , urmatorii m2 lui 2 etc. In concluzie, vectorii
e1 , . . . , em1 apartin subspatiului propriu S1 corespunz
ator valorii proprii 1 , ceea ce nseamn
a ca
numarul lor m1 este cel mult egal cu dim S1 . Pe de alta parte, conform teoremei anterioare, avem
dim S1 m1 . In concluzie m1 = dim S1 . Analog, rezulta
dim Si = mi , i = 2, p.
Reciproc, fie dim Si = mi , i = 1, p. Consideram familia de vectori din Vn
B = {e1 , . . . , em1 , em1 +1 , . . . , em2 , . . . , emp1 +1 , . . . , emp },
n
X
mi = n,
i=1
68
1 0 . . . 0
0
..
0 1 . . . 0
.
.
. . . . . . . . . . . . ..
O
0
0
.
.
.
0
1
A = [T ]B = 0 . . . . . . 0 . . . 0 . . . . . . 0
0 p 0 . . . 0
..
.
0 p . . . 0
..
O
. ... ... ... ...
0
0
0 . . . p
py
Consecint
a. Dac
a T End(Vn ) este diagonalizabil, atunci are loc descompunerea
Vn = S1 S2 Sp .
Co
eb
Algoritm de diagonalizare.
tW
T n aceasta baza.
2. Aflam valorile proprii ale endomorfismului, solutiile n corpul K ale ecuatiei PA () = 0. Daca
(T ) 6 K , atunci algoritmul stopeaza, iar endomorfismul T nu este diagonalizabil.
en
ud
St
atunci (cf. teoremei 3.4) endomorfismul T este diagonalizabil si se trece la pasul 4; altfel T nu este
diagonalizabil, si algoritmul stopeaza.
69
2 7 5
5
3
A= 2
1
2
3
4 7 5
3
3 = 2 6= n m1 = 3 3 = 0 dim S1 = 1 6= m1 = 3.
rang (A 2I) = rang 2
1
2
1
Deci endomorfismul T nu este diagonalizabil.
py
1
0
.
2
3
tW
eb
Co
1 0
0
0 1 0
A=
0
0 1
1
0 2
en
St
ud
2 0
0 0
1 0 2 1
0 1 0 0
0 1 0 0
1
.
C = [v1 , v2 , v3 , v4 ] =
2 0 1 2 , D = C AC = 0
0 1 0
0
0
0 4
1 0 0 5
Forma canonic
a Jordan
70
1 ... ... 0
0 1 ... 0
.. M
Jm () = ...
mm (K )
.
0 0 ... ... 1
0 0 ... ...
Dam drept exemplu urmatoarele celule Jordan:
1+i
1
0
1+i
1 M33 (C),
J3 (1 + i) = 0
0
0
1+i
3 1
M22 (R), si J1 (7) = (7) M11 (R).
0 3
b) Endomorfismul T End(Vn ) se numeste jordanizabil daca exista o baza nVn fat
a de care matricea
endomorfismului sa fie de forma
J1 0 . . . 0
0 J2 . . . 0
J = .
.. . .
..
..
.
.
.
0
Co
py
J2 (3) =
...
Jp
ud
en
tW
eb
(forma canonica Jordan), unde Ji sunt celule Jordan atasate valorilor proprii i , i = 1, p ale endomorfismului T .
O celula Jordan de ordinul s atasat
a unei valori proprii (T ) multipl
a de ordinul m s
corespunde vectorilor liniar independenti e1 , e2 , . . . , es care satisfac urmatoarele relatii
T e1 = e1 ,
(T Id)e1 = 0
T e2 = e2 + e1
(T Id)e2 = e1
...
...
T es = es + es1
(T Id)es = es1 .
St
Dupa cum se observa din prima ecuatie, vectorul e1 este propriu; vectorii e2 , . . . , es se numesc vectori
principali.
Observatii. 1. Exista endomorfisme ale spatiilor vectoriale reale care nu admit forma Jordan, si
anume acelea pentru care corpul K este R (deci K nu este corp algebric nchis) iar ecuatia caracteristica nu are toate cele n radacini n R ((T ) 6 K = R). Spre exemplu, endomorfismul T End(R2 ),
T (x) = (x2 , x1 ), x = (x1 , x2 ) R2 ,
are drept valori proprii numerele complexe imaginare i
/ R.
2. Endomorfismele spatiilor complexe admit totdeauna la forma Jordan, deoarece orice ecuatie algebrica de gradul n cu coeficienti complecsi are toate cele n rad
acini n corpul K = C.
3. Forma diagonala a unui endomorfism diagonalizabil este un caz particular de forma canonica
Jordan, anume cazul cand toate celulele Jordan sunt de ordinul unu.
4. Forma canonica Jordan asociata unui endomorfism dat nu este unic determinata. Doar numarul
celulelor Jordan (care este egal cu num
arul maximal de vectori proprii liniar independenti ai lui T )
precum si structura intern
a a celulelor Jordan sunt unice. Ceea ce nu este unic determinat este
71
ordinea celulelor Jordan pe diagonala matricei canonice Jordan. Aceasta ordine depinde de ordinea
vectorilor din baza B 0 - formata din vectori proprii si princpali ai endomorfismului T .
p
P
k=1
subspatii vectoriale V
mk = n), exista p
V , j = 1, p, astfel nc
at sunt satisfacute urmatoarele proprietati:
dim V j = mj , j = 1, p;
subspatiile V j sunt invariante fata de T;
T/V j = Nj + j Imj , j = 1, p, cu Nj endomorfism nilpotent de ordin cel mult mj ;
are loc descompunerea n suma directa
Vn = V
V p.
Algoritm pentru g
asirea unei baze Jordan
Co
py
eb
tW
en
ud
5. Se rezolva sistemul (Aj I)mj X = 0, pentru fiecare j = 1, p. Pentru j 1, p fixat, solutiile vectori
St
72
Se determina n acest mod un numar de nj = dim Sj seturi de vectori, ce contin fiecare cate un vector
propriu v din baza spatiului Sj si vectori principali asociati acestuia (n cazul n care sistemele ce
produc vectori principali asociati lui v sunt compatibile).
Familia ordonata a acestor nj seturi corespunde la o familie de nj celule Jordan asezate pe diagonala
matricei formei canonice Jordan, si determina o baza B j n subspatiul invariantV j asociat valorii
proprii j .
7. Relativ la aceasta baza B 0 matricea J = A0 = [T ]B 0 este matrice n forma canonica Jordan, si are
py
pe diagonala celulele Jordan asociate valorilor proprii 1 , . . . , p , dispuse n ordinea n care apar n
baza B 0 seturile de vectori, formate din cate un vector propriu urmat, eventual, de vectorii principali
asociati (daca acestia exista).
Celulele Jordan au ordinul egal cu numarul de vectori din setul corespunzator, si contin valoarea
proprie atasata setului de vectori.
B 0.
Co
eb
J = C 1 AC
tW
en
x = (x1 , x2 , x3 , x4 ) R4 .
St
ud
2
4
A=
7
17
1
0
0
2 0
0
.
1
1
1
6 1 1
73
py
J1 0
1
0 1
Prin urmare forma Jordan este J =
, unde J1 = J2 =
=
.
0 J2
0
0 0
Solutia II. Deoarece rang (A I) = 2 dim S = 2, rezulta ca valorii proprii = 0 i corespund doi vectori proprii liniar independenti pe care-i determinam rezolvand sistemul omogen dublu
nedeterminat
2x1 + x2 = 0
4x1 2x2 = 0
(A I)v = 0, v = (x1 , x2 , x3 , x4 )t
7x1 + x2 + x3 + x4 = 0
17x1 6x2 x3 x4 = 0.
en
tW
eb
Co
2u1 + u2 = (a + b)/5
17u1 6u2 u3 u4 = b.
ud
t
6a + b 5c 5d 17a 7b + 10c + 10d
w2 =
,
, c, d .
25
25
St
Deoarece conditiile de compatibilitate Rouche sunt identic satisfacute, rezulta ca fiecaruia dintre vectorii proprii liniar independenti ai unei baze a subspatiului S , i se ataseaz
a un vector principal.
Aleg
and a = 7, b = 17 obtinem vectorul propriu v1 = (2, 4, 7, 17), si aleg
and a = 7, b = 17, c =
d = 0 se obtine vectorul principal w1 = (1, 0, 0, 0) atasat vectorului propriu v1 . Aleg
and a = 1, b = 6
se gaseste vectorul propriu v2 = (1, 2, 1, 6); pentru a = 1, b = 6, c = d = 0, gasim vectorul
principal w2 = (0, 1, 0, 0) care se ataseaz
a lui v2 .
S-au obtinut seturile de vectori {v1 , w1 } si {v2 , w2 }, care prin reuniune determina baza Jordan
B 0 = {v1 , w1 , v2 , w2 } R4 . Corespunzator celor doua seturi, avem doua celule Jordan de ordin 2
fiecare (numarul de vectori din fiecare set). Relativ la baza B 0 matricea Jordan a endomorfismului T
si matricea de trecere la noua baza sunt respectiv
2
1 1 0
0 1 0 0
0 0 0 0
, C = [v1 , w1 ; v2 , w2 ] = 4 0 2 1 ;
J = [T ]B 0 =
7
0 0 0 1
0 1 0
17 0 6 0
0 0 0 0
acestea satisfac relatia C 1 AC = J (CJ=AC) (tema, verificati!) .
74
hT x, xi
.
hx, xi
Teorem
a. Dac
a T End(V ) este un endomorfism hermitic al spatiului euclidian complex V , atunci:
a) Valorile proprii ale lui T sunt reale.
b) La valori proprii distincte ale lui T corespund vectori proprii ortogonali.
c) Dac
a dim V = n, atunci T admite exact n vectori proprii ortogonali doi c
ate doi (deci este
diagonalizabil).
Demonstratie. a) Din ipoteza T este hermitic, deci hx, T yi = hT x, yi, x, y V . Vom demonstra
proprietatile a) si b). a) Prin calcul direct obtinem
Co
py
= hT x, xi = hx, T xi = hT x, xi = R.
hx, xi
hx, xi
hx, xi
b) Fie 1 6= 2 valori proprii ale lui T si v1 , v2 V vectori proprii corespunzatori. Atunci avem
hT v1 , v2 i = h1 v1 , v2 i = 1 hv1 , v2 i,
eb
2 hv1 , v2 i = 2 hv1 , v2 i.
hT v1 , v2 i = hv1 , T v2 i = hv1 , 2 v2 i =
tW
2 hv1 , v2 i =
Prin scadere rezulta (1 2 )hv1 , v2 i = 0, dar ntruc
at hAv1 , v2 i = hv1 , Av2 i = hv1 , 2 v2 i =
2 hv1 , v2 i, avem hv1 , v2 i = 0, deci cei doi vectori proprii sunt ortogonali.
en
Observatii. 1. Pentru un endomorfism antihermitic valorile proprii sunt pur imaginare sau nule, iar
vectorii proprii corespunzatori au aceleasi proprietati ca si n cazul hermitic.
2. Pe spatiile euclidiene reale, toate radacinile complexe ale polinomului caracteristic ale unui endo-
St
ud
morfism simetric sunt reale, iar valorile proprii (reale, n caz ca acestea exista) ale unui endomorfism
antisimetric sunt nule. Daca Vn este un spatiu euclidian real ndimensional, iar T End(V ) este
simetric, atunci T poseda n vectori proprii care constituie o baza ortogonala a lui Vn . Aceasta proprietate nu este adevarata pentru un endomorfism antisimetric.
Consecint
a. Fie Vn un K -spatiu vectorial n-dimensional, iar T End(Vn ) un endomorfism simetric
(pentru cazul K =R), sau hermitic (pentru cazul K =C). Atunci exist
a o baz
a ortonormat
a B0
0
a (deci
Vn astfel nc
at matricea [T ]B 0 a endomorfismului T relativ la baza B este matrice diagonal
endomorfismul T este diagonalizabil).
Exercitiu. Aratati ca endomorfismul T End(C3 ) al spatiului vectorial euclidian complex C3 dat
prin matricea A este hermitic, apoi diagonalizati, unde
3 i 0
A = i 3 0 M3 (C).
0 0 4
Solutie. T este endomorfism hermitic, deoarece baza canonica
B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} C3
75
este ortonormata, iar matricea asociata endomorfismului relativ la aceasta baza A = [T ]B este matrice
hermitica (satisface relatia A = At ). Determinam o baza B 0 C3 fat
a de care matricea endomorfismului sa aiba forma diagonala. Valorile proprii sunt reale: 1 = 2, 2 = 3 = 4, iar vectorii proprii
corespunzatori sunt v1 = (1, i, 0), v2 = (0, 0, 1) pentru = 4 si v3 = (i, 1, 0), pentru = 2, si sunt
ortogonali doi cate doi. Normand vectorii proprii obtinem baza ortonormata
1
i
v1
i
v3
1
0
= , , 0 , u2 =
= , , 0 , u3 = v2 .
B = u1 =
||v1 ||
||v3 ||
2 2
2 2
Matricea de trecere de la baza canonica la baza B 0 si matricea diagonala asociata sunt deci
4 0 0
1/ 2 i/ 2 0
C = i/ 2 1/ 2 0 , D = [A]B 0 = C 1 AC = 0 2 0 .
0 0 4
0
0
1
Co
a)
b)
c)
doi
py
Teorem
a. Fie V un spatiu euclidian complex/real si T End(V ) un endomorfism unitar (pentru
K =C), sau ortogonal (pentru K =R). Atunci:
eb
tW
xi,
hT x, T xi = hx, xi = hx,
hT x, T xi = hx, xi,
St
ud
en
Exercitiu. Sa se aplice teorema de mai sus endomorfismului T End(R3 ) dat prin matricea
cos t 0 sin t
[
, t R \
1
0
{(2k + 1)}.
A= 0
kZ
sin t 0
cos t
Solutie. Matricea A a endomorfismului relativ la baza canonica este matrice ortogonala (At A = I),
iar baza canonica este ortonormata relativ la produsul scalar canonic (tema, verificati!) ; deci endomorfismul T este ortogonal. Verificam ca valorile proprii ale endommorfismului C T : C R3 C R3 au
modulul egal cu unitatea si ca vectorii proprii (cu coeficienti complecsi) corespunzatori sunt ortogonali.
Valorile proprii ale lui C T , adica solutiile ecuatiei det(A I) = 0, sunt
1 = 1, 2 = cos t + i sin t, 3 = cos t i sin t.
76
1
0
0
.
0
D = [C T ]B 0 = 0 cos t + i sin t
0
0
cos t i sin t
Se mai observa ca desi T nu este diagonalizabila ca endomorfism al spatiului R3 (deoarece (T ) 6 R),
putem atasa vectorilor v2 si v3 vectorii reali (care nu sunt vectori proprii pentru endomorfismul T ):
Co
py
1
1
u2 = Re (v2 ) = Re (v3 ) = (0, 0, 1); u3 = Im (v2 ) = Im (v3 ) = (1, 0, 0),
2
2
iar acestia verifica conditiile de ortogonalitate
eb
tW
deci am obtinut baza ortogonala B 00 = {v1 , u2 , u3 } R3 care nu este formata din vectori proprii,
produsa de baza ortogonala B 0 = {v1 , v2 , v3 } din C3 .
en
ud
St
si polinomul de matrice
Q(A) = am Am + am1 Am1 + + a1 A + a0 I Mnn (K ),
unde Id End(Vn ) este endomorfismul identic, iar I Mnn (K ) este matricea identitate de ordinul
n.
Observatie. Studiul polinoamelor de endomorfisme se reduce la studiul polinoamelor de matrice;
puterile de matrice se pot calcula relativ usor, fac
and uz de forma canonica a matricelor respective,
dupa cum urmeaza:
daca matricea A este similara cu o matrice diagonala D, atunci
A = CDC 1 , A2 = CD2 C 1 , . . . , Am = CDm C 1 ;
77
(1)
unde C + este reciproca matricei C. Fie A Mnn (K ) si P () = det(A I) polinomul sau caracteristic. Considerand C = A I, unde I este matricea unitate de ordinul n, egalitatea (1) devine
(A I)(A I)+ = P ()I.
(2)
Prin constructie (A I)+ este o matrice de polinoame de grad n 1, deci are forma
py
(A I)+ = B n1 n1 + B n2 n2 + + B 0 ,
Co
eb
tW
en
ud
St
Consecint
a. Dac
a T End(Vn ) este un endomorfism, iar P () este polinomul s
au caracteristic,
atunci are loc egalitatea de polinoame de endomorfisme P (T ) = O.
Exercitii. 1. Calculati polinomul de matrice Q(A), unde
2 1 1
Q(t) = t3 6t2 + 9t 4, A = 1 2 1 M33 (R).
1 1 2
78
2 1 0
2. Se da matricea A = 0 2 1 . Calculati matricea inversa A1 folosind teorema Cayley0 0 2
Hamilton.
Solutie. Polinomul caracteristic al matricei este PA () = (2 )3 . Se observa ca termenul liber al
poolinomului (care este egal cu determinantul matricei) este 8, deci nenul, si prin urmare matricea A
este inversabila. Aplicand teorema Cayley-Hamilton, avem PA (A) = 0, adica
(A 2I)3 = 0 A3 6A2 + 12A 8I = 0,
sau nca,
A (A2 6A + 12I)/8 (A2 6A + 12I)/8 A = I
de unde, prin amplificare cu A1 , rezulta
Co
A1
py
eb
Teorem
a. Fie A Mnn (K ) o matrice de ordin n. Atunci orice polinom n A de grad cel putin n,
poate fi exprimat printr-un polinom de gradul n 1.
Demonstratie. Polinomul caracteristic atasat matricei A este
tW
P () = (1)n (n 1 n1 + + (1)n n );
aplicand teorema Cayley-Hamilton, rezulta ca puterea maxima An a matricei An P (A) are expresia
en
An = 1 An1 + (1)n+1 n I.
ud
St
pentru t V (spre exemplu numere reale, numere complexe, matrice patratice, functii, polinoame,
endomorfisme etc.) daca putem defini puterea tm . In cele ce urmeaza vom presupune cunoscute
rezultatele din analiza matematica privind convergenta seriilor de puteri.
Definitii. Fie T End(Vn ) un endomorfism arbitrar si A matricea patratic
a de ordinul n asociata
lui T relativ la o baza din Vn .
a) Se numeste serie de matrice, iar suma acesteia se numeste functie de matrice, o serie de forma
am Am , unde am K , m N.
m=0
b) Se numeste serie de endomorfism, iar suma acesteia se numeste functie de endomorfism, o serie
de forma
X
am T m , unde am K , m N.
m=0
79
3.
PIn cazul cand A admite valorile proprii distincte, 1 , . . . , n , polinomul de gradul n 1 atasat seriei
am Am se poate scrie n forma Lagrange
mN
f (A) =
n
X
(A 1 I) . . . (A j1 I)(A j+1 I) . . . (A n I)
(j 1 ) . . . (j j1 )(j j+1 ) . . . (j n )
j=1
n
X
f (j ),
Zj f (j ),
(3)
py
j=1
f (A) =
p mX
k 1
X
Co
unde Zj Mnn (K ) nu depind de functia f si deci pot fi determinate prin particularizarea functiei
f . In cazul valorilor proprii multiple se arata ca
Zkj f (j) (k ),
eb
k=1 j=0
tW
unde f (j) (.) sunt valorile derivatei de ordinul j a lui f , iar Zkj Mnn (K ) sunt matrice independente
de functia f .
X
X
X
Am
A2m+1
A2m
, sin A =
(1)m
, cos A =
(1)m
.
m!
(2m + 1)!
(2m)!
m=0
en
eA =
m=0
m=0
St
ud
2 2 3
Exercitiu. Calculati functia de matrice eAt , unde A = 0 3 1 .
0 0 4
Solutie. Valorile proprii distincte ale matricei A sunt
1 = 2, 2 = 3, 3 = 4 R.
Prin nlocuire n relatia (3) obtinem
f (A) = f (2)Z1 + f (3)Z2 + f (4)Z3 .
Se stie ca matricele Zj , j = 1, 2, 3 nu depind de f ; le aflam particularizand functia f succesiv:
f (z) = z 1 f (A) A I = 1 Z1 + 2 Z2 + 3 Z3
f (z) = z + 1 f (A) A + I = 3Z1 + 4Z2 + 5Z3
f (z) = z 2
f (A) A2
(4)
80
Probleme propuse
Z1 + 2Z2 + 3Z3 = A I
3Z1 + 4Z2 + 5Z3 = A + I
Probleme propuse
py
1. Fie V spatiul vectorial al functiilor reale de clasa C pe intervalul deschis (0, 1). Aflati valorile
proprii si vectorii proprii ai endomorfismului
Co
eb
St
ud
en
tW
sa se determine o baza formata din vectori proprii ai transformarii liniare T a carei matrice asociata
relativ la baza canonica este A, T End(R3 ), [T ]B = A;
sa se determine o baza n care transformarea T are matricea asociata diagonala;
sa se afle valorile proprii si vectorii proprii ai transformarii liniare T ai matricei A.
7
4 1
4
6 0
3 2 0
7 1 , b) A = 3 5 0 , c) A = 2 0 0 ,
a) A = 4
4 4 4
3 6 1
0 0 1
1 1 2
1
2
0
3 7 5
2
0 , f) A = 2
4
3
d) A = 3 3 6 , e) A = 0
2 2 4
2 2 1
1
2
2
R: a) (A)={3, 3, 12}, b) (A)={1, 1,-2}, c) (A)={-1,-1, 4}, d) (A)={2, 0, 0}, e) (A)={-1,
1, 2}. Vectorii proprii-tem
a a, c, d, f. b) B 0 =
{v1 = (2, 1,
0)t , v2 = (0, 0, 1)t , v3 = (1, 1, 1)t },
2 0 1
1 0 0
0
1 0 1
0 1 0 . e) B 0 = {v1 = (0, 0, 1)t , v2 =
C = [B ]B =
, D = [T ]B 0 =
0 1 1
0 0 2
1 0 0
0 1
2
1 , D = 0 1 0 .
(1, 0, 1)t , v3 = (2, 1, 2)t }, C = 0 0
0 0 2
1 1 2
p1 p2 . . . pn1 pn
1 0 ...
0
0
..
..
.. ,
3. Sa se determine polinomul caracteristic al matricei Frobenius A = . ... . . .
.
.
0 0 ...
0
0
0 0 ...
1
0
unde p1 , . . . pn R.
81
4. Fie V = C 0 [0, 1] spatiul vectorial al functiilor reale continue pe intervalul [0, 1]. Aflati valorile
proprii si vectorii proprii pentru endomorfismul T : V V ,
Z
T (f ) = g, unde g(x) = x
Co
py
R
n
o
1
R: (T ) = 0, 12 ; S=0 = f V 0 f (t)dt = 0 , S= 1 = {f V | f (x) = cx, c R }.
2
2 0 0
1
0 2 0
0
2 0 0 0
2 0 1 1
0 2 0 0
0 1 0
0
6. Date fiind matricele A, B Mnn (R) care satisfac relatia B = A bIn pentru un scalar b R, sa
eb
tW
PB () = PA ( + b).
7. Data fiind matricea inversabila A Mnn (R), sa se arate ca ntre polinomul caracteristic al
matricei A si cel al matricei inverse A1 exist
a relatia
1
.
ud
en
1
PA
PA1 () = ()
det A
n
8. Aratati ca daca v este vector propriu al matricei A asociat valorii proprii iar C este o ma-
St
trice nesingulara, atunci vectorul C 1 v este vector propriu pentru matricea similara C 1 AC, asociat
aceleiasi valori proprii.
sa se determine forma canonica Jordan a transformarii liniare T a carei matrice relativ la baza
canonica este A;
sa se determine o baza formata din vectori proprii si eventual principali ai endomorfismului T ,
relativ la care matricea asociata lui T are forma canonica Jordan.
2 1 2
0 1 0
1
3
3
9
6 , b) A = 4 4 0 , c) A = 5 3 3 ,
a) A = 1
1 0 2
0 0 2
2 14 9
5 1 1 1
4 7 5
1 5 1 1
2
3
3 .
, e) A =
d) A =
1 1 3 1
1
2
1
1 1 1 3
82
1 0 0
2 1
(A) = {2, 2, 2}, C = [v1 , p, v2 ] = 2 1 0 ; J = 0 2
0 0 1
0 0
Probleme propuse
9
3 2
0 1 0
9
0 1 , J = 0 0 0 ; b)
12 2 1
0 0 1
0
0 .
2
10. Aflati o baza ortonormata n R3 fata de care matricea endomorfismului T sa fie diagonala, unde
eb
Co
py
1/ 5 4/35 2/3
1 2 4
5 0 0
R: a) A = [T ] = 2 4 2 , D = 0 5 0 , C = 2/ 5 2/35 1/3 ;
4 2 1
0
0 4
0
5/3 5 2/3
deoarece A este matrice simetrica, transformarea T este diagonalizabila; vectorii bazei ortonormate
cautate sunt coloanele matricei modale C.
b) A este matrice simetrica, deci diagonalizabila; se obtine:
1 2
2 1
0
, , 0 , (0, 0, 1), , , 0
(A) = {1, 1, 4}, B =
.
5 5
5 5
ud
en
tW
3 i 0
a) Matricea A = i 3 0 este hermitica (A = At ). Transformarea liniara asociata T
0 0 4
End(C3 ) este diagonalizabila; determinati o baza ortonormata n C3 format
a din vectori proprii ai
transformarii T .
0 1 0
0 este unitara (At A = I A1 = At ), iar transformarea liniara
b) Matricea A = 1 0
0 0 1
asociata T End(C3 ) este unitara si orice valoare proprie a sa are modulul egal cu unu.
St
12. a)
Sa se determine valorile
proprii si vectorii proprii si apoi sa se diagonalizeze matricea ortogonala
cos 0 sin
0
1
0 M33 (C);
sin 0 cos
0
0 1
0 2 M33 (R).
b) matricea simetrica A = 0
1 2 0
1 0 0
R: a) Matricea transformarii este diagonala, D = 0 1 0 , relativ la baza diagonalizatoare
0 0 1
B 0 = {v1 = (sin , 0, cos + 1), v2 = (0, 1,0), v3 = (sin , 0,cos 1)}; b) B 0 = {v1 = (2, 1, 0), v2 =
0 0
0
.
5
0
(1, 2, 5), v3 = (1, 2, 5)}, D = 0
0 0 5
A=
83
4
6 0
1
3 5 0 , b) A =
3
a) A =
3 6 1
2
-1
-3
-2
2
1 0 2
6 , c) A = 0 0 0 .
4
2 0 4
Co
py
2 0 1
1 0 0
R: Tema b, c. a) C = 1 0 1 , D = 0 1 0 , A = CDC 1 , de unde rezulta
0 1 1
0 0 -2
1 0
0
e
0
0
C 1 ; eA = C 0 e1 0 C 1 .
0
A1999 = CD1999 C 1 = C 0 1
0 0 21999
0 0 e2
eb
a) A =
1 2 1
1 2
; b) A = 2 1 0 , sa se determine:
0 2
0 1 1
tW
en
2 24
0 14
ud
St
1
3
1
3
1 1
1
A A + I2 = I2 A = A + I2 =
.
0 1/2
2
2
2
2
3 0 0
1 0
a) A =
; b) A = 0 2 0 .
1 1
0 1 2
1 0
xn+1 = 2xn + yn
1
n
R: a) A = A 2I2 =
; A = xn A + yn I2 conduce la
, de unde
1 1
yn+1 = xn
x1 = 1, y1 = 0
xn+1 = 2xn xn1 xn+1 + 2xn + xn1 = 0 xn = (1)n a + (1)n nb.
x2 = 2, y2 = 1
a=0
xn = (1)n+1
3
0
0
n
(1)
0
1
2n
0 , n 0.
(A2 7A + 16I3 ), An = 0
. b) A1 = 12
n(1)n1 (1)n
n1
0 n2
2n
84
Co
py
Notam prin B(V , K ) multimea tuturor formelor biliniare definite pe V . Adunarea formelor biliniare
si nmultirea acestora cu scalari pot fi definite ca n cazul functiilor, determinand pe B(V , K ) o
structura de spatiu vectorial peste corpul K .
eb
Exemplu. Produsul scalar definit pe un spatiu vectorial real este o forma biliniara. Spre deosebire
de acesta, produsul scalar definit pe un spatiu vectorial complex, nu este o form
a biliniar
a deoarece,
n general putem determina x, y, z V , k, l C, astfel nc
at sa avem
tW
en
ud
St
Fie Vn un spatiu vectorial n-dimensional peste corpul K ; fie B = {e1 , . . . , en } o baza n acest
spatiu si A B(V , K ) o forma biliniara pe Vn . Expresia formei biliniare calculata pe vectorii
n
n
P
P
x=
xi ei , y =
yj ej Vn este
i=1
j=1
A(x, y) = A
n
X
i=1
xi ei ,
n
X
yj ej =
j=1
n X
n
X
xi yj A(ei , ej ),
(1)
i=1 j=1
n X
n
X
aij xi yj .
(2)
i=1 j=1
85
Matricea A = (aij )i,j=1,n Mnn (K ) de elemente aij = A(ei , ej ) se numeste matricea formei
biliniare A n raport cu baza B . Notam A = [A]B . Daca introducem matricele coloana X =
(x1 , . . . , xn )t Mn1 (K ), Y = (y1 , . . . , yn )t Mn1 (K ), formate din coeficientii vectorilor x si y,
atunci expresia analitica (2) a formei biliniare poate fi scrisa sub forma matriceala
A(x, y) = X t AY.
(3)
a biliniar
a A B(Vn , K ) este simetric
a / antisimetric
a dac
a si numai dac
a maTeorem
a. O form
tricea formei ntr-o baz
a arbitrar
a fixat
a a spatiului Vn este simetric
a/antisimetric
a.
py
Demonstratie. Admitem ca A este o forma simetrica; daca A = (aij )i,j=1,n este matricea formei ntr-o
baza B = {e1 , . . . , en } Vn , avem
Co
eb
tW
Teorem
a. Dac
a C = [B 0 ]B = (cij )i,j=1,n Mnn (K ) este matricea de trecere de la baza B =
{e1 , . . . , en } Vn la baza B 0 = {e01 , . . . , e0n } din Vn , iar
en
ud
x0i e0i y =
St
Demonstratie. Fie x =
i=1
{e01 , . . . , e0n }.
n
P
j=1
Notand X 0
la baza B 0 =
= (x01 , . . . , x0n )t , Y 0 = (y1 , . . . , yn )t si A0 = (a0ij )i,j=1,n , unde
a0ij = A(e0i , e0j ), i, j = 1, n este matricea formei biliniare A fat
a de baza B 0 , atunci A(x, y) = X 0t A0 Y 0 .
0
0
Pe de alta parte, matricele coloana X, Y si X , Y ale lui x si y relativ la cele doua baze satisfac relatiile
X = CX 0 , Y = CY 0 , deci avem A(x, y) = X t AY = (CX 0 )A(CY 0 )t = X 0t (C t AC)Y 0 . Rezulta
X 0t A0 Y 0 = X 0t (C t AC)Y 0 , X 0 , Y 0 Mn1 (R) Rn ,
de unde, prin identificare obtinem A0 = C t AC.
86
py
Co
eb
1
A(x, y) = (Q(x + y) Q(x) Q(y)), x, y V .
2
tW
en
St
i=1
ud
Fie Vn un spatiu vectorial n-dimensional. B = {e1 , e2 , . . . , en } este o baza n Vn , atunci pentru orice
n
P
vector x =
xi ei Vn , forma patratic
a Q are expresia analitica
Q(x) = A(x, x) =
n X
n
X
aij xi xj = X t AX,
i=1 j=1
87
Teorem
a. Fie A B(V , K ) o form
a biliniar
a simetric
a. Atunci:
a) U este subspatiu vectorial al lui V ;
b) dac
a {u1 , u2 , . . . , up } este o baz
a n U , atunci y U dac
a si numai dac
a
A(u1 , y) = A(u2 , y) = = A(up , y) = 0;
c)) dac
a dim V = n, avem inegalitatea
dim U + dim U dim V .
Aceasta devine egalitate d.n.d. forma biliniar
a A este nedegenerat
a.
d) pentru orice subspatiu U al spatiului vectorial V , dac
a A|U este restrictia formei biliniare A la U
si V este finit-dimensional, atunci are loc descompunerea n sum
a direct
a V =U U dac
a si numai
dac
a A|U este nedegenerat
a.
p
P
i=1
Co
py
Demonstratie. Demonstram proprietatile a), b) si d). a) Fie y1 , y2 U , adica acesti vectori satisfac
relatiile A(x1 , y1 ) = 0, A(x2 , y2 ) = 0. Pentru k, l R avem kA(x, y1 ) + lA(x, y2 ) = 0 sau A(x, ky1 +
ly2 ) = 0. Deci ky1 + ly2 U .
b) Fie y U ; atunci A(x, y) = 0, x U ; n particular A(ui , y) = 0, i = 1, p deoarece
p
P
ui U , i = 1, p . Reciproc, din cele p relatii si faptul ca x =
xi ui U , folosind biliniaritatea
i=1
xi A(ui , y) = 0, adica y U
tW
eb
deci singurul vector din U ortogonal pe toti vectorii din U este vectorul nul, deci U U = {0}.
Cum A este nedegenerata, avem dim U + dim U = dim V ; deci U U = V . Reciproc, daca
U U = V , rezulta U U = {0} asa nc
at A|U este nedegenerata.
en
ud
U = {x R3 | x1 2x2 = 0} R3
St
este degenerata avand rangul egal cu unitatea. Aflati complementul ortogonal U relativ la Q al
subspatiului vectorial U .
Solutie. Efectuam schimbarea de coordonate sugerata de ecuatia subspatiului U ,
y1 = x1 2x2 , y2 = x2 , y3 = x3 .
In noile coordonate, forma patratica devine Q(y) = y 2 + 4y1 y2 + y 2 , iar subspatiul U este descris prin
1
3
U = {y R3 | y1 = 0} . Se observa ca restrictia formei patratice la acest subspatiu, Q|U (y) = y32 are
rangul unu.
Pentru a obtine complementul ortogonal U , consideram o baza n U formata din vectorii u1 =
(0, 0, 1), u2 = (2, 1, 0) si impunem conditiile
A(u1 , y) = 0, A(u2 , y) = 0,
care determina forma vectorilor y din subspatiul U , unde forma polara A asociata lui Q, obtinut
a
prin dedublare are expresia
A(x, y) = x1 y1 4x2 y2 + x3 y3 , x, y R3 .
88
py
Definitie. Fie A B(Vn , K ) o forma biliniara simetrica. Se numeste baza ortogonala n raport cu
forma biliniara A (sau n raport cu forma patratic
a asociata Q), o baza B = {e1 , e2 , . . . , en } Vn cu
proprietatea
A(ei , ej ) = 0, i 6= j, i, j = 1, n,
tW
eb
Co
adica vectorii acesteia sunt ortogonali doi cate doi relativ la forma A.
Observatie. In raport cu o baza ortogonala matricea formei este diagonala (tema, verificati!) ,
a11 0 . . .
0
0 a22 . . .
0
A = [A]B = .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0
0
0 . . . ann
Atunci, notand aii = ai , i = 1, n, expresiile analitice ale formei biliniare A si ale formei patratice
asociate Q devin expresii canonice, fiind de forma
n
X
en
A(x, y) =
ai xi yi , Q(x) =
i=1
Expresia canonic
a a unei forme p
atratice
St
ai x2i .
ud
i=1
n
X
89
In cele ce urmeaza, vom prezenta trei metode de obtinere a unei baze B 0 relativ la care matricea
a formei patratice Q este diagonala, deci relativ la care forma patratic
a Q are o expresie canonica.
Teorem
a (metoda Gauss). Dac
a Q : Vn K este o form
a p
atratic
a, atunci exist
a o baz
a n Vn
care este ortogonal
a n raport cu Q (deci relativ la care Q are o expresie canonic
a).
Demonstratie. Inductie dupa dimensiunea n a spatiului vectorial. Fie B = {e1 , . . . , en } o baza a
spatiului Vn si expresia analitica asociata formei Q relativ la aceasta baza,
Q(v) =
n X
n
X
aij xi xj , v = x1 e1 + + xn en Vn
i=1 j=1
n
P
a0ij x0i x0j , n care cel putin unul din elementele diagonale
Co
py
0
0
xi = xi + xj
xj = x0i x0j
xk = x0k , k 1, n\{i, j}
i,j=1
x0i 2 x0j 2 .
eb
fat
a de care coordonatele lui x sunt x0i , i = 1, . . . , n.
baza B la F1 este
0 0 0
0 0 0
..
..
..
.
. .
i
1 1 0
.. . .
..
.
.
.
. ..
j
1 1 0
..
..
..
..
. .
.
.
0 0 1
i
j
St
ud
en
tW
1 0
0 1
.. .. . .
. .
.
0 0
C1 = . .
.. ..
0 0
.. ..
. .
0 0
a011 x01 2
+2
X
k=2
n
X
i,j6=1
n
X
1 0 0
0
0
0
0 2
(a
x
+
a
x
+
+
a
x
)
+
a00ij x0i x0j ,
12 2
1n n
a011 11 1
i,j=2
90
unde
x0 si
a00ij x0i x0j , nu contine pe x01 . Fie F2 = {f 001 , f 002 , . . . , f 00n } baza din Vn fat
a de care coordonatele
i,j=2
x00 ale
a0
a0
a10
11
0
..
.
a12
0
11
1
..
.
...
...
..
.
a1n
0
11
0
..
.
...
. In raport
n
1 00 2 X 00 00 00
x
+
aij xi xj .
a011 1
i,j=2
py
n
P
Suma Q(x)
=
a00ij x00i x00j din membrul drept al expresiei este o forma patratic
a n n 1 variabile,
i,j=2
eb
Co
deci poate fi tratata prin procedeul de mai sus, analog cu forma Q. In concluzie, dupa nc
a cel mult
n 1 pasi obtinem o baza B 0 = {e01 , . . . , e0n } n Vn , ortogonala fat
a de Q. Relativ la aceasta baza,
forma patratica Q se reduce la expresia canonica: o suma de patrate de p = rang Q n forme
liniare independente n coordonatele (x1 , . . . , xn ), iar relativ la coordonatele asociate bazei B 0 , o suma
algebrica de patrate.
tW
Exercitii. 1. Folosind metoda Gauss, aflati expresia canonica si baza n care se realizeaza aceasta,
pentru forma patratica
en
St
ud
2
Q(v) = x01 2 x02 2 + 2x01 x03 + 2x02 x03 = x01 + x03 x02 2 + 2x02 x03 x03 2 .
T
inand cont de expresia din paranteza, efectuam schimbarea de coordonate
x001 = x01 + x03 , x002 = x02 , x003 = x03 .
Trecerea la noile coordonate (x001 , x002 , x003 ) se realizeaza prin intermediul relatiei X 0 = C2 X 00 , cu matricea
de trecere
1 0 1
1 0 1
C2 = 0 1 0 = 0 1 0 ;
0 0 1
0 0 1
aceste coordonate corespund noii baze F2 = {e001 = e01 , e002 = e02 , e003 = e01 + e03 }; relativ la F2 , forma
Q are expresia analitica Q(v) = x001 2 x002 2 + 2x002 x003 x003 2 = x001 2 (x002 x003 )2 .
91
00
000
00
00
000
00
00
000
x000
1 = x1 , x2 = x2 x3 , x3 = x3 X = C3 X
1 0 0
1 0 0
C3 = 0 1 1 = 0 1 1
0 0 1
0 0 1
00
000
00
000
00
00
Coloanele acesteia furnizeaza noua baza, B 0 = F3 = {e000
1 = e1 , e2 = e2 , e3 = e2 + e3 }, relativ
000
2
000
2
la care obtinem prin nlocuire expresia formei Q, Q(v) = x1 x2 . Aceasta expresie reprezint
ao
expresie canonica a formei patratice Q, fiind o suma algebrica de patrate. Matriceal, are loc relatia
X = C1 C2 C3 X 000 CX 000 de unde rezulta matricea C = [B 0 ]B = C1 C2 C3 de trecere de la baza
naturala (initiala) a spatiului R3
py
2. Folosind metoda Gauss, aflati expresia canonica si baza n care se realizeaza aceasta, pentru forma
Co
patratica
eb
tW
36 2 25 2
20
2
2
9 x2 9 x3 + 3 x2 x3 + 6x2 + 4x3
11 2
2x22 + 14
3 x2 x3 + 9 x3 =
2 49 2 11 2
1
7
18 x3 + 9 x3 =
2 2x2 + 3 x3
1
2
ud
en
2x2 x3 =
2
2x2 + 73 x3 32 x23 = 19 y12 + 21 y22 23 y32 ,
St
unde am notat y1 = 9x1 + 6x2 5x3 , y2 = 2x2 + 73 x3 , y3 = x3 , iar (y1 , y2 , y3 ) sunt coordonatele
vectorului v relativ la baza B 0 = {e01 , e02 , e03 } ortogonal
a relativ la forma patratic
a Q, n care
expresia formei este canonica. T
inand cont de formulele de schimbare de coordonate de mai sus,
obtinem matricea de trecere de la baza canonica B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} la
baza B 0 ,
9 6 5
1/9 1/3 4/3
1/2 7/6 .
C [B 0 ]B = 0 2 7/3 = 0
0 0 1
0
0
1
Examinand coloanele acestei matrice, rezulta ca baza B 0 este formata din vectorii
1
1
1
4
7
0
0
0
0
B = e1 = e1 , e2 = e1 + e2 , e3 = e1 e2 + e3 ,
9
3
2
3
6
1/9 0
0
0 .
iar matricea formei Q relativ la aceasta baza este A0 = [Q]B 0 = 0 1/2
0
0 3/2
92
Teorem
a (Metoda Jacobi). Fie Q : Vn K o form
a p
atratic
a si A = (aij )1,j=1,n matricea ei
relativ la baza B = {e1 , . . . , en } a lui Vn . Dac
a determinantii
a11 a12
, . . . , n = det A
1 = a11 , 2 =
a21 a22
sunt toti nenuli, atunci exist
a o baz
a B 0 = {e01 , . . . , e0n } Vn fat
a de care expresia formei p
atratice Q
devine
n
X
i1 0 2
Q(v) =
xi ,
(1)
i
i=1
unde
(x01 . . . , x0n )
py
01
e2 = c21 e1 + c22 e2
...........................
0
en = cn1 e1 + cn2 e2 + + cnn en
asa ncat sa avem
Co
A(e0i , ej ) = 0, 1 j < i n,
A(e0i , ei ) = 1, i = 1, n
en
tW
eb
unde A este polara formei patratice Q. Scrise dezvoltat, aceste conditii devin
...
St
ud
Pentru i {1, . . . , n} fixat, sistemul liniar neomogen obtinut consta din i ecuatii cu i necunoscute
{ci1 , . . . , cii }; acest sistem are solutie unica, deoarece prin ipoteza determinantul sistemului este chiar
i 6= 0. Regula lui Cramer produce solutiile sistemului deci baza {e01 , . . . , e0n } este perfect determinata
de relatiile
e1
e
2
k
a12
a1k
1 a11
0
ek =
, k = 1, n.
..
..
..
i
.
.
.
Dar, prin constructie, A(e0i , ej ) = 0 pentru j < i, deci a0ij = 0 pentru j < i. De asemenea, datorita
simetriei formei biliniare A rezulta a0ij = 0 si pentru j > i. Deci a0ij = 0 pentru i 6= j, iar pentru j = i
avem
a0ii = A(e0i , e0i ) = A(e0i , ci1 e1 + + cii ei ) =
= ci1 A(e0i , e1 ) + + ci,i1 A(e0i , ei1 ) + cii A(e0i , ei ) = cii =
i1
i ,
i = 1, n.
93
n
X
i,j=1
n
X
i1
i=1
x0i 2 ,
0 /1 . . .
..
..
=
.
.
0
...
0
..
.
n1 /n
Exercitiu. Folosind metoda Jacobi, aflati expresia canonica si baza n care se realizeaza aceasta,
pentru forma patratica
Q(x) = x21 + 7x22 + x23 8x1 x2 8x2 x3 16x1 x3 , x = (x1 , x2 , x3 ) R3 .
py
1 4 8
A = 4 7 4 .
8 4 1
Co
1 4
= 9, 3 = det A = 729 .
1 = a11 = 1, 2 =
4 7
eb
tW
1
1
Q(x) = x01 2 x02 2 + x03 2 ,
9
81
Prin dedublare obtinem forma biliniara asociata
en
1
1
A(x, y) = x01 y 01 x02 y 02 + x03 y 03 .
9
81
ud
Noua baza B 0 = {e01 , e02 , e03 } se obtine rezolvand succesiv sistemele ce furnizeaza coeficientii descompunerii vectorilor e01 , e02 , e03 relativ la baza initial
a, dupa cum urmeaza:
St
e01 = a e1 ;
e02 = a e1 + b e2 ;
A(e01 , e1 ) = 1 a = 1
(
A(e02 , e1 ) = 1 a 4b = 0
A(e02 , e2 ) = 4a + 7b = 1
A(e03 , e1 ) = 1 a 4b 8c = 0
A(e03 , e2 ) = 4a + 7b 4c = 0
e03 = a e1 + b e2 + c e3 ;
A(e03 , e3 ) = 8a 4b + c = 1
e01 = e1 ;
e02 = 49 e1 + 91 e2 ;
8
e1
e03 = 81
1 4/9 8/81
C = 0 1/9 4/81 .
0
0
1/81
4
81 e2
1
81 e3
94
Teorem
a (Metoda valorilor proprii). Fie Vn un spatiu vectorial real euclidian si Q : Vn R o
form
a p
atratic
a real
a. Atunci exist
a o baz
a ortonormat
a B 0 = {e01 , e02 , . . . , e0n } a spatiului vectorial Vn
relativ la care expresia canonic
a a formei este
Q(v) =
n
X
i x0i 2 ,
i=1
Co
py
1 0 . . . 0
0 2 . . . 0
D = [Q]B 0 = C 1 AC = C t AC = .
.. . .
.. .
.
.
. .
.
0
...
eb
tW
Exercitiu. Folosind metoda valorilor proprii, aflati expresia canonica si baza n care se realizeaza
aceasta, pentru forma patratica din exemplul anterior,
Q(v) = x21 + 7x22 + x23 8x1 x2 16x1 x3 8x2 x3 , v (x1 , x2 , x3 ) R3 ,
en
ud
St
4
A=
8
si are coeficientii
4 8
7 4 .
4 1
Valorile proprii ale acestei matrice sunt 1 = 9, 2 = 3 = 9 (tema, verificati!) , iar vectorii proprii
ortonormati corespunzatori valorilor proprii sunt
2 1 2
2 1
5
2
4
0
0
0
e1 =
, ,
, e2 = 0,
,
, e3 =
,
,
,
3 3 3
5 5
3 5 3 5 3 5
deci matricea de trecere la noua baza B 0 = {e01 , e02 , e03 } este
2 5 0 5
5 6 2
4
2 5 3
95
py
1) Metoda Gauss reprezinta un algoritm elementar de aducere la forma canonica, dar nu furnizeaza
direct noua baza, ci schimbarea de coordonate pe baza careia se determina noua baza.
2) Metoda Jacobi este utila cand se cere determinarea rapida a formei canonice (de exemplu
n aprecierea naturii punctelor de extrem ale unei functii reale), far
a a fi interesati si de baza corespunzatoare (care se obtine printr-un calcul mai laborios). Metoda prezint
a dezavantajul ca presupune
neanularea tuturor minorilor {i }i=1,n .
3) Metoda vectorilor proprii este eficace, producand o forma canonica si o baza canonica ortonormata fata de produsul scalar preexistent. Dezavantajul acestei metode este ca include calculul
radacinilor polinomului caracteristic al matricei asociate formei patratice, rad
acini care pot fi irationale
(si deci aflarea lor necesitand tehnici de calcul de analiza numeric
a).
Co
Exista formele patratice reale care iau totdeauna valori pozitive (cum ar fi, spre exemplu, patratul
unei norme ce provine dintr-un produs scalar); n cele ce urmeaza vom detalia notiunile ce conduc la
stabilirea semnului valorilor pe care le poate lua o forma patratic
a.
eb
tW
ud
en
St
Exemplu. Produsul scalar definit pe un spatiu vectorial real este o forma biliniara simetrica si pozitiv
definita.
Reducerea la expresia canonica prin metoda lui Jacobi permite obtinerea unei conditii necesare si
suficiente pentru ca o forma patratica Q : Vn R s
a fie pozitiv definita (respectiv, negativ definita),
dupa cum rezulta din urmatoarea
Teorem
a (Criteriul lui Sylvester, teorema inertiei). Se d
a forma p
atratic
a Q : Vn R. Dac
a
sunt ndeplinite conditiile teoremei Jacobi, atunci au loc urm
atoarele afirmatii:
a) Q este pozitiv definit
a dac
a si numai dac
a i > 0, i = 1, n;
b) Q este negativ definit
a dac
a si numai dac
a (1)k k > 0, k = 1, n.
Definitie. Fie Q(v) =
n
P
i=1
signatura formei p
atratice Q tripletul de numere reale (p, q, d), n care:
p = numarul de coeficienti din setul {a1 , . . . , an } care sunt strict pozitivi, numit indicele pozitiv de
inertie al lui Q;
96
Probleme propuse
2. Data fiind o forma patratica Q : Vn R si matricea A asociata acesteia relativ la o baza a spatiului
Vn , Q este pozitiv definit
a daca si numai daca oricare din urmatoarele conditii este ndeplinit
a.
forma patratica Q are signatura (n, 0, 0),
determinantii i , i = 1, n calculati conform metodei Jacobi sunt strict pozitivi,
valorile proprii ale matricei A sunt strict pozitive.
Probleme propuse
py
Co
eb
Sa se determine urmatoarele:
tW
en
ud
St
0 2 0
R: Matricea formei patratice date este A = 2 0 0 , expresia analitica este Q(x) = 4x1 x2
0 0 3
2
3x3 , cu matricea deschimbare
la noua baza C, iar
matricea A0 a formei
patratice relativ la baza B 0 ,
1 1 0
4 2
2
unde C = [B 0 ]B = 1 0 1 , si A0 = C t AC = 2 3 1 .
0 1 1
2 1 3
0
1
1
1 0
1
R: A = [A]B =
1 1 0
1 1 1
97
1
1
1
1
, A0 = [A]B 0 =t CAC, C =
1
1
0
0
0
1
1
1
1
1
0
1
1
0
.
1
1
3. Fie P2 spatiul vectorial al functiilor polinomiale reale de grad cel mult doi si fie produsul scalar
Z
A : P2 P2 R, A(v, w) =
1Z 1
v(t)w(s)dtds, v, w P2 R2 [x].
a) Sa se arate ca A este o forma biliniara simetrica pozitiv semidefinita, dar nu este pozitiv definita.
b) Sa se determine matricea formei biliniare A relativ la baza canonica a spatiului P2 , B = {1, t, t2 }
si relativ la baza B 0 = {1, t 1, t2 t}.
1 1/2 1/3
1 1 0
R: A = [A]B = 1/2 1/4 1/6 , A0 = [A]B 0 = C t AC, C = 0 1 1 .
1/3 1/6 1/9
0 0
1
py
R: (1, 1)
1 1
1 1
= 0 = 2.
tW
eb
Co
en
ud
St
1
1
3
A(x, y) = (x1 y2 + x2 y1 ) (x3 y4 + x4 y3 ) + 2x4 y4 + (x1 y4 + x4 y1 ), x, y R4 ,
2
2
2
0 1/2
0
3/2
1/2 0
0
0
.
[Q] = [A] =
0
0
0
1/2
3/2 0 1/2
2
3 2 4
b) Q : R3 R, [Q] = 2 6 2 ;
4 2 3
2
c) Q(x) = x1 + 6x1 x3 + x22 + 4x2 x3 5x23 , x = (x1 , x2 , x3 ) R3 ;
d) Q(v) = xy + 2y 2 yz z 2 , v = (x, y, z) R3 .
Determinati expresia canonica a acestor forme patratice folosind metoda Gauss.
98
Probleme propuse
1
1
1 1 0
3 2 1/2
1
0
0
0 0 1/3 1/6 .
C = [B 0 ]B = 1 1 0 0 1
0 0 1
0 0
1
0
0
1
7. Determinati expresia canonica a formelor patratice din exercitiul precedent folosind metoda Jacobi
si metoda valorilor proprii.
1/3
0
0
0 . Prin
R: Tema a, c, d. Solutie la punctul b) Prin metoda Jacobi, [Q]B 0 = 0 3/14
0
0
1/7
1/ 5 4/35 2/3
7 0 0
metoda valorilor proprii, [B 0 ]B = [e01 , e02 , e03 ]B = 2/ 5 2/3 5 1/3 , [Q]B 0 = 0 7 0 .
0 0 2
0
5/3
2/3
8. Utilizand metoda Gauss, metoda lui Jacobi si respectiv metoda valorilor proprii, sa se aduca la
py
Co
tW
eb
R: Matricile asociate expresiei canonice n urma aplicarii celor trei metode sunt, respectiv:
1/5
0
0
1/5
0
0
2 0 0
0 5/26
0 , 0 5/26
0 , 0 5 0 ;
0
0
40/13
0
0
13/40
0 0 8
signatura este (3, 0, 0), deci forma patratic
a este pozitiv definita.
ud
en
1
1
0 1
1
1 1 0
, sa se gaseasc
9. Sa se scrie forma patratica corespunzatoare matricei A =
a
0 1 1
1
1 0
1
1
expresia canonica si sa se verifice teorema de inertie.
St
10. Sa se arate ca daca (gij )i,j1,n , (hij )i,j=1,n sunt matrice pozitiv definite, atunci matricea (fij (t))i,j1,n ,
fij (t) = (1 t)gij + thij , t [0, 1] este pozitiv definita.
Partea II - GEOMETRIE ANALITICA
Capitolul 1. Vectori liberi
1
py
b) Relatia de echipolent
a
Co
St
ud
en
tW
eb
Punctul A se numeste originea, iar B se numeste extremitatea (varful) segmentului orientat. Daca
originea si extremitatea coincid, se obtine segmentul orientat nul.
Se numeste lungimea (norma, modulul) unui segment orientat AB, lungimea segmentului neorientat
[AB], deci distanta de la punctul A la punctul B. Un segment orientat are lungime nul
a doar
daca el este segmentul nul. Doua segmente neorientate de aceeasi lungime se numesc segmente
congruente.
Doua segmente orientate nenule se numesc echipolente daca au aceeasi directie, sens si lungime.
Doua
segmente
nule vor fi considerate
totdeauna echipolente.
Daca AB este echipolent cu CD, atunci vom scrie AB CD. Se poate arata usor ca AB
CD AC BD (vezi figura).
Doi vectori care au acelasi sens au automat aceeasi directie; deci doi vectori sunt echipolenti d.n.d.
au sensul si lungimea identice.
Teorem
a. Relatia de echipolent
a definit
a pe multimea segmentelor orientate este o relatie de echivalent
a.
Demonstratie. Relatia de echipolenta este reflexiva, simetrica si tranzitiva (tema, verificati!) .
100
vectori opusi;
vectori coplanari
en
tW
eb
Co
py
St
ud
Multimea V a vectorilor liberi din spatiul E 3 se poate organiza ca un grup aditiv comutativ,
definind adunarea acestora prin regula triunghiului (regula paralelogramului).
b) Regula paralelogramului
Definitie. Fie a
, b V doi vectori liberi si O E 3 un punct arbitrar fixat. Construim punctele
A, B E 3 astfel ncat OA a
si AB b. Vectorul liber c reprezentat de segmentul orientat OB se
numeste suma vectorilor a
si b si se noteaza c = a
+ b sau OB = OA + AB (vezi figura). Vectorii liberi
a
, b si c = a
+ b sunt vectori coplanari. Regula de determinare a sumei a 2 vectori liberi se numeste
regula triunghiului.
Adunarea vectorilor liberi + : (
a, b) V V a
+ b V este o lege de compozitie intern
a
OB OB = c (tema, verificati!) .
Vectori liberi
101
Teorem
a. Adunarea vectorilor liberi are urm
atoarele propriet
ati, care determin
a o structur
a de grup
abelian (V , +) pe multimea vectorilor liberi:
a) asociativitate: a
+ (b + c) = (
a + b) + c,
a, b, c V ;
2. Asociativitatea adunarii permite generalizarea regulii triunghiului, obtinand suma a mai mult de doi vectori prin regula poligonului.
Co
not
x
=a
+ (b) = a
b, numita diferenta dintre vectorul a
si
BA a
b.
py
eb
tW
en
a) daca a
6= 0 si t 6= 0, atunci t
a este vectorul care are aceeasi directie cu a
, lungimea egala cu |t| ||
a||
si sensul dat de cel al lui a
sau contrar lui a
, dupa cum t > 0 sau t < 0;
b) daca t = 0 sau a
= 0, atunci t
a = 0.
ud
Teorem
a. Inmult
irea vectorilor liberi cu scalari are urm
atoarele propriet
ati:
St
a) 1 a
=a
,
aV ;
b) s(t
a) = (st)
a, s, t R,
aV ;
c) distributivitate fat
a de adunarea scalarilor
(s + t)
a = s
a + t
a,
s, t R,
aV ;
d) distributivitate fat
a de adunarea vectorilor
t(
a + b) = t
a + tb,
t R,
a, b V .
0
0
0
0
presupunem t > 0 si fie A , B E 3 astfel nc
at OA t
a si OB t(
a + b). Din asemanarea
0
0
0
0
0
0
OAB OA B , (latura-unghi-latur
a) rezulta AB || A B si A B = tAB, deci A0 B 0 tb si
0
OB t
a + tb. In final avem t(
a + b) = t
a + tb. Cazul t < 0 se trateaza analog.
Observatie. Proprietatile adunarii vectorilor liberi (structura de grup abelian) si proprietatile nmultirii
vectorilor liberi cu scalari arata ca V este un spatiu vectorial peste corpul R al numerelor reale.
102
Coliniaritate si coplanaritate
Coliniaritate si coplanaritate
Fie V spatiul vectorial real al vectorilor liberi. Presupunem cunoscute notiunile de subspatiu vectorial,
dependenta si independenta liniara, baza si dimensiune, coordonate si izomorfism de spatii vectoriale.
Definitie. Dat fiind un vector nenul a
V \{0}, se numeste versorul asociat lui a
vectorul unic
determinat de lungime 1 (tema, verificati!) , a
0 = || a1 || a
.
Stim ca doi vectori din V se numesc coliniari daca dreptele lor suport sunt paralele. Cu ajutorul
notiunii introduse mai sus, putem da o formulare echivalent
a a notiunii de coliniaritate:
Teorem
a. Dac
a vectorii a
si b sunt coliniari si a
6= 0, atunci exist
a un unic num
ar real t astfel nc
at
b = t
a.
Demonstratie. Daca b = 0, alegem t = 0. Daca a
= b, alegem t = 1. Deci presupunem a
6= b 6=
0 si
putem scrie a
= ||
a|| a
0 , b = ||b|| b0 . Vectorii a
si b sunt coliniari, deci versorii a
0 , b0 sunt fie egali,
fie opusi. Daca a
0 = b0 avem b = ||b|| b0 = ||b||
a0 = ||b||||
a||1 a
si deci t = ||b|| ||
a||1 , iar pentru
a
0 = b0 , rezulta t = ||b|| ||
a||1 .
py
Consecint
a. Dat fiind un vector nenul a
V \{0}, multimea
= {b V | t R, b = t
a}
Co
tW
eb
Deci, doi vectori liberi sunt coliniari doar daca sunt dependanti liniar; doi vectori liberi necoliniari
sunt totdeauna liniar independenti.
Demonstratie. Se verifica usor ca V 1 este un subspatiu vectorial al lui V ; fiind nenul, a
este un vector
liniar independent; folosind teorema, a
genereaz
a peV 1 .
Stim ca trei vectori din V se numesc coplanari daca admit reprezentanti paraleli cu un plan dat.
Putem da o formulare echivalenta a notiunii de coplanaritate:
en
Teorem
a. Vectorii a
, b, c V sunt coplanari dac
a si numai dac
a ei sunt liniar dependenti.
St
ud
Demonstratie. Presupunem ca a
, b, c sunt liniar dependenti, adica r, s, t V nu toti nuli cu proprietatea r
a + sb + t
c = 0.
F
ar
a a restrange generalitatea, fie t 6= 0; mp
artind relatia
prin t, aceasta devine c = k
a + lb, unde k = r/t, l = s/t.
Deci reprezentantii OA a
, OB b, OC c satisfac relatia
OC = k OA + lOB,
adic
a OC se afla n planul determinat de OA si OB.
cu reprezentantii OA a
, OB b, obtinem OC = OE + OF
(vezi figura) unde k, l R astfel nc
at OE = k OA, OF =
Consecint
a. Dati fiind vectorii liberi necoliniari a
, b V , multimea
V
= {
c V | r, s R, c = r
a + sb}
Vectori liberi
103
py
OA a
, OB b, OC c, OD d si proiectand vectorul OD pe vectorii OA0 , OB 0 , OC 0 , are loc de
Fie {
a, b, c} o baza fixata n V 3 si r, s, t coordonatele unui vector d V 3 n raport cu aceasta baza;
atunci vom scrie d(r, s, t) si identificam d (r, s, t).
eb
d1 + d2 = (r1 + r2 , s1 + s2 , t1 + t2 );
k d1 = (kr1 , ks1 , kt1 );
d1 = d2 r1 = r2 , s1 = s2 , t1 = t2 ;
vectorii d1 , d2 sunt coliniari d.n.d. coordonatele lor sunt proportionale;
vectorii d1 , d2 , d3 sunt coplanari d.n.d. coordonatele unuia sunt combinatii liniare de coordonatele
celorlalti doi; spre exemplu, pentru d3 = k d1 + ld2 , au loc relatiile:
tW
1)
2)
3)
4)
5)
Co
Proiectii ortogonale
St
ud
en
Fie o dreapta, a
V un vector liber si AB a
un reprezentant al acestuia. Planele 1 si
2 duse prin A si B si perpendiculare pe intersecteaz
a dreapta respectiv n punctele {A0 } =
1 , {B 0 } = 2 (vezi figura). Se poate arata prin consideratii de geometrie sintetic
a faptul
a vectorului a
= AB pe dreapta si se noteaza pr a
.
104
Proiectii ortogonale
pr 1 a
=
pr 2 a
.
Daca u
este un vector nenul care da directia dreptei , atunci putem vorbi de proiectia ortogonala
a lui a
pe vectorul liber u
, pe care o notam cu
pr u a
. Deci pentru un vector nenul u
V 3 \{
0} fixat,
s-a definit practic o transformare
pr u : V
V 3,
pr u a
) =
pr u (
a) ,
a V 3.
este coliniar cu u
0 si deci exista un num
ar real pru a
definit de relatia:
pr u a
= pru a
u
0 .
R,
pru (
a) = pru a
,
a V 3.
Co
pru : V
py
cu valori
en
tW
eb
O E 3 si reprezentantii
Definitii. Fie a
, b V 3 \{0},
OA a
, OB b.
ud
Fig. 9. a) Unghiul format de doi vectori; b) Unghiul dintre un vector si o directie dat
a
St
lungimea ||
a|| a vectorului liber a
si de unghiul dintre a
si b (vezi Fig. b),
pru a
= ||
a|| cos .
si
Definitie. Fie un plan, a
V 3 \{0}
AB a
. Prin punctele A si B ducem drepte perpendiculare
pe planul si notam cu A0 si B 0 punctele n care acestea ntersecteaz
a planul . Vectorul liber A0 B 0
Vectori liberi
105
pr : V
pr (
a) =
pr a
,
a V 3,
V 3,
Produs scalar n V
si n V
V 3 R definit
a prin
||
a|| ||b|| cos , pentru a
, b V 3 \{
0}
h
a, bi =
0,
pentru a
= 0 sau b =
0
py
Co
tW
eb
Demonstratie. Sunt de verificat pentru functia h , i proprietatile unui produs scalar: comutativitatea,
omogenitatea, distributivitatea fata de adunare si pozitivitatea. Demonstram omogenitatea, las
and
en
h
a, a
i.
folosind
ud
St
Fie {
e1 , e2 , e3 } V 3 o baza n spatiul vectorilor liberi, si fie a
, b V
n coordonate acesti doi vectori,
a
= a1 e1 + a2 e2 + a3 e3 ,
b = b1 e1 + b2 e2 + b3 e3 ,
putem determina o formula comoda de calcul a produsului scalar, n ipoteza ca valorile acestuia pe
vectorii bazei sunt cunoscute:
ha
, bi = ha1 e1 + a2 e2 + a3 e3 , b1 e1 + b2 e2 + b3 e3 i =
= a1 b1 h
e1 , e1 i + a1 b2 h
e1 , e2 i + a1 b3 h
e1 , e3 i+
+a2 b1 h
e2 , e1 i + a2 b2 h
e2 , e2 i + a2 b3 h
e2 , e3 i+
+a3 b1 h
e3 , e1 i + a3 b2 h
e3 , e2 i + a3 b3 h
e3 , e3 i =
b1
h
e1 , e1 i h
e1 , e2 i h
e1 , e3 i
e2 , e1 i h
e2 , e2 i h
e2 , e3 i b2 .
= (a1 , a2 , a3 ) h
b3
h
e3 , e1 i h
e3 , e2 i h
e3 , e3 i
106
Produs scalar n V
si n V
Matricea patrata din membrul drept poarta numele de matrice Gram a familiei de vectori {
e1 , e2 , e3 }.
Relatia de mai sus arata ca daca se cunosc matricea Gram a bazei si coordonatele a doi vectori, produsul
scalar al acestora este perfect determinat. Se observa ca n cazul unei baze ortogonale, matricea Gram
este matrice diagonala, deci are o forma extrem de convenabil
a pentru calcule. Considerand o baza
V 3 (o baza formata din versori reciproc ortogonali), matricea Gram devine
ortonormata {i, j, k}
matricea unitate
hk,
0 0 1
Coordonatele unui vector n raport cu o asemenea baza se numesc coordonate euclidiene. Baza ortonor este caracterizata prin egalitatea de sus, care poate fi rescrisa sub forma tabelului cu
mata {i, j, k}
h, i
i
j
k
i
1
0
0
j
0
1
0
k
0
0
1
py
b = b1i + b2j + b3 k V
eb
a
= a1i + a2j + a3 k,
Co
tW
h
a, bi = a1 b1 + a2 b2 + a3 b3 .
en
St
ud
a1 = pri a
h
a, ii, a2 = prj a
h
a, ji, a3 = prk a
h
a, ki.
2. Tot n cazul bazei ortonormate, norma euclidiana a vectorului a are expresia mult simplificata
(tema, verificati!) :
a = ||
a || =
q
p
h
a, a
i = a21 + a22 + a23 .
h
a, bi
a1 b1 + a2 b2 + a3 b3
p
p
=
,
||
a||||b||
a21 + a22 + a23 b21 + b22 + b23
[0, ].
Se observa ca vectorii a
si b sunt perpendiculari (ortogonali) daca si numai daca are loc relatia
a1 b1 + a2 b2 + a3 b3 = 0.
Vectori liberi
107
Produs vectorial
Fie a
, b V 3 doi vectori arbitrari n spatiul vectorilor liberi. Pentru
a
, b V 3 \{
0} vom nota cu [0, ] unghiul dintre a
si b.
Definitie. Se numeste produsul vectorial dintre vectorii a
si b, vectorul
liber
a
b =
||
a|| ||b|| sin e, pentru a
, b necoliniari
0,
pentru a
, b coliniari
Co
2) t(
a b) = (t
a) b = a
(tb), t R (omogenitate),
3) a
(b + c) = a
b + a
c (distributivitate),
py
Teorem
a. Produsul vectorial are urm
atoarele propriet
ati:
1) a
b = b a
(anticomutativitate),
eb
4) ||
a b||2 = ||
a||2 ||b||2 h
a, bi2 (identitatea Lagrange),
5) a
0 = 0, a
a
= 0,
6) a
b = 0 a
si b sunt coliniari,
tW
7) dac
aa
si b nu sunt coliniari, atunci ||
ab|| este aria paralelogramului construit pe doi reprezentanti
cu origine comun
a ai vectorilor a
si b (vezi figura).
en
St
ud
i
j
k
i
0
k
j
j
k
0
i
k
j
i
0
i j k
a
b = a1 a2 a3 .
b1 b2 b3
108
Produs vectorial
Dublu produs vectorial.
Exprimand vectorii a
, b, c n baza ortonormata i, j, k si
folosind expresiile canonice ale produselor scalar si vectorial,
rezulta (tema, verificati!) , relatia
a
(b c) = h
a, cib h
a, bi
c.
Din relatie se poate observa ca vectorul dublu produs vectorial
w
este coplanar cu vectorii b si c (ceea ce implica w
b c),
si perpendicularitatea vectorului dublu produs vectorial w pe
vectorul a
(vezi figura).
py
a
(b c) 6= (
a b) c.
Co
eb
b
c
a
(b c) =
h
a, bi h
a, ci
tW
Sa se gaseasca vectorii
Exercitii. 1. Se dau vectorii AO = k 3i, CA = i + j, CB = 2i 3j + 5k.
de pozitie ai punctelor A, B, C si sa se calculeze lungimea hA a n
altimii din A a triunghiului ABC.
en
A(3, 0, 1)
ud
OB = OA CA + CB = 4i 4j + 4k B(4, 4, 4)
C(2, 1, 1).
St
OC = OB CB = 2i j k
i j k
5
3.
||BA BC|| = 5 3, ||BC|| = 38, AD = ||BABC||
=
||BC||
38
v = k i, w
2. Se dau vectorii: u = i + j k,
= i j V 3 .
a) Sa se determine dublul produs vectorial al vectorilor u, v, w.
Vectori liberi
109
c) Sa se determine un vector a
care este perpendicular pe u
si este coplanar cu v si w
(adic
a apartine
spatiului liniar generat de v si w).
Solutie. a) Identificam vectorii liberi cu tripletele coordonatelor lor relativ la baza canonica ortonor :u
mata {i, j, k}
(1, 1, 1), v (1, 0, 1), w
(1, 1, 0). Prin calcul direct, obtinem
j k
i
v w
= 1 0 1 = i + j + k (1, 1, 1),
1 1 0
i j k
1 1 1 = 2i 2j (2, 2, 0).
1 1 1
b) Aplicand formula u
(
v w)
= h
u, wi
v h
u, viw,
avem
u
(
v w)
= 0 (1, 0, 1) (2) (1, 1, 0) = (2, 2, 0) = 2i 2j
py
Definitie. Fie a
, b, c V
real h
a, b ci.
tW
Produs mixt
en
eb
Co
are exact proprietatile cerute n enunt, fapt confirmat de egalitatea de mai sus: membrul stang al
egalitatii este ortogonal atat pe u
, cat si pe v w
(fiind produsul vectorial al acestor vectori), iar cel
drept apartine subspatiului Span(
v , w),
fiind combinatie liniara de generatorii subspatiului. Multimea
tuturor solutiilor problemei este subspatiul generat de a
, Span({
a 2i 2j}).
ud
Teorem
a. Produsul mixt are urm
atoarele propriet
ati:
1) h
a, b ci = h
c, a
bi = hb, c a
i;
St
2) h
a, b ci = h
a, c bi;
3) ht
a, b ci = h
a, tb ci = h
a, b t
ci, t R;
= h
+ hb, c di;
4) h
a + b, c di
a, c di
h
a, ci h
a, di
5) h
a b, c di =
(identitatea lui Lagrange);
hb, ci hb, di
6) h
a, b ci = 0 dac
a si numai dac
a cei trei vectori sunt liniar dependenti, adic
a are loc una din
urm
atoarele situatii:
(i) cel putin unul din vectorii a
, b, c este nul;
(ii) doi dintre vectori sunt coliniari;
(iii) vectorii a
, b, c sunt coplanari.
Demonstratie. Tema 1 5. 6) Fie h
a, b ci = 0. Daca a
=
0 sau b c =
0, rezulta b =
0 sau c =
0
sau vectorii b, c coliniari, deci (i) sau (ii). Admitem deci a
, b c V 3 \{
0}, si h
a, b ci = 0. Folosind
proprietatea 1), rezulta n mod analog ca fie unul din vectori este nul (i), fie doi din vectori sunt
coliniari (ii), fie
a
b c a
Span({b, c}),
110
Produs mixt
deci vectorii sunt coplanari (iii). Afirmatia reciproca este imediata n cazul (i), usor de demonstrat
folosind 1) n cazul (ii), iar n cazul (iii) folosim echivalentele
a
Span({b, c}) a
b c h
a, b ci = 0.
Co
py
eb
h
a, b ci = ||
a|| ||b c|| cos = ||b c|| ||
a|| cos = (||b|| ||
c|| sin ) (||
a|| cos ) =
= V paralelipiped .
tW
en
b = b1i + b2j + b3 k,
c = c1i + c2j + c3 k V 3 ,
a
= a1i + a2j + a3 k,
a1 a2 a3
h
a, b ci = b1 b2 b3 .
c1 c2 c3
St
ud
Pe baza acestei formule, majoritatea proprietatilor produsului mixt se pot demonstra fac
and uz de
proprietatile determinantilor de ordinul trei (tema, verificati!) .
Se observa ca ordinea celor trei vectori n calculul produsului lor mixt este esential
a; n cazul n care
acestia sunt necoplanari (deci produsul lor mixt este nenul), ei determina o baza n V 3 ; cum n acest
caz produsul lor mixt poate fi sau pozitiv, sau negativ, putem da urmatoarea
Definitie. Spunem ca o baza {
a, b, c} V 3 este orientat
a pozitiv/negativ daca produsul mixt h
a, b
ci
este pozitiv/negativ.
V 3 ce au cordonatele
Spre exemplu, identificand vectorii bazei ortonormate canonice {i, j, k}
asociate i (1, 0, 0), j (0, 1, 0), k (0, 0, 1), remarcam ca hi, j ki = 1, deci {i, j, k}este
o baza
orientata pozitiv.
Exemplu. Trei vectori a
, b, c V 3 sunt coplanari daca si numai daca determinantul matricei Gram
al acestor vectori este identic nul. Intr-adev
ar, cei trei vectori sunt coplanari (liniar dependenti) doar
daca volumul paralelipipedului determinat de acestia este nul,
2
Vparalelipiped = h
a, b ci = 0 Vparalelipiped
= h
a, b ci2 = 0.
Vectori liberi
111
a1 a2 a3
h
a, a
i
i
A = [
a, b, c]t = b1 b2 b3 , G = hb, a
c1 c2 c3
h
c, a
i
avem
h
a, bi h
a, ci
hb, bi hb, ci
h
c, bi h
c, ci
2
Vparalelipiped
= h
a, b ci2 = (det A)2 = det A det A
= det A det At = det(A At ) = det G.
Probleme propuse
py
v = k i.
1. Se dau vectorii u = j + 2k,
en
tW
eb
Co
i j k
b) Nu, fiindca u
R: a) u
(0, 1, 2), v (1, 0, 1), w
=u
v = 0 1 2 = i 2j + k.
v 6=
0.
1 0 1
Familia {
u, v, w}
reprezinta o noua baza, deoarece h
u, v wi
= 6 6= 0. c) Aparalelogram = ||
u v|| =
p
St
ud
1
0 1
R: a) u
(1, 0, 1), v (0, 1, 1), w
(1, 2, 0), h
u, v wi
= 0 1 1 = 3. b) Nu sunt
1 2 0
coplanari, deoarece h
u, v wi
= 3 6= 0; fiind trei vectori linear independenti n spatiul tridimensional V 3 , acestia determina o baza, care este negativ orientat
a, deoarece h
u, v wi
= 3 < 0. c)
Vparalelipiped = |h
u, v wi|
= 3, Vprisma = Vparalelipiped /2 = 3/2, Vtetraedru = Vprisma /3 = 1/2.
3. Se dau punctele A(2, 1, 1), B(1, 2, 1), C(1, 1, 2), D(0, 1, 1).
a) Aratati ca punctele date sunt coplanare.
b) Calculati aria paralelogramului ce are drept laturi adiacente reprezentanti ai vectorilor liberi AB
si AC, ca norma de produs vectorial. Verificati ca se obtine acelasi rezultat, folosind identitatea lui
Lagrange.
R: a) A, B, C, D coplanare hAB, AC ADi = 0, iar ultima egalitate are loc.
112
Probleme propuse
= 3 3. Altfel, folosind
b) Notand a
= AB, b = AC, aria ceruta este ||
a b|| = ||3i 3j 3k||
identitatea lui Lagrange (de la produse vectoriale), obtinem
q
||
a b|| = ||
a||2 ||b||2 h
a, bi2 = 3 3.
b = i j, c = i + j + k V 3 , unde R.
4. Se dau vectorii a = 2i + k,
a) Aflati valoarea parametrului astfel nc
at vectorii a
, b, c sa fie coplanari.
b) Aflati valoarea parametrului astfel nc
at vectorii b si c s
a fie ortogonali.
a acestei proiectii.
d) Pentru = 0, determinati naltimea paralelipipedului construit pe reprezentantii vectorilor a
, b, c,
Co
py
h
a, bi
2
h
a, bi
2
prb a
= b
(1, 1, 0) i + j; prb a
= = = 2.
2
hb, bi
||b||
2
a, b ci /||
d) h = V paralelipiped /Aparalelogram baz
a b|| = 1/ 5. e) Un asemenea vector
a = h
eb
5. Sa se verifice proprietatile:
tW
2
h
a, bi + ||
a b||2 = ||
a||2 ||b||2 ,
a, b V 3 .
St
ud
en
+ hb c, a
+ h
=
c) h
a b, c di
di
ca
, b di
0,
a, b, c, d V 3 .
6. Se dau trei vectori a, b, c V 3 . Sa se verifice ca urmatoarele proprietati sunt echivalente:
a) a
, b, c admit reprezentanti ce formeaza laturile unui triunghi;
b) au loc relatiile a
b = b c = c a
.
7. Se dau trei vectori a, b, c V 3 . Sa se verifice ca urmatoarele proprietati sunt echivalente:
a) vectorii b a
si b c sunt coliniari;
b) are loc relatia a
b + b c + c a
=
0.
Aratati ca daca vectorii satisfac oricare din cele doua proprietati, atunci ei sunt coplanari.
8. Consideram o baza a spatiului vectorilor liberi, {a, b, c} V 3 si cu ajutorul acesteia construim
familia de vectori
b c
a
b
0
b0 = c a
a
0 =
,
,
c
=
.
h
a, b ci
h
a, b ci
h
a, b ci
a) Aratati ca acesti vectori determina o noua baza n V 3 (numit
a baza reciproca asociata bazei
{
a, b, c}).
b) Determinati produsele scalare dintre vectorii celor doua baze.
V 3.
c) Aflati reciproca bazei canonice ortonormate {i, j, k}
0
0
0
d) Verificati ca are loc relatia h
a, b ci h
a , b c i = 1.
e) Orice vector v V 3 admite descompunerea
v = h
v, a
0 i
a + h
v , b0 ib + h
v , c0 i
c.
113
f) Baza {
a, b, c} este reciproca bazei {
a0 , b0 , c0 }, adica au loc relatiile
a
=
b0 c0
,
h
a0 , b0 c0 i
b =
c0 a
0
,
h
a0 , b0 c0 i
c =
a
0 b0
.
h
a0 , b0 c0 i
a
b0 + b c0 + c a
0 =
0.
R: a) {
a, b, c} baza h
a, b ci 6= 0. Obtinem h
a0 , b0 c0 i = h
a, b ci1 6= 0, deci {
a0 , b0 , c0 } baza. b)
Prin calcul, rezulta relatiile
h
a, a
0 i = hb, b0 i = h
c, c0 i = 1,
h
a, b0 i = h
a, c0 i = hb, a
0 i = hb, c0 i = h
c, a
0 i = h
c, b0 i = 0.
Co
py
eb
en
tW
In cele ce urmeaza vom considera spatiul tridimensional format din puncte E 3 al geometriei elementare, si spatiul vectorial V 3 de dimensiune trei al vectorilor liberi din spatiu. Fixand un punct
O E 3 , putem stabili corespondenta bijectiva ntre cele doua multimi:
O : E 3 V 3 ,
O (M ) = OM , M E 3 .
St
ud
Astfel fiecarui punct M din E 3 i corespunde n mod unic un vector r = OM V 3 , numit vectorul sau
V 3 , putem stabili izomorfismul
de pozitie. De asemenea, fixand o baza ortonormata B = {i, j, k}
3
dintre spatiile vectoriale V 3 si R
B : V
R3 ,
B (
r) = (x, y, z),
r = xi + yj + z k V 3 ,
OM = xi + yj + z k,
Vom identifica
se vor numi coordonatele carteziene ale punctului M relativ la reperul R = {O; i, j, k}.
3
3
E 3 R prin bijectia B O : E3 R si punctul M E 3 cu imaginea sa B (O (M )) = (x, y, z)
R3 , notand: M (x, y, z).
punctul O se va numi originea reperului,
Definitii. a) Dat fiind un reper cartezian R = {O; i, j, k},
baza B = {i, j, k}, baza reperului, iar bijectia B O : E3 R3 se va numi sistem de coordonate
cartezian.
114
b) Dreptele orientate de versorii i, j, k ce contin originea O se vor numi axe de coordonate, si se vor
nota respectiv cu Ox, Oy, Oz.
c) Planele determinate de cate doua axe diferite de coordonate se numesc plane de coordonate si se
vor nota cu xOy, yOz, zOx.
Observatii. 1. Coordonatele carteziene (x, y, z) ale punctului M reprezint
a marimile algebrice ale
proiectiilor ortogonale ale vectorului OM pe cele trei axe de coordonate, adica x = prOx OM , y =
prOy OM , z = prOz OM .
Ox :
y=0
z=0
, Oy :
z=0
x=0
, Oz :
x=0
y=0
zOx : y = 0.
py
xOy : z = 0,
eb
Co
reciproc, vom nota uneori reperul prin Oxyz. In cele ce urmeaza consideram spatiul E 3 nzestrat cu
tW
en
Dreapta determinat
a de un punct si un vector nenul. Consider
am
St
ud
not
b) (M1 , M2 )
Acestea determina dreapta care trece prin punctul M0 si are directia data de vectorul v (vezi
not
Fig. a). Fie M (x, y, z) E 3 si r = OM . Atunci punctul M (x, y, z) apartine dreptei daca si numai
daca vectorii M0 M si v sunt coliniari, conditie care se rescrie
(
r r0 ) v = 0.
115
t R, r r0 = t
v , deci se
(1)
x = x0 + ta
y = y0 + tb , t R,
z = z0 + tc
(2)
numite ecuatiile parametrice ale dreptei . Eliminand variabila t din aceste ecuatii, se obtine
urmatorul sir de rapoarte egale, numit ecuatiile carteziene ale dreptei n R3 ,
py
x x0
y y0
z z0
=
=
.
a
b
c
(3)
tW
eb
Co
x = x0
c(y y0 ) b(z z0 ) = 0
en
iar daca a = b = 0, ecuatiile carteziene devin ecuatiile unei drepte paralele cu axa Oz:
x = x0
y = y0 .
ud
Dreapta determinat
a de dou
a puncte distincte. Dou
a puncte distincte
M1 6= M2 ,
St
M1 (x1 , y1 , z1 ), M2 (x2 , y2 , z2 ) E 3 ,
determina n mod unic o dreapta care le contine. Aflam ecuatiile acesteia folosind ecuatiile (3),
alegand, spre exemplu, M0 = M1 si (vezi Fig. b)
v = M1 M2 (x2 x1 , y2 y1 , z2 z1 );
obtinem ecuatiile carteziene ale dreptei ce trece prin punctele M1 , M2 :
x x1
y y1
z z1
=
=
.
x2 x1
y2 y1
z2 z1
(4)
In ceea ce priveste dreapta ca intersectie a doua plane, punctele acesteia vor satisface sistemul de
doua ecuatii ale celor doua plane (descrise n sectiunea urmatoare) care au drept intersectie dreapta.
Asemenea sisteme au fost deja prezentate mai sus (ecuatiile (3), (4) si exemplele particulare).
Dreapta orientat
a. Data fiind o dreapta n spatiu, putem stabili pe aceasta doua sensuri de
parcurgere-notate cu (+) si (). Numim dreapt
a orientat
a o dreapta mpreun
a un sens de parcurgere
al acesteia (care va fi sensul pozitiv pe dreapta).
116
Daca este precizat un vector director v al dreptei (1), sensul pozitiv al dreptei va fi indicat de acest
vector, iar dreapta orientat
a va fi dat
a de cuplul (, v).
Definitii. a) Daca pe o dreapta orientat
a (, v) consideram un punct arbitrar M0 , numim
partea pozitiv
a a dreptei , multimea de puncte
+ = {M | t > 0, M0 M = t
v },
iar cea negativ
a, = {M | t < 0, M0 M = t
v }.
b) Se numeste versor director (sau directie orientat
a) al dreptei orientate (, v), versorul
e = ||
v ||1 v
py
Co
cos = h
e, ii, cos = h
e, ji, cos = h
e, ki
eb
Observatii. 1. Axele de coordonate sunt exemple de drepte orientate pe care exista ca punct distins
originea O; spre exemplu, (Ox, i) are drept semiaxa pozitiva multimea de puncte Ox+ = {M |OM =
ti, t > 0}.
tW
en
dupa
Acest lucru rezulta folosind descompunerea versorului e relativ la baza ortonormat
a {i, j, k},
cum urmeaza
ud
k =
e = h
e, iii + h
e, jij + h
e, ki
St
= ||
e||||i|| cos i + ||
e||||j|| cos j + ||
e||||k||
si exprimand faptul ca norma euclidiana a versorului e (cos , cos , cos ) este 1.
117
In cele ce urmeaza, consideram:
un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) E 3 , continut n planul ;
vectorul liber nenul n
= ai + bj + ck V 3 \{
0} normal la
planul .
Dreapta care trece prin punctul M0 si care are directia vectorului n
se numeste normala la planul prin M0 , iar vectorul
nenul n
se numeste vector normal al planului . Se observa ca
planul este unic determinat de conditiile M0 , (vezi
figura).
Un punct M (x, y, z) E 3 apartine planului dac
a si numai
daca M0 M n
, sau echivalent
i = 0,
hM0 M , n
(1)
py
M0 M = (x x0 )i + (y y0 )j + (z z0 )k,
Co
aceasta ecuatie, rescrisa n coordonate carteziene conduce la ecuatia carteziana a planului ce trece
prin M0 si este perpendicular pe directia n
:
a(x x0 ) + b(y y0 ) + c(z z0 ) = 0.
(2)
eb
tW
ax + by + cz + d = 0,
en
ud
2. Remarcam ca n ecuatia (3) coeficientii celor trei variabile sunt exact coeficientii vectorului normal,
St
n
(a, b, c). De asemenea, observam ca nmultind ecuatia (3) cu un scalar real nenul, ecuatia obtinut
a
descrie acelasi plan; de aceea cei patru coeficienti a, b, c, d ai ecuatiei poarta numele de parametri
neesentiali ai acesteia, si ca ecuatia unui plan este unica fac
and abstractie de un factor multiplicativ.
3. Satisfacand o ecuatie de forma (3), orice plan este format din punctele M (x, y, z) E 3 ce formeaza
multimea de nivel constant = f 1 ({0}) a functiei
f : R3 R,
f (x, y, z) = ax + by + cz + d,
(x, y, z) R3 .
4. Planele de coordonate se obtin usor folosind ecuatia (2). Spre exemplu, pentru planul xOy alegem
M0 = O(0, 0, 0), n
= k si obtinem ecuatia z = 0. Folosind ecuatia (3) se observa ca orice plan paralel
cu xOy are o ecuatie de forma z =constant. Analog se pot obtine ecuatiile planelor yOz, zOx si ale
planelor paralele cu acestea (tema, verificati!) .
5. Folosind (3) si forma vectorului normal la plan, planele perpendiculare pe planele xOy, yOz, xOz
au ecuatiile (tema, verificati!) respectiv de forma
ax + by + d = 0, by + cz + d = 0, ax + cz + d = 0.
118
7. Folosind conditia O d = 0 n (3), obtinem ecuatia unui plan care trece prin origine, de
forma
ax + by + cz = 0.
py
Co
hM1 M , M1 M2 M1 M3 i = 0
(4)
tW
eb
sau, rescriind produsul mixt din relatia (4) n coordonate, obtinem ecuatia planului prin trei puncte
date sub forma de determinant,
x x1 y y1 z z1
x2 x1 y2 y1 z2 z1 = 0.
(5)
x3 x1 y3 y1 z3 z1
St
ud
en
x y z 1
x1 y1 z1 1
(6)
x2 y2 z2 1 = 0.
x3 y3 z3 1
Observatie. Daca se cunosc marimile algebrice ale segmentelor determinate de plan pe axele de
coordonate, segmente care au un capat n originea O iar celalalt respectiv n punctele de intersectie
cu axele-taieturile, (vezi Fig. a),
M1 (a, 0, 0), M2 (0, b, 0), M3 (0, 0, c)
ale planului respectiv cu axele de coordonate Ox, Oy, Oz, folosind formula (6) rezulta ecuatia planului
prin taieturi xa + yb + zc 1 = 0.
b) (M0 , u
, v)
119
astfel ncat M1 M2 u
, M1 M3 v (vezi Fig. b). Evident cele doua segmente orientate M1 M2 , M1 M3
sunt continute n planul (tema, verificati!) , iar
(a1 , b1 , c1 ) = (x2 x1 , y2 y1 , z2 z1 ), (a2 , b2 , c2 ) = (x3 x1 , y3 y1 , z3 z1 ).
py
Atunci formula (5) produce ecuatia carteziana a planului ce contine punctul M0 si reprezentanti ai
vectorilor liberi necoliniari u
, v:
x x0 y y0 z z0
a1
b1
c1 = 0
(7)
a2
b2
c2
tW
eb
Co
Se observa ca anularea determinantului din formula (7) revine la a exprima prima linie a sa ca o
combinatie liniara de urmatoarele doua linii (M0 M Span({
u, v})), deci ecuatia planului se poate
rescrie sub forma parametrica
x = x0 + sa1 + ta2
y = y0 + sb1 + tb2 , s, t R
(8)
z = z0 + sc1 + tc2
Numerele reale s, t se numesc parametri. Cand s, t parcurg multimea numerelor reale, punctul
M (x, y, z) parcurge toate punctele planului .
ud
en
Observatii. 1. Cazul cand planul este dat de o dreapta si un punct M0 exterior dreptei, ambele
continute n plan se reduce la cazul 3.3, considerand u vectorul director al dreptei, iar v = M0 M1 ,
unde M1 este un punct oarecare al dreptei (ale carui coordonate satisfac ecuatiile acesteia).
2. Cazul cand planul este dat de doua drepte concurente continute n acesta, se reduce la cazul
St
3.3, considerand un punct M0 aflat pe una din drepte, iar drept vectori liberi u
, v, vectorii directori
ai celor doua drepte.
3. Cazul cand planul este dat de doua drepte paralele 1 , 2 continute n , se reduce la cazul
3.3, considerand un punct M0 1 aflat pe una din drepte, u
vectorul director al uneia dintre drepte
(vector care da directia ambelor drepte !), iar v = M0 N , unde N 2 este un punct oarecare al
celeilalte drepte.
Plan orientat. Se observa ca urmatoarele alegeri produc aceeasi orientare:
alegerea uneia dintre cele doua fete ale planului;
alegerea unui sens pe (o dreapta) normala la plan;
alegerea unui sens de rotatie n plan, urmat de aplicarea regulii mainii drepte!
Definitie. Se numeste plan orientat un plan considerat mpreun
a cu o alegere a sensului pe normala,
sens fixat printr-un vector liber n
; pe scurt, un plan orientat este un cuplu (, n
), unde vectorul n
120
Observatii. 1. Notam fata ce corespunde sensului ales (pozitiv) cu (+), iar cea opusa cu ().
i, j.
2. Planele xOy, yOz, zOx sunt orientate respectiv de versorii k,
3. Daca planul este dat prin ecuatia f (x, y, z) ax + by + cz + d = 0, acesta separa spatiul n doua
submultimi convexe, numite subspatii:
py
= {(x, y, z) |f (x, y, z) 0 }
+ = {(x, y, z) |f (x, y, z) 0}.
Se observa ca aceste multimi sunt nchise si convexe, si ca avem
Co
= + ; + = E3 .
eb
tW
en
5. In cazul n care 1 si 2 nu sunt nici paralele, nici confundate (deci vectorii lor normali n 1 =
St
ud
a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0
a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0.
Conditia n
1 n
2 6= 0 conduce la
v = n
1 n
2 =
i j k
b1 c1 c1 a1 a1 b1
,
,
a1 b1 c1
b2 c2 c2 a2 a2 b2
a2 b2 c2
produce directia dreptei (deci este vector director al acesteia). Ecuatiile carteziene canonice ale
perpendicularei comune rezulta acum usor, av
and drept date un punct M0 al dreptei (un punct ale
carui coordonate satisfac sistemul), si vectorul director v al acesteia.
6. Pentru a afla pozitia relativa a unor drepte si/sau plane se rezolva sistemul format de ecuatiile
acestora, si se interpreteaza geometric rezultatul. Dupa cum sistemul este incompatibil, compatibil determinat, compatibil simplu sau dublu nedeterminat, intersectia este multimea vida (n cazul
paralelismului), punct, dreapta sau plan.
121
Fascicule de plane.
a) Data fiind o dreapta , se numeste fascicul de plane concurente
multimea planelor ce contin aceasta dreapta; dreapta se numeste axa
fasciculului. Daca avem
(
1 : a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0,
= 1 2 ,
2 : a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0,
atunci un plan arbitrar din fascicul are ecuatia
s(a1 x + b1 y + c1 z + d1 ) + t(a2 x + b2 y + c2 z + d2 ) = 0,
R.
Co
ax + by + cz + = 0,
py
eb
Unghiuri n spatiu
tW
en
St
ud
u
= a1 i + b1 j + c1 k, v = a2 i + b2 j + c2 k.
b) Unghiul a dou
a plane
h
u, vi
a1 a2 + b1 b2 + c1 c2
p
=p 2
, [0, ] .
||
u|| ||
v ||
a1 + b21 + c21 a22 + b22 + c22
Putem verifica (tema, verificati!) urmatoarele caracterizari analitice ale perpendicularitatii si paralelismului a doua drepte:
122
Unghiuri n spatiu
1) 1 2 h
u, vi = 0 a1 a2 + b1 b2 + c1 c2 = 0.
2) 1 || 2 u
v = 0 aa12 = bb21 = cc12 .
a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0,
a1 a2 + b1 b2 + c1 c2
hn1 , n2 i
p
=p 2
, [0, ],
||n1 ||||n2 ||
a1 + b21 + c21 a22 + b22 + c22
eb
cos =
Co
py
Daca planele 1 si 2 nu sunt paralele sau confundate, fie dreapta dupa care acestea se intersecteaz
a.
Un plan perpendicular pe taie cele doua plane dupa laturile unui unghi , unghiul diedru al
planelor 1 si 2 . Constatam ca putem determina relativ usor unghiul dintre vectorii n
1 si n
2,
unghiul format de normalele celor dou
a plane, (suplementar sau egal cu unghiul ), deci obtinem
cos = cos , unde
tW
n functie de sensul vectorilor normali. Daca planele sunt orientate de vectorii normali n
1 si n
2 , atunci
spunem ca unghiul determinat mai sus este unghiul celor dou
a plane orientate. In particular, avem
1 2 h
n1 , n
2 i = 0 a1 a2 + b1 b2 + c1 c2 = 0.
St
ud
en
cos = p
v12
v1 n1 + v2 n2 + v3 n3
p
, [0, ].
+ v22 + v32 n21 + n22 + n23
2. Daca dreapta este paralela cu planul sau continuta n plan, constatam ca:
|| sau
h
v, n
i v1 n1 + v2 n2 + v3 n3 = 0.
v1
v2
v3
=
=
.
n1
n2
n3
123
Distante n spatiu
eb
Co
py
tW
d(A; ) =
||BA v||
.
||
v ||
2. Are loc relatia d(A; ) = inf d(A, M ), deci distanta d(A; )este cea mai mica distanta de la
en
St
ud
.
a2 + b2 + c2
(2)
2. Distanta d(A; ) este cea mai mica distanta de la punctul A la punctele planului , adica are loc
relatia
d(A; ) = inf d(A, M ).
M
124
Distante n spatiu
tW
eb
Co
py
b) Distanta d(1 , 2 )
en
ud
planul 2 ce contine un punct A2 2 al celei de-a doua drepte si reprezentanti ai vectorilor liberi
v2 si n
(vezi figura).
St
125
hA1 A2 , v1 v2 i
d(1 , 2 ) =
.
||
v1 v2 ||
2. Putem determina picioarele B1 , B2 ale perpendicularei comune- si de aici distanta dintre cele doua
eb
Co
py
en
tW
OB1 + tB1 B2 , t R, iar distanta dintre drepte este d(1 , 2 ) = ||B1 B2 ||.
ud
d(1 ; 2 ) =
inf
A 1
B 2
d(A, B),
St
Probleme propuse
=
=
xB xA
yB yA
zB zA
0
1
2
x1=0
2y z + 2 = 0.
126
Probleme propuse
b) Folosim ecuatia dreptei ce trece printr-un punct C dat si are directia data de vectorul director v:
:
x xC
y yC
z zC
x1
y0
z1
=
=
=
=
(= t).
a
a
c
2
0
1
x1
3
y1
3
z0
1 (=
t).
Co
py
xy =0
(x, y, z) = (3t + 1, 3t + 1, t), t R.
x 3z 1 = 0
tW
eb
a)
b)
c)
d)
puncte A, B, C
z 1
zA 1
=
0
zB 1
zC 1
ud
en
x
y
x A yA
:
xB yB
xC yC
x
1
0
0
y
0
1
1
z
1
0
1
1
1
1
1
= 0.
St
b) Folosim ecuatia planului ce trece printr-un punct D dat si contine reprezentanti a doua directii
u
, v date.
x xD y yD z zD
x1 y0 z+1
=0
uy
uz = 0 1
0
1
: ux
vx
vy
vz
2
1
0
c) Folosim ecuatia planului ce trece prin punctul dat E(0, 1, 2) si are vectorul normal n
= i 2j + k
(n1 , n2 , n3 ) dat,
: n1 (x xE ) + n2 (y yE ) + n3 (z zE ) = 0 x 2y + z = 0.
d) Planul contine punctul F si are drept vector normal exact vectorul director al dreptei ; ecuatiile
y1
z0
dreptei se rescriu : 3x = y 1 = z x0
1/3 = 1 = 1 , deci vectorul normal la plan este
n
(1/3, 1, 1). Folosind ecuatia unui plan ce contine un punct (F ) dat, de vector normal dat
(folosim multiplul 3
n, mai comod n calcul), obtinem : x + 3y 3z + 14 = 0. e) Planul determinat
de punctul G si vectorii w
=u
v si GH, unde u
(1, 1, 0), v (1, 0, 1) sunt vectorii normali ai
planelor din sistemul de ecuatii al dreptei, iar H este un punct al dreptei, spre exemplu H(0, 0, 1). Se
obtine : x 2y z + 1 = 0.
127
Variant
a. Acel plan din fasciculul
: (x y) + (x + z 1) = 0
ce contine dreapta, care trece prin punctul G; conditia G , conduce la = 1/2, si nlocuind n
ecuatia fasciculului, rezulta : x 2y z + 1 = 0.
2 : x = y = z.
eb
Co
py
R: Cele 2 drepte determina un plan doar daca sunt ori concurente, ori paralele. Vectorii directori
ai celor doua drepte v1 (1, 1, 1), v2 (1, 1, 1) au produsul vectorial nenul, deci dreptele nu sunt
paralele. Intersectia lor, obtinuta din sistemul de 4 ecuatii
x=y=z
x = y = z
en
tW
este punctul A(0, 0, 0), deci dreptele sunt concurente si determina un plan care le contine. Astfel,
este determinat de punctul A si vectorii v1 , v2 :
x0 y0 z0
1
1 = 0 x = z.
: 1
1
1
1
ud
x1
y 2
z
=
= .
2
2
2
St
1 : x = y = z + 1;
R: Verificam daca dreptele sunt paralele sau concurente. Vectorii directori ai celor doua drepte sunt
v1 (1, 1, 1), v2 (2, 2, 2) (!) si au produsul vectorial nul, deci sunt paralele si determina un plan.
Alegem A1 (0, 0, 1) 1 , A2 (1, 2, 0) 2 , si atunci este determinat de punctul A1 si vectorii
A1 A2 si v1 ; obtinem : x z = 1.
x=y
6. Determinati planul stiind ca acesta contine dreapta :
si este perpendicular pe
xz =1
planul 0 : x 2y = 1.
R: Planul contine dreapta, deci apartine fascicolului : (x y) + (x z 1) = 0 si este ortogonal
pe planul 0 doar daca se anuleaza produsul scalar dintre vectorul sau normal n
(1 + , 1, ) si
vectorul normal n
0 (1, 2, 0) al planului 0 . Obtinem
= 3 : 2x + y 3z 3 = 0.
128
a)
b)
c)
d)
Probleme propuse
xA + xD
yA + yD
zA + zD
, yB =
, zB =
xD = 1, yD = 2, zD = 5 D(1, 2, 5).
2
2
2
py
Co
y + 1/2
z0
x 1/2
=
=
x 1/2 = y + 1/2 = z,
1
1
1
eb
en
ud
Sa
a)
b)
c)
tW
x1
y+1
z0
=
=
x 1 = y + 1 = z.
1
1
1
St
A si proiectia sa pe plan. c) Vectorul director al dreptei este v (1, 1/3, 1); alegem un punct al
acesteia C(1, 2/3, 0); distanta d(A, ) este n
altimea paralelipipedului de baza paralela cu v si muchii
paralele cu vectorii CA si v, raportul dintre aria paralelipipedului si lungimea bazei. Avem deci
r
14/3
14
||CA v||
=
=
.
d(A; ) =
||
v ||
19
19/3
Tema: aflati aceeasi distanta, ca distanta dintre punctul A si proiectia sa pe dreapta.
9. Se dau punctele A(3, 1, 1), B(1, 3, 1), C(1, 1, 3), D(, 2, 2). Aflati parametrul astfel
ncat acestea sa fie coplanare, apoi aflati planul care contine cele patru puncte.
R: Conditia de coplanaritate a punctelor revine la coplanaritatea vectorilor AB, AC, AD, data de
anularea produsului lor mixt; rezulta = 3, : x + y + z = 1.
129
11. Determinati ecuatiile parametrice ale dreptei care trece prin punctul A(2, 3, 0)si este perpendiculara pe dreptele 1 , 2 , stiind ca acestea au directiile date respectiv de vectorii u
1 (1, 0, 1) si
u
2 (1, 1, 2).
R: Dreapta de directie u
1 u
2 (1, 3, 1) ce trece prin A, de ecuatii
py
x2
y3
z
=
= (= t) (x, y, z) = (t + 2, 3t + 3, t), t R.
1
3
1
2 : x = y = z. Aflati perpendiculara comun
a a
Co
tW
eb
R: Directiile celor doua drepte sunt respectiv v1 (1, 1, 1), v2 (1, 1, 1), deci directia normalei va fi
data de vectorul n
= v1 v2 (2, 0, 2). Alegand punctele A1 (1, 0, 0) 1 , A2 (0, 0, 0) 2 , planele
determinate de A1 , v1 , n
si A2 , v2 , n
furnizeaz
a ecuatiile perpendicularei comune
x 2y + z = 1
y = 1/4
:
x + 2y + z = 0
x + z 1/2 = 0.
ud
en
hA1 A2 , v1 v2 i
2
2
d(1 , 2 ) = hparalelipiped = Vparalelipiped /Abaza =
= =
.
||
v1 v2 ||
2
2 2
St
Altfel. Folosind ecuatiile parametrice ale celor doua drepte, consideram punctele C1 (t) = (t + 1, t, t)
1si C2 (s) = (s, s, s) 2 . Segmentul C1 (t)C2 (s) este inclus n perpendiculara comun
a doar
daca vectorul C1 (t)C2 (s) (s t 1, s t, s t) este ortogonal pe cei doi vectori directori; din
anularea celor doua produse scalare, rezulta sistemul
s 3t 1 = 0
t = 1/4
3s t 1 = 0
s = 1/4,
iar punctele corespunzatoare B1 = C1 (1/4) = (3/4, 1/4, 1/4) si B2 = C2 (1/4) = (1/4, 1/4, 1/4)
sunt picioarele perpendicularei comune . Dreapta B1 B2 este exact perpendiculara comun
a, deci
obtinem
x 1/4
y + 1/4
z 1/4
y = 1/4
:
=
=
x + z 1/2 = 0.
1/2
0
1/2
Distanta d(1 , 2 ) este atunci distanta dintre punctele B1 , B2 , deci d(1 , 2 ) = d(B1 , B2 ) = 2/2.
130
Capitolul 3. Schimb
ari de repere n spatiu
Multimea izometriilor (transformarilor ce pastreaz
a distanta) spatiului E 3 formeaz
a un grup, pe
care l vom nota cu Iz . Cu ajutorul acestui grup, se introduce notiunea de grup de congruent
a a
figurilor din spatiul punctual E 3 , doua figuri fiind congruente, daca una se obtine din cealalta printr-o
izometrie a grupului.
Rotatiile n jurul dreptelor ce trec prin origine si simetriile fat
a de planele ce contin originea sunt
transformari ortogonale (care pastreaz
a produsul scalar); ele pastreaz
a originea, induc transformari
liniare ale spatiului V 3 , iar matricele lor relativ la orice baza ortonormata a spatiului V 3 sunt matrice
ortogonale.
Orice izometrie J a spatiului euclidian este de forma J = T S, unde T este o translatie, iar S
este o asemenea transformare ortogonala.
py
Co
eb
Izometria J se numeste deplasare (sau izometrie pozitiva) daca baza {i0 , j 0 , k0 } este orientat
a pozitiv
si antideplasare (sau izometrie negativa) n caz contrar.
tW
Exemple. Izometrii pozitive sunt translatiile, rotatiile n jurul unei drepte si simetria n raport cu o
dreapt
a; izometrii negative sunt simetria n raport cu un plan si simetria n raport cu un punct.
Observatii. 1. Grupul Iz este necomutativ. Spre exemplu, T S 6= S T , pentru aplicatiile
en
ud
2. Izometriile elementare, generatoare ale grupului Iz , sunt simetria n raport cu un plan oarecare si
translatia; prin compunerea acestora se obtin:
St
rotatia n jurul unei drepte-compunere de simetrii relative la doua plane ce contin dreapta si formeaza
un unghi egal cu jumatate din unghiul de rotatie;
simetria relativa la o dreapta-compunere de simetrii relative la doua plane ce contin dreapta si
formeaza un unghi drept;
simetria relativa la un punct-compunere de simetrii relative la trei plane reciproc ortogonale ce se
intersecteaza n acel punct.
3. Translatia este de asemenea compunere a doua simetrii fata de plane paralele, ambele normale pe
vectorul de translatie v = OA, unul din plane trecand prin A, iar celalalt prin A0 , unde OA = 2OA0 .
131
Observatii. 1. Folosind notatiile din capitolul anterior, observam ca translatia T de vector OO0 ,
n R0 = O0 x0 y 0 z 0 = {O0 ; i0 , j 0 , k0 }, unde
duce reperul R = Oxyz = {O; i, j, k}
= k}.
py
tW
eb
Co
Fie M E 3 un punct care are coordonatele (x, y, z) relativ la R si (x0 , y 0 , z 0 ) relativ la R0 . Aceste
coordonate satisfac relatiile (datorita egalitatii evidente OM = OO0 + O0 M exprimate n coordonate
fata de R, vezi figura de mai sus),
0
x = x0 + a
x =xa
y = y0 + b
y0 = y b
T :
0
0
z =z +c
z =zc
rescrise vectorial
x0
x
a
y0 = y b
z0
z
c
ud
en
0
x
x
a
T : y = y0 + b
z
z0
c
St
numite ecuatiile translatiei T de repere carteziene de vector v = OO0 (a, b, c)t . Aceste ecuatii admit
scrierea matriceala:
0
0
x
1 0 0
x
a
x
1 0 0
x
a
T : y = 0 1 0 y0 + b y0 = 0 1 0 y b ,
z
0 0 1
z0
c
z0
0 0 1
z
c
de unde se vede clar ca translatiile sunt izometrii pozitive J = S T , unde S = Id iar det S = det I3 =
1 > 0.
Definitie. Se numeste rotatie a reperului cartezian R = Oxyz, deplasarea J = S a reperului R astfel
ca O0 = O, iar versorii directori ai noului reper R0 = O0 x0 y 0 z 0 s
a se obtin
a din cei ai reperului initial
R prin intermediul unei transformari liniare ortogonale pozitive.
este dus n reperul R0 = {O0 ; i0 , j 0 , k0 }, dat
Observatii. 1. Printr-o rotatie S, reperul R = {O; i, j, k}
de
132
k
j 0 S(j) = hj 0 , iii + hj 0 , jij + hj 0 , ki
0
= hk0 , iii + hk0 , jij + hk0 , ki
k
k S(k)
0
hi , ii hj 0 , ii hk0 , ii
= (i0 , j0 , k0 ), unde C = hi0 , ji hj 0 , ji hk0 , ji este matricea transformarii
adica, formal, (i, j, k)C
hj 0 , ki
hk0 , ki
hi0 , ki
ortogonale a izometriei S.
Conditia ca baza B 0 sa fie ortonormata, asemeni bazei B , este echivalent
a cu relatiile AAt =
t
1
t
A A = I3 A = A , deci matricea A este o matrice ortogonala; S av
and determinant pozitiv, avem
det A = 1.
2. Daca un punct M E 3 are coordonatele (x, y, z) relativ la reperul R = Oxyz si (x0 , y 0 , z 0 ) relativ
Co
py
y
y
y
y
S:
=C
=C
(1)
0
0
z
z
z
z
numite si S.
eb
3. Daca S End(V 3 ) este o transformare ortogonala de matrice A, aceasta induce prin formula (1) o
tW
en
ud
St
Daca un punct M E 3 are coordonatele (x, y, z) relativ la reperul R = Oxyz si (x0 , y 0 , z 0 ) relativ la
R0 = O0 x0 y 0 z 0 = J(R) atunci acestea satisfac J:
0
0
0
x
x + a0
x
x
a
y 0 = C t y b0 .
J = T S : y = C y 0 + b0
z
z 0 + c0
z0
z
c0
0
0
x
a
x
x
y0 = C t
J = S T : y = C y0 + b
z0
c
z0
z
(x0 , y 0 , z 0 ) relativ la
xa
y b .
zc
133
Prima observatie din preambulul capitolului arata ca n general avem T S 6= S T , deci ordinea
compunerii rotatiei cu translatia de reper cartezian este esential
a.
Exemple. 1. Rotatia de unghi a reperului Oxyz n jurul axei Oy, respectiv n jurul axei Ox, are
ecuatiile
0
x
cos 0 sin
x
y =
0
1
0 y0 ,
z
sin 0 cos
z0
respectiv
0
x
1
0
0
x
y = 0 cos sin y 0 ,
z
0 sin cos
z0
unde (x, y, z) si (x0 , y 0 , z 0 ) sunt coordonatele unui punct arbitrar M relativ la reperul Oxyz si respectiv
relativ la reperul rotit Ox0 y 0 z 0 . Cum transformarea este ortogonala si det A = 1, aceasta este o
izometrie pozitiva.
Co
py
x = x0 cos y 0 sin
y = x0 sin + y 0 cos , z = z 0 .
eb
en
tW
Izometria data de rotatia de unghi a reperului Oxyz n jurul axei Oz (n planul xOy) urmata de
translatia de vector v = a0i + b0 j are ecuatiile
x = a0 + x0 cos y 0 sin
y = b0 + x0 sin + y 0 cos , z = z 0 .
x = x0 , y = y 0 , z = z 0 ;
St
are ecuatiile
ud
cos sin
C=
,
sin cos
urmata de o translatie T de vector v 0 = OO0 (a0 , b0 )t = [OO0 ]B 0 .
Daca un punct M E 2 are coordonatele (x, y) relativ la reperul R = xOy si (x0 , y 0 ) relativ la
0
R = x0 O0 y 0 = J(R) atunci acestea satisfac ecuatiile roto-translatiei J:
0
0
0
x
x + a0
x
x
a
t
J =T S :
=C
=C
.
0
0
0
y
y +b
y
y
b0
134
=C
;
J =S:
y
y0
y0
y
translatia T de vector v 0 = OO0 (a0 , b0 )t = [OO0 ]B 0 , care se obtine pentru S = Id, = 0, A =
I2 , si are ecuatiile
0 0
0
0
x
x
a
x
x
a
J =T :
=
+
0
0
0
y
y
b
y
y
b0
py
0
0
a
xa
x
x
x
t
+
= C
J =ST :
=C
.
y
y0
b
y0
yb
Co
Se constata (vezi observatia din preambulul capitolului) ca si n acest caz avem n general T S 6= S T ,
deci ordinea compunerii rotatiei cu translatia de reper cartezian este esential
a.
eb
St
ud
en
tW
b) Reperul cilindric
Dintre schimbarile de reper din spatiul E 3 care nu se realizeaza prin intermediul unei izometrii, vom descrie
trecerea
la
reperul
cilindric
si
la
cel
sferic.
Fie spatiul E 3 raportat la un reper cartezian Oxyz. Orice punct M (x, y, z) E 3 \Oz este determinat de tripletul ordonat (, , z), unde (vezi figura):
este distanta de la origine la proiectia M 0 a punctului M pe planul xOy;
este masura unghiului dintre semidreptele Ox si OM 0 .
z este distanta algebrica (cu semn) de la M 0 la M .
Definitie. Numerele reale (, , z) se numesc coordonate cilindrice ale punctului M n spatiu. Relatia
dintre coordonatele cilindrice si cele carteziene este data de urmatoarele formule de trecere de la reperul
cartezian la cel cilindric:
x = cos
y = sin
(1)
z = z.
135
p
= x2 + y 2
z=z
(2)
cos =
sin =
sau, echivalent,
x
x2 +y 2
y
x2 +y 2
(3)
(4)
Co
py
k + arctg (y/x), x 6= 0
/2,
x = 0, y > 0
=
3/2,
x = 0, y < 0,
eb
2. Fixand una din cele trei coordonate cilindrice ale unui punct si lasand celelalte doua sa varieze,
en
tW
3. Fixand doua din cele trei coordonate cilindrice ale unui punct si lasand cealalta coordonata sa
ud
St
e = cos i + sin j
e = sin i + cos j
ez = k.
Tema: folosind ca bazele celor doua repere (cartezian si cilindric) sunt ortonormate, deci coeficientii
vectorilor noii baze sunt cosinusurile unghiurilor formate de acestia cu vechea baza, deduceti relatiile
de mai sus.
136
Considerand z = 0 (deci excluzand punctele din E3 care nu fac parte din planul xOy si identific
and
xOy E 2 ) obtinem reperul polar n E2 . Orice punct M (x, y) E 2 \{O} poate fi localizat prin cuplul
ordonat (, ), unde (vezi figura):
este distanta de la origine punctul M ;
este masura unghiului dintre semidreptele Ox si OM .
b) Reperul polar
Co
py
Definitie. Numerele reale (, ) se numesc coordonate polare ale punctului M n plan. Relatia dintre
coordonatele polare si cele carteziene este data de urmatoarele formule de trecere de la reperul cartezian
la cel polar:
x = cos
(1)
y = sin .
eb
Observatii. 1. Daca (, ) (0, ) [0, 2), atunci ecuatiile de trecere de la reperul cartezian la cel
polar (1) asigura o corespondenta biunivoca
tW
ud
en
x2 + y 2
(2)
St
2. Fixand una din cele doua coordonate polare ale unui punct si lasand celelalta sa varieze, obtinem
o curba n spatiul E 2 (numita curba de coordonate), dupa cum urmeaza:
pentru = 0 , o semidreapta deschis
a cu extremitatea n O;
pentru = 0 : un cerc de raza 0 cu centrul n O.
e = cos i + sin j
e = sin i + cos j
Tema: folosind ca bazele celor doua repere (cartezian si polar) sunt ortonormate, deci coeficientii
vectorilor noii baze sunt cosinusurile unghiurilor formate de acestia cu vechea baza, deduceti relatiile
de mai sus.
137
Fie un punct M E 3 \Oz, avand coordonatele carteziene (x, y, z). Un alt set de coordonate care
caracterizeaza pozitia punctului M n spatiu, este tripletul ordonat de numere reale (r, , ), unde
(vezi figura):
Co
py
b) Reperul sferic
tW
eb
Definitie. Numerele reale (r, , ) se numesc coordonatele sferice ale punctului M n spatiu. Relatia
dintre coordonatele sferice si cele carteziene ale punctului este data de urmatoarele formule de trecere
de la reperul cartezian la cel sferic:
x = r sin cos
y = r sin sin
(1)
z = r cos .
en
Considerand (r, , ) (0, ) (0, ) [0, 2), aceste formule asigura o corespondent
a biunivoca ntre
domeniul specificat si multimea de puncte E 3 \Oz.
St
ud
Observatii. 1. Daca (r, , ) (0, ) (0, ) [0, 2), atunci ecuatiile de trecere (1) de la reperul
cartezian la cel sferic asigura o corespondent
a biunivoca ntre multimile (0, ) (0, ) [0, 2) si
multimea de puncte E3 \Oz prin asocierea
(r, , ) (0, ) (0, ) [0, 2) (x, y, z) E 3 \Oz.
Transformarea inversa, care ale asociaza unui punct M de coordonate carteziene (x, y, z) coordonatele
sale sferice (r, , ),
(x, y, z) E 3 \Oz (r, , ) (0, ) (0, ) [0, 2)
este data de relatiile
p
r = x2 + y 2 + z 2
= arccos (z/r)
(2)
2. Fixand una din cele trei coordonate sferice ale unui punct si lasand celelalte doua sa varieze,
obtinem o suprafata n spatiul E 3 (numit
a suprafat
a de coordonate), dupa cum urmeaza:
pentru r = r0 : o sfera cu centrul n origine din care au fost scosi polii;
138
Probleme propuse
3. Fixand doua din cele trei coordonate sferice ale unui punct si lasand cealalta coordonata sa varieze,
obtinem o curba n spatiul E 3 (numit
a curba de coordonate), dupa cum urmeaza:
pentru = 0 , = 0 : o semidreapta deschis
a cu marginea O;
pentru z = z0 , r = r0 : un cerc cu centrul pe axa Oz, aflat ntr-un plan paralel cu xOy;
pentru r = r0 , = 0 : un semicerc deschis, cu capetele pe axa Oz simetrice fat
a de origine.
Probleme propuse
eb
Co
py
Consideram punctul M (r, , ) din E3 \Oz si versorii er , e , e care sunt tangenti la liniile de coordonate ce trec prin punctul M ; acestia sunt doi cate doi ortogonali, deci formeaza o baza ortonormata
orientata pozitiv n V 3 .
Se constata ca {M (r, , ); {
er , e , e }} este un reper ortonormat mobil, numit n cele ce urmeaza
la reperul sferic {M (r, , ); {
reper sferic. Trecerea de la reperul cartezian {O; {i, j, k}}
er , e , e }}
este data de formulele
e = sin i + cos j.
tW
1. Fie punctele A(1, 0, 0), B (0, 2, 0), C(0, 0, 3), raportate la reperul cartezian Oxyz. Rotim acest
reper, obtinand sistemul rotit Ox0 y 0 z 0 , cu axele precizate dupa cum urmeaza:
en
ud
St
R: Versorul k0 asociat axei Oz 0 este normal la planul ABC; ecuatia acestuia este 6x+3y +2z 6 = 0 si
obtinem k0 (6/7, 3/7, 2/7). Versorul j0 este coliniar si de acelasi sens cu vectorul AA0 ; acesta din urma
este ortogonal pe k0 si pe vectorul BC; tin
and cont de sens, j0 rezult
a prin normarea vectorului BC k0 ;
1
1
0
0
0
0
6/7 13/637
0
31213 ,
98/
schimbare de baza (care coincide cu matricea rotatiei) este C = 3/7 18/637
2/7 12/637 147/ 31213
iar directia invarianta (directia axei de rotatie) este cea asociata vectorului propriu ce corespunde
valorii proprii = 1 a matricei C (tema, determinati aceasta directie).
y
2
j 0
R: Normand vectorul director al dreptei, obtinem i0 (1/3, 2/3, 2/3)t ; versorul j 0 fiind n planul
yOz, este de forma j 0 (0, b, c)t , b2 + c2 = 1, iar din ortogonalitatea pe , rezulta b = c, deci alegem
Conice
139
x = r sin cos
y = r sin sin
tW
eb
Co
py
1
j 0 (0, 2/2, 2/2)t ; rezulta al treilea versor k0 = i0 j0
(4, 1, 1)t , iar matricea de schimbare
3 2
de baza este C = [i0 , j0 , k0 ] iar formulele de schimbare de reper sunt (x, y, z)t = C(x0 , y 0 , z 0 )t .
c) Se da punctul C
3; 2/3; 7/4 n coordonate sferice. Aflati coordonatele carteziene ale acestuia.
d) Se da punctul D(3, 4, 5) n coordonate carteziene. Aflati coordonatele sferice ale acestuia.
e) Se da punctul E(2; 7/6) n coordonate polare. Aflati coordonatele carteziene ale acestuia.
f) Se da punctul F (4, 3) n coordonate carteziene. Aflati coordonatele polare ale acestuia.
en
rezulta = arcsin 45 .
e) Obtinem x = 2
( 3/2) = 3 si y = 2 (1/2) = 1, deci coordonatele carteziene ale punctului
E sunt (x, y) = ( 3, 1).
ud
St
a) (x2 + y 2 z 2 )2 = a2 (x2 + y 2 );
b) (x2 + y 2 + z 2 )2 (x2 + y 2 ) = 8b2 x2 y 2 .
R: a) In coordonate cilindrice: (2 z 2 )2 = a2 2 ; n coordonate sferice: r2 cos2 2 = a2 sin2 .
b) In coordonate cilindrice (2 + z 2 )2 = 2b2 2 sin2 2; n coordonate sferice, r2 = 2b2 sin2 sin2 2.
Capitolul 4. Conice
1
Ecuatie redus
a. Invarianti afini. Clasificare
Conicele sunt curbe plane ce se pot obtine prin intersectia unui con (cu doua panze) cu un plan.
Studiem aceste curbe plane n spatiul punctual bidimensional E 2 , pe care l consideram raportat la
un reper cartezian {O; i, j} xOy; prin fixarea acestuia, la fel ca n cazul identific
arii E3 R3 , vom
2
face identificarea E 2 R . Astfel vom putea descrie figuri geometrice (n particular conicele) prin
ecuatii si inecuatii carteziene.
140
(2)
a11 a12 a10
x
(x, y, 1) a21 a22 a20 y = 0,
a01 a02 a00
1
Co
py
(3)
2. Cei sase coeficienti a11 , a12 , a22 , a10 , a20 , a00 din ecuatia generala a unei conice se numesc parametri
x1
x2
x3
x4
x5
y1
y2
y3
y4
y5
1
1
1
1
1
x 1 y1
x 2 y2
x 3 y3
x 4 y4
x 5 y5
en
y12
y22
y32
y42
y52
ud
x1 y1
x2 y2
x3 y3
x4 y4
x5 y5
St
tW
eb
x1
x2
x3
x4
x5
y1
y2
y3
y4
y5
1
1
1
1
1
x21
x22
x23
x24
x25
y12
y22
y32
y42
y52
x1
x2
x3
x4
x5
y1
y2
y3
y4
y5
1
1
1
1
1
6= 0
Conica care trece prin cele cinci puncte are ecuatia (sub forma de determinant):
x2
x21
x22
x23
x24
x25
xy
x1 y1
x2 y2
x3 y3
x4 y4
x5 y5
y2
y12
y22
y32
y42
y52
x
x1
x2
x3
x4
x5
y
y1
y2
y3
y4
y5
1
1
1
1
1
1
= 0,
3. Topologic, conicele sunt multimi nchise n R2 deoarece = g 1 (0) este preimaginea multimii
nchise {0} R prin functia continua g : R2 R.
Exercitiu. Aflati conica care trece prin punctele A, B, C, D, E, unde A(1, 1), B(1, 1), C(1, 1),
D(1, 1) si punctul E se afla n unul din urmatoarele cazuri:
a) E(25/81; 25/256), b) E(0, 2), c) E(0, 0), d) E(0, 1), e) E(1/2, 0), f) E(0, 1/2).
Conice
141
2
y
x
Solutie. a) : (5/3)
a), b) : x2 + y 2 = 2 (cerc), c) : x2 y 2 = 0 (pereche de
2 + (5/4)2 = 1 (elips
drepte concurente), d) : y 2 1 = 0 (pereche de drepte paralele), e) : 4x2 3y 2 = 1 (hiperbola), f)
: 3x2 + 4y 2 = 1 (hiperbola conjugata).
Fascicul de conice.
Definitie. Fie i : gi (x, y) = 0, i = 1, m o familie finita de conice. Atunci multimea conicelor care
au ecuatia de forma
: a1 g1 (x, y) + + am gm (x, y) = 0,
1 :
Co
py
: 1 (y 2 + x) + 1 (y 2 + x) = 0 x = 0
eb
Exercitiu. Aflati fasciculul de conice care este generat de conicele 1 : x2 1 = 0 (pereche de drepte
paralele) si 2 : y 2 = 0 (axa Ox).
a, b R, a2 + b2 > 0.
tW
: a(x2 1) + by 2 = 0,
en
Teorem
a. a) Fasciculul de conice circumscrise unui patrulater ABCD are ecuatia
a1 , a2 R,
ud
: a1 (AB)(CD) + a2 (AC)(BD) = 0,
St
a1 , a2 , a3 R,
a1 , a2 R.
Exercitiu. a) Aflati fasciculul de conice care trec prin punctele A(1, 1), B(1, 1), C(1, 1), D(1, 1).
b) Aflati fasciculul de conice circumscrise triunghiului ABD, unde A(1, 1), B(1, 1), D(0, 0).
c) Determinati conicele bitangente la cercul : x2 + y 2 = 2 n punctele B(1, 1), C(1, 1).
Solutie. a) Obtinem ecuatiile AB : x + 1 = 0; AC : x + y = 0, CD : x 1 = 0, BD : x y = 0. Atunci
fasciculul cautat are ecuatia:
: a1 (x2 1) + a2 (x2 y 2 ) = 0,
a1 , a2 R.
142
a1 , a2 , a3 R.
:
c) Avem BC : y + 1 = 0, deci ecuatia fasciculului conicelor bitangente la n B si C este
2
2
2
a1 (x + y 2) + a2 (y + 1) = 0, a1 , a2 R. Se observa ca pentru a1 = a2 obtinem o parabola,
p : y = (x2 3)/2.
(a > b > 0)
(4)
tW
eb
Co
py
E :
St
ud
en
x = a cos
E :
, unde [0, 2).
y = b sin
2. Elipsa E data de ecuatia (4) este locul geometric al punctelor M (x, y) E 2 , care satisfac relatia
M F1 + M F2 = 2a(=const.)
3. Elipsa E data de ecuatia (4) este locul geometric al punctelor M (x, y) E 2 , care satisfac una din
relatiile
M F1
M F2
= e sau
= e.
d(M, 1 )
d(M, 2 )
Conice
143
polar cu polul n focarul F1 (c, 0) si semiaxa polara semidreapta F1 x, au loc formulele de trecere de la
coordonatele carteziene la aceste coordonate polare
x = c + cos
, [0, 2).
y = sin
5. In cazulb > a > 0, ecuatia (4) descrie tot o elipsa, cu semiaxa mare b, semiaxa mica a, distanta
focala c =
py
(5)
Co
si reprezinta ecuatia redusa a unui cerc-a cercului de centru O si raza r. Se observa usor ca, n acest
caz, distanta focala devine c = 0 si focarele coincid cu originea F1 = F2 = O; observatia 2 are loc,
punctele cercului satisfac relatia 2M O = 2r, deci M O = r(=const.). Acest lucru reflecta faptul ca
cercul descris de ecuatia (5) este locul geometric al punctelor egal departate (la distanta r > 0) fat
a
de originea O(0, 0).
x2 +
tW
x2
+ y 2 = 1,
4
eb
x2
y2
+
= 1;
2
16
en
iar cele de mai jos, cercuri (privite ca elipse particulare, de semiaxe egale):
x2 + y 2 = 1; x2 + y 2 = 2 3.
ud
Hiperbol
a. Se numeste hiperbola, conica data printr-o ecuatie canonica de forma
St
x2 y 2
2 = 1,
a2
b
(a > 0, b > 0)
(6)
144
x = a ch t
H :
, tR.
y = b sh t
py
2. Hiperbola H data de ecuatia (6) este locul geometric al punctelor M (x, y) E 2 , care satisfac
relatia |M F1 M F2 | = 2a(=const.)
din relatiile
M F1
d(M,1 )
= e sau
M F2
d(M,2 )
Co
3. Hiperbola H data de ecuatia (6) este locul geometric al punctelor M (x, y) E 2 , care satisfac una
= e.
4. Atasand unui punct M (x, y) H coordonatele sale polare (, ) R+ [0, 2) relative la reperul
5. Ecuatia
ud
en
tW
eb
x = c + cos
de la coordonatele carteziene la aceste coordonate polare
, unde [0, 2).
y = sin
Inlocuind n ecuatia (6) a hiperbolei, sau tin
and cont de proprietatea din Observatia 3, rezulta
ecuatiile polare ale hiperbolei
(
p
1
1e cos , pentru cos 1, e
=
p
1
1+e cos , pentru cos 1, e
St
x2 y 2
+ 2 = 1, (a > 0, b > 0)
(7)
a2
b
descrie tot o hiperbola, numita hiperbola conjugata hiperbolei (6). Aceasta are semiaxele b si a, focarele
F1,2 (0, c), varfurile C(0, b), D(0, b), aceleasi asimptote cu ale hiperbolei (6), axa transvers
a Oy,
axa netransversa Ox si dreptele directoare 1,2 : y = b2 /c.
H 0 :
x2 y 2 = a2 ,
(8)
x2 y 2
= 1;
3
7
x2 +
y2
= 1;
9
x2 + y 2 = 16;
x2 y 2 =
6.
Remarcam ca ultimele doua hiperbole sunt echilatere iar a treia si a patra hiperbola sunt hiperbole
conjugate.
Conice
145
P :
(p > 0)
(9)
x = t2 /2p
, t R.
y= t
py
Co
2. Parabola P data de ecuatia (9) este locul geometric al punctelor M (x, y) E 2 , care satisfac relatia
M F = d(M, ).
tW
eb
polar cu polul n focarul F1 (c, 0) si semiaxa polara semidreapta F1 x, au loc formulele de trecere de la
coordonatele carteziene la aceste coordonate polare
x = c + cos
, unde [0, 2).
y = sin
P 0 :
y 2 = 2px,
(p > 0)
(10)
St
4. Ecuatia redusa
ud
en
descrie tot o parabola, simetrica parabolei (9) relativ la axa Oy. Aceasta are aceeasi axa de simetrie
cu parabola (9) si focarul F 0 (p/2; 0).
5. Ecuatia redusa
P :
y = ax2 ,
(a 6= 0)
(11)
descrie tot o parabola, ce are axa de simetrie Oy, focarul n punctul F (0; a/4) si dreapta directoare
de ecuatie : y = a/4.
y 2 = 5x;
y = 3x2 ;
y = 4x2 .
Pereche de drepte (paralele, concurente sau confundate), care au ecuatia carteziana redusa
avand una din formele
2
2
: xa2 yb2 = 0, (a > 0, b > 0)
: x2 = a2 , (a 0)
: y 2 = a2 , (a 0).
146
Prezentam o serie de exemple de conice-perechi de drepte date prin ecuatie carteziana canonica:
x2 y 2
= 0;
3
7
x2 = 1;
y 2 = 16;
x2 = 0;
y 2 = 0.
Se observa ca prima pereche este de drepte concurente, urmatoarele doua perechi sunt de drepte
paralele, iar ultimele doua perechi, de drepte confundate.
Punct dublu, care are ecuatia carteziana redusa de forma
x2 y 2
+ 2 = 0;
a2
b
py
x2 + y 2 = 0.
tW
eb
x2 y 2
+
= 0;
4
6
Co
Multimea vid
a are ecuatia carteziana redusa av
and una din formele
en
x2 y 2
+ 2 + 1 = 0;
a2
b
y 2 + b2 = 0;
(ai0, bi0).
ud
x2 + a2 = 0;
St
Exemple. Urmatoarele ecuatii reduse descriu multimea vida (privita ca tip de conica):
x2 y 2
+
+ 1 = 0;
12
2
x2 + 1 = 0;
y 2 + 5 = 0.
Prima conica este o elipsa imaginara, ultimele doua, perechi de drepte imaginare paralele.
In cele ce urmeaza vom descrie procedura urmata pentru a ncadra o conica data prin ecuatie
carteziana generala de forma (2), ntr-unul dintre tipurile descrise mai sus, deci pentru a determina
tipul conicei.
In acest scop se aplica o rototranslatie de reper cartezian, care realizeaza trecerea de la reperul
cartezian xOy la un reper x0 O0 y 0 orientat pozitiv (numit reper canonic). Relativ la acest nou reper,
ecuatia g 0 (x0 , y 0 ) = 0 asociata conicei va avea forma canonica, fiind una din ecuatiile reduse, tipuri
reprezentate (cu exceptia multimii vide) si n tabelul urmator.
147
eb
Co
py
Conice
tW
Se observa prin calcul direct ca prin trecerea de la reperul originar {O; {i, j}} xOy la cel canonic
{i0 , j 0 }} x0 O0 y 0 , polinomul g(x, y) asociat conicei se schimb
a n g 0 (x0 , y 0 ), unde g 0 este tot o
forma patratica afina.
{O0 ;
St
ud
en
a11 a12
, I = a11 + a22 .
= a21 a22 a20 , =
(12)
a21 a22
a01 a02 a00
Acestea se numesc invariatii metrici ai conicei, deoarece recalcularea lor pentru polinomul g 0 (x0 , y 0 )
conduce la numerele 0 , 0 , I 0 egale respectiv cu , , I, deci neafectate de schimbarea de coordonate.
0 0 0
Exemplu. Consideram schimbarea
2/2
2/2
cos /4 sin /4
A=
=
,
sin /4 cos /4
2/2
2/2
x
2/2 2/2
x
2/2
=
+
.
y
y0
2/2
2/2
2/2
Aplicand aceasta transformare de coordonate, polinomul
g(x, y) = x2 2xy + y 2 2(x + y +
2)
148
1 1
= 4, = 1
1
= 1 1
1 1 2 2
0
0 2
0
0
0
0
2
0
=
4,
=
=
0
2 0
0
1
= 0,
1
0
= 0,
2
I = 1 + 1 = 2;
I 0 = 0 + 2 = 2,
deci avem = 0 , = 0 , I = I 0 .
py
Definitie. Se numeste centru de simetrie al unei conice (n cazul n care acesta exista), un punct
din plan fata de care conica, privita ca o multime de puncte, este o figura geometrica simetrica. In
acest caz conica se numeste (pe scurt) conica cu centru.
eb
Co
tW
Putem determina usor daca o conica admite sau nu centru de simetrie, iar n caz afirmativ putem
calcula coordonatele acestuia, pe baza urmatorului rezultat:
St
ud
en
Teorem
a. Conica
a si numai dac
a invariantul
(14)
g
g
unde am notat gx0 = x
(x0 , y0 ), gy0 = y
(x0 , y0 ). Simetria fat
a de punctul C (devenit origine n
noul sistem de coordonate !) revine la a verifica faptul ca, o data cu un punct M (x02 , y 02 ) al conicei,
aceasta contine si simetricul M 0 (x0 , y 0 ) al punctului M fat
a de punctul C (ale carui coordonate n
noul sistem sunt (0, 0)). Insa conditia M 0 se rescrie
M (x0 , y 0 ) .
(15)
Conice
149
Deoarece punctul M a fost ales arbitrar pe conica, aceasta ultima relatie are loc doar daca punctul
C(x0 , y0 ) satisface sistemul de ecuatii din enunt.
Observatii. 1. Conice cu centru sunt: cercul, elipsa, hiperbola, perechea de drepte concurente, un
punct si multimea vida. Ecuatia unei asemenea conice redusa la centru este de forma
a11 x02 + 2a12 x0 y 0 + a22 y 02 + g(x0 , y0 ) = 0,
unde termenul liber este legat de invariantii conicei prin relatia
g(x0 , y0 ) =
2. In cazul = 0, 6= 0, functia g nu are punct critic, deci conica (o parabola) nu admite centru
de simetrie.
3. In cazul = 0, = 0, functia g are o dreapta de puncte critice, deci conica are o dreapta de
py
centre. Conicele cu o dreapta de centre sunt perechile de drepte paralele sau confundate si multimea
vida.
Co
Definitie. Fie : g(x, y) = 0 o conica si , invariantii calculati cu formula (12). Avem urmatoarele
situatii:
eb
tW
St
ud
en
Exemplu. Fie conica : g(x, y) = 0, ai carei coeficienti satisfac relatiile a12 = 0, a11 = a22 = a 6= 0.
2 2
Notam = aa10 + aa20 aa00 . Evident, = a2 > 0, deci conica este de gen eliptic si admite centru
de simetrie C. Distingem urmatoarele cazuri:
a) Daca > 0, atunci este un cerc cu centrul C aa10 , aa20 si de raza . In acest caz avem
a4 6= 0 (tema, verificati!) , deci este nedegenerata;
b) Daca = 0, atunci este degenerata ( = 0) si se reduce la centrul de simetrie C;
c) Daca < 0, atunci = , 6= 0, conica este nedegenerata (cerc imaginar).
(1)
Ne propunem ca printr-o schimbare de reper ce consta dintr-o rotatie compusa cu o translatie (miscare
rigida, rototranslatie), sa obtinem reperul canonic al conicei . Vom descrie n continuare modul n
care se afla ecuatiile schimbarii de reper (de coordonate), determinate de matricea rotatiei si vectorul
de translatie.
Examinand ecuatia (1) distingem urmatoarele situatii:
1) Daca a12 6= 0, atunci se face mai nt
ai o rotatie, folosind unul din procedeele 2.1 si 2.2 descrise
mai jos.
150
2) Daca a12 = 0, atunci se face o translatie. Aceasta se determina diferit, dupa cum conica este cu
centru sau nu. In primul caz, originea se mut
a n centrul C al conicei (deci translatie de vector OC);
n al doilea caz, ecuatiile translatiei se determina efectuand restrangeri de patrate si/sau grupari de
termeni liniari.
Metoda valorilor proprii. Descriem algoritmic aceasta metoda. Fie conica data de ecuatia (1).
a11 a12
a21 a22
x
y
v = (x, y) R2 ,
a11 a12
a formei Q i atas
am polinomul caracteristic
2. Matricei A =
a21 a22
= 2 I +
py
a
a12
PA () = 11
a21
a22
Co
si i aflam radacinile (valorile proprii ale matricei A) 1 si 2 . Deoarece matricea A este simetrica,
acestea sunt reale.
tW
eb
en
St
ud
6. Construim matricea R = [e1 , e2 ] a rotatiei, formata din coordonatele versorilor {e1 , e2 } asezate
pe coloane, cu rezerva ca daca determinantul acesteia este negativ (-1), vom nlocui n matrice prima
coloana prin opusul ei (obtinand astfel det R = 1 pentru matricea ortogonala R, deci matrice de
rotatie). Ecuatiile rotatiei (ecuatiile schimb
arii de reper cartezian data de rotatie) exprima legatura
ntre coordonatele (x, y) atasate vechiului reper xOy si cele ale reperului rotit x0 Oy 0 (O = O0 ):
0
x
x
=R
.
(2)
y
y0
7. Pe baza acestor relatii nlocuim n forma patratica Q coordonatele (x, y) cu expresiile acestora
relativ la coordonatele noi. Expresia formei Q devine canonica,
Q(v) = 1 x02 + 2 y 02 ,
v = x0 e1 + y 0 e2 R2 ,
Conice
151
iar versorii noii baze {e1 , e2 } dau directiile noilor axe Ox0 , respectiv Oy 0 . De asemenea, nlocuim n
ecuatia conicei coordonatele (x, y) date de relatiile (2) si obtinem ecuatia conicei relativ la sistemul
rotit x0 Oy 0 :
1 x02 + 2 y 02 + 2a010 x0 + 2a020 y 0 + a000 = 0.
(3)
Observatii. 1. In cazul cand ambele valori proprii sunt nenule ( 6= 0, conica cu centru), putem
restrange patratele n ecuatia (1), fort
and n prealabil factorii comuni 1 , 2 , grupam termenii sub
forma
1 (x0 x00 )2 + 2 (y 0 y 00 )2 + a = 0.
(4)
Se constata ca (x00 , y 00 ) sunt exact coordonatele centrului C de simetrie al conicei relativ la reperul rotit
(tema, verificati!) . Se observa, examinand ecuatia (4), ca prin efectuarea translatiei x0 Oy 0 7 x00 Cy 00
de vector OC = (x00 , y 00 ), data de relatiile
0 00 0
00
x
x
x0
x = x0 x00
=
+
,
y0
y 00
y 00
y 00 = y 0 y 00
(5)
Co
1 x002 + 2 y 002 + a = 0.
py
2. In expresia canonica (5) termenul liber satisface relatia a = / (tema, verificati!) . Atunci,
tinand cont de faptul ca 1 , 2 sunt rad
acinile ecuatiei
eb
2 I + = 0,
tW
3. Tot n cazul conicelor cu centru, pentru a obtine expresia canonica (5), putem efectua ntai
en
translatia xOy 7 x0 Cy 0 de vector OC, cu coordonatele centrului C date de solutia unica a sistemului
(13), si apoi aplicand rotatia x0 Cy 0 7 x00 Cy 00 dat
a de metoda valorilor proprii.
4. Observam ca n cazul unei conice fara centru (avand = 1 2 = 0), doar una dintre cele doua
St
ud
valori proprii poate fi nula, deoarece g fiind polinom de grad 2, forma patratic
a Q asociata conicei
este nenula. In acest caz, dupa aplicarea metodei valorilor proprii si efectuarea rotatiei, putem grupa
termenii din ecuatia (3) a conicei astfel: formam un patrat perfect (ca mai sus, fort
and valoarea proprie
nenula factor n prealabil), iar continutul parantezei va fi o noua coordonata si grupam termenul liniar
ramas fortand coeficientul monomului de grad I factor, iar continutul parantezei va fi cealalta noua
coordonata. Egalitatile obtinute reprezint
a exact ecuatiile translatiei sistemului rotit av
and ca rezultat
sistemul canonic.
Exemplul 1. Determinati ecuatia canonica a conicei
: x2 2xy + y 2 + 4 2x 6 = 0,
si formulele rototranslatiei ce deplaseaza reperul initial n cel canonic.
Solutie. Conica data este nedegenerata ( = 2 6= 0) si far
a centru ( = 0). Deoarece monomul 2xy
este prezent n ecuatia conicei, este necesar sa aplicam o rotatie asupra reperului xOy; n acest scop
aplicam metoda valorilor proprii. Obtinem valorile proprii 1 = 0, 2 = 2 si vectorii proprii (versorii
bazei ortonormate ce produc directiile noilor axe de coordonate)
2
2
e1 =
(1, 1), e2 =
(1, 1),
2
2
152
cos(/4)
sin(/4)
2/2
2/2
R = [e1 , e2 ] =
=
,
sin(/4) cos(/4)
2/2
2/2
iar trecerea de la sistemul de coordonate xOy la cel nou, rotit x0 Oy 0 este descrisa de relatiile
x
x
x = (x0 y 0 )/ 2
=R
y
y0
y = (x0 + y 0 )/ 2.
Inlocuind n ecuatia conicei relativ la xOy, obtinem ecuatia relativ la noul reper,
: y 02 + 2x0 2y 0 3 = 0,
care se rescrie, restrangand patratul si grupand termenii liniari ramasi,
: (y 0 1)2 = 2(x0 2).
Co
py
Cele doua paranteze din ecuatie sunt exact expresiile noilor coordonate, respectiv y 00 = y 0 1, x00 =
x0 2, de unde rezulta ecuatiile translatiei x0 Oy 0 7 x00 O00 y 00 :
00
0 00
x = x0 2
x
x
2
=
+
,
00
0
0
00
y =y 1
y
y
1
eb
de vector OO00 (2, 1), coeficientii fiind exprimati relativ la baza ortonormata {e1 , e2 }. In final,
ecuatia canonica a conicei (relativ la reperul x00 O00 y 00 ) este
tW
: y 002 = 2x00 ,
ud
en
ecuatia unei parabole aflata n semiplanul din stanga al axei O00 y 00 , cu axa de simetrie O00 x00 si cu varful
n O00 . Folosind formulele rotatiei si translatiei si relatia R1 = Rt (matricea R fiind ortogonala),
ecuatiile rototranslatiei xOy 7 x00 O00 y 00 ce deplaseaza reperul initial n reperul canonic, sunt
00
x
2/2
2/2
x
2
.
y 00
y
1
2/2
2/2
St
3 2
asociata conicei are matricea A =
, cu valorile proprii 1 = 1, 2 = 4 si vectorii proprii
2 0
R = [e1 , e2 ] =
15
25
2
5
15
!
,
Conice
153
5) (2x0 + y 0 )
x
x
x = (1/
=R
y
y0
y = (1/ 5) (x0 2y 0 )
14 0
x 85 y 0 1 = 0.
iar n sistemul x0 Oy 0 ecuatia conicei devine 4x02 y 02 +
5
Restrangand patratele dupa fortarea factorilor comuni 4 respectiv-1, ecuatia se rescrie
7
8 2 93
0
0
4 x +
= 0.
y +
+
10
4 5
5
Expresiile din paranteze fiind noile coordonate, efectuam translatia reperului x0 Oy 0
00
0 00
5)
x = x0 + 7/(4
x
x
7/(4
5)
=
+
y0
y 00
y 00 = y 0 + 8/ 5
8/ 5
py
n punctul C (centrul conicei) ale carui coordonate relativ la reperul x0 Oy 0 sunt (7/(4 5), 8/ 5);
ecuatia conicei relativ la noul reper x00 Cy 00 este
y 002
x002
+
1 = 0,
5/186 10/93
Co
10/93, a =
tW
eb
y 00
y
8/ 5
St
ud
en
Metoda roto-translatiei. Putem determina rotatia sistemului de coordonate, si n alt mod, afland
unghiul cu care se roteste reperul dat. Matricea R a schimb
arii de baza (ce duce versorii reperului
initial n cei ai reperului rotit) este ortogonala, de determinant+1, av
and pe coloane coordonatele
versorilor rotiti relativ la baza initial
a. Remarcam ca bazele fiind ortonormate, coeficientii noilor
versori sunt exact cosinusii directori ai directiilor lor, deci
cos sin
R=
.
sin cos
Folosind acest fapt, urmatoarea teorema permite determinarea matricei de rotatie prin intermediul
unghiului de rotatie .
Teorem
a. Fie conica cu centru : g(x, y) = 0 astfel nc
at n ecuatia conicei avem a12 6= 0 (deci
apare monomul xy. Atunci efectu
and rotatia reperului initial xOy 7 x0 Oy 0 cu unghiul ce satisface
ecuatia
(a11 a22 ) sin 2 = 2a12 cos 2,
(6)
ecuatia conicei n sistemul rotit : g 0 (x0 , y 0 ) = 0 nu mai contine monomul x0 y 0 .
Demonstratie. Dupa efectuarea rotatiei de unghi descris
a de relatiile
x = x0 cos y 0 sin
,
y = x0 sin + y 0 cos
154
forma patratica afina g 0 (x0 , y 0 ) are drept coeficient pentru monomul xy expresia (tema, verificati!) 2a012 =
(a22 a11 ) sin 2 + 2a12 cos 2, identic nul
a, av
and n vedere relatia din ipoteza.
Observatie. Din teorema rezulta prin calcul direct (tema, verificati!) , ca pentru o conica cu centru
unghiul de rotatie poate fi obtinut de asemenea folosind relatia
tg 2 =
Folosind apoi relatia tg 2 =
2t
,
1t2
2a12
.
a11 a22
unde t = tg , si relatiile
sin =
,
1 + t2
cos =
,
1 + t2
tg = a11 /a12 ,
py
Teorem
a. Fie conica f
ar
a centru : g(x, y) = 0, astfel nc
at n ecuatia conicei avem a12 6= 0.
0
0
Atunci efectu
and rotatia xOy 7 x Oy cu unghiul ce satisface ecuatia
(7)
Co
eb
tW
Observatii. 1. Dupa aplicarea rotatiei, reperul canonic se obtine printr-o translatie, fie restrang
and
patratele si/sau grupand termenii liniari ramasi, ori translatand originea O n centrul conicei (solutia
a sistemului liniar (3) din 1.10, derivat din ecuatia conicei relativ la reperul rotit).
2. Putem determina natura unei conice doar din studiul invariantilor acestora, pe baza tabelului
en
urmator:
St
ud
Conditii satisf
acute de invarianti
> 0
= 0
= 0
< 0
6=
> 0
= 0
< 0
I < 0
I > 0
Conica
Punct dublu
Reuniune de drepte (paralele sau confundate),
sau multimea vida
Reuniune de drepte concurente
Dac
a n plus I= 0, drepte perpendiculare
Elips
a
Multimea vida
Parabola
Hiperbola
Dac
a n plus I=0, hiperbola echilater
a
: x2 6xy + 9y 2 + 10 10y = 0,
apoi reduceti ecuatia conicei la forma canonica folosind metoda roto-translatiei.
Conice
155
1
3
0
5 10
= 3 9
0 5 10
0
= 250,
1 3
= 0,
=
3 9
x
y
=R
x0
y0
x0
y0
x00
y 00
9/4
3/2
eb
Co
py
0
0
02
0
0
Ecuatia conicei relativ la sistemul
rotit
0 x Oy
este y + x + 3y = 0. Regrupand termenii, obtinem
3 2
9
0
ecuatia echivalenta : y + 2 = x 4 .
Deci coordonatele noi, asociate sistemului translatat x00 O00 y 00 sunt date de relatiile acestora cu cele
ale sistemului vechi: y 00 = y 0 + 32 , x00 = x0 94 , de unde rezulta ecuatiile translatiei x0 Oy 0 7 x00 O00 y 00
tW
Originea O00 este exact varful parabolei, care are coordonatele (x00 , y 00 ) = (0, 0) si (x0 , y 0 ) = (9/4, 3/2).
Fata de reperul x00 O00 y 00 ecuatia conicei este canonica,
: y 002 = x00 ,
ud
en
St
: (x, y) = (x0 +lt, y0 +mt), t R. Inlocuind coordonatele punctului de pe dreapta n ecuatia conicei,
(1)
g
(x0 , y0 ),
x
gy0 =
g
(x0 , y0 ).
y
1. Daca Q(l, m) 6= 0, atunci ecuatia (1) este de gradul doi si discriminantul acestei ecuatii este
not
156
2. Daca Q(l, m) = 0, atunci ecuatia (1) are gradul ntai. Distingem subcazurile:
taie conica ntr-un singur punct.
Daca l gx0 + m gy0 6= 0 atunci (1) are o solutie unica t0 , deci
Daca l gx0 + m gy0 = 0 si g(x0 , y0 ) 6= 0, atunci ecuatia (1) nu are solutii, deci dreapta nu taie
conica.
, si deci
Daca l gx0 + m gy0 = 0 si g(x0 , y0 ) = 0, ecuatia (1) este identic satisfacut
a, deci
conica reprezinta o pereche de drepte.
Observatii. 1. Din orice punct exterior conicei se pot duce cel mult doua tangente la .
2. DacaA0 (x0 , y0 ) si gx0 , gy0 nu sunt simultan nule, tangenta la conica n punctul A0 are ecuatia
(tema, verificati!)
(x x0 )gx0 + (y y0 )gy0 = 0.
Co
py
Aceasta ecuatie se poate obtine si prin dedublarea ecuatiei conicei : g(x, y) = 0 cu coordonatele
punctului A0 (x0 , y0 ) , deci efectuand urmatoarele substitutii n ecuatia conicei:
2
x xx0
x (x + x0 )/2
xy (xy0 + x0 y)/2
y 2 yy0
y (y + y0 )/2
k R k.
eb
Se numeste normala la conica n punctul A0 , dreapta care trece prin A0 si este perpendiculara pe
tangenta; aceasta dreapta are ecuatia
.
en
tW
y y0
x x0
=
gx0
gy0
ud
Definitie. Fie o conica nedegenerata si fie o directie n planul conicei data de vectorul nenul
v (l, m). Directia v (l, m) se numeste directie asimptotic
a pentru conica daca satisface relatia
Q(l, m) a11 l2 + 2a12 lm + a22 m2 = 0.
St
O dreapta a carei directie este directie asimptotica taie conica n cel mult un punct.
Observatii. Privind existenta directiilor asimptotice ale unei conice nedegenerate date, examinand
ecuatia Q(l, m) = 0 ale carei solutii sunt acestea, distingem urmatoarele cazuri:
< 0 (hiperbola) exista doua directii asimptotice distincte (l1 , m1 ), (l2 , m2 );
> 0 (elipsa) nu exista directii asimptotice;
= 0 (parabola) directie asimptotica dubla (l, m), cea a axei de simetrie.
care nu taie conica si a
Definitie. Se numeste asimptota a unei conice nedegenerate , o dreapta
carei directie este asimptotica.
a v (l, m) este o directie asimptotic
a a conicei nedegenerate : g(x, y) = 0, atunci
Teorem
a. Dac
ecuatia cartezian
a a asimptotei asociate este
lgx + mgy = 0,
unde am notat gx =
g
x ,
gy =
g
y .
(1)
Conice
157
Observatii.
hiperbola are doua asimptote care trec prin centrul conicei;
elipsa nu are directie asimptotica, deci nu are asimptota;
parabola admite o directie asimptotica v (l, m) pentru care ecuatia (1) reprezint
a o identitate,
deci parabola nu are asimptota.
Pol si polar
a. Probleme de tangent
a
2
x (x + x0 )/2
x xx0
y 2 yy0
y (y + y0 )/2
Definitii. a) Se numete dedublare, grupul de substitutii
si
xy (xy0 + x0 y)/2
kRk
py
c) In cazul cand coeficientii gx0 si gy0 nu sunt simultan nuli ecuatia (2) este cea a unei drepte .
Aceasta dreapta se numeste polara lui A n raport cu conica , iar punctul A se numeste polul dreptei
eb
Co
tW
ud
en
b) Dac
a B(x, y)
de conic
a, atunci A .
St
punctului A fata de conica este simetrica relativ la coordonatele punctelor A(x0 , y0 ) si B(x, y) ,
de unde afirmatia din enunt.
(3)
coincide cu dreapta ):
a11 x0 + a12 y0 + a10
a12 x0 + a22 y0 + a20
a10 x0 + a20 y0 + a00
=
=
.
a
b
c
care asociaza unui punct polara sa relativ la conica este biunivoca ntre
2. Corespondenta A
urmatoarele multimi:
158
daca 6= 0 si C este centrul conicei, ntre punctele din E 2 \{C} si familia dreptelor din plan cu
exceptia celor care trec prin C;
daca = 0, ntre E2 \{punctele de pe axa parabolei} si {dreptele din plan}\{axa parabolei}.
3. Fie A, B doua puncte din plan astfel ncat dreapta AB satisface urmatoarele proprietati:
nu contine centrul conicei, n cazul cand avem 6= 0;
nu are directia axei parabolei, daca = 0.
py
eb
Co
Dac
a trei puncte A, B, C sunt coliniare si
care satisface conditiile din
determina dreapta
observatia precedenta, atunci polarele punctelor A, B, C sunt concurente si se intersecteaz
a n polul
dreptei .
5. Fie B 0 , B 00 punctele de intersectie ale unei drepte variabile ce trece prin punctul fix A, cu conica .
tW
en
Observatii privind dreptele polare relativ la conicele degenerate (care satisfac conditia
= 0. Se da conica degenerat
a : g(x, y) = 0. Privind pozitia polarelor fat
a de conica, distingem
cazurile:
ud
St
Definitie. Fie conica : g(x, y) = 0 si o directie n plan data de vectorul nenul v (l, m). Se numeste
diametrul conicei conjugat directiei v (l, m) dreapta
: l gx + m gy = 0,
(1)
Conice
159
Demonstratie. Directia v nefiind asimptotica, fascicolul
de drepte paralele de directie v intersecteaz
a conica (unele n doua puncte), deci locul geometric are sens. O
asemenea dreapta, ce trece pritr-un punct P (x0 , y0 ) are
ecuatiile parametrice
(x, y) = (x0 + lt, y0 + mt),
Fig. 34. Diametrul conjugat
t R.
Punctele de intersectie P1 , P2 ale dreptei cu conica corespund valorilor t1 si t2 ale parametrului care satisfac
ecuatia
py
x1 + x2
y1 + y2
t1 + t2
t1 + t2
M
,
x0 + l
, y0 + m
2
2
2
2
Co
tW
eb
en
2. Data fiind conica : g(x, y) = 0, privitor la pozitia diametrilor conjugati fata de , distingem
St
ud
daca 6= 0, diametrii conjugati cu directii arbitrare formeaza un fascicul concurent de drepte varful
n centrul conicei;
daca = 0, 6= 0 (parabola), deoarece exista numerele , R cu proprietatea gy = gx +
(tema, verificati!) , diametrii conjugati cu directii arbitrare formeaza un fascicul de drepte paralele
de ecuatii
gx + = 0, R a11 x + a12 y + = 0, R
a12 x + a22 y + = 0,
R.
Examinand coeficientii variabilelor x, y din ecuatie, observam ca acest fascicul paralel are directia
fixa w0 (a12 , a11 ) sau, echivalent, w0 (a22 , a12 ).
Evident axa de simetrie a parabolei este un diametru (caci punctele sale njum
at
atesc coardele
perpendiculare pe aceasta) si, fiind una din dreptele fascicolului, are tot directia w0 ; ea este
diametrul conjugat directiei (perpendiculare pe axa) v = w0 (a11 , a12 ).
Remarcam ca directiei axei de simetrie v = w0 nu-i corespunde nici un diametru conjugat, caci
ecuatia a12 gx a11 gy = 0 reprezint
a multimea vida (tema, verificati!) .
: l gx + m gy = 0 diametrul conjugat directiei v (l, m)
Diametri conjugati unul altuia. Fie
relativ la conica cu centru : g(x, y) = 0. Observam ca directia acestuia este data de vectorul
w
(ma12 + la22 , (la11 + ma12 )).
160
(2)
py
Observatie. Ecuatia (2) este dedublata ecuatiei care determina directiile asimptotice v (l, m) ale
conicei,
Q(l, m) a11 l2 + 2a12 lm + a22 m2 = 0,
Co
prin urmare orice asimptota are drept directie conjugata propria sa directie.
en
tW
eb
oricarui punct de pe conica n raport cu , se afla tot pe conica. daca simetricul n raport cu D al
fiecarui punct din apartine tot lui .
Vom determina n continuare directiile axelor de simetrie ale unei conice cu centru : g(x, y) = 0.
Fie w
(l, m) o directie ortogonala pe axa de simetrie. Axa de simetrie reprezint
a exact diametrul
conjugat directiei w,
deoarece contine mijloacele corzilor de directie w.
Prin urmare, axa de simetrie
are ecuatia l gx + m gy = 0 si directia data de vectorul de componente (la12 ma22 , la11 + ma12 ).
Acest vector este ortogonal pe w
dac
a si numai daca produsul scalar al celor doi vectori este nul.
Aceasta conditie conduce la ecuatia ce determin
a directiile axelor de simetrie ale conicei ,
(3)
ud
St
Desi aparent ecuatia determina directia normala la axa, numele dat ecuatiei este justificat. Anume,
se observa ca o data cu o solutie w
(l, m), ecuatia accepta si solutia v (m, l), ortogonala pe w.
Rezulta ca vectorii v si w
determina cele doua directii ale axelor de simetrie ortogonale.
Ecuatiile axelor de simetrie. Se da conica : g(x, y) = 0. In vederea obtinerii ecuatiilor axelor de
simetrie, distingem cazurile:
1. Daca 6= 0, atunci are un centru de simetrie C(x0 , y0 ) ale carui coordonate sunt solutiile
sistemului liniar
gx = 0
gy = 0,
si doua axe de simetrie de directii vi (li , mi ), i = 1, 2 ce satisfac ecuatia (3). Deoarece cele doua
directii sunt ortogonale, ecuatiile axelor de simetrie sunt produse fie ca ecuatii ale unor diametri
reciproc conjugati, deci de forma li gx + mi gy = 0, fie ca drepte ce trec prin centru si au directiile
date de cei doi vectori, deci de forma
x x0
y y0
=
.
li
mi
Punctele de intersectie dintre conica si axele de simetrie se numesc varfurile conicei.
Conice
161
2. Daca = 0 si 6= 0, (deci conica este parabola), stim ca directia axei parabolei este (a12 , a11 )
(sau (a22 , a12 )). Cum axa de simetrie este diametrul conjugat directiei perpendiculare (a11 , a12 ) (sau
(a21 , a22 )), obtinem ecuatia axei parabolei
a11 gx + a12 gy = 0
care admite forma echivalenta
a21 gx + a22 gy = 0.
Intersectia dintre axa de simetrie si parabola se numeste varful parabolei.
Probleme propuse
py
Actiunea fortei nceteaza cand M ajunge n pozitia (6, 4). Aflati traiectoria urmata mai departe de
punctul material.
Co
2. Pentru fiecare din conicele urmatoare, sa se calculeze invariantii metrici si coordonatele centrului.
Sa se afle ecuatia conicei redusa la centru.
y 002
23/(2 2)
002
x
52/(3+ 5)
y 002
52/(3 5)
= 1; b) = 23, = 2, I = 0; hiperbola
en
x002
23/(2 2)
tW
R: a) = 26, = 1, I = 3; elipsa
eb
a) 1 : x2 2xy + 2y 2 4x 6y + 3 = 0;
b) 2 : x2 2xy y 2 4x 6y + 3 = 0;
c) 3 : x2 + 2xy + y 2 + 2x + 2y 4 = 0.
ud
corespunzatoare:
R: a) Elipsa
St
y 002
36
= 1; b) Hiperbola
x002
4
00
2x .
fat
4. Sa se stabileasca pozitia dreptei
a de conica n urmatoarele cazuri:
a)
b)
c)
: x y 7 = 0;
: x2 2xy 3y 2 4x 6y + 3 = 0;
: (x, y) = (2 + t, 1 + t); : x2 2xy 2y 2 + 7x + 6y 45 = 0;
: x2 + 2xy + y 2 + x 2y + 13 = 0.
162
Sfera
8. Sa se demonstreze ca:
Co
py
eb
R: Se foloseste relatia dintre coordonatele polului si cele ale unui punct de pe polara asociata, furnizata
de ecuatia polarei.
tW
en
= 1 a2 b2 ,
I = 2.
ud
St
Capitolul 5. Cuadrice
1
Sfera
Reamintim ca date fiind doua puncte Ai (xi , yi , zi ), i = 1, 2 n spatiul E 3 raportat la reperul cartezian
Cuadrice
163
b) Parametrizarea sferei
Co
py
Definitie. Fie punctul C(x0 , y0 , z0 ) E 3 si r > 0. Se numeste sfera de centru C si raza r multimea
punctelor M E 3 cu proprietatea d(C, M ) = r.
Observatii. 1. Punctul M (x, y, z) E 3 apartine sferei de centru C(x0 , y0 , z0 ) si raza r daca si numai
daca distanta de la M la centrul C al sferei este r (vezi figura), deci daca coordonatele sale satisfac
relatia
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r2 .
(1)
Intr-adevar, punctul M apartine sferei daca si numai daca au loc relatiile echivalente d(C, M ) = r
p
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r (1). Astfel, aceasta sfera este descrisa analitic prin
= {M (x, y, z) R3 (x, y, z) R3 , (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r2 }
sau, pe scurt,
eb
: (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = r2 .
en
tW
Ecuatia de mai sus se numeste ecuatia carteziana implicita a sferei de centru (x0 , y0 , z0 ) si raz
a r.
Putem rescrie aceasta ecuatie sub forma parametrica
x = x0 + r sin u cos v
y = y0 + r sin u sin v
(2)
z = z0 + r cos u
St
unde am notat
ud
cu u [0, ], v [0, 2] drept parametri (vezi figura). Ecuatia (2) se poate rescrie sub forma vectorial
a
2. Dezvoltand polinomul de gradul doi din ecuatia (1), observam ca acesta este de forma:
x2 + y 2 + z 2 + 2ax + 2by + 2cz + d = 0,
(4)
= a2 + b2 + c2 d ,
daca > 0, atunci este o sfera de centru C(x0 , y0 , z0 ) = (a, b, c), raza r = ;
daca = 0, atunci = {(a, b, c)};
daca < 0, atunci este multimea vida.
In primul caz, deci pentru a2 + b2 + c2 di0, ecuatia
x2 + y 2 + z 2 + 2ax + 2by + 2cz + d = 0
se numeste ecuatia carteziana generala a sferei.
(5)
164
Sfera
4. O sfera este determinata de patru puncte necoplanare Ai (xi , yi , zi ), i = 1, 4 (care satisfac deci
py
conditia hA1 A2 , A1 A3 overlineA1 A4 i = 0), astfel: un punct A(x, y, z) apartine sferei daca satisface
(spre exemplu) ecuatia sferei n forma normala
Co
: x2 + y 2 + z 2 + mx + ny + pz = q,
eb
unde parametrii m, n, p, q sunt nedeterminati; deoarece cele 4 puncte apartin sferei, avem satisfacute
conditiile
: x2i + yi2 + zi2 + mxi + nyi + pzi = q, i = 1, 4.
St
ud
en
tW
x2 + y 2 + z 2 x y z 1
x + y 2 + z 2 x1 y1 z1 1
1
1
1
2
2
: x2 + y2 + z2 x2 y2 z2 1 = 0.
(6)
2
x + y 2 + z 2 x3 y3 z3 1
3
3
3
2
x4 + y4 + z42 x4 y4 z4 1
5. Ecuatiile parametrice (2) ale sferei de centru C(x0 , y0 , z0 ) si raza r se pot rescrie, pentru u =
/2, v = :
x = x0 + r cos cos
y = y0 + r cos sin
z = z0 + r sin
2rp(1q 2 )
x = x0 + (1+p
2 )(1+q 2 )
y = y0 + (1+p4rpq
, p, q R.
2 )(1+q 2 )
2)
z = z0 + r(1p
1+p2
Dreapt
a tangent
a la sfer
a; plan tangent la sfer
a.
Cuadrice
165
Co
py
Observatii. 1. Dat fiind un plan oarecare si sfera de centru C si raza r, pozitia relativa a planului
fata de sfera se determina n functie de distanta d = d(C, ) de la centrul sferei la planul , dupa cum
urmeaza:
daca dhr, atunci planul este secant sferei, si taie sfera dupa un cerc; n particular, daca d = 0, cercul
de sectiune este un cerc mare al sferei;
eb
a;
daca d = r, atunci planul este tangent sferei, si taie sfera dupa un punct dublu, punctul de tangent
tW
en
daca d < r, dreapta este secanta sferei, si taie sfera dupa doua puncte; n particular, daca d = 0,
punctele de intersectie sunt diametral opuse;
ud
daca d = r, dreapta este tangenta sferei, si taie sfera dupa un punct dublu, punct de tangent
a;
St
inem
centrul
sferei
C(0,
0,
0)
s
i
raza
r
=
3. Cum distanta
x=y =3z
x2 + y 2 + z 2 = 3
cu solutia unica (tema, verificati!) punctul dublu A0 (1, 1, 1). Deci dreapta este tangent
a sferei n A0
si n particular este continuta n planul , care este tangent sferei n A0 .
166
Elipsoidul
Elipsoidul
In cele ce urmeaza, vom studia o serie de suprafete particulare descrise de ecuatii algebrice de gradul
doi n necunoscutele (x, y, z), numite generic cuadrice. In raport cu un sistem de coordonate privilegiat
(convenabil ales), ecuatiile cuadricelor au o forma simpla, numit
a n cele ce urmeaza ecuatie redusa
sau ecuatie canonica. Un exemplu de cuadrica, sfera, a fost deja prezentat n Sectiunea 1.
Definitie. Se numeste elipsoid, cuadrica E 3 cu ecuatia redusa de forma
x2 y 2 z 2
+ 2 + 2 1 = 0,
a2
b
c
unde
(1)
Co
py
Observatii. 1. Putem deduce forma elipsoidului, studiindui simetriile si intersectiile cu axele si planele de coordonate.
Deoarece ecuatia (1) ram
ane neschimbat
a n urma aplicarii
simetriilor
(x, y, z) (x, y, z),
(x, y, z) (x, y, z),
(x, y, z) (x, y, z),
(x, y, z) (x, y, z)
eb
rezult
a ca elipsoidul este simetricrespectiv fat
a de originea
O (numit
a si centrul elipsoidului) si planele de coordonate
xOy, yOz, zOx (care din acest motiv se numesc plane principale ale elipsoidului). Ecuatia (1) ram
ane neschimbat
a si n
urma aplicarii simetriilor
tW
en
x2
a2
+ yb2 1 = 0
z=0
St
ud
x2
a2
+ zc2 1 = 0
y=0
y2
b2
+ zc2 1 = 0
x = 0.
De asemenea, intersectiile dintre elipsoid si plane paralele cu planele de coordonate sunt elipse; spre
exemplu, intersectia cu planul z = h (unde h [c, c]) este elipsa
(
y2
x2
+ b2 (c2 h
2 )/c2 1 = 0
a2 (c2 h2 )/c2
, h [c, c].
z=h
x = a sin u cos v
y = b sin u sin v
z = c cos u
4. Elipsoidul intervine n mecanica (spre exemplu, elipsoidul de inertie), geodezie si topografie (pentru
masuratori terestre), etc.
Cuadrice
167
Teorem
a. Elipsoidul este o multime compact
a n E 3 .
Demonstratie. Din ecuatia (1) obtinem inegalitatile
y2
b2
z2
c2
x2
a2
= 1
y2
b2
z2
c2
1 si analog, conditiile
1,
1. Deci un punct oarecare al elipsoidului se afla inclus n paralelipipedul [a, a]
[b, b] [c, c] E 3 , si prin urmare elipsoidul este o multime m
arginit
a n E 3 . El este si multime
1
nchis
a, fiind preimaginea f ({0}) a multimii nchise {0} R prin functia polinomiala (deci continu
a)
y2
x2
z2
3
f : R R, f (x, y, z) = a2 + b2 + c2 1. Deci elipsoidul este multime compacta n E 3 .
Teorem
a. Intersectia dintre un elipsoid si un plan poate fi o elips
a, un punct sau multimea vid
a.
Demonstratie. O asemenea intersectie este o curba data de ecuatii de gradul doi, deci o conica. Elipsoidul fiind multime compacta, si intersectia sa cu un plan (submultime nchis
a a elipsoidului) este
tot compacta, deci aceasta conica este compacta, n particular marginit
a. Singurele conice marginite
fiind elipsa, un punct si multimea vida, rezulta afirmatia.
py
x2 y 2 z 2
+ 2 2 = 1,
a2
b
c
(1)
eb
Co
St
ud
en
tW
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele hiperboloidului cu o panz
a .
b) Hiperboloidul cu dou
a p
anze
3. Hiperboloidul cu o panza este o suprafata dublu riglata; prin fiecare punct al sau trece un plan
care taie hiperboloidul dupa doua drepte distincte. Aceasta proprietate face ca hiperboloidul cu o
panza sa fie folosit n constructii industriale-ca model pentru turnuri de racire, cosuri de fum, etc, si
n realizarea arborilor necoliniari (roti dintate hiperbolice)-n transmisia rotatiilor.
168
x = achu cos v
y = bchu sin v
z = c sh u
Inlocuind p = th u
2
ch 2 u sh 2 u = 1,
ch(u/2)
sh(u/2) , q
ch 2
, u R, v [0, 2].
def eu +eu
,
2
= tg v2 , folosind ch u =
u
1 + chu
1
=
=
,
2
2
1 th2 (u/2)
ch u =
th2 (u/2) + 1
,
1-th2 (u/2)
sh u =
sh 2
def eu eu
2
sh u =
si relatiile derivate
u
ch u 1
=
2
2
2th2 (u/2)
,
1-th2 (u/2)
2(1+p )q
y = b (1p
2 )(1+q 2 )
, p R\{1}, q R.
2p
z = c 1p
2
Co
py
2 )(1q 2 )
x = a (1+p
2 )(1+q 2 )
(1p
eb
(2)
tW
x2 y 2 z 2
+ 2 2 = 0,
a2
b
c
en
Observatii. 1. Conul descris de ecuatia (2) se mai numeste si conul asimptot al hiperboloidului cu
o panza (1). Denumirea acestei cuadrice decurge din calitatea panzelor celor doua suprafete de a se
apropia una fata de cealalta la infinit.
2. Ca utilizari, conul este folosit, spre exemplu, pentru transmiterea miscarii de rotatie ntre doi
ud
3. Din punct de vedere topologic, conul are aceleasi proprietati cu ale hiperboloidului cu o panza, cu
St
Cuadrice
169
x2
a2 (h2 c2 )/c2
y2
b2 (h2 c2 )/c2
=1
z = h.
2. Din punct de vedere topologic, hiperboloidul cu doua panze este multime nemarginita si nchisa,
neconvexa, neconexa, simplu conexa n spatiul E3 .
x = ashu cos v
y = bshu sin v , u R, v [0, 2]
z = c ch u
ch(u/2)
sh(u/2) , q
2p(1q )
x = a (1p
2 )(1+q 2 )
, p R\{1}, q R.
Co
1+q
y = b (1p24pq
, z = c 1p
2
)(1+q 2 )
py
sau, nlocuind p = th u2
4. Conul dat de ecuatia (2) se mai numeste si conul asimptot al hiperboloidului cu doua panze (3).
Paraboloizii
eb
tW
en
z=
(1)
St
ud
Observatii. 1. Paraboloidul eliptic admite drept plane de simetrie planele de coordonate zOx si zOy,
numite si plane principale. De asemenea, acesta admite axa Oz drept axa de simetrie (numit
a axa
principala a paraboloidului) si este tangent
a la planul xOy n originea O a sistemului de coordonate
(numit varful paraboloidului).
b) Paraboloidul hiperbolic
2. Paraboloidul eliptic intersecteaza planele de coordonate zOx si zOy respectiv dupa parabolele
z = xa2
y=0
z = yb2
x = 0.
170
Paraboloizii
3. Topologic, paraboloidul eliptic este multime nemarginita si nchisa, neconvexa, conexa si simplu
conexa n E 3 .
x = au cos v
y = bu sin v
z = u2
, u R, v [0, 2],
py
Co
5. Paraboloidul eliptic este folosit n industria confectiilor, astrofizica (n proiectarea antenelor telescopice), etc.
tW
eb
Definitie. Se numeste paraboloid hiperbolic sau sa, cuadrica E 3 ce admite o ecuatie redusa de
forma
x2 y 2
2z = 2 2 , (a, b > 0).
(2)
a
b
ud
en
Observatii. 1. Paraboloidul hiperbolic are aceleasi plane si axe de simetrie ca si paraboloidul eliptic.
2. Paraboloidul hiperbolic intersecteaza planele de coordonate zOx si zOy respectiv dupa parabolele
(
2
2
z = xa2
z = yb2
y=0
x=0
St
x = au sh v
x = au ch v
y = b u ch v ,
y = b u sh v ,
2
z = u2
z=u
u > 0, v R,
Cuadrice
171
5. Paraboloidul hiperbolic este o suprafata dublu riglata, motiv pentru care este folosit n constructii
industriale ca model pentru acoperisuri.
py
(1)
Co
eb
x2 y 2
+ 2 1 = 0,
a2
b
unde a, b sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele cilindrului eliptic .
x2 y 2
+ 2 =1
a2
b
tW
:
en
(3)
ud
St
unde a, b sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele cilindrului hiperbolic .
(4)
172
Cuadrice riglate
2
punct,
y2
b2
z2
c2
= 0;
2
2
2
multime vid
a, xa2 + yb2 + zc2 + 1 = 0 (elipsoid imaginar)
sau x2 + a2 = 0 (pereche de plane imaginare).
sau
x2
a2
Cuadrice riglate
py
Exista cuadrice E 3 al caror plan tangent ntr-n punct al acestora, contine cel putin o dreapta
inclus
a n . Exemple remarcabile sunt: cilindrii (circular, eliptic, hiperbolic, si parabolic), conul,
hiperboloidul cu o panza si paraboloidul hiperbolic. Acestea pot fi generate prin miscarea unei drepte
ce se sprijina pe o curba data.
Pe de alta parte, elipsoidul si hiperboloizii pot fi generati prin miscarea unei elipse, iar paraboloizii
a unei parabole ce se sprijina pe o curba data. Relativ la prima categorie de cuadrice, putem formula
urmatoarele
tW
eb
Co
St
ud
en
Teorem
a. Hiperboloidul cu o p
anz
a si paraboloidul hiperbolic sunt cuadrice dublu riglate.
1
=
0
+
=
1
1
+
,
a2
b2
c2
a
c
a
c
b
b
} si {
R} {
0 } sunt continute
R} {
rezulta clar ca familiile de drepte FH = {
n hiperboloid, dreptele avand respectiv ecuatiile
: x + z 1 + y = x z 1 y = 0,
: x z = 1 + y = 0
a
c
b
a
c
b
a
c
b
x z
y
y
y
x
x
z
z
0
: a + c 1 b = a c 1 + b = 0, : a c = 1 b = 0
Cuadrice
173
si mai mult, ca reuniunea fiecarei familii de drepte (ca multime de puncte) acopera ntreg hiperboloidul
cu o panza. Numim aceste familii generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o panz
a. In ceea ce
priveste paraboloidul hiperbolic dat prin ecuatia canonica
z=
x y
x2 y 2
z
=
a2
b2
a
b
x
a
y
b
R} {
} si
observam ca ecuatia acestuia este satisfacut
a de familiile de drepte FP = {
R} {
0 }, care deci sunt continute n paraboloid,
{
x
a
x
a
y
b
y
b
z =
z =
x
a
x
a
y
b 1 = 0;
y
b 1 = 0;
: z =
x
a
0 : z =
x
a
y
b
y
b
=0
=0
py
Observatii. 1. Translatand n origine oricare din cele doua familii de generatoare ale hiperboloidului
cu o panza obtinem o singura familie de generatoare ale conului asimptot al acestuia. Astfel conul
apare ca o suprafata (simplu) riglata.
Co
2. Se poate arata ca suprafetele dublu riglate pot fi doar un plan, un hiperboloid cu o panza sau un
paraboloid hiperbolic.
3. Familiile de generatoare au o serie de proprietati deosebit de utile n aplicatii. Iata cateva dintre
eb
acestea. Au loc urmatoarele proprietati ale celor doua familii de generatoare ale hiperboloidului cu o
panza sau ale paraboloidului hiperbolic:
ud
en
tW
St
Identificand spatiul punctual tridimensional E 3 cu spatiul vectorial tridimensional format din triplete
putem descrie cuadricele prin ecuatii
de numere reale R3 prin fixarea unui reper cartezian {O; i, j, k},
algebrice de gradul doi, de forma
g(x, y, z) a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 +
+2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz + 2a10 x + 2a20 y + 2a30 z + a00 = 0
(1)
2 6= 0, adic
unde presupunem a211 + a222 + a233 + a212 + a213 + a23
a macar un coeficient al termenilor de
grad doi este nenul.
Definitii. a) Fuctia g : R3 R din membrul stang al ecuatiei (1) se mai numeste form
a p
atratic
a
afin
a.
b) Se numeste cuadrica sau suprafata algebrica de ordinul al doilea multimea de nivel constant
y2
2
z 2 1 = 0, x2 y 2 1 = 0, z 2 + z 2 = 0.
174
Observatie. Din punct de vedere topologic, orice cuadrica = g 1 (0) este multime nchisa n E3
R3 , deoarece este preimaginea prin functia continu
a g : R3 R a multimii nchise {0} R.
In continuare vom determina o miscare rigida n spatiu (o roto-translatie; o izometrie pozitiva),
Oxyz relativ la care cuadrica are ecuatia
care sa transporte reperul cartezian natural {O; i, j, k}
0
0
0
0
0
0
0
(1), n reperul {O; i , j , k } O x y z relativ la care ecuatia cuadricii sa fie cat mai simpla posibil.
Astfel putem ncadra cuadrica ntr-unul din tipurile descrise anterior prin ecuatii carteziene:
sfera,
elipsoid,
hiperboloid (cu o panza sau cu doua panze),
paraboloid (eliptic sau hiperbolic),
con,
cilindru (circular, eliptic, hiperbolic sau parabolic),
pereche de plane (secante, paralele sau confundate),
dreapta,
multime formata dintr-un singur punct,
multimea vida.
py
Co
Noul reper O0 x0 y 0 z 0 se va numi reper canonic, iar ecuatia simplificata a cuadricii fat
a de acesta (care
este de tipul celor descrise anterior, ecuatia canonica (sau ecuatia redusa). In cele ce urmeaza vom determina rototranslatiile Oxyz 7 O0 x0 y 0 z 0 care deplaseaza reperul originar (natural) n reperul canonic.
tW
eb
, matricele
a21 a13
a22 a23 ,
a32 a33
en
a11
a21
A=
a31
a01
St
ud
, I = T rA.
= det A, = det A, J =
+
+
a21 a22 a31 a33 a32 a33
Aceste numere se numesc invarianti ai cuadricei , depind doar de cuadrica si sunt utile n clasificarea
acesteia n unul din tipurile enumerate mai sus. Determinantul descrie natura cuadricei. Anume,
cuadrica se numeste:
a, daca = 0;
degenerat
nedegenerat
a, daca 6= 0.
Excluzand multimea vida, cuadricele se pot clasifica dupa natura lor n:
cuadrice nedegenerate: sfera, elipsoidul, hiperboloizii si paraboloizii;
cuadrice degenerate: conul, cilindrii, perechile de plane, dreapta si punctul.
Exemplu. In cazul sferei, n ecuatia (1) avem coeficienti de o forma particulara, anume:
a11 = a22 = a33 = m 6= 0, a12 = a13 = a23 = 0
(a10 /m)2 + (a20 /m)2 + (a30 /m)2 (a00 /m) > 0,
Cuadrice
175
Centrul sferei este punctul C(a10 /m, a20 /m, a30 /m), iar raza r = . Se poate verifica (tema,
verificati!) ca punctul C este centru de simetrie al sferei. Ne propunem sa aflam cuadricele care admit
centru de simetrie, pe scurt, cuadricele cu centru.
Cuadrice cu centru de simetrie. Ca si n cazul conicelor, centrul de simetrie al unei cuadrice
: g(x, y, z) = 0, este punct critic al functiei g, deci solutia sistemului liniar
gx = 0
a11 x + a12 y + a13 z + a10 = 0
gy = 0
a12 x + a22 y + a23 z + a20 = 0
(2)
gz = 0
a13 x + a23 y + a33 z + a30 = 0
ud
en
tW
eb
Co
py
g
g
unde am notat gx = x
, gy = y
, gz = g
z .
Examinand compatibilitatea acestui sistem, distingem cazurile:
det A = 6= 0 sistemul liniar este compatibil unic determinat. Solutia este data de coordonatele
centrului de simetrie al cuadricei, care poate fi sfer
a, elipsoid, con sau hiperboloid cu o p
anz
a
sau cu dou
a
p
a
nze;
St
Exercitiu. Se da cercul care este tangent axei Oz si are centrul n punctul D(1, 0, 0). Aflati ecuatia,
invariantii si centrul cuadricei care contine punctele A(1, 1, 0), B(0, 1, 1), cercul si axa Oy.
Solutie. Avand centrul pe axa Ox si fiind tangent axei Oz, cercul se afla n planul xOz, la intersectia
dintre planul xOz : y = 0 si cilindrul circular drept de ecuatie
(x 1)2 + z 2 1 = 0.
Deoarece intersectia cuadricei cu planul xOz este cercul , ecuatia cuadricei are forma
((x 1)2 + z 2 1) + y(x + y + z + ) = 0
Cum dreapta Oy : x = z = 0 este continut
a n cuadrica, rezulta y(y + ) = 0 = = 0, iar
din conditia A, B rezulta = 3, = 1. Prin nlocuirea parametrilor , , , rezulta ecuatia
cuadricei : x2 + 3xy yz + z 2 2x = 0. Invariantii cuadricei sunt I = 1, J = 5/2 si
3/2
0
1
1
3/2
0
3/2
0
1/2 0 1
= 1,
3/2
0
1/2
=
=
,
=
4
0
1/2
1
0
4
0 1/2
0
1
0
0
0
176
deci cuadrica este nedegenerata ( 6= 0) cu centru ( 6= 0). Sistemul (2) care furnizeaza centrul
cuadricei este n acest caz
2x + 3y 2 = 0
x = 1/10
3x z = 0
y = 3/5
y + 2z = 0
z = 3/10
deci centrul cuadricei este C(1/10; 3/5; 10/5).
Prezentam n continuare etapele ce trebuiesc parcurse pentru determinarea ecuatiei canonice a unei
cuadrice data prin ecuatia carteziana
: g(x, y, z) a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz+
+2a10 x + 2a20 y + 2a30 z + a00 = 0.
py
Daca cel putin unul din numerele a12 , a13 , a23 este nenul, atunci se efectueaza o rotatie a sistemului
de coordonate Oxyz 7 Ox0 y 0 z 0 determinat
a de forma patratic
a
Co
tW
eb
2. Se determina valorile proprii 1 , 2 , 3 ale matricei (care sunt reale) si vectorii proprii core-
en
spunzatori; bazele subspatiilor proprii de dimensiune cel putin doi se ortogonalizeaza folosind procedeul
Gram-Schmidt. Se obtine o baza ortogonala a spatiului vectorial R3 .
ud
3. Prin normarea acestei baze rezulta baza ortonormata B 0 = {e1 , e2 , e3 }. Matricea R care contine
St
coordonatele versorilor noii baze, asezate pe coloane este ortogonala, deci det R = 1; pentru a fi
matrice de rotatie, daca det R = 1 fie se schimb
a ordinea a doi din vectorii bazei, fie se considera n
locul unuia din vectori, opusul sau; n final, det R = 1.
4. Folosind formulele de schimbare de coordonate Oxyz 7 Ox0 y 0 z 0 de la sistemul initial la cel rotit
0
x
x
y = R y0
z
z0,
afl
am prin nlocuire n ecuatia cuadricei : g(x, y, z) = 0, ecuatia acesteia n sistemul rotit, :
g 0 (x0 , y 0 , z 0 ) = 0. Se observa ca rotatia a redus forma patratic
a Q la expresia canonica
Q(v) = 1 x02 + 2 y 02 + 3 z 02 ,
iar directiile axelor sistemului rotit Ox0 y 0 z 0 sunt date exact de versorii e1 , e2 , e3 .
II. Daca a12 = a13 = a23 = 0, se face o translatie (prin restrangerea patratelor si gruparea
termenilor liniari ramasi) si eventual o rotatie (daca dupa acest proces mai ram
an doi termeni de
gradul ntai). In sistemul de coordonate obtinut ecuatia cuadricei are forma canonica.
Cuadrice
177
1 1 1
A = 1 1 1 ,
1 1 1
Co
py
si are valorile proprii reale 1 = 0, 2 = 3, prima valoare proprie fiind dubla. Ortogonalizam
baza (1, 1, 0), (0, 1, 1) a subspatiului primei valori proprii, obtin
and familia de vectori ortogonali
(1, 1, 0), (1/2; 1/2; 1); a doua valoare proprie are subspatiul propriu generat de vectorul (1, 1, 1).
Normam sistemul ortogonal obtinut si apoi, prin reunirea celor doua baze de subspatii proprii,
rezulta baza ortonormata B 0 = {
e1 , e2 , e3 } a carei matrice asociata R relativ la vechea baza are
determinantul 1, deci este matricea de rotatie,
1/2 1/ 6 1/ 3
R = 1/ 2 1/6 1/ 3 .
0
2/ 6
1/ 3
1 x0
2
1 x0
2
tW
eb
x
x
x=
y = R y0
y=
z=
z
z0
16 y 0 + 13 z 0
+ 16 y 0 13 z 0 .
2 y 0 + 1 z 0
6
3
en
St
ud
T
inand cont de expresiile din paranteze, efectuam translatia Ox0 y 0 z 0 7 O00 x00 y 00 z 00 dat
a de formulele
0 00
x
x
2/ 3
2
5
0 .
(x00 , y 00 , z 00 ) = x0 , y 0 , z 0 +
y 0 = y 00 +
3
2
0
00
z
z
5/ 2
Prin nlocuire n ecuat
ia cuadricei relativ la sistemul de coordonate Ox0 y 0 z 0 , rezulta ecuatia relativ la
00
00
00
00
002
O x y z , 3z = 2 2x00 , de unde rezulta forma canonica
2 2 00
002
x .
z =
3
Deci cuadrica este un cilindru parabolic, cu generatoarele paralele cu axa O00 y 00 .
t R.
178
Intersectand cele doua figuri geometrice, din sistemul de ecuatii format rezulta ecuatia algebrica n
necunoscuta t,
t2 Q(l, m, n) + t(l gx0 + m gy0 + ngz0 ) + g(x0 , y0 , z0 ) = 0,
(1)
unde s-au folosit notatiile
Q(l, m, n) = a11 l2 + a22 m2 + a33 n2 + 2a12 lm + 2a13 ln + 2a23 mn,
gx0 = gx (x0 , y0 , z0 ), gy0 = gy (x0 , y0 , z0 ), gz0 = gz (x0 , y0 , z0 ).
Observatii. Privitor la solutiile t1,2 ale acestei ecuatii, distingem cazurile:
1. Q(l, m, n) 6= 0
Co
2. Q(l, m, n) = 0
py
tW
eb
Daca l gx0 + m gy0 + ngz0 6= 0, atunci ecuatia admite solutie unica, deci exista un unic punct de
intersectie dintre dreapta si cuadrica.
Daca l gx0 + m gy0 + ngz0 = 0 si g(x0 , y0 , z0 ) 6= 0, atunci ecuatia nu are solutii, deci dreapta nu
intersecteaza cuadrica.
Daca l gx0 + m gy0 + ngz0 = 0 si g(x0 , y0 , z0 ) = 0, atunci ecuatia (16) devine o identitate, deci
dreapta este continuta integral n cuadrica.
en
(2)
St
ud
trece prin punctul A si are directia v, deci ecuatiile sale parametrice sunt
Demonstratie. Dreapta
: (x, y, z) = (x0 + lt, y0 + mt, z0 + nt), t R; intersectia dreptei cu cuadrica , determinata de
Observatie. Notand grad g|A = (gx0 , gy0 , gz0 ), conditia (2) revine la ortogonalitatea vectorilor
grad g|A si v, adica h grad g, vi = 0, de unde se vede ca vectorul grad g|A este ntotdeauna perpendicular pe suprafata n punctul corespunzator A .
constatam ca dreapta
: x y = z 1 = 0 este tangenta la sfera
Exemplu. Calculand ,
2
2
2
: x + y + z = 1 n punctul A(0, 0, 1). Dar are vectorul director v (l, m, n) || (1, 1, 0), iar
grad g|A = (0, 0, 2), si se constata usor ca relatia (2) are loc.
Plan tangent la o cuadric
a.
Teorem
a. Locul geometric al tuturor dreptelor tangente la cuadrica n punctul acesteia A(x0 , y0 , z0 )
este un plan de ecuatie cartezian
a
(x x0 )gx0 + (y y0 )gy0 + (z z0 )gz0 = 0.
(3)
Cuadrice
179
(4)
py
Co
1
: [(1) y + x (1)] + z 1 2 = 0 x + y 2z + 4 = 0.
2
Definitii. a) Spunem ca o cuadrica este neteda, daca putem construi n fiecare punct A(x0 , y0 , z0 )
al acesteia, planul tangent.
eb
tW
en
ud
x x0
y y0
z z0
=
=
.
gx0
gy0
gz0
P
:g(x,
y, z) = 0 dupa punctele M (x, y, z)
ax + by + cz + d = 0
ale caror coordonate satisfac sistemul algebric de ordinul doi:
. Substituim
g(x, y, z) = 0.
(spre exemplu, presupunand c 6= 0) necunoscuta
z = x + y + , = a/c, = b/c, = d/c n
z = x + y +
ecuatia a doua. Rezulta sistemul echivalent
, deci intersectia dintre plan
g(x, y, x + y + ) = 0
si cuadric
a reprezinta de fapt intersectia dintre planul dat si un cilindru cu generatoarele paralele cu
axa Oz, deci o conic
a, o dreapt
a sau multimea vid
a.
St
10
Probleme propuse
1. Se da sfera : x2 + y 2 + z 2 + 2x 6y + 4z 11 = 0.
a) Aflati centrul si raza cercului aflat la intersectia planului : 2x y 2z + 21 = 0 cu cuadrica .
b) Aflati sfera 0 care este simetrica sferei fat
a de planul .
0
c) Determinati planul care este tangent sferei , stiind ca acesta contine dreapta
: x y 3 = x z 6 = 0.
180
Probleme propuse
py
deci planul este secant sferei; notand cu C centrul cercului de intersectie, cu A un punct al cercului,
si prin r raza acestuia, aplic
and teorema lui Pitagora n triunghiul dreptunghic CC A, rezulta raza
cercului de sectiune r = r2 d2 = 3.
Centrul C al cercului se afla la intersectia planului cu dreapta prin C care este perpendiculara
pe (proiectia lui C pe ); se obtine C (11/3; 13/3; 14/3); ecuatiile cercului sunt date de sfera
de centru C , raza r , si planul , la intersectia carora acesta se afla. b) Raza sferei simetrice
coincide cu cea a sferei , dar centrul ei este simetricul C al punctului C fat
a de planul , deci fat
a
0
de C ; prin calcul rezulta C (19/3; 17/3; 22/3), deci ecuatia sferei simetrice relativ la planul este
0 : (x + 19/3)2 + (y 17/3)2 + (z 22/3)2 = 25. c) 0 face parte din fascicolul de plane ce contin
dreapta data, deci are ecuatia de forma 0 : x
y 3 + (x z 6) = 0; conditia de tangent
a este
0
echivalenta cu conditia d(C, ) = r {(2 3)/5}; nlocuind valorile obtinute pentru rezult
a
doua solutii posibile pentru ecuatia planului 0 .
1 : x1 =
2. Aflati sfera tangenta n punctele A1 (1, 0, 1), A2 (1, 0, 1) respectiv la dreptele
x+1
0
=y=
z1
0 .
Co
2 :
z + 1,
y
0
eb
1 , 2 ce trece prin
R: Centrul C al sferei se afla la intersectia planelor 1 ce trece prin A1 normal pe
en
ud
a)
b)
c)
00
tW
St
Cuadrice
181
q
z 002
8
x002
33/8
002
002
y
z
33/16
+ 33/16
= 1; b) paraboloid hiperbolic,
x002
3
y 002
2
z 002 = 1.
x2
+ y 2 = 2z.
9
z4 = y.
Aflati generatoarele cuadricei ce trec prin punctul A(3, 1, 0) si unghiul acestora.
Aflati prin dedublare planul tangent 0 la cuadrica n punctul A.
Determinati normala 0 la cuadrica n punctul A.
Verificati daca planul 0 intersecteaz
a cuadrica dupa generatoarele de la punctul a).
tW
eb
7. Se da paraboloidul hiperbolic :
a)
b)
c)
d)
x2
9
Co
py
en
ud
a
c2
2a
2
t +
b t = 0,
9
4
3
t R,
St
Din anularea coeficientilor polinomului n t, rezulta b = 2a/3; c = 2a/3, deci se obtin doua directii,
: (x, y, z) = (3t + 3, 2t +
date de vectorii (3, 2, 2); rezulta ecuatiile parametrice ale generatoarelor,
1, 2t), t R. Unghiul dintre acestea este cel format de vectorii directori, deci arccos (9/17). b) Prin
dedublare, rezulta planul tangent 0 : 2x 3y = 3. c) Directia normalei este data de normala la 0 ,
de directie n
(2, 3, 0), deci
0 : (x, y, z) = (2t + 3, 3t + 1, 0), t R.
y2
25
z
+ 16
=a
, a, b R
x=b
182
Probleme propuse
y2
z2
x2
= 1,
9
25 16
St
ud
en
tW
eb
Co
py
Partea III -
Capitolul 1. Curbe
1
fi
[J(f )] =
xj i=1,m,j=1,n
py
Co
1) f este diferentiabila,
2) f este bijectiva,
3) f 1 este diferentiabila.
eb
tW
1) f diferentiabil
a,
2) matricea [J(f )] este inversabil
a n x0 D, atunci exist
a o vecin
atate V a punctului x0 D
astfel nc
at restrictia lui f la V este difeomorfism si are loc relatia
en
St
ud
Curbe n Rn
184
py
t0
(k)
x1 (t0 )
= =
xn xn (t0 )
(k)
xn (t0 )
eb
x1 x1 (t0 )
Co
b) Se numeste dreapta tangenta la curba : I Rn n punctul A = (t0 ) = (x1 (t0 ), . . . , xn (t0 )), t0
I, multimea de puncte x = (x1 , . . . , xn ) Rn ce satisfac ecuatiile
tW
3.1
Curbe plane
St
ud
en
unde (k) (t0 ) 6= 0 si (j) (t0 ) = 0, j 0, k 1. Daca punctul (t0 ) este regulat, atunci k = 1.
c) Spunem ca doua curbe : I Rn si : J Rn au contact de ordin m n punctul lor
comun A = (t0 ) = (s0 ), unde t0 I, s0 J daca au loc relatiile (k) (t0 ) = (k) (s0 ), k < m si
(m) (t0 ) 6= (m) (s0 ).
Definitii. a) Se numeste curba plana definita cartezian implicit, multimea a punctelor din plan ce
satisfac o ecuatie de forma
: f (x, y) = 0,
unde f : D R2 R este o functie derivabil
a.
b) Se numeste punct regulatal curbei , un punct x0 Dom f , astfel nc
at rangul matricei Jacobiene
[J(f )] este 1 n acest punct. Un punct n care rangul este 0, se numeste punct singular al curbei.
c) O curba ale carei puncte sunt regulate se numeste curba regulata.
Definitii. a) Curbele plane ce au ecuatii carteziene implicite de forma
Pm (x, y) + Qm+1 (x, y) = 0
unde Pm si Qm+1 sunt polinoame omogene de grad m 1 si respectiv (m+1) n x si y sunt unicursale,
trec prin origine si pot fi parametrizate folosind substitutia y = t x.
Curbe
185
xx0
fx0
yy0
fy0 ,
f
unde am notat fx0 = f
x (x0 , y0 ), fy0 = y (x0 , y0 ).
c) Punctele singulare ale curbei sunt solutiile sistemului
f (x, y) = 0
f
x (x, y) = 0
f
y (x, y) = 0,
f f
x , y
al functiei f .
f
xy
2f
y 2
|B .
Co
M = Hess (f )|B =
f
x2
2f
xy
py
d) Daca f este o functie polinomiala n variabilele x, y, atunci tipul singularitatii curbei ntr-un
punct singular B al sau se studiaza cu ajutorul Hessienei functiei f n acest punct
2
!
2
tW
eb
Daca d = det M este un numar real negativ/nul/pozitiv, atunci punctul B este, respectiv, punct
singular dublu / punct singular izolat / punct de ntoarcere al curbei .
e) Daca B(x0 ,y0 ) este punct dublu sau de ntoarcere, atunci componentele directiilor v = li + mj
0
0
(l, m) ale tangentelor n B la curba tg ,B : xx
= yy
ia
l
m sunt date de relat
2
2f
2f
2 f
(x
,
y
)
+
m
(x
,
y
)
+
2lm
(x0 , y0 ) = 0,
0
0
0
0
x2
xy
y 2
l
echivalenta cu ecuatia matriceala (l, m)M
= 0.
m
3.2
ud
en
l2
St
Definitii. a) Se numeste curba plana parametrizata (sau drum parametrizat), o aplicatie diferentiabil
a
: I R R2 .
b) Punctul regulat A = (t0 ) este punct de inflexiune al curbei dac
a vectorii 0 (t0 ) si 000 (t0 ) sunt
liniar independenti si R a.. 0 (t0 ) = 00 (t0 ).
y(t)
si n = lim (y(t) m(t)), exista si sunt finite, curba admite
c) In cazul cand limitele m = lim
tt0
tt0 x(t)
asimptota oblica de ecuatie y = mx + n.
d) In cazul lim (t) = (x0 , y0 ), curba admite punctul asimptotic A(x0 , y0 ).
tt0
186
x y0
x00 y 00
k(t) = p
, t I.
( x02 + y 02 )3
b) Se numeste cerc osculator la curba : I R2 n punctul A = (t0 ), t0 I, acel cerc care are
contact de ordinul 2 cu curba n acest punct. Ecuatia cartezian
a a cercului osculator la curba n
punctul A este data de
osc,A : (x xc )2 + (y yc )2 = r2 ,
unde centrul si raza cercului osculator sunt date de relatiile
x02 + y 02
;
yc = y + x 0 0
x y0
x00 y 00
r=
1
,
|k(t0 )|
py
x02 + y 02
;
xc = x y 0 0
x y0
x00 y 00
Co
si unde am notat
eb
St
ud
en
tW
c) Locul geometric al centrelor de curbura (centrele cercurilor osculatoare) ale curbei , se numeste
evoluta curbei. Coordonatele punctului curent al evolutei curbei parametrizate (t) = (x(t), y(t)) sunt
date de
02
02
x02 + y 02
0 x + y
xev = x y 0 0
;
y
=
y
+
x
.
x y 0 ev
x0 y 0
x00 y 00
x00 y 00
Definitii. Se numeste curba plana (n coordonate polare), o curba data de ecuatia polara : =
f (), D R; prin abuz de limbaj, functia f se noteaza tot cu .
3.3
D.
Curbe
187
2
(X ); n : 0 Y + X = 0.
0
4.1
(2 + 02 ) 2
Curbe n R3
eb
2 + 202 00
Co
k=
py
t : Y =
St
ud
en
tW
f f
x y
D(f,g)
unde, spre exemplu, D(x,y) = g g . Un punct M (x, y, z) R3 care nu satisface acest sistem se
x y
numeste punct regulat al functiei F ; pentru un punct regulat dat, exista o vecin
atate a acestuia n
care ecuatiile
f (x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
definesc o curba simpla si regulata . Cele doua ecuatii ale sistemului poarta numele de ecuatii
carteziene implicite ale curbei.
Definitii. a) Vectorul tangent ntr-un punct al curbei data cartezian implicit, este dat de produsul
vectorial al vectorilor f, g (respectiv gradientii functiilor f, g (care definesc cele doua suprafete la
a caror intersectie se afla curba data). Deci
vtg = f g.
b) Dreapta tangent
a la curba n punctul sau A(x0 , y0 , z0 ) are ecuatiile
x x0
y y0
z z0
tg ,A :
=
=
,
a
b
c
iar planul normal la n punctul A(x0 , y0 , z0 ) are ecuatia
tg ,A : a(x x0 ) + b(y y0 ) + c(z z0 ) = 0,
unde (a, b, c) f g|A .
(1)
188
4.2
Dreapta tangent
a la curba = Im data parametric de aplicatia : t I R (t) =
(x(t), y(t), z(t)) R3 , n punctul sau regulat A = (t0 ) (x0 , y0 , z0 ), (t0 I) are ecuatiile
tg ,A :
y y0
z z0
x x0
=
=
,
a
b
c
py
Co
ud
en
tW
eb
a) Reperul mobil Frenet (campul de repere Frenet) pe curba regulata : I R3 , notat R (t) =
(t), B(t)},
{(t); T(t), N
este format din punctul curent (t) al curbei, campul tangent T, campul
St
0 (t)
0 (t) 00 (t)
,
B(t)
=
, N (t) = B(t) T (t),
||0 (t)||
||0 (t) 00 (t)||
t I.
B(t0 ).
c) Muchiile reperului Frenet ntr-un punct curent (t) al curbei sunt dreptele tangent
a, normal
a
principal
a si binormal
a, anume dreptele ce contin punctul curent si au respectiv versorii directori
(t), B(t).
T(t), N
d) Fetele reperului Frenet sunt planele osculator, normal, rectificant, anume planele ce trec prin
T, N
respectiv.
punctul curent si au drept versori normali B,
Curbe
189
y 0 (t0 )
z 0 (t0 ) = 0.
osc,A=(t0 ) : x0 (t0 )
x00 (t0 )
y 00 (t0 )
z 00 (t0 )
f) Formulele Frenet pentru o curba cu viteza arbitrara v(t) = ||0 (t)|| > 0 sunt:
0
T = kv N
0 = kv T + v B
0
,
B = v N
sau condensat,
0
k
T0
0 = v k 0
N
0
B
0
0
0
T
,
N
py
(2)
eb
k(t) =
Co
unde k(t) > 0, t I este curbura curbei, iar (t) torsiunea curbei.
g) Pentru o curba regulata , curbura ei ntr-un punct (t) este data de formula
tW
(t) =
en
h) O curba stramba spunem ca este o curba plana daca exista un plan R3 astfel nc
at
imaginea curbei sa fie inclusa n planul ( ). Urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
St
ud
Probleme propuse
Aplicatii diferentiabile
1. Studiati daca urmatoarele aplicatii sunt injective, surjective, imersii sau submersii:
a) f : R R2 , f (s) = (s2 , s3 ), s R.
n
o
Z
.
2
c) : R2 R3 , (u, v) = (v cos u, v sin u, v).
R: a) f este injectiva, nesurjectiva, nu este nici imersie, nici submersie; b) g este neinjectiva, nesurjectiva, este imersie, nu este submersie; c) este neinjectiva, nesurjectiva, este imersie, nu este submersie.
190
Probleme propuse
n
2
3. Aflati ecuatia hiperplanului
n punctul acesteia A 4, 2, 12 , 1 R4 .
py
Curbe n R2
Co
eb
acestora:
a) Foliul lui Descartes
(a > 0);
tW
x3 + y 3 3axy = 0,
b) Cisoida lui Diocles
y 2 (a x) x3 = 0.
(1)
(2)
en
8. Aflati singularitatile curbelor date cartezian implicit n exercitiul anterior si tipul acestor singu-
St
ud
laritati. Sa se determine ecuatia tangentei si ecuatia normalei n fiecare punct singular al fiecarei
curbe.
3a
9. Determinati ecuatia tangentei si ecuatia normalei n punctul B 3a
,
2 2 , al foliului lui Descartes
(1).
3at 3at2
,
1+t3 1+t3
3
at2
, at
1+t2 1+t2
12. Sa se afle ecuatiile polare ale curbelor (1) si (2). Aflati ecuatiile polare ale asimptotelor foliului
lui Descartes (1), folosind ecuatia polara a curbei.
Suprafete
191
15. Se da curba : y = x2 .
a) Sa se detemine curbura curbei n punctul A(2, 4).
b) Sa se scrie ecuatia cercului osculator n A.
c) Sa se afle evoluta parabolei .
py
Co
eb
tW
19. Se da elicea
(3)
en
20. Fie elicea (3). Sa se determine versorii, muchiile si fetele reperului Frenet n punctul curent al
ud
curbei. Sa se verifice ca ecuatiile Frenet pentru curbe cu viteza arbitrara au loc pentru curba data.
St
Capitolul 2. Suprafete
1
1.1
Suprafete n R3
Suprafete date prin ecuatie cartezian
a
192
P
anze parametrizate. Forme fundamentale. Curburi
x x0
y y0
z z0
=
=
,
fx0
fy0
fz0
unde am notat
n
(fx0 , fy0 , fz0 ) =
f
f
f
(x0 , y0 , z0 ),
(x0 , y0 , z0 ),
(x0 , y0 , z0 ) f (x0 , y0 , z0 ).
x
y
z
1.2
f
||f || .
eb
Co
py
y y0
z z0
x x0
=
=
,
a
b
c
tW
nor,A :
en
unde n
A = (a, b, c) ru (u0 , v0 ) rv (u0 , v0 ), ru
r
u , rv
r
v .
ru rv
||ru rv || .
R2 R3
St
ud
1.3
P
anze parametrizate. Forme fundamentale. Curburi
Definitii. a) Aplicatia diferentiabila I : (u, v) D I(u, v) B(Tr(u,v) , R), unde I(u, v) este o
forma biliniara, simetrica, pozitiv definita
I(u, v) : Tr(u,v) Tr(u,v) R,
se numeste prima forma fundamental
a a suprafetei , si se noteaza cu I. Matricea sa [I] relativ la
baza {ru , rv } Tr(u,v) a spatiului vectorial tangent la suprafat
a Tr(u,v) este (n notatiile Gauss)
[I] =
E F
F G
unde
E = hru , ru i
F = hru , rv i .
G = hrv , rv i
Suprafete
193
Prima forma fundamentala se mai scrie pe scurt ds2 = Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 .
b) Daca vitezele partiale ru si rv sunt ortogonale n orice punct al suprafetei (deci atunci cand
curbele coordonate ale suprafetei sunt ortogonale), atunci F 0 si reciproc.
c) Aplicatia II : (u, v) D II(u, v) B(Tr(u,v) , R), unde II(u, v) este o forma biliniara
II(u, v) : Tr(u,v) Tr(u,v) R, se numeste a doua forma fundamental
a a suprafetei si se noteaza
cu II. Matricea asociata acesteia este, n notatiile Gauss,
L = hruu , n
i
L M
i
M = hruv , n
[II] =
, unde
M N
N = hrvv , n
i,
si ruu =
2r
;r
u2 uv
2r
uv ; rvv
2r
,
v 2
ru rv
||ru rv ||
iar n =
d) Aplicatia III : (u, v) D III(u, v) B(Tr(u,v) , R), unde II(u, v) este o forma biliniara
II(u, v) : Tr(u,v) Tr(u,v) R, se numeste a treia forma fundamental
a a suprafetei , si se noteaza
cu III. Matricea [III] asociata acesteia este data de relatia [III] = [II][I]1 [II].
py
Co
avand ntr-un punct arbitrar r(u, v) al suprafetei relativ la baza {ru , rv } Tr(u,v) matricea
eb
tW
LN M 2
det[II]
=
,
det[I]
EG F 2
H=
EN 2F M + GL
.
2(EG F 2 )
ud
K=
en
f) Curbura Gauss K si curbura medie H ale suprafetei sunt determinate de [I], [II], prin relatiile
St
Aceste curburi se pot calcula cu ajutorul matricei operatorului Weingarten, fiind date respectiv de
relatiile
1
K = det[S], H = T r[S].
2
g) Are loc relatia Beltrami-Enneper [III] 2H[II] + K[I] = [0], unde [0] este matricea nul
a de
ordinul doi.
(D
R2 domeniu compact) este
h) Aria suprafetei = r(D)
Ar(D) =
ZZ p
D
unde [I] =
E F
F G
EG
F2
dudv =
ZZ p
det[I] dudv,
d
r 0
r 0
(r(u(t), v(t)) =
u (t) +
v (t) = u0 ru + v 0 rv T(t) .
dt
u
t
194
b) Curbura normal
a asociata directiei date de un vector w Tr(u,v) este
kn (w) =
II(w, w)
,
I(w, w)
k1 k2 = K.
K = k1 k2
1.4
Co
py
en
tW
eb
v
u0 v 0 u02
E
F
G = 0,
L
M
N
ud
St
kn (0 (t)) = 0, t I.
II( , ) = 0 (u , v )[II]
u0
v0
= 0,
h(t), ru |(t) i = 0
h(t), rv |(t) i = 0
0
h (t), 0 (t) = 1.
Definitii. a) Fiind data o curba regulata n parametrizare normala : I R , se numeste reper
Darboux pa curba (vezi figura), reperul mobil RD = {(t); {T (t), ng (t), n(t)}tI , unde
Suprafete
195
T0
0
kg kn
T
ng = kg
0
g ng ,
n
kn g 0
n
unde
a geodezic
a,
kg = hT 0 , ng i se numeste curbur
0
kn = hT , ni este curbura normal
a a curbei , iar
0
a a curbei .
g = hng , ni se numeste torsiunea geodezic
c) Au loc urmatoarele echivalente:
Probleme propuse
eb
Co
py
tW
1. a) Aratati ca aplicatia
en
ud
St
b) Parametrizati suprafata .
4. Se da curba : v = u pe suprafata
: r(u, v) = (v cos u, v sin u, v), (u, v) [0, 2) R .
a) Aratati ca = Im r este un con.
b) Scrieti ecuatiile parametrice ale curbei si determinati ecuatiile sale carteziene.
196
Probleme propuse
6. Fie suprafata
: r(u, v) = (cos u, sin u, v), (u, v) [0, 2) R.
Sa se determine ecuatia planului tangent si ecuatiile normalei la suprafat
a n punctul A(1, 0, 2).
8. Fie
a) Sa se determine curbura totala K (curbura Gauss) a suprafetei. Sa se afle daca suprafata este
desfasurabila (K 0, deci K(u, v) = 0, (u, v) D).
b) Sa se determine curbura medie H a suprafetei. Sa se afle daca suprafata este minimala (H 0,
deci H(u, v) = 0, (u, v) D).
py
Co
(1)
eb
tW
St
ud
en
12. Se da suprafata
Suprafete
197
16. Se da curba u=v pe suprafata : r(u, v) = (cos au, sin au, bv), unde a2 + b2 = 1.
a)
b)
c)
d)
e)
py
Suprafete generate
eb
tW
a) v = i + k si :
z=5
2
x + y2 = 4
b) v = i + j k si :
z=0
2
x
=
y
c) v = k i si :
y2 = z
Co
17. Sa se determine ecuatia suprafetei cilindrice generata de dreapta ce are directia fixa v si care
18. Sa se determine ecuatia urmatoarelor suprafete de rotatie, obtinute prin rotirea curbei n jurul
dreptei , pentru cazurile de mai jos:
=
=
y+2
z3
si =
1 = 0
y
z
si = Oy.
2 = 1
Oy.
ud
b) = 2 :
x1
0
x1
3
en
a) = 1 :
c) = 3 : x 1 = y + 1 = z 3 si = Oz.
St
dreptei :
(x a)2 + y 2 = b2
,
z=0
y = x2
n jurul
z=0
xy =1
z y = 2.
y = sin x
z = 0.
x = y2
si generatoarea de
z=0
23. Sa se determine ecuatia suprafetei conice , ce are curba directoare si varful V , n cazurile de
mai jos.
198
Probleme propuse
a) :
x2 + y 2 = 9
si V (0, 0, 0);
z=4
b) :
y = sin x
si V (1, 2, 5).
z=4
x = u cos v
y = u sin v ,
:
z=v
(u, v) R2 .
St
ud
en
tW
eb
Co
py
Bibliografie
St
ud
en
tW
eb
Co
py
200
Bibliografie
St
ud
en
tW
eb
Co
py
Bibliografie
201
St
ud
en
tW
eb
Co
py
202
Bibliografie
py
St
ud
en
tW
eb
Co
[90] L. Bianchi, Lezioni di geometria analitica, Pisa: Enrico Spoerri 1970. U: II139.
[91] E. Bortolotti, Lezioni di geometria analitica, Bologna, Nicola Zanichelli, 1923. U: II70.
[92] R. M. Bowen, C. C. Wang, Introduction to Vectors and Tensors, vol. 1-2, Plenum Press, New
York, 1976.
[93] A. Burdun, Culegere de probleme de algebr
a si geometrie analitic
a (lb. rusa), Univ. Minsk, 1989.
[94] G. Castelnuovo, Lezioni di geometria analitica, Editura Societa Anonima D. Alighieri, 1938. U:
II3140; 1931. U: III15025.
[95] N. Coburn, Vector and Tensor Analysis, Mc. Millan Co., 1955. U: II31239.
[96] J. Dieudonne, Linear Algebra and Geometry, Paris, Hermann, 1969.
[97] A. Dubrovin, S. P. Novikov, A. T. Fomenko, Geometrie contemporan
a (lb. rusa), Ed. Nauka,
Moscova, 1979.
[98] C. V. Durell, A concise on geometrical conics, MacMillan, 1927. U: II1004.
[99] C. H. Edwards, D. E. Penney, Calculus and Analytic Geometry, Prentice Hall, 1982. U: II16313.
[100] N. V. Efimov, E. R. Rosendorn, Linear Algebra and Multidimensional Geometry, Mir Publ.,
1975. U: II24141. P: III32360.
[101] C. W. Evans, Engineering Mathematics, Chapman & Hall Eds., 1992.
[102] M. Farkas, I. Farkas, Introduction to Linear Algebra, Ed. Kiado, Budapest, 1975. U: II35994
[103] G. Hadley, Linear Algebra, Add. Wesley, 1972. U: II36067
[104] G. Hadley, Mathematics for Engineering, Technology and Computing Sciences, Prentice Press,
1970, U: II26011.
[105] J. W. Harris, H. Stocker, Handbook of Mathematics and Computational Science, Springer-Verlag,
1998.
[106] G. E. Hay, Vector and Tensor Analysis, Dover Publ., 1953. U: II27976.
[107] A. Howard, Elementary Linear Algebra, J. Wiley & Sons, 1987. U: II36206.
[108] A. Howard, C. Rorres, Applications of Linear Algebra, John Wiley & Sons, 1984. U: II36159.
[109] A. Jeffrey, Mathematics for Engineering and Scientists, V. N. R. International Eds., 1989.
[110] P. K. Kenshaft, Linear Mathematics, ??? U: II36195.
[111] D. V. Kletenik, Problemes de geometrie analitique, Editura Mir, 1969. U: II14574.
Bibliografie
[123]
[124]
[125]
[126]
py
[121]
[122]
Co
[118]
[119]
[120]
eb
[112]
[113]
[114]
[115]
[116]
[117]
203
= C
arti editate n tipografia U. P. B.=
[143]
[144]
[145]
[146]
ud
en
tW
St
[127]
[128]
[129]
[130]
[131]
[132]
[133]
[134]
[135]
[136]
[137]
[138]
[139]
[140]
[141]
[142]
204
Bibliografie
py
P - Biblioteca Universitatii Politehnica Bucuresti, (Localul Polizu, CaleaGrivitei, nr. 132, corp
I, etaj 2, camera 210), tel. (021)-402.39.82, 312.70.44, 650.31.32; e-mail: dr popescu@library.
pub. ro, URL http://www.library.pub.ro/ contact. htm
St
ud
en
tW
eb
Co
U - Biblioteca Universitatii din Bucuresti, Str. Academiei 14, Facultatea de Matematica, etaj II,
tel: (021)-314.35.08 / int. 206, 213, e-mail: ramona@univ.bcub.ro, URL http://www.bcub.ro.
Index de notiuni
Co
py
imaginar, 149
osculator al unei curbe plane, 186
cilindru
circular, 171
eliptic, 171
hiperbolic, 171
parabolic, 171
combinatie liniara finita de vectori, 10
complement ortogonal al unui subspatiu, 27
complexificatul
unui endomorfism, 58
unui spatiu vectorial real, 32
componentele unui vector, 16
con, 168
con asimptot, 168, 169
congruent
a, 55
conic
a, 140
cu centru de simetrie, 148
degenerat
a, 149
nedegenerat
a, 149
tangenta la , 156
conic
a cu centru de simetrie, 151
contactul a doua curbe, 184
coordonate
cartezieine, 134
cilindrice, 134
euclidiene, 27, 106
polare, 136
sferice, 137
coordonatele carteziene ale unui punct, 113
coordonatele unui vector, 19
corp, 7
nmultire ntr-un , 7
adunare ntr-un , 7
corp comutativ, 7
cosinusuri directoare ale unei drepte, 116
cuadrice cu centru, 175
cuadric
a, 166, 173
cuadric
a neteda, 179
curbe
unicursale, 184
ud
en
tW
eb
St
baza
unui reper, 114
baza, 14
Jordan, 71
negativ orientata, 110
ortogonala, 27, 88
ortonormata, 27, 28, 106, 107
pozitiv orientata, 110
reciproca, 112
celula Jordan, 70
centru de simetrie al sferei, 175
centru de simetrie al unei conice, 148
centrul elipsoidului, 166
cerc
ecuatia redusa a unui , 143
205
206
Index de notiuni
St
ud
en
py
Co
tW
dreapta
directoare a parabolei, 145
normal
a la o curba, 185
normal
a la o suprafat
a, 192
suport a unui segment orientat, 99
tangent
a la o curba, 185
dreapt
a
orientat
a, 115
dreapt
a normala la un plan, 117
dreapt
a tangent
a la o curba, 184
dreptele directoare
ale unei elipse, 142
ale unei hiperbole, 144
drum parametrizat, 185
dualul unui spatiu vectorial, 41
dublu produs vectorial a trei vectori liberi, 108
eb
Index de notiuni
207
Co
py
familie de vectori
liniar dependent
a, 13
liniar independent
a, 13
matricea asociata unei , 18
familie liniar dependent
a, 13
familie liniar independent
a, 34
familie ortogonala, 28
fascicul de plane concurente, 121
axa unui , 121
fascicul de plane paralele, 121
fetele reperului Frenet, 188
focarele
unei elipse, 142
unei hiperbole, 144
focarul parabolei, 145
forma canonica
a unei conice, 146
a unui endomorfism, 65
Jordan, 69
Jordan a unui endomorfism, 70
forma normala a ecuatiei sferei, 164
formele fundamentale ale unei suprafete, 194, 196
formulele Frenet, 189
form
a biliniara, 84
degenerat
a, 85
expresia analitica a unei , 84
matricea unei , 85
nedegenerat
a, 85
negativ definita, 95
negativ semidefinita, 95
nucleul unei , 86
pozitiv definita, 95
pozitiv semidefinita, 95
rangul unei , 85
simetric
a, 84
form
a biliniara antisimetric
a, 84
form
a liniara, 39, 41, 84
form
a polara, 86
form
a patratic
a, 86
afin
a, 140
expresie canonica a unei , 88
nedefinit
a, 95
negativ definita, 95
negativ semidefinita, 95
pozitiv definita, 95
pozitiv semidefinita, 95
functie
de endomorfism, 78
de matrice, 78
St
ud
en
tW
eb
208
Index de notiuni
St
ud
en
tW
eb
Co
py
impara, 13
para, 13
Index de notiuni
209
Co
eb
tW
operator liniar, 39
operatorul Weingarten, 193, 194
opus, 6
origine, 100
originea
unui reper, 114
unui segment orientat, 99
ortogonalizare, 28, 29
py
ud
en
parabola, 145
paraboloid
eliptic, 169
hiperbolic, 170
parametri, 119
esentiali, 140
neesentiali, 117, 140
picioarele perpendicularei comune, 124
plan orientat, 119
plane de coordonate, 114
plane principale
ale elipsoidului, 166
ale paraboloidului eliptic, 169
planele de coordonate, 117
planul
normal la o curba n spatiu, 187
osculator, 189
tangent la cuadrica, 179
tangent la o suprafata, 192
pol, 157
polara, 157
polinoamele Legendre, 31, 38
polinom
St
caracteristic, 62
de endomorfisme, 76
de matrice, 76
prima forma fundamental
a a unei suprafete, 192
procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt, 28, 29
produs scalar
complex, 21
hermitic, 21
real, 22
produsul
dintre un scalar si un vector liber, 101
mixt a trei vectori liberi, 109
vectorial a doi vectori liberi, 107
proiectia ortogonala a unui vector liber pe alt vector, 104
proiectia ortogonala a unui vector liber pe un plan,
104
proiectia unui vector pe alt vector, 26
proiectia unui vector pe un subspatiu vectorial, 28
proiectie, 49
punct asimptotic al unei curbe, 185
punct de inflexiune al unei curbe, 185
punct de ntoarcere al unei curbe, 185
punct regulat
al unei curbe, 183, 184
al unei functii, 187
punct singular
al unei curbe, 183, 184
dublu al unei curbe, 185
izolat al unei curbe, 185
puncte critice ale unei functii, 187
puncte multiple ale unei curbe, 187
p
anz
a parametrizata, 192
rangul
unei forme biliniare, 85
unei transformari liniare, 43
unui endomorfism, 48
raza cilindrului circular, 171
regula
paralelogramului, 100, 101
poligonului, 101
triunghiului, 100
relatia
Beltrami-Enneper, 193
lui Euler, 194
relatie de dependent
a liniara, 13
reparametrizare a unei curbe, 184
reparametrizare normala a unei curbe, 184
210
Index de notiuni
St
ud
en
Co
eb
tW
scalari, 8
segmente congruente, 99
segmente orientate
coliniare, 99
echipolente, 99
paralele, 99
segmentul orientat nul, 99
semiaxa
mare a unei elipse, 142
mare a unei hiperbole, 143
mica a unei elipse, 142
mica a unei hiperbole, 144
semiaxele
cilindrului eliptic, 171
cilindrului hiperbolic, 171
elipsoidului, 166
hiperboloidului, 168
hiperboloidului cu o panza, 167
sensul pozitiv pe o dreapta orientata, 115
sensul unui vector liber, 99
serie
de endomorfism, 78
de matrice, 78
sfera, 163
signatura unei forme patratice, 95
simbolul lui Kronecker, 26
simetric, 6
sistem de coordonate, 17
sistem de coordonate cartezian, 114
sistem de generatori, 17
spatiu
euclidian
complex, 21
real, 22
Hilbert, 24
metric, 24
prehilbertian, 24
vectorial, 8
n-dimensional, 15
complex, 8
dimensiunea unui , 15
euclidian complex, 21
euclidian real, 22
finit dimensional, 14
infinit dimensional, 14
real, 8
spectrul unui endomorfism, 61
structur
a
complex
a, 49
produs, 49
tangent
a, 49
subgrup, 7
subgrupuri improprii, 7
submersie, 183
submultime
ortogonal
a, 25
ortonormat
a, 25
subnormal
a polara, 187
subspatii, 120
subspatii improprii, 10
subspatii vectoriale
intersectia a doua , 11
suma a doua , 11
sum
a directa de , 13
suplementare, 13
subspatiu propriu, 10, 61
subspatiu vectorial
complementul ortogonal al unui , 27
generat de o familie de vectori, 11
proiectia unui vector pe un , 28
subtangent
a polara, 187
suma
a doi vectori liberi, 100
a doua subspatii vectoriale, 11
suprafat
a, 191
algebric
a de ordinul al doilea, 173
de coordonate, 137
dublu riglata, 172
py
reper
baza unui , 114
cartezian, 113, 134136
cilindric, 134, 135
originea unui , 114
ortonormat, 135
polar, 136
reper canonic
al unei conice, 146
pentru o cuadrica, 174
reperul
Darboux al unei curbe pe suprafat
a, 194
Gauss al unei suprafete, 192
mobil Frenet, 188
reprezentant al unui vector liber, 99
reprezentarea reala a unui operator linar, 58
reuniunea a doua plane, 120
rotatie de reper cartezian, 131
roto-translatie, 132
Index de notiuni
211
St
ud
en
tW
eb
Co
py
riglata, 172
simpla, 192
valoare proprie, 61
vector
coordonatele unui , 19
director, 120
director al unei drepte, 115
izotrop, 88
normal la un plan, 117
principal, 70
propriu, 61
unitate, 100
wronskian, 34