Elemetele ontabile prezentate in situatiile financiare anuale sunt evaluate
in conformitate cu principiile contabile.
Principalele principii contabile sunt:
Principiul contabilitatii de angajamente: se aplica la recunoasterea
dobanzii aferente perioadei, indiferent de scadenta acesteia; Principiul continuitatii activitatii: presupune ca entitatea isi continua in mod normal activitatea, fara a intra in stare de lichidaresau reducere semnificativa activitatii; Principiul independentei exercitiului : se tine cont de veniturile si cheltuielile aferente exercitiului financiar, indiferent de data incasarii veniturilor sau data platii cheltiuelilor; Principiul evaluarii separate a elementelor de active si de datorii: componentele elementelor de active si de datorii trebuie evaluate separat; Principiul intangibilitatii: bilantul de deschdere pentru deschiderea fiecarui exercitiu financiar trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului financiar precedent; Principiul neconpensarii : orice compensare intre elementele de active si de pasiv sau intre elementele de venituri si cheltuieli este interzisa; toate creantele si datoriilor trebuie inregistrate distinct in contabilitate , pe baza de documente justificative.
Literatura de specialitate romana si straina prezinta o diversitate de principii si
reguli contabile si considera general acceptate zece din ele si anume:
Principiul sinceritatii. In acceptiunea britanica reprezinta respectarea
standardelor contabile si a legii in intocmirea situatiilor financiare. Sinceritatea se concretizeaza in aplicarea de catre responsabilii de conturi, cu profesionalism si buna-credinta, a prevederilor legale in materie, a standardelor si prevederilor contabile, pornind de la cunoasterea reala a operatiilor si situatiilor de fapt. Principiul autonomiei intreprinderii impune cunoasterea realitatii, ca unitatea patrimoniala este distincta de proprietarii sai, astfel raporturile contabile se circumscriu celorlalte drepturi si obligatii exprimate in bani.
Principiul continuitatii exploatarii presupune ca unitatea patrimoniala isi
continua in mod normal activitatea intr-un viitor previzibil.
Principiul specializarii exercitiilor conform caruia veniturile si cheltuielile
trebuiesc contabilizate in contul exercitiului la care se refera, departajarea facandu-se in functie de momentul angajarii lor si nu al platii sau incasarii acestora.
Principiul stabilitatii unitatii monetare, este valabil intr-o economie stabila,
in caz contrar procedandu-se la reevaluarea valorilor economice in functie de puterea de cumparare a monedei.
Principiul costului istoric in baza caruia orice valoare economica se
inregistreaza in contabilitate, la costul de intare inscris in documentele justificative.
Principiul prudentei – se concretizeaza in aprecierea la un nivel real al
operatiilor si faptelor economice curente pentru evitarea influentarii rezultatelor viitoare de diverse incertitudini.
Principiul permanentei metodelor Pentru a se asigura integritatea
patrimoniului si comparabilitatea informatiilor in timp, trebuie ca la evaluarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, sa se utilizeze aceleasi metode de la un exercitiu la altul.
Principiul non-compensatiilor Nu sunt admise compensari intre venituri si
cheltuieli, intre creante si datorii, deci intre posturile de activ si cele de pasiv.