1.1. Principiile contabilitatii (termini si definitii specifice) Potrivit prevederilor Regulamentului Fincanciar al Uniunii Europene nr.1605/2002 (art.

203,204), contabilitatea oricarei unitatii economico-sociale functioneaza dupa anumite principii si reguli (politici) contabile care isi au originea in ,,conventia evaluarii, conform careia exprimarea monetara corecta este ,,regula de fier a contabilitatii. Pentru ca cifrele sa fie reale,faptele sa fie evaluate corect, iar imaginea asupra unitatii economico-sociale sa fie fidela,trebuie respectate o serie de principia. Principiile contabile prevazute de reglementarile contabile romanesti armonizate cu normele europene sunt grupate in trei mari categorii (fig. 1.1.)

Principiile contabilitatii

I.Principiile teoretice fundamentale-se ridica la rang de lege: principiul dublei reprezentari- patrimonial se prezinta prin bilant,pe de o parte sub forma mijloacelor de investire:bunuri economice si creante ce formeaza activul bilantier si, pe cealalta parte- sursa de finantare (pasivul bilantier), la care se adauga rezultatele patrimoniale (excedent/deficit) (table nr. 1.2.). Bilant

Ecuatia dublei reprezentari este TA=TP si se respecta indifferent de natura operatiilor economice stabilite la nivel de unitate economicosociala. Intre cele doua structuri ale patrimoniului, respectiv activul si pasivul patrimonial, exista o permanenta egalitate, deoarece, in esenta,

ambele structuri exprima sau evidentiaza acelasi patrimoniu, numai ca abordarea se face din puncte de vedere diferite. principiul dublei intregistrari- este determinat si se bazeaza pe principiul dublei reprezentari; pe parcursul unei perioade de gestiune au loc o multime de operatii economice care modifica structura bilantului unitatii, insa, indiferent de natura acestora, egalitatea bilantului se va pastra chiar daca la alta valoare. Daca inlocuim abordarea globala a patrimoniului, ub forma celor doua structuri, de activ si de pasiv, conform principiului dublei reprezentari, cu o abordare individuala a patrimoniului, respectiv daca ne referim la existenta, starea si miscarea individuala a fiecarui element patrimonial in parte, atunci principiul dublei inregistrari (ACTIV=PASIV) se concretizeaza in principiul dublei inregistrari, bazat pe urmatoarea egalitate: DEBIT(D)=CREDIT(C) Debitul si creditul reprezinta cele doua structuri fundamentale ale contului,procedeu sau instrument specific al metodei contabilitatii,asa cum activul si pasivul constituie cele doua structuri fundamentale ale bilantului contabil. Conform principiului dublei inregistrari, contabilitatea inregistreaza fiecare operatie economico-financiara,simultan sau concomitent, in cel putin dua conturi, din care, la unul din conturi, in partea de debit, iar la celalalt, in partea de credit. principiul calculei periodice de sinteza- in contabilitatea periodica(lunara, trimestriala, anuala) intocmim documentatia centralizatoare prin care prezentam la un moment dat structura

patrimoniului(bilant de utilizare) sau modificare care au avut loc ( bilant de verificare). II.Principiile prevazute de legislatia in vigoare principiul continuitatii activitatii-conform acestui principiu,odata infiintata, intreprinderea trebuie sa-si continuie activitatea o perioada indelungata,fara a exista interesul managerului sau al administratiei de a reduce activitatea in mod voit, de a aduce intreprinderea in stare de faliment.Daca exista informatii conform carora in perioada urmatoare intreprinderea poate sa-si reduca activitatea,atunci administratia trebuie sa prezinte aceste informatii cu note explicative si politicile contabile. principiul permanentei metodei-este acel principiu al metodei contabilitatii care obliga agentul economic la continuitatea aplicarii regulilor si normelor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor astfel incat informatiile financiare sa fie comparabile de la o perioada la alta atat la nivelul intreprinderii,cat si al nivelul altor intreprinderi. principiul prudentei- este acel principiu al metodei contabilitatii, potrivit caruia nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor,tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile,generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior.

Potrivit acestui principiu, la inchderea exercitiului economicofinanciar se contabilizeaza datoriile si pierderile posibile (probabile) si nu se contabilizeaza activele si profitul probabil. principiul independentei exercitiului-desi activitatea teoretica este considerata continua,ea este sectionata in exercitii financiare.Un exercitiu financiar incepe la 1 ianuarie si se finalizeaza la 31 decembrie. Conform acestui principiu, in fiecare exercitiu financiar vor fi inregistrate acele venituri si cheltuieli care fac referire la rezultatul exercitiului curent, fara a se lua in calcul data la care veniturile sunt incasate, iar cheltuielile platite. Exista insa si venituri incasate, iar cheltuielile platite. Exista insa si venituri incasate in avans, respectiv cheltuieli platite in avans, in exercitiul curent, dar care fac referire la rezultatele exercitiului urmator.In acest caz, valorile incasate, platite, sunt ,,stocuri in posturi distincte componentei bilantului, numite active de regularizare si pasive de regularizare. principiul intangibilitatii bilantului de deschidere- bilantul intocmit la sfarsitul unui exercitiu financiar se numeste BILANT DE INCHIDERE si reprezinta pentru perioada urmatoare o situatie initiala de pornire. BILANT DE DESCHIDERE. Dupa ce a fost intocmit bilantul, impreuna cu celelalte situatii financiare sunt supuse cuantificarii de catre auditoriu. Ulterior, sunt prezentate Adunarii Generale a Actionarilor/ordonatorilor de credite,dupa care se depune la administratia financiara si la oficiul registrului comertului in vederea

publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei.Din acest moment, bilantul este oficial, iar orice eroare constatata ulterior publicarii se va corecta in exercitiul urmator, fara a afecta bilantul de deschidere. principiul pragului de semnificatie sau importanta relatica- potrivit acestui principiu datele si inforamtiile contabile inscrise in documente trebuie sa cuprinda toate operatiile economico-financiare, realizand o descriere sincera, clara, precisa si completa a operatiilor economicofinanciare care au avut loc sau care vor influenta evolutiile viitoare. Importanta relativa a informatiei contabile sau pragul de semnificatie este o marime relatica si depinde de aprecierea pe care o face beneficiarul informatiei, principalul criteriu fiind utilitatea. Pragul de semnificatie are un caracter pur subiectiv si are la baza rationamentul profesional.Ca urmare a aplicarii acestui principiu in contabilitate, evidentiem distinct o imobilizare, o eroare semnificativa. principiul necompensarii- este acel principiu al metodei contabilitatii potrivit caruia elementele patrimoniale de activ si de pasiv trebuie sa fie evaluate si inregistrate in contabilitate separat, nefiind admisa compenasrea intre posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului si nici compensarea intre veniturile si cheltuielile din contul de rezultate. principiul prevalentei economiei asupra juridicului- in anumite operatiuni economice, partea economica trebuie sa prevaleze in fata partii juridice. principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasivpentru fiecare categorie de elemente patrimoniale, se vor folosi

metode separate de evaluare la intrarea in gestiune si la iesirea din gestiune. III.Alte principii: principiul cuantificarii monetare- conform legislatiei in vigoare in Romania, contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala. In conditiile de inflatie, atunci cand devalorizarea monetara duce la deprecierea informatiilor finaciar-contabile,se poate utiliza si ,,contabilitatea de inflatie. Intr-o economie de piata, stabilitatea monetara este aproape imposibila si tocmai de aceea moneda nationala trebuie cuantificata la nivelul cursului valutar, care reflecta raportul dintre moneda nationala si monedele straine luate ca referinta (valuta). principiul entitatii- in contabilitate trebuie sa se faca distinctie intre averea titularului de patrimoniu ca persoana fizica si averea titularului de patrimoniul copropietar al societatii comerciale.La nivelul institutiilor publice, acest principiu este respectat, dar la nivelul societatilor comerciale nu este respectat. principiul contabilitatii de angajament- din anul 2006, institutiile publice aplica contabilitatea de angajament, inregistrand veniturile si cheltuielile nu in momentul incasarii, respectiv al platilor, ci la facturarea veniturilor si la angajarea cheltuilelilor. principiul conectarii cheltuielilor la venit- in contabilitate mai intai sunt inregistrate veniturile, apoi cheltuielile, care au stat la baza

realizarii lor.Acest principiu genereaza deductibilitatea sau nedudictibilitatea in contabililtate. principiul costului istoric- constituie acel principiu al metodei contabilitatii conform caruia orice bun sau valoare economica inscrisa in contabilitate se bazeaza pe costul de origine sau de intrare, consemnat in documente justificative,la data intrarii lui in patrimoniul agentului economic.Costurile istorice ale bunurilor si valorilor economice sunt rectificate si regularizate anual, cu ocazia lucratorilor de inchidere a exercitiului economico-financiar, prin intermediul activelor si pasivelor rectificative si de regularizare. 1.2.Procedeele specifice metodei contabilitatii Procedeul arata maniera de a actiona pentru atingerea unui corp.Pentru studierea obiectului contabilitatii, metoda acesteia foloseste o serie de procedee care se impart in: procedee comune tuturor stiintelor; Tipuri de procedee comune tuturor stiintelor Tipuri de procedee comune tuturor stiintelor: a)Observarea:Este faza de inceput/initiala in cercetarea unor fenomene,procese si operatii; b)Analiza:Consta in descompunerea unui obiect,fenomen sau operatie economica in partile sale componente, in vederea studierii amanuntite; c)Sinteza:Presupune gruparea,centralizarea si sistematizarea datelor in vederea desprinderii celor mari pertinente concluzii cu privire la activitatea desfasurata;

d)Rationamentul:Consta in prezentarea unor notiuni/idei si concepte pe baza unor judecati logice, in vederea obtinerii de noi informatii; e)Clasificarea:Este procedeul de grupare a proceselor,fenomenelor si operatiilor in functie de particularitatile individuale ale acestora. procedee specifice disciplinelor economice; Tipuri de procedee specifice disciplinelor economice Tipuri de procedee specifice disciplinelor economice: a)Documentarea:Procedeul in baza caruia cercetarea unui fenomen sau proces economic se face in baza unui document justificativ,legal si corect intocmit; b)Evaluarea:Presupune cercetarea fenomenelor si proceselor economice prin transformarea cantitatilor cu ajutorul preturilor si tarifelor, in elemente patrimoniale exprimate valoric;Evaluarea permite gruparea,sintetizarea si generalizarea elementelor patrimoniale; c)Calculatia:Procedeul prin care, folosindu-se diferite operatii aritmetice,se determina anumiti indicatori,indici,coeficienti necesari evidentei contabile; d)Inventarierea:Procedeul prin care la anumite intervale de timp se determina situatia faptica a elementelor patrimoniale,in vederea comararii ei cu situatia scriptica consemnata in cadrul evidentei contabile.Prin inventariere se realizeaza una dintre functiile importante ale contabilitatii:functia de control gestionar. procedee specifice metodei contabilitatii; Tipuri de procedee specifice metodei contabilitatii Tipuri de procedee specifice metodei contabilitatii:

a)Bilantul:Un procedeu care prezinta la un moment dat in expresie baneasca patrimoniul sub dublu aspect:al destinatiei economice si al sursei de provenienta. b)Contul:Un procedeu pe baza caruia se inregistreaza existentul,majorarile si micsorarile fiecarui bun,sursa,procedei economic sau faza a acestuia. c)Balanta de verificare:Realizeaza legatura dintre cont si bilant.Aceasta da posibilitatea verificarii exacriratii inregistrarilor efectuate in conturi si a centralizarii datelor reflectate distincr in conturi. 1.2.1.Bilantul contabil Definitie,importanta,structura Bilantul contabil este un model structural si global, prin intermediul caruia se asigura o reprezentare a patrimoniului pornind de la partile de sale componente catre caracteristicile de ansamblu. Bilantul contabil este documentul de sinteza prin care se prezinta elementele de activ si de pasiv ale intreprinderii la incheierea exercitiului financiar, precum si in celelalte situatii prevazute de lege.Exercitiul financiar incepe la 1 ianuarie si se incheie la 31 decembrie, cu exceptia primului an de activitate, cand acesta incepe la data infiintarii, respectiv, a inmatricularii, conform legii, la Registrul Comertului. Metoda contabilitatii si-a stabilit un model cu ajutorul caruia sa cunoasca elementele patrimoniale alcatuind un tot unitar.Bilantul este documentul cel mai important din punctul de vedere al studiului performantelor intreprinderii.

In Romania s-au instrumentat dua modele de bilant contabil, sistem de baza si sistem simplificat.Modelul de baza se intocmeste de catre intreprinderile mici si mijlocii. Standardele Internationale de Contabilitate nu prescriu ordinea sau formatul situatiilor financiare, ci numai o lista minima obligatorie cu elementele pe care trebuie sa le contina. In cadrul bilantului contabil, patrimoniul este reprezentat prin prisma activului si pasivului. Elementele multimii de activ sunt grupate in active imobilizate, circulante, active de regularizare si asimilate, iar elementele multimii de pasiv sunt grupate capital si rezerve, provizioane, datorii si venituri in avans. Bilantul contabil se prezinta astfel: Bilant contabil incheiat la 31.12.N Activ 1.Active imobilizate 1.1.Imobilizari necorporale 1.2.Imobilizari corporale 1.3.Imobilizari financiare 2.Active circulante 2.1. Stocuri 2.2.Creante 2.3Disponibilitati si titluri de plasament 3.Active de regularizare si asimilate Pasiv 1.Capitaluri proprii

1.1.Capital social 1.2.Rezerve 1.3.Rezultatele 1.4.Alte elemente de capitaluri proprii 2.Provizioane 3.Datorii 4.Pasive de regularizare si asimilate Conform reglementarilor contabile romanesti,bilantul contabil este prezentat sub forma de lista; aceasta optiune a avut la baza interesul proprietarilor de intreprinderi, care doresc sa cunoasca in orice moment valoarea activelor pe care le detin si care sa nu fie angajata in datorii. Acest mod de abordare nu evidentieaza distinct activele si pasivele intreprinderii, ci acestea sunt enumerate astfel incat la sfarsit apare capitalul propriu al intreprinderii. Bilant contabil incheiat la 31.12.N Specificare A.Active imobilizate 1.imobilizari necorporale; 2.Imobilizari corporale; 3.Imobilizari financiare B.Active circulante 1.Stocuri,2.Creante,3.Investitii financiare pe termen scurt 4.Casa si conturi la banci C.Cheltuieli in avans D.Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de un an E.Active circulante, respective datorii curente nete(B+C-D) F.Total active minus datorii curente (A+E) G.Datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an.

H.Provizioane pentru riscuri si cheltuieli I.venituri in avans J.Capital si reserve 1.Capital,2.Prime de capital,3.Rezerve din reevaluare, 4.Rezerve,5.Rezultatul raportat. 6.Rezultatul exercitiului Total capitaluri proprii Patrimoniul public Total capitaluri Aceasta forma de prezentare a bilantului are la baza ecuatia: Activ=Capital propriu+Datorii Transpunerea elementelor patrimoniale in bilant Transpunerea elementelor patrimoniale in bilant se face prin preluarea datelor din conturi si balanta de verificare fiind prezentate sub forma soldurilor conturilor sintetice la sfarsitul execritiului. Inregistrarile in conturi sunt generate de operatii economico-financiare. Datele preluate in acest mod se prezinta sub forma de elemente de active si elemente de pasiv, precum si rezultatele. Prezentarea elementelor patrimoniale prin bilant Lichiditatea arata posibilitatea de a transforma elementele patrimoniale in bani . Cu cat termenul de transformare in bani este mai mic, cu atat lichiditatea este mai mare. Exigibilitatea arata termenul la care o datorie va trebui sa fie achitata sau termenul cand elemental de pasiv se lichideaza. Cu cat intervalul de timp in care o datorie va fi achitata este mai mic, cu atat exigibilitatea creste.

Variatia posturilor bilantiere Activitatea economica a unei firme ara character continuu, ceea ce determina o permanenta miscare si transormari in masa si structura elementelor patrimoniale. In contabilitate , aceste modificari sunt descrise prin prisma operatiilor economico-financiare. Efectuarea unor operatii economicofinanciare ulterioare intocmiriii bilantului are ca rezultat variatia posturilor sale.Operatiile economico-financiare intalnite la activitatea unitatilor patrimoniale sunt foarte diverse. Operatiile economice exprima raporturi patrimoniale privind productia sau schimbul de valori. Operatiile financiare se refera la miscari de valori fara echivalent sau transferuri de valori. Analizat prin prisma efectului asupra ecuatiei generale a bilantului A=P si asupra structurii si marimii valorice a elementelor patrimoniale din bilant, operatiile economice si financiare determina urmatoarele tipuri de modificari a)in ambele parti ale bilantului,prin cresterea concomitenta si cu aceiasi suma a unui element de active si a unui element de pasiv: A+x=P+x b) in ambele parti ale bilantului, prin scaderea concomitenta si cu aceiasi suma a unui element de activ si aunui element de pasiv: A-x=P-x c)numai in activul bilantului , prin cresterea unui element de active, concomitant si cu scaderea altui element de active: A+x-x=P d)numai in pasivul bilantului, prin cresterea unui element de pasiv, concomitant cu scaderea altui element de pasiv: A=P+x-x

Contul de rezultate Contul de profit si de pierdere este instrumental de modelare contabila care explica modul de constituire a rezultatului si permite desprinderea unor concluzii legate de performantele activitatii unei firme. Contul de profit si Pierdere sau CPP reprezinta o situatie financiara intocmita de o firma in diferite momente ale anului sau financiar de obicei la inceputul si sfarsitul exercitiului financiar, si uneori intermiar la trimestrele 1,2 si 3. CPP reflecta veniturile, cheltuielile si profitul obtinut de o firma in perioada de timp la care se refera raportul. Spre deosebire de bilantul contabil, care este un raport static, CPP este un raport dinamic, care evidentieaza totalurile unor fluxuri de cheltuieli si venituri care au avut loc in perioada de timp acoperita. Pentru comparabilitate, indicatorii sunt prezentati atat pentru exercitiul financiar current, cat si pentru cel precedent. Firma este un centru de calcul economic care are la baza: -valorile produse si vandute pe piata clientilor, denumite generic VENITURI; -valorile utilizate pentru obtinerea unor venituri care sunt constituite in costuri angajate pe alte piete denumite CHELTUIELI. Prin compararea celor doua marimi valorice se obtine un REZULTAT. Aceasta poate fi o marime valorica pozitiva, denumita PROFIT, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, sau o marime valorica negative, denumita PIERDERE, atunci cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile. International Accounting Standards Board(IASB) considera contul de rezultate o competenta a ansamblului de situatii financiara destinate procesului de informare financiara.

InCadrul de pregatire si prezentare a situatiilor financiare denumit usual Cadrul conceptual, ISAC a definit elementele care masoara performanta firmei: -veniturile -cheltuielile Veniturile sunt cresteri de avantaje economice iun cursul perioadei de gestiune sub forma de cresteri de active sau administrari de datorii care au ca rezultat cresterea capitalurilor proprii, sub alte forme decat noile aporturi de capital. In aceasta definitie sunt cuprinse veniturile care provin din activitatea curenta a firmei sau venituri propriu-zise precum si alte venituri si plusuri de valori sau castiguri. Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuari de avantaje economice, in cursul unui exercitiu de forma diminuarii activelor sau cresterii datoriilor, care au generat o scadere de capitaluri proprii, alta decat distribuirile catre proprietarii de capital. Se pot distinge: -cheltuielile propriu-zise, care rezulta din activitatea curenta -pierderile si minusurile de valoare care pot sa rezulte sau nu din activitati curente ale firmei. Aplicatii practice privind modificarile vilnatiere Pentru a exemplifica modificarile bilantiere, vom porni de la bilantul initial, simplificat, care prezinta situatia patrimoniala a firmei Test demo SRL.

Bilant contabil incheiat la data de 31.12.2009 Activ Mijloace fixe Terenuri Materiale Conturi curente la banci Casa Total activ 20.000 15.000 2.000 7.500 500 45.000 Total pasiv 45.000 Pasiv Capital social Furnizori Credite bancare 35.000 5.000 5.000

In cursul lunii ianuarie 2010, au avut loc urmatoarele operatii economice care au produs o serie de modificari bilantiere: Operatia 1: Se cumpara un teren in valoare de 5.000 de lei. Ca urmare a acestei operatii creste valoarea terenurilor aflate in patrimonial firmei Test demo SRL, concomitant cu cresterea datoriilor fata de frunizori Ecuatia generala: A=P devine A+x=P+x Totalul bilantului creste: Activ initial+terenuri+pasiv initial+frunizori 45.000+5.000=45.000+5.000 50.000=50.000

Bilantul Contabil 1 ACTIV Denumire posturi Mijloace fixe Terenuri Materiale Conturi curente la banca Casa Total activ Pasiv Denumire posturi Capital social Furnizori Credite bancare Solduri initiale Modificari Sume finale Solduri initiale 20.000 15.000 2.000 7.500 500 45.000 Modificari +5.000 Sume finale 20.000 20.000 2.000 7.500 500 50.000

35.000 5.000 5.000

+5.000

35.000 10.000 5.000

Total pasiv

45.000

50.000

Operatia 2: Din contul de disponibilitati banesti la banca se achita obligatia fata de furnizori in suma de 1.000 lei. Operatia a determinat modificari in sensul scaderii in ambele parti ale bilantului. Scade disponibilul de la banca concomitant cu scaderea datoriilor fata de furnizori.

Ecuatia generala: A=P devine A-x=P-x Totalul bilantului creste: Activ 1-Disponibilitati la banca=Pasiv 1-Furnizori 50.000-1.000=50.000-1.000 49.000=49.000 Bilantul intocmit dupa aceasta operatie se prezinta astfel: Bilant contabil 2 ACTIV Denumire posturi Mijloace fixe Terenuri materiale Conturi curente la banca Casa Total activ PASIV Denumire posture Capital social Furnizori Credite bancare Solduri initiale Modificari Sume finale Solduri initiale 20.000 20.000 2.000 7.500 500 50.000 Modificari -1.000 Sume finale 20.000 20.000 2.000 7.400 500 49.000

35.000 10.000 5.000

-1.000

35.000 9.000 5.000

Total pasiv

50.000

49.000

Operatia 3: Se ridica din contul current de la banca suma de 2.400 lei, pentru efectuarea unor plati din casieria unitatii. Operatia determina modificari numai in activul bilantului. Creste elemental de active casa concomitant cu scaderea elementului de active contul curent la banca Ecuatia generala: A=P devine A-x+x=P Totalul bilantului creste Activ 2-Disponibilitati la banca+casa=Pasiv 2 49.000-2.400+2.400=49.000 49.000=49.000 In urma acestei operatii economice, bilantul se prezinta astfel: Bilantul contabil 3 ACTIV Denumire posturi Mijloace fixe Terenuri Materiale Conturi curente la banca Casa Total active PASIV Denumire posture Capital social Furnizori Credite bancare Total pasiv Solduri initiale 20.000 2.000 7.400 Modificari -2.400 Sume finale 20.000 2.000 2.000 5.000 29.000 49.000 Modificari Sume finale

500 49.000 Solduri initiale

35.000 9.000 5.000 49.000

35.000 9.000 5.000 49.000

Operatia 4: Se achita obligatia fata de furnizori, dintr-un credit de la banca in valoare de 5.000 lei. Operatia economica a produs modificari numai in pasivul bilantului. A crescut un element de pasiv Credite bancare concomitent cu scaderea altui element de pasiv Furnizorii Ecuatia generala A=P devine A=P+x-x Totalul bilantului creste: Activ 3=Pasiv 3+Credite bancare-Furnizori 49.000=49.000-2.400+2.400 49.000=49.000 Bilantul intocmit in urma acestei operatii economice are urmatoarea forma: Bilantul contabil 4 ACTIV Denumire posture Mijloace fixe Terenuri Materiale Conturi curente la banca Casa Total active Solduri initiale 20.000 20.000 2.000 7.400 500 49.000 Modificari Sume finale 20.000 20.000 2.000 7.400 500 49.000

PASIV Denumire posture Capital social Furnizori Credite bancare Total pasiv Solduri initiale 35.000 9.000 5.000 49.000 Modificari -5.000 +5.000 Sume finale 35.000 4.000 10.000 49.000

Din exemplele prezentate constatam ca operatiile economice semnifica ca sunt operatii simple care modifica numai cate doua elemente patrimoniale. In practica economica insa, exista operatii care modifica mai multe elemente patrimoniale, denumite operatii complexe Contul Definitie, importanta, structura Contul este un procedeu specific al metodei contabilitatii care reflecta existent si miscarea fiecarui element patrimonial, ca efect al modificarilor produse de operatiile economice ce au loc intr-o perioada de gestiune. 1.Denumirea sau titlul contului arata numele elementului patrimonial a carei evidenta se tine cu ajutorul contului respective. Ex: Mijloacele fixe, Marfuri, Clienti, Materii prime. 2.Debitul si creditul contului sunt partile opuse ale contului care permite separarea celor doua tipuri de modificari determinate de operatiile economice si financiare ce se inregistreaza cu ajutorul conturilor.

Conventional, partea stanga a contului se numeste debit, iar partea dreapta poarta denumirea de credit. 3.Explicatia operatiilor inregistrate in cont are ca scop cunoasterea anumitor date in legatura cu operatia respective in vederea identificarii ei cu usurinta. 4.Rulajul reprezinta totalul sumelor inregistrate intr-o perioada de gestiune in debitul sau creditul unui cont, ca urmare a marilor miscari determinate de operatiile economice si financiare ca urmare, vom avea rulaj debitor si rulaj creditor. Inregistrarea unei sume in debitul contului reprezinta debitarea lui, iar suma care se inregistreaza se numeste debitoare. 5.Totalul sumelor debitoare se obtine prin adunarea tuturor sumelor inregistrate in debitul contului, iar prin adunarea tuturor sumelor inregistrate in debitul contului se obtine totalul sumelor creditoare. 6.Soldul contului reprezinta existentul valoric la un moment dat al elementului patrimonial. El se stabileste ca diferenta intre totalul sumelor debitoare si totalul sumelor creditoare preluand semnul totalului mai mare Soldul stabilit la sfarsitul exercitiului financiar in ultima zii a lunii se numeste sold final si apare ca sold initial la inceputul lunii urmatoare. Forma contului Forma contului raspunde cel mai bine necesitatilor este forma bilaterala, de cantar cu doua talere. Ea poate fi imaginata sub forma literei T, care indica posibilitatea practica de separare si inregistrare intr-o parte a castigurilor, succesiv pe masura ce au loc, iar in partea opusa micsorarilor care de asemenea, se aduna pe masura ce au loc in cursul exercitiului financiar.

Forma grafica bilaterala cuprinde doua parti opuse: debit si credit, alaturate ca forma de prezentare fiecare din ele cuprinzand date generale si date specific. Datele generale se refera la data in care a avut loc operatiunea, documentul pe baza caruia se face inregistrarea, explicatia operatiunii. Conventional s-a stabilit ca, pentru conturile privind mijloacele economice, existentul initial si cresterile sa fie inregistrate in partea stanga si micsorarile in partea dreapta sa fie inregistrate existentul initial si cresterile, iar in partea stanga micsorarile. Forma bilaterala a contului face posibila cunoasterea separate a cresterilor si a totalului acestora, precum si a miscarilor si totalul acestora, permitand calcularea cu usurinta a existentului final al elementului de active sau pasiv pentru care s-a deschis contul respectiv. Cont de active patrimoniale -excedent -cresteri Cont de active patrimoniale -scaderi -scaderi

-excedent -cresteri

Forma unilaterala a contului- in acest caz se deschide o singura fisaa pentru fiecare cont. Este reprezentata in practica contabila de Fise de cont pentru operatiuni diverse. Forma grafica unilaterala se deosebeste de cea bilaterala prin faptul ca datele generale se trec o singura data.

Asemanari si deosebiri intre cont si bilant Elaborarea bilantului contabil este o operatiune complexa, ce presupune prezentarea patrimoniului pe ansamblu unitatii economice, conform principiului dublei reprezentari. Bilantul este conceput ca un procedeu care sa reflecte elementele patrimoniale, la un moment dat, fara insa a surprinde modificarile suferite de elementele patrimoniale, in decursul unei perioade de gestiune. Pentru cunoasterea acestor modificari cu ajutorul bilantului, ar fi necesar sa se elaboreze cate un bilant contabil dupa fiecare operatiune. Pentru inlaturarea acestui inconvenient, s-a creat un procedeu specific care sa urmareasca, pe langa existentele la un moment dat. Contul contabil, ca procedeu al metodei contabilitatii, este astfel conceput incat sa permita evidentierea miscarilor si transformarilor survenite in cadrul fiecarui element patrimonial, precum si existentele acestora, la un moment dat. Spre deosebire de bilantul contabil care reflecta situatia tuturor elementelor patrimoniale la un moment dat, avand o sfera de cuprindere mult mai larga; contul are o sfera mult mai restransa referindu-se la un singur element patrimonial. Acesta inseamna ca, in timp ce bilantul contabil reflecta situatia de ansamblu, la un moment dat, a patrimoniullui contul reflecta existentele initiale, cresterile, diminuarile, intrarile, iesirile si existentele finale ale fiecarui element patrimonial. Contul are numai rolul de a tine socoteala scrisa a unui mijloc, sursa sau proces economic, ci si de a ordona si sistematiza informatiilor cu privire la acestea, potrivit principiilor specific metodei contabilitatii. Prezentarea conturilor ca doua tablouri