BADOI Maria, Legea contabilitatii comentata din 01-iul-2013, Universul Juridic

Publicaţie: Legea contabilitatii comentata

Dată bază legală:

1 iulie 2013 An
Autori:
BADOI Maria

Comentariu la articolul 2 din Legea 82/1991

Comentariu
1.
Scopul articolului
Art. 2 defineşte conceptul de contabilitate. În aceste sens, domeniul contabilităţii include:
– contabilitatea – sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare, înregistrare,
generalizare a elementelor contabile şi de raportare financiară;
– contabilitatea de angajamente – bază de contabilizare conform căreia elementele contabile
sunt recunoscute pe măsura apariţiei acestora, indiferent de momentul încasării/plăţii
mijloacelor băneşti sau compensării în altă formă;
– contabilitatea de casă – bază de contabilizare conform căreia elementele contabile sunt
recunoscute pe măsura încasării/plăţii mijloacelor băneşti sau compensării în altă formă;
– contabilitatea de gestiune – sistem de colectare, prelucrare, pregătire şi transmitere a
informaţiei contabile pentru planificarea, calcularea costurilor, verificarea şi analiza
executării bugetelor, în scopul pregătirii rapoartelor interne pentru luarea deciziilor
manageriale;
– contabilitatea financiară – sistem de colectare, grupare, prelucrare şi sistematizare a
informaţiei privind existenţa şi mişcarea activelor, capitalului propriu, datoriilor, veniturilor
şi cheltuielilor în expresie valorică pentru întocmirea rapoartelor financiare.
2.
Sistemele de contabilitate utilizate în România
În România, cadrul contabil a reglementat trei sisteme contabile, respectiv:
– sistemul contabil complet în partidă dublă – sistem contabil care prevede reflectarea
faptelor economice în baza dublei înregistrări, cu aplicarea planului de conturi contabile,
registrelor contabile şi rapoartelor financiare;
– sistemul contabil simplificat în partidă dublă – sistem contabil ce prevede reflectarea
faptelor economice în baza dublei înregistrări, cu aplicarea variantelor simplificate ale
planului de conturi contabile, registrelor contabile şi rapoartelor financiare;
– sistemul contabil în partidă simplă – sistem contabil care prevede reflectarea unilaterală a
faptelor şi evenimentelor economice, utilizând înregistrarea în partidă simplă conform
metodei „intrare-ieşire”.
3.
Principii contabile
1. Principiul contabilităţii de angajamente. Elementele prezentate în situaţiile financiare
anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale prevăzute în prezenta
secţiune, conform contabilităţii de angajamente. Astfel, efectele tranzacţiilor şi ale altor
evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe
măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în
contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente. Veniturile şi
cheltuielile care rezultă direct şi concomitent din aceeaşi tranzacţie sunt recunoscute simultan
în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile şi veniturile aferente, cu evidenţierea
distinctă a acestor venituri şi cheltuieli. Principiul contabilităţii de angajamente se aplică
inclusiv la recunoaşterea dobânzii aferente perioadei, indiferent de scadenţa acesteia.
Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele situaţiilor
financiare sunt recunoscute în contabilitate şi prezentate în bilanţ şi contul de profit şi
pierdere.
2. Principiul continuităţii activităţii. Trebuie să se prezume că entitatea îşi desfăşoară
activitatea pe baza principiului continuităţii activităţii. Acest principiu presupune că entitatea
îşi continuă în mod normal funcţionarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere
semnificativă a activităţii. O entitate nu va întocmi situaţiile financiare anuale pe baza
continuităţii activităţii dacă organele de conducere stabilesc după data bilanţului fie că
intenţionează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea acesteia, fie că nu există nicio
altă variantă realistă în afara acestora. Deteriorarea rezultatelor din exploatare şi a poziţiei
financiare, ulterior datei bilanţului, indică nevoia de a analiza dacă presupunerea privind
continuitatea activităţii este încă adecvată. Dacă administratorii unei entităţi au luat
cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la
incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele
explicative. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului
continuităţii, această informaţie trebuie prezentată, împreună cu explicaţii privind modul de
întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu îşi
mai poate continua activitatea. Evenimentele sau condiţiile ce necesită prezentări de
informaţii pot apărea şi ulterior datei bilanţului.
3. Principiul permanenţei metodelor. Metodele de evaluare şi politicile contabile, în general,
trebuie aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul. Modificările de
politici contabile pot fi determinate de: iniţiativa entităţii, caz în care modificarea trebuie
justificată în notele explicative la situaţiile financiare anuale; o decizie a unei autorităţi
competente şi care se impune entităţii (modificare de reglementare), caz în care modificarea
nu trebuie justificată în notele explicative, ci doar menţionată în acestea. Modificarea de
politică contabilă la iniţiativa entităţii poate fi determinată de: o modificare excepţională
intervenită în situaţia entităţii sau în contextul economico-financiar în care aceasta îşi
desfăşoară activitatea; obţinerea unor informaţii credibile şi mai relevante. Exemple de
situaţii care justifică modificarea de politici contabile pot fi: admiterea la tranzacţionare pe o
piaţă reglementată a valorilor mobiliare pe termen scurt ale entităţii sau retragerea lor de la
tranzacţionare; schimbarea acţionariatului, datorată intrării într-un grup, dacă noile metode
asigură furnizarea unor informaţii mai fidele; fuziuni şi operaţiuni asimilate efectuate la
valori contabile, caz în care se impune armonizarea politicilor contabile ale societăţii
absorbite cu cele ale societăţii absorbante etc. Schimbarea conducătorilor entităţii nu justifică
modificarea politicilor contabile. Ca rezultat al incertitudinilor inerente în desfăşurarea
activităţilor, unele elemente ale situaţiilor financiare anuale nu pot fi evaluate cu precizie, ci
doar estimate. Se pot solicita, de exemplu, estimări ale: clienţilor incerţi; uzurii morale a
stocurilor; duratei de viaţă utile, precum şi a modului preconizat de consumare a beneficilor
economice viitoare încorporate în activele amortizabile etc. Procesul de estimare implică
raţionamente bazate pe cele mai recente informaţii credibile avute la dispoziţie. O estimare
poate necesita revizuirea dacă au loc schimbări privind circumstanţele pe care s-a bazat
această estimare sau ca urmare a unor noi informaţii sau a unei mai bune experienţe. O
modificare în baza de evaluare aplicată reprezintă o modificare în politica contabilă şi nu
reprezintă o modificare în estimările contabile. Dacă entitatea are dificultăţi în a face
distincţie între o modificare de politică contabilă şi o modificare de estimare, aceasta se
tratează ca o modificare a estimării. Efectul modificării unei estimări contabile se va
recunoaşte prospectiv prin includerea sa în rezultatul: perioadei în care are loc modificarea,
dacă aceasta afectează numai perioada respectivă (de exemplu, ajustarea pentru clienţi
incerţi); sau perioadei în care are loc modificarea şi al perioadelor viitoare, dacă modificarea
are efect şi asupra acestora (de exemplu, durata de viaţă utilă a imobilizărilor corporale).
4. Principiul prudenţei. La întocmirea situaţiilor financiare anuale, evaluarea trebuie făcută pe
o bază prudentă şi în special: a) în contul de profit şi pierdere poate fi inclus numai profitul
realizat la data bilanţului; b) trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul
exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente
numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia; c) trebuie să se ţină cont de toate
datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau
al unui exerciţiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data
bilanţului şi data întocmirii acestuia. În acest scop sunt avute în vedere şi eventualele
provizioane, precum şi datoriile rezultate din clauze contractuale; d) trebuie să se ţină cont de
toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit.
Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează pe seama
conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit şi pierdere.
Ca urmare, activele şi veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile,
subevaluate. Totuşi, exercitarea prudenţei nu permite, de exemplu, constituirea de
provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici
supraevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situaţiile financiare nu ar mai
fi neutre şi nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.
5. Principiul independenţei exerciţiului. Trebuie să se ţină cont de veniturile şi cheltuielile
aferente exerciţiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data plăţii
cheltuielilor. Astfel, se vor evidenţia în conturile de venituri şi creanţele pentru care nu a fost
întocmită încă factura (contul 418 „Clienţi – facturi de întocmit”), respectiv în conturile de
cheltuieli sau bunuri, datoriile pentru care nu s-a primit încă factura (contul 408 „Furnizori –
facturi nesosite”). În toate cazurile, înregistrarea în aceste conturi se efectuează pe baza
documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor (de exemplu, avize
de însoţire a mărfii, situaţii de lucrări etc.)
6. Principiul evaluării separate a elementelor de active şi de datorii. Conform acestui
principiu, componentele elementelor de active şi de datorii trebuie evaluate separat.
7. Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie
să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent. Modificarea
politicilor contabile se efectuează numai pentru perioadele viitoare, începând cu exerciţiul
financiar următor celui în care s-a luat decizia modificării politicii contabile. Modificarea
politicilor contabile poate fi efectuată numai de la începutul unui exerciţiu financiar. Nu sunt
permise modificări ale politicilor contabile pe parcursul unui exerciţiu financiar. În cazul
modificării politicilor contabile şi corectării unor erori aferente perioadelor precedente, nu va
fi modificat bilanţul perioadei anterioare celei de raportare. Corectarea pe seama rezultatului
reportat, a erorilor semnificative aferente exerciţiilor financiare precedente, nu se consideră
încălcare a principiului intangibilităţii.
8. Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de active şi datorii sau între
elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă. Toate creanţele şi datoriile trebuie
înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente justificative. Eventualele
compensări între creanţe şi datorii faţă de aceeaşi entitate efectuate cu respectarea
prevederilor legale pot fi înregistrate numai după contabilizarea veniturilor şi cheltuielilor
corespunzătoare. În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidenţiază distinct
operaţiunea de vânzare/scoatere din evidenţă şi cea de cumpărare/intrare în evidenţă, pe baza
documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor şi cheltuielilor aferente
operaţiunilor. Tratamentul contabil este similar şi în cazul prestărilor reciproce de servicii.
9. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor din cadrul
elementelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se face ţinând seama de fondul economic
al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate, şi nu numai de forma juridică a acestora.
Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate şi prezentarea fidelă
a operaţiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în
evidenţă drepturile şi obligaţiile, precum şi riscurile asociate acestor operaţiuni. Evenimentele
şi operaţiunile economico-financiare trebuie evidenţiate în contabilitate aşa cum acestea se
produc, în baza documentelor justificative. Documentele care stau la baza înregistrării în
contabilitate a operaţiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum
acestea se produc, respectiv să fie în concordanţă cu realitatea. De asemenea, contractele
încheiate între părţi trebuie să prevadă modul de derulare a operaţiunilor şi să respecte cadrul
legal existent. În condiţii obişnuite, forma juridică a unui document trebuie să fie în
concordanţă cu realitatea economică. În cazuri rare, atunci când există diferenţe între fondul
sau natura economică a unei operaţiuni sau tranzacţii şi forma sa juridică, entitatea va
înregistra în contabilitate aceste operaţiuni, cu respectarea fondului economic al acestora.
Exemple de situaţii când se aplică principiul prevalenţei economicului asupra juridicului pot
fi considerate: încadrarea, de către utilizatori, a contractelor de leasing în leasing operaţional
sau financiar; încadrarea operaţiunilor la vânzare în nume propriu sau comision, respectiv
consignaţie; recunoaşterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în contul de profit şi pierdere
sau ca venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans; încadrarea participaţiilor ca fiind
deţinute pe termen lung sau pe termen scurt; recunoaşterea participaţiilor deţinute ca fiind de
natura acţiunilor deţinute la entităţi afiliate, a intereselor de participare sau sub forma altor
imobilizări financiare; încadrarea reducerilor acordate, respectiv primite, la reduceri
comerciale sau financiare. Entităţile au obligaţia ca la contabilizarea operaţiunilor
economico-financiare să ţină seama de toate informaţiile disponibile, astfel încât să fie
extrem de rare situaţiile în care natura operaţiunii, determinată pe baza principiului
prevalenţei economicului asupra juridicului, să difere de cea care ar fi stabilită în lipsa
aplicării acestui principiu.
10. Principiul pragului de semnificaţie. Valoarea elementelor de bilanţ şi de cont de profit şi
pierdere care sunt precedate de cifre arabe poate fi combinată dacă: acestea reprezintă o sumă
nesemnificativă, sau o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca
elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative.
11. Abateri de la principiile contabile generale. În cazuri excepţionale pot fi efectuate abateri
de la principiile contabile generale. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele
explicative, precum şi motivele care le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectului
acestora asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii.
4.
Caracteristicile calitative
Caracteristicile calitative sunt atributele care determină utilitatea informaţiei oferite de
situaţiile financiare. Cele patru caracteristici calitative principale sunt inteligibilitatea,
relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea.
1. Inteligibilitatea. O calitate esenţială a informaţiilor furnizate de situaţiile financiare este
aceea că ele trebuie să fie uşor înţelese de utilizatori. În acest scop, se presupune că
utilizatorii dispun de cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi a activităţilor
economice, de noţiuni de contabilitate şi au dorinţa de a studia informaţiile prezentate, cu
atenţia cuvenită. Totuşi, informaţiile asupra unor probleme complexe, care ar trebui incluse în
situaţiile financiare datorită relevanţei lor în luarea deciziilor economice, nu ar trebui excluse
doar pe motivul că ar putea fi prea dificil de înţeles pentru anumiţi utilizatori.
2. Relevanţa. Pentru a fi utile, informaţiile trebuie să fie relevante pentru luarea deciziilor de
către utilizatori. Informaţiile sunt relevante atunci când influenţează deciziile economice ale
utilizatorilor, ajutându-i pe aceştia să evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, să
confirme sau să corecteze evaluările lor anterioare. Relevanţa informaţiei este influenţată de
natura sa şi de pragul de semnificaţie. În anumite cazuri, natura informaţiei este suficientă,
prin ea însăşi, pentru a determina relevanţa sa. În alte cazuri, atât natura, cât şi pragul de
semnificaţie sunt importante. Se consideră că o informaţie este semnificativă dacă omisiunea
sau prezentarea sa eronată poate influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza
situaţiilor financiare anuale. În analiza semnificaţiei unui element sunt luate în considerare
mărimea şi/sau natura omisiunii sau a declaraţiei eronate judecate în contextul dat.
3. Credibilitatea. Pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie şi credibilă. Informaţia este
credibilă atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot
avea încredere că reprezintă corect ceea ce şi-a propus să reprezinte sau ceea ce se aşteptă, în
mod rezonabil, să reprezinte. Pentru a fi credibilă, informaţia trebuie să reprezinte cu
fidelitate tranzacţiile şi alte evenimente pe care aceasta fie şi-a propus să le reprezinte, fie este
de aşteptat, în mod rezonabil, să le reprezinte. Pentru ca informaţia să prezinte credibil
evenimentele şi tranzacţiile pe care îşi propune să le reprezinte, este necesar ca acestea să fie
contabilizate şi prezentate în concordanţă cu fondul şi realitatea lor economică, şi nu doar cu
forma lor juridică. De asemenea, pentru a fi credibilă, informaţia cuprinsă în situaţiile
financiare trebuie să fie neutră, adică lipsită de influenţe. Situaţiile financiare nu sunt neutre
dacă, prin selectarea şi prezentarea informaţiei, influenţează luarea unei decizii sau
formularea unui raţionament pentru a realiza un rezultat sau un obiectiv predeterminat. În
exercitarea raţionamentelor necesare pentru a face estimările cerute în condiţii de
incertitudine, este necesară includerea unui grad de precauţie, astfel încât activele şi veniturile
să nu fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate. Pentru a fi credibilă,
informaţia din situaţiile financiare trebuie să fie completă. O omisiune poate face ca
informaţia să fie falsă sau să inducă în eroare şi astfel să nu mai aibă caracter credibil şi să
devină defectuoasă din punct de vedere al relevanţei.
4. Comparabilitatea. Utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare ale unei entităţi
în timp, pentru a identifica tendinţele în poziţia financiară şi performanţele sale. Utilizatorii
trebuie să poată compara situaţiile financiare ale diverselor entităţi, pentru a le evalua poziţia
financiară şi performanţa. Astfel, măsurarea şi prezentarea efectului financiar al aceloraşi
tranzacţii şi evenimente trebuie efectuate într-o manieră consecventă în cadrul unei entităţi şi
de-a lungul timpului pentru acea entitate şi într-o manieră consecventă pentru diferite entităţi.
O consecinţă importantă a calităţii informaţiei de a fi comparabilă este ca utilizatorii să fie
informaţi despre politicile contabile utilizate în elaborarea situaţiilor financiare şi despre orice
modificare a acestor politici, precum şi despre efectele unor astfel de modificări. Utilizatorii
trebuie să fie în măsură să identifice diferenţele între politicile contabile pentru tranzacţii şi
alte evenimente asemănătoare utilizate de aceeaşi entitate de la o perioadă la alta, cât şi de
diferite entităţi. Conformitatea cu prezentele reglementări, inclusiv prezentarea politicilor
contabile utilizate de entitate, ajută la obţinerea comparabilităţii. Nevoia de comparabilitate
nu trebuie confundată cu simpla uniformitate şi nu trebuie să devină un impediment în
introducerea de politici contabile îmbunătăţite. Nu este indicat pentru o entitate să continue să
evidenţieze în contabilitate, în aceeaşi manieră, o tranzacţie sau un alt eveniment dacă
politica adoptată nu menţine caracteristicile calitative de relevanţă şi credibilitate. Nu este
indicat pentru o entitate să-şi lase politicile contabile nemodificate atunci când există
alternative mai relevante şi mai credibile. Este, de asemenea, important ca situaţiile financiare
să prezinte informaţii corespunzătoare pentru perioadele precedente. Pentru ca informaţia să
fie relevantă şi credibilă, sunt necesare următoarele: informaţia să fie oportună pentru luarea
deciziilor de către utilizatori; beneficiile de pe urma informaţiei să depăşească costul acesteia;
să se stabilească un echilibru între caracteristicile calitative ale informaţiei financiare.
5.
Formele de înregistrare în contabilitate
Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de registre, formulare şi
documente contabile corelate între ele, care servesc la înregistrarea cronologică şi sistematică
în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare efectuate pe parcursul exerciţiului
financiar. Principalele forme de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor economico-
financiare în cazul unităţilor care conduc contabilitatea în partidă dublă sunt: „pe jurnale”,
„maestru-şah” şi forma combinată „maestru-şah cu jurnale”.
1. Contabilitatea în partidă dublă ţinută pe jurnale. În cadrul formei de înregistrare în
contabilitate „pe jurnale”, principalele registre şi formulare care se utilizează sunt: Registrul-
jurnal (cod 14-1-1); Registrul-inventar (cod 14-1-2); Cartea mare (cod 14-1-3); jurnale
auxiliare; Balanţa de verificare. Registrul-jurnal (cod 14-1-1) se utilizează pentru
înregistrarea cronologică a tuturor operaţiunilor economico-financiare consemnate în
documentele justificative. Pentru operaţiunile care nu au la bază documente justificative se
întocmeşte Nota de contabilitate (cod 14-6-2/A). Notele de contabilitate se întocmesc pe bază
de note justificative sau note de calcul şi se înregistrează în mod cronologic în Registrul-
jurnal. Unităţile pot utiliza jurnale auxiliare pe feluri de operaţiuni, cum sunt: 1. Jurnal
privind operaţiunile de casă şi bancă (cod 14-6-5); 2. Jurnal privind decontările cu furnizorii
(cod 14-6-6); 3. Situaţia încasării-achitării facturilor (cod 14-6-7); 4. Jurnal privind
consumurile şi alte ieşiri de stocuri (cod 14-6-8); 5. Jurnal privind salariile şi contribuţia
pentru asigurări sociale, protecţia socială a şomerilor şi asigurările de sănătate (cod 14-6-10);
6. Jurnal privind operaţiuni diverse (cod 14-6-17). Lunar sau la altă perioadă prevăzută de
lege, în fiecare jurnal auxiliar se stabilesc totalurile sumelor debitoare sau creditoare
înregistrate în cursul lunii (perioadei), totaluri care se înscriu în Registrul-jurnal.
Contabilitatea analitică se poate ţine fie direct pe aceste jurnale (pentru unele conturi), fie cu
ajutorul altor formulare tipizate comune (fişa de cont analitic pentru valori materiale, fişa de
cont pentru operaţiuni diverse etc.) sau specifice, folosite în acest scop. Pentru unele conturi,
pe lângă jurnalul privind operaţiunile de credit se întocmeşte şi situaţia privind operaţiunile
de debit. Înregistrările în jurnale se fac în mod cronologic în tot cursul lunii (perioadei) sau
numai la sfârşitul lunii (perioadei), fie direct pe baza documentelor justificative, fie pe baza
documentelor centralizatoare întocmite pentru operaţiunile aferente lunii (perioadei)
respective, care sunt consemnate cronologic în acestea. Cartea mare (cod 14-1-3) este
documentul de sistematizare contabilă care cuprinde toate conturile sintetice şi reflectă
existenţa şi mişcarea tuturor elementelor de activ şi de pasiv la un moment dat. Cartea mare
serveşte la stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor conturilor şi stă la baza întocmirii balanţei
de verificare. Pentru stabilirea rulajelor se preia în Cartea mare rulajul creditor din jurnalul
contului respectiv, iar rulajul debitor se stabileşte prin totalizarea sumelor preluate din
coloanele de conturi corespondente ale jurnalelor. Soldul debitor sau creditor al fiecărui cont
se stabileşte în funcţie de rulajele debitoare şi creditoare ale contului respectiv, ţinându-se
seama de soldul de la începutul anului, care se înscrie pe rândul destinat în acest scop.
Balanţa de verificare este documentul contabil utilizat pentru verificarea înregistrării corecte
în contabilitate a operaţiunilor efectuate şi controlul concordanţei dintre contabilitatea
sintetică şi cea analitică, precum şi principalul instrument pe baza căruia se întocmesc
raportările contabile stabilite potrivit legii. Balanţa de verificare a conturilor sintetice, precum
şi balanţele de verificare ale conturilor analitice se întocmesc cel puţin anual, la încheierea
exerciţiului financiar sau la termenele de întocmire a raportărilor contabile, la alte perioade
prevăzute de actele normative în vigoare şi ori de câte ori se consideră necesar.
2. Contabilitatea în partidă dublă maestru-şah. În cadrul formei de înregistrare „maestru-şah”,
principalele registre şi formulare care se utilizează sunt: Registrul-jurnal (cod 14-1-1);
Registrul-inventar (cod 14-1-2); Cartea mare (şah – cod 14-1-3/a); Balanţa de verificare.
Registrul-jurnal (cod 14-1-1) se utilizează pentru înregistrarea cronologică a tuturor
operaţiunilor economico-financiare consemnate în documentele justificative, la fel ca în cazul
formei de înregistrare „pe jurnale”. În vederea înregistrării în Registrul-jurnal, documentele
justificative sunt supuse prelucrării contabile (sortare pe feluri de operaţiuni, verificare,
evaluare, contare). Dacă pentru acelaşi fel de operaţiuni există mai multe documente
justificative, acestea se totalizează cu ajutorul documentelor cumulative întocmite fie pentru
debitul, fie pentru creditul contului care reflectă asemenea operaţiuni. Pentru operaţiunile
care nu au la bază documente justificative se întocmeşte Nota de contabilitate (cod 14-6-2A).
Cartea mare (şah – cod 14-1-3/a) este documentul de sistematizare a înregistrărilor contabile
în conturile sintetice. Înregistrările în Cartea mare (şah) se fac pe baza documentelor
justificative, a documentelor cumulative şi a notelor de contabilitate, cronologic, zilnic, lunar
sau ori de câte ori este nevoie. Înregistrarea în acest document, deschis pentru fiecare cont
sintetic, este precedată de înregistrarea în Registrul-jurnal. La sfârşitul lunii (perioadei),
pentru fiecare cont sintetic din Cartea mare (şah) se stabilesc totaluri ale rulajului contului
debitor sau creditor şi ale conturilor corespondente. Totalul sumelor conturilor corespondente
trebuie să fie egale cu rulajul debitor sau creditor al contului respectiv. Contabilitatea
analitică se ţine cu ajutorul formularelor comune (fişa de cont pentru operaţiuni diverse, fişa
de cont analitic pentru valori materiale) sau cu ajutorul formularelor specifice folosite în acest
scop. Balanţa de verificare se întocmeşte pe baza totalurilor preluate din Cartea mare (şah),
respectiv din fişele deschise distinct pentru fiecare cont sintetic. Pentru verificarea
înregistrărilor în contabilitatea analitică se pot întocmi balanţe de verificare analitice. La
instituţiile publice, balanţele de verificare sintetice se întocmesc lunar, iar balanţele de
verificare analitice, cel mai târziu la sfârşitul trimestrului pentru care se întocmesc situaţiile
financiare.
3. Contabilitatea în partidă dublă maestru-şah cu jurnale. În cazul utilizării formei de
înregistrare combinată „maestru-şah cu jurnale”, pe lângă formularele menţionate la forma de
înregistrare „maestru-şah” se utilizează jurnalele auxiliare specifice formei de înregistrare „pe
jurnale”. În Cartea mare (şah), pentru fiecare cont sintetic, totalurile lunare stabilite în jurnal
se înscriu atât în coloana destinată rulajului debitor sau creditor, cât şi în coloanele conturilor
corespondente. La instituţiile publice şi persoanele juridice fără scop patrimonial se poate
folosi forma de înregistrare în contabilitate „maestru-şah simplificat”. În acest caz,
contabilitatea sintetică se ţine pe fişe de cont pentru operaţiuni diverse (cod 14-6-22 şi 14-6-
22/a), deschise pentru fiecare cont sintetic în Cartea mare (şah), iar contabilitatea analitică se
ţine pe fişele menţionate la forma de înregistrare „maestru-şah”.
6.
Metodele de conducere a contabilităţii analitice a bunurilor
Contabilitatea analitică a bunurilor se poate ţine pe baza uneia dintre următoarele metode:
operativ-contabilă, cantitativ-valorică, global-valorică. Metoda operativ-contabilă se poate
aplica pentru contabilitatea analitică a materiilor prime, materialelor consumabile,
materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor
reziduale, mărfurilor şi ambalajelor. Metoda cantitativ-valorică se poate folosi pentru
contabilitatea analitică a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura
obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor,
animalelor şi ambalajelor. Metoda global-valorică se poate utiliza pentru contabilitatea
analitică a mărfurilor şi ambalajelor din unităţile de desfacere cu amănuntul, rechizitelor de
birou, imprimatelor, materialelor folosite la ambalare, materialelor de natura obiectelor de
inventar, echipamentelor de protecţie în folosinţă, precum şi a altor categorii de bunuri.
1. Metoda operativ-contabilă. Metoda operativ-contabilă constă în ţinerea, în cadrul fiecărei
gestiuni, a evidenţei cantitative a bunurilor, pe feluri, cu ajutorul fişelor de magazie. În
contabilitate, această metodă constă în ţinerea evidenţei valorice pe conturi de materiale,
desfăşurate valoric pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de materiale,
după caz. Controlul exactităţii înregistrărilor din evidenţa gestiunilor şi din contabilitate se
asigură prin evaluarea stocurilor cantitative, transcrise din fişele de magazie în registrul
stocurilor. În metoda operativ-contabilă se pot folosi următoarele formulare comune pe
economie: Fişă de magazie (cod 14-3-8 şi 14-3-8/a, după caz); Fişă de cont pentru operaţiuni
diverse (cod 14-6-22); Registrul stocurilor (cod 14-3-11 şi 14-3-11/a). Fişele de magazie
servesc pentru evidenţa cantitativă, pe feluri de stocuri, la locul de depozitare, iar în
contabilitate, pentru controlul operaţiunilor înregistrate de gestionar sau persoana desemnată,
pentru preluarea în registrul stocurilor a cantităţilor aflate în stoc, precum şi pentru calculul
valorii bunurilor existente în stoc la sfârşitul lunii (perioadei), în scopul confruntării cu datele
din contabilitatea sintetică. La gestiune, fişele de magazie se ţin în ordinea în care sunt
înscrise materialele în registrul stocurilor. În aceste fişe cantităţile se înregistrează zilnic de
gestionar sau persoana desemnată, pe baza documentelor de intrare (factură, aviz de însoţire a
mărfii, notă de recepţie şi constatare de diferenţe etc.) şi a documentelor de ieşire (bon de
consum, fişă limită de consum, aviz de însoţire a mărfii, factură, bon de transfer etc.), poziţie
cu poziţie. De asemenea, în fişele de magazie se înscriu plusurile de la inventar pe coloana
„Intrări” şi minusurile de la inventar pe coloana „Ieşiri”. Erorile constatate în evidenţa
gestiunilor se corectează în prezenţa persoanei care răspunde de înregistrările efectuate în
fişele de magazie, iar abaterile de la regulile de întocmire şi utilizare a documentelor se aduc
la cunoştinţa conducătorului compartimentului financiar-contabil sau a persoanei desemnate
să conducă contabilitatea, după caz, pentru stabilirea măsurilor care se impun. Semnătura
persoanei desemnate pentru evidenţa stocurilor în fişele de magazie constituie dovada
verificării înregistrărilor efectuate şi preluării documentelor de intrare şi de ieşire a
materialelor. În contabilitate, documentele privind mişcarea stocurilor se grupează pe
gestiuni, surse de aprovizionare (de la furnizori, din prelucrare la terţi, consum intern etc.) şi,
în cadrul acestora, pe conturi de materiale şi gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau
subgrupe de materiale, după caz. Intrările sau ieşirile de bunuri de natura stocurilor se
înregistrează în contabilitatea sintetică şi analitică, fie direct pe baza acestor documente, fie
cu ajutorul unor situaţii întocmite zilnic sau la alte perioade stabilite de unitate prin
centralizarea datelor din documentele privind mişcarea stocurilor. Verificarea înregistrărilor
efectuate în conturile de stocuri şi fişele de magazie se face cu ajutorul Registrului stocurilor
(cod 14-3-11 şi 14-3-11/a). În acest scop, în Registrul stocurilor, la sfârşitul fiecărei luni
(perioade), se înscriu pe feluri de stocuri, grupate pe magazii (depozite), conturi, grupe,
eventual subgrupe, stocurile cantitative din fişele de magazie, se calculează valoarea
cantităţilor aflate în stoc pe baza preţurilor de înregistrare şi se totalizează valoarea acestora
pe pagini ale Registrului stocurilor, pe subgrupe de materiale, grupe de stocuri, conturi şi
magazii (depozite). În cazul în care se constată că există frecvente diferenţe între soldurile
conturilor de stocuri din Registrul stocurilor şi cele din contabilitate, provenind din
înregistrarea operaţiunilor, evaluarea cantităţilor de stocuri din documentele de intrare şi de
ieşire, prelucrarea acestora etc., diferenţele respective pot fi localizate printr-o nouă
centralizare a intrărilor şi ieşirilor valorice de materiale, pe grupe sau feluri de materiale, iar
totalurile obţinute se confruntă cu datele din Registrul stocurilor.
Pentru produse finite şi produse reziduale, metoda operativ-contabilă se aplică în acelaşi mod
ca şi pentru stocuri de materii prime şi materiale consumabile. În acest caz, evidenţa
cantitativă pe feluri de produse se ţine la magazie (depozit) cu ajutorul fişelor de magazie, iar
evidenţa valorică se ţine în contabilitate cu ajutorul contului sintetic de produse, desfăşurat în
analitic pe gestiuni, în care înregistrările se fac pe baza datelor obţinute prin centralizarea
zilnică a documentelor de mişcare a produselor respective. Verificarea înregistrărilor la
sfârşitul lunii (perioadei) se face, de asemenea, cu ajutorul registrului stocurilor în care se
stabilesc soldurile pe feluri de produse şi pe total cont, prin transcrierea cantităţilor în stoc din
fişele de magazie şi evaluarea acestora pe baza preţurilor de înregistrare.
2. Metoda cantitativ-valorică Metoda cantitativ-valorică pentru materii prime, materiale
consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar în depozit, semifabricate, produse
finite, produse reziduale, mărfuri, animale şi ambalaje constă în ţinerea evidenţei cantitative
pe feluri de stocuri în cadrul fiecărei gestiuni, iar în contabilitate a celei cantitativ-valorice.
Conturile sintetice care reflectă stocurile de valori materiale se desfăşoară în analitic pe
gestiuni. Verificarea exactităţii înregistrărilor din evidenţa de la locurile de depozitare şi din
contabilitate se efectuează prin punctajul periodic dintre cantităţile operate în fişele de
magazie şi cele din fişele de cont analitic din contabilitate. În metoda cantitativ-valorică se
pot folosi următoarele formulare: Fişă de magazie (cod 14-3-8 şi 14-3-8/a, după caz); Fişă de
cont pentru operaţiuni diverse (cod 14-6-22 şi 14-6-22/a); Balanţa analitică a stocurilor (cod
14-6-30/c). Evidenţa cantitativă a materialelor se ţine la gestiune cu ajutorul fişelor de
magazie, care se ţin în ordinea fişelor de cont analitic din contabilitate. În fişele de magazie,
înregistrările se fac zilnic, de către gestionar sau de către persoana desemnată, pe baza
documentelor de intrare şi de ieşire a materialelor. După înregistrare, documentele respective
se predau la contabilitate pe bază de borderou. În contabilitate, documentele se înregistrează
în fişele de cont analitic pentru valori materiale şi se stabilesc stocurile şi soldurile, după ce în
prealabil s-a verificat modul de emitere şi completare a documentelor privind mişcarea
materialelor. De asemenea, pe baza aceloraşi documente, se întocmesc situaţiile
centralizatoare privind intrările şi ieşirile de materiale, pentru înregistrare în contabilitatea
sintetică. Controlul înregistrărilor din conturile sintetice şi cele analitice ale stocurilor se
asigură cu ajutorul balanţei de verificare analitice, întocmită separat pentru fiecare cont de
stoc. În vederea întocmirii balanţei de verificare este necesar să se efectueze controlul asupra
concordanţei stocurilor scriptice din fişele de magazie cu cele din fişele de cont analitic
pentru valori materiale. În cazul instituţiilor publice cu mai multe gestiuni distincte, precum
şi în cazul instituţiilor care au subunităţi cu una sau mai multe gestiuni, dar care nu au
compartimente proprii de contabilitate, contabilitatea analitică a stocurilor se poate asigura, în
cadrul compartimentului financiar-contabil al instituţiei al cărei conducător are calitatea de
ordonator de credite, cu ajutorul Fişei de evidenţă a materialelor şi a materialelor de natura
obiectelor de inventar pe locuri de folosinţă (cod 14-3-9). Metoda cantitativ-valorică pentru
evidenţa analitică a produselor finite şi produselor reziduale se aplică în acelaşi mod ca şi
pentru celelalte stocuri, cu următoarele particularităţi: atât intrările, cât şi ieşirile valorice pot
fi înregistrate în fişele de cont analitic pentru stocuri numai lunar, prin înmulţirea cantităţilor
totale de produse finite şi produse reziduale cu preţurile unitare respective, fără a mai fi
necesară evaluarea cantităţilor de produse în documente; pentru controlul înregistrărilor din
contabilitatea sintetică şi cea analitică a produselor finite, în locul balanţei de verificare se
poate folosi Registrul stocurilor.
3. Metoda global-valorică. Metoda global-valorică se aplică pentru evidenţa mărfurilor şi
ambalajelor aflate în unităţile de desfacere cu amănuntul (magazine, restaurante, bufete etc.),
folosindu-se formularul comun „Fişa de cont pentru operaţiuni diverse” (cod 14-6-22) şi
raportul de gestiune, după caz. Potrivit acestei metode, contabilitatea analitică a mărfurilor şi
ambalajelor se ţine global-valoric, atât la gestiune, cât şi în contabilitate, iar verificarea
concordanţei înregistrărilor din evidenţa gestiunii şi din contabilitate se efectuează numai
valoric, la perioade stabilite de unitate. Raportul de gestiune se completează pe baza
documentelor de intrare şi de ieşire a mărfurilor şi ambalajelor şi de depunere a numerarului
din vânzare, iar în fişele valorice (ţinute pe gestiuni în cadrul conturilor de mărfuri şi
ambalaje din contabilitate) înregistrările se fac pe baza aceloraşi documente. Soldurile
valorice ale mărfurilor şi ambalajelor aflate în gestiune se verifică pe baza raportului de
gestiune predat la contabilitate sau cu ocazia inventarierii, după caz. Metoda global-valorică
se foloseşte, de asemenea, pentru evidenţa rechizitelor de birou, imprimatelor, materialelor
destinate ambalării, precum şi la alte categorii de bunuri. În acest caz, evidenţa cantitativă se
poate ţine pe feluri de rechizite, imprimate, materiale pentru ambalare etc., la locurile de
gestionare, cu ajutorul fişelor de magazie (cod 14-3-8 şi 14-3-8/a), care se completează de
gestionar sau de către persoana desemnată. Evidenţa valorică a mişcărilor se ţine în
contabilitate, pe gestiuni, în cadrul contului de materiale consumabile, cu ajutorul fişelor de
cont pentru operaţiuni diverse (cod 14-6-22 şi 14-6-22/a). Înregistrările în fişele de magazie
se fac pe baza documentelor de intrare şi de ieşire a materialelor consumabile respective şi se
preiau de către contabilitatea stocurilor, în prealabil făcându-se verificarea înregistrărilor din
fişele de magazie. Prin centralizarea datelor din documentele respective se asigură
înregistrarea acestora atât în fişele valorice pe gestiuni, cât şi în conturile sintetice de stocuri.
Pentru materialele de natura obiectelor de inventar în folosinţă se ţine numai evidenţa
cantitativă cu ajutorul formularului Fişa de evidenţă a materialelor de natura obiectelor de
inventar în folosinţă (cod 14-3-9). În contabilitate, evidenţa valorică se ţine cu ajutorul Fişei
de cont pentru operaţiuni diverse (cod 14-6-22 şi 14-6-22/a), pe secţii (locuri de muncă,
unităţi etc.), în care înregistrările se fac valoric în funcţie de intrări şi ieşiri (scoateri din uz).
În situaţia returnării obiectului de inventar uzat, operaţiunea înregistrată în Fişa de evidenţă a
materialelor de natura obiectelor de inventar în folosinţă (cod 14-3-9) nu presupune
înregistrarea unei intrări în evidenţa magaziei (depozitului). Datele din procesele-verbale
pentru scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe/de declasare a unor bunuri materiale
(obiecte de inventar) se confruntă cu datele privind restituirile de obiecte de inventar uzate,
consemnate în Fişa de evidenţă a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosinţă
(cod 14-3-9). Controlul exactităţii înregistrărilor se efectuează la perioadele stabilite de
unitate şi cu ocazia inventarierilor, evaluându-se stocurile existente pe baza listelor de
inventariere (cod 14-3-12, 14-3-12/a şi 14-3-12/b) şi confruntându-se soldul astfel obţinut cu
soldul conturilor respective din contabilitate. Contabilitatea analitică a SDV-urilor speciale şi
AMC-urilor se ţine la gestiunea de SDV-uri şi AMC-uri, cantitativ, pe persoanele sau
comenzile pentru care sunt destinate, cu ajutorul Fişei de magazie (cod 14-3-8 şi 14-3-8/a),
iar în contabilitate, global-valoric, la nivel de produs. Contabilitatea stocurilor se ţine
cantitativ şi valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent ori a inventarului
intermitent.
7.
Metoda inventarului intermitent
Entităţile care utilizează metoda inventarului intermitent efectuează inventarierea faptică a
stocurilor în cursul perioadei, anual, trimestrial sau lunar, după caz, dar nu mai târziu de
finele perioadei de raportare pentru care are de determinat obligaţii fiscale. Metoda
inventarului intermitent constă în faptul că intrările de stocuri nu se înregistrează prin
conturile de stocuri, respectiv conturile din clasa 3, ci prin conturile de cheltuieli, respectiv
conturile din clasa 6. Stabilirea ieşirilor de stocuri în cursul perioadei are la bază
inventarierea faptică a stocurilor la sfârşitul perioadei. Ieşirile de stocuri se determină ca
diferenţă între valoarea stocurilor iniţiale, la care se adaugă valoarea intrărilor, şi valoarea
stocurilor la sfârşitul perioadei stabilite pe baza inventarului, respectându-se relaţia E = Si + I
- Sf, unde: E – ieşiri; I – intrări; Si – stoc iniţial; Sf – stoc final. La începutul exerciţiului,
respectiv al perioadei, după caz, se anulează stocul existent ca o ieşire de stoc prin
înregistrarea acestuia în clase de cheltuieli privind materiile prime, materialele etc. articol
contabil 6xx = 3xx. La sfârşitul perioadei stocurile determinate în baza inventarierii efectuate,
respectiv cele care nu au fost consumate în procesul de producţie sau vândute, după caz, se
înregistrează ca o intrare de stoc articol contabil 3xx = 6xx. Inventarierea stocurilor la
sfârşitul perioadei se face în conformitate cu normele metodologice emise de Ministerul
Economiei şi Finanţelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi
pasiv. În condiţiile în care comisiile de inventariere nu constată existenţa de stocuri faptice,
vor menţiona acest fapt în procesul-verbal al comisiei de inventariere. La locul de depozitare
sau de utilizare în procesul de producţie a stocurilor se ţine o evidenţă tehnică operativă a
stocurilor pe bază de fişă de magazie sau alte documente stabilite de unitate, în conformitate
cu procedurile proprii elaborate de conducerea acesteia. Ieşirile de stocuri aferente unei
perioade, înregistrate în contabilitatea financiară, vor fi corelate cu cheltuielile evidenţiate în
contabilitatea de gestiune, pe comenzi, produse etc., după caz, în funcţie de consumurile
tehnologice normate. Inventarul intermitent nu se utilizează în comerţul cu amănuntul în
situaţia în care se aplică metoda global-valorică. Perioada la care se efectuează inventarierea
faptică a stocurilor se alege astfel încât să poată fi stabilite corect obligaţiile legale (contabile,
fiscale etc).
8.
Organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi
Activitatea de contabilitate se exercită de către contabili. Actul normativ care reglementează
activitatea contabililor este dată prin O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de
expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi.
1. Profesia de expert contabil şi de contabil autorizat
Profesia de expert contabil şi de contabil autorizat se exercită de către persoanele care au
această calitate, conform O.G. nr. 65/1994. Expertul contabil este persoana care a dobândit
această calitate în condiţiile prezentei ordonanţe şi are competenţa profesională de a organiza
şi conduce contabilitatea, de a supraveghea gestiunea societăţilor comerciale, de a întocmi
situaţiile financiare şi de a efectua expertize contabile. Asupra constatărilor, concluziilor,
opiniilor şi recomandărilor sale, expertul contabil întocmeşte raport. Contabilul autorizat este
persoana care a dobândit această calitate în condiţiile prezentei ordonanţe şi are competenţa
de a ţine contabilitatea şi de a pregăti lucrările în vederea întocmirii situaţiilor financiare.
Accesul la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat se face pe bază de examen de
admitere, la care să se obţină cel puţin media 7 şi minimum nota 6 la fiecare disciplină,
efectuarea unui stagiu de 3 ani şi susţinerea unui examen de aptitudini la terminarea stagiului.
La cerere se pot înscrie direct la stagiu absolvenţii cursurilor de master, organizate de
facultăţile de profil, pe baza protocoalelor de echivalare a disciplinelor de la examenele de
master cu cele de la examenul de admitere în profesie, încheiate de universităţi cu Corpul
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR).
2. Exercitarea profesiei de expert contabil
Expertul contabil poate executa pentru persoanele fizice şi juridice următoarele lucrări: a) ţine
sau supraveghează contabilitatea şi întocmeşte sau verifică şi semnează situaţiile financiare;
b) acordă asistenţă privind organizarea şi ţinerea contabilităţii; c) efectuează analize
economico-financiare şi evaluări patrimoniale; d) efectuează expertize contabile dispuse de
organele judiciare sau solicitate de persoane fizice ori juridice în condiţiile prevăzute de lege;
e) execută alte lucrări cu caracter financiar-contabil, de organizare administrativă şi
informatică; f) îndeplineşte, potrivit dispoziţiilor legale, atribuţiile prevăzute în mandatul de
cenzor la societăţile comerciale; g) acordă asistenţa de specialitate necesară pentru înfiinţarea
şi reorganizarea societăţilor comerciale; h) efectuează pentru persoane fizice şi juridice
servicii profesionale care presupun cunoştinţe de contabilitate. Persoanele fizice şi juridice
care au calitatea de expert contabil pot efectua activităţile de audit financiar, consultanţă
fiscală şi evaluare numai după dobândirea, în condiţiile legii, a calităţii de auditor financiar,
consultant fiscal sau evaluator autorizat, după caz. Experţii contabili pot să-şi exercite
profesia individual ori se pot constitui în societăţi comerciale potrivit legii. Societăţile
comerciale de expertiză contabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să aibă ca
obiect de activitate exercitarea profesiei de expert contabil; majoritatea acţionarilor sau
asociaţilor să fie experţi contabili şi să deţină majoritatea acţiunilor sau a părţilor sociale;
consiliul de administraţie al societăţii comerciale să fie ales în majoritate dintre acţionarii sau
asociaţii experţi contabili; acţiunile să fie nominative şi orice nou asociat sau acţionar să fie
admis de adunarea generală.
3. Exercitarea profesiei de contabil autorizat
Contabilul autorizat poate executa pentru persoanele fizice şi juridice următoarele lucrări:
ţine contabilitatea operaţiunilor economico-financiare prevăzute în contract; pregăteşte
lucrările în vederea întocmirii situaţiilor financiare. Contabilii autorizaţi pot să-şi exercite
profesia individual ori în societăţi comerciale.
4. Aspecte comune privind experţii contabili şi contabilii autorizaţi
Experţilor contabili şi contabililor autorizaţi le este interzis să efectueze lucrări pentru
operatorii economici sau pentru instituţiile la care sunt salariaţi şi pentru cei cu care
angajatorii lor sunt în raporturi contractuale ori se află în concurenţă. De asemenea, le este
interzis să efectueze lucrări pentru operatorii economici, în cazul în care sunt rude sau afini
până la gradul al patrulea inclusiv sau soţi ai administratorilor. Experţii contabili şi contabilii
autorizaţi nu pot efectua pentru terţi lucrări contabile în situaţia în care există elemente care
atestă starea de conflict de interese sau de incompatibilitate.
Experţii contabili şi contabilii autorizaţi garantează răspunderea civilă privind activitatea
desfăşurată, prin subscrierea unei poliţe de asigurare sau prin vărsarea unei contribuţii la
fondul de garanţii.
Relaţiile experţilor contabili, contabililor autorizaţi şi societăţilor comerciale de profil cu
clienţii se stabilesc prin contract scris de prestări de servicii, semnat de ambele părţi.
Onorariile stabilite pentru expertizele contabile dispuse din oficiu în cursul procesului penal,
în cauzele privind infracţiuni prevăzute în Codul penal sau în legi speciale, prin care a fost
prejudiciat avutul public, vor fi avansate de la bugetul de stat prin bugetele Ministerului
Justiţiei, Ministerului Public sau Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, după
caz, urmând ca sumele să fie recuperate de la persoanele vinovate la pronunţarea hotărârii
judecătoreşti definitive.
5.Activitatea de cenzor
Activitatea de cenzor poate fi desfăşurată, potrivit legii, de către experţii contabili, persoanele
cu studii economice superioare cu diplomă recunoscută de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului şi experienţă în activitatea financiar-contabilă de cel puţin 5 ani, precum şi de
către societăţile comerciale membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi din România. Astfel, cenzorii sunt obligaţi să verifice dacă bilanţul contabil şi
contul de profit şi pierderi sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele, dacă acestea
din urmă sunt ţinute la zi şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor stabilite
pentru întocmirea bilanţului contabil. În acest sens, sunt obligaţi să verifice următoarele
obiective principale:
a) operaţiunile legate de înregistrarea sau de modificarea capitalului social;
b) inventarierea patrimoniului, modul de valorificare a rezultatelor acestuia, precum şi faptul
că rezultatele inventarierii sunt cuprinse în bilanţul contabil anual;
c) existenţa procedurilor pentru organizarea gestiunilor de valori materiale şi băneşti şi a
evidenţei analitice şi sintetice a elementelor patrimoniale;
d) ţinerea corectă şi la zi a contabilităţii;
e) preluarea corectă în balanţa de verificare a datelor din conturile sintetice şi concordanţa
dintre contabilitatea sintetică şi cea analitică;
f) întocmirea bilanţului contabil pe baza balanţei de verificare a conturilor sintetice şi
respectarea normelor metodologice cu privire la întocmirea acestuia şi a anexelor sale;
g) dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform reglementărilor legale în vigoare;
h) dacă contul de profit şi pierderi este întocmit pe baza datelor din contabilitate privind
perioada de raportare;
i) stabilirea în conformitate cu dispoziţiile legale a profitului net şi punctul de vedere referitor
la destinaţiile acestuia, propuse de consiliul de administraţie;
j) situaţia creditelor şi a altor împrumuturi ale societăţii comerciale şi garantarea acestora;
k) inspecţia lunară şi inopinată a casei şi verificarea existenţei titlurilor sau valorilor care sunt
proprietatea societăţii comerciale sau care au fost primite în gaj, cauţiune ori depozit;
l) să constate depunerea, în mod regulat, a garanţiei de către administratori;
m) să vegheze ca dispoziţiile legii, ale contractului de societate sau ale statutului să fie
îndeplinite de administratori şi de lichidatori.
Cenzorii vor aduce la cunoştinţă administratorilor neregularităţile în administraţie şi
încălcările dispoziţiilor legale şi statutare pe care le constată, iar cazurile mai importante le
vor aduce la cunoştinţă adunării generale. De asemenea, aceştia sunt obligaţi să convoace
adunarea generală ordinară sau extraordinară, când nu a fost convocată de către
administratori, şi să ia parte la acestea, având dreptul să insereze în ordinea de zi propunerile
pe care le consideră necesare.
În exercitarea misiunii lor, cenzorii trebuie să se ghideze după următoarele principii:
a) integritate – cenzorul trebuie să fie drept, cinstit şi sincer în executarea lucrărilor sale;
b) obiectivitate – cenzorul trebuie să nu cedeze unor prejudecăţi sau concepte apriorice care
ar putea să-i împiedice obiectivitatea. El trebuie să aibă o comportare ireproşabilă atunci când
întocmeşte un raport privind executarea lucrărilor sale;
c) independenţă – cenzorul trebuie să fie şi să se manifeste liber faţă de orice interes care ar
putea fi avut în vedere ca fiind incompatibil cu integritatea şi obiectivitatea sa;
d) secretul profesional – cenzorul trebuie să respecte caracterul confidenţial al informaţiilor
obţinute cu ocazia executării lucrărilor sale şi nu trebuie să divulge niciuna dintre aceste
informaţii către terţi, cu excepţia cazurilor în care a fost autorizat în mod expres în acest scop
sau dacă are obligaţia legală sau profesională să facă această divulgare;
e) competenţă profesională – cenzorul trebuie să-şi menţină nivelul de competenţă pe tot
parcursul carierei sale profesionale;
f) comportare deontologică – cenzorul trebuie să se comporte într-un mod compatibil cu buna
reputaţie a profesiunii şi trebuie să se abţină de la orice conduită de natură să aducă atingere
acestei reputaţii.
9.
Răspunderile experţilor contabili şi ale contabililor autorizaţi
Experţii contabili şi contabilii autorizaţi răspund, în exercitarea profesiei, disciplinar,
administrativ, civil şi penal, după caz, potrivit legii. Limitele răspunderii civile a experţilor
contabili şi contabililor autorizaţi se stabilesc prin contractele de prestări de servicii încheiate
în condiţiile legii, în funcţie de uzanţele interne şi internaţionale ale profesiei contabile.
Sancţiunile disciplinare ce se aplică experţilor contabili şi contabililor autorizaţi, în raport cu
gravitatea abaterilor săvârşite, sunt următoarele: mustrare; avertisment scris; suspendarea
dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau de contabil autorizat pe o perioadă de
timp de la 3 luni la un an; interzicerea dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau
de contabil autorizat.
Răspunderea civilă a persoanelor pentru prejudiciile provocate în executarea contractului de
prestări-servicii financiar-contabile sau în legătură cu acesta este limitată la:
– contravaloarea a şase onorarii pentru serviciile efectuate în baza contractului de prestări-
servicii financiar-contabile, datorate de către client prestatorului-membru CECCAR, având ca
obiect prestarea serviciilor financiar-contabile ale unei entităţi de interes public (mai puţin
activităţilor de audit statutar);
– contravaloarea a patru onorarii pentru serviciile efectuate în baza contractului de prestări-
servicii financiar-contabile, datorate de către client prestatorului-membru CECCAR, având ca
obiect prestarea serviciilor financiar-contabile ale unei societăţi comerciale ce nu este
cuprinsă în categoria entităţilor de interes public (mai puţin activităţilor de audit statutar).
Cuantumul despăgubirilor reprezintă limita maximă cumulată aferentă tuturor prejudiciilor
cauzate ca urmare a prestării serviciilor financiar-contabile (mai puţin activităţilor de audit
statutar) în baza aceluiaşi contract de prestări-servicii la care pot fi obligaţi la plată membrii
Corpului, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate sau de cuantumul total al
prejudiciilor pretins cauzate.
Nu se pot pretinde mai multe despăgubiri pentru aceeaşi faptă săvârşită în baza aceluiaşi
contract de prestări servicii şi în baza aceluiaşi prejudiciu dovedit.
În toate cazurile, membrul CECCAR poate fi ţinut responsabil, pentru prejudiciile cauzate
clientului sau terţului, proporţional cu contribuţia efectivă la prejudiciul dovedit, cauzat ca
urmare a executării contractului de prestări servicii financiar-contabile.
Limitarea răspunderii membrilor CECCAR, nu se aplică în situaţiile în care se dovedeşte că
încălcarea îndatoririlor profesionale de către aceştia s-a făcut cu intenţie directă, respectiv
atunci când aceştia au prevăzut rezultatul acţiunii/inacţiunii lor şi au urmărit producerea
acestuia.
Acţiunea în instanţă împotriva membrilor CECCAR, poate fi exercitată în baza contractului
de prestări servicii financiar-contabile, sub sancţiunea decăderii, în termen de cel mult 3 ani
de la data încetării contractului, şi care se consideră că ar fi generat un prejudiciu clientului.
10.
Practici contabile
1. Model de contract de prestări servicii financiar-contabile nr. 1
Contract de prestări servicii financiar-contabile
Între:
1. __________________________________________________,
– denumită în continuare Beneficiar –
şi
2. __________________________________________________,
– denumită în continuare Prestator,
Beneficiarul şi Prestatorul denumiţi în continuare împreună Părţi contractante.
Art. 1. Obiectul contractului
În baza prezentului contract, Prestatorul se obligă să efectueze pentru Beneficiar următoarele
servicii:
a) prelucrarea documentelor primare din contabilitate şi pregătirea anumitor rapoarte lunare
solicitate de Beneficiar;
b) pregătirea lunară a registrelor de contabilitate, în conformitate cu cerinţele legii;
c) întocmirea lunară a balanţei de verificare;
d) servicii de calcul şi de evidenţă a salariaţilor;
e) pregătirea declaraţiilor fiscale periodice (lunar, trimestrial) şi depunerea lor la autorităţile
financiare şi fiscale;
f) pregătirea situaţiilor financiare în conformitate cu ___________________________.
Art. 2. Durata contractului
(1) Serviciile menţionate în contract vor fi prestate pe o durată de _____________________
ani, începând cu data de __________________________________________________ şi
până la data de _________________.
(2) În cazul în care Beneficiarul nu furnizează informaţiile solicitate la datele convenite, va
apărea o decalare corespunzătoare (luând în considerare numărul de zile lucrătoare) a
termenelor de prezentare a rapoartelor Prestatorului către Beneficiar.
(3) În cazul în care Prestatorul nu va preda rapoartele la datele convenite ca urmare a
intervenirii situaţiei prevăzute la art. 10, va apărea o prelungire corespunzătoare a duratei
contractului, măsurată în numărul de zile lucrătoare.
Art. 3. Preţul serviciilor
(1) Pentru serviciile efectuate în baza prezentului contract, Beneficiarul va plăti Prestatorului
un tarif în suma de __________________________ lei/lună. Pentru serviciile de consultanţă
fiscală şi financiară, Beneficiarul va plăti Prestatorului un tarif în raport cu numărul de ore
petrecute în soluţionarea problemelor şi gradul de calificare al persoanei implicate din partea
Prestatorului:
– contabil junior __________________________________________________;
– contabil senior __________________________________________________ şi
– manager __________________________________________________.
(2) Tariful menţionat la art. 4 alin. (1) nu include TVA.
Art. 4. Obligaţiile Beneficiarului
Beneficiarul se obligă:
a) să predea Prestatorului, de două ori pe lună, toate documentele justificative aferente
perioadei anterioare, în cazul în care se solicită întocmire raport conform grupului pentru luna
precedentă, cu termen de predare până la data de ___________________________;
b) să pună la dispoziţia Prestatorului orice alte acte contabile solicitate de contabil, necesare
executării corecte şi cu respectarea normelor legale în vigoare;
c) să întocmească şi să pună la dispoziţia Prestatorului documentele de gestiune conform
cerinţelor legale şi să pună la dispoziţie toate informaţiile necesare pentru a putea verifica
stocurile;
d) să achite în maxim __________zile de la facturare contravaloarea serviciilor prestate.
Art. 5. Obligaţiile Prestatorului
Prestatorul se obligă:
a) să efectueze lucrările menţionate la art. 1 conform normelor legale şi/sau profesionale, la
termenele stipulate în acestea;
b) să predea documentele fiscale la autorităţile fiscale, la termenele şi în condiţiile prevăzute
de lege;
c) să răspundă în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 – Legea contabilităţii;
d) să comunice la timp Beneficiarului obligaţiile de plată către bugetul statului şi al
asigurărilor sociale;
e) să transfere Beneficiarului spre arhivare toate documentele primare şi orice alte situaţii
pregătite pentru acesta, aferente unei perioade contabile (o lună), în termen de maxim o lună
de la data încheierii acesteia.
Art. 6. Clauza penală ____________________.
Art. 7. Confidenţialitatea __________________________.
Art. 8. Rezilierea contractului _____________________________________________.
Art. 9. Drept aplicabil. Instanţa competentă ______________________________________.
Art. 10. Forţa majoră _______________________________________________.
Art. 11. Dispoziţii finale _______________________________________________.
Prestator, Beneficiar,
2. Model de contract de prestări servicii financiar-contabile nr. 2
Contract de prestări servicii contabile
I. Părţile contractante
Art. 1. Prezentul contract se încheie între:
S.C. ………….. S.R.L. cu sediul în ……, jud. …….., str. ………, înregistrată la Registrul
Comerţului sub nr. ………, cod fiscal nr. ……… cont curent nr. ………….. deschis la Banca
………..reprezentată prin …….., în calitate de ………….., denumită în continuare Prestator
de servicii
şi
S.C. ………… S.R.L. sediul în ……, jud. …….., str. ………, înregistrată la Registrul
Comerţului sub nr. ………, cod fiscal nr. ……… cont curent nr. ………….. deschis la Banca
………..reprezentată prin …….., în calitate de ………….., denumită în continuare
Beneficiar.
II. Obiectul contractului
Art. 2. Obiectul prezentului contract constă în realizarea de către prestator în favoarea
beneficiarului a următoarelor servicii:
a) Prelucrarea datelor pentru evidenţa contabilă conform legislaţiei române;
b) Redactarea şi depunerea documentelor necesare decontării taxelor şi impozitelor datorate
Bugetului Statului;
c) Întocmirea statelor de salarii şi a fişelor fiscale ale angajaţilor, în baza datelor furnizate de
către societate, redactarea şi depunerea documentelor necesare decontării taxelor şi
impozitelor datorate Bugetului de asigurări sociale, Bugetului de asigurări de sănătate şi
Fondului de şomaj şi asigurarea legăturii cu Inspectoratul teritorial de Muncă;
d) Raportări financiar-contabile;
e) Consultanţă, îndrumare şi asistenţă operaţională în proiectarea metodelor şi procedurilor
metodologiilor contabile.
III. Obligaţiile părţilor
Art. 3. Beneficiarul se obligă:
a) să predea prestatorului, în primele 5 zile ale lunii în curs, toate documentele aferente lunii
anterioare, necesare prelucrării datelor economico-financiare şi toate documentele
justificative aferente acestor acte;
b) să pună la dispoziţia prestatorului orice alte acte solicitate de acesta, necesare executării
corecte şi cu respectarea normelor legate de obiectul prezentului contract;
c) să achite în maxim 5 zile de la facturare contravaloarea serviciilor prestate.
Art. 4. Prestatorul se obligă:
a) să realizeze obiectul contractului respectând legislaţia în vigoare;
b) să predea documentele fiscale la Administraţia Financiară la termenele şi condiţiile
prevăzute de legislaţia în vigoare.
IV. Tarif servicii
Art. 5. Tariful lunar al serviciilor prestate, conform prevederilor acestui contract, este …….
Lei, fără TVA.
Art. 6. Depăşirea termenului de plată stabilit la art. 3 lit. c) obligă beneficiarul la plata de
penalităţi în cuantum de ………..%/zi aplicabile la valoarea în lei facturată.
V. Răspunderea contractuală
Art. 7. Beneficiarul răspunde atât pentru realitatea şi corectitudinea datelor înscrise în
documentele predate executantului, cât şi pentru omiterea predării la timp a unui document
pentru înregistrare şi contabilizare.
Art. 8. Prestatorul răspunde pentru corectitudinea lucrărilor efectuate pe baza datelor puse la
dispoziţie de beneficiar şi de respectarea termenelor legale de depunerea documentelor cu
caracter economico-financiar către Administraţia Fiscală, exceptând cazurile când
beneficiarul nu s-a achitat de prevederea de la art. 3 lit. a).
VI. Clauze speciale
Art. 9. Contractul poate fi reziliat de oricare dintre părţi pe perioada valabilităţii cu un preaviz
de 60 de zile şi cu îndeplinirea obligaţiilor ce revin până la data rezilierii, respectiv efectuarea
serviciilor solicitate şi plata în termen de către beneficiar.
VII. Forţa majoră
Art. 10. Forţa majoră exonerează părţile de răspundere în cazul executării necorespunzătoare
sau cu întârziere a obligaţiilor asumate prin prezentul contract. Prin forţă majoră se înţelege
un eveniment independent de voinţa părţilor, imprevizibil şi insurmontabil, apărut după
încheierea contractului şi care împiedică părţile să execute obligaţiile asumate conform
prevederilor contractuale.
VIII. Litigii
Art. 11. Litigiile născute în raporturile contractuale dintre părţi vor fi soluţionate pe cale
amiabilă. În cazul în care această soluţionare nu este posibilă, va fi aleasă instanţa de judecată
competentă.
IX. Dispoziţii finale şi tranzitorii
Art. 12. Durata acestui contract este de 12 luni începând cu prelucrarea documentelor lunii
…………….. şi va fi prelungită automat în fiecare an cu 12 luni, cu acordul tacit al părţilor,
cu excepţia cazului în care se aplică prevederile art. 9.
Încheiat astăzi, ….
…………….,
Executant, Beneficiar,
3. Model de contract de prestări servicii financiar-contabile nr. 3
Contract-cadru de prestări-servicii financiar-contabile1
Încheiat în baza art. 14 din O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză
contabilă şi a contabililor autorizaţi, republicată, între:
1) Expert contabil/contabil autorizat ____________________________________, cu
domiciliul în localitatea ___________________, str.______________ nr._____, bl.____,
sc.______, et.______, ap.______, jud./sect. _________, CNP ______________________,
înscris în Tabloul Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România,
având carnet nr. _____
_________________, denumit în continuare prestator
sau
Societatea comercială de expertiză contabilă/societatea comercială de contabilitate
_______________________, cu sediul în localitatea ___________, str._____________
nr.___, bl.___, sc.____, et.___, ap.___, jud./sect.______________, înregistrată la Registrul
comerţului cu nr.________________, cod fiscal nr.___________, cont bancar
nr._______________________ deschis la ___________________________, înregistrată în
Tabloul Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, având
autorizaţia de funcţionare nr.__________________, legal reprezentată de
_________________, în calitate de ___________, denumită în continuare prestator şi
2) Societatea comercială _____________________________, cu sediul în localitatea
___________________, str._______________ nr.__, bl.__, sc.___, et.__, ap.___,
jud./sect.________, înregistrată la Registrul comerţului cu nr._____________________, cod
fiscal nr.________________, cont bancar nr._______________________ deschis la
_________________________, legal reprezentată de
__________________________________________________, în calitate de
______________, denumită în continuare client
în următoarele condiţii:
I. Obiectul contractului
Art. 1 – În baza prezentului contract, prestatorul se obligă să efectueze clientului său
următoarele servicii:
____________________________________________________________________
* Aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al CECCAR nr. 01/42 din 11 august 2001, cu
modificările şi completările ulterioare.
II. Preţul serviciilor
Art. 2 – Pentru serviciile efectuate în baza prezentului contract clientul va plăti prestatorului
un onorariu în suma de _____ lei/lună, inclusiv/exclusiv TVA. În cazul în care onorariul se
stabileşte în valută, acesta va fi achitat în lei, la cursul leu/dolar al B.N.R. din ziua efectuării
plăţii, până, cel mai târziu, la data de 5 ale lunii următoare.
III. Obligaţiile părţilor
Art. 3 – Prestatorul se obligă să efectueze lucrările menţionate la art. 1 conform normelor
legale şi/sau profesionale, la termenele stipulate în acestea.
Art. 4 – Clientul se obligă să pună la dispoziţia prestatorului toate informaţiile şi documentele
necesare pentru buna desfăşurare a activităţii şi să plătească contravaloarea serviciilor ce i-au
fost prestate la termenele stipulate în contract.
IV. Răspunderi
Art. 5 – Nerespectarea termenului prevăzut la art. 2 obligă clientul la plata de penalităţi de
_____% din suma datorată pe fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult de 60 de zile.
Dacă clientul nu plăteşte suma datorată şi penalităţile aferente, la expirarea celor 60 de zile
contractul se desfiinţează de plin drept fără punere în întârziere şi fără intervenţia instanţei.
Art. 6 – Dacă prestatorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate, producând astfel prejudicii
clientului, va fi obligat la plata de daune către acesta, potrivit dispoziţiilor art. 3-6 din
Îndrumările privind limitarea răspunderii civile a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi,
aprobate prin Hotărârea Consiliului Superior al CECCAR nr. 12/243 din 25 ianuarie 20122.
Art. 7 – Neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către una dintre părţi dă dreptul celeilalte
să considere contractul desfiinţat de plin drept, fără intervenţia instanţei, cu condiţia anunţării
celeilalte părţi cu cel puţin 5 zile înainte.
Art. 8 – În cazul în care clientul este supus procedurii de insolvenţă prevăzută de Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei, contractul se reziliază de plin drept în condiţiile
articolului precedent.
V. Forţa majoră
Art. 9 – Forţa majoră, înţeleasă ca eveniment absolut imprevizibil şi insurmontabil de tipul
războiului, calamităţilor naturale, restricţiilor legale etc., apără de răspundere partea care o
invocă cu condiţia anunţării celeilalte părţi în termen de cel mult 5 zile de la apariţie;
încetarea forţei majore trebuie anunţată cocontractantului tot în termen de 5 zile. Obligaţiile
părţilor sunt suspendate pe durata forţei majore. Dacă forţa majoră se prelungeşte mai mult de
60 de zile, oricare dintre părţi se poate retrage din contract fără despăgubiri.
VI. Alte clauze
Art. 10 – Orice neînţelegeri dintre părţi, rezultate din prezentul contract sau în legătură cu
acesta, se vor rezolva – de preferinţă – pe cale amiabilă, în caz contrar vor fi soluţionate prin
arbitraj, organizat de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România
conform normelor şi regulamentului său de procedură arbitrală.
Art. 11 – Denunţarea unilaterală a prezentului contract este permisă numai după un termen de
cel puţin 6 luni de la intrarea sa în vigoare şi numai după anunţarea celeilalte părţi cu cel
puţin 60 de zile înainte.
Art. 12 – Modificarea clauzelor prezentului contract poate fi făcută numai cu acordul scris al
ambelor părţi materializat într-un act adiţional.
Art. 13 – Prezentul contract se încheie pe o perioadă de un an, începând cu data semnării sale
de către ambele părţi şi se poate prelungi automat cu noi perioade de un an, dacă niciuna
dintre părţi nu îşi manifestă intenţia de a-i pune capăt, anunţând cealaltă parte cu cel puţin 15
zile înainte.
Încheiat astăzi ________________, în două exemplare cu valoare de original, câte unul
pentru fiecare parte.
Prestator, Client,
Legislaţie conexă
– Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată;
– O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene (M. Of. nr. 766 din 10 noiembrie 2009);
– Ordin nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi
conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi
instrucţiunile de aplicare a acestuia.
1
Sursa: http://ceccar.ro/ro/wp-content/uploads/2012/03/Contract-cadru-de-prestari-servicii-
financiar-contabile.pdf.
2
Potrivit art. 16 alin. (2) din O.G. 65/1994, republicată, limitele răspunderii civile pot fi
negociate de către părţile contractante, în funcţie de uzanţele interne şi internaţionale ale
profesiei contabile.