Intampinare pretentii ore suplimentare, bonus de performanta

Autori:
Andrei Savescu, Marinela Cioroaba, Ruxandra Nitoiu
Tip:
Modele de cereri si actiuni

Întâmpinare pretenţii ore suplimentare, bonus de performanţă

Ore suplimentare nesolicitate de angajator.
Proba orelor suplimentare.
Bonus de performanţă necuvenit.
TRIBUNALUL BUCUREŞTI – secţia a VIII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale 1
dosar: 11111/3/2013
ONORATĂ INSTANŢĂ
BANCA DE CREDIT SA
cu sediul în Bucureşti, sector 1, str. Primăverii nr. 1, înmatriculată în registrul comerţului sub
nr. J40/33333/1997, cod unic de înregistrare 33333, cont 33333 deschis la Banca Naţională a
României, tel. +40.000.000.000, fax +40.000.000.000, e-mail banca@e-mail.ro
cu domiciliul ales în Bucureşti, sector 3, str. Marcus nr. 2
la sediul SCPA AURELIUS ŞI ASOCIAŢII, av. Marcus Aurelius
prin subsemnatul av. Marcus Aurelius, cu sediul profesional în Bucureşti, sector 3, str.
Marcus nr. 2, tel. +40.000.000.000, fax +40.000.000.000, e-mail marcus@e-mail.ro
formulăm prezenta
ÎNTÂMPINARE
prin care solicităm respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată
SITUAŢIA DE FAPT
De ce reclamanta a formulat prezenta cerere?
1. Reclamanta nu este victima acestui dosar aşa cum încearcă să sugereze. Nici nu a suferit
vreo vătămare a drepturilor sale, ci dimpotrivă.
În realitate, directoarea de bancă este un om de business care, trecând peste orice barieră
morală, solicită în prezent sume nedatorate al căror cuantum este fabulos.
2. De altfel, momentul în care reclamanta a ales să-şi formuleze pretenţiile nu este unul
întâmplător.
Astfel, cu toate că reclamanta pretinde plata pentru prezumtive ore suplimentare începând cu
anul 2011, aceasta îşi alege tocmai anul 2013, pentru formularea pretenţiilor sale.
Fireşte, faţă de perioada mare de timp în care directoarea de bancă a avut relaţii contractuale
cu entitatea de la care în prezent cere bani retroactiv, apare ca firească întrebarea: de ce
tocmai acum?
În realitate, momentul solicitărilor sale se suprapune, ca printr-o „coincidenţă”, cu momentul
în care directoarea contestă decizia de reorganizare ce a avut drept consecinţă încetarea
contractului său de muncă.
Astfel, în realitate, prezentul dosar are o miză dublă pentru reclamantă:
obţinerea unor foloase patrimoniale nemeritate;
conturarea unui context din care să reiasă o atitudine rău voitoare a băncii în ceea ce o
priveşte, în scopul măririi şanselor de câştig pentru celălalt dosar aflat pe rolul
Tribunalului Bucureşti în care reclamanta solicită anularea deciziei de reorganizare.
3. Tot în sensul celor de mai sus, conduita pe care reclamanta înţelege să o adopte nu numai
că este contrară legii, dar conturează perfect şi realitatea ce se ascunde în spatele solicitărilor
acesteia. Astfel, aşa cum vom arăta pe larg în cuprinsul prezentei întâmpinări, directoarea de
bancă doreşte plata a 100% din salariul de 11.000 euro/lună pentru mese festive la
restaurant…
Care a fost conduita băncii?
4. În ciuda afirmaţiilor reclamantei care, în prezent, pentru a da un plus de credibilitate
solicitărilor sale, sugerează un pretins conflict între ea şi bancă, arătăm că relaţiile între părţi
au fost în permanenţă extrem de pozitive.
Directoarea de bancă a beneficiat, de-a lungul timpului, de sume impresionante.
BENEFICIILE RECLAMANTEI
Perioada şi funcţia Nivelul de salarizare
17.09.2011 – 01.04.2012 9.000 euro/lună
Director
01.04.2012 – 21.02.2013 11.000 euro/lună
Director Executiv Divizia Reţea
Suplimentar salariului, reclamanta mai beneficia şi de:
prime primă de instalare, al 13-lea salariu (respectiv încă
aprox. 11.000 euro), primă de Paşte, primă de Crăciun
card pentru cheltuieli de afaceri (ex: prânz de afaceri
valoarea cardului: 500 lei/lună
etc.)
maşină de serviciu Mercedes C220, combustibil deductibil 178 litri
telefon de ultimă generaţie Blackberry, decontat integral şi acces la internet
servicii medicale şi stomatologice decontate integra
servicii medicale de top
inclusiv pentru membrii familiei
asigurare de viaţă suma asigurată: 1.000.000 lei (noi)
 
SITUAŢIA DE DREPT
Ref. ore suplimentare
5. Deşi cunoaşte foarte bine realitatea, reclamanta nu are reţineri în a rosti neadevăruri.
De altfel, modalitatea în care reclamanta înţelege să invoce dreptul la plata unor prezumtive
ore suplimentare este cel puţin stranie. Aceasta solicită în prezent sume de bani în baza unei
prezumtive agende personale ţinute în format electronic, pe calculator…
6. Fireşte, „agenda” personală a directoarei nu poate fi luată în considerare ca probă.
Printurile depuse de aceasta în dovedirea pretenţiilor sale nu provin de la angajator, nu
constituie solicitări ale acestuia, nu sunt semnate sau ştampilate de angajator şi nici nu fac
dovada existenţei prezumtivelor activităţi ori a realizării efective a vreuneia din activităţile
arătate.
De asemenea, printurile din calculator ce constituie „agenda personală” a directoarei sunt
întocmite pro causa.
7. Edificatoare pentru realitatea existentă este şi natura prezumtivelor activităţi arătate de
reclamantă.
Dăm numai câteva exemple de activităţi pe care reclamanta le pretinde ca fiind ore
suplimentare:
– cină festivă cu directorii de sucursale
– cină cu echipa McNam
– cină membrii ImCo
– mers la restaurant cu directorii regionali
– convorbiri telefonice
– şedinţe cu subalternii doamnei director pe care aceasta îi convoca în şedinţe.
8. Deşi îşi prezintă agenda ca pe o anexă la cererea de chemare în judecată, dovedind,
chipurile, orele suplimentare prestate, reclamanta, în realitate, se referă la întreaga activitate
prestată în interiorul băncii din 2011 şi până în 2013.
Aşadar, considerăm că se impune ca reclamanta să îşi precizeze clar cererea de chemare în
judecată, menţionând: pentru care dintre activităţile arătate în agenda dânsei doreşte
remuneraţie sub formă de ore suplimentare, cum a cuantificat numărul orelor solicitate şi
suma totală pe care această o solicită spre plată.
9. De altfel, în privinţa orelor suplimentare aspectele de drept au fost tranşate în doctrină şi
jurisprudenţă, reglementările în materie fiind clare.
Astfel, pentru a fi considerate drept ore suplimentare, activităţile desfăşurate trebuie să
îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiţii:
Orele suplimentare trebuie să fie solicitate de angajator cu această intenţie. Simpla solicitare
de desfăşurare a unor activităţi, necoroborată cu intenţia clară a angajatorului de a se
desfăşura activităţi peste cele opt ore de program, fireşte că nu poate fi considerată drept
solicitare de ore suplimentare, ci dă expresie dreptului angajatorului de a-şi gestiona
activitatea, înţelegându-se că activitatea de serviciu trebuie efectuată în cuprinsul celor opt
ore de program, iar nu peste acest interval.
Orele suplimentare trebuie să fie solicitate în scopul desfăşurării unor activităţi ce au legătură
cu munca prestată de salariat şi care să fie în beneficiul angajatorului. Astfel, orice întruniri,
discuţii de orice altă natură, chiar şi cu reprezentanţi ai angajatorului, inclusiv eventuale
solicitări de lămuriri din partea salariatului a unor aspecte în legătură cu munca sa, pe care
însă acesta trebuia şi putea să le cunoască, nu pot fi considerate drept ore suplimentare.
Pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză şi pentru ca salariatul să poată beneficia
de remuneraţie în acest sens, solicitarea angajatorului trebuie dusă la îndeplinire în mod
efectiv de către salariat. În caz contrar, intenţia angajatorului nedublată de desfăşurarea
activităţii nu poate fi considerată acceptare din partea salariatului şi, în consecinţă, nici nu
poate fi remunerată. Astfel, nu este suficient să se constate simpla prezenţă a salariatului în
interiorul instituţiei, prezenţă ce putea fi generată de diverse motive, ci trebuie dovedit că în
această perioadă de timp, salariatul a desfăşurat efectiv acele activităţi solicitate de angajator
cu titlu de ore suplimentare.
Fireşte, reclamanta nici nu precizează condiţiile în care i-ar fi fost solicitate prezumtivele ore
suplimentare şi nici nu aduce vreo probă din care să reiasă aceste aspecte.
10. Arătăm doctrină şi jurisprudenţă în sensul celor mai sus menţionate:
Întrucât munca suplimentară se efectuează la solicitarea angajatorului, activitatea
desfăşurată de salariat, din iniţiativa sa, peste programul său de muncă, pentru recuperarea
rămânerilor în urmă, nu constituie muncă suplimentară (I.T. Ştefănescu, Ş. Beligrădeanu,
Înţelesul şi sfera de aplicare a noţiunilor de forţă majoră şi caz fortuit în dreptul muncii, în
Dreptul nr. 6/2008, p. 33)
Întrucât orele suplimentare se efectuează la solicitarea angajatorului, rezultă că cele
efectuate de salariat din iniţiativa sa nu au regimul juridic al orelor suplimentare,
neconferindu-i salariatului dreptul la compensare sau plată (V. Zanfir, Noul Cod al muncii –
evoluţie reală sau formală, în Raporturi de muncă nr. 5/2003, p. 42-43)
Nu va face obiectul muncii suplimentare activitatea pe care salariatul trebuia să o
desfăşoare în cadrul programului normal de muncă (Al. Athanasiu, L. Dima, Dreptul muncii,
Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, p. 169)
Pentru a fi în prezenţa muncii suplimentare, este necesar ca iniţiativa prestării activităţii
peste programul normal de muncă să aparţină angajatorului, iar nu salariatului (R.
Dimitriu, Consideraţii în legătură cu flexibilizarea timpului de muncă al salariaţilor, în
Dreptul nr. 7/2008, p. 119-120)
Analizând recursul, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele
considerente: în ce priveşte cererea recurentului reclamant de a fi obligată intimata pârâtă
la plata celor 16 ore suplimentare, tribunalul în recurs apreciază că în mod corect prima
instanţă a respins-o iar instanţa de apel a menţinut această dispoziţie având în vedere că
aceste ore suplimentare nu au fost dispuse de conducerea unităţii (Tribunalul Bucureşti,
secţia a IV-a civilă, decizia nr. 749/R/2000)
Ref. conduita reclamantei
11. Conduita reclamantei conturează clar realitatea existentă.
Astfel, aşa cum am arătat în partea introductivă a prezentei întâmpinări, reclamanta solicită
de-abia în anul 2013 sume de bani inclusiv pentru anul 2011.
Să nu fi ştiut oare directoarea de bancă de drepturile care i s-ar fi cuvenit? Fireşte, directoarea
cunoştea chestiunea orelor suplimentare. Plata orelor suplimentare, în măsura în care acestea
erau datorate, constituia practica uzuală şi firească a băncii. De altfel, însăşi reclamanta, prin
prisma poziţiei pe care o ocupa, a aprobat şi completat formulare de ore suplimentare pentru
subalternii săi.
Faţă de faptul că reclamanta deţinea toate informaţiile ce i-ar fi permis să ia toate măsurile
necesare în cazul în care acestea se impuneau, lipsa oricărui demers al directoarei în a-şi
solicita vreme de atâţia ani de zile prezumtivele drepturi ridică un semn clar de întrebare
asupra existenţei acestor pretenţii invocate în acest moment.
12. De altfel, pasivitatea salariatului în solicitarea drepturilor pretinse este apreciată în
consecinţă inclusiv în jurisprudenţă:
„Deşi în cauză s-au administrat toate probele solicitate de reclamant pe aspectul dovedirii
efectuării orelor suplimentare pe care reclamantul susţine că le-a făcut, acesta nu a putut
face dovada efectuării acestor ore (…) Pârâta a achitat toate drepturile salariale cuvenite
reclamantului aşa cum reiese din ştatele de plată anexate la dosar, ştate pe care reclamantul
le-a semnat fără a face vreo menţiune la data respectivă că nu i s-ar fi achitat şi drepturile
cuvenite pentru orele suplimentare pe care susţine că le-a efectuat.” (Curtea de Apel
Bucureşti Secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă, dec. nr. 774/LM din 28 septembrie 2004).
Ref. bonusul de performanţă
13. În ceea ce priveşte bonusul solicitat de reclamantă, afirmaţiile acesteia sunt pur
speculative.
Pentru munca prestată, directoarea de bancă era remunerată.
Implicând performanţa, bonusul de performanţă se acorda numai atunci când activitatea
standard pentru care salariatul era remunerat cu salariu era depăşită.
Din evaluările făcute, nu s-a desprins ideea că s-ar fi ajuns la nivelul pe care îl implică
bonusul de performanţă.
De altfel, reclamanta a fost chemată în mod sistematic să îşi ridice fişa de evaluare. De
fiecare dată, aceasta a refuzat primirea evaluării, motivând fie că nu doreşte să o primească,
fie că nu are timp să o ridice…
Atitudinea directoarei de bancă este limpede. În realitate, aceasta urmăreşte ca, independent de realitatea
existentă, atât să obţină sume fabuloase, însă nemeritate, cât şi să contureze societăţii angajatoare un portre
distorsionat negativ, pentru ca susţinerile sale din cadrul litigiului de muncă privind anularea deciziei de
concediere să capete un plus de credibilitate.
Vă rugăm să nu încurajaţi o astfel de atitudine. Aceasta nu este nici legală şi nici morală. Directoarea de
bancă a beneficiat pentru munca depusă de un salariu de 11.000 euro/lună+ PRIME ŞI FACILITĂŢI.
Aceasta a fost respectată, susţinută şi s-a bucurat de un regim extrem de pozitiv din partea băncii.
Avem pe deplin convingerea că puterea de pătrundere a Instanţei va trece dincolo de neadevărurile rostite de
directoarea de bancă, ce încearcă chiar şi prin această modalitate să obţină bani nemeritaţi de la instituţia ce i
a fost prietenă vreme de atâţia ani de zile şi de la care a beneficiat de avantaje realmente impresionante.
FAŢĂ DE CELE MAI SUS ARĂTATE, VĂ RUGĂM SĂ RESPINGEŢI CEREREA DE CHEMARE ÎN
JUDECATĂ CA NEÎNTEMEIATĂ.
în drept
art. 205 C. pr. civ.
art. 120 şi urm. C. muncii.
PROBE
înscrisuri
interogatoriu
martori
– Georgescu George, domiciliat în Bucureşti, sector 1, Aleea Verii nr. 1, tel.
+40.000.000.000, fax +40.000.000.000, e-mail georgescu.george@e-mail.ro
– Mihăescu Mihai, domiciliat în Bucureşti, sector 3, Aleea Toamnei nr. 1, tel.
+40.000.000.000, fax +40.000.000.000, e-mail georgescu.constantin@e-mail.ro
expertiză
orice alte probe a căror necesitate va reieşi din cercetarea judecătorească
Vă mulţumim.
Bucureşti, 27 martie 2013
pentru BANCA DE CREDIT SA
av. Marcus Aurelius
1
N.A.: precizăm că data limită de referinţă avută în vedere la redactarea prezentului
document este 15 februarie 2013, chiar dacă, din motive obiective, în cuprinsul acestuia veţi
găsi referiri la date calendaristice ulterioare. Prin urmare, orice modificare legislativă
intervenită după 15 februarie 2013 ar putea afecta acurateţea juridică a prezentului document.