BADOI Maria, Legea contabilitatii comentata din 01-iul-2013, Universul Juridic

Publicaţie: Legea contabilitatii comentata

Dată bază legală:

1 iulie 2013 An
Autori:
BADOI Maria

Comentariu la articolul 1 din Legea 82/1991

Comentariu
1.
Scopul articolului
Scopul prezentei legi este stabilirea cadrului juridic, a cerinţelor unice şi a mecanismului de
reglementare a contabilităţii şi raportării financiare în România. În acest sens, cadrul de
reglementare românesc stabileşte formatul şi conţinutul situaţiilor financiare anuale, contabile
şi regulile de recunoaştere, evaluare, scoatere din evidenţă şi prezentare a elementelor în
situaţiile financiare anuale, regulile de întocmire, aprobare, auditare/verificare, potrivit legii,
şi publicare a situaţiilor financiare anuale, unele reguli privind contabilitatea de gestiune,
planul de conturi general, precum şi conţinutul şi funcţiunea conturilor contabile. Acestea
stabilesc, de asemenea, reguli privind organizarea şi conducerea contabilităţii şi raportările
efectuate în conformitate cu cerinţele instituţiilor statului, pentru uzul tuturor categoriilor de
utilizatori.
2.
Rolul contabilităţii
Plecând de la faptul că în cadrul fiecărei entităţi economice în care se gestionează valori
materiale şi băneşti sunt obligatorii organizarea şi conducerea contabilităţii, putem spune că
ştiinţa contabilităţii este un instrument activ în procesul de conducere şi planificare a unei
activităţi. Prin acest proces se asigură cunoaşterea permanentă a modului în care se realizează
indicatorii valorici prevăzuţi în planul şi bugetul de venituri şi cheltuieli şi se gospodăresc
fondurile materiale şi băneşti puse la dispoziţia firmei în scopul creşterii eficienţei activităţii.
Contabilitatea se foloseşte pentru identificarea la timp a fenomenelor negative, a deficienţelor
în gestionarea societăţii şi luarea măsurilor cu caracter preventiv pentru asigurarea bunului
mers al activităţii economice şi financiare. Rolul contabilităţii este apărarea avutului
patrimonial prin metodele sale specifice.
3.
Domeniul de aplicare
Prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară
activitate de întreprinzător, organizaţiilor necomerciale, inclusiv instituţiilor publice,
notarilor, avocaţilor şi birourilor înfiinţate de aceştia, executorilor judecătoreşti, precum şi
reprezentanţelor şi filialelor întreprinderilor (organizaţiilor) nerezidente, înregistrate în
România, indiferent de domeniul de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de
organizare.
4.
Reguli generale de reglementare a contabilităţii
Reglementarea contabilităţii cuprinde:
– asigurarea normativă şi aplicarea cerinţelor unice ale contabilităţii şi raportării financiare
pentru entităţi, indiferent de tipul activităţii economice;
– stabilirea normelor contabile şi de raportare financiară pentru entităţile micului business;
– stabilirea cerinţelor privind respectarea normelor contabile şi de raportare financiară;
– stabilirea cerinţelor faţă de entităţile care: efectuează instruirea profesională continuă a
contabililor; prestează servicii de ţinere a contabilităţii şi de întocmire a rapoartelor
financiare.
5.
Categoriile de reglementări contabile emise în aplicarea Legii nr. 82/1991
Categorie de Reglementări
Aplicabilitate
entitate contabile
Reglementările contabile emise prin O.M.F.P. nr. 3055/2009 se aplică
a) societăţile comerciale: societăţile în nume colectiv; societăţile în co
societăţile în comandită pe acţiuni; şi societăţile cu răspundere limitată
b) societăţile/companiile naţionale;
c) regiile autonome;
d) institutele naţionale de cercetare-dezvoltare;
Societăţi O.M.F.P. nr. e) societăţile cooperative şi celelalte persoane juridice care, în baza leg
comerciale 3055/2009 funcţionează pe principiile societăţilor comerciale;
f) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în România, care ap
domiciliul în România;
g) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care
domiciliul în România;
h) subunităţile din România, care aparţin unor persoane juridice cu sed
i) grupurile de interes economic.
Reglementările contabile simplificate se aplică de către următoarele ca
a) societăţile comerciale: societăţile în nume colectiv; societăţile în co
Societăţile
societăţile în comandită pe acţiuni; şi societăţile cu răspundere limitată
comerciale cu
O.M.F.P. nr. b) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în România, care a
sistem de
2239/2011 domiciliul în România şi care aplică, de asemenea, reglementările con
contabilitate
c) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care
simplificat
sau domiciliul în România şi care aplică, de asemenea, reglementările
d) subunităţile din România, care aparţin unor persoane juridice cu sed
Persoanele juridice
O.M.F.P. nr.
fără scop persoanele juridice fără scop patrimonial.
1969/2007
patrimonial
societăţile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzac
Societăţile Notă: Nu se aplică: instituţiilor de credit, instituţiilor financiare neban
comerciale ale legale, înscrise în Registrul general, instituţiilor de plată şi instituţiilor
căror valori definite potrivit legii, care acordă credite legate de serviciile de plată ş
O.M.F.P. nr.
mobiliare sunt prestarea de servicii de plată, respectiv emitere de monedă electronică
1286/2012
admise la de garantare a depozitelor în sistemul bancar; entităţilor autorizate, reg
tranzacţionare pe o de Supraveghere a Asigurărilor; entităţilor autorizate, reglementate şi
piaţă reglementată Supraveghere a Sistemului de Pensii Private; entităţilor autorizate, reg
Naţională a Valorilor Mobiliare.
Societăţile
autorizate,
Ordinul C.S.A. nr. a) societăţile de asigurare, de asigurare-reasigurare şi de reasigurare;
reglementate şi
3129/2005 b) brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare;
supravegheate de
C.S.A.
a) societăţi de servicii de investiţii financiare;
b) societăţi de administrare a investiţiilor;
Regulamentul c) organisme de plasament colectiv;
Societăţile
C.N.V.M. nr. d) traderi;
autorizate,
4/2011 şi e) consultanţi de investiţii;
reglementate şi
Regulamentul f) Fondul de compensare a investitorilor;
supravegheate de
C.N.V.M. nr. g) operatori de piaţă/sistem;
C.N.V.M.
3/2011 h) depozitari centrali;
i) case de compensare;
j) contrapărţi centrale;
a) fonduri de pensii facultative şi fonduri de pensii administrate privat
pensii;
Societăţile
Norma nr. b) administratori de fonduri de pensii facultative şi/sau fonduri de pen
autorizate,
14/2007 şi societăţi de pensii înfiinţate potrivit prevederilor legale în vigoare;
reglementate şi
Norma nr. c) brokeri de pensii private, societăţi comerciale înfiinţate şi autorizate
supravegheate de
18/2008 d) Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private, den
C.S.S.P.P.
înfiinţat potrivit Legii nr. 187/2011 privind înfiinţarea, organizarea şi
drepturilor din sistemul de pensii private;
Societăţile Ordinul B.N.R. nr. a) instituţii financiare nebancare înscrise în Registrul general potrivit p
autorizate, 27/2011 instituţiile financiare nebancare;
reglementate şi b) instituţii de plată care acordă credite legate de serviciile de plată şi a
supravegheate de prestarea de servicii de plată, potrivit prevederilor art. 22 din O.U.G. n
B.N.R. aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010;
 c) instituţii emitente de monedă electronică ce acordă credite legate de
este limitată la emiterea de monedă electronică şi prestarea de servicii
din Legea nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă elect
d) sucursale din România ale instituţiilor străine;
e) sucursale din străinătate ale instituţiilor, persoane juridice române;
f) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, înfiinţat potriv
funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, re
6.
Tipuri de situaţii financiare în România clasificate în funcţie de raportor
Tip de
Tip
situaţie An/semestru Raportor
bilanţ
financiară
Societăţi comerciale [dacă entitatea NU a optat pentru un exerciţiu fina
potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 82/1991].
S1002 BL A
Situaţiile financiare anuale încheiate la 31 decembrie 2011 de către en
coincide cu anul calendaristic, cu excepţia entităţilor care au optat pen
Societăţi comerciale [dacă entitatea NU a optat pentru un exerciţiu fina
potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 82/1991].
S1003 BS A
Situaţiile financiare anuale încheiate la 31 decembrie 2011 de către en
coincide cu anul calendaristic, cu excepţia entităţilor care au optat pen
Societăţi comerciale [dacă entitatea a optat pentru un exerciţiu financia
S1004 SL A
art. 27 alin. (3) din Legea nr. 82/1991]
Societăţi comerciale [dacă entitatea NU a optat pentru un exerciţiu fina
potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 82/ 1991].
S1005 UU A
Situaţiile financiare anuale simplificate încheiate la 31 decembrie 2011
pentru un sistem simplificat de contabilitate, potrivit legii.
S1010 AS A Societăţi de asigurare-reasigurare
S1011 BK A Brokeri
S1014 OL A O.N.G.-uri bilanţ lung
S1015 OS A O.N.G.-uri bilanţ scurt
S1016 UL A C.A.R.-uri U.M. (la fel ca la O.N.G.-uri) bilanţ lung
S1017 US A C.A.R.-uri U.M. (la fel ca la O.N.G.-uri) bilanţ scurt
S1018 SI A C.N.V.M. S.I.F.
S1019 VM A C.N.V.M. alte entităţi
S1020 BR A BANCI PJ
S1021 SU A Instituţii de credit străine
S1022 CO A Org. cooperatiste de credit
S1023 IF A Instituţii financiare nebancare
S1024 PP A Pensii private (administratorii fondurilor de pensii private şi brokerii d
S1025 BN A Banca Naţională a României
S1026 FG A Fondul de garantare a depozitelor bancare
S1030 BC A Situaţii financiare cu bilanţ consolidat
S1039 KL A Societăţi comerciale în lichidare (au numai date de identificare)
S1040 IR A Raportare anuală I.F.R.S.
S1041 IS A Situaţii financiare anuale I.F.R.S. (au numai date de identificare)
S1042 KE A Societăţi comerciale cu exerciţiul financiar <> de cel calendaristic (au
S1043 FP A Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private (F.G.D
7.
Măsuri referitoare la organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune
Cadru de reglementare care stabileşte regulile contabilităţii de gestiune este O.M.F.P. nr.
1826/2003 pentru aprobarea precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi
conducerea contabilităţii de gestiune. În funcţie de parametrii fiecărei societăţi, organizarea şi
conducerea contabilităţii de gestiune se va face ţinând seama de specificul şi caracteristicile
definitorii ale respectivei activităţi. Astfel, contabilitate de gestiune sau managerială
înregistrează informaţiile necesare aprecierii modului de funcţionare a activităţii interne,
controlului riguros şi sistematic asupra modului de utilizare a factorilor de producţie în cadrul
activităţii interne. De regulă, contabilitatea de gestiune include calcularea costurilor de
producţie pe produse, servicii, lucrări sau activităţi, determinarea anumitor rezultate analitice
la nivelul subdiviziunilor de producţie pe tipuri de produse, furnizarea informaţiilor pentru
stabilirea bugetelor, furnizarea informaţiilor pentru determinarea performanţelor
(rentabilitate, productivitate etc.) diferitelor subdiviziuni de producţie (sectoare, secţii,
ateliere), efectuarea controlului de gestiune şi luarea deciziilor gestionare. Spre deosebire de
contabilitatea financiară care se organizează pe baza actelor normative legale, contabilitatea
de gestiune funcţionează pe baza unor reguli stabilite de societate, conform propriilor nevoi,
în baza procedurilor interne aplicabile.
7.1.Prevederi generale privind contabilitatea de gestiune
Contabilitatea de gestiune se aplică opţional, în funcţie de necesităţile de organizare şi este
adaptată la specificul activităţii. Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii
de gestiune revine administratorului sau altei persoane juridice care are obligaţia gestionării
unităţii respective.
În funcţie de specificul activităţii desfăşurate, contabilitatea de gestiune va asigura, în
principal, înregistrarea operaţiilor privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaţii,
respectiv pe activităţi, secţii, faze de fabricaţie, centre de costuri, centre de profit, după caz,
precum şi calculul costului de achiziţie, de producţie, de prelucrare al bunurilor intrate,
obţinute, lucrărilor executate, serviciilor prestate, producţiei în curs de execuţie,
imobilizărilor în curs etc., din unităţile de producţie, comerciale, prestatoare de servicii,
financiare şi alte domenii de activitate.
Prin contabilitatea de gestiune, persoanele juridice pot obţine informaţii care să asigure o
gestionare eficientă a patrimoniului, respectiv: informaţii legate de costul bunurilor,
lucrărilor, serviciilor, pentru persoanele juridice care desfăşoară activităţi de producţie,
prestări de servicii, precum şi de costul bunurilor vândute pentru persoanele juridice care
desfăşoară activitate de comerţ; informaţii care stau la baza bugetării şi controlului activităţii
de exploatare; informaţii necesare analizelor financiare în vederea fundamentării deciziilor
manageriale privind conducerea activităţii interne; alte informaţii impuse de realizarea unui
management performant.
Contabilitatea de gestiune se organizează de administratorul persoanei juridice fie utilizând
conturi specifice, fie prin dezvoltarea conturilor din contabilitatea financiară, fie cu ajutorul
evidenţei tehnico-operative proprii.
Folosirea conturilor contabile, precum şi simbolizarea acestora se efectuează astfel încât
sistemul de stocare şi de accesare a informaţiilor obţinute să fie flexibil şi să permită o gamă
largă de opţiuni. Lista conturilor de gestiune este adaptată în funcţie de scopurile urmărite,
respectiv: evidenţierea fluxului costurilor, determinarea costurilor aferente stocurilor,
determinarea veniturilor şi a rezultatelor în funcţie de activitatea care le generează, efectuarea
de previziuni etc.
Contabilitatea de gestiune furnizează informaţii necesare elaborării de rapoarte şi analize
interne utilizate de managementul unităţii în luarea deciziilor. Cerinţele de prezentare şi
analiză a informaţiilor oferite de contabilitatea de gestiune nu sunt limitative. La organizarea
contabilităţii de gestiune se va urmări ca informaţiile obţinute să satisfacă atât necesităţile de
informare existente, cât şi pe cele în continuă schimbare.
Procedeele şi tehnicile utilizate în contabilitatea de gestiune se stabilesc în funcţie de
caracteristicile calitative ale informaţiilor cerute de utilizatori, precum şi de particularităţile
activităţii desfăşurate.
7.2.Prevederi privind calculaţia costurilor
Calculaţia costurilor presupune ansamblul lucrărilor efectuate într-o formă organizată cu
scopul de a obţine informaţii privind costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, activităţilor sau
altor obiecte de calculaţie. Organizarea lucrărilor privind calculaţia costurilor depinde de o
serie de factori, cum ar fi: mărimea unităţii, structura organizatorică a acesteia, tipul şi modul
de organizare a producţiei, tehnologia de fabricaţie, gradul de integrare a producţiei,
caracterul etc. În scopul determinării costurilor unitare astfel încât bunurile, lucrările,
serviciile să poată fi evaluate şi recunoscute în contabilitatea financiară, iar preţurile de
vânzare să poată fi stabilite şi verificate, precum şi pentru analiza costurilor şi a eficienţei
activităţii, în contabilitatea de gestiune cheltuielile se clasifică în: costuri de achiziţie; costuri
de producţie; costuri de prelucrare; cheltuieli ale perioadei.
7.2.1.Principiile calculaţiei costurilor
Pentru asigurarea unui conţinut real şi exact al structurii costurilor se vor avea în vedere
următoarele principii:
1. Principiul separării cheltuielilor care privesc obţinerea bunurilor, lucrărilor, serviciilor de
cheltuielile care nu sunt legate de achiziţia, producţia sau prelucrarea etc. acestora. Acesta
presupune ca la nivelul obiectelor de calculaţie stabilite de fiecare persoană juridică să se
separe cheltuielile atribuibile obiectelor respective de cheltuielile ocazionate de restul
activităţii. Cheltuielile care nu participă la obţinerea obiectelor de calculaţie menţionate, cum
ar fi: cheltuielile de administraţie, cheltuielile de desfacere, regia fixă nealocată costului,
cheltuielile financiare, cheltuielile extraordinare etc., nu se includ în costul acestora.
2. Principiul delimitării cheltuielilor în timp. Acesta presupune ca includerea cheltuielilor în
costuri să se efectueze în perioada de gestiune căreia îi aparţin cheltuielile în cauză.
3. Principiul delimitării cheltuielilor în spaţiu. Acesta presupune delimitarea cheltuielilor
efectuate într-o anumită perioadă de gestiune pe principalele procese sau alte locuri de
cheltuieli care le-a ocazionat, cum ar fi: aprovizionare, producţie, administraţie, desfacere, iar
în cadrul sectorului producţie, pe secţii, ateliere, linii de fabricaţie etc. În cadrul structurilor
menţionate se pot constitui centre de producţie, centre de profit sau alte centre de
responsabilitate în raport de care se adânceşte delimitarea cheltuielilor.
4. Principiul delimitării cheltuielilor productive de cele cu caracter neproductiv. Acesta
presupune delimitarea cheltuielilor productive, care sunt creatoare de valoare, de cheltuielile
cu caracter neproductiv.
5. Delimitarea cheltuielilor privind producţia finită de cheltuielile aferente producţiei în curs
de execuţie. Acest principiu este valabil pentru acele unităţi productive a căror producţie se
prezintă parţial la sfârşitul perioadei de gestiune în diverse stadii de transformare, cantitatea şi
valoarea acesteia fiind diferită de la o perioadă de gestiune la alta.
7.2.2.Structura costurilor
Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei, producţiei, prelucrării,
precum şi alte costuri suportate pentru a aduce bunurile, lucrările, serviciile în forma şi în
locul în care se găsesc în prezent.
Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu
excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile fiscale),
cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei
bunurilor respective. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare nu se includ
în costul de achiziţie.
Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al
imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe,
energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de
producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind
legată de fabricaţia acestora.
Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de
personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu
supravegherea, precum şi regiile corespunzătoare.
Costul complet cuprinde costul de producţie plus cheltuielile generale de administraţie şi
cheltuielile de desfacere, repartizate raţional.
Alte cheltuieli se includ în costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor numai în măsura în care
reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc în
prezent.
7.2.3.Gruparea cheltuielilor în vederea calculării costurilor
Pentru calculul costurilor bunurilor, lucrărilor, serviciilor şi al costurilor perioadei,
cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiară după natura lor se grupează în
contabilitatea de gestiune astfel: a) cheltuieli directe; b) cheltuieli indirecte; c) cheltuieli de
desfacere; d) cheltuieli generale de administraţie.
Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifică pe un anumit obiect de calculaţie
(produs, serviciu, lucrare, comandă, fază, activitate, funcţie, centru etc.) încă din momentul
efectuării lor şi ca atare se includ direct în costul obiectelor respective.
Cheltuielile directe cuprind: costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor directe
consumate, energia consumată în scopuri tehnologice, manopera directă (salarii, asigurări şi
protecţia socială etc.), alte cheltuieli directe.
Cheltuielile indirecte sunt acele cheltuieli care nu se pot identifica şi atribui direct pe un
anumit obiect de calculaţie, ci privesc întreaga producţie a unei secţii sau a persoanei juridice
în ansamblul ei.
Cheltuielile indirecte cuprind: regia fixă de producţie, formată din cheltuielile indirecte de
producţie care rămân relativ constante indiferent de volumul producţiei, cum ar fi:
amortizarea utilajelor şi echipamentelor, întreţinerea secţiilor şi utilajelor, precum şi
cheltuielile cu conducerea şi administrarea secţiilor; regia variabilă de producţie, care constă
în cheltuielile indirecte de producţie, care variază în raport cu volumul producţiei, cum ar fi:
cheltuielile indirecte cu consumul de materiale şi forţa de muncă.
Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de producţie.
Capacitatea normală de producţie reprezintă producţia estimată a fi obţinută, în medie, de-a
lungul unui anumit număr de perioade, în condiţii normale, având în vedere şi pierderea de
capacitate rezultată din întreţinerea planificată a echipamentului.
Regia fixă care se recunoaşte ca o cheltuială a perioadei = regia fixă x (1 - nivelul real al
activităţii/nivelul normal al activităţii).
Nivelul real al activităţii este reprezentat de producţia obţinută, iar nivelul normal al
activităţii este reprezentat de capacitatea normală de producţie.
Regia nealocată este recunoscută drept cheltuială în contul de profit şi pierdere în perioada în
care a apărut.
Atunci când costurile de producţie, de prelucrare nu se pot identifica distinct pentru fiecare
produs în parte, acestea se alocă pe baza unor procedee raţionale aplicate cu consecvenţă
(procedeul diviziunii simple, procedeul cantitativ, procedeul indicilor de echivalenţă,
procedeul echivalării cantitative a produsului secundar cu produsul principal, procedeul
deducerii valorii produselor secundare etc.).
Calculaţia costurilor poate fi efectuată după una dintre metodele: metoda costului standard,
metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda globală, metoda direct costing sau alte metode
adoptate de persoana juridică în funcţie de modul de organizare a producţiei, specificul
activităţii, particularităţile procesului tehnologic şi de necesităţile proprii.
Cheltuielile perioadei sunt acele cheltuieli reprezentate de consumurile de bunuri şi servicii
aferente perioadei curente, care nu se pot identifica pe obiectele de calculaţie stabilite,
deoarece nu participă efectiv la obţinerea stocurilor, fiind necesare la realizarea activităţii în
ansamblul ei.
În costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor nu trebuie incluse următoarele elemente care se
recunosc drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit: a) pierderile de materiale,
manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise; b)
cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în
procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie; c) regiile generale de
administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi în locul în care se găsesc în
prezent; d) costurile de desfacere; e) regia fixă nealocată costului.
Alte cheltuieli care pot fi incluse în anumite condiţii specifice în costul bunurilor, lucrărilor,
serviciilor:
– costurile îndatorării pot fi incluse în costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor etc. numai în
măsura în care sunt direct atribuibile achiziţiei, construcţiei sau producerii unui activ cu ciclu
lung de fabricaţie, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile. Costurile îndatorării
cuprind dobânzile şi alte cheltuieli suportate de persoana juridică în legătură cu împrumutul
de fonduri. Un activ cu ciclu lung de fabricaţie este un activ care solicită în mod necesar o
perioadă substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sale prestabilite sau pentru
vânzare;
– cheltuielile generale de administraţie pot fi incluse în costul bunurilor în măsura în care
reprezintă cheltuieli suportate pentru a aduce bunurile în forma şi în locul în care se găsesc în
prezent şi se justifică luarea lor în considerare în anumite condiţii specifice de exploatare.
Recunoaşterea şi evaluarea iniţială a bunurilor, lucrărilor, serviciilor în contabilitatea
financiară se efectuează la cost de achiziţie sau cost de producţie, după caz.
7.3. Conturile utilizate pentru contabilitatea de gestiune (contabilitatea cheltuielilor de
producţie şi calculaţia costurilor)
Conturile cu ajutorul cărora se realizează contabilitatea cheltuielilor de producţie şi calculaţia
costurilor sunt conturile cuprinse în clasa 9 – conturi de gestiune. Aceste conturi au drept
scop preluarea cheltuielilor de exploatare din contabilitatea financiară (înregistrate după
natura lor), pentru a le înregistra potrivit destinaţiei în vederea urmăririi şi controlului
producţiei fabricate, a producţiei în curs de execuţie, respectiv a stabilirii diferenţelor dintre
costurile efective şi prestabilite. Astfel, contabilitatea de gestiune devine independentă faţă de
contabilitatea financiară. Având în vedere că modul de organizare a contabilităţii de gestiune
este la latitudinea fiecărei unităţi, în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii de
informare a acesteia, se pot folosi mai multe variante de funcţionare a conturilor.
Grupa 90 „Decontări” conţine conturile:
901 „Decontări interne privind cheltuielile”
902 „Decontări interne privind producţia obţinută”
903 „Decontări interne privind diferenţele de preţ”
Contul 901 „Decontări interne privind cheltuielile” serveşte pentru înregistrarea cheltuielilor
activităţii de bază şi auxiliare, cheltuielile indirecte de producţie, generale de administraţie,
respectiv cheltuielile de desfacere pe de o parte, iar pe de altă parte pentru reflectarea costului
efectiv al producţiei obţinute. El face interfaţa dintre contabilitatea financiară şi contabilitatea
de gestiune.
Se creditează în cursul lunii, cu prilejul decontării cheltuielilor de exploatare pe destinaţii, în
raport de modalităţile de identificare ale acestora pe locuri (centre) de cheltuieli şi obiecte de
calculaţie şi se debitează la sfârşitul lunii cu costul efectiv al producţiei finite şi al celei în
curs de execuţie, după care se soldează.
Contul 902 „Decontări interne privind producţia obţinută” se foloseşte pentru reflectarea
decontărilor interne privind costul producţiei în cursul lunii la preţul de înregistrare
(prestabilit sau cu ridicata) pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru decontarea, la sfârşitul
lunii, a costului efectiv al aceleiaşi producţii obţinute pe parcursul lunii, astfel că soldul său
reprezintă diferenţele de preţ şi anume soldul creditor, diferenţele favorabile, respectiv
abaterile pozitive, iar cel debitor, diferenţele nefavorabile, depăşirile, adică abaterile negative.
Se creditează în cursul lunii, cu preţul de înregistrare al producţiei finite obţinute din procesul
de producţie şi se debitează, la sfârşitul lunii, cu costul efectiv al producţiei respective. Se
închide la sfârşitul lunii prin contul 903 „Decontări interne privind diferenţele de preţ”.
Contul 902 „Decontări interne privind producţia obţinută” se desfăşoară în analitic pe obiecte
de calculaţie (produse, lucrări, servicii, comenzi etc.)
Contul 903 „Decontări interne privind diferenţele de preţ” se foloseşte pentru înregistrarea, la
sfârşitul lunii, a diferenţelor dintre preţul de înregistrare (prestabilit) şi costul efectiv al
producţiei finite obţinute din procesul de fabricaţie.
Se debitează la sfârşitul perioadei (lunii), cu prilejul calculării diferenţelor aferente producţiei
finite (favorabile sau nefavorabile) şi se creditează, tot la sfârşitul lunii, cu ocazia închiderii
în momentul decontării diferenţelor asupra costului producţiei obţinute. Nu prezintă sold.
Se desfăşoară în analitic ca şi contul 902, adică pe obiecte de calculaţie (produse, lucrări,
servicii, comenzi etc.)
Grupa 92 „Conturi de calculaţie” conţine conturile
921 „Cheltuielile activităţii de bază”
922 „Cheltuielile activităţilor auxiliare”
923 „Cheltuielile indirecte de producţie”
924 „Cheltuielile generale de administraţie”
925 „Cheltuielile de desfacere”
Contul 921 „Cheltuielile activităţii de bază” se foloseşte pentru reflectarea cheltuielilor
aferente activităţii de bază a unităţii. Se dezvoltă în analitic pe secţii (locuri, centre), pe
obiecte de calculaţie şi pe articole de calculaţie.
Se debitează în cursul perioadei (luna), cu ocazia colectării cheltuielilor directe aferente
activităţii de bază, preluate din contabilitatea financiară, iar la finele lunii cu cotele de
cheltuieli indirecte repartizate raţional în costul produselor fabricate, lucrărilor executate şi
serviciilor prestate. Se creditează, la sfârşitul lunii cu costul efectiv al producţiei finite,
precum şi cu cel al producţiei în curs de execuţie din activitatea de bază. Nu prezintă sold.
Contul 922 „Cheltuielile activităţilor auxiliare” se utilizează pentru a ţine evidenţa
cheltuielilor ocazionate de activităţile auxiliare ale unităţii.
Se desfăşoară în analitic pe secţii, obiecte de calculaţie şi pe feluri de cheltuieli.
Se debitează pe parcursul lunii, cu prilejul colectării cheltuielilor directe privind activităţile
auxiliare, preluate din contabilitatea financiară, respectiv decontările reciproce între secţiile
auxiliare, la sfârşitul lunii, precum şi cu cota corespunzătoare de cheltuieli generale de
administraţie repartizate raţional în costul producţiei auxiliare destinate vânzării. Se
creditează la sfârşitul lunii cu contravaloarea producţiei livrate de secţiile auxiliare pentru
activitatea de bază, sectorul administrativ şi de conducere ori sectorul desfacerii, precum şi cu
costul efectiv al producţiei finite destinate vânzării şi respectiv, al producţiei în curs de
execuţie, operaţie după care se închide.
Contul 923 „Cheltuielile indirecte de producţie” se foloseşte pentru evidenţa cheltuielilor cu
întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi a cheltuielilor generale ale fiecărei secţii de bază a
unităţii.
Se debitează în cursul lunii, cu ocazia colectării cheltuielilor indirecte de producţie privind
activitatea de bază, preluate din contabilitatea financiară, iar la sfârşitul lunii se mai debitează
cu contravaloarea produselor, serviciilor, lucrărilor primite (decontate) de la secţiile auxiliare.
Se creditează, la sfârşitul lunii, cu prilejul repartizării raţionale a cheltuielilor indirecte în
costul producţiei obţinute, operaţie prin care se soldează.
Se desfăşoară în analitic pe secţii şi pe feluri de cheltuieli.
Contul 924 „Cheltuielile generale de administraţie” se utilizează pentru evidenţa cheltuielilor
de administraţie şi conducere ale unităţii.
Se debitează pe parcursul lunii, cu prilejul colectării cheltuielilor generate de administraţie şi
conducerea unităţii preluate din contabilitatea financiară, iar la finele lunii se mai debitează
cu contravaloarea produselor, lucrărilor şi serviciilor primite de la secţiile auxiliare pentru
necesităţile sectorului administrativ şi de conducere al unităţii, şi se creditează la sfârşitul
lunii, cu ocazia repartizării raţionale a cheltuielilor generale de administraţie în costul
producţiei obţinute din activitatea de bază, respectiv auxiliare (destinate vânzării), operaţie
prin care se soldează.
Contul 925 „Cheltuielile de desfacere” se utilizează pentru înregistrarea cheltuielilor
ocazionate cu desfacerea produselor fabricate (cheltuieli de ambalare, de transport, de
manipulare, depozitare, conservare, asigurare etc.). Se debitează în cursul lunii, cu ocazia
colectării cheltuielilor ocazionate de sectorul desfacere, preluate din contabilitatea financiară,
iar la finele lunii se mai debitează cu contravaloarea produselor, lucrărilor şi serviciilor
primite de la secţiile auxiliare pentru necesităţile sectorului desfacere şi se creditează la
sfârşitul lunii, cu prilejul repartizării raţionale a cheltuielilor de desfacere în costul complet al
producţiei obţinute, operaţie după care se soldează.
Grupa 93 „Costul producţiei” cuprinde conturile:
931 „Costul producţiei obţinute”
933 „Costul producţiei în curs de execuţie”
Contul 931 „Costul producţiei obţinute” serveşte pentru reflectarea producţiei finite obţinute,
care constă din produse finite, semifabricate destinate vânzării, lucrări executate şi servicii
prestate pentru terţi, investiţii proprii sau alte activităţi.
Se debitează în cursul lunii, cu preţul de înregistrare al producţiei finite obţinute din procesul
de producţie şi se creditează la sfârşitul lunii, cu costul efectiv al producţiei efective
decontată pe seama cheltuielilor ocazionate.
Se închide la sfârşitul lunii cu diferenţele favorabile sau nefavorabile, operaţie după care se
soldează.
Contul 931 „Costul producţiei obţinute” se desfăşoară în analitic pe obiecte de calculaţie.
Contul 933 „Costul producţiei în curs de execuţie” se foloseşte pentru înregistrarea costului
efectiv al producţiei în curs de execuţie din activitatea de bază, cât şi din activitatea auxiliară.
Se debitează la finele lunii, cu costul efectiv al producţiei în curs de execuţie obţinută din
activitatea de bază şi din activităţile auxiliare şi se creditează, tot la sfârşitul lunii, cu costul
efectiv al aceleiaşi producţii decontate pe seama cheltuielilor efectuate. Nu prezintă sold.
Se desfăşoară în analitic pe obiecte de calculaţie.
Legislaţie conexă
– Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată;
– O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene (M. Of. nr. 766 din 10 noiembrie 2009);
– O.M.F.P. nr. 1826/2003 pentru aprobarea precizărilor privind unele măsuri referitoare la
organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune;
– O.U.G. nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor
financiare anuale consolidate şi supravegherea în interes public a profesiei contabile.