CUPRINS

Argument……………………………………………………………………….....

I MASURI ASIGURATORII IN CAZUL NERESPECTARII OBLIGATILOR

CONTRACTUALE
1.1.Argument
1.2. Atributii
1.3 Masuri asiguratori
1.3.1 Masuri asiguratori dispuse
1.4.Modul de desfacere a proceduri
1.5 Clauzele asiguratori
1.5.1 Clasificarea clauzelor asiguratori
II STUDIU DE CAZ PRIVIND MASURILE ASIGURATORI IN CAZUL
NERESPECTARI OBLIGATIILOR CONTRACTUALE DE LA S.C. „CONSILVA” S.A.

2.1 Descrierea societății……………………………………………………………………..

2.2 Obiectul de activitate…………………………………………………………………....
2.3 Sursele interne de finantare…………………………………………………………….
BIBLIOGRAFIE

1
 ARGUMENT

Legea 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întarzierii in executarea obligaţiilor de

plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti si între aceştia şi
autorităţi contractante. Lege nr. 72/2013

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 182 din 2 aprilie 2013

În vederea promovării competitivităţii mediului de afaceri şi pentru consolidarea

functionalităţii pieţei româneşti, ca parte integrantă a pieţei interne a Uniunii Europene, se
impune crearea unor mecanisme eficiente pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor
de plată rezultând din contractele încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi
contractante

în scopul transpunerii Directivei 2011/7/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16

februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor in tranzacţiile comerciale,
denumităîn continuare, Directiva,

Parlamentul Romaniei adoptă prezenta lege.

Capitolul I - Dispoziţii generale

Art. 1. – Domeniul de aplicare

(1) Prezenta lege se aplică creanţelor certe, lichide si exigibile constând in obligaţii de platăa unor
sume de bani care rezultă dintr-un contract încheiat între profesionişti sau între aceştia şi o
autoritate contractantă, contractul avănd ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii,
inclusiv proiectarea si execuţia lucrărilor publice, a clădirilor şi a lucrărilor de construcţii civile.

(2) Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentei legi:

a) creanţele înscrise la masa credala in cadrul unei proceduri de insolvenţăşi creanţele ce fac
obiectul unui mandat ad-hoc, concordat preventiv ori al unei înţelegeri încheiate ca urmare a unei
negocieri extrajudiciare de restructurare a datoriilor unei societăţi;

2
b) contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.

Art. 2. – Definiţii

În sensul prezentei legi, expresiile şi termenii de mai jos au urmatorul înţeles:

1. Autoritate contractantă:

a) orice autoritate publică a statului roman, care acţionează la nivel central, regional sau local;

b) orice organism de drept public, altul decât cel prevăzut la lit. a), cu personalitate juridică, care
a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general, fără scop lucrativ, şi care se aflăîn cel
puţin una dintre următoarele situaţii:

● este finanţat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit.a)
sau de către alt organism de drept public;

● se aflăîn subordinea sau este supus controlului unei autorităti contractante, astfel cum este
definită la lit.a), sau a unui alt organism de drept public;

● în componentă consiliului de administraţie ori, dupa caz, a consiliului de supraveghere si

directoratului, mai mult de jumatate din numarul membrilor sunt numiti de catre o autoritate
contractanta, astfel cum este definita la lit.a), sau de catre alt organism de drept public;

c) orice asociere formata de una sau mai multe autoritati contractante dintre cele prevazute la
lit.a) sau b);

2. Profesionist – orice persoana fizica sau juridica, care exploateaza o intreprindere cu scop
lucrativ;

3. Intarzierea in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani – neefectuarea platii la

termenul stabilit prin contract sau prin lege, in conditiile art. 3 alin. (1) si ale art. 8 alin. (1);

4. Suma datorata – suma care ar fi trebuit sa fie plătităîn termenul contractual sau legal de platăşi
alte sume menţionate în factură sau in cererea echivalentă de plată

3
 I MĂSURI ASIGURATORII IN CAZUL NERESPECTĂRII OBLIGAŢIILOR
CONTRACTUALE

I.1 Atributii

În exercitarea atribuţiilor ce le revin pentru realizarea creanţelor bugetului general consolidat,

organele de control şi organele de executare pot dispune măsuri asiguratorii asupra bunurilor
debitorului, ori de cate ori sunt indicii că ar exista pericolul sustragerii, ascunderii ori risipirii
patrimoniului, fapt ce ar ingreuna in mod considerabil colectarea.

Prin Ordinul preşedintelui ANAF nr. 2.605/2010, publicat în Monitorul Oficial al

Romaniei, Partea I, nr. 732/03.11.2010, a fost aprobată procedura de aplicare efectivă a măsurilor
asiguratorii prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscală.
În articolul de mai jos, prezentăm principalele atribuţii ale organelor fiscale în aceasta acţiune,
actele administrative utilizate, măsurile asiguratorii dispuse.

1.Organele de control care pot fi ale: Gărzii Financiare, Direcţiei Generale Coordonare Inspecţie
Fiscală, Autorităţii Naţionale a Vămilor, direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, organelor fiscale teritoriale subordonate acestora şi ale
Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, pot dispune măsuri asiguratorii ori de
cate ori sunt indicii că există pericolul că debitorul să se sustragă, să işi ascundă ori să işi
risipească patrimoniul periclitând sau ingreunând în mod considerabil colectarea, în următoarele
situaţii:

- în urma constatării unor acte si fapte care pot constitui infracţiuni de evaziune sau fraudă
fiscală, în cazul carora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrative fiscale de impunere,
potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

- in situaţia în care au fost stabilite obligatii fiscale cu ocazia actiunii de control prin acte
administrative fiscale de impunere;

- in situatia in care urmeaza sa fie stabilite obligatii fiscale cu ocazia actiunii de control prin acte
administrative fiscale de impunere;

4
- daca sunt indeplinite conditiile pentru deschiderea procedurii de atragere a raspunderii solidare
dupa emiterea deciziei de atragere a raspunderii solidare;

- in cazul in care sunt indeplinite conditiile pentru deschiderea procedurii de atragere a

raspunderii solidare inainte de emiterea deciziei de atragere a raspunderii solidare.

Masurile asiguratorii dispuse vor fi duse la indeplinire de organul de executare, in timpul

actiunii de control, impreuna cu organul de control.

2. Organul de executare competent al Autoritatii Nationale a Vamilor, directiilor generale

ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, organelor fiscale teritoriale
subordonate acestora si al Directiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabil, poate
dispune si duce la indeplinire masurile asiguratorii ori de cate ori sunt indicii ca exista pericolul
ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau
ingreunand in mod considerabil colectarea, in urmatoarele situatii:

- inainte de existenta posibilitatii legale de aplicare a masurilor executorii;

- daca creantele fiscale sunt individualizate si inregistrate in evidenta fiscala si acestea fac
obiectul unor inlesniri la plata, potrivit legii;

- dupa emiterea deciziei de atragere a raspunderii solidare;

- in cazul in care sunt indeplinite conditiile pentru deschiderea procedurii de atragere a

raspunderii solidare inainte de emiterea deciziei de atragere a raspunderii solidare.

Masurile asiguratorii dispuse de organele de urmarire penala sau de instantele

judecatoresti, asa cum este prevazut la art. 164 din Codul de Procedura Penala, ori de alte organe
competente, potrivit legii, se duc la indeplinire de catre organul de executare in conformitate cu
dispozitiile referitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzator si raman valabile
pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati.

♦ Atenţie! Organul de control/Organul de executare nu va dispune masuri asiguratorii pentru

debitorii aflaţi in insolventa potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu
modificarile si completarile ulterioare, sau cand contribuabilul nu detine active patrimoniale
urmaribile.

5
I 2. Măsuri asiguratorii

Măsurile asiguratorii dispuse de organele de control si/sau organele de executare pot fi:

- sechestru asigurator pentru bunuri imobile;

- sechestru asigurator pentru bunuri mobile, inclusiv titlurile de valoare si bunuri mobile
necorporale;

- poprirea asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de catre terti;

- poprirea asiguratorie asupra disponibilitatilor banesti din conturile bancare.

1. Daca masurile asiguratorii sunt instituite asupra unor bunuri perisabile sau degradabile, in
scopul protejarii valorii acestora, ele pot fi valorificate in conditiile art. 129 alin. (7) din
Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, iar
contravaloarea acestora, consemnata intr-un cont de disponibil, isi mentine caracterul asiguratoriu
pana la data individualizarii si ajungerii la scadenta a creantei pentru care au fost instituite.
Procedura valorificarii a fost aprobata prin OMFP nr. 2.389/2010 pentru aprobarea Procedurii de
valorificare, in regim de urgenta, a bunurilor de consum alimentar si a materiilor prime necesare
pentru prepararea acestor bunuri, cu grad ridicat de perisabilitate sau care, prin trecerea timpului,
pierd din greutate ori din valoare, inclusiv animale, pasari vii sau plante, in cazul aplicarii
masurilor asiguratorii si/sau executorii prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de Procedura Fiscala.

2. Acte administrative utilizate

3. In realizarea procedurii dispunerii masurilor asiguratorii organele de control si organele

de executare vor intocmi urmatoarele acte administrative:

- Referatul justificativ al masurilor asiguratorii se intocmeste de catre organul de control/ organul

de executare si sta la baza emiterii .Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii;

- Decizia de instituire a masurilor asiguratorii se intocmeste de catre organul de control/organul

de executare, cand s-a constatat existenta unor elemente care pot duce la periclitarea sau
ingreunarea colectarii creantelor ce au fost sau urmeaza sa fie stabilite;

6
- Procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile se intocmeste de catre organul de
executare in vederea ducerii la indeplinire a masurilor asiguratorii dispuse;

- Procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri immobile se intocmeste de catre organul

de executare in vederea ducerii la indeplinire a masurilor asiguratorii dispuse;

- Adresa de infiintare a popririi asiguratorii asupra disponibilitatilor banesti se intocmeste de

organul de executare in vederea ducerii la indeplinire a masurilor asiguratorii dispuse;

- Adresa de infiintare a popririi asiguratorii asupra sumelor datorate debitorului de catre terti se
intocmeste de catre organul de executare in vederea ducerii la indeplinire a masurilor asiguratorii
dispuse;

- Referatul justificativ de ridicare a masurilor asiguratorii se intocmeste de organul de control/

organul de executare si sta la baza emiterii Deciziei de ridicare a masurilor asiguratorii;

- Decizia de ridicare a masurilor asiguratorii se intocmeste de catre organul de control/organul de

executare in situatia in care au incetat motivele pentru care s-au dispus masurile asiguratorii.

Alte precizari

In timpul derularii controlului/antrenarii raspunderii solidare sau in fazele premergatoare

acestor activitati (analiza, documentare, informare), daca nu sunt detinute suficiente informatii,
organul de control/organul de executare, pentru stabilirea si instituirea masurilor asiguratorii, va
desfasura, dupa caz, urmatoarele activitati de documentare si pregatire:

- identificarea conturilor de disponibilitati si a depozitelor bancare ale debitorului/persoanelor la

care s-a atras sau urmeaza sa se atraga raspunderea solidara, dupa caz, precum si a unitatilor
bancare care le administreaza, evidentiate in documentele contabile ale acestora, precum si
consultarea aplicatiei informatice clienti-banci detinute de ANAF si utilizate de unitatile
subordonate;

- identificarea in declaratiile informative si/sau evidenta contabila a sumelor datorate

debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmeaza sa se atraga raspunderea solidara de catre
terti;

7
- identificarea bunurilor proprietate a debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmeaza sa se
atraga raspunderea solidara si a locatiilor unde acestea se gasesc.

In cazurile in care se impune, organul de control/organul de executare poate solicita informatii

despre patrimoniul debitorului si de la urmatoarele institutii:

- Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara, oficiile si birourile teritoriale ale

acesteia, cu privire la bunurile imobile aflate in patrimoniul debitorului/persoanelor la care s-a
atras sau urmeaza sa se atraga raspunderea solidara;

- unitati administrativ-teritoriale, in cadrul carora sunt organizate directii/compartimente/structuri

de impozite si taxe locale, cu privire la bunurile imobile si mobile aflate in patrimoniul
debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmeaza sa se atraga raspunderea solidara;

- Directia Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor, cu privire la bunurile

mobile reprezentand vehicule inmatriculate in Romania, aflate in patrimoniul
debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmeaza sa se atraga raspunderea solidara;

- Autoritatea Navala Romana, cu privire la bunurile mobile reprezentand nave de tip transport sau
agrement, aflate in patrimoniul debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmeaza sa se atraga
raspunderea solidara;

- Autoritatea Aeronautica Civila Romana, cu privire la bunurile mobile reprezentand aeronave de

tip transport sau agrement, aflate in patrimoniul debitorului/persoanelor la care s-a atras sau
urmeaza sa se atraga raspunderea solidara;

- Oficiul National al Registrului Comertului, cu privire la actiunile/partile sociale detinute de

catre debitor/persoanele la care s-a atras sau urmeaza sa se atraga raspunderea solidara la societati
comerciale;

- Depozitarul Central autorizat de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, cu privire la actiunile

cotate pe piata bursiera detinute de catre debitor/persoanele la care s-a atras sau urmeaza sa se
atraga raspunderea solidara la societati comerciale;

- orice alte institutii care detin informatii cu privire la bunurile si veniturile debitorului/
persoanelor la care s-a atras sau urmeaza sa se atraga raspunderea solidara.

8
Dispunerea si/sau ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii asupra bunurilor proprietate a
debitorului se efectueaza, de regula, in limita a 150% din valoarea creantei estimate/stabilite si in
urmatoarea ordine:

- bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate desfasurarii activitatii care constituie principala
sursa de venit;

- bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite in activitatea ce constituie principala
sursa de venit a contribuabilului;

- bunurile mobile si imobile care se afla temporar in detinerea altor persoane in baza contractelor
de arenda, de imprumut, de inchiriere, de concesiune, de leasing si altele;

- ansamblu de bunuri in conditiile prevederilor art. 158 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;

- masini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si bunuri imobile
ce servesc activitatii care constituie principala sursa de venit;

- produse finite;

- sume urmaribile datorate cu orice titlu debitorului de catre terte persoane;

- disponibilitati aflate in conturile bancare;

- bunuri perisabile sau supuse degradarii.

Masurile asiguratorii dispuse vor fi ridicate de catre organul de executare, in tot sau in parte, in
baza deciziei motivate ori a inscrisurilor emise de instanta sau de alte organe competente prin
care se dispune aceasta, comunicate tuturor celor carora le-au fost comunicate Decizia de
dispunere a masurilor asiguratorii sau celelalte acte de executare in legatura cu acestea.

Agentia Nationala de Administrare Fiscala a aprobat, prin Ordinul nr.2605/2010, procedura de

aplicare efectiva a masurilor asiguratorii dispuse de Codul de procedura fiscala.

Ordinul ANAF nr. 2605/2010 a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 732 din 3
noiembrie 2010.

9
Organul de control poate dispune masuri asiguratorii ori de cate ori sunt indicii ca exista pericolul
ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau
ingreunand in mod considerabil colectarea, in urmatoarele situatii:

a) in urma constatarii unor acte si fapte care pot constitui infractiuni de evaziune sau frauda
fiscala, in cazul carora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrative fiscale de impunere,
potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Garzii Financiare,
aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2004, cu modificarile si completarile ulterioare;

b) in situatia in care au fost stabilite obligatii fiscale cu ocazia actiunii de control prin acte
administrative fiscale de impunere;

c) in situatia in care urmeaza sa fie stabilite obligatii fiscale cu ocazia actiunii de control prin acte
administrative fiscale de

impunere;

d) daca sunt indeplinite conditiile pentru deschiderea procedurii de atragere a raspunderii solidare
dupa emiterea deciziei de atragere a raspunderii solidare;

e) in cazul in care sunt indeplinite conditiile pentru deschiderea procedurii de atragere a

raspunderii solidare inainte de emiterea deciziei de atragere a raspunderii solidare.

Masuri asiguratorii dispuse

Masurile asiguratorii dispuse vor fi duse la indeplinire de organul de executare, in timpul actiunii
de control, impreuna cu organul de control.

-Sechestru asigurator pentru bunuri imobile

-Sechestru asigurator pentru bunuri mobile, inclusiv titlurile de valoare si bunuri mobile
necorporale

-Poprirea asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de catre terti

-Poprirea asiguratorie asupra disponibilitatilor banesti din conturile bancare.

Modul de desfasurare a procedurii

10
Masurile asiguratorii dispuse de catre organul de control se duc la indeplinire de organul de
executare, in timpul actiunii de control, impreuna cu organul de control. in acest scop se
desfasoara urmatoarele activitati:

In situatia in care organul de control, in timpul actiunii de control, efectuata dupa procedurile
prealabile de documentare pentru control, si in urma analizei dosarului fiscal, situatiilor
financiare, declaratiilor fiscale sau a altor documente si a informatiilor pe care le detine, constata
ca exista suficiente informatii ca debitorul nu si-a declarat materia impozabila si totodata
apreciaza ca exista pericolul iminent sa se sustraga de la plata obligatiilor la bugetul general
consolidat sau sa prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitand sau
ingreunand in mod deosebit colectarea, va dispune luarea masurilor asiguratorii, iar organul de
executare va proceda la ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii impreuna cu organul de
control.

In cazul in care masurile asiguratorii urmeaza sa fie dispuse inainte de stabilirea si

individualizarea creantei fiscale printr-un act administrativ fiscal de impunere, pentru reducerea
timpului de aplicare efectiva, acestea vor fi duse la indeplinire de organul de executare, in timpul
actiunii de control, impreuna cu organul de control.

Masurile asiguratorii se pot lua si in situatia in care creanta este individualizata, dar termenul de
plata nu este indeplinit, precum si in cazul in care se aproba deschiderea procedurii de atragere a
raspunderii solidare.

In timpul derularii controlului/antrenarii raspunderii solidare sau in fazele premergatoare acestor

activitati (analiza, documentare, informare), daca nu sunt detinute suficiente informatii, organul
de control/organul de executare, pentru stabilirea si instituirea masurilor asiguratorii, va
desfasura, dupa caz, urmatoarele activitati de documentare si pregatire:

a) identificarea conturilor de disponibilitati si a depozitelor bancare ale debitorului/persoanelor la

care s-a atras sau urmeaza sa se atraga raspunderea solidara, dupa caz, precum si a unitatilor
bancare care le administreaza, evidentiate in documentele contabile ale acestora, precum si
consultarea aplicatiei informatice clienti-banci detinute de Agentia Nationala de Administrare
Fiscala si utilizate de unitatile subordonate;

11
b) identificarea in declaratiile informative si/sau evidenta contabila a sumelor datorate
debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmeaza sa se atraga raspunderea solidara de catre
terti;

c) identificarea bunurilor proprietate a debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmeaza sa se

atraga raspunderea solidara

si a locatiilor unde acestea se gasesc.

Dispunerea si/sau ducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii asupra bunurilor proprietate a

debitorului se efectueaza, de regula, in limita a 150% din valoarea creantei estimate/stabilite si in
urmatoarea ordine:

a) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate desfasurarii activitatii care constituie principala
sursa de venit;

b) bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite in activitatea ce constituie principala
sursa de venit a contribuabilului;

c) bunurile mobile si imobile care se afla temporar in detinerea altor persoane in baza contractelor
de arenda, de imprumut, de inchiriere, de concesiune, de leasing si altele;

d) ansamblu de bunuri in conditiile prevederilor art. 158 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;

e) masini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si bunuri
imobile ce servesc activitatii care constituie principala sursa de venit;

f) produse finite;

g) sume urmaribile datorate cu orice titlu debitorului de catre terte persoane;

h) disponibilitati aflate in conturile bancare;

i) bunuri perisabile sau supuse degradarii.

Pentru estimarea valorii bunurilor mobile si imobile proprietate a debitorului ce vor face obiectul
masurilor asiguratorii, se vor avea in vedere urmatoarele:

12
a) valoarea de inventar a bunurilor din contabilitatea debitorului;

b) valoarea titlurilor de valoare conform datelor publicate pe piata bursiera;

c) valoarea estimata direct de catre organul de executare prin metoda comparativa;

d) pentru bunurile imobile, valoarea rezultata din expertizele actualizate privind valoarea de
circulatie a bunurilor imobile utilizate de Camera Notarilor Publici

Bunurile sechestrate asiguratoriu vor putea fi lasate in custodia sau in administrarea debitorului
ori, dupa caz, a altei persoane desemnate de organul de executare. in cazul bunurilor mobile,
acestea vor putea fi ridicate si depozitate de catre organul de executare. in cazul in care se
considera necesara stabilirea custodiei sau administrarii bunurilor sechestrate asiguratoriu in
sarcina altei persoane, conducatorul organului de executare va aproba aceasta masura in baza
unui referat justificativ.

Clauzele asiguratorii sunt prevederi contractuale convenite de parti pentru a evita sau a neutraliza
riscurile valutare sau nevalutare la care se expun pe durata exercitarii contractului. Asemenea
riscuri sunt numeroase si diverse. Varitatea sub care ele se prezinta determina firesc o varietate
corespunzatoare a clauzelor asiguratorii convenite de parti pentru neutralizarea lor. Contractele
de comert international de medie durata, dar mai cu seama cele de lunga durata, sunt expuse sa
suporte impactul unei game diverse si adeseori complexe de fenomene economice, sociale,
politico-administrative sau naturale susceptibile sa determine modificarea echilibrului contractual
si chiar sa impiedice executarea prestatiilor asumate de parti. De aceea, partile nu pot ramane
indiferente fata de o atare eventualitate caci este i interesul lor comun ca raportul juridic
obligational prin care sunt legate sa aiba o desfasurare normala pe tot parcursul existentei sale si
sa ramana mereu in echilibru conform parametrilor initial conveniti. Riscurile de orice fel trebuie
spre cat posibil prevenite si evitate, iar daca totusi unele dintre ele se realizeaza, consecintele lor
pagubitoare trebuie neitralizate. In vederea atingerii acestor finalitati partenerii contractuali
stipuleaza in contractul lor clause asiguratorii. - Clauze de asigurare impotriva riscurilor valutare.
Numite si clause de variatie a schimbului, acestea urmaresc ca finalitate principala mentinerea
valorii contractului. Fac parte din aceasta grupa: clauza aur, clauzele de consolidare valutara,
clauza de optiune a monedei liberatorii, clauza de optiune a locului de plata etc. - Clauze de
asigurare impotriva unor riscuri nevalutare avand prioritar natura economica. Aceasta grupa

13
cuprinde: clauza de revizuire a pretului sau de indexare nemonetara, clauzele de postcalculare a
pretului, precum si clauzele ofertei concurente, a clientului cel mai favorizat, de impreviziune sau
de hardship, cele preventive cu referire la efectele diferitelor masuri de protectie a concurentei
etc. - Clauza de forta majora. Urmareste ca finalitate neutralizarea consecintelor negative pe care
le antreneaza realizarea anumitor riscuri decurgand din masuri politico-administrative sau din
producerea unor evenimente ale naturii cauzatoare de calamitati. Gruparea tripartita a clauzelor
asiguratorii pe baza criteriului in discutie nu are valoare absoluta. Libertatea partilor de a stabili
continutul contractului conform propriilor lor aprecieri permite acestora sa dea clauzelor stipulate
in contract finalitati complezem care nu coincide cu finalitatile ce in mod obisnuit sunt atribuite
unora dintre ele. Astfel, clauzele hardship si de postcalculare a pretului pot fi stipulate si in
vederea neutralizarii consecintelor defavorabile pe care le produc fluctuatiile valutare. b) Dupa
criteriul finalitatii urmarite, clauzele asiguratorii pot fi grupate in: - Clauze de mentinere a valorii
contractului. De specificul (...)

Clauzele Asiguratorii

Clauzele asiguratorii sunt prevederi contractuale convenite de părţi pentru a evita sau a neutraliza
riscurile valutare sau nevalutare la care se expun pe durata exercitării contractului. Asemenea
riscuri sunt numeroase şi diverse. Varitatea sub care ele se prezintă determină firesc o varietate
corespunzătoare a clauzelor asiguratorii convenite de părţi pentru neutralizarea lor.

Clasificarea clauzelor asiguratorii

Contractele de comerţ internaţional de medie durată, dar mai cu seamă cele de lungă durată, sunt
expuse să suporte impactul unei game diverse şi adeseori complexe de fenomene economice,
sociale, politico-administrative sau naturale susceptibile să determine modificarea echilibrului
contractual şi chiar să împiedice executarea prestaţiilor asumate de părţi. De aceea, părţile nu pot
rămâne indiferente faţă de o atare eventualitate căci este î interesul lor comun ca raportul juridic
obligaţional prin care sunt legate să aibă o desfăşurare normală pe tot parcursul existenţei sale şi
să rămână mereu în echilibru conform parametrilor iniţial conveniţi. Riscurile de orice fel trebuie
spre cât posibil prevenite şi evitate, iar dacă totuşi unele dintre ele se realizează, consecinţele lor
păgubitoare trebuie neitralizate. În vederea atingerii acestor finalităţi partenerii contractuali
stipulează în contractul lor clause asiguratorii.

14
Clauzele asiguratorii sunt succeptibile de diverse clasificări în funcţie de diverse criterii:

a) Astfel, potrivit criteriului ce are în vedere felul riscurilor vizate, se disting:

- Clauze de asigurare împotriva riscurilor valutare. Numite şi clause de variaţie a schimbului,

acestea urmăresc ca finalitate principală menţinerea valorii contractului. Fac parte din această
grupă: clauza aur, clauzele de consolidare valutară, clauza de opţiune a monedei liberatorii,
clauza de opţiune a locului de plată etc.

- Clauze de asigurare împotriva unor riscuri nevalutare având prioritar natura economică. Această
grupă cuprinde: clauza de revizuire a preţului sau de indexare nemonetară, clauzele de
postcalculare a preţului, precum şi clauzele ofertei concurente, a clientului cel mai favorizat, de
impreviziune sau de hardship, cele preventive cu referire la efectele diferitelor măsuri de
protecţie a concurenţei etc.

- Clauza de forţă majoră. Urmăreşte ca finalitate neutralizarea consecinţelor negative pe care le

antrenează realizarea anumitor riscuri decurgând din măsuri politico-administrative sau din
producerea unor evenimente ale naturii cauzatoare de calamităţi.

Gruparea tripartită a clauzelor asiguratorii pe baza criteriului în discuţie nu are valoare absolută.
Libertatea părţilor de a stabili conţinutul contractului conform propriilor lor aprecieri permite
acestora să dea clauzelor stipulate în contract finalităţi complezem care nu coincide cu finalităţile
ce în mod obişnuit sunt atribuite unora dintre ele. Astfel, clauzele hardship şi de postcalculare a
preţului pot fi stipulate şi în vederea neutralizării consecinţelor defavorabile pe care le produc
fluctuaţiile valutare.

b) După criteriul finalităţii urmărite, clauzele asiguratorii pot fi grupate în:

- Clauze de menţinere a valorii contractului. De specificul acestora este faptul că ele vizează prin
excelenţă prestaţia monetară şi urmăresc ca finalitate menţinerea valorii ci în parametrii ei
iniţiali.Se asigură astfel menţinerea valorii contractului în ansamblul său, căci menţionata
prestaţie reprezintă reperul esenţial pentru determinarea acelei valori. După cum s-a remarcat în
doctrină, sintagma prestaţie monetară cuprinde în arealul ei preţul, tariful serviciilor inclusiv al
transporturilor (de exemplu, navlul la cele maritime), primele de asigurare, comisionul, ratele de
credit, dobanzile etc. Sunt clauze de menţinere a valorii contractului: clauza aur, clauzele

15
valutare, clauza de opţiune a monedei liberatorii, clauza de revizuire a preţului, clauza de
postcalculare a preţului.

Grupa clauzelor de menţinere a valorii contractului poate fi scindată în două subgrupe pe baza
criteriului care are î vedere natura riscurilor ce trebuie evitate şî anume:

- Clauze pur monetare. Se numesc astfel stipulaţiile contractuale ce vizează evitarea riscurilor
decurgând din fluctuaţia valorii de schimb a monedei de plată faţă de moneda de referinţă. Fac
parte din această subgrupă: clauza aur, clauza de opţiune a monedei liberatorii şi clauza de
opţiune a locului de plată.

Clauze de menţinere a puterii de cumpărare a monedei de plată. Sunt considerate a fi clauze de

acest gen stipulaţiile contractuale menite să prezerve valoarea corelaţiei existentă la momentul
perfectării contractului între cuantumul obligaţiei pecuniare a eneia dintre părţi şi preţul real al
bunurilor şi serviciilor pe o anumită piaţă. Fac parte din această subgrupă: clauzele de revizuire a
preţului şi cele de postcalculare a preţului.

- Clauze de adaptare a contractului la noile împrejurări. Sunt stipulaţii ce vizează întreg

ansamblul contractual fiind de natură să conducă la reaşezarea lui în noi parametri. Ele se referă
atât la prestaţia monetară, cât şi la alte drepturi şi obligaţii generate de contract pe seama părţilor,
precum: cele privind cantitatea şi calitatea mărfii, consiţiile de livrare a mărfii, cele de plată etc.
Se includ în această grupă: clauza ofertei concurente, clauza clientului cel mai favorizat, clauza
de hardship, precum şi clauzele de protecţie a concurenţei. Alături de acestea mai pot fi luate în
considerare şî clauzele de ajustare contitativă şi de forţă majoră

Unii autori aşează distincţia dintre clauzele de menţinere a valorii contractului şi cele de adaptare
a lui la noile împrejurări pe criteriul modului cum ele operează. Se susţine în context că pe când
acţiunea celor dintâi este automată (de plano), acţiunea ultimelor se realizează la cererea părţii
interesate şi comportă renegocierea contractului.

Modul de a opera al clauzelor asiguratorii nu este şi nu trebuie considerat o trăsătură intrinsecă a

lor căci, dacă ar fi aşa, recunoaşterea libertăţii de opţiune menţionată pe seama partenerilor
contractuali nu ar avea o justificare logică. Aşa, fiind, distincţia între clauze ce operează automat
şî clauze a căror acţiune comportă negocieri prealabile îşi găseşte legimitatea nu în existenţa unor

16
atribute intrinseci ale acestora, ci în voinţa comună a părţilor de a le face să acţioneze într-un
anumit fel. Şi dacă aceasta este realitatea, ea trebuie luată în considerare. Există deci clauze
asiguratorii ce operează automat şi clauze asiguratorii ce operează după negocieri. Nu prezintă
interes cauza care determină acest mod diferit de a acţiona. Important, mai ales din punct de
vedere practic, este faptul că există două grupe de clauze contractuale care acţionează în mod
diferit. De aceea, organul de jurisdicţie chemat să soluţioneze eventualele diferente între părţi
inite cu referire la sensul în care trebuie modificat contractul pe baza clauzelor conţinute de
acesta este obligat să ţină seama cu prioritate de semnificaţia juridică atribuită de părţi acelor
clauze. În raport cu această situaţie el va aprecia dacă o anumită clauză contractuală asiguratorie
operează automat sau pentru a intra în acţiune comportă negocieri.

Efectul automat al clauzei se prodice de regulă în momentul apariţiei împrejurării care se înscrie
în ipoteza vizată de clauză (de exemplu, de la data când vânzătorul a consinţit condiţii mai
favorabile unui alt client - in cazul clauzei clientului cel mai favorizat etc.). Regula este valabilă
şi pentru ipoteza când restabilirea echilibrului contractual a fost decisă printr-o sentinţă arbitrală,
deoarece ca atare sentinţă produce efecte (cel puţin în ipoteze la care ne referim) nu numai pentru
viitor, ci şi pentru trecut.

Atunci când prin clauza asiguratorie părţile stipulează că reechilibrarea contractului – devenită
necesară ca urmare a realizării riscului – urmează a se face prin negocieri, partea interesată
trebuie să solicite negocieri celeilalte părţi într-un atare scop. În absenţa unei asemenea solicitări,
ca şi în cazul în care negocierile solicitate nu duc la rezultatul scontat, obligaţia iniţial stabilită
prin contract rămâne în vigoare.

În cazul în care negocierile se soldează cu rezultate pozitive, părţile convenind reaşezarea

contractului, dacă printr-o menţiune specială din cuprinsul clauzei nu se dispune altfel, respectiva
reaşezare este operantă numai pentru viitor (ex nunc).Vechea obligaţie rămâne în fiinţă până la
momentul când părţile de comun acord hotărăsc restabilirea echilibrului contractual grav
perturbat prin efectul realizării riscului. Pe aceeaşi linie de gândire, doctrina a mai admis că atinci
când reaşezarea contractului a fost decisă printr-o hotărâre arbitrală acesta (adică respectiva
hotărâre) va face parte din contract numai de la data pronunţării şi deci va produce efecte numai
pentru viitor (ex nunc).

17
Inserarea clauzelor asiguratorii în contractele de comerţ internaţional constituie prin excelenţă o
facultate a părţilor, asemenea clauze fiind compatibile cu orice asemenea contracte. Fireşte, ele se
pracvtică prioritar în contractele de lungă sau medie durată, dar nimic nu se opune ca părţile să le
prevadă chiar bîn contractele de scurtă durată. Libertatea părţilor de a manifesta prudenţă şi de a
se proteja împotriva riscurilor este practic nelimitată. Desigur, ne referim la contractele expuse
riscurilor căci includerea unor clauze asiguratorii în celelate contracte (cum sunt bunăoară
contractele cu executare imediată şi dintr-o - uno ictu) este cu totul inutilă, superfluă.

Atunci când lex contractus aparţine unui sistem de drept naţional care nu consacră pe plan
legislativ teoria impreviziunii – cum este de pildă, legea română ce dă expresie principiului forţei
obligatorii a contractului – includerea de către părţi în conţinutul contractului de comerţ
internaţional a unor clauze asiguratorii se învederează nu numai utilă, ci chiar necesară dată fiind
neconcordanţa existentă între fenomenele de instabilitate ce pot înrâuri negativ normala
desfăşurare a raporturilor comerciale internaţionale şi concepţia legislativă ce caracterizează acel
sistem juridic.

Utilitatea clauzelor asiguratorii pare incontyestabilă chiar atunci când lex contractus aparţine unui
sistem de drept naţional ce consacră teoria impreviziunii. Şi e firesc să fie aşa deoarece prin
asemenea clauze părţile contractante stabilesc mecanismul de reechilibrare a contractului
precizând condiţiile în prezenţa cărora devine posibilă o atare reechilibrare.

Utilitatea clauzelor vizând evitarea riscurilor valutare se află în strânsă corelaţie cu principiul
nominalismului monetar ale cărui efecte sunt comparabile cu acelea decurgând din neacceptarea
teoriei impreviziunii. În virtutea acestui principiu riscul modificării valorii de circulaţie a
monedei de plată urmează a fi suportate de creditor, dacă valoarea acelei monede scade, sau de
către debitor, când respectiva valoare creşte. Prin stipularea unei clauze asiguratorii în conţinutul
contractului de comerţ internaţional menită să evite un astfel de risc pentru ambele părţi se
neutralizează riscul valutar menţionat. Într-adevăr, pe această cale se egalizează marfa şi preţul
ceea ce face posibilă menţinerea echilibrului contractual convenit de părţi la perfectarea
contractului.

18
 II STUDIU DE CAZ PRIVIND MASURILE ASIGURATORI IN CAZUL
NERESPECTARII OBLIGATIILOR CONTRACTUALE DE LA S.C.
„CONSILVA” S.A.

2.1 Descrierea societatii

Denumirea societăţii comerciale este „CONSILVA” S.A. cu sediul în localitatea Şimleu
Silvaniei, str. Castanilor, nr.2, judeţul Sălaj, România, acesta putând fi schimbat în orice
localitate din ţară cu respectarea tuturor formalităţilor legale.
Societatea comercială este persoană juridică de drept privat, fiind organizată din punct de
vedere juridic sub forma societăţii pe acţiuni, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990
modificate privind societăţile comerciale. Astfel, obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul
social, acţionarii sunt obligaţi numai la plata acţiunilor lor.
Capitalul social al societăţii este în cuantum de 90.208,8 lei echivalent a 25.000 euro la un
curs de 3,608 lei/ euro - divizat in 410.040 acţiuni cu o valoare nominală de câte 0,22 lei fiecare
prin înregistrarea diferenţei favorabile din reevaluarea patrimoniului social conform raportului de
expertiza întocmit de expert evaluator Fati Leontin, la data de 15.01.2007.
Acţionarii societăţii comerciale S.C. CONSILVA S.A. sunt persoane fizice. Structura acţionarilor
este următoarea:
Sonea Ioan: deţine un număr de 362.461 acţiuni cu o valoare nominala de cate 0,22 lei fiecare,
ceea ce reprezintă o cota de 88,40% din capitalul social;
Terţe persoane fizice deţin un număr de 47.579 acţiuni cu o valoare nominala de cate 0,22 lei
fiecare, ceea ce reprezintă o cota de 11,60% din capitalul social.
2.2 Obiectul de activitate
Obiectul de activitate al societăţii este concretizat în următoarele acte/fapte de comerţ
subiective:
Activitatea principală:G - 452 Lucrări de construcţii;G - 4521 Lucrări de construcţii,
inclusiv lucrări de artă;
Alte activităţi:
G - 4523 Construcţii de autostrăzi, drumuri, aerodromuri şi construcţii destinate sportului;
G - 4531 Lucrări de instalaţii electrice;
G - 4532 Lucrări de izolaţii şi protecţie anticorozivă;

19
 Societatea comercială dispune de 50 de angajaţi.
2.3 Sursele interne de finantare
Capitalurile proprii se formează din surse sau contribuţii interne, dar şi externe.
Contribuţiile externe includ aportul proprietarilor, iar sursele interne provin în special din
capitalul de autofinanţare al firmei.
Contributii externe.
Contributia proprietarilor
Fiecare acţionar în schimbul aportului său va primi un număr de acţiuni care reprezintă
dreptul lor asupra capitalului.
Acţiunea – titlu de participare care conferă posesorului său calitatea de acţionar dându-i
dreptul la o parte proportională din beneficiile nete distribuite. Acţionarul primeşte un dividend,
după ce din beneficiile brute s-au efectuat scăzăminte pentru plata impozitelor şi constituirea
rezervelor legale. În caz de lichidare a societăţii, actionarul va primi sumele cu care a contribuit
la crearea capitalului, însa numai după ce au fost achitate datoriile către ceilalţi creditori.
Deţinătorul unei acţiuni care doreşte să-şi recapete fondurile imobilizate nu poate să ceară
întreprinderii contravaloarea lor, dar le poate negocia pe pieţele de acţiuni.
Consilva S.A. a avut datorii in crestere din anul 1999 pana in anul 2008 cu exceptia
anului 2002, cand aceastea au avut o valoare de 168.109,00 RON. Din 1999 pana in 2008 nivelul
datoriilor a crescut cu 2.661.672,00 RON, adica cu 1.792,01 %.

Cea mai mare suma datorata a fost in anul 2008 - datorie: 2.810.202,00 RON.

Cea mai mica suma datorata a fost in anul 1999 - datorie: 148.530,00 RON.

Conform ultimului bilant contabil (anul 2008) datoriile lui Consilva S.A., au crescut cu
944.723,00 RON, adica cu 50,64 %, fata de anul precedent.

În cazul neachitării acestor datorii Comsilva S.A. risca să se aplice una din următoarele măsuri
asiguratorii:

 -Sechestru asigurator pentru bunuri imobile

 -Sechestru asigurator pentru bunuri mobile, inclusiv titlurile de valoare si bunuri mobile
necorporale
 -Poprirea asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de catre terti
 -Poprirea asiguratorie asupra disponibilitatilor banesti din conturile bancare.

20
 BIBLIOGRAFIE:

1. Ciobanu AM,Dragota VObreja L,Management financiar, Vol II Politici financiare de

intreprindere, Ed. Economică, 2003

2. Mihai Toma, Petre Brezeanu.Finante si gestiune financiara, Editura Economica, Bucuresti,

2004

3. Cinstanta Vasilescu.Manual Contracte Economice, clasa a XI-a, Oscar Print

4. Valentina Capota, Florentina Puscas.Manual Contracte Economice, clasa a XI-a, Editura

AKADEMOS

5. Jorg K. Menzer.Cartea de Contracte, Editura C.H.Beck, Bucuresti 2007

21
Măsuri asiguratorii in cazul nerespectarii obligatiilor contarctuale

22
Pintea Roxana- clasa a XII-a B