Tema IV

Stingerea obligaţiei fiscale prin executare silită – aspecte teoretico-practice.

1. Condiţiile declanşării executării silite a obligaţiei fiscale.
2. Procedura de încasare a mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului.
3. Procedura de ridicare de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar.
4. Procedura de sechestrare a bunurilor contribuabilului.
5. Procedura de sechestrare a bunurilor contribuabilului care se află la alte persoane.
6. Procedura de sechestrare a bunurilor contribuabilului persoane fizice neânregistrate ca
întreprinzători individuali.
7. Procedura de sechestrare a producţiei agricole nerecoltate (viitoare).
8. Procedura de ridicare a sechestrului aplicat pe bunuri.
9. Procedura de comercializare a bunurilor sechestrate.
10. Procedura de urmărire a datoriei debitoare.
11. Procedura de distribuire în faza de executare silită a sumelor încasate şi categoriile de
creanţe.
12. Imposibilitatea executării silite a obligaţiei fiscale.
13. Procedura de contestare a deciziilor sau acţiunilor de executare silită a obligaţiei fiscale.

1. Condiţiile declanşării executării silite a obligaţiei fiscale

Pentru ca organul fiscal să poată începe exercitarea efectivă a acţiunilor de executare silită
a obligaţiilor fiscale restante, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii:1
a) existenţa restanţei, adică a sumei pe care contribuabilul era obligat să o plătească la
buget ca impozit, taxă sau altă plată, dar pe care nu a plătit-o în termen, precum şi suma
majorării de întîrziere (penalităţii) şi/sau amenzii. Aplicarea pentru sumele amezilor aferente
sau neaferente unor imozite şi taxe a modalităţilor de executare silită se efectuiază, dacă decizia
prin care a fost aplicată această sancţiune nu a fost executată benevol de către contribuabil în
termen de 30 zile din data pronunţării acesteia, inclusiv asupra penalităţilor calculate până în
acest moment.2
b) neexpirarea termenelor de prescripţie stabilite de Codul fiscal al RM, este vorba în
primul rând despre neexpirarea termenului de prescripţie pentru stingerea obligaţiei fiscale.
Astfel, dacă determinarea obligaţiei fiscale a avut loc în termen sau în perioada stabilită la art.
264 din Codul fiscal al RM, ea poate fi stinsă prin executare silită de către organul fiscal sau
(după caz) de către instanţa judecătorească, însă numai în cazul în care acţiunile organului fiscal
sau sesizarea instanţei judecătoreşti au avut loc pe parcursul a 6 ani de după determinarea
obligaţiei fiscale. Or, este imosibil să execuţi (inclusiv silit) o obligaţie care nu a fost încă
determinată sub aspectul naturii, mărimii (volumului) acesteia sau char, al existenţei acesteia.
c) necontestarea faptului existenţei restanţei şi a mărimii acesteia, în următoarele două
cazuri:
- când în privinţa contribuabilului a fost aplicată modalitatea de executare silită prin
urmărirea bunurilor contribuabilului (cu excepţia încasării de pe conturi şi ridicării
numerarului);
- când a fost aplicată modalitatea de executare silită prin urmărirea datoriilor debitoare
ale contribuabililor (urmărirea debitorilor acestuia).3

1
Art. 193 din Codul fiscalal RM
2
Art. 252 din Codul fiscal al RM. Totodată atât restanţa cât şi amenzile aplicate pentru aceasta (sau pentru alte
temeiuri) se constată de regulă ca urmare a examinării cazului de încălcare fiscală, care se finalizează cu adoptarea
deciziei de sancţionare
3
Conform al. (6) art. 205 din Codul fiscal al RM, urmărirea debitorilor contribuabilului restanţier este similară cu
urmărirea contribuabilului însă şi, realizeazându-se prin aceleaşi modalități şi de executare silită cum ar fi:
încasarea mijloacelor băneşti de pe conturile lor, ridicarea numerarului de la aceştia şi urmărirea bunurilor acestora
 d) contribuabilul nu se află în procedură de lichidare (dizolvare) sau în proces de
insolvabilitate conform prevederilor legislaţiei în vigoare, cu excepţia obligaţiei fiscale
calculate după intentarea procedurii de insolvabilitate, în conformitate cu prevederile Legii
insolvabilităţii nr. 149/2012.4

2. Procedura de încasare a mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale

contribuabilului
Încasarea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului este prima
modalitate de executare silită prevăzută de legislaţia fiscală. Totodată, în raport cu celelalte
modalităţi de executare silită prevăzute de legislaţia fiscală, aceasta este de regulă, şi cea mai
rapidă modaliatate. Aplicarea de către organul fiscal în primul rând a acestei modalităţi, este
explicabilă (pe lângă asigurarea rapidităţii executării) şi prin faptul că se realizează cu cheltuieli
minime de executare. În acest mod, urmărirea efectuată prin celelalte modalităţi de executare
silită (în special a bunurilor contribuabililor ca fiind cea mai complicată, de durată şi costisitoare
modalitate de executare silită), se va realiza în mod subsidiar, şi doar în caz de lipsă sau
insuficienţă a mijloacelor băneşti pe conturile bancare ale contribuabilului.
Sub aspect procedural, începînd cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa sau în
care s-a aflat despre apariţia ei, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să înainteze ordine incaso,
care au valoare de documente executorii, la conturile bancare (cu excepţia contului de
împrumut, a conturilor bancare deschise conform prevederilor acordurilor de împrumut
încheiate între Republica Moldova şi donatorii externi a contului provizoriu (de acumulare a
mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor
persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător (în cazul executorilor
judecătoreşti – numai conturile speciale), conturile de acumulare deschise conform legislaţiei
insolvabilităţii) ale contribuabilului dacă acesta dispune de ele şi dacă Serviciul Fiscal de Stat
le cunoaşte. Pentru toate categoriile de conturi bancare înscrise în Registrul fiscal de stat,
ordinele incaso se emit în monedă naţională. La executarea ordinului incaso emis în moneda
naţională înaintat la contul în valută străină al contribuabilului, instituţia financiară efectuează
operaţiunea de cumpărare a valutei străine contra monedei naţionale aplicînd cursul valutar
stabilit de aceasta, cu transferarea leilor moldoveneşti la bugetul public naţional în aceeaşi zi.5
Încasarea de mijloace băneşti de pe conturile bancare deţinute de către: notari, avocaţi,
administratori autorizaţi şi mediatori se efectuează conform prevederilor Codului Fiscal al RM.
În cazul în care contribuabilul deţine la contul său bancar mijloace băneşti, instituţia
financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată să execute, în limita acestor mijloace,
ordinul incaso a Serviciului Fiscal de Stat în decursul a 24 de ore din momentul în care a fost
primit.
La fel, în cazul în care în ziua sau anterior recepţionării ordinului incaso privind încasarea
mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului au fost înaintate alte documente
executorii şi/sau în aceeaşi zi au fost înaintate alte ordine incaso pentru acelaşi cont/conturi
bancare, emise de organele legal abilitate, şi mijloacele băneşti disponibile în aceste conturi nu
sînt suficiente pentru executarea integrală a ordinelor incaso şi a documentelor executorii
indicate, acestea (ordinul incaso şi documentul executoriu) se remit de către instituţia financiară
(sucursală sau filială) în aceeaşi zi primului executor judecătoresc emitent, pentru încasarea şi
distribuirea mijloacelor băneşti în ordinea satisfacerii creanţelor şi conform procedurii stabilite
de Codul de executare. În aceeaşi zi, instituţia financiară (sucursala sau filiala) va informa în
scris şi/sau prin alte metode legale Serviciul Fiscal de Stat despre existenţa altor ordine incaso

4
A se vedea Legea insolvabilităţii Nr. 149 din 29.06.2012 /M.O. nr. 193-197 din 14.09.2012, în vigoare din
13.03.2013
5
Art. 197 al. (1) din Codul fiscal al RM
şi/sau documente executorii şi despre remiterea acestora executorului judecătoresc
corespunzător.6
Iar, în cazul în care contribuabilul nu deţine la contul său bancar mijloace băneşti pentru
a stinge, total sau parţial, obligaţia fiscală şi nu există situaţiile prevăzute la art. 197 al. (21) Cod
Fiscal al RM, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) remite Serviciului Fiscal de
Stat, în termen de 3 ore după termenul reglementat de al. (2) al aceluiași articol, informaţia
privind executarea ordinului incaso. În cazul suspendării operaţiunilor la contul bancar pentru
nestingerea obligaţiei fiscale, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) informează
imediat Serviciul Fiscal de Stat despre înscrierea în contul contribuabilului a mijloacelor
băneşti. Procedura încasării incontestabile a mijloacelor de la conturile bancare se stabileşte de
Banca Naţională a Moldovei în comun cu Ministerul Finanţelor.
În urma alăturării realizate conform procedurii menționate suopra şi după expirarea
termenului de alăturare stabilit la art. 92 din Codul de executare al RM, executorul judecătoresc
va comunica, în termen de 3 zile, Serviciului Fiscal de Stat despre toate acţiunile şi actele care
trebuie sau au fost realizate cu această ocazie, în special cele care vizează gradul de prioritate a
creanţelor care concurează pentru mijloacele băneşti aflate pe conturile debitorului ce sînt
implicate în procedura de executare respectivă şi va solicita avizul Serviciului Fiscal de Stat în
acest sens.
Repartizarea sumelor încasate de pe conturile debitorului (în speţele care vizează şi
creanţele statului) se va realiza conform prevederilor legale în vigoare şi doar în baza avizului
pozitiv al Serviciului Fiscal de Stat.
În cazul primirii refuzului privind ordinea de repartizare a sumelor, actele ulterioare în
acest sens ale executorului judecătoresc sînt lovite de nulitate, executorul judecătoresc fiind
obligat să se conformeze prescripţiilor privind modul de repartizare a sumelor indicate de către
Serviciul Fiscal de Stat, ţinînd cont de prevederile legislaţiei în vigoare.
Procedura încasării incontestabile a mijloacelor de la conturile bancare este stabilită de
Banca Naţională a Moldovei conform Regulamentului privind suspendarea operaţiunilor,
sechestrarea şi perceperea în mod incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare nr.
375 din 15.12.2005.7
Prevederile enunţate mai sus, nu se aplică în cazul în care în contul bancar al
contribuabilului sunt înscrise mijloace băneşti încasate de la comercializarea bunurilor gajate,
în limita sumelor direcţionate spre plata cheltuielilor aferente vânzării bunului gajat şi în limita
creanţelor care se plătesc din produsul vînzării bunului gajat, sume care au o destinaţie specială
ca sume dobândite în cazul exercitării dreptului la bunul gajat.
De asemenea, în cazul lipsei sau insuficienţei de mijloace băneşti în conturile bancare ale
plătitorului, organul fiscal poate proceda concomitent la aplicarea altor modalităţi de executare
silită. Astfel, organul fiscal va emite o hotărâre de executare silită şi va proceda fie la urmărirea
bunurilor contribuabililor, fie la ridicarea numerarului, inclusiv în valută străină, care se află în
safeul casei contribuabilului sau în reţeaua comercială a acestuia, fie la urmărirea datoriilor
debitoare ale contribuabilului.

3. Procedura de ridicare de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar.

Perceperea restanţelor din contul altor bunuri ale contribuabililor se efectuiază doar
printr-o Hotărâre de executare silită emisă în acest scop de către organul fiscal. Punerea în
executarea a Hotărârii privind executarea silită a obligaţiei fiscale se va efectua doar în zilele
lucrătoare, între orele 6.00 şi 22.00. Executarea silită în alt timp se admite în cazul în care
contribuabilul sau debitorul lui se eschivează de la executarea silită. Prin Hotărârea respectivă,

6
La fel a se vedea art. 92 din Codul de exectuare a RM
7
Regulamentul BNM nr. 375 din 15.12.2005 / M.O. nr. 1-4 din 06.01.2006
organul fiscal poate proceda fie la una, fie concomitent la următoarele modalităţi de executare
silită a obligaţiilor fiscale:
- ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar;
- urmărirea bunurilor contribuabilului;
- urmărirea datoriilor (sumelor) debitoare ale contribuabililor.
Totodată prin bunuri se înţelege totalitatea de valori materiale şi de active nemateriale,
inclusiv de bani şi de valori mobiliare, care se află în proprietatea persoanei, indiferent de faptul
în a cărei folosinţă efectivă este, precum şi de alte drepturi patrimoniale.
Conform art. 198 din Codul fiscal al RM, executarea silită a obligaţiei fiscale prin
ridicarea de mijloace băneşti în numerar este aplicată doar contribuabilului persoană juridică
sau persoană fizică subiect al activităţii de întreprinzător.
Pentru ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută
străină, funcţionarul fiscal verifică locurile şi localurile în care contribuabilul păstrează
numerarul, precum şi reţeaua lui comercială.
În cazul când contribuabilul sau reprezentantul8 lui refuză de a participa la ridicarea
numerarului, deschiderea fără consimţământul reprezentantului contribuabilului sau în lipsa
acestuia a locurilor şi localurilor în care se păstrează numerarul se efectuează în prezenta a 2
martori asistenţi şi a colaboratorilor poliţiei. Până la sosirea acestora din urmă, funcţionarul
fiscal sigilează locurile şi localurile.
Faptul ridicării numerarului şi al deschiderii locurilor şi localurilor fără consimţămîntul
reprezentantului contribuabilului este consemnat în acte semnate de cei prezenţi. Actele se
întocmesc în două exemplare. Exemplarul al doilea se remite contribuabilului sau
reprezentantului acestuia contra semnătură pe primul exemplar sau se expediază recomandat
contribuabilului în aceeaşi zi sau în următoarea zi lucrătoare.
Funcţionarul fiscal predă mijloacele băneşti ridicate instituţiei financiare (sucursalei sau
filialei acesteia) proxime, care este obligată să le primească şi să le transfere la bugetele
respective pentru stingerea restanţelor. Valuta străină se predă instituţiei financiare (sucursalei
sau filialei acesteia) contra lei moldoveneşti la cursul valutar stabilit de aceasta, cu transferarea
ulterioară a leilor moldoveneşti la bugetele respective. Valuta străină care nu poate fi
comercializată (de exemplu, valuta străină care nu este solicitată pe piaţa valutară internă) se
păstrează la instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) pînă la posibila comercializare.
Dacă depunerea mijloacelor băneşti în numerar la instituţia financiară (sucursala sau
filiala acesteia) în ziua ridicării lor este imposibilă, ele vor fi predate casieriei Serviciului Fiscal
de Stat pentru ca aceasta să le transmită instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) în
următoarea zi lucrătoare.

4. Procedura de sechestrare a bunurilor contribuabilului

Sechestarea bunurilor contribuabilului este prima fază a procedurii de urmărire a
bunurilor contribuabilului. Conform art. 129 pct. 16) din Codul fiscal al RM, sechestarea
bunurilor reprezintă acţiunile întreprinse de Serviciul Fiscal de Stat pentru indisponibilizarea

8
Coform prevederilor art. 129 pct. 5) Cod fiscal al RM, Reprezentant al contribuabilului (al persoanei) este
persoana care acţionează în baza unei procuri, eliberate în conformitate cu legislaţia; avocat învestit cu
împuterniciri conform legislaţiei; părinte, înfietor, tutore sau curator în cazul persoanei fizice lipsite de capacitate
de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă; alte persoane care, conform legislaţiei, pot avea calitatea de
reprezentant. Totodată, art. 198 al. (3) din Codul fiscal al RM prevede o derogare de la noţiunea de reprezentant al
contribuabilului expusă în art. 129 pct. 5). Astfel, la ridicarea mijloacelor băneşti în numerar, în calitate de
reprezentant al contribuabilului, participă casierul (gestionarul) sau un alt angajat care îl înlocuieşte. În acest caz,
este necesar de luat în considerare că, fiind vorba despre o derogare, aceste persoane au calitatea de reprezentant
al contribuabilului doar în cadrul acestei modalităţi de executare silită şi doar în raport de obligaţiile acestora de
prezentare a documentelor necesare, asigurării accesului liber la seiful casei contribuabilului, în încăperea izolată
a casei, precum şi în reţeaua comercială a contribuabilului.
bunurilor persoanei. Aplicarea în cadrul acestei proceduri a sechestrului asupra bunurilor
contribuabililor constituie o modalitate de asigurare silită a stingerii obligaţiei fiscale restante.
Regula generală privind executarea hotărârii organului fiscal de sechestrare a bunurilor
contribuabilului constă în faptul că îndeplinirea hotărîrii Serviciului Fiscal de Stat de
sechestrare a bunurilor contribuabilului se efectuează, dacă legislaţia nu prevede altfel, în
prezenţa contribuabilului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu funcţie de răspundere,
iar în cazul în care contribuabilul este persoană fizică neînregistrată ca subiect al activităţii de
întreprinzător – a unui membru major al familiei lui. Dacă contribuabilul (reprezentantul
acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere se eschivează de a fi prezenţi la sechestrarea
bunurilor, aceasta se efectuează fără consimţămîntul sau în absenţa lor. Deschiderea fără
consimţămîntul contribuabilului (reprezentantului acestuia), al persoanei lui cu funcţie de
răspundere ori în lipsa acestora a încăperilor şi a altor locuri în care se află bunurile, precum şi
sechestrarea lor, se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi.
Dacă contribuabilul nu şi-a stins obligaţia fiscală şi dacă acţiunile de sechestrare a
bunurilor nu au fost atacate în decursul a 30 zile lucrătoare din data sechestrării, Serviciul Fiscal
de Stat este în drept să comercializeze bunurile sechestrate. În cazul cînd acţiunile Serviciului
Fiscal de Stat sînt contestate, comercializarea bunurilor menţionate în contestaţie sau în cererea
de chemare în judecată se suspendă pînă la soluţionarea cauzei, astfel în cazul în care, în urma
examinării contestaţiei sau a cererii de chemare în judecată, de pe unele bunuri a fost ridicat
sechestrul, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să sechestreze alte bunuri ale contribuabilului.
În temeiul hotărîrii Serviciului Fiscal de Stat privind executarea silită a obligaţiei fiscale,
sînt pasibile de sechestrare toate bunurile proprietate a contribuabilului, indiferent de locul
aflării lor, cu excepţia celor care, nu sînt sechestrabile cum ar fi: a) produsele agricole perisabile,
conform unei liste aprobate de Guvern; b) bunurile gajate pînă la momentul sechestrării; c)
bunurile personale ale persoanei fizice care, conform Codului de executare, nu sînt urmăribile;
d) bunurile sechestrate de alte autorităţi publice; e) alte bunuri care, conform legislaţiei, sînt
neurmăribile.
Sechestrarea bunurilor în temeiul hotărîrii Serviciului Fiscal de Stat este efectuată de
funcţionarul fiscal, înainte de a se proceda la sechestrare, contribuabilului (reprezentantului
acestuia), persoanei lui cu funcţie de răspundere li se remite o copie de pe hotărîrea privind
executarea silită a obligaţiei fiscale şi li se aduce la cunoştinţă, în scris sau oral, ce drepturi şi
obligaţii au în timpul sechestrării, ce răspundere prevede legea pentru neîndeplinirea
obligaţiilor.
Contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere sînt
obligaţi să prezinte spre sechestrare toate bunurile, inclusiv cele date unor alte persoane la
păstrare sau în folosinţă, precum şi documentele confirmative ale dreptului de proprietate
asupra bunurilor, şi să comunice în scris: a) informaţii despre bunurile care nu aparţin
contribuabilului şi despre proprietarii acestora; b) informaţii despre bunurile care aparţin
contribuabilului şi care au fost date unor alte persoane la păstrare sau în folosinţă; c) informaţii
despre bunurile gajate; d) informaţii despre bunurile sechestrate de alte autorităţi publice.
Pentru depistarea bunurilor contribuabilului, funcţionarul fiscal este în drept să cerceteze
locurile în care se presupune că se află acestea, iar în cazul domiciliului şi reşedinţei – cu
acordul persoanei căreia îi aparţine sau în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti.
Conform regulii generale pot fi sechestrate bunuri numai în valoarea necesară şi suficientă
pentru stingerea obligaţiei fiscale, pentru achitarea impozitelor şi taxelor aferente
comercializării bunurilor sechestrate, al căror termen de plată este stabilit pînă la sau la data
comercializării, şi pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită, pentru determinarea
cantităţii suficiente de bunuri ce urmează a fi sechestrate, în momentul sechestrării se stabileşte
preţul de sechestru al bunurilor după valoarea lor contabilă, în conformitate cu datele
contabilităţii contribuabilului. În cazul cînd persoanele care, conform legislaţiei, nu ţin
contabilitatea şi cînd contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de
răspundere se eschivează de a fi prezenţi la sechestru sau lipsesc, preţul de sechestru al bunurilor
îl stabileşte funcţionarul fiscal, luînd în considerare starea lor tehnică şi alte caracteristici.
Pentru constatarea stării tehnice pot fi invitaţi, după caz, specialişti în domeniu. Valorile
mobiliare sînt sechestrate la preţul lor nominal. Cota-parte într-o societate se determină conform
documentelor ei de constituire.
În cazul sechestrării bunurilor, funcţionarul fiscal întocmeşte, în două exemplare, după
un model aprobat de Serviciul Fiscal de Stat, lista bunurilor sechestrate. Fiecare foaie este
semnată de participanţii la sechestru, în lista bunurilor sechestrate se indică denumirea,
cantitatea, semnele individuale şi valoarea bunurilor. La valorile mobiliare se indică numărul,
emitentul, preţul nominal şi alte date cunoscute la momentul sechestrării, după trecerea în listă
a bunurilor sechestrate, se întocmeşte, în două exemplare, actul de sechestru după un model
aprobat de Serviciul Fiscal de Stat şi se semnează de participanţii la sechestru. Exemplarul al
doilea se remite contribuabilului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu funcţie de
răspundere contra semnătură.
Bunurile sechestrate se lasă spre păstrare în locul aflării lor la momentul sechestrării: la
contribuabil sau la o altă persoană. În cel de al doilea caz, se admite remiterea bunurilor spre
păstrare nemijlocit contribuabilului, care este obligat să le primească. La decizia funcţionarului
fiscal, bunurile pot fi remise spre păstrare unor alte persoane în bază de contract. Bijuteriile şi
alte obiecte de aur, argint, platină şi de metale din grupa platinei, pietrele preţioase şi perlele,
precum şi reziduurile din astfel de materiale, sînt depuse spre păstrare la instituţia financiară
(sucursala sau filiala acesteia) de către funcţionarul fiscal. Responsabili de păstrarea bunurilor
sechestrate sînt contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere
sau persoana care o suplineşte, cărora li s-a adus la cunoştinţă faptul sechestrării, sau persoana
căreia i-au fost încredinţate sub semnătură bunurile sechestrate.
Actul de sechestru conţine somaţia că dacă, în termen de 30 zile lucrătoare din data
aplicării sechestrului, contribuabilul nu va plăti restanţele, bunurile sechestrate se vor
comercializa. Dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de
răspundere refuză să semneze actul de sechestru, funcţionarul fiscal notează în dreptul numelui
acestuia: „A refuzat să semneze”. Nota refuzului se confirmă de regulă prin semnătura
martorilor asistenţi. În cazul absenţei acestora, actul de sechestru este semnat de funcţionarul
fiscal, exemplarul al doilea fiind expediat recomandat contribuabilului. Dacă contribuabilul
(reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere nu sînt prezenţi la sechestru,
faptul se va consemna în actul de sechestru în prezenţa a 2 martori asistenţi, exemplarul al doilea
fiind expediat recomandat contribuabilului în 24 de ore.
În cazul sechestrării bunurilor supuse înregistrării în registrele de publicitate cu caracter
constitutiv, în absenţa contribuabilului, actul de sechestru este semnat de funcţionarul fiscal,
exemplarul al doilea fiind expediat recomandat contribuabilului.
La fel, în cazul sechestrării valorilor mobiliare, Serviciul Fiscal de Stat va remite copia
de pe actul de sechestru entităţii care ţine evidenţa deţinătorilor de valori mobiliare. Aceasta va
consemna în registrul respectiv, imediat după primirea copiei, sechestrarea valorilor mobiliare.
Din acest moment, nu se va mai face, fără acordul Serviciului Fiscal de Stat, nici o operaţiune
cu valorile mobiliare sechestrate.
Iar, în cazul sechestrării bunurilor imobiliare, Serviciul Fiscal de Stat va remite, în aceeaşi
zi sau în ziua următoare, copia de pe actul de sechestru şi hotărîrea de executare silită a
obligaţiei fiscale organelor cadastrale teritoriale pentru notarea aplicării sechestrului.
Dacă contribuabilul nu dispune de bunuri care, conform legislaţiei, sînt sechestrabile,
funcţionarul fiscal întocmeşte un act de carenţă.
 5. Procedura de sechestrare a bunurilor contribuabilului care se află la alte persoane.
Particularităţile sechestrării acestora variază şi se efectuiază în funcţie de următoarele
situaţii:
1) bunurile contribuabilului care se află la alte persoane în baza unor contracte de
împrumut, de arendă, de închiriere, de păstrare etc. se includ în lista bunurilor sechestrate în
baza documentelor de care dispune contribuabilul referitor la aceste bunuri. După semnarea
actului de sechestru, persoanei la care se află bunurile i se remite o somaţie despre sechestrarea
bunurilor contribuabilului, despre obligaţia ei de a asigura integritatea lor şi despre interdicţia
de a le transmite contribuabilului sau unor terţi fără acordul Serviciului Fiscal de Stat. Bunurile
sînt examinate, după caz, la locul aflării lor;
2) dacă, în cadrul unor controale, se descoperă că bunurile contribuabilului sînt deţinute
de o altă persoană şi că ele nu au fost sechestrate anterior, acesteia i se remite o somaţie despre
sechestrarea bunurilor contribuabilului, despre obligaţia ce-i revine de a asigura integritatea lor
şi despre interdicţia de a le transmite contribuabilului sau unor terţi fără acordul Serviciului
Fiscal de Stat. Concomitent, se va întocmi o listă a acelor bunuri, fiecare pagină fiind semnată
de funcţionarul fiscal şi de deţinătorul bunurilor (reprezentantul lui).
După semnarea listei bunurilor deţinute de o altă persoană, funcţionarul fiscal o va
verifica după documentele de contabilitate ale contribuabilului. După identificarea bunurilor,
se va întocmi un act de sechestru.

6. Procedura de sechestrare a bunurilor contribuabilului persoane fizice

neânregistrate ca întreprinzători individuali
Este necesat de menţionat că legislaţia fiscală prevede o derogare de la regula generală că
executarea silită a obligaţiilor fiscale se efectuiază doar prin intermediul unei hotărâri emise de
către organul fiscal.9 Astfel, dacă bunurile contribuabilului se află la domiciliul sau la reşedinţa
lui sau a unor alte persoane, sechestrarea bunurilor se va face numai cu consimţămîntul
contribuabilului sau al persoanei căreia îi aparţine domiciliul sau reşedinţa, totodată dacă
persoana fizică nu permite accesul în domiciliul sau în reşedinţa sa pentru a i se sechestra
bunurile, funcţionarul fiscal consemnează faptul într-un act. În astfel de cazuri, Serviciul Fiscal
de Stat va intenta o acţiune în justiţie. După ce instanţa judecătorească emite o hotărîre de
executare silită a obligaţiei fiscale, aceasta este îndeplinită în conformitate cu legislaţia de
procedură civilă.
În acest caz, organul fiscal porneşte în instanţa de judecată nu o acţiune de a permite
accesul în domiciliul sau în reşedinţa persoanei, dar o acţiune de a percepe suma obligaţiilor
fiscale, în mod forţat, printr-o hotărâre judecătorească. Instanţa de judecată competentă va
examina acţiunea după regulile generale de procedură, va aprecia probele părţilor care confirmă
sau infirmă datoria fiscală şi va pronunţa o hotărâre de admitere a cerinţelor privind perceperea
sumelor datorate sau (după caz) va respinge acţiunea Serviciului Fiscal de Stat. Procedura
prealabilă se va considera respectată de către autoritatea fiscală dacă ultima va prezenta actul
întocmit de către funcţionarul fiscal, prin care se confirmă că contribuabilul - persoană fizică
nu permite accesul funcţionarul fiscal în domiciliul sau reşedinţa sa în vederea sechestrării
bunurilor acestuia. În cazul unei hotărâri de admitere a cerinţelor formulate de către Serviciului
Fiscal de Stat, aceasta va fi executată conform prevederilor Codului de executare, inclusiv prin
sechestrarea, comercializarea şi ridicarea bunurilor persoanei fizice.

9
A se vedea art. 199 al. (3) şi (4) din Codul fiscal al RM
 7. Procedura de sechestrare a producţiei agricole nerecoltate (viitoare):10
Serviciul Fiscal de Stat este în drept să sechestreze producţia agricolă nerecoltată
(viitoare), cu excepţia produselor agricole perisabile lista cărora este stabilită în Anexa nr. 2 din
H.G. nr. 1538 din 27.11.2002 / M.O. nr.162-167 din 06.12.2002.11 Procedura respectivă, poate
fi aplicată atât persoanelor juridice şi întreprinzătorilor individuali, cât şi (cu mici diferenţe
legate de prezentarea unor documente) persoanelor fizice neînregistarţi ca întreprinzători
individuali.
Aplicarea sechestrului nu absolvă contribuabilul de cultivare, recoltare şi/sau păstrare a
producţiei.
Procedural, în cazul sechestrării producţiei agricole nerecoltate, Serviciul Fiscal de Stat
va remite, în aceeaşi zi sau în ziua următoare, copia actului de sechestru şi hotărîrea de executare
silită a obligaţiei fiscale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul al doilea pentru
notarea aplicării sechestrului în Registrul producţiei agricole sechestrate, conform modului şi
formularului aprobat de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale
şi Mediului. Din acest moment, contribuabilului îi este interzis să efectueze fără acordul
Serviciului Fiscal de Stat tranzacţii de înstrăinare a producţiei agricole nerecoltate sechestrate.
Sechestrarea în acest caz se efectuiază conform regulilor generale prevăzute de Codul
fiscal. Cu toate acestea, fiind vorba despre bunuri viitoare, procedura de sechestare în acest caz,
are următoarele particularităţi:
a) În cazul sechestrării producţiei agricole nerecoltate, perioada de conformare benevolă
a contribuabilului, în partea ce ţine de achitarea sumelor obligaţiilor fiscale la buget, se va
extinde până la apariţia în natură a obiectului sechestrului (a producţiei agricole viitoare), adică
până în momentul recoltării. Acest fapt constituie o derogare de la termenul de 30 zile prevăzut
de art. 199 al. (5) şi art. 200 al. (13) din Codul fiscal al RM, la expirarea căruia organul fiscal
poate proceda la comercializarea bunurilor sechestrate. Prin urmare, în cazul sechestrării
producţiei agricole nerecoltate (viitoare), organul fiscal va putea comercializa recolta obţinută
doar dacă la momentul obţinerii acesteia, contribuabilul nu şi-a onorat obligaţiile fiscale
restante.
b) Pentru determinarea în lista bunurilor sechestrarte a volumului şi valorii producţiei
agricole viitoare care poate fi sechestrată, organul fiscal va solicita de la contribuabil în
momentul sechestrării anumite documente confirmative din evidenţa contabilă care prevăd
suprafaţa, volumul şi preţul eventual de comercializare a producţiei agricole viitoare, precum
şi alte documente specifice.12
c) În momentul întocmirii listei bunurilor sechestarte, organul fiscal va asigura înscrierea
în această listă a bunului sechestrat (producţia agricolă viitoare ca bun accesoriu), asigurând
corelaţia dintre bunul sechestrat ca bun accesoriu şi terenul agricol ca bun principal, indicându-
se codul cadastral al ultimului.
d) Va prezenta oficiului cadastarl teritorial în aceiaşi zi sau în ziua următoare, copia
actului de sechestru şi a hotărârii de executare silită în vederea notării în registrul cadastral al
bunurilor imobile a sechestrului asupra producţiei agricole viitoare.13
e) Va remite, în aceeaşi zi sau în ziua următoare, copia actului de sechestru şi hotărârea
de executare silită a obligaţiei fiscale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul al
doilea pentru notarea aplicării sechestrului în Registrul producţiei agricole sechestrate, conform

10
Art. 2011 din Codul fiscal al RM
11
H.G. nr. 1538 din 27.11.2002 / M.O. nr.162-167 din 06.12.2002
12
Este vorba în acest caz şi despre rapoartele statistice nr. 4-AGR (Totalurile semănatului pentru recolta anului
20_), nr. 8-AGR (Recolta roadei, semănatul culurilor de toamnă şi aratul de zăble la 20_), nr. 29-AGR (Producţia
obţinută la culturile recoltate pe toată suprafaţa însămânţată în anul 20_), nr. 21-VÎNZ (vânzarea producţiei
agricole), aprobate prin Ordinele BNS nr. 92 din 29.11.2017
13
Conform art. 459 al. (2) din Codul civil al RM, Republicat în M.O. nr. 66-75 din 01.03.2019
modului şi formularului aprobat de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Agriculturii şi Industriei
Alimentare. Din acest moment, contribuabilului îi este interzis să efectueze fără acordul
organului fiscal tranzacţii de înstrăinare a producţiei agricole nerecoltate sechestrate.
f) Imediat după recoltarea producţiei agricole, Serviciul Fiscal de Stat va întocmi un act
de constatare la faţa locului, prin care va determina cantitatea de facto a recolteicolectate. În
baza actului respectiv, care este parte a materialelor aferente sechestrului, organul fiscal va
decide asupra cantităţii necesare şi suficiente de producţie agricolă care va fi transmisă pentru
comercializare (ţinând cont de documentele şi rapoartele statistice prezentate, precum şi de
preţurile de piaţă la moment, precum şi de cheltuielile de executare).

8. Procedura de ridicare a sechestrului aplicat pe bunuri

Sechestrul de pe bunuri se ridică în cazul:
a) stingerii, totale sau parţiale, a obligaţiei fiscale şi al recuperării de către contribuabil a
cheltuielilor de executare silită;
b) stingerii, totale sau parţiale, a obligaţiei fiscale şi al recuperării cheltuielilor de
executare silită prin alte modalităţi de executare silită;
c) necesităţii sechestrării unor alte bunuri, solicitate pe piaţă, în vederea urgentării plăţii
restanţelor;
d) înstrăinării sau dispariţiei bunurilor;
e) imposibilităţii comercializării bunurilor;
f) emiterii unei decizii în acest sens de către autoritatea care examinează plîngerea dacă
se încalcă procedura de sechestrare;
g) încheierii cu Serviciul Fiscal de Stat a contractului privind modificarea termenului de
stingere a obligaţiei fiscale cu recuperarea pînă la semnarea contractului a cheltuielilor legate
de executarea silită suportate anterior semnării contractului;
h) emiterii unei încheieri/hotărîri a instanţei de judecată;
i) intentării procedurii de insolvabilitate.
După ridicarea sechestrului de pe bunuri, Serviciul Fiscal de Stat le restituie
contribuabilului dacă le-a pus la păstrare în alt loc. În cazul în care dreptul de proprietate asupra
bunurilor a trecut la persoana care le-a cumpărat în modul stabilit de prezentul cod, acestea nu
se restituie.
În cazul stingerii parţiale a obligaţiei fiscale, Serviciul Fiscal de Stat va dispune ridicarea
sechestrului de pe bunuri şi imediat va aplica sechestru pe bunurile contribuabilului în măsură
suficientă pentru a asigura stingerea restanţelor existente şi compensarea cheltuielilor de
executare silită suportate sau eventuale, precum şi a impozitelor şi taxelor aferente
comercializării bunurilor.

9. Procedura de comercializare a bunurilor sechestrate

Comercializarea bunurilor sechestrate este a doua fază a procedurii de urmărire a
bunurilor contribuabilului. La această fază Serviciul Fiscal de Stat recurge dacă contribuabilul
nu şi-a stins obligaţia fiscală şi dacă acţiunile de sechestrare a bunurilor nu au fost atacate în
decursul a 30 zile lucrătoare din data sechestrării.
Comercializarea bunurilor sechestrate ale contribuabilului, după evaluarea acestora, se
efectuează de către contribuabil doar după coordonarea cu Serviciul Fiscal de Stat şi cu acceptul
acestuia.
Comercializarea bunurilor sechestrate ale persoanei fizice se efectuează de către
executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile Codului de executare al RM.14
Comercializarea bunurilor sechestratese efectuează după evaluarea acestora.

14
Codul de executare al RM nr. 443 din 24.12.2004 / republicat M.O. nr. 214-220 din 05.11.2010
 Evaluarea bunurilor sechestrate pentru comercializarea acestora se efectuează de către
persoane fizice sau juridice competente din lista aprobată anual de Serviciul Fiscal de Stat.15
Preţul de comercializare trebuie să fie egal sau mai mare decît valoarea de piaţă evaluată
şi valoarea contabilă.

10.Procedura de urmărire a datoriei debitoare.

Urmărirea datoriei debitoare de la persoane care au sediu în Republica Moldova se face
în baza listei debitorilor, prezentate de contribuabil, sau a altor informaţii de care dispune
Serviciul Fiscal de Stat. În conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova
este parte, pot fi urmărite datoriile debitoare de la persoane din străinătate, precum şi de la
debitorii autohtoni în beneficiul contribuabililor străini.
Urmărirea datoriei debitoare se efectuează şi atunci cînd însuşi debitorul are restanţe.
Pentru urmărirea datoriei debitoare, contribuabilul este obligat să prezinte Serviciului
Fiscal de Stat lista debitorilor, semnată de el (de reprezentantul său), de persoana sa cu funcţie
de răspundere. La cererea Serviciului Fiscal de Stat, datele din listă sînt confirmate documentar.
Lista debitorilor trebuie să conţină, după caz:
a) denumirea (numele, prenumele) debitorului, sediul (adresa), codul fiscal, informaţia de
contact;
b) conturile bancare ale debitorului, denumirea, sediul şi codul instituţiilor financiare
(sucursalelor sau filialelor acestora) în care sînt deschise conturile;
c) data apariţiei datoriilor debitoare, suma totală şi scadenţa lor;
d) măsurile întreprinse de contribuabil pentru a i se plăti datoria debitoare;
e) data ultimei verificări reciproce.
În baza datelor furnizate de contribuabil, Serviciul Fiscal de Stat verifică dacă datoriile
debitoare au devenit scadente şi dacă contribuabilul are dreptul să ceară plata lor. În cazul în
care dreptul de a cere plata este confirmat, Serviciul Fiscal de Stat remite debitorului somaţia
că, la data primirii ei, asupra sumelor pe care el le datorează contribuabilului s-a aplicat
sechestru în cuantumul obligaţiei fiscale a acestuia şi că debitorul este obligat să stingă obligaţia
fiscală.
Persoana care a primit somaţia este obligată ca, în termen de 10 zile lucrătoare, să
confirme sau să infirme, parţial ori total, datoria debitoare a contribuabilului indicată în somaţie.
Dacă datoria este infirmată, la scrisoare se anexează copiile de pe documentele de rigoare.
Dacă suma datoriei debitoare a contribuabilului a fost confirmată sau dacă ea a fost
infirmată fără anexarea documentelor de rigoare, precum şi dacă, la expirarea a 10 zile
lucrătoare de la primirea somaţiei, nu i s-a răspuns Serviciului Fiscal de Stat, aceasta are dreptul
să aplice debitorului, în modul corespunzător, modalităţile de executare silită a obligaţiei fiscale
enumerate la art. 194 al. (1) lit. a), b) şi c) din Codul Fiscal al RM.

11. Procedura de distribuire în faza de executare silită a sumelor încasate şi

categoriile de creanţe
Procedura de distribuire a sumelor încasate şi categoriile de creanţe este reglementată de
art. 144 şi 145 din Codul de executare al RM nr. 443 din 24.12.2004.
La întocmirea de către organul fiscal a avizului (pozitiv sau negativ) pe marginea
acţiunilor şi actelor de executare efectuate, sau care trebuie de efectuat de către executorul
judecătoresc, organul fiscal se va conduce exlusiv şi necondiţionat de următoarea procedură de
distribuire şi repartizare a creanţelor:

15
Art. 203 al. (2) din Codul fiscal
 a) dacă sumele obţinute din executare nu sunt suficiente pentru stingerea creanţelor, ele
se distribuie creditorilor, în modul stabilit de codul de executare, proporţional creanţei fiecăruia
în modul stabilit de lege, până la satisfacerea totală a creanţelor acestora;
b) creanţele fiecărei categorii ulterioare se satisfac după ce au fost satisfăcute creanţele
categoriei anterioare;
c) în cazul în care, pînă la distribuirea sumelor obţinute prin executare, şi alţi creditori au
depus documente executorii, executorul judecătoresc va dispune distribuirea sumelor potrivit
ordinii stabilite la art. 145 şi 146 din Codul de executare al RM, dacă legea nu prevede altfel;
d) sumele distribuite creditorilor gajişti (atunci când bunurile gajate sunt urmărite),
precum şi cele distribuite în temeiul titlurilor executorii de asigurare a acţiunii, vor fi eliberate
doar după prezentarea documentului executoriu şi în mărimea stabilită de acesta;
e) sumele distribuite se eliberează după expirarea a 5 zile de la data adoptării încheierii
privind distribuirea lor, cu excepţia cazurilor de contestare;
f) sumele distribuite creditorilor gajişti pot fi eliberate prin derogare şi fără prezentarea
documentului executoriu, în cazul în care debitorul şi creditorii solicită, prin cerere, acest lucru.
Părţile care au consimţit să li se elibereze sumele pînă la expirarea termenului de contestare
sunt decăzute din dreptul de a contesta încheierea de distribuire.
h) la întocmirea încheierii de distribuire se va ţine cont şi de sumele calculate la cererea
creditorului de către executorul judecătoresc, reprezentând dobânzile, penalităţile şi alte sume
rezultate din întârzierea executării, în funcţie de rata inflaţiei şi în conformitate cu Codul civil
al RM. Sumele menţionate se calculează de la data la care hotărârea judecătorească a devenit
definitivă sau, în cazul celorlalte documente executorii, de la data la care creanţa a devenit
exigibilă (scadentă) şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în orice document dintre
acestea, în perioada de calcul fiind inclusă şi durata suspendării procedurii de executare. Suma
rămasă după satisfacerea tuturor creanţelor se restituie debitorului.
Totodată în conformitate cu art. 145 din Codul de executare al RM, se stabilesc 3
categorii de creanţe:
La categoria întîi de creanţe sînt atribuite creanţele privind:
a) plata pensiei de întreţinere;
b) plăţile ce decurg din raporturile de muncă;
c) reparaţia prejudiciilor cauzate prin schilodire sau prin o altă vătămare a sănătăţii,
precum şi în legătură cu pierderea întreţinătorului;
d) reparaţia prejudiciilor cauzate persoanelor fizice prin infracţiune sau contravenţie
e) contribuţiile obligatorii de asigurări sociale de stat.
La categoria a doua de creanţe sînt atribuite creanţele privind:
a) impozitele, taxele şi alte plăţi aferente bugetului public naţional;
b) taxele de stat, amenzile şi penalităţile aferente bugetului public naţional;
c) reparaţia prejudiciilor cauzate prin infracţiune sau contravenţie persoanelor juridice,
precum şi asociaţiilor şi societăţilor care nu au personalitate juridică, dar care dispun de organe
de conducere proprii;
d) plăţile pentru drepturile de autor şi drepturile conexe;
e) cheltuielile de asistenţă juridică.
La categoria a treia de creanţe sînt atribuite celelalte creanţe.
Totodată sumele calculate de executorul judecătoresc în condiţiile art. 24 din Codul de
executare al RM se vor plăti în ultimul rînd.
Cheltuielile de executare se restituie în ordine prioritară înainte de satisfacerea tuturor
creanţelor.
Cheltuielile de executare se restituie în ordine prioritară înainte de satisfacerea tuturor
creanţelor. Creanţele garantate prin gaj sau ipotecă constituite asupra bunurilor vândute se
plătesc din suma obţinută, în ordine prioritară, înainte de satisfacerea celorlalte creanţe.
 12. Imposibilitatea executării silite a obligaţiei fiscale
În procesul efectuării executării silite a obligaţiilor fiscale restante, Serviciul Fiscal de
Stat poate să constate atât în cazul persoanelor fizice (inclusiv a întreprinzătorului individual),
cât şi a celor juridice, lipsa succesorilor, respectiv lipsa sau insuficienţa de bunuri care ar putea
fi urmărite. Totodată, executarea silită poate fi imposibilă şi în anumite situaţii şi împrejurări
legal prevăzute. Legislaţia fiscală16 prevede următoarele cazuri în care executarea silită a
obligaţiei fiscale se consideră imposibil de executat:
a) persoana lichidată nu are succesor şi nu posedă bunuri pasibile urmăririi;
b) persoana se află în proces de lichidare (dizolvare) sau în procedură de insolvabilitate,
cu excepţia obligaţiei fiscale calculate după intentarea procedur;
c) există act judecătoresc ce suspendă executarea deciziei Serviciului Fiscal de Stat asupra
cazului de încălcare fiscală sau de executare silită – pe perioada valabilităţii actului de
suspendare;
d) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc potrivit
căruia perceperea restanţei este imposibilă sau există ordonanţa privind intentarea cauzei penale
pe faptul pseudoactivităţii de întreprinzător;
e) există decizia Serviciului Fiscal de Stat privind suspendarea executării deciziei
contestate şi efectuarea unui control repetat conform art. 271 al. (1) lit. d) Cod Fiscal al RM –
pe perioada valabilităţii actului emis.
La constatarea acestor cazuri, suma restantă a obligaţiei fiscale a cărei executare silită
este imposibilă este luată la o evidenţă fiscală specială.17
Perioada aflării obligațiilor fiscale la evidență specială constituie:
a) pentru cazurile aferente art. 174 al. (1) lit. a) și b) Cod fiscal al RM – perioada se
determină în conformitate cu prevederile art.1544 din Codul civil al RM al RM;
b) pentru cazurile aferente art. 206 al. (1) lit. a) Cod fiscal al RM – din data emiterii
hotărîrii de către Camera Înregistrării de Stat pînă la stabilirea prin actul de carență despre lipsa
bunurilor pasibile a fi urmărite cu consemnarea faptului de inexistență a succesorilor;
c) pentru cazurile aferente art. 206 al. (1) lit. b) Cod fiscal al RM – din data emiterii
deciziei/hotărîrii instanței de judecată şi pînă la definitivarea procesului, indiferent de faptul
dacă perioada depășește termenul de 6 ani, ținînd cont de prevederile art. 265 al. (2) lit. f) din
Codul fiscal al RM;
d) pentru cazurile aferente art. 206 al. (1) lit. c) Cod fiscal al RM – din data emiterii actului
și până la expirarea valabilității acestuia;
e) pentru cazurile aferente art. 206 al.(1) lit. d) Cod fiscal al RM – din data emiterii actului
instanței de judecată/al executorului judecătoresc sau data emiterii ordonanţei privind intentarea
cauzei penale pe faptul pseudoactivităţii de întreprinzător pe perioada termenului de prescripție
prevăzut la art. 265 din Codul fiscal al RM;
f) pentru cazurile aferente art. 206 al. (1) lit. e) Cod fiscal al RM – din data emiterii
deciziei subdiviziunii Serviciului Fiscal de Stat privind suspendarea executării deciziei
contestate şi efectuarea unui control repetat, pînă la emiterea deciziei aferente controlului
repetat.
În fond, în aceste cazuri, datoria restantă a contribuabilului este nerambursabilă, fiind ca
urmare, considerată compromisă şi poate fi stinsă prin scădere.
În funcţie de cazul constatat, acestea se confirmă documentar, fie printr-o decizie
judecătorească, fie printr-un act comun al al autorităţii publice locale şi al Serviciului Fiscal de
Stat.

16
Art. 206 al. (1) din Codul fiscal al RM
17
Modul de luare şi ţinere în acest caz a evidenţei speciale este reglementat prin Regulamentul privind evidenţă
specială a obligaţiei fiscale, aprobat prin Ordinul IFPS nr. 1108 din 07.12.2015 / M.O. nr. 340-346 din 18.12.2015,
modificat prin Ordinul SFS nr. 43 din 27.01.2020 / M.O. nr. 36-43 din 07.02.2020
 În temeiul documentelor confirmative a cazurilor de imposibilitate a executării silite a
obligaţiei fiscale, conducerea organului cu atribuţii de administrare fiscală, care administrează
obligaţia fiscală respectivă, emite decizia despre stingerea prin scădere a obligaţiei fiscale
(inclusiv a cărei executare silită este imposibilă) şi luarea ei la o evidenţă specială.
Din data emiterii deciziei indicate, operează excluderea obligaţiei fiscale din fişa contului
personal iar înscrierea acesteia în Registrul evidenţei speciale a obligaţiilor fiscale se va efectua
cu ziua lucrătoare imediat următoare zilei emiterii deciziei.

13. Procedura de contestare a deciziilor sau acţiunilor de executare silită a obligaţiei

fiscale.
Contestarea deciziei/hotărîrii Serviciului Fiscal de Stat şi acţiunilor funcţionarului fiscal
privind executarea silită a obligaţiei fiscale se efectuiază numai de persoanele care cad sub
incidenţa executării silite și conform regulilor generale de contestare prevăzute de Codul fiscal
al RM. Cu toate acestea, termenul de contestare în acest caz diferă de termenul general de
contestare (de 30 de zile). Astfel, contestaţia împotriva deciziei organului fiscal şi acţiunilor
funcţionarului fiscal privind executarea silită a obligaţiei fiscale se depune în decursul a 10 zile
lucrătoare de la data emiterii deciziei sau săvârşirii acţiunilor contestate. Decizia organului
fiscal şi acţiunea funcţionarului fiscal privind executarea silită a obligaţiei fiscale pot fi
contestate, numai de persoanele care cad sub incidenţa executării silite a obligaţiilor fiscale.
Contestaţia se depune urmând regulile generale de contestare - la organul fiscal care a
emis decizia contestată sau la organul fiscal, funcţionarul din cadrul căruia a săvârşit acţiunile
contestate.18 Depunerea contestaţiei la Serviciul Fiscal de Stat nu sistează executarea silită a
obligaţiei fiscale în conformitate cu Codul Fiscal al RM, cu excepţia comercializării bunurilor
sechestrate În acest caz acţiunile legate de comercializarea bunurilor, se suspendă până la
soluţionarea printr-o decizie a organului fiscal sau după caz printr-o hotarâre judecătorească a
contestaţiei depuse. Dacă a fost respectată procedura prealabilă de contestare a actului, decizia
organului fiscal şi acţiunea funcţionarului fiscal pot fi atacate, în modul stabilit de legislaţie, şi
în instanţa judecătorească de contencios administrativ19.

18
Contestarea decizilor organului fiscal şi acţiunilor funcţionarului fiscal privind executarea silită a obligaţiei
fiscale, pot include cel puţin: contestarea deciziei de executare silită și contestarea acţiunilor concrete săvâr şite de
funcţionarului fiscal la aplicarea procedurilor de executare silită etc.
19
Codul administrativ nr. 116 din 19.07.2018 // M.O. nr. 309-320 din 17.08.2018