Tema 3.

Executarea obligației fiscale

1. Noțiunea și etapele de calculare a impozitelor și taxelor

2. Persoanele care calculează impozitele
3. Documente fiscale
4. Modificarea obligației fiscale stabilite inițial
5. Modalități de plată a impozitelor
6. Momentul plătii impozitelor
7. Condiția plății individuale și la timp a impozitelor
8. Reținerea impozitelor la sursa de plată
9. Procedura anulării și eșalonării plăților
10. Restituirea impozitelor

1. Noțiunea și etapele de calculare a impozitelor și taxelor

Diversitateaa și varietatea procedeelor și metodelor de calcul a impozitelor și taxelor necesită

în mod obiectiv sistematizarea și analiza lor, fapt care permite delimitarea în cadrul relațiilor
fiscale a unui sistem de relații care poartă denumirea în procedura fiscală.

Procedura fiscală reprezintă totalitatea procedeelor, mijloacelor și metodelor stabilite de

legislație care determină modul de executare a obligațiilor fiscale de contribuabili sau alte
persoane cconstînd în calcularea și plata impozitelor și taxelor în bugetul de stat.

Procedura fiscală se împarte în 2 faze:

1. Calcularea impozitelor;
2. Plata impozitelor.

1. Persoane care calculează impozitele

În dependență de cel care le calculează impozitele pot fi:

1. Impozite calculate de organele fiscale se finalizează cu întocmirea de către

aceesta a unui document, aviz (îmbrățișare de plată, somație);
2. Impozite calculate de contribuabil personal  contribuabilul este obligat să
calculeze de sine stătător  sumele impozitelor ce urmează a fi plătite;
3. Impozite calculate de alte persoane (agenți fiscali) obligația de calcul a
impozitelor le revin în sarcina agenților fiscali, adică a persoanelor care au
 calitatea și dreptul de a reține anumite sume și de a le transfera în contul
bugetului statului.

2. Documente fiscale

Documente fiscale reprezintă actele juridice întocmite în scopuri fiscale care fixează procesul
calculării impozitului, suma impozitului și întinderea obligațiilor fiscale.

În literatura de specialitate aceste acte juridice poartă denumirea de titluri de creanță

fiscală.

Există 2 tipuri de documente implicite și explicite.

Documentele explicite  sunt acele acte întocmite exclusiv în scopul de a constata obligația
unui contribuabil, de a plăti o anumită sumă către buget individualizînd astfel obligația
acestuia (avizul de impozitare, declarația de impunere, declarația vamală de import ș. a.).

Documentele implicite sunt acte juridice, se  întocmesc în alt scop, dar conțin totodată și
informații care contribuie la individualizarea obligațiilor de plată a unui impozit:

1. Standartele de plată a salariilor sau a altor drepturi salariale impozabile,

2. Documentele ce constată plata către asociați sau acționari a dividentelor curente.

3. Modificarea obligațiilor fiscale stabilite inițial

Conform art. 7 alin (2) Cod Fiscal modificarea obligației fiscale pe parcursul anului fiscal se
permit numai concomitent cu modificarea bugetului de stat.

4. Modalități de plată a impozitelor

Plata impozitului constă în totalitatea acțiunilor întreprinse de contribuabili sau alt subiect al
raporturilor juridice fiscale în scopul achitării reale efective a impozitelor și taxelor în buget.
Metodalitățile de plată a impozitelor și taxelor constau în anumite procedee tehnice utilizate
pentru achitarea efectivă a impozitelor și taxelor în bugetul de stat.

Legislația Republicii Moldova prevede 2 modalități de bază:

1. Plata impozitelor în bani care se poate realiza prin achitarea acestora, fie în valută
națională, fie în valută străină;
2. Prin intermediul executării silite a averii contribuabililor și reprezintă aclea
subsidiară și excepțională de plată a creanțelor fiscale.
 1. Momentul plății impozitului

La realizarea momentului plății impozitelor și taxelor, în literatura de specialitate  au apărut 3

opinii în ceea ce privește stingerea obligațiilor  de plată și anume:

1. În momentul prezentării la bancă a dispoziției de plată,

2. În momentul transferării de pe contul plătitorului a mijloacelor bănești în contul
achitării impozitului,
3. În momentul încasării efective a sumelor contribuabililor în bugetul de stat.

Încasarea mijloacelor pe contul beneficiarului se realizează numai după transferarea sumelor

respective de pe contul plătitorului acesta efectuînde-se exclusiv prin dispoziția dată de
plătitor cu excepția cazurilor de executare silită.

Dispoziția de plată reprezintă ordinul sau dispoziția dată de plătitor băncii care-l deservește,
de atransfera beneficiarului o sumă de bani.

În acest caz beneficiarul va fi bugetul de stat, pe de altă parte sumele de bani nu pot fi
încasate pe contul  beneficiarului pînă la tranferarea lor de pe contul plătitorului. După
transferarea lor ultimul nu mai răspunde de soarta ulterioară a cestor mijloace, pentru că sa
produs deja preluarea unei plăți din proprietatea cestuia, iar răspun derea în continuare  o va
purta exclusiv instituția bancară.

Practica autohtonă rămîne la părerea că  momentul transferării mijloacele bănești  de pe

contul plătitorului este momentul  de stingere a obligației privind achitarea impozitelor și
taxelor .

Cu toate acestea în cazul persoanei fizice  momentul plății diferă de cea a persoanei juridice
sus menționate. Astfel,  o dată cu reținerea la sursa de plată de către patron a impozitelor pe
venit  și altor plăți constituie momentul stingerii obligației fiscale  de către persoana fizică.
Ulterior, de această obligație este responsabil persoana juridică care a reținut acest impozit și
contribuții, fiind obligat să transfere aceste surse bănești în contul bugetului public național.

2. Condiția plății individuale și la timp a impozitelor

Este o prevedere esențială în procedura fiscală țși constă în faptul că obligația de plată a
impozitelor și taxelor este obligație personală care nu poater fi pusă în sarcina altor persoane
dacă legea nu prevede expres acest lucru.

Acest fapt este condiționat de natura administrativă a relațiilor fiscale  care determină și
consideră persoana plătitorului ca fiind o condiție esențială pentru îndeplinirea întocmai a
obligațiilor fiscale.
Cu toate că legislația prevede expres cazurile cînd plata impozitelor și taxelor se face de către
alte persoane.

3. Reținerea impozitului la sursa de plată

Sursa venitului poate fi de 2 feluri:

1. Sursă pasivă de venituri,

2. Sursă activă de venituri.

Prin surse pasive de venituri se înțeleg activele care aduc venit unei persoane, în acest caz
sursa se exprimă într-o formă concretă cum ar fi de exemplu: bunuri (avere), cotă parte din
întreprindere, hîrtii de valoare .

Prin surse active de venituri se subînțelege nemijlocit prestarea unor servicii, executarea unei
lucrări desfășurarea unor activități.

Așadar, costatăm că sursă avenitului este activitatea sau activele care produc venit, iar sursă a
plății este persoana care de fapt efectuează plățile altei persoane.

Sursa plății în sensul de persoană reține și plătește impozitul numai din acele plăți care le
primește de la el o altă persoană și respectiv, numai din contul căruia se fac aceste plăți.
Contribuabilul primește venitul redus deja cu suma impozitului.

Plătind impozitul din numele său și din contul contribuabililor sursa de plată are rolul unui
agent fiscal. Agenții fiscali nu pot fi indentificați  cu contribuabilii, cu tate că aceșteaposedă
practic aceleași drepturi și obligații.

Astfel, agentul fiscal nu trebuie să determine un obiect străin al impozitării, ci doar va

determina la concret numai suma reținerii.

[08.12.2021 12:55] Lupașcu Zinaida

1. Procedura anulării și eșalonării prețurilor

Anulările și eșalonările prețurilor pot fi efectuate în următoarele condiții:

1. Acordarea în limitele anului calendaristic;

2. Datoria restantă aferentăplăților restantesă depășească sumele debitoare ale
contriuabilului, adică să fie mai mare decît toate creanțele pe care le are
contribuabulul de încasat de la debitorii săi.

Anulările și eșalonările pot fi acordate cu referință la următoarele plăți:

1. La sumele restanțelor la impozite și taxe sau alte contribuții,

 2. Pentru sumele majorărilor de întîrziere (pentru penalitățile aplicate de organele
fiscale),
3. Pentru plățile în fondurile exrabugetare, controlul asupra cărora revine organul
fiscal.

Sunt considerate cazuri excepționale în urma cărora pot fi acordate anulări și eșalonări fără
aplicarea penalităților:

1. Calamități naturale,
2. Existența datoriilor pentru cheltuielile efectuate care urmează a fi compensate din
bugetul de stat prin finanțarea directă sau pentru producție (lucrări, servicii)
relizate instituțiilor bugetare.

2. Restituitea impozitului

Restituirea impozitului se efectuează pentru următoarele plăți:

1. Pentru impozitelșe și taxele prevăzute în Codul Fiscal și alte acte legislative

contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat și la Casa Națională de
Asigurări Medicale;
2. Sancțiunile fiscale cum sunt amenzile aplicate de organul fiscal și penalitățile;
3. Plățile în fondurile extrabugetare, controlul asupra cărora e stabilit în sarcina
organelor fiscale.

Restituirea plăților în plus se efectuează în baza cererii în scris a contribuabilului depusă în

interiorul termenului de 6 luni de la momentul achitării plății în plus sau apariției acesteia.

Restituirea se înfăptuiește printr-un aviz a organelor fiscale la cererea contribuabilului.

Cererile respective se examinează în timp de 10 zile din ziua următoare după ziua depunerii
lor, iar rezultatul examinării se va comunoca autorului cererii în termen de 3 zile din ziua
următoare după ziua adoptării deciziei de restituire care se consideră ca zi a aprobării
avizului.