Impozitele directe si indirecte

-Referat-
 Impozitul este cea mai importanta si totodata cea mai veche resursa financiara, originile sale
fiind legate de existeanta statului si a banilor.
Etimologic, cuvantul ,,impozit" provine din limba latina de la ,,impositum", care semnifica
obligatie publica.

Acesta reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor
fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta
prelevare se face cu titlu nerambursabil, fara contraprestatie directa din partea statului si este
obligatorie.

Sarcina achitarii impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice si juridice care
realizeaza venit dintr-o anumita sursa prevazuta de lege. Astfel, muncitorii si functionarii platesc
impozitul din salariu, agentii economici din profit, pentru proprietarii funciari sursa o constituie
renta, iar pentru detinatorii de hartii de valoare (actiuni, obligatiuni etc.) cota parte pentru stat o
constituie venitul produs de acestea (dividende, dobanzi s.a.). Liber profesionistii, micii
meseriasi si altii suporta impozitele din venitul realizat in activitatea desfasurata.

Elementele impozitului

Pentru ca prin impozite sa se poata realiza obiectivele financiare, economice si sociale urmarite
de catre stat la introducerea lor, este necesar ca reglementarile fiscale sa fie cunoscute si
respectate atat de organele fiscale, cat si de contribuabili.

Printre elementele impozitului se numara: subiectul (platitorul), suportatorul, obiectul impunerii,

sursa impozitului, unitatea de impunere, cota (cotele) impozitului, asieta, termenele de plata, etc.

Subiectul impozitului (contribuabilul) este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la
plata acestuia.

Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul.

Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii. La impozitele directe, obiect al

impunerii poate fi venitul sau averea.

Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul.

Unitatea de impunere se foloseste pentru exprimarea dimensiunii obiectului impozabil. Drept

unitate de impunere putem intalni: unitatea monetara, metrul patrat de suprafata utila, hectarul de
teren, bucata, kilogramul, litrul, etc

Cota impozitului sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere.

Asieta (modul de asezare al impozitului) reprezinta totalitatea masurilor care se iau de organele
fiscale in legatura cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil,
stabilirea marimii materiei imozabile si determinarea impozitului datorat statului.
Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie achitat statului.

CLASIFICĂRI ALE IMPOZITELOR ŞI TAXELOR

a) După trăsăturile de fond şi de formă:
- Impozite directe,
- Impozite indirecte.
b) După obiectul impunerii:
- Impozite pe venit,
- Impozite pe avere,
- Impozite pe consum.
c) În funcţie de scopul urmărit la introducerea lor:
- Impozite financiare,
- Impozite de ordine.
d) După frecvenţa realizării lor:
- Impozite permanente (ordinare),
- Impozite incidentale (extraordinare).
e) După instituţia care le administrează:
- în state federale,
- în state unitare.
IMPOZITE DIRECTE
 Impozitele directe reprezintă forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat și în
orânduirile precapitaliste, însă o extindere și o diversificare mai mare au cunoscut abia în
capitalism.
 Impozitele directe au caracteristic faptul că se stabilesc nominal în sarcina unor persoane
fizice sau juridice, în funcție de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit
prevăzute în lege. Ele se încasează direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte
stabilite.
Impozitele reale
 Impozitele reale se stabilesc în legătura cu anumite obiecte materiale (pamântul, cladirile,
fabricile, magazinele etc.), făcându-se abstracție de situația personală a subiectului impozitului.
 Ele mai sunt cunoscute și sub denumirea de impozite obiective sau pe produs, deoarece se
așază asupra produsului brut al obiectului impozabil, fără a se face nicio legatură cu situația
subiectului impozitului.
 Exemple: impozitul funciar, impozitul pe cladiri, impozitul pe activitați industriale, comerciale
și profesii libere, impozitul pe capitalul mobiliar sau bănesc.
Impozitele personale
 Impozitele personale se întâlnesc sub forma impozitelor pe venit și pe avere, în strânsă
legătură cu situația personală a subiectului impozitului, motiv pentru care sunt cunoscute și sub
denumirea de impozite subiective.
 Exemple: impozite pe venitul persoanelor fizice sau juridice, impozite pe avere, impozite pe
circulația averii sau impozite pe sporul averii.
Impozitul pe profit
Impozitul pe profit este reglementat de legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu toate modificarile
și completările ulterioare.
La plata impozitului pe profit sunt obligate următoarele persoane:
 Persoanele juridice române pentru profitul obținut atât în țară, cât și în străinatate;
 Persoanele juridice străine care desfășoară activități prin intermediul unui sediu permanent
pentru profitul impozabil atribuibil sediului permanent;
 Persoanele juridice străine și persoanele fizice nerezidente care desfășoară activitate în
România într-o asociere cu sau fără personalitate juridică, pentru profitul impozabilal atribuibil
fiecărei persoane;
 Persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăți imobiliare
situate în România sau din vânzarea /cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană
juridică română, asupra profitului impozabil aferent acestor venituri;
 Persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române pentru veniturile realizate atât
în România, cât și în străinătate din asocieri fără personalitate juridică;
 Persoanele juridice cu sediul social în România, înființate potrivit legislației europene, pentru
profitul obținut atât în țară, cât și în străinătate.
 Cota de impozit pe profit este 16% (unică).
 Excepții de la această cotă de impozitare fac contribuabilii care desfășoară activități de natura
barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive în
cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru aceste activități dacă este mai mic decât 5% din
veniturile respective sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.
 Profitul impozabil se determină ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și
cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri dintr-un an fiscal din care se scad veniturile
neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Profit impozabil = Venituri totale - Cheltuieli totale – Venituri neimpozabile + Cheltuieli
nedeductibile
Impozitul pe profit = 16% x Profit impozabil
Venituri neimpozabile
 dividendele primite de la o persoana juridică română sau de la o filială a acesteia situată întrun
stat membru UE, în anumite condiții stabilite de Codul Fiscal.
 diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, în anumite condiții stabilite de
Codul Fiscal.
 veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere.
 veniturile rezultate din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat
deducere.
 veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, precum și veniturile din restituirea sau
anularea unor dobânzi și/sau penalități de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere.
Cheltuieli
Nu sunt deductibile următoarele categorii de cheltuieli (câteva exemple):
 cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat;
 dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile de întârziere datorate
către autoritățile române/străine, potrivit prevederilor legale;
 cheltuielile de sponsorizare în condițiile stabilite de Codul Fiscal.
Cheltuieli cu deductibiliate limitată (câteva exemple):
 cheltuielile de protocol sunt deductibile în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței
dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele
decât cheltuielile de protocol și cele cu impozitul pe profit.
 cheltuieli cu indemnizația de deplasare acordată salariaților pentru deplasări în România și în
străinătate în limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice prin ordin al
ministrului.
 cheltuieli sociale ( ajutoare de înmormântare, ajutoare pentru boli grave sau incurabile,
cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori ai salariaților, ajutoare pentru salariații care
au suferit pierderi în gospodărie, etc.) sunt deductibile în limita de 2% din valoarea cheltuielilor
cu salariile personalului.
 cheltuieli reprezentând tichete de masă acordate de angajatori potrivit legii.
Impozitul pe venit
Contribuabili:
 persoanele fizice rezidente, pentru veniturile obținute din orice sursă atât pe teritoriul
României, cât și în străinatate;
 persoane fizice nerezidente pentru veniturile obținute din activități independente printr-un
sediu permanent în România;
 persoanele fizice nerezidente care obțin venituri din activități dependente pe teritoriul
României;
 persoanele fizice nerezidente care obțin venituri din alte surse decat cele de mai sus pe
teritoriul României.
Categoriile de venituri:
 veniturile din activități independente;
 veniturile din salariu;
 veniturile din cedarea folosinței bunurilor;
 veniturile din investiții;
 veniturile din pensii;
 veniturile din activități agricole, silvicultură și piscicultură;
 veniturile din premii și jocuri de noroc;
 veniturile din transferul proprietăților imobiliare;
 alte venituri cu excepția celor scutite de impozit.
Cota de impozitare aplicabilă veniturilor persoanelor fizice este de 16%.
O serie de venituri ce pot fi obținute de persoanele fizice și care sunt scutite de la plata acestui
impozit, de exemplu:
 alocațiile, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială acordate din fonduri
publice;
 sumele primite din asigurări sub forma de despăgubiri , sume asigurate și alte asemenea
drepturi;
 sumele și bunurile primite sub formă de sponsorizare;
 sumele și bunurile primite ca moștenire sau donație cu excepția proprietăților imobiliare;
 premiile și alte drepturi de cazare, masă, transport, primite de elevi și studenți cu ocazia
participării la competiții;
 premiile obținute de sportivii medaliați la campionatele naționale și la jocurile olimpice.
IMPOZITE INDIRECTE
Impozitele indirecte sunt un fel de impozite colectate de producători sau vânzători sau de bunuri
sau servicii și plătite guvernului. Diferenții intermediari transmit această taxă consumatorilor,
care este plătită în primul rând guvernului. Șansele de a se sustrage impozitelor indirecte sunt
mai mici decât cele ale impozitelor directe, deoarece, în cazul impozitelor indirecte, impozitele
sunt deja încorporate în prețurile bunurilor și serviciilor vândute.
Diferitele tipuri de impozite indirecte sunt accizele centrale, taxa centrală pe vânzări (CST), taxa
pe servicii, taxa vamală, octroi, taxa pe valoarea adăugată (TVA) și taxa pe tranzacțiile cu valori
mobiliare (STT).
 Bibliografie

- https://paginamea.rau.ro/filesupload/
500609183/05_Teoria_generala_a_impozitelor_c1d1iocjtx4w.pdf
- https://invatatiafaceri.ro/
- https://ro.weblogographic.com/