UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANTA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

PROIECT

CONTABILITATEA ŞI FISCALITATEA IMPOZITULUI

PE PROFIT

CIG ID ANUL II GRUPA 1

PROFESOR COORDONATOR: CONF.UNIV. DR. GEORGESCU CRISTINA ELENA

STUDENT: ANDREI (DRAGAN ) NICOLETA
STUDENT: BOTEA (NEAGU) NICOLETA
 CONTABILITATEA SI FISCALITATEA PRIVIND IMPOZITUL PE
PROFIT

Impozitul pe profit este una din sursele importante de venituri pentru bugetele tarilor
europene. Impozitul pe proft este un impozit personal si ocupa un rol important din mai multe
puncte de vedere. Acesta contribuie la formarea veniturilor bugetare, dar are si rolul de a influenta
activitatile care genereaza profit.
Baza legala pentru determinarea impozitului pe profit este Legea nr.227/2015 privind Codul
Fiscal, dar si normele metodologice de aplicare a acesteia.

I. Fiscalitatea impozitului pe profit

1. Sfera de cuprindere:

Următoarele persoane sunt plătitoare de impozit pe profit conform codului fiscal:

Persoanele juridice române care deţin sediul social în România, cu un profit impozabil obţinut atât
în România, cât şi în alte state. Persoanele juridice străine care desfăşoară o activitate cu sediul
permanent în România: Această afirmaţie conduce la obligativitatea persoane juridice, (cum ar fi
multinaţionalele) să determine profitul impozabil pentru fiecare dintre sedii, astfel: în cazul în care
are loc obţinerea de profit impozabil atât în sediu permanent, cât şi în sediile secundare impozitul
pe profit determinat pentru sediul permanent se va impune în statul în care acesta îşi desfăţoară
activitatea (pentru cazul nostru România), în timp ce profitul obţinut în sediile secundare va fi
impozitat în ţările în care acestea se află, fără să mai fie supuse mecanismelor preţurilor de
transfer.
Persoanele juridice străine şi persoane fizice nerezidente care îşi desfăşoară activitatea în
România fiind în asociere cu sau fără personalitate juridică. În ceea ce priveşte persoanele care îşi
desfăşoară activitatea într-o asociere, impozitul pe profit se va datora de fiecare persoană în parte,
în funcţie de cotele prevăzute în contractul de asociere, pe baza documentelor întocmite de
persoana care ţine contabilitatea asocierii (de exemplu, decontul de venituri şi cheltuieli).
Persoanele juridice străine care realizează venituri din proprietăţi imobiliare (de exemplu,
închiriere, arentare etc) sau acele persoane care obţin venituri din vânzarea/cesionarea titlurilor de
participare (de exemplu, vânzare, schimb ,report) deţinute la o persoană juridică română.
 Un rol important în impozitarea veniturilor obţinute din vânzarea sau cesionarea titlurilor de
participare este Convenţia de Evitare a Dublei Impuneri existente între state. În cazul în care, există
o astfel de convenţie stabilită, reglementările stabilite prin intermendiul acesteia vor conduce la o
impozitare în favoarea statului de rezidenţă al persoanei juridice străine.
Există situaţii care conduc la scutirea anumitor contribuabili de la plata impozitul pe profit :
⇒ trezoreria statului
⇒ instituţiile publice pentru fondurile publice şi pentru veniturile proprii realizate şi utilizate
conform legii Nr.500/2002
⇒ persoanele fizice care plătesc taxe pentru veniturile microînteprinderilor
⇒ cultele religioase care realizează venituri, de exemplu din producerea şi utilizarea obiectelor de
cult
⇒ Banca Naţională a României
⇒ Fondul de garantare a depozitelor aferente sistemului bancar
⇒ Fondul de garantare a pensilor private
⇒ Organizaţiile nonprofit sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru anumite tipuri de
venituri cum ar fi: contribuţiile şi taxele de înscriere ale membrilor, veniturile obţinute din
participarea la competiţii sportive. De exemplu, printr-o decizie dată de Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţe în anul 2004 s-a decis că acele sume primite cu titlu de donaţie sau din vânzarea unor
bunuri primite cu titlu de donaţie, care au fost folosite pentru construirea unor locuinţe pentru
persoanele cu handicap, nu vor fi supuse impozitului pe profit.⇒ instituţiile de învăţământ pentru
acele venituri ce vor fi utilizate potrivit legii învăţământului nr.84/1995 în ceea ce priveşte
îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior.

2. Cotele de impozitare:

La nivelul statului român se aplică cota unică de impozitare de 16%, excepţie de la această
regulă o face aplicare cote de 5% pentru acei contribuabil care desfăşoară o activitate de natura
barurilor de noapte, a discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive precum şi persoanele juridice
care realizează o activitate în asociere în condiţiile în care impozitul pe profit datorat este mai mic
de 5% decât totalul veniturilor realizate. Trebuie precizat faptul că acei contribuabili care desfăşoară
mai multe activităţi (de exemplu, o activitate fiind barurile de noapte şi alta un magazin alimentar)
pentru determinarea profitului impozabil aferent barurilor de noapte se deduc şi cheltuielile de
conducere şi de administrare, precum şi cheltuielile comune celor două activităţi desfăşurate de
contribuabil, proporţional cu cele două activităţi.

Plata acestei obligatii este trimestriala prin varsamant facut pana in ziua de 25 ale lunii
urmatoare trimestrului expirat. In urma intocmirii declaratiei fiscale anuale privind impozitul pe
profit se poate obtine fie impozit pe profit de plata, fie impozit pe profit de recuperat.

Declaratia de impunere privind calculul impozitului pe profit datorat, se depune de

contribuabili la organul fiscal pana la termenul de plata a acestei contributii.

Pentru neplata la termen a impozitului pe profit se datoreaza dobanzi si penalitati specificate

in Hotarari de Guvern. Cuantumul dobanzilor si penalitatilor poate depasi cuantumul sumelor
datorate. Majorarile se determina pentru suma neplatita pe perioada cuprinsa intre data la care
trebuia sa se realizeze plata si data la care se plateste efectiv.

Daca se platesc sume in plus, agentul economic poate solicita (prin cerere de restituire)
organului fiscal, fie compensarea sumei cu alte obligatii fiscale, fie restituirea sumei.

3. Calculul profitului impozabil :

Conform articolului 19, alin.1 din cadrul legii 571/2003 profitul impozabil se calculează
astfel:“Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi
cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile
neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau
în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.” Un
element important de precizat în cadrul impozitului pe profit sunt deducerile care se acordă anumitor
contribuabil, astfel încât trebuie scoase în evidenţă cele mai importante dintre deducerile fiscale :

⇒ cei care desfăşoară activităţi de cercetare dezvoltare primesc din partea statului roman anumite
stimulente fiscale, astfel: se poate aplica metoda de amotizare accelerata pentru aparatura destinată
unei activităţi de cercetare dezvoltare şi de asemenea, cheltuielile eligibile unei astfel de activităţi se
pot deduce din calculul profitului impozabil într-o proporţie de 50%.
⇒ contribuabili care doresc reinvestirea profitului sunt scutiţi de impozit conform codului fiscal,
astfel: acel profit folosit pentru achiziţionarea echipamente tehnologice care în viitor să conducă la
obţinerea de venituri impozabile vor fi scutiţi de la plata impozitului pentru profitul obţinut.

4. Veniturile neimpozabile:

Dividendele primite de la o persoană juridică română. Pe baza afirmaţiei de mai sus se pot
face comentarii suplimentare despre neimpozitarea dividendelor. Acestea nu sunt impozitate
deoarece, se doreşte evitarea duble impuneri interne: dividendele provin de la o societate care a
plătit la rândul ei impozit pe profit, dar şi impozit pe dividende, astfel în momentul în care societatea
care a beneficiat de dividende ar fi nevoită să plătească impozit pe veniturile obţinut în acest caz, se
poate afirma faptul că există o dublă impozitare a profitului. Astfel încât s-a hotărât o neimpozitare a
dividendelor primite de la o altă societate. Dividendele primite de la o persoană juridică din UE dacă
sunt îndeplinte următoarele condiţii: participarea este de minim 10% şi dacă la data înregistrării
veniturilor din dividende participarea la societate respectivă era de cel puţin 2 ani. Veniturile din
anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea
provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor
nedeductibile, precum şi veniturile din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de
întârziere pentru care nu s-a acordat deducere; Veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri
şi memorandumuri aprobate prin acte normative.

5. Cheltuieli deductibile

Sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul realizarii de

venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare.
Amintim cateva din cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri:
- cheltuieli cu achizitionarea ambalajelor;
- cheltuieli pentru protectia muncii si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor
profesionale;
- cheltuieli reprezentand contributii pentru asigurarea de accidente de munca si boli profesionale si
cheltuieli cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale;
- cheltuieli de reclama si publicitate efectuate in scopul popularizarii firmei, produselor sau
serviciilor, in baza unui contract scris, precum si costurile asociate producerii materialelor necesare
pentru difuzarea mesajelor publicitare;
- cheltuieli de transport si cazare in tara si in strainatate, efectuate de catre salariati si administratori,
in cazul in care contribuabilul realizeaza profit in exercitiul curent si/sau din anii precedenti;
- taxele de inscriere, cotizatiile si contributiile obligatorii, precum si contributiile pentru fondul
destinat negocierii contractului colectiv de munca;
- cheltuieli pentru formarea si perfectionarea profesionala a personalului angajat;
- cheltuieli pentru perfectionarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea,
intretinerea si perfectionarea sistemelor de management al calitatii, obtinerea atestarii conform cu
standardele de calitate;
- cheltuieli pentru protejarea mediului si conservarea resurselor;
- taxele de inscriere, cotizatiile si contributiile datorate catre camerele de comert si industrie,
organizatiile sindicale si organizatiile patronale.

6. Cheltuieli cu deductibilitate limitată conform codului fiscal:

Una dintre cele mai importante cheltuieli ce pot să fie deduse sunt cheltuielile cu protocolul.
Acestea sunt deductibile în limita unei cote de 2% care se aplică diferenţei dintre totalul veniturilor
impozabile şi totalul cheltuielilor efectuate în scopul obţinerii acestor venituri, excepţie fiind
cheltuielilor cu protocolul precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit. Un exemplu elocvent pentru
cheltuielile cu protocolul o reprezintă distribuirea de obiecte inscripţionate cu sigla firmei, denumire
sau emblemă astfel, aceste cheltuieli intră în cadrul cheltuielilor cu protocolul doar dacă acestea au
valoarea mai mare decât valoarea medie a unor obiecte publicitare cum ar fi pixuri, brichete etc. Un
alt exemplu destul de întâlnit în practică sunt acele băuturi răcoritoare sau alimente oferite
partenerilor de afaceri, aceste cheltuieli intră în categoria cheltuielilor cu protocolul doar dacă sunt
oferite partenerilor si nu consumului intern în folosul proprilor salariaţi. De asemenea, cheltuielie
sociale sunt deductibile în limita de 2% ce se aplică asupra cheltuielilor cu salariile personalului.
Intră sub incidenţa acestei legi ajutoarele oferite personalului cum ar fi ajutoarele de înmormântare,
pentru naştere, pentru boli grave precum şi cadourile oferite de angajatori salariaţiilor. Sunt
încadrate în categoria cheltuieli deductibile cheltuielile cu dobânzile şi diferenţele de curs valutar,
cheltuielile cu tichetele de masă, cheltuielile pentru pensiile facultative în limita sumei de 400 de
euro per angajat într-un an fiscal, cheltuieli cu primele de asigurare de sănătate în limita cotei de 250
de euro într-un an per angajat. De asemenea, sunt deductibile limitat acele cheltuieli cu întreţinerea
şi repararea locuinţelor acolo unde firma deţine sediul social în limita corespunzătoare cu spaţiul
deţinut majorându-se cu 10%. Rezerva legală este deductibilă în limita de 5% aplicată rezultatului
net (adică diferenţa dintre veniturile totale şi cheltuielile totale) până se atinge a cincea partea din
capitalul social subscris şi vărsat. Despre rezerva legală se pot face următoarele afirmaţii: aceasta
este deductibilă la constituire. În condiţiile în care rezerva a fost folosită pentru acoperirea unor
pierderi sau distribuirea acesteia sub orice altă formă, aduce după sine impozitarea. Cât timp rămâne
în posesia societăţii aceasta este tratată ca fiind deductibilă fiscal, dar dacă va ajunge în proprietatea
acţionarilor se consideră a fi impozabilă.
Cheltuieli cu indemnizaţia de deplasare în limitele stabilite de lege astfel: 2,5* nivelul legal
stabilit pentru instituţiile publice. Diurnă internă a fost stabilită conform H.G 1680/2006 de 13
lei/zi/persoană. Conform codului fiscal art. 23, alin.1 atunci când gradul de îndatorare este pozitiv,
dar mai mic decât 3 cheltuiala cu dobânda va fi integral deductibilă în anul fiscal pentru care se
calculează impozitul. Pentru cazul în care gradul de îndatorare este negativ sau mai mare de 3,
cheltuială cu dobânda este nedeductibilă dar se va deduce integral atunci cand gradul de îndatorare
devine pozitiv dar mai mic de 3.

7. Cheltuieli nedeductibile

Cheltuielile nedeductibile cuprind cheltuielile care nu sunt deductibile nici in perioada

curenta, nici in perioadele urmatoare.
-cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentand
diferente din anii anteriori sau din anul curent, precum si impozitele pe profit sau pe venit platite in
strainatate;
-amenzile, confiscarile, majorarile de intarziere datorate catre autoritatile romane;
-cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsa din
gestiune ori degradate neimputabile, pentru care nu au fost incheiate contracte de asigurare, precum
si TVA aferenta;
-cheltuielile cu TVA aferenta bunurilor acordate salariatilor sub forma unor avantaje in natura, daca
valoarea acestora nu a fost impozitata prin retinere la sursa;
-cheltuielile inregistrate in contabilitate care nu au la baza un document justificativ.

8. Pierderea fiscală:

Conform Codului Fiscal, pierderea societăţilor se stabileşte prin impozitul pe profit şi se

recuperează din profiturile care se obţin pe o perioadă de 5 ani consecutivi. În momentul în care se
realizează declararea impozitului pe profit şi are loc plata acestuia, recuperarea pierderilor se va face
în ordinea înregistrării. Pentru afirmaţia de mai sus există şi o excepţie astfel, în legea nr.85/2006 se
precizează faptul că societatea care va intra în faliment trebuie să recupereze pierderea pe durata
procedurii falimentului, până când are loc încheierea acestuia.

9. Depunerea declaraţiilor fiscale urmate de plata impozitului pe profit:

Conform art.34, alin.1 din Codul Fiscal declaraţiile privind impozitul pe profit se efectuează
trimestrial până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei din care are loc încheierea trimestrelor
IIII.
De asemenea, declararea şi plata impozitului pe profit pe poate realiza diferit pentru anumiţi
contribuabili, astfel:
⇒ organizaţiile nonprofit au obligaţia de a declara şi de a plăţi impozitul pe profit până la data de 25
februarie
⇒ acei contribuabili care obţin venituri impozabile din cultivarea cerealele, din pomicultură sau
viticultură trebuie să-şi declare şi să plătească impozitul pe profit anual până la data de 25 februarie
a anului în care se declara profitul.

II. Contabilitatea impozitului pe profit

La nivelul impozitului pe profit există câteva operaţiuni contabile care se realizează pentru a
putea reflecta cât mai corect în contabilitate acest tip de taxă, astfel:
1. Înregistrarea obligaţiei de plată trimestrială către bugetul de stat sau către bugetul local în ceea ce
priveşte impozitul pe profit
691 (cheltuieli cu impozitul pe profit) = 4411 (Impozitul pe profit)
Acelaşi tip de înregistrare contabilă se foloseşte dacă valoarea ce este datorată la finele unui
trimestru a impozitului pe profit cumulat de la începutul anului este mai mică decât valoarea
înregistrată până la finele trimestrului anterior.
2. Achitarea obligaţiei fiscale prin contul de la bancă se înregistrează, astfel :
4411 (impozit pe profit) = 5121 (Conturi la bănci)
3. În cazul în care există diferenţe în plus faţă de exerciţiile financiare anterioare cu privire la
impozitul pe profit înregistrarea contabilă este următoarea:
1174 (rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile) = 4411 (impozitul pe profit)
4. Pentru corectarea erorilor în ceea ce priveşte impozitul pe profit anterior există o înregistrare
contabilă specifică:
4411 (impozitul pe profit) = 1174 (rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile )
5. Pentru acele societăţi care au facilităţi fiscale la calculul impozitului pe profit vom avea
următoarele
înregistrări contabile :
a. De asemenea, se înregistrează trimestrial obligaţia de plată a impozitului :
691 (Cheltuieli cu impozitul pe profit )= 4411 (Impozitul pe profit )
b. Facilităţile fiscale vor fi evidenţiate extrabilanţier, în debitul contul 8038 (alte valori în afara
bilanţului)
c. Repartizarea profitului pe surse de finanţare se realizează din punct de vedere contabil, astfel:
129 (repartizarea profitului ) = 1068 (alte rezerve )
d. De asemenea, se va diminua impozitul pe profit cu valoarea facilităţilor fiscale acordate:
691 (cheltuieli cu impozitul pe profit ) = 4411 (impozitul pe profit) – în roşu

Contul extrabilanţier se va închide cu valoarea facilităţilor fiscale acordate pentru impozitul

pe profit prin creditarea contului 8038.

Concluzii:

În concluzie, am încercat să identificăm cele mai importante elemente practice dar şi teoretice
cu privire la impozitul pe profit. Acesta este unul dintre cele mai importante surse de venit pentru
bugetul statului şi tocmai din acest motiv autorităţile ar trebui să identifice principalele cauze pentru
care nu se plăteşte impozitul pe profit şi să încerce combaterea evaziunii precum şi stimularea
societăţilor pentru obţinerea profitului, deoarece acesta se va întoarce într-un anumit procent la
bugetul statului.

Bibliografie:

Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind codul fiscal cu normele metodologice de

aplicare
Bufan R., Minea M.Ş, “Codul fiscal comentat”, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2008, pp 203- 396
Răpcencu C.,”Contabilitatea şi fiscalitatea imobilizărilor corporale”, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2012
Contabilitate si gestiune fiscala – „Contabilitatea si fiscalitatea privind impozitul pe profit” – resursa
de invatare nr.6 – Conf.Univ.Dr. Georgescu Cristina Elena