Sunteți pe pagina 1din 5

STRATEGIA OPTIMIZARII COSTURILOR FISCALE

Costurile fiscale sunt un element important al costurilor oricarei afaceri/tranzactii. Costul fiscal nu
înseamnã doar ratele de impozitare ci si termenele de platã si timpul de recuperare al creantelor sau
pierderilor fiscale.

Eliminarea facilitatilor fiscale sau a altor forme de stimulare fiscalã în România în ultimii 2-3
coroborate cu efectele crizei economice readuce în atentia contribuabililor necesitatea optimizãrii
acestor costuri.

CE ESTE OPTIMIZAREA COSTURILOR FISCALE ?

Orice activitate desfãsuratã în limita legislatiei al cãrui scop este reducerea obligatiilor fiscale prin:

 Scutirea, reducerea, amânarea obligatiilor fiscale


 Recuperarea în timp corespunzãtor a creantelor fiscale sau evitarea detinerii de creante fiscale
permitând obtinerea de costuri reduse de finantare a obligatiilor fiscale
 Posibilitatea recuperãrii pierderilor fiscale din rezultatele fiscale ulterioare
 Fructificarea legislatiei fiscale pentru obtinerea maximului deducerilor fiscale si minimizarea
situatiilor în care nu se acceptã deducerile fiscale
 Desfãsurarea/efectuarea operatiunilor impozabile în zonele unde nivelul de taxare, costurile si
riscurile fiscale sunt cele mai scãzute

Nu este rezultatul unor abuzuri de interpretare a legii fiscale sau de acte care sã contravinã legislatiei
fiscale.

Solutiile de optimizare fiscalã presupun interpretarea legislatiei fiscale, de regulã conform interesului
legiuitorului si nu prin argumentatii sau interepretãri ale legii numai în favoarea contribuabilului

Operatiunile, tranzactiile, baza impozabilã, subiectii tranzactiei si alte informatii aferente optimizãrii
fiscale sunt detaliate transparent si corespunzãtor în toate raportãrile contabile si fiscale obligatorii ale
contribuabilului.

Solutiile aleg desfãsurarea/efectuarea operatiunilor impozabile în zonele unde nivelul de taxare,


costurile si riscurile fiscale sunt cele mai scãzute pentru contribuabil.

CONFORM LEGISLATIEI SI PRACTICII INTERNATIONALE:

 “Nimeni nu este obligat sã plãteascã mai multe taxe si impozite decãt ceea ce este mentionat
în legislatia fiscalã”
 E dreptul contribuabilului sã decidã:
o cum va respecta legislatia fiscalã
o unde va accepta sã îsi desfãsoare activitatea si sã fie impozitat
o cine va deveni subiect impozabil si plãtitorul obligatiilor fiscale: ca persoanã fizicã
sau juridicã, rezidentã sau nerezidentã, etc.

CONCLUZIE:

E un drept legitim al contribuabililor sã îsi minimizeze/optimizeze costurile fiscale respectând


legislatia fiscalã.
CUM SE EFECTUEAZÃ OPTIMIZAREA COSTURILOR FISCALE ?

Pentru obtinerea celor mai eficiente solutii de reducere a costurilor fiscale este necesara aplicarea unei
strategii coerente de catre fiecare contribuabil care sa tina cont de influenta urmatorilor factori cheie
(lista nu este exhaustiva) asupra costurilor fiscale ale afacerilor pe care le conduc:

1. Forma juridica de organizare a activitatii – PFA/SRL-SNC/SA


2. Durata operatiunilor /afacerii
3. Tipul si natura afacerii –industrie, comert, agricultura, transporturi, servicii, etc.
4. Forma de impozitare pe venit aleasa PFA/ impozit pe profit sau microintreprindere
5. Forma de impozitare a valorii adaugate – platitor sau neplatitor de TVA
6. Cifra de afaceri estimata pentru cel putin urmatorii 2 ani
7. Ponderea in total active a activelor fixe, activelor circulante si a datoriilor
8. Ciclul de operare al afacerii- cand se vor face investitii / cand se asteapta inceperea
recuperarii investitiilor efectuate/cand se estimeaza obtinerea de profit
9. Modul de comercializare / distributie
10. Ciclul operational – durata de incasare a creantelor si de plata a a datoriilor/obligatiilor
entitatii-organizatiei
11. Politicile contabile utilizate
12. Actionarii – rezidenta, natura acestora (persoane fizice sau juridice), numarul lor
13. Modul de finantare al afacerii – imprumuturi asociati, banci, leasing, alte forme de
finantare
14. Restrictii legale impuse de industria in care opereaza contribuabilul sau de cadrul
legislativ general
15. Modul de iesire din afaceri
16. Modul de distribuire a dividendelor
17. Facilitatile fiscale curente si previzionate oferite de cadrul legislativ
18. Piata contribuabilului – locala sau la export
19. Volumul serviciilor externe contractate si rezidenta furnizorilor acestor servicii
20. Tranzactiile cu partile afiliate
21. Numarul angajatilor, rezidenta si modul de remunerare al acestora

1. Forma juridica de organizare a activitatii – PFA/SRL-SNC/SA

Influenteaza rezultatul fiscal datorita modului separat de impunere, in special pentru partea legata
de venitul / profitul afacerii si remunerarea investitorilor prin plata dividendelor sau a valorii nete
ramase din afacere.

Modul de organizare juridica influenteaza si modul de repartizare al patrimoniului net al afacerii


pentru investitori la incetarea activitatii si deci si taxarea acestuia precum si costurile de
administrare.

Enumeram mai jos principalele avantaje si dezavantaje cu impact fiscal ale fiecarei forme de
organizare juridica:
PFA sau intreprindere individuala

Avantaje:
 Ca unic investitor, persoanele fizice autorizate au deplina libertate de decizie nefiind
necesare completarea diverselor forme de consemnare a deciziilor aferente desfasurarii
afacerilor(sedinte si hotarari ale actionarilor, publicarea deciziilor in Monitorul Oficial,
etc.) cum este cazul pentru entitatile de persoane SRL/SA

 Pentru cei care isi desfasoara activitatea cu salariati si care au optat pentru impunerea in
sistem real, profitul sau venitul net pe care il obtin din afacere este impozitat o singura
data spre deosebire de entitatile care platesc impozit pe profit sau pe veniturile
microintreprinderilor. In aceste cazuri venitul net /dividendul care ajunge efectiv la
investitor este impozitat de doua ori: odata prin aplicarea impozitului pe profit sau pe
veniturile microintreprinderilor si a doua oara prin aplicarea impozitului pe dividende.

 Impozitarea venitului se face numai la sumele incasate ca venit din care se scad
cheltuielile platite in exercitiul financiar spre deosebire de entitatile care platesc impozit
pe profit sau pe veniturile microintreprinderilor care determina veniturile si cheltuielile pe
baza contabilitatii de angajamente (adica de regula la emiterea facturii de vanzare pentru
venituri si la primirea facturii de achizitie pentru cheltuieli). Doar la incetarea activitatii se
vor lua in calculul bazei impozabile si veniturile neincasate si cheltuielile neplatite.

 Acces in permanenta al investitorului la numerarul generat de afacere pe care il poate


retrage oricand si pentru orice suma din afacere pentru a-l folosi oricand in interes propriu

 Cheltuielile admise la deducere sunt in mare parte similare cu cele admise la deducerea
impozitului pe profit.

 Cheltuielile administrative legate de evidenta contabila si fiscala sunt mult diminuate – nu


se intomesc situatii financiare si nu se tine contabilitate in partida dubla.

 Se pot aplica aceleasi principii in ceea ce priveste amortizarea imobilizarilor corporale si


necorporale ca si in cazul entitatilor obligate la plata impozitului pe profit.

 PFA-ul sau intreprinderea individuala poate avea angajati pentru desfasurarea activitatii.

 In principiu aceasta forma de organizare se poate aplica in orice domeniu de activitate


existand varianta persoanei fizice autorizate sau a intreprinderii individuale.

 Teoretic astfel de contribuabili sunt mai rar verificati de catre organele de inspectie
fiscala.

 Posibilitatea iesirii imediate din afacere daca aceasta este decizia investitorului fara costuri
mari comparativ cu SRL si SA-ul unde un astfel de proces este costisitor si dureaza foarte
mult.
Dezavantaje:

 Investitorul garanteaza desfasurarea activitatii cu patrimoniul personal avand o expunerea


mult mai ridicata fata de creditori comparativ cu celelalte forme de organizare.

 Nu exista posibilitatea transferarii pe o alta entitate fiscala a aceleiasi activitati cum se


poate face in cazul societatilor comerciale. Astfel un PFA va trebui sa opereze numai pe
aceasta entitate fiscala spre deosebire de situatia in care un investitor decide sa isi
transfere aceiasi activitate de pe o societate comerciala pe alta.

 Desi teoretic posibil, aceasta forma de organizare este putin probabil sa poata fi aplicata
pentru investitii/operatiuni mari in domenii productive /tehnologice.

 Impozitul pe venit se plateste anticipat trimestrial cu regularizare la sfarsitul anului pe


baza datelor din anul precedent. Exista riscul ca in cazul activitatilor care genereaza
pierdere in anul curent aceste entitati sa plateasca impozit anticipat fiind dificila
recuperarea sa ulterioara.

 Pierderea fiscala se poate recupera in urmatorii 5 ani fiscali spre deosebire de entitatile
care platesc impozit pe profit care recupereaza aceste pierderi in urmatorii 7 ani fiscali.

 Investitorul rezident va plati la venitul net obtinut inainte de impozitarea acestuia si


asigurari de sanatate obligatorii de 5.5% (calculate la venitul net inainte de impozitare) cat
si contributii pentru asigurarile sociale de 31.3% (la o baza stabilita de investitor care nu
poate fi mai mica decat nivelul unui salariu minim).

In cazul SRL-SNC-urilor

Principalele avantaje sunt:

 Delimitarea stricta intre averea / patrimoniul afacerii care apartine SRL-ului fata de averea
personala a investitorului ducand la o expunerea mult mai mica fata de creditori a
investitorului

 Poate fi aplicata ca forma de organizare pentru investitii mari si productive

 Permite crearea de structuri fiscale care pot duce la reducerea costurilor fiscale

 Recuperarea pierderii fiscale din profiturile impozabile in urmatorii 7 ani

Principalele dezavantaje:

 Impunerea se face prin estimarea bazei impozabile, profitul impozabil sau cifra de afaceri,
conform principiului contabilitatii de angajamente ducand in cele mai multe dintre cazuri la
plata impozitului inainte de incasarea veniturilor
1. Întelegerea modului în care contribuabilul îsi desfãsoarã operatiunile. Se
determinã/documenteazã :
o Care sunt obligatiile fiscale ale contribuabilului
o Ce produce, ce vinde, ce servicii presteazã contribuabilul
o Cine si de unde sunt actionarii/asociatii
o Care sunt tranzactiile cu pãrtile afiliate ale contribuabilului
o Care este specificul ramurii de activitate al contribuabilului
o Cine sunt clientii, furnizorii, care sunt termenii contractuali de bazã – termenul de
platã / încasare / perioada de platã/încasare, garantii etc.
o Cum sunt documentate tranzactiile contribuabilului dpdv fiscal ?
o Care este strategia si intentiile pe termen lung ale contribuabilului ?
o Cum îsi remunereazã angajatii si ce obligatii suplimentare are fatã de acestia

2. Elaborarea diagnosticului fiscal al contribuabilului:


o Determinarea punctelor forte si a celor cu risc ridicat din pozitia fiscalã curentã
o Determinarea pozitiei fiscale a contribuabilului pe urmãtorii cel putin 2 ani în
conditiile în care legislatia fiscalã curentã nu va fi schimbatã

3. Elaborarea propunerilor de optimizare fiscalã


o Se prezintã contribuabilului proiectele de optimizare a costurilor fiscale împreunã cu
riscurile aferente si fezabilitatea acestora

4. Implementarea propunerilor de optimizare fiscalã

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

CATEVA INDICATII PRIVIND REDUCEREA/OPTIMIZAREA COSTURILOR FISCALE

A. PENTRU PLATITORII DE IMPOZIT PE PROFIT

 Reducerea nivelului cheltuielilor nedeductibile prin:

1. Transformarea acestora in cheltuieli deductibile

O posibila solutie ar putea fi transferarea acestor cheltuieli de pe entitatea care le considera


nedeductibile la calculul impozitului pe profit catre alte entitati din grup care la randul lor vor
refactura catre prima entitate sub forma unor servicii/vanzari de bunuri care pot fi considerate
deductibile la calculul impozitului pe profit.

Abilitatea in acest caz este gasirea acelor servicii/bunuri etc. care pot fi furnizate catre
entitatea care transfera cheltuielile nedeductibile si care pot fi considerate deductibile la
entitatile care preiau astfel de costuri.

In acest sens se vor analiza toate aceste cheltuieli nedeductibile, cauza si natura lor si se vor
cauta solutii de schimbare a naturii lor si deci si a tratamentului lor fiscal astfel incat noua
incadrare sa le transforme in cheltuieli deductibile.

De exemplu cheltuielile cu combustibilul aferent vehiculelor detinute de societate folosite


exclusiv pentru transportul de persoane cu maxim 9 locuri si cu o greutate de pana la 3500
kilograme. care nu pot fi deduse fiscal.

S-ar putea să vă placă și