IMPOZITUL PE PROFIT

1. INTRODUCERE
IMPOZITUL PE PROFIT
(1) REPREZINTĂ UNUL DIN
FORMELE DE BAZĂ DE
ALIMENTARE A BUGETULUI
NAȚIONAL, CU RESURSE PE
SEAMA VENITURILOR
REALIZATE DE AGENȚII
ECONOMICI.
Prevederile constituției României privitoare la bugetul
public național au fost dezvoltate prin Legea nr 72/1996
privind finanțele publice care au stabilit normele pentru
formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul veniturilor
financiare ale statului, ale unităților administrativ teritoriale și
ale instituțiilor publice.
Impozitul pe profit este unul din impozitele care aduc cele mai
multe venituri la bugetul statului, astfel este ușor de identificat
metodele de creștere a veniturilor la bugetul statului (plata la
timp și de către toți contribuabilii a impozitului pe profit şi a
impozitului cu privire la taxa pe valoare adăugată va crește cu
siguranță veniturile colectate de fiecare stat).
Concluzionând, combaterea evaziunii fiscale trebuie să
conducă la mai multe impozite colectate astfel încât, să nu fie
necesară creșterea taxelor și impozitelor de la nivel național.
 Cuvinte cheie: Impozitul pe profit,
Contribuabili, Declarații

Persoanele juridice străine și persoane fizice nerezidente care își desfășoară

activitatea în România fiind în asociere cu sau fără personalitate juridică.
În ceea ce privește persoanele care își desfășoară activitatea într-o asociere, impozitul
pe profit se va datora de fiecare persoană în parte, în funcție de cotele prevăzute în
contractul de asociere, pe baza documentelor întocmite de persoana care ține
contabilitatea asocierii (de exemplu, decontul de venituri și cheltuieli).
Persoanele juridice străine care realizează venituri din proprietăți imobiliare (de
exemplu, închiriere, aretare etc) sau acele persoane care obțin venituri din
vânzarea/cesionarea titlurilor de participare (de exemplu, vânzare, schimb ,report)
deținute la o persoană juridică română.

Există situații care conduc la scutirea anumitor contribuabili de la plata impozitul pe profit
:

⇒ trezoreria statului

⇒ instituțiile publice pentru fondurile publice și pentru veniturile proprii realizate și utilizate conform
legii Nr.500/2002

⇒ persoanele fizice care plătesc taxe pentru veniturile microîntreprinderilor

⇒ cultele religioase care realizează venituri, de exemplu din producerea și utilizarea obiectelor de cult

⇒ Banca Națională a României

⇒ Fondul de garantare a depozitelor aferente sistemului bancar

⇒ Fondul de garantare a pensiilor private

⇒ Organizațiile nonprofit sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru anumite tipuri de
venituri cum ar fi: contribuțiile și taxele de înscriere ale membrilor, veniturile obținute din participarea
la competiții sportivelor private.

1.
 Cotele de impozitare: La nivelul statului român se aplică cota unică de impozitare de 16%, excepție
de la această regulă o face aplicare cote de 5% pentru acei contribuabil care desfășoară o activitate
de natura barurilor de noapte, a discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive precum și
persoanele juridice care realizează o activitate în asociere în condițiile în care impozitul pe profit
datorat este mai mic de 5% decât totalul veniturilor realizate. Trebuie precizat faptul că acei
contribuabili care desfășoară mai multe activități (de exemplu, o activitate fiind barurile de noapte şi
alta un magazin alimentar) pentru determinarea profitului impozabil aferent barurilor de noapte se
deduc și cheltuielile de conducere și de administrare, precum și cheltuielile comune celor două
activități desfășurate de contribuabil, proporțional cu cele două activități.

2.

Calculul profitului impozabil : Conform articolului 19, alin.1 din cadrul legii 571/2003 profitul
impozabil se calculează astfel: “Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate
din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se
scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului
impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de
aplicare.” Un element important de precizat în cadrul impozitului pe profit sunt deducerile care se
acordă anumitor contribuabil, astfel încât trebuie scoase în evidentă cele mai importante dintre
deducerile fiscale : ⇒ cei care desfășoară activități de cercetare dezvoltare primesc din partea
statului roman anumite stimulente fiscale, astfel: se poate aplica metoda de amortizare accelerata
pentru aparatura destinată unei activități de cercetare dezvoltare și de asemenea, cheltuielile
eligibile unei astfel de activități se pot deduce din calculul profitului impozabil într-o proporție de
50%. ⇒ contribuabili care doresc reinvestirea profitului sunt scutiți de impozit conform codului fiscal,
astfel: acel profit folosit pentru achiziționarea echipamente tehnologice care în viitor să conducă la
obținerea de venituri impozabile vor fi scutiți de la plata impozitului pentru profitul obținut.

3.

Veniturile neimpozabile: Dividendele primite de la o persoană juridică română. Pe baza afirmației de

mai sus se pot face comentarii suplimentare despre neimpozitarea dividendelor. Acestea nu sunt
impozitate deoarece, se dorește evitarea duble impuneri interne: dividendele provin de la o societate
care a plătit la rândul ei impozit pe profit, dar și impozit pe dividende, astfel în momentul în care
societatea care a beneficiat de dividende ar fi nevoită să plătească impozit pe veniturile obținut în
acest caz, se poate afirma faptul că există o dublă impozitare a profitului. Astfel încât s-a hotărât o
neimpozitare a dividendelor primite de la o altă societate. Dividendele primite de la o persoană
juridică din UE dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: participarea este de minim 10% și dacă la
data înregistrării veniturilor din dividende participarea la societate respectivă era de cel puțin 2 ani.
Veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau
anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor
 nedeductibile, precum și veniturile din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalități de
întârziere pentru care nu s-a acordat deducere; Veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri
și memorandumuri aprobate prin acte normative.

4.

Cheltuieli cu deductibilitate limitată conform codului fiscal: Una dintre cele mai importante cheltuieli
ce pot să fie deduse sunt cheltuielile cu protocolul. Acestea sunt deductibile în limita unei cote de 2%
care se aplică diferenței dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor efectuate în scopul
obținerii acestor venituri, excepție fiind cheltuielilor cu protocolul precum și cheltuielile cu impozitul
pe profit. ECOSTUDENT - Revistă de cercetare științifică a studenților economiști, Nr.4/2014 Editura
„ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936 ~ 32 ~ Un exemplu elocvent
pentru cheltuielile cu protocolul o reprezintă distribuirea de obiecte inscripționate cu sigla firmei,
denumire sau emblemă astfel, aceste cheltuieli intră în cadrul cheltuielilor cu protocolul doar dacă
acestea au valoarea mai mare decât valoarea medie a unor obiecte publicitare cum ar fi pixuri,
brichete etc. Un alt exemplu destul de întâlnit în practică sunt acele băuturi răcoritoare sau alimente
oferite partenerilor de afaceri, aceste cheltuieli intră în categoria cheltuielilor cu protocolul doar dacă
sunt oferite partenerilor si nu consumului intern în folosul propriilor salariați. De asemenea,
cheltuielii sociale sunt deductibile în limita de 2% ce se aplică asupra cheltuielilor cu salariile
personalului. Intră sub incidența acestei legi ajutoarele oferite personalului cum ar fi ajutoarele de
înmormântare, pentru naștere, pentru boli grave precum și cadourile oferite de angajatori
salariaților. Sunt încadrate în categoria cheltuieli deductibile cheltuielile cu dobânzile și diferențele de
curs valutar, cheltuielile cu tichetele de masă, cheltuielile pentru pensiile facultative în limita sumei
de 400 de euro per angajat într-un an fiscal, cheltuieli cu primele de asigurare de sănătate în limita
cotei de 250 de euro într-un an per angajat. De asemenea, sunt deductibile limitat acele cheltuieli cu
întreținerea și repararea locuințelor acolo unde firma deține sediul social în limita corespunzătoare
cu spațiul deținut majorându-se cu 10%. Rezerva legală este deductibilă în limita de 5% aplicată
rezultatului net (adică diferența dintre veniturile totale și cheltuielile totale) până se atinge a cincea
partea din capitalul social subscris și vărsat. Despre rezerva legală se pot face următoarele afirmații:
aceasta este deductibilă la constituire. În condițiile în care rezerva a fost folosită pentru acoperirea
unor pierderi sau distribuirea acesteia sub orice altă formă, aduce după sine impozitarea. Cât timp
rămâne în posesia societății aceasta este tratată ca fiind deductibilă fiscal, dar dacă va ajunge în
proprietatea acționarilor se consideră a fi impozabilă. Cheltuieli cu indemnizația de deplasare în
limitele stabilite de lege astfel: 2,5* nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice. Diurnă internă a
fost stabilită conform H.G 1680/2006 de 13 lei/zi/persoană. Conform codului fiscal art. 23, alin.1
atunci când gradul de îndatorare este pozitiv, dar mai mic decât 3 cheltuiala cu dobânda va fi integral
deductibilă în anul fiscal pentru care se calculează impozitul. Pentru cazul în care gradul de
îndatorare este negativ sau mai mare de 3, cheltuială cu dobânda este nedeductibilă dar se va
deduce integral atunci când gradul de îndatorare devine pozitiv dar mai mic de 3.

5.
 Pierderea fiscală: Conform codului fiscal, pierderea societăților se stabilește prin impozitul pe profit
şi se recuperează din profiturile care se obțin pe o perioadă de 5 ani consecutivi. În momentul în care
se realizează declararea impozitului pe profit și are loc plata acestuia, recuperarea pierderilor se va
face în ordinea înregistrării. Pentru afirmația de mai sus există și o excepție astfel, în legea
nr.85/2006 se precizează faptul că societatea care va intra în faliment trebuie să recupereze
pierderea pe durata procedurii falimentului, până când are loc încheierea acestuia. STUDIU DE CAZ I
Este important de reținut cum se recuperează pierderea fiscală pentru acele societăți plătitoare de
impozit pe veniturilor microîntreprinderilor. De exemplu, în anii 2001-2002 o societate comercială a
înregistrat pierdere fiscală în sumă de 70.000 RON și respectiv 30.000. După un an 2003-2006
societatea a devenit plătitoare de impozit pe venit, pentru ca în anul 2007 să devină plătitoare de
impozit pe profit. Astfel că, poate fi recuperată din impozitul pe profit doar pierderea aferentă anului
2002 în sumă de 30.000 (deoarece conform codului fiscal pierderea fiscală poate să fie recuperată în
următorii 5 ani, ceea ce în cazul nostru coincide cu impozitul pe profit din anul 2007). Rămâne
nerecuperată pierderea pentru anul 2001, în sumă de 70.000 deoarece de la data înregistrării
pierderii până la momentul înregistrării profitului a trecut o perioadă mai mare de 5 ani. Acest lucru
se întâmplă deoarece societatea a optat pentru un regim specific microîntreprinderilor, astfel că, a
renunțat la orice avantaj inclusiv la posibilitatea de a fi plătitor de impozit pe profit. În consecință, nu
se poate recupera pierderea în perioada în care societatea a fost considerată plătitoare de impozit pe
venitul microîntreprinderilor. De asemenea, o altă regulă fiscală care împiedică recuperarea pierderii
atunci când, societatea este plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor este faptul că
pierderea fiscală se stabilește prin declarația anuală de impozit pe profit (Declarația 101) pe care
microîntreprinderile nu întocmesc acest tip de declarație și nu declară pierderea realizată într-un an
fiscal. În momentul în care recuperarea nu se poate face din profituri, atunci se va recupera din
rezerve sau din capitalul social, însă pot apărea consecințe fiscale importante.

6.

Depunerea declarațiilor fiscale urmate de plata impozitului pe profit: Conform art.34, alin.1 din codul
fiscal declarațiile privind impozitul pe profit se efectuează trimestrial până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei din care are loc încheierea trimestrelor IIII. De asemenea, declararea și plata
impozitului pe profit pe poate realiza diferit pentru anumiți contribuabili, astfel: ⇒ organizațiile
nonprofit au obligația de a declara și de a plăti impozitul pe profit până la data de 25 februarie
ECOSTUDENT - Revistă de cercetare științifică a studenților economiști, Nr.4/2014 Editura
„ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936 ~ 33 ~ ⇒ acei contribuabili
care obțin venituri impozabile din cultivarea cerealele, din pomicultură sau viticultură trebuie să-şi
declare și să plătească impozitul pe profit anual până la data de 25 februarie a anului în care se
declara profitul. II. Contabilitatea impozitului pe profit La nivelul impozitului pe profit există câteva
operațiuni contabile care se realizează pentru a putea reflecta cât mai corect în contabilitate acest tip
de taxă, astfel:

1) Înregistrarea obligației de plată trimestrială către bugetul de stat sau către

bugetul local în ceea ce privește impozitul pe profit 691 (cheltuieli cu impozitul pe
profit) = 4411 (Impozitul pe profit) Același tip de înregistrare contabilă se
folosește dacă valoarea ce este datorată la finele unui trimestru a impozitului pe
profit cumulat de la începutul anului este mai mică decât valoarea înregistrată
până la finele trimestrului anterior.
 2) Achitarea obligației fiscale prin contul de la bancă se înregistrează, astfel : 4411
(impozit pe profit) = 5121 (Conturi la bănci)
3) În cazul în care există diferențe în plus față de exercițiile financiare anterioare cu
privire la impozitul pe profit înregistrarea contabilă este următoarea: 1174
(rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile) = 4411 (impozitul
pe profit)
4) Pentru corectarea erorilor în ceea ce privește impozitul pe profit anterior există o
înregistrare contabilă specifică: 4411 (impozitul pe profit) = 1174 (rezultatul
reportat provenit din corectarea erorilor contabile )
5) 5. Pentru acele societăți care au facilități fiscale la calculul impozitului pe profit
vom avea următoarele înregistrări contabile :
a) De asemenea, se înregistrează trimestrial obligația de plată a impozitului : 691
(Cheltuieli cu impozitul pe profit )= 4411 (Impozitul pe profit )
b) Facilitățile fiscale vor fi evidențiate extra bilanțier, în debitul contul 8038 (alte valori
în afara bilanțului)
c) Repartizarea profitului pe surse de finanțare se realizează din punct de vedere
contabil, astfel: 129 (repartizarea profitului ) = 1068 (alte rezerve )
d) De asemenea, se va diminua impozitul pe profit cu valoarea facilităților fiscale
acordate: 691 (cheltuieli cu impozitul pe profit ) = 4411 (impozitul pe profit) – în roșu
Contul extra bilanțier se va închide cu valoarea facilităților fiscale acordate pentru
impozitul pe profit prin creditarea
e)
 Exemplu calcul impozit pe profit

Calculul pentru impozitul pe profit este destul de simplu. Formula este de 16% *
(venituri totale – cheltuieli totale). Luam un exemplu pentru a înțelege mai ușor
calculul impozitului pe profit.

O firma are un venit de 1.200.000 de lei si cheltuieli in valoare de 100.000 de lei pe

an. Firma nu are angajați. Impozitul pe profit se calculează ca 16% * (1.200.000 –
100.000) adică 16% * 1.100.000, ceea ce înseamnă 176.000 de lei.

Pentru a ști care este profitul net, vom avea nevoie de un nou calcul: 1.200.000 –
100.000 – 176.000. Rezultatul este de 924.000 de lei. Profitul va fi distribuit sub
forma de dividende. Pentru dividende, se va plăti 8%, adică 8% * 924.000, deci
73.920 de lei. Valoarea neta a dividendelor este de 924.000 – 73.920, adică 850.080
lei.