Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cahul 2020
Cuprins
1. Impozitul pe venitul personal ..........................................3
2. Impozitul pe profitul
companiilor.......................................................................4
3. Taxa pe valoare
adăugată............................................................................5
4. Bibliografia.......................................................................6
2
Impozitul pe venit din Bulgaria este format din două structuri separate: impozitul pe
profit și impozitul pe venit. Acestea nu sunt integrate și se bazează pe așa numitul sistem clasic,
dividendele plătite de exemplu sunt supuse unei duble impuneri( 10% impozitul pe profi plus 5%
impozitul pe venitul personal).
3
2. Impozitul pe profitul companiilor
Similar cu impozitul pe veniturile persoanelor fizice și persoanele juridice sunt supuse
impozitării. Impozitul pe venitul companiilor(profit) înainte de impozitare este numit în Bulgaria
profit impozabil. Este reglementată de Legea privind impozitare veniturilor corporațiilor.
Baza de impozitare o constituie profitul impozabil, care este obținut prin ajustarea
profitului contabil(pierderea) înainte de impozitare. Cota de impozitare este de 10%.
Deși impozitul pe profit pare a fi simplu, el este de departe cel mai complex. Acest lucru
se datorează procedurilor de ajustare a veniturilor. Veniturile totale și cheltuielile din contul de
profit și pierdere sunt recalculate în conformitate cu legislația fiscală.În practică însă, în scopuri
fiscale pentru a împiedica manipuluarea profitului sunt aplicate o serie de taxe pentru operațiuni
care nu contravin legislației fiscale.
Practic, ajustarea se face prin adăugarea și scăderea de elemente la și de la totalul
veniturilor și cheltuielilor.
Din punct de vedere tehnic, aceste elemente sunt clasificate în patru grupe:
1. Taxa diferențelor permanente;
2. Diferențele de taxe temporare;
3. Sumele implicate în determinarea impozitului pe profit;
4. Sumele implicate în determinarea deprecierilor.
Diferențele permanente fiscale sunt acele cheltuieli care nu sunt recunoscute de
lege.Astfel de elemente sunt, de exemplu, cheltuieli care nu sunt legate de afaceri cum ar fi
cheltuielile pentru amenzi, confiscări, donații (cu excepția celor specificate în lege), cheltuielile
pentru dividendele de la alte companii etc.
Diferențele temporare apar atunci când anumite venituri sau cheltuieli sunt recunoscute
în scopuri fiscale, însă nu în anul de raportare a lor. În acest caz profitul contabil trebuie majorat
cu aceste cheltuieli apărând astfel o diferență de impozit temporar.
Profitul anual trebuie declarat până la data de 31 martie a anului următor.
Amortizările sunt instrumente clasice de manipulare a profiturilor, prin urmare legislația
fiscală a acordat o atenție deosebită acestui procedeu. Motivele din spatele manipulării profitului
nu este numai legată de evaziunea fiscală, dar, de de asemenea, deprecierea poate determina
mutarea plăților fiscale prezente în timp, conducând la o valoare mai mică a lor. Pentru
prevenirea acetor practici au fost introduse ca metodă de amortizare, doar cea liniară. Din punct
de vedere tehnic, amortizările nu sunt recunoscute și trebuie însumate la profitul net, iar apoi
amortizarea se deduce.
Godwill-ul generat ca urmare a exploatării intreprinderii nu este supus amortizării. De
asemenea orice pierdere sau depreciere a fondului comercial nu va fi recunoscută în scopuri
fiscale. Companiile care amortizează activele trebuie să evidențieze acest lucru, întocmind un
calendar al activelor ce se amortizează.
Programul de amortizare fiscală este un registru fiscal care conține informații legate de
procesul de achiziție, amortizare și valoarea rămasă de amortizat.
Activele fixe corporale și necorporale în valoare de peste 50% BGN sunt amortizabile,
amortizarea realizându-se pe baza costului istoric. Completările și imbunătățirile aduse activelor
sunt recunoscute ca active amortizabile separat, și sunt supuse amortizării în conformitate cu
ratele de impozitare aplicate activului principal.
Companiile pot reporta până la cinci ani pierderi fiscale, acestea scăzându-se de la
veniturile fiscale ulterioare. Potrivit noii legislații fiscale( spre deosebire de cea anterioară),
4
persoana impozabilă are dreptul de a alege dacă raportează pierderile sau nu. Persoana
impozabilă își poate exercita acest drept prin deducerea din pierderea fiscală în primul an după
producerea unei pierderi fiscale, în cursul cărei persoana respectivă a format un rezultat fiscal
pozitiv înainte de deducerea pierderii fiscale.
5
Bibliografie
https://www.contabilsrl.com/blog/impozitele-in-bulgaria
https://ru.scribd.com/document/97478739/Sistemul-Fiscal-in-Bulgaria
https://www.stiucum.com/finante/sisteme-fiscale/344/sistemul-fiscal-al-bulgariei93673.php