Referat

La disciplina: Buget și fiscalitate în

Uniunea Europeană
Tema: Sistemul fiscal în Estonia

A elaborat: Șaptefraț Adrian

Grupa: 12, APDC

SISTEMUL FISCAL ÎN ESTONIA

Sistemul de impozitare din Estonia este considerat a fi unul simplu şi liberal. După ce
Estonia a recâştigat independenţa în 1991, a devenit clar că ţara are nevoie de un sistem de
impozitare care, pe de o parte, se va potrivi cu experienţa de nivel modest atât a
contribuabililor şi a administratorilor fiscale, iar pe de altă parte, nu ar împiedica creşterea
viitoare aeconomiei.
Prin urmare, în anii următori a fost creat un sistem de impozitare destul de simplu Şi
direct, cu un accent pe impozitele indirect. Cu scopul de a menţine sistemul simplu,
transparent şi uşor de întreţinut, doar câteva excepţii au fost permise, în timp ce ratele de
impozitare au fost menţinute în mod substanţial la un nivel redus.
 În prezent, în Estonia, povara fiscală totală cu privire la persoanele private, precum şi
alte entităţi juridice, este aproape de media Uniunii Europene, datorită faptului că mai multe
state membre au redus impozitele lor în ultimele două decenii – în special impozitul pe profit.
Mai mult decât atât, în perioada 2008-2010, anii de recesiune, atunci când se confrunta cu un
deficit bugetar mare, guvernul estonian a trebuit să mărească mai multe impozite, inclusiv
taxa pe valoarea adăugată (TVA), accizele şi a amânat reducerea planificată a impozitului pe
venit.
Prin urmare, în prezent, Estonia este departe de a fi ţara cea mai favorabilă în Europa,
în ceea ce priveşte o afacere din punct de vedere fiscal.
Totuşi, sistemul de impozitare din Estonia are unele avantaje pentru investitorii străini
- în afară de faptul că sistemul este încă uşor de înţeles şi de a-i face faţă - cea mai notabila
dintre ele fiind amânarea impozitului pe venit pentru profiturile obţinute şi nedistribuite.
 Impozite directe:
- impozitul pe venit
- impozitul pe profit
- contributii sociale
- impozitul pe teren
 Impozite indirecte:
- taxa pe valoarea adăugata
- accize
- jocuri de noroc

1.1. Impozitele directe

1.1.1. Impozitul pe venit
Coloana vertebrală a sistemului de impozitare a Estoniei este cota unică de
impozitare, introdusă în 1994, care se aplică atât pentru persoane fizice cât şi pentru persoane
juridice. Rata de impozitare a rămas de 26% până în 2004, şi trebuia să fie redusă treptat la
18% până în 2012. Reducerea a fost amânată pe termen nedefinit, datorită declanşării crizei
din 2008, cu toate acestea, şi în prezent, rata de impozitare este de 21% şi se aplică venitului
net. Există foarte puţine excepţii la impozitul pe venit. Pentru persoanele juridice, excepţia
cea mai importantă este faptul că taxa se va aplica la profitul distribuit şi nu la profitul
obţinut. Cu alte cuvinte, acesta este un impozit pe venit cu întârziere: entitatea poate face
investiţii suplimentare, consolida capitalul social sau poate folosi banii în alte operaţiuni de
afaceri, fără a fi supusă impozitului pe venit - numai atunci când profiturile sunt distribuite
între proprietarii entităţii, impozitul pe venit devine exigibil.
În cazul persoanelor fizice, toate cele trei tipuri de venituri cu caracter personal –
veniturile din salarii; venituri din afaceri şi câştigurile de capital - sunt impozitate la aceeaşi
rată unică de impozitare de 21%, indiferent de cât de mult câştigă o persoană. Cu toate
acestea, începând cu 1 ianuarie 2010, persoanele fizice pot întârzia, de asemenea, plata
impozitului pe venitul lor pe câştigurile de capital re-investite în mod similar persoanelor
juridice. Pentru a utiliza această excepţie, trebuie creat un cont separat de investiţii în bancă şi
trebuie să se raporteze, către autorităţile fiscale, depozitele şi retragerile efectuate. Retragerile
mai mari decât depozitele sunt subiecte de impozitare. În plus, o anumită sumă din venitul
anual al fiecărei persoane este scutit de la impozitul pe venit. Pentru 2011, această sumă este
stabilită la 1728 de euro pe persoană pe an. Există, de asemenea, excepţii şi deduceri
suplimentare disponibile pentru anumite grupuri de persoane (de exemplu, familiile cu mulţi
copii şi pensionari). Data de depunere a declaraţiilor fiscale este nu mai târziu de 31 martie a
anului următor perioadei de impozitare (anul calendaristic). Persoana fizică are obligaţia de a
depune o declaraţie de impozit pe venit la biroul fiscal al Consiliului local in raza caruia se
afla reşedinţa acesteia, cu privire la venitul impozabil aferent perioadei de impozitare.
 Persoanele căsătorite au posibilitatea de a alege depunerea unei declaraţii de venit
comune. Persoanele fizice a căror impozit pe venit a fost reţinut la sursă nu au obligaţia de a
depune declaraţia de impozit.
Impozitul pe venit se plăteşte pe venitul obţinut de o persoană fizică rezidentă într-o
perioadă de impozitare de la toate sursele de venit din Estonia şi în afara Estoniei, inclusiv
venituri din:
- salarii;
- venituri din afaceri
- câştiguri din transferul de proprietate;
- chirie şi redevenţe;
- dobanzi şi anumite dividende;
- sprijin pentru întreţinere, pensii;
- burse, subvenţii, beneficii, premii;
- premii de loterie
- indemnizaţii de asigurări şi plata pensiilor din fonduri.
Sunt permise următoarele deduceri, din venitul persoanelor fizice rezidente, în
conformitate cu normele speciale prevăzute în Legea privind impozitul pe venit:
- scutirea de bază pentru creşterea copiilor, în cazul a trei sau mai mulţi copii;
- sprijin pentru întreţinere;
- împrumuturi pentru locuinţe;
- cheltuielile pentru cursuri de formare;
- cadouri, donaţii; intrarea in sindicate precum şi taxele de membru
- primele de asigurare şi achiziţiile unităţilor de fonduri de pensii;
- contribuţiile obligatorii la fondul de pensii.
- deducerile privind creditul pentru locuinţe; cheltuielile pentru cursuri de formare;
cadouri, donaţii, intrarea in sindicate precum şi taxele de membru; sunt limitate la
100000 kroons pe contribuabil pe o perioadă de impozitare şi nu mai mult de 50% din
venitul contribuabilului din aceeaşi perioadă de impozitare.
Legea privind impozitul pe venit prevede mai multe scutiri. De exemplu, impozitul pe
venit nu se plăteşte pe:
- compensaţii pentru călătorie oficială, cazare şi alte cheltuieli şi pentru indemnizaţiile
zilnice;
- compensaţia plătită în legătură cu un accident la locul de muncă sau a unei boli
profesionale;
- succesiunea acceptată;
- plăţi compensatorii şi de expropriere plătite la expropriere;
- venituri din transferul de bunuri mobile;
- venituri din schimbarea unei proprietăţi (acţiuni, contribuţii) fuziune, divizare sau
transformare

1.1.2. Impozitul pe profit

Estonia oferă un sistem unic de impozitare a veniturilor companiei în calitate de
societăţi rezidente (şi structurile permanente ale companiilor nerezidente) nu plătesc impozit
pe venitul reţinut sau pe câştigurile reinvestite. Obligaţia de a plăti impozit pe profit se amână
până pa momentul distribuiri prifiturilor. Prin urmare, în măsura în care profiturile nu sunt
distribuite, nu există nici o obligaţie de a plăti impozit pe profi pentru companiile rezidente.
Impozitul pe profit se percepe la rata brută de 21% la distribuirea profitului, (dividende,
cadouri, beneficii, şi cheltuieli nelegate de afaceri precum şi alte reduceri de capital) realizate
de companii.
 Persoanele impozabile, În sensul Legii privind impozitul pe venit sunt persoanele
juridice, inclusiv:
- societătile cu raspundere limitata publice
- societătile cu raspundere limitata private
- parteneriate generale
- asociaţii comerciale
- organizaŢiile non-profit şi fundaţiile
În temeiul Legii privind impozitul pe venit sunt supuse impozitului pe venit:
- beneficii marginale acordate salariaţilor iar impozitul este suportat de angajator;
- ca o regulă generală, persoanele juridice rezidente plătesc impozit pe venit pentru
toate cadourile, donaţiile, precum şi pentru costurile de
calatorii si distractie pentru care nu a fost reţinut impozit pe venit, sau impozit pe
venit corporativ in legatura cu beneficiile marginale;
- o societate rezidenta (inclusiv un parteneriat general sau limitat) trebuie să plătească
impozitul pe venit pentru profitul distribuit ca dividende sau alte repartizări de profit
în formă monetară sau nemonetare, deoarece prin distribuirea profitului se
declanseaza obligaţia de a plăti impozit. Impozitul pe venit nu se plăteşte pe profitul
repartizat la capitalul social prin emisiunea de acţiuni gratuite. Plăţile efectuate cu
privire la reducerea capitalului social sau
contribuţii, cumpărarea de acţiuni proprii, sau lichidarea unei persoane juridice în
măsura în care plata depăşeşte contribuţiile sunt supuse impozitului pe venit la nivel
de companie, cu unele excepţii.
- preţurile de transfer: în cazul în care preţul dintr-o tranzacţie între o persoană juridică
rezidentă şi o persoană fizică sau nerezidentă asociate cu persoana juridica rezidentă
diferă de preţul utilizat în tranzacţii similare între persoane neasociate, administratorul
fiscală poate, în determinarea impozitului pe venit, utiliza preţul din tranzacţiile dintre
persoane independente, neasociate.
- o societate rezidentă trebuie să plătească impozit pe venit pentru cheltuielile şi plăţile
care nu sunt legate de afacere, cu excepţia cazului în care impozitul pe venit a fost
plătit pentru astfel de cheltuieli sau plăţi în temeiul altor dispoziţii din Legea privind
impozitul pe venit.

1.1.3. Contribuţii sociale

Contribuţia de asigurări sociale se aplică veniturilor obţinute din activităţi, cum ar fi
de lucru sau de întreprinzător. Contribuţiile se plătesc de către angajatori pentru fiecare
angajat, dar, de asemenea, şi de antreprenori independenţi înregistraţi în Registrul de afaceri
din Estonia (un acronim utilizat pe scară largă pentru această formă de antreprenoriat este
FIE, derivat din cuvintele din limba estoniană „füüsilisest isikust ettevõtja”) şi de
municipalităţi, sau de stat, pentru şomeri, inclusiv persoane cu handicap şi părinţii unui nou-
născut.
Contribuţiile de asigurări sociale se ridică la 33% din venitul unei persoane, iar în
unele cazuri excepţionale la 13%. Deşi nu există o limită superioară pentru contribuţiile de
asigurări sciale, şi depind numai de venituri, există o sumă minimă stabilită de stat, care
trebuie să fie plătită, indiferent de nivelul venitului. În cazul entităţilor juridice, suma minimă
de plată este de 91,75 EUR pe lună pentru fiecare angajat în 2011, în timp ce în cazul de FIE
(antreprenori independenţi), cea mai mică suma de plată posibilă este de 1.100,96 EUR pe an.
Alte contribuţii sociale
În plus faţă de contribuţia de asigurare socială, o taxa de asigurare de şomaj trebuie să
fie plătită în fiecare lună pentru fiecare angajat. Cota privind de asigurare de şomaj se
schimbă în fiecare an, în funcţie de situaţia de pe piaţa forţei de muncă, precum şi de valoarea
activelor colectate de către Fondul asigurărilor de şomaj Töötukassa din Estonia. În 2010 şi
2011, taxa este stabilită la 4,2% din venituri. Două treimi din taxa trebuie să fie plătită de
către angajator, iar restul de angajat. În practică, însă, angajatorul deduce taxa în întregime
din salariul angajatului, astfel încât, acesta din urmă nu este nevoie să efectueze o plată
separată.
Fiecare angajat trebuie, de asemenea, să contribuie lunar la fondul de pensii
obligatorii. În conformitate cu sistemul de pensii din Estonia, angajaţii plătesc 1% din salariul
lor la fondul lor de pensii, la care se adaugă de catre stat 2% din veniturile colectate prin
intermediul contribuţiilor de asigurări sociale. Contribuţiile la fondurile de pensii obligatorii
sunt numite "al doilea pilon" al sistemului de pensii din Estonia, "primul pilon" este
reprezentat de pensia mică pe care statul o plăteşte fiecărui pensionar indiferent de venitul pe
care l-a avut şi indiferent de contribuţiile la fondurile de pensii obligatorii, în timp ce "al
treilea pilon" îl reprezintă fondurile de pensii la care contribuţiile sunt voluntare şi nelimitată
ca dimensiune.
Cu toate acestea, datorită deficitului bugetar, guvernul a anulat, în vara anului 2008,
ponderea care ii revenea statului la contribuţiile obligatorii; sistemul a fost parţial restaurat în
2010 şi 2011, însă contribuţiile obligatorii, în prezent variază, dacă angajatul a contribuit la
sistem în anii de recesiune sau nu. Se aşteaptată ca sistemul să se întoarcă la starea sa iniţială,
în câţiva ani.
În mod similar contribuţiei la asigurările sociale şi taxa de asigurare de şomaj,
contribuţia obligatorie la "al doilea pilon", se deduce de către angajator din salariul
angajatului.

1.1.4. Impozit pe teren

Impozitul pe teren este un impozit pe valoarea evaluată a terenului. Impozitul pe teren
se calculează pe baza informaţiilor primite de la guvernul local corespunzător.
Obiectul impozitului: impozitul pe teren se impune pe toate terenurile, cu anumite
exceptii.
Subiectul impozitului: impozitul pe teren se plăteşte de către proprietarul de teren sau,
în anumite cazuri specificate de lege, de către utilizatorul de teren.
Nu se percepe impozit pe teren pentru:
- terenurile unde prin lege sau în conformitate cu procedura prevazută de lege sunt
interzise activităţile economice. Activităţi obligatorii necesare pentru conservarea
obiectelor protejate, prevăzute de normele de protecţie nu sunt considerate a fi
activităţi economice;
- terenurilor adiacente cladirilor sau cele apartinând misiunilor diplomatice şi
reprezentanţelor consulare ale statelor străine;
- terenurile aflate în utilizarea unui stat străin sau organizaţie internaţională în baza unui
acord încheiat între Guvernul Republicii şi statul străin sau organizaţia internaţională;
- cimitire;
- terenul din locurile de cult, biserici sau congregaţii;
- terenuri municipale aflate sub jurisdicţia unui guvern local;
- terenuri aflate în uz public;
- terenuri utilizate de sediul central al forţelor aliate.
Rata impozitului pe teren este de 0.1-2.5% din valoarea anuală evaluată a terenurilor.
Rata de impozitare se stabileşte de către consiliul local al guvernului nu mai târziu de data de
31 ianuarie a anului de impunere. Rata de impozitare modificată se aplică de la începutul
anului fiscal.
1.2. Impozite indirecte
- taxa pe valoarea adaugata
 - accize
- jocuri de noroc
1.2.1. Taxa pe valoarea adăugată
Rata TVA a Estoniei care aproape doua decenii a fost la nivelul de 18%, a fost
majorată cu doua procente ajungând în timpul recesiunii la 20%. Odată cu creşterea ratei
TVA, a fost redus numărul de bunuri şi servicii supuse cotei reduse de TVA (9% respective
0%).
Bunurile şi serviciile supuse cotei reduse de TVA (9%) sunt carţile. Anumite mărfuri
re-exportate cum ar fi nave şi aeronave pe rute internaţionale, împreună cu marfa lor,
mărfurile importate şi exportate printr-o zonă duty-free, şi alte câteva elemente sunt supuse
cotei TVA de 0%.
TVA la ieşire - servicii prestate şi bunuri vândute- trebuie să fie declarată lunar.
Antreprenorii pot aplica pentru returnarea TVA-ului care a fost plătit la importul materialelor,
produselor sau serviciilor.
Antreprenorii independenţi pot utiliza un sistem simplificat, atât timp cât cifra lor de
afaceri anuală nu depăşeşte 16000 EUR: ei nu trebuie să declare sau să plătească TVA-ul, dar
în acelaşi timp nu sunt eligibili pentru restituiri de TVA.

1.2.2. Accize şi alte taxe

Statul colectează accizele pentru următoarele produse: energie electrică, combustibil,
pachete, alcool şi tutun. De la 1 ianuarie 2011, rata accizelor la combustibil pentru motor s-a
ridicat la 422.,77 EUR pe 1.000 de litri de benzină fără plumb şi 392,92 EUR pe 1.000 de litri
de combustibil diesel.
Ţigările sunt supuse la 0,04 EUR din accize plus 33% din preţul de vânzare pe bucată
în timp ce accizele la bere la 0,05 EUR pe 1% din volumul de alcool pe litru, iar pentru
alcoolul puternic la 0.73 EUR pe litru.
Proprietarii de camioane sunt, de asemenea, supuşi impozitului pe vehicule grele, rată
care porneşte de la 32 EUR pe an.
În plus, există, de asemenea, o taxa de proprietate pe teren, în Estonia, rată care
variază în funcţie de locaţia acestuia de la 0,1% la 2,5% din valoarea terenului pe an. În timp
ce taxa este colectată de Direcţia de impozite şi taxe vamale Maksu- ja Tolliamet (MTA), rata
este stabilită de către municipalitatea corespunzătoare, iar taxa colectată este folosită tot de
aceeaşi municipalitate. Baza de calcul a ratei de impozitare, pentru valoarea terenului, este
determinată de către MTA în fiecare an pe baza unui calcul complex.
Există, de asemenea, o serie de taxe locale, pe care guvernul local le poate impune. În
realitate, numai câteva municipalităţi s-au folosit vreodată de această opţiune. Capitala
Estoniei, Tallinn, a introdus un impozit pe vânzări de 1%, care a intrat în vigoare în 2010.
Impozitul pe vânzări este similar cu TVA impusă bunurilor vândute şi serviciile prestate.

1.2.3. Impozitul pe jocuri de noroc

Obiectul de impunere:
- mese de jocuri de noroc şi aparate de jocuri de noroc utilizate pentru organizarea de
jocuri de noroc şi aparate de jocuri de noroc utilizate pentru organizarea de jocuri de
îndemânare;
- în cazul organizări unei loterii, suma totală obţinută din vânzarea biletelor de loterie;
- în cazul organizării unei loterii comercial, potul câştigător a cărui valoare depăşeşte
10 000 de euro;
- în cazul organizării unor toto (pariuri mutuale), suma totală a veniturilor nete obţinute
din pariuri;
 - în cazul organizării unui joc de noroc on-line sau un joc on-line de îndemânare,
venitul net obţinut din pariuri;
- în cazul organizări a unui turneu de jocuri de noroc, suma totală a taxelor de
participare.
Impozitul pe jocuri de noroc este plătită de operatorii de jocuri de noroc.
Rate ale impozitului:
- mesele de jocuri de noroc – 1278.23 EUR/masă pe lună;
- aparatele – 447.38 EUR/aparat pe lună;
- 31.95 EUR /aparat de jocuri de îndemânare;
- 18% din valoarea biletelor de loterie vândute;
- 18% din fondul câştigător al unui joc de loterie comercial;
- 5% pentro toto, sumă primiă din venitul net;
- 5% pentru jocurile on-line, sumă primită din venitul net;
- 5% pentru turnee de jocuri de noroc (sumă obţinuă din taxele de participare).

CONCLUZII
Estonia a avut o crestere economica de 8% in primul trimestru, cea mai puternica din
2007, evolutia Produsului Inten Brut depasind estimarile analistilor. Economia Estoniei a
crescut cu 9% in primul trimestru al anului 2007. Fata de ultimul trimestru al anului 2010,
PIB-ul tarii baltice a urcat cu 2,1% in primele trei luni din 2011. Estonia a inregistrat in
ultimul trimestru al anului 2010 o crestere economica anuala de 6,7%, respectiv un avans
trimestrial de 2,3%.
A fost creat un sistem de impozitare destul de simplu Şi direct, cu un accent pe
impozitele indirect. Cu scopul de a menţine sistemul simplu, transparent şi uşor de întreţinut,
doar câteva excepţii au fost permise, în timp ce ratele de impozitare au fost menţinute în mod
substanţial la un nivel redus. În comparaţie cu majoritatea ţărilor europene, diferenţa majoră
este aceea că impozitul pe venit are o cotă unică de impozitare.
Sistemul de impozitare din Estonia are unele avantaje pentru investitorii străini - în
afară de faptul că sistemul este încă uşor de înţeles şi de a-i face faţă - cea mai notabila dintre
ele fiind amânarea impozitului pe venit pentru profiturile obţinute şi nedistribuite. Estonia a
cazut intr-o recesiunie profunda in primul trimestru al anului 2008 si a inregistrat, in al doilea
trimestru din 2009, o scadere record de 16,6% a PIB. Economia a revenit datorita industriei si
exporturilor.

BIBLIOGRAFIE

1. *** Alcohol, Tobacco and Fuel Excise Duty Act 2002 (Cons 2009)

2. http://www.worldwide-tax.com/estonia/estonia_tax.asp

3. http://balticexport.com/?article=igaunijas-nodoklu-sistema&lang=en

4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Estonia

5. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/
6. http://www.lowtax.net/lowtax/html/estonia/estonia_domestic_corporate_taxation.asp

7. http://www.lexadin.nl/wlg/legis/nofr/oeur/lxweest.htm