Cursul nr.

6 - Impozitul pe profit

Impozitul pe profit reprezintă un impozit datorat la bugetul statului de către toţi

contribuabilii, aşa cum îi defineşte Codul Fiscal, care înregistrează profit fiscal în
perioada de raportare şi, totodată, o cheltuială fiscală a întreprinderii suportată la
nivelul întregii sale activităţi.

6.1. Plătitorii de impozit pe profit

Categorii de plătitori
Sunt considerate plătitoare de impozit pe profit următoarele persoane:
1. Persoanele juridice române care obţin profit atât din tară, cât şi din
străinătate. Intră în categoria persoanelor juridice române:
companiile naţionale;
societăţile naţionale;
regiile autonome, indiferent de subordonare;
societăţile, indiferent de forma juridică de organizare şi de forma de
proprietate, inclusiv cele cu participare cu capital străin sau cu capital integral
străin;
societăţile agricole şi alte forme de asociere agricolă cu personalitate juridică;
organizaţiile cooperatiste;
instituţiile financiare şi instituţiile de credit;
fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile;
orice altă entitate care are statutul legal de persoană juridică constituită potrivit
dispoziţiilor legislaţiei române.

2. Persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui

sediu/mai multor sedii permanente în România.
Potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015, sediul permanent este un loc prin
intermediul căruia se desfăşoară, integral sau parţial, activitatea unui nerezident, fie
direct, fie printr-un agent dependent.
Sediul permanent include: un birou, inclusiv de conducere, o sucursală, o
agenţie, o fabrică, un magazin, un atelier, o mină, un loc de extracţie a gazelor şi
petrolului sau orice alt loc din care se extrag resurse naturale.
Un nerezident este considerat că are un sediu permanent în România şi în
cazul în care activităţile sunt întreprinse în numele nerezidentului de către o
persoană, alta decât un agent cu statut independent, dacă este întrunită una din
următoarele condiţii:
persoana este autorizată să încheie contracte în România în numele
nerezidentului;
persoana menţine în România un stoc de produse sau bunuri pe care le
livrează în numele nerezidentului.

3. Persoana juridică străină care realizează venituri din/sau în legătură cu

proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor
de participare deţinute la o persoana juridică română.
„Proprietăţile imobiliare" sunt definite, conform dispoziţiilor Titlului I, art. 7 alin.
(1) pct. 35 şi ale Titlului II, art. 38 din Legea nr. 227/2015.
Orice persoană juridică străină poate desemna un împuternicit pentru a
îndeplini obligaţiile privind calculul impozitului, plata şi declararea acestuia.

1
 Veniturile de această natură pot fi obţinute fie de la alte persoane juridice
străine, fie de la persoane juridice române sau sediu permanent din România al unei
persoane juridice străine.

4. Persoana juridică, înfiinţată potrivit legislaţiei europene, cu sediul social în

România.
Acestea sunt societăţi pe acţiuni, constituite în baza Regulamentului
Consiliului Uniunii Europene nr. 2157/2001 şi au ca acţionari societăţi din state
membre UE.
Societăţile europene cu sediul social în România au personalitate juridică de
la data înmatriculării în registrul comerţului, după îndeplinirea formalităţilor specifice.

6.2. Persoane scutite la plata impozitului pe profit

Sunt scutite de la plata impozitului pe profit următoarele persoane juridice:

trezoreria statului;
instituţiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii şi
disponibilităţile realizate şi utilizate potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanţele
publice, cu modificările ulterioare, şi Legii nr. 273/2006 privind finanţele
publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, dacă legea nu
prevede altfel.
persoanele juridice române care plătesc impozit pe veniturile
microîntreprinderilor.
Fac excepţie societăţile care în cursul anului fiscal realizează venituri care au
depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro sau realizează venituri din
consultanţă şi management care au depăşit 20% din veniturile totale;
fundaţiile române constituite ca urmare a unui legat, potrivit prevederilor O.G.
nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările
ulterioare;
Academia Română, precum şi fundaţiile înfiinţate de aceasta în calitate de
fondator unic, cu excepţia activităţilor economice desfăşurate;
Fondul de garantare a asiguraţilor, constituit potrivit legii;
Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;
Fondul de compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii;
Banca Naţională a României;
Fondul de garantare a pensiilor private, înfiinţat potrivit legii;
Entitatea transparentă fiscal, cu personalitate juridică.

6.3. Reguli speciale de impozitare

Pentru următoarele persoane juridice române, la calculul impozitului pe profit

sunt considerate venituri neimpozabile următoarele:

a) pentru cultele religioase

veniturile obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor
necesare activităţii de cult, potrivit legii;
veniturile obţinute din chirii;
veniturile obţinute din cedarea/înstrăinarea activelor corporale;
alte venituri obţinute din activităţi economice sau de natura celor nonprofit;

2
 veniturile din despăgubiri, în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor
reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate.

b) pentru unităţile de învăţământ preuniversitar şi instituţiile de învăţământ superior,

particulare, acreditate, precum şi cele autorizate, veniturile obţinute şi utilizate, în
anul curent sau în anii următori, potrivit reglementărilor legale din domeniul educaţiei
naţionale.
Este vorba de utilizarea acestor venituri pentru:
crearea de spaţii necesare desfăşurării cursurilor;
organizarea de laboratoare proprii necesare activităţilor aplicative;
dotarea bibliotecilor cu fond de carte;
alte dotări destinate realizării activităţii de învăţământ.

De asemenea, sunt scutite de la plata impozitului pe profit:

asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de
locatari recunoscute ca asociaţii de proprietari, potrivit Legii nr. 230/2007
privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari,
pentru veniturile obţinute din activităţi economice şi care sunt sau urmează să
fie utilizate pentru îmbunătăţirea utilităţilor şi a eficienţei clădirii, pentru
întreţine¬rea şi repararea proprietăţii comune;
Societatea Naţională de Cruce Roşie din România pentru veniturile obţinute şi
utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii nr. 139/1995, cu
modificările şi completările ulterioare;
organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale, organizaţiile patronale, la
calculul rezultatului fiscal, pentru veniturile prevăzute la alin. (2) şi alin. (3) al
art. 15 din Legea nr. 227/2015.

6.4. Organizaţiile non-profit

Prin organizaţie non-profit se înţelege orice asociaţie, fundaţie sau federaţie

înfiinţată în România potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu
privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările ulterioare, care utilizează veniturile şi
activele proprii pentru o activitate de interes general, comunitar sau non-patrimonial.
Activităţile desfăşurate de către organizaţiile nonprofit se împart în 3 mari
categorii: activităţi fără scop patrimonial, activităţi cu destinaţie specială şi activităţi
economice.
In ceea ce priveşte organizaţiile non-profit de utilitate publică, acestea sunt
definite şi recunoscute ca atare, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
activitatea lor se desfăşoară în interesul general sau comunitar, după caz, şi
funcţionează cel puţin 3 ani anterior datei prin care solicită statutul de utilitate
publică;
şi-au realizat majoritatea obiectivelor stabilite conform actului de înfiinţare;
prezintă modul de realizare a unor programe ori proiecte specifice scopului lor;
fac dovada că activul patrimonial este cel puţin egal cu cel de la constituire.
Organizaţiile non-profit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale
datorează impozit pe profit numai pentru partea din profitul impozabil ce corespunde
veniturilor, altele decât cele scutite.
Organizaţiile nonprofit care desfăşoară şi activitate economică au obligaţia să
evidenţieze distinct veniturile şi cheltuielile aferente activităţilor desfăşurate în scopul
obţinerii de profit, conform reglementărilor contabile aprobate prin Ordinul nr.

3
1.969/2007 privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoanele juridice
fără scop patrimonial.
Pentru activitatea economică se folosesc aceleaşi grupe de venituri şi
cheltuieli utilizate de societăţi.
Repartizarea cheltuielilor comune se face utilizându-se ct. 489 „Decontări între
activităţile fără scop patrimonial şi activităţile economice".
Organizaţiile nonprofit au nevoie de cod fiscal pentru a putea desfăşura
activitate şi de aceea, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, depun
formularul 010 „Declaraţie de înregistrare fiscală/declaraţie de menţiuni pentru
persoane juridice, asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică" la organul fiscal
în raza căruia sunt înregistrate.
Activităţile desfăşurate de organizaţiile nonprofit se împart în 3 mari categorii:
-activităţi fără scop patrimonial (activitatea de bază);
-activităţi cu destinaţie specială;
-activităţi economice;

6.5. Cotele de impozitare şi anul fiscal

6.5.1. Cotele de impozitare

Până aproape de finalul anului 2017, în România, politica fiscală impunea

practicarea de cote diferenţiate de impozit pe profit, în funcţie de natura activităţii
desfăşurate: 16%, cota standard şi 5%, aplicată asupra veniturilor obţinute din
activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor sau
cazinourilor.
După îndelungi consultări şi modificări, pe data de 10 noiembrie 2017 a fost
publicată în Monitorul oficial nr. 885/10.11.2017, Partea I, Ordonanţa de Urgenţă
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
Documentul prevede modificări importante ale Codului fiscal, modificări care vor intra
în vigoare începând cu 1 ianuarie 2018.
Referitor la impozitul pe profit, ordonanţa prevede micşorarea ratei impozitului
pe venit de la 16% la 10% pentru veniturile obţinute din: activităţi independente,
salarii şi asimilate salariilor, cedarea folosinţei bunurilor, investiţii, pensii, activităţi
agricole, silvicultură şi piscicultură, premii şi alte surse.

6.5.2. Anul fiscal

Anul fiscal este reprezentat de anul calendaristic. Pot apărea însă situaţii
particulare în care anul fiscal este mai mic decât cel calendaristic. Acesta este cazul
societăţilor care se înfiinţează sau care încetează să mai existe într-un an
calendaristic.
Rezultă astfel că:
În cazul înfiinţării unui plătitor de impozit pe profit, anul fiscal începe:
 de la data înregistrării acestuia la registrul comerţului, dacă are această
obligaţie;
 de la data înregistrării în registrul ţinut de instanţele judecătoreşti
competente, dacă are această obligaţie;

4
  de la data încheierii sau, după caz, a punerii în aplicare a contractelor de
asociere, în cazul asocierilor care nu dau naştere unei persoane juridice
noi;
În cazul încetării existenţei unui plătitor de impozit, ca urmare a operaţiunilor de
reorganizare prevăzute de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, anul fiscal se încheie:
 la data înregistrării în registrul comerţului/registrul ţinut de instanţele
judecătoreşti competente a noii societăţi sau a ultimei dintre ele, atunci
când fuziunea sau divizarea are ca efect constituirea uneia sau mai multor
societăţi noi;
 la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat
operaţiunea sau de la altă dată stabilită prin acordul părţilor în cazul în
care se stipulează că operaţiunea va avea efect la o altă dată, potrivit legii;
 la data înmatriculării persoanei juridice înfiinţate potrivit legislaţiei
europene, în cazul în care prin fuziune se constituie asemenea persoane
juridice;
 la data stabilită potrivit legii, în alte cazuri decât cele anterior menţionate;
În cazul dizolvării urmate de lichidarea plătitorului de impozit, perioada impozabilă
încetează la data depunerii situaţiilor financiare la registrul unde a fost
înregistrată, conform legii, înfiinţarea acestuia;
În cazul lichidării unei societăţi, anul fiscal se încheie la data radierii acesteia din
registrul unde a fost anterior înfiinţată.

Modificarea prin opţiune a anului fiscal

Persoanele juridice care au optat, în conformitate cu legislaţia contabilă în

vigoare, pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic pot opta ca anul
fiscal să corespundă exerciţiului financiar.
Primul an fiscal modificat include şi perioada anterioară din anul calendaristic
cuprinsă între 1 ianuarie şi ziua anterioară primei zi a anului fiscal modificat, acesta
reprezentând un singur an fiscal. Acestea comunică organelor fiscale competente
opţiunea pentru anul fiscal modificat, în termen de 15 zile de la data începerii anului
fiscal modificat sau de la data înregistrării acesteia, după caz.
Persoana juridică care a optat pentru un exerciţiu fiscal diferit de anul
calendaristic completează şi transmite formularul 014 „Notificare privind modifica¬rea
anului fiscal".
Modelul şi conţinutul formularului 014 au fost aprobate prin Ordinul
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1546/2017 pentru
aprobarea modelului şi conţinutului formularului (014) „Notificare privind modificarea
anului fiscal".

Anul fiscal modificat

Începând cu data de 1 ianuarie 2014, unele persoane juridice pot opta ca anul
lor fiscal să fie diferit de anul calendaristic (art. 16 alin. (5) din Legea nr. 227/2015).
Odată cu aplicarea acestor prevederi se asigură şi corelarea legii fiscale cu cea
contabilă.
Din punct de vedere contabil, următoarele entităţi pot opta pentru un exerciţiu
financiar diferit de anul calendaristic:
sucursalele care aparţin unei persoane juridice cu sediul în străinătate;
filialele consolidate ale unei societăţi-mamă cu sediul în străinătate.

5
 Nu pot opta pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic, chiar
dacă exerciţiul financiar al societăţii-mamă este diferit, următoarele categorii de
entităţi:
instituţiile de credit;
societăţile de asigurare;
entităţile autorizate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Ca regulă generală, primul an fiscal modificat include şi perioada anterioară
din anul calendaristic cuprinsă între 1 ianuarie şi ziua anterioară primei zile a anului
fiscal modificat, acesta reprezentând un singur an fiscal.
De asemenea, acestea aplică şi următoarele reguli de declarare şi plată a
impozitului pe profit:
contribuabilii care declară şi plătesc impozitul pe profit trimestrial şi pentru
care anul fiscal modificat începe în a doua lună a trimestrului calendaristic,
prima lună a trimestrului calendaristic constituie un trimestru, pentru care
se declară şi se efectuează plata impozitului pe profit.
contribuabilii care declară şi plătesc impozitul pe profit trimestrial şi pentru
care anul fiscal modificat începe în a treia lună a trimestrului calendaristic,
primele două luni ale trimestrului calendaristic constituie un trimestru,
pentru care se declară şi se efectuează plata impozitului pe profit.
Trimestrul IV - 1 iunie 2018 - 31 august 2018 (nu depune Declaraţia 100).
Sucursala va depune Declaraţia 101 şi va achita diferenţele rezultate până
la data de 25 noiembrie 2018.
contribuabilii care declară şi plătesc impozitul pe profit anual, cu plăţi
anticipate efectuate trimestrial, pentru care anul fiscal modificat începe în a
doua lună a trimestrului, continuă să facă plata sumelor anticipate
calculate anterior (1/12 din impozitul pe profit datorat), prima lună
constituind un trimestru. Plata pentru prima lună a trimestrului se face până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului calendaristic
respectiv, în anul fiscal modificat se continuă efectuarea plăţilor anticipate
la nivelul celor stabilite înainte de modificare.

6.6. Baza de impozitare

6.6.1. Venituri impozabile şi neimpozabile

Rezultatul fiscal se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile

înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile
neimpozabile şi deducerile fiscale şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La
stabilirea rezultatului fiscal se iau în calcul şi elemente similare veniturilor şi
cheltuielilor, precum şi pierderile fiscale care se recuperează în următorii 7 ani
consecutivi.

Registrul de evidenţă fiscală

În scopul determinării rezultatului fiscal, persoanele juridice trebuie să

evidenţieze în registrul de evidenţă fiscală veniturile impozabile înregistrate într-un an
fiscal, precum şi cheltuielile efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice, în
acelaşi an fiscal, inclusiv sumele reglementate prin acte normative în vigoare.

Profitul impozabil

6
 Veniturile totale ale persoanelor juridice reprezintă încasările totale obţinute de
acestea din vânzarea producţiei realizate, lucrărilor executate şi/sau serviciilor
prestate.
Venitul total (Vt) = cantitatea de produse/lucrări executate/servicii prestate (Q)
x preţul pe unitatea de măsură (p).
Vt = Q x p
Profitul (Pf) în sens general reprezintă diferenţa pozitivă dintre veniturile totale
(Vt) obţinute şi cheltuielile totale (Ct) aferente acestora.
Pf = V t - C t
Profitul determinat pe baza veniturilor totale (brute) şi a cheltuielilor totale
(brute) reprezintă profitul total (brut), determinat pe baza datelor din contabilitate, fără
a fi afectată partea fiscală, numit şi profit contabil brut.
Veniturile totale se compun din venituri impozabile (V iz) şi venituri
neimpozabile (Vniz).
Vt = Viz + Vniz

Veniturile impozabile

Veniturile impozabile sunt veniturile care sunt luate în calcul la determinarea

profitului impozabil şi se obţin din vânzarea producţiei realizate, lucrărilor executate
şi/sau serviciilor prestate.
Pentru ca un venit să aibă regimul de venit impozabil trebuie să fie obţinut din
exercitarea obiectului de activitate al societăţii, iar încasarea acestuia să se realizeze
pe bază de documente justificative legale.
Veniturile totale includ şi acele venituri care au trecut printr-un sistem de
impozitare, care au mai fost supuse o dată impozitului pe profit, fapt pentru care este
inechitabil şi contrar principiului unicităţii impunerii.
Veniturile impozabile cuprind veniturile obţinute din orice sursă, din care se
scad veniturile neimpozabile, la stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte
elemente similare veniturilor.
Elemente similare veniturilor:
Exemple de elemente similare veniturilor conform cu normele Codului fiscal:
a) diferenţele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor
şi datoriilor în valută, înregistrate în evidenţa contabilă în rezultatul reportat, ca
urmare a retratării sau transpunerii, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
b) rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe şi a imobilizărilor necorporale;
c) rezerva legală şi rezervele reprezentând facilităţi fiscale;
d) sumele înregistrate în soldul creditor al contului "Rezultatul reportat din
provizioane specifice", reprezentând rezervele devenite impozabile;
e) sumele înregistrate în rezultatul reportat care se impozitează potrivit
Codului fiscal;
f) sumele reprezentând reducerea sau anularea filtrelor prudenţiale care au
fost deductibile la determinarea profitului impozabil, în conformitate cu prevederile
din Codul fiscal;
g) câştigurile legate de vânzarea sau anularea titlurilor de participare proprii
dobândite/răscumpărate.
Când sunt impozitate, aceste sume sunt considerate elemente similare
veniturilor şi se trec la rd. 8 din Declaraţia privind impozitul pe profit 101 (OPANAF
3250/2015, OPANAF 3386/2016).

7
 Veniturile înregistrate eronat sau omise se corectează prin ajustarea profitului
impozabil al perioadei fiscale căreia îi aparţin şi se depune declaraţie rectificativă
pentru perioada respectivă. Dacă în urma efectuării acestei corecţii rezultă o sumă
suplimentară de plată a impozitului pe profit, atunci pentru această sumă se
datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere conform legislaţiei în vigoare.
Există diferenţieri între noţiunea de venituri impozabile la persoanele fizice
compartiv cu persoanele juridice.
În cazul persoanelor fizice, venitul impozabil reprezintă venitul supus efectiv
impozitării, prin aplicarea cotei de impozit prevăzută de lege: impozitul = venitul
impozabil x cota de impozit.
În cazul persoanelor juridice, veniturile impozabile reprezintă veniturile care:
- sunt obţinute din exercitarea obiectului de activitate;
- sunt înregistrate în contabilitate conform prevederilor legale;
- îndeplinesc condiţiile legale stabilite de Codul fiscal şi alte reglementări
pentru a fi luate în calcul la determinarea profitului impozabil.
Sunt venituri care deşi îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
- sunt obţinute din exercitarea obiectului de activitate;
- sunt înregistrate în contabilitate conform prevederilor legale,
nu sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil, întrucât au regimul fiscal
de venituri neimpozabile, venituri care nu intră în calculul profitului neimpozabil şi
implicit la calculul impozitului pe profit.
Venituri impozabile (Viz) = Veniturile totale (Vt) - veniturile neimpozabile (Vniz),
astfel:
Profitul impozabil (Pfiz) = Venituri impozabile (Viz) – Cheltuielile deductibile (Cded),
Cheltuielile deductibile sunt cheltuielile care îndeplinesc condiţiile legale
pentru a fi scăzute (deduse) din veniturile totale în scopul determinării profitului
impozabil, a profitului din care se calculează impozitul pe profit, prin aplicarea cotei
de impozit pe profit stabilită de Codul fiscal.
Pfiz = Viz –Cded = (Vt - Vniz) - Cheltuielile nedeductibile (Cned),
astfel:
Impozitul pe profit (Ipf) = Profitul impozabil (Pfiz) x Cota de impozit pe profit
(CIpf)

Veniturile neimpozabile
Veniturile neimpozabile sunt veniturile scutite de impozitare şi care nu sunt
luate în calcul la determinarea profitului impozabil şi a impozitului pe profit.
Următoarele venituri sunt considerate neimpozabile la calculul rezultatului
fiscal:
a) Dividendele primite de la o persoana juridică română
Dividendul este considerat o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o
societate către o altă persoană, juridică sau fizică, ca urmare a deţinerii unor titluri de
participare la acea societate.
Dacă la data primirii dividendelor perioada minimă de deţinere de 1 an nu este
îndeplinită, veniturile respective se impozitează, iar ulterior când se împlineşte acest
termen, societatea îşi recalculează impozitul pe profit, depune o declaraţie
rectificativa şi îşi recuperează impozitul.
În ceea ce priveşte reţinerea impozitului pe dividendele distribuite de către o
persoană juridică română unei alte persoane juridice române există, de asemenea,
două variante:
aplicarea cotei de 5%;

8
 neimpunerea sumelor.
Atunci când sumele distribuite nu sunt plătite până la sfârşitul anului şi la data
distribuirii dividendelor condiţia nu este îndeplinită, se reţine impozit, iar la data plăţii
acestora persoana juridică română care a distribuit dividendele poate solicita
restituirea impozitului dacă sunt respectate prevederile privind cota de participare şi
durata de deţinere.
b) Dividendele primite de la o persoană juridică străină
Sunt neimpozabile aceste sume dacă:
persoana juridică străină este plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit
similar impozitului pe profit,
este situată într-un stat terţ, astfel cum acesta este definit la art. 24 alin. (5) lit.
c), cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri,
persoana juridică română care primeşte dividendele deţine, la persoana
juridică străină din statul terţ, la data înregistrării acestora potrivit
reglementărilor contabile, pe o perioadă neîntreruptă de 1 an, minimum 10%
din capitalul social al persoanei juridice care distribuie dividende.

Sunt, de asemenea, neimpozabile şi sumele de natura dividendelor primite de:

societatea-mamă, persoană juridică română, de la o filială a sa situată într-un
stat membru, dacă persoana juridică română întruneşte cumulativ următoarele
condiţii:
1. plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără
posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;
2. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate
într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;
3. la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă
de 10% pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 1 an;
societatea-mamă, persoană juridică română, prin intermediul sediului său
permanent situat într-un stat membru, în cazul în care persoana juridică
română îndeplineşte cumulativ condiţiile de mai sus;
sediile permanente din România ale unor persoane juridice străine din alte
state membre, societăţi-mamă, care sunt distribuite de filialele acestora situate
în state membre, dacă persoana juridică străină întruneşte, cumulativ,
următoarele condiţii:
1. are una dintre formele de organizare prevăzute la anexa 1 din Titlul II
din Codul fiscal;
2. în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este
considerată a fi rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul unei
convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se
consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;
3. plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără
posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, impozit pe profit sau un impozit
similar acestuia;
4. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate
într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;
5. la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent
din România, persoana juridică străină deţine participaţia minimă de
10% pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 1 an.
Sunt asimilate dividendelor şi nu se datorează impozit pentru următoarele
distribuiri:

9
 titluri de participare suplimentare care nu modifică procentul de deţinere al
asociaţilor/acţionarilor;
dobândirea/răscumpărarea titlurilor de participare proprii care nu modifică
procentul de participare al asociaţilor/acţionarilor;
bani sau bunuri primite de asociaţi/acţionari ca urmare a lichidării unei
persoane juridice sau în urma reducerii capitalului social constituit efectiv de
către aceştia;
prime de emisiune distribuite proporţional cu partea ce revine fiecărui asociat/
acţionar;
o distribuire de titluri de participare ca urmare a operaţiunilor de reorganizare.
c) Valoarea titlurilor de participare noi sau sumele reprezentând
majorarea valorii nominale a titlurilor de participare existente
Se referă la diferenţele înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor
sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titlurile de participare,
precum şi diferenţele de evaluare a investiţiilor financiare pe termen lung.
Acestea sunt impozabile la data:
transmiterii cu titlu gratuit,
cesionării,
retragerii capitalului social,
lichidării societăţii la care se deţin titlurile, cu următoarele excepţii:
o venituri din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o
persoană juridică română;
o venituri din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o
persoană juridică străină situată într-un stat cu care România are
încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri;
o venituri din lichidarea unei persoane juridice române;
o venituri din lichidarea unei persoane juridice străine situate într-un stat
cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei
impuneri.
In urma operaţiunii de lichidare, după scăderea impozitului pe profit, veniturile
repartizate persoanei juridice ca urmare a deţinerii de părţi din capitalul social sunt
venituri neimpozabile la nivelul acesteia dacă sunt îndeplinite condiţiile de deţinere şi
de timp.

d) Veniturile rezultate din anularea, recuperarea, inclusiv refacturarea

cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere:
venituri din reducerea sau anularea provizioanelor care nu au fost
recunoscute fiscal;
veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;
venituri din restituirea ori anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de
întârziere;
venituri din anularea rezervei înregistrate ca urmare a participării în natură la
capitalul altei persoane juridice;
venituri rezultate din înregistrarea creanţelor privind impozitul pe profit amânat
determinat de persoanele juridice care au aplicat prevederile Ordinului nr.
94/2001.
e) Veniturile prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate
prin acte normative
În vederea stabilirii profitului impozabil, veniturile neimpozabile şi cheltuielile
aferente acestor venituri rezultate din derularea unei activităţi reglementate printr-un

10
memorandum, inclusiv cheltuielile de administrare, conducere şi cele comune se
exclud din baza de impozitare. Pentru aceasta este necesar să se ţină o evidenţă
separată, pe analitice, a veniturilor şi cheltuielilor respective.
În situaţia în care evidenţa contabilă nu asigură informaţiile necesare
identificării cheltuielilor de administrare, de conducere şi alte cheltuieli comune(chirii,
salarii etc.) mărimea acestora se stabileşte proporţional cu veniturile obţinute din
activităţile care fac obiectul acordului sau memorandumului.
f) Veniturile reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor
imobiliare sau a activelor biologice rezultate din evaluarea ulterioară la
societăţile care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele
internaţionale de raportare financiară.
Veniturile considerate iniţial neimpozabile sunt impozitate pe măsura
recunoaşterii cheltuielilor cu amortizarea fiscală sau la momentul scăderii lor din
gestiune, după caz.
Referitor la activele biologice este vorba în special de IAS 41 „Agricultura"
care trebuie aplicat la contabilizarea activelor biologice, a produselor agricole în
momentul recoltării etc.
g) Veniturile din impozitul pe profit amânat calculat şi înregistrat de către
persoanele juridice care aplică Standardele internaţionale de raportare
financiară
h) Veniturile reprezentând creşteri de valoare rezultate din reevaluarea
mijloacelor fixe, terenurilor, mobilizărilor necorporale, după caz, care
compensează cheltuielile cu descreşterile anterioare aferente aceleiaşi
imobilizări.
i) Sumele colectate, potrivit legii, pentru îndeplinirea responsabilităţilor
de financiare a gestionării deşeurilor.
j) Veniturile aferente titlurilor de plată obţinute de persoanele
îndreptăţite, potrivit legii, titulari iniţiali aflaţi în evidenţa Comisiei Centrale
pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moştenitorii legali ai acestora.
k) Despăgubirile primite în baza hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor
Omului.
l) Veniturile înregistrate printr-un sediu permanent dintr-un stat străin, în
condiţiile în care se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri
încheiate între România şi statul străin respectiv, iar tratatul ratificat prevede ca
metodă de evitare a dublei impuneri metoda scutirii.
m) Sumele primite ca urmare a restituirii cotei-părţi din aporturile
acţionarilor/ asociaţilor, cu ocazia reducerii capitalului social, potrivit legii.

6.6.2. Baza de impozitare - cheltuieli

În vederea determinării rezultatului fiscal prevederile Codului fiscal

împart cheltuielile în 3 grupe:
-cheltuieli deductibile;
-cheltuieli cu deductibilitate limitată;
-cheltuieli nedeductibile.

Cheltuielile deductibile

Cheltuielile deductibile se referă la acele sume înregistrate de o entitate

pentru desfăşurarea activităţii economice, inclusiv cele reglementate de actele

11
normative în vigoare, precum şi taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile datorate
către camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile patronale şi organizaţiile
sindicale.
Sunt considerate cheltuieli deductibile şi:
1. Cheltuielile efectuate cu editarea publicaţiilor care sunt înregistrate ca
retururi în perioada de determinare a profitului impozabil pe baza documentelor
justificative cu respectarea următoarelor condiţii:
 retururile sunt efective şi există documente din care rezultă acest lucru;
 cheltuielile se încadrează în limita cotelor prevăzute în contractele de
distribuţie;
 veniturile şi cheltuielile aferente retururilor sunt înregistrate în evidenţa
contabilă;
 contravaloarea publicaţiilor nu este imputabilă.
2. Cheltuielile generate de taxa pe valoarea adăugată ca urmare a aplicării
prevederilor titlului VII „Taxa pe valoarea adăugată" din Codul fiscal, în situaţia în
care taxa pe valoarea adăugată este aferentă unor bunuri sau servicii achiziţionate în
scopul desfăşurării activităţii economice, de exemplu: aplicare pro rată, efectuare de
ajustări, taxa pe valoarea adăugată plătită într-un stat membru al UE.
3. Cheltuielile reprezentând valoarea creanţelor comerciale înstrăinate de
cesionar, potrivit legii. Cesiunea de creanţă este o convenţie prin care un creditor
transmite unei alte persoane o creanţă a sa. Faţă de terţi, cesiunea produce efecte
din momentul notificării ei, făcută prin executor judecătoresc, sau al acceptării de
către debitor cedat făcută printr-un act autentic.
4. Cheltuielile pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţele existente
sau noi, participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale
informative proprii
5. Cheltuielile reprezentând dobânzi penalizatoare, penalităţi şi daune-
interese, stabilite în cadrul contractelor încheiate, în derularea activităţii economice,
cu persoane rezidente/nerezidente, pe măsura înregistrării lor.
6. Pierderile tehnologice prevăzute în normele de consum propriu.
7. Cheltuielile efectuate pentru transportul organizat al salariaţilor la şi de la
locul de muncă.
8. Cheltuielile privind serviciile care vizează eficientizarea, optimizarea,
restructurarea operaţională şi/sau financiară a activităţii contribuabilului.
9. Cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viaţă stabilită de
către entitate.
10. Cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecţia muncii şi pentru
prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, dacă specificul activităţii
desfăşurate se încadrează în domeniile prevăzute de legea privind protecţia muncii.
11. Cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurarea de accidente de
muncă şi boli profesionale, potrivit legii, şi cheltuielile cu primele de asigurare pentru
asigurarea de riscuri profesionale.
12. Cheltuielile de reclamă şi publicitate, care se referă la cheltuielile efectuate
în scopul stimulării vânzărilor, în baza unui contract, la materialele publicitare
utilizate, la campaniile promoţionale, la transmiterea mesajelor publicitare etc.
13. Cheltuielile de transport şi de cazare în ţară şi în străinătate şi pentru alte
persoane fizice în condiţiile în care cheltuielile respective sunt efectuate în legătură
cu lucrări executate sau servicii prestate de acestea în scopul desfăşurării activităţii
economice a contribuabilului.

12
 14. Cheltuielile pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţele
existente sau noi, participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de
materiale informative proprii
15. Cheltuielile rezultate din deprecierea titlurilor de participare si a
obligatiunior, inregistrate potrivit reglementarilor contabile aplicabile, daca la data
evaluarii/reevaluarii nu sunt indeplinite conditiile prevazute in art.23 lit.i) din Legea
nr.227/2015,cu modificarile ulterioare.
16. Cheltuieli privind:
- cheltuielile de cercetare si cheltuielile de dezvoltare cu care nu indeplinesc
conditiile de a fi recunoscute ca imobilizari necorporale din punct de vedere contabil
-cheltuieli privind perfectionarea managementului, a sistemulor informatice,
introducerea, intretinerea si perfectionarea sistemelor de management al calitatii,
obtinute atestarii conform cu standardele de calitate;
-cheltuieli pentru protejarea mediului si conservarea resurselor;
-taxele de inscriere, cotizatiile si contributiile datorate care camerele de comert
si industrie,organizatiile sindicale siorganizatiile patronale;
-cheltuieli efectuate de persoanele juridice pentru evaluarea/reevaluarea
activelor corporale care apartin domeniul public al statului sau al unitatilor
administrative teritoriale, primite in administrare/concesiune, dupa caz, cheltueli
efetuate al solicitarea conducatorului institutiei titulare a dreptului de proprietate;
- cheltuieli efectuate de persoanele juridice cu inscriere in cartile funciare sau
cartile de publicitate imobiliare,dupa caz, a dreptului de proprietate a statului sau a
unitatilor administrative teritoriale asupra bunurilor publice primite in
administrare/concesiune, dupa caz, cheltueli efectuate la solicitarea conducatorului
institutiei titulare a dreptului de proprietate
-cheltuielile inregistrate ca urmare a restituirii subventiilor primite, potrivit legii,
de la Guvern, agentii guvernamentale si alte institutii nationale si internationale.
17. Alte cheltuieli deductibile:
a) cheltuieli ocazionale de infiintarea societatii, cum sunt: taxe de inscriere, de
timbru, de publicitate, onorariu avocatului, de prospectarea a pietei, etc.
b) cheltuieli rezultate din hotarile judecatoresti ale instantei;
c) cheltuieli rezultate dintr-un antecontract incheiat reprezentind o promisiune
de cumparare nerealizata;
d) cheltuieli cu amortizarea spatiului inchiriat pentru care se acorda o perioada
de gratie la plata chiriei;
e) cheltuielile cu salariile si cele asimilate salariilor
În cazul în care Vt > Ct, diferenţa pozitivă dintre veniturile totale (V t) obţinute şi
cheltuielile totale (Ct) aferente acestora, reprezintă profitul contabil brut.
Vt > Ct → (Vt - Ct) > 0 → Vt - Ct = Pfctb.br.(profitul contabil brut)
Cheltuielile totale (Ct) = cheltuieli deductibile (C ded) + cheltuieli nedeductibile
(Cned) → Pfctb.br. = Vt – (Cded + Cned).
În cazul în care Vt < Ct, diferenţa negativă dintre veniturile totale (V t) obţinute şi
cheltuielile totale (Ct) aferente acestora, reprezintă pierderea contabilă brută.
Vt < Ct → (Vt - Ct) < 0 → Vt - Ct = - Pfctb.br.(profitul contabil brut), astfel:
‫ן‬- Pfctb.br.‫ = ן‬Pdctb.br. = Ct - Vt
La determinarea profitului impozabil sunt admise a se lua în calcul numai
cheltuielile deductibile, cheltuielile nedeductibile fiind date la o parte din cheltuielile
totale:
Pfiz = Vt – Cded, dar Cded = Ct - Cned → Pfiz = Vt – (Ct - Cned) = Vt – Ct + Cned, iar
Pfctb.br = Vt - Ct. şi Pfiz = Vt – Ct + Cned → Pfiz = Pfctb.br + Cned, iar profitul contabil net

13
Pfctb.net = Pfctb.br - (Ipf) Impozitul pe profit, având în şi formula Pf iz = Viz – Cded, se poate
scrie Pfiz = (Vt – Vniz) - (Ct - Cned)
Relaţia fundamentală a profitului impozabil este:
Pfiz = Vt – Ct – Vniz + Cned

Cheltuielile deductibile sunt cheltuieli care îndeplinesc cumulativ următoarele

condiţii:
- au la bază documente justificative;
- sunt aferente obiectului de activitate al societăţii;
- se regăsesc în veniturile impozabile;
- conduc la obţinerea de venituri impozabile;
- sunt efectuate în scopul realizării de venituri impozabile;
- sunt efectuate fără depăşirea limitelor admise de lege;
- îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi scăzute din veniturile
impozabile în scopul determinării profitului impozabil.
Cheltuielile care nu îndeplinesc condiţiile de mai sus sunt cheltuieli
nedeductibile.

Cheltuieli cu deductibilitate limitată

Pentru anumite categorii de cheltuieli se stabileşte prin actele normative în

vigoare, o limită până la care acestea sunt deductibile. Cheltuielile nedeductibile la
calculul profitului impozabil cuprind atât cheltuieli nedeductibile integral, cât şi
cheltuieli efectuate peste limita deductibilităţii stabilită prin lege.
Cheltuielile cu deductibilitate limitată, cât şi limitele până la care se acordă
deductibilitatea sunt diferite de la o perioadă la alta, în funcţie de gradul de
dezvoltare economică al ţării, de sistemul fiscal practicat, principiile de echitate
fiscală şi socială aplicate.

Tabelul nr. 1 – Tipuri de cheltuieli cu deductibilitate limitată

Tip cheltuiala
1.Cheltueli de protocol
2.Cheltueli cu scazamintele, perisabilitatile, pierderile
rezultate din manipulare/ depozitare
3.Cheltueli pt. functionarea, intretinerea si reparatiile
locuintelor de serviciu
4.Cheltueli de functionare, intretinere si reparatii aferente
unui sediu social aflat in locuinta proprietate personala
personala a unei persoane fizice
5. Cheltueli de functionare, intretinere si reparatii aferente
autoturismelor folosite de persoanele cu functii de
conducere si administrare
6.Cheltuelile reprezentând tichetele de masa
7.Cheltueli sociale
8.cheltueli cu provizioanele/ajustarile pentru deprecierea
A.pentru clienti incerti
B.pentru garantii de buna executie
C.pentru refacerea terenului
D. pentru dezafecarea sondelor si pentru reabilitarea
mediului
E.pentru inchirierea si urmarirea post-inchiriere a
Reglementare/Mod de calcul
Deductibilitatea cheltuelilor se stabileste prin aplicarea cotei de 2%
profitului contabile la care se adauga cheltuiala cu impozitul pe profit si
protocol.
In limitele stabilite de organele de specialitate ale administratiei centrale
Deductibile in limita corespunzatoare suprafetelor construite, prevazute de
legea locuintei, majorate cu 10%
Deductibile in limita corespunzatoare suprafetelor folosite exclusiv pentru
desfasurarea activitatii
Sunt admise cheltuelile pentru cel mult un autoturism folosit de
persoanele cu functii de conducere si de administrare ai societatii.
Sunt deductibile limitat la 50% din valoarea lor, numai pentru un singur
autoturism aferent fiecarei persoane cu astfel de atributii.
Sunt deductibile in limita valorii de 15,06 lei incepind cu 1 mai 2017
Deductibile in limita coteo de 5% aplicate asupra valorii cheltuelilor cu
salariile.
Valoarea unui tichet de cresa incepind cu semestrul II 2015 este de 440
lei.
Valoarea maxima a vaucherelor de vacanta emise de 6 salari minime
brute.
Deductibile in limita unui procent de:
-30% si 100% j).
Deductibile conform contractului

14
depozitelor de deseuri.

9.Rezervele Deductibila in limita cotei de 5% aplicate asupra diferentei dintre totalul

A.Rezerva legala
B.Rezerva din reevaluare a mijloacelor fixe
10.Cheltueli privind dobinzile si pierderea neta din
diferentele de curs valutar
11.Provizioane constituite de companiile aeriene din
Romania
12.Rezerve pentru acoperirea cheltuelilor cu dezvoltarea si
modernizarea productiei de titei si gaze naturale
veniturilor(din care se scad veniturile neimpozitabile) si totalul cheltuelilor (
din care se scad cheltuelile cu impozitul pe profit aferente veniturilor
neimpozabile)
Deductibila pe masura amortizarii mijloacelor fixe.
Deducerea s-a aplicat pina la data de 1 mai 2009.
De la aceasta data, rezerva se impoziteaza pe masura realizarii ei.
Deductibile integralin cazul in care in gradul de indatorare a capitalului
este mai mic sau egal cu trei.
Pentru anul fiscal 2016, nivelul ratei dobinzii pentru imprumuturile in
valoare de 4%
Deductibilitate integrala
Deductibile in limitele prevederilor legale din domeniul geologic si petrolier

13.Ajustari pentru deprecierea mijloacelor fixe amortizabile Deductibile in masura in care au fost incheiate contractele de asigurare
14.Rezervele tehnice constituite de societatile de asigurare Deductibile conform legii de functionare
si reasigurare
15.Provizioane specifice constituite de institutiile financiare Deductibile conform legii de functionare

Cheltuieli nedeductibile
Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli care nu îndeplinesc condiţiile
legale pentru a fi scăzute din cheltuielile totale în scopul determinării cheltuielilor
deductibile, singurele admise a fi scăzute din veniturile impozabile în scopul
determinării profitului impozabil şi a impozitului pe profit.
Cheltuielile deductibile sunt cheltuieli care îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii:
- nu au la bază documente justificative;
- nu sunt aferente obiectului de activitate al societăţii;
- nu se regăsesc în veniturile impozabile;
- nu conduc la obţinerea de venituri impozabile;
- nu sunt efectuate în scopul realizării de venituri impozabile;
- sunt efectuate cu depăşirea limitelor admise de lege;
- nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi scăzute din cheltuielile
totale în vederea determinării cheltuielilor deductibile, singurele admise a fi scăzute
din veniturile impozabile în scopul determinării profitului impozabil şi a impozitului pe
profit.
Prin Codul fiscal se prevede că profitul impozabil se calculează ca diferenţă
între veniturile totale, realizate din orice sursă şi cheltuielile totale efectuate în scopul
realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la
care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în
calcul şi alte elemente asimilate veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de
aplicare.

Elemente asimilate cheltuielilor:

cheltuiala cu valoarea neamortizată a cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare
şi a mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar care a fost înregistrată în
rezultatul reportat de către societăţile care au aplicat reglementările contabile

15
armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu
Standardele Internaţionale;
cheltuielile cuprinse în „Rezultatul reportat", la retratare, aferente acelor
stocuri care au avut incluse în valoarea lor costuri administrative şi de desfacere sau
costuri ale îndatorării care nu îndeplineau condiţiile de capitalizare;
cheltuielile cu destocarea bunurilor mobile şi imobile vândute în rate, pe
măsură ce ratele devin scadente.
Tabelul nr. 2 – Tipuri de cheltuieli nedeductibile
Nr. Tip cheltueli Explicatii
crt
.
1. Cheltuelile proprii ale societatii cu impozitul pe profirSunt nedeductibile si cheltuelile cu impozitul pe profit aninat.
datorat, inclusiv cele reprezentind diferente in anii
precedenti sau anul curent, precum si impozitele pe
profit sau pe venit platite in trainatate.
2. Cheltuelile cu impozitul pe venit, datorate de persoanele Aceste cheltueli sunt nedeductibile pentru agentul economic care nu
fizice sau juridice nerezidente pentru veniturile realizate a inregistrat in contracetle contabile comerciale cu partenerii straini,
in Romania, impozit neretinut de catre societate prin persoane fizice sau juridice, suma bruta a veniturilor.
stopaj la sursa, concomitent cu plata efectiva a
veniturilor catre partenerul extern.
3. Dobinzile/majorarile de intirziere, amenzile, confiscarilePrin autoritati Romane/straine se intelege totalitatea institutiilor,
si penalitatile de intirziere datorate catre autoritatile organismelor si autoritatilor Romane si din strainatate, inclusiv
romane sau streine, altele de cit cele prevazute in organele administratiei publice centrale si locare.
contractele comerciale. Veniturile si cheltuelile rezultate din aplicarea penalitatilor, inclusiv
cele reperezentind daune-interese pentru neexecutarea totala sau
partiala a contractelor comerciale incheiate cu persoane fizice sau
juridice romane, sunt venituri impozavile si cheltueli deductibile la
data inregistrarii acestora, conform facturilor.

4. Cheltueli de sponsorizare si/sau mecenat si cheltuelile Sumele reprezentind contravaloarea sponsorizarilor si/sau actelor de
privind bursele private, acordate potrivit legii, inregitratemencenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind
in evidenta contabila. sponsorizarea, cu modificarile si completarile ulterioare ale Legii
bibliotecilor nr. 334/2002, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, precum si cele privind bursele private, potrivit Legii nr.
376/2004, se scad din impozitul pe profit datorat in limita minima de
-0.5% din cifra de afaceri;
-20% din impozitul pe profit datorat
Sumele care nu sunt scazute din impozitul se reporteaza in urmatori
7 aniconsecutiv. Recuperarea acestor sume se efectueaza in ordinea
inregistrarii acestora, in conditiile, la fiecare termen de plata a
impozitului pe profit.

5. Cheltueli facute in favoarea actionarilor sau asociatiilor, Sunt considerate cheltueli facute in favoarea actionarilor/asociatiilor,
altele decit cele generate de plati pentru bunurile livrate dar nu limitativ, urmatoarele:
sau serviciile prestate contribuabilului, la pretul de piata -cheltuelile cu amortizarea, intretinerea si repararea mijloaccelor de
pentru aceste bunuri si servicii. transport utilizate de catre asociati/actionari, in scop personal;
-bunurile, marfurile si serviciile acordate asociatilor/ actionarilor,
precum si lucrarile executate in favoarea acestora;
-cheltuelile cu chiria si intretinerea spatiilor puse la dispozitia
acestora;
-alte cheltueli de aceeasi natura.

6. Cheltuelile privind bunurile de natura stocurilor sauNu intra sub incidenta acestor prevederi stocurile si mijloacele fixe
activlor corporale constante lipsa din gestiune oriamortizabile,distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau al
degradate, neimputabile, pentru care nu au fost incheiate altor cauze de forta majora, pentru care au fost incheiate contracte
contracte de asigurare,precum si taxa pe valoarea de asigurare, au fost degradate calitativ si se face dovada distrugerii
adaugata aferenta, daca aceasta este datorata. sau au termen de valabilitate/expirare depasit.
7. Cheltuiala aferenta veniturilor neimpozitabile Sunt cuprinse in aceste categorie, de ex. cgeltueli cu provizioanele
considerate nedeductibile si preluate la veniturile neimpozabile.
8. Cheltuelile cu serviciile de management, consultanta,Aceste prevederi se aplica numai in situatiile in care cheltuelile sunt
asistenta sau alte prestari de servicii,prestate de oefectuate ca urmare a derularii unor tranzactii calificate ca fiind
persoana situata intr-un stat cu care Romania nu are artificiale conform prevederilor Art.11 ali.(3) din Legea nr 227/2015,
incheiat intrument juridic in baza careia sa se realizeze cu modificarile ulterioare.
schimbul de informatii.
9. Cheltuelile cu primele de asigurare care nu privescSunt considerate nedeductibile, de ex. sumele privind primele de
activele societatii, cu exceptia bunurilor care reprezinta asigurare pentru autoturismul administratorului pentru care nu
garantia bancara pentru creditele utilizate in activitatea exista contract de inchiriere sau comodat.
entitatii.

16
10. Pierderile ingeristrate la scoaterea din evidenta aDificultatile financiare majore care afecteaza intreg patrimoniu al
creantelor pentru partea neacoperita provizion, precumdebitorului sunt cele cae rezulta din situatii exceptionale determinate
si alte pierderi, cu exceptia urmatoarelor cazuri: de calamitati naturale, epidemii, epizootii, fenomene sociale sau
1.punerea in aplicare a unui plan de reorganizare economice, conjuncturi externe si razboi.
confirmat printr-o sedinta judecatoresca in conformitate
cu prevederile Legii nr.85/2014.
2.procedura de faliment a debitorilor a fost inchisa pe
baza hotaririi judecatoresti.
3.debitorul a decedat si creanta nu poate fi recuperata de
la mostenitor.
4.debitorul este dizolvat,in cazul societatii cu raspundere
limitata cu asociat unic sau lichidata fara succesor.
5.debitorul inregistreaza dificultati financiare majore care
ii afecteaza intreg patrimoniu.
6.au fost incheiate contracte de asigurare.

11. Cheltueli inregistrate in evidenta contabila, care au la OPANAF nr.3846/2016 pentru aprobarea procedurilor de aplicare a
baza un document emis pe baza unui contribuabilart.92 din Codul de procedura fiscala, precum si pentru aprobarea
inactiv cu exceptii expres prevazute. modelului si continutului unor formulare.
12. Cheltuelile cu taxe si cotizatii catre organizatiile Prevederea se refera la sumele de aceasta natura, altele decit cele
neguvernamentale sau asociatiile profesionale care au prevazute in acte normative sau cele datorate camerelor de comert
legatura cu activitatea desfasurata si care nu depasescsau organizatiilor sindicale.
echivalentul in lei a 4.000 euro anual.
13. Cheltuelile reprezentind valoarea deprecierilorPe masura utilizarii mijloacelor fixe, valoarea deprecierii se
mijloacelor fixe inregistrate ca urmare a descresteriiamortizeaza din punct de vedere fiscal.
valorii acestoa ca afect al reevaluarii.

14. Cheltuelile in limita cotei de 50% aferente vehiculelorCheltuelile sunt integral deductibile in situatia in care vehiculele sunt
rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv in utilizate pentru:
scopul activitatii. -servicii de urgenta;
Autoturismele care se incadreaza in aceasta dispozitie -servicii de pasa si protectie;
au masa totala autorizta care sa nu depaseasca 3500 kg-servicii de curierat, de agentii de vinzari si de achizitii;
si nu n-au mai mult de 9 scaune de pasager, inclusiv -transport de persoane cu plata, inclusiv pentru servicii de
scaunul soferului si sunt in prorpietatea sau folosintataximetrie;
societatii. -servicii de plata, inclusiv pentru incherierea catre alte persoane sau
pentru instruire sw catre scolile de soferi;
-vinzarea ca marfuri;
15. Cheltuelile cu beneficiile acordate salariatilor inLa momentul platii efective sunt considerate elemente similare
instrumente de capitaluri cu decontare in actiuni. cheltuelilor daca sunt impozitate la persoana fizica.

16. Cheltuelile cu beneficiile acordate salariatiilor in

instrumente de capitaluri cu decontare in numerar , la
momentul acordarii efective a beneficiilor, daca acestea
nu sunt impozabile la persoana fizica.
17. Cheltuelile din reevaluare /evaluarea titlurile deSunt cheltueli aferente veniturilor neimpozabile cind sunt indeplinite
patricipare, daca la data reevaluare /evaluare sunt conditiile de detinere a titlurilor respective.
indeplinite conditiile prevazute la art.23 lit. i)
18. Cheltueli rezultate din reevaluarea imobilizarilor
necorporale, in cazul in care se inregistreaza o
descrestere a valorii acestora ca urmare a reevaluarii.
19. Cheltuelile rezultate din modificarea valorii juste a
investitiilor imobilizare, in cazul in care se inregistreaza
o descrestere a valorii acestora. Prevederile sunt valabile numai pentru persoanele juridice care
20. Cgeltuelile reprezentind deprecierea/amortizareaaplica reglementarile contabile conforme cu standardele
mijloacelor fixe, inregistrate la momentul transferului dininternationale de rapoartele financiare.
categoria activelor imobilizate detinute “in vederea
vinzarii” in categoria activelor imobilizate detinute
“pentru activitatea proprie”
21. Cheltuelile inregistrate in evidenta contabila, indiferentLegea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionaera
de natura lor, dovedite ulterior ca fiind legate de fapte de faprelor de coruptie, cu modificarile ulterioare.
coruptie, potrivit legii

6.7. Deduceri din impozitul pe profit

6.7.1.Sponsorizarea, mecenatul, bursa privată,

Cheltuieilile cu sponsorizarea, mecenatul şi bursele private, inclusiv
sponsorizarea bibliotecilor sunt deductibile din impozitul pe profit dacă sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

17
 1. sunt în limita a 0,5% din cifra de afaceri;
2. suma nu reprezintă mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.
Poate beneficia de sponsorizare, potrivit dispozitiilor art. 4 din Legea
32/1994, orice persoana juridica fara scop lucrativ, care desfasoara o activitate in
domeniile: cultural, artistic, educativ, de invatamant, stiintific-cercetare fundamentala
si aplicata, umanitar, religios, filantropic, sportiv, al protectiei drepturilor omului,
medico-sanitar, de asistenta si servicii sociale, de protectia mediului, social si
comunitar, de reprezentare a asociatiilor profesionale, precum si de intretinere,
restaurare, conservare si punere in valoare a monumentelor istorice.
Mecenatul este un act de liberalitate prin care o persoana fizica sau juridica,
numita mecena, transfera, fara obligatie de contrapartida directa sau indirecta,
dreptul sau de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare catre
o persoana fizica, ca activitate filantropica cu caracter umanitar, pentru desfasurarea
unor activitati in domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau stiintific cercetare
fundamentala si aplicata.
Bursa privată reprezintă sprijinul pentru studii acordat, în baza unui contract,
de către o persoană juridică de drept privat sau de către o persoană fizică unui
beneficiar care poate fi, după caz, elev, student, doctorand sau care urmează un
program de pregătire postuniversitară într-o instituție de învățământ superior
acreditată, din țară sau din străinătate.

6.7.2.Creditul fiscal

Creditul fiscal reprezintă o diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului

pe profit cu suma impozitului achitat în străinătate, conform convenţiilor de evitare a
dublei impuneri sau aşa cum se stabileşte în Codul fiscal.
Pentru evitarea dublei impuneri iImpozitul plătit unui stat străin se scade din
impozitul pe profit, dacă se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri
încheiate între România şi statul străin.
Dacă o persoană juridică română obţine venituri dintr-un stat străin prin
intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse unui impozit cu reţinere la
sursă care, potrivit prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de
România cu un alt stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva convenţie prevede
ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda creditului, impozitul plătit către
statul străin, fie direct, fie indirect, prin reţinerea şi virarea de o altă persoană, se
scade din impozitul pe profit determinat potrivit prevederilor Codului fiscal.
Dacă o persoană juridică străină rezidentă într-un stat membru al Uniunii
Europene sau într-un stat din Spaţiul Economic European îşi desfăşoară activitatea
în România printr-un sediu permanent şi acel sediu permanent obţine venituri dintr-
un alt stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un alt stat din Spaţiul Economic
European, iar acele venituri sunt impozitate atât în România, cât şi în statul unde au
fost obţinute veniturile, atunci impozitul plătit în statul de unde au fost obţinute
veniturile, fie direct, fie indirect, prin reţinerea şi virarea de o altă persoană, se
deduce din impozitul pe profit ce se determină potrivit prevederilor Codului fiscal.
Deducerea impozitului se acordă doar din impozitul pe profit calculate pentru
anul în care impozitul a fost plătit statului strain.
Pentru sumele plătite sub formă de impozit, sediul permanent primeşte credit
fiscal extern. Creditul fiscal extern reprezintă suma plătită în străinătate cu titlul de
impozit şi care este recunoscută în România.

18
 Creditul fiscal extern se acordă dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele
conditii:
a) impozitul plătit în străinatate, pentru venitul/profitul obtinut in strainatate, a
fost efectiv plătit; in mod direct de persoana fizica sau de reprezentantul sau legal ori
prin retinere la sursa de catre platitorul venitului.
b) plata impozitului în străinătate se dovedeşte printr-un document justificativ,
eliberat de:
1. autoritatea fiscală a statului străin respectiv;
2. angajator, în cazul veniturilor din salarii;
3. alt platitor de venit, pentru alte categorii de venituri.
Persoana juridică română care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent
într-un alt stat calculează profitul impozabil la nivelul întregii societăţi, potrivit Codului
fiscal. Pentru a primi creditul fiscal, societatea din România calculează profitul
impozabil şi impozitul pe profit aferent acelui sediu permanent, conform
reglementărilor fiscal din România.
Documentul pe bază căruia se calculează deducerea din impozitul pe profit
datorat în România este documentul de plată, confirmat de autoritatea fiscal străină.
Prin excepţie, impozitul plătit de un sediu permanent din România pentru
veniturile obţinute dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat din
Spaţiul Economic European este dedus în România, dacă:
a) venitul a fost obţinut de sediul permanent din România al unei persoane
juridice străine rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat din
Spaţiul Economic European;
b) venitul a fost obţinut dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau
dintr-un alt stat din Spaţiul Economic European; şi
c) se prezintă documentaţia corespunzătoare, conform prevederilor legale,
din care să rezulte faptul că impozitul a fost plătit în acel stat membru al Uniunii
Europene sau în acel stat din Spaţiul Economic European.
Creditul acordat pentru impozitele plătite unui stat străin într-un an fiscal nu
poate depăşi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit
prevăzute în Codul fiscal la profitul impozabil obţinut în statul străin, determinat în
conformitate cu regulile prevăzute în prezentul titlu, sau la venitul obţinut din statul
străin. Creditul se acordă din impozitul pe profit calculat pentru anul în care impozitul
a fost plătit statului străin, dacă se prezintă documentaţia corespunzătoare, conform
prevederilor legale, care atestă plata impozitului în străinătate.
S-a constatat că dubla impunere internaţională apare în următoarele situaţii:
a)dacă fiecare stat contractant impune veniturile asupra uneia și aceleiași
persoane, ceea ce înseamnă că are loc o impunere integrală concurență;
b)dacă o persoană, rezidență a unui stat contractant, obține venituri sau
posedă avere în celălalt stat contractant și când ambele state contarctante
impozitează veniturile sau averea respective
c) dacă fiecare stat contractant impozitează una și aceeași persoană, care nu
este rezident al nici unuia din statele contractante, pentru veniturile provenind dintr-
un stat contractant sau pentru averea pe care o posedă acolo. Această este situația
când un nerezident dispune de un sediu permanent sau o bază fixă prin intermediul
căruia (căreia) realizează venituri sau posedă avere în celălalt stat contractant. În
acest caz are loc o impozitare parțial concurență.
În practică, evitarea dublei impuneri fiscale se asigură fie prin metoda scutirii
(exonerării la plată), fie prin metoda creidtării impozitului. Diferenţa dintre cele două
metode constă în faptul că metoda scutirii se referă la venit iar metoda creditării la

19
impozit. În convenţiile de evitare a dublei impuneri se indică metoda care v-a fi
aplicată de către fiecare stat.
Când o persoană juridică română realizează profituri dintr-un stat străin prin
intermediul unui sediu permanent care, potrivit prevederilor convenţiei de evitare a
dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar
respectiva convenţie prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda
scutirii, profiturile vor fi scutite de impozit pe profit în România.
În cadrul metodei scutirii, statul de rezidenţă al beneficiarului unui anumit venit
nu impozitează veniturile care, potrivit convenţiilor fiscale, sunt impuse în celălalt stat
(statul de sursă sau cel în care se află averea impozabilă, un sediu permanent sau o
bază fixă).
Metodă scutirii este utilizată în convențiile fiscale în două variante : metodă
scutirii totale (integrale) și metodă scutirii progresive.
Conform metodei scutirii totale, statul de rezidență a beneficiarului de venit, la
determinarea venitului impozabil al unui rezident al sau, nu va lua în considerare
venitul impozabil al acestuia în statul de sursă și nici venitul aferent unui sediu
permanent ori unei baze fixe din celălalt stat contractant. Astfel, el va lua în calcul
numai restul venitului impozabil. În acest fel, practic, prin neluarea în considerare a
unui anumit venit, se acordă o scutire de impozit. Mai mult, statul de rezidență trece
cu vederea existența veniturilor scutite de impozit, atunci când determina venitul
impozabil al contribuabilului rezident în acel stat.
Conform metodei scutirii progresive, venitul impozabil în celălalt stat
contractant (care este statul de sursă a venitului, cel în care se află sediul permanent
sau baza fixă) nu se impune în statul de rezidență al beneficiarului acelui venit. În
schimb, acest din urmă stat își păstrează dreptul de a lua în considerare acest venit,
atunci când determina impozitul aferent restului de venit. În același mod se
procedează și în cazul impozitării averii.
Metoda creditării
Conform acestei metode, statul de rezidență calculează impozitul datorat de
un rezident al sau pe baza volumului total al veniturilor acestui contribuabil. Această
înseamnă că în venitul impozabil statul de rezidență va include și venitul impozabl în
statul sursă sau în statul în care se află averea producătoare de venit impozabil, că și
venitul impozabil în statul în care se află sediul permanent sau baza fixă. El nu va lua
în calcul, firește, venitul, respectiv averea, care nu sunt impozabile decât în celălalt
stat contractant. Din impozitul total, stabilit la totalul veniturilor impozabile, statul de
rezidență va deduce impozitul plătit de contribuabil respectiv în celălalt stat
contractant.
Metodă creditării cunoaște două variante, și anume : metodă creditării totale
(integrale) și metodă creditării ordinare (obișnuite sau limitate).
Conform metodei crditarii totale, statul de rezidență deduce din impozitul
aferent totalului veniturilor impozabile ale contribuabilului suma totală a impozitului
plătit de acesta în celălalt stat contractant.
În cazul metodei creditării ordinare, statul de rezidență deduce, cu titlu de
impozit plătit în celălalt stat contractant, o suma care poate să fie egală sau mai mică
decât cea efectiv plătită statului de sursă. Astfel, în cazurile în care cotele de impozit
practicate în cele două state contractante sunt identice și când cotele aplicate în
statul de rezindenta sunt mai mari decât în statul de sursă, creditul fiscal acordat de
acest din urmă stat este egal cu suma impozitului plătit în statul de sursă. Când,
însă, cotele aplicate în statul de rezidență sunt mai mici decât cele practicate în statul
de sursă, apar diferențe în sensul că statul de rezidență reduce din impozitul datorat

20
de contribuabilul în cauza, cu titlul de credit fiscal, o suma mai mică decât cea a
impozitului efectiv plătit în statul de sursă. De vreme ce creditul fiscal acordat de
statul de rezidență contribuabilului sau este mai mic decât impozitul plătit de acesta
în celălalt stat contractant, rezultă că metodă creditării ordinare conduce la evitarea
numai parțială (limitată) a dublei impuneri.

6.7.3. Profitul reinvestit

Conform prevederilor Codului fiscal, profitul investit în echipamente
tehnologice, calculatoare electronice şi echipamente periferice, maşini şi aparate de
casă, de control şi de facturare, în programe informatice, precum şi pentru dreptul de
utilizare a programelor informatice, produse şi/sau achiziţionate, inclusiv în baza
contractelor de leasing financiar, şi puse în funcţiune, folosite în scopul desfăşurării
activităţii economice, este scutit de impozit. Activele corporale pentru care se aplică
scutirea de impozit sunt cele prevăzute în subgrupa 2.1, respectiv în clasa 2.2.9 din
Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe ,
aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Profitul investit reprezintă soldul contului de profit şi pierdere, respectiv profitul
contabil brut cumulat de la începutul anului, obţinut până în trimestrul sau în anul
punerii în funcţiune a activelor prevăzute anterior. Scutirea de impozit pe profit
aferentă investiţiilor realizate se acordă în limita impozitului pe profit datorat pentru
perioada respectivă.

6.7.4. Cheltuieli cu cercetarea – dezvoltarea

Conform Codului fiscal la calculul rezultatului fiscal, pentru activităţile de

cercetare-dezvoltare, definite potrivit legii, se acordă următoarele stimulente fiscale:
a) deducerea suplimentară la calculul rezultatului fiscal, în proporţie de 50%, a
cheltuielilor eligibile pentru aceste activităţi; deducerea suplimentară se calculează
trimestrial/anual; în cazul în care se realizează pierdere fiscală, aceasta se
recuperează potrivit Codului fiscal;
b) aplicarea metodei de amortizare accelerată şi în cazul aparaturii şi
echipamentelor destinate activităţilor de cercetare-dezvoltare.
Activitatea de cercetare-dezvoltare cuprinde:
-cercetarea fundamentală;
-cercetarea aplicativă;
-dezvoltarea tehnologică;
-inovarea.
Stimulentele fiscale se acordă, cu respectarea legislaţiei în materia ajutorului
de stat, pentru activităţile de cercetare-dezvoltare desfăşurate în scopul obţinerii de
rezultate ale cercetării, valorificabile de către contribuabil, activităţi efectuate atât pe
teritoriul naţional, cât şi în statele membre ale Uniunii Europene sau în statele care
aparţin Spaţiului Economic European.
Activităţile de cercetare-dezvoltare eligibile pentru acordarea deducerii
suplimentare la determinarea rezultatului fiscal trebuie să fie din categoriile
activităţilor de cercetare aplicativă şi/sau de dezvoltare tehnologică, relevante pentru
activitatea desfăşurată de către contribuabili.
Stimulentele fiscale se acordă separat pentru activităţile de cercetare-
dezvoltare din fiecare proiect desfăşurat.

6.8. Impozitul pe venitul microîntreprinderilor

21
 Activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii, inclusive a microîntreprinderilor, a
devenit din ce în ce mai importantă, atât la nivelul statelor din UE, cât şi în ţara
noastră.
Astfel o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplineşte
cumulativ următoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
a) a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 1.000.000 euro.
Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la
închiderea exerciţiului financiar în care s-au înregistrat veniturile;
b) capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi
unităţile administrativ-teritoriale;
c) nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul
comerţului sau la instanţele judecătoreşti, potrivit legii.
Aceste prevederi se aplică şi persoanelor juridice române care intră sub
incidenţa Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi.
Nu sunt considerate microîntreprinderi şi nu sunt supuse impozitului pe venit
următoarele persoane juridice române:
a) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;
b) Fondul de compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii;
c) Fondul de garantare a pensiilor private, înfiinţat potrivit legii;
d) Fondul de garantare a asiguraţilor, constituit potrivit legii;
e) entitatea transparentă fiscal cu personalitate juridică.
Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic. În cazul unei
microîntreprinderi care se înfiinţează sau îşi încetează existenţa, anul fiscal este
perioada din anul calendaristic în care persoana juridică a existat.
Cotele de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor sunt:
a) 1% pentru microîntreprinderile care au unul sau mai mulţi salariaţi;
b) 3%, pentru microîntreprinderile care nu au salariaţi.
Reguli de ieşire din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderii în
cursul anului:
Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari
de 1.000.000 euro, aceasta datorează impozit pe profit, începând cu trimestrul în
care s-a depăşit această limită. Limita fiscală se verifică pe baza veniturilor
înregistrate cumulat de la începutul anului fiscal. Cursul de schimb pentru
determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exerciţiului financiar
precedent. Calculul şi plata impozitului pe profit de către microîntreprinderile care se
încadrează în prevederile anterioare se efectuează luând în considerare veniturile şi
cheltuielile realizate începând cu trimestrul respectiv.
Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie
veniturile din orice sursă, din care se scad:
a) veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
b) veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;
c) veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
d) veniturile din subvenţii;
e) veniturile din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de
valoare, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil sau au
fost constituite în perioada în care persoana juridică română era supusă impozitului
pe veniturile microîntreprinderilor;
f) veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi
de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;

22
 g)veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de
asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a
activelor corporale proprii;
h) veniturile din diferenţe de curs valutar;
i) veniturile financiare aferente creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie
de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora;
j) valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în
contul "709", potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
k) veniturile aferente titlurilor de plată obţinute de persoanele îndreptăţite,
potrivit legii, titulari iniţiali aflaţi în evidenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor sau moştenitorii legali ai acestora;
l) despăgubirile primite în baza hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor
Omului;
m) veniturile obţinute dintr-un stat străin cu care România are încheiată
convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă acestea au fost impozitate în statul
străin.
Calculul şi plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează
trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se
calculează impozitul.

6.9. Declararea si plata impozitului pe profit

6.9.1. Declararea si plata impozitului

Declararea și plată impozitului pe profit se efectuează trimesrial, cu excepția

persoanelor prevăzute de lege. Termenul pînă la care se depun declarațiile și se face
plată impozitului este la data de 25 inclusiv a primei luni a următoarei încheieri
trimestrelor I – III.
Definitivarea și plată impozitului pe profit averent exercițiului fiscal încheiat se
efectuează pînă la data de 25 martie a anului următor cînd este și termenul de
depunere a declarației privind impozitul pe profit anual.
Excepţii sunt:
1.Instituțiile de credit – persoane juridice române și sucursalele din România
ale acestora – persoane juridice streine, care au obligația să declare și să plătească
impozitul pe profit annual, cu plăți anticipate, efectuate trimestrial.
Termenul de plată și declarare anuală se menține la data de 25 martie a
anului următor exercițiul fiscal încheiat.
2.Organizațiile nonprofit, persoane juridice care obțin venituri majorate din
cultură cerealelor, a plantelor tehnice și a cartofului, pomicultură și viticultură – care
au obligația declarării și plătii impozitului pe profit annual, pînă la data de 25 februarie
a anului următor exercițiului fiscal încheiat.
3. Persoanele juridice care se dizolvă cu lichiditate pentru perioadă cuprinsă
între prima zi a anului fiscal următorul celui în care au fost deschise procedurile
lichidării și închirierii acesteia.
Au obligația declarării și plătii impozitului trimestrial și următoarele persoane:
 Persoanele juridice străine și persoane fizice nerezidente care desfășoară
activitatea în România prin intermediul unui sediu permanent;
 Persoanele juridice străine care au locul de exercitare a conducerii efective
în România;
 Persoanele juridice străine care realizează venituri din:

23
 -transferul proprietăților imobiliare situate în România sau al oricăror drepturi
legale de proprietate, inclusiv închirierea sau cedarea folosinței bunurilor proprietății
imobiliare situate în România;
-exploatarea resurselor naturale situațiilor în România
-vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică
română;
 Persoanele juridice cu sediul social în România înființate potrivit legislatiei
europene.
Plăți anticipate prin opțiune
Conform prevederilor Codului fiscal, persoanele juridice, altele decât cele
exceptate de lege, au posibilitatea să opteze pentru sistemul de declarare și plată a
impozitului pe profit prin plăți anticipate efectuate trimestrial.
Opțiunea pentru acest sistem se face la începutul anului pînă la data de 31
ianuarie prin completarea și depunerea formularului 012, Notificarea privind
modificarea sistemului anual/ trimestrial de declarat și plată a impozitului pe profit,
aprobat prin Ordinului nr. 726/2016.
Plățile anticipate se calculează în sumă de o pătrime din impozitul datorat în
anul precedent, actualizate cu indicele de inflație.
Nu pot aplică și opta acest sistem următoarele entități:
-nou înființate. Nu sunt considerate societăţi nou-înființate acele persoane
juridice care se înregistrează ca efect al unor operațiuni de reorganizare efectuate
potrivit legii;
-care au înregistrat pierderi fiscale la sfîrșitul anului fiscal;
-care s-au aflat în activitatea temporară sau au declarat pe propria
răspundere că nu desfășoară activități în sediul secundar, situații înscrise, potrivit
prevederilor legale, în registrul comerțului sau în registrul ținut de instituțiile
judecătorești.
-care au fost plătitori de impozit pe veniturile microinterprinderile.
Alte termene de declarare a impozitului pe profit
Persoanele juridice care, în cursul anului fiscal, se dizolvă cu lichidare, potrivit
legii, au obligația să depună declarația anuală de impozit pe profit și să plătească
impozitul pînă la data depunerii situațiilor financiare la registrul unde a fost
înregistrată, înființarea acestora.
Persoanele juridice care, în cursul anului fiscal, se dizolvă fără lichidare au
obligația să depună declarația anuală de impozit pe profit și să plătească impozitul
pînă la închiderea perioadei impozabil.
Reguli privind stabilirea bazei de calcul al plăţilor în contul impozitulzi pe
profit pentru societăţile care aplică sistemul de plată şi declarare a plăţilor anticipate
şi care au participat la un proces de reorganizare:
-Societăţile care absorb prin fuziune una sau mai multe persoane juridice
române, începînd cu trimestrul în care operațiunile respective produc efecte, potrivit
legii, însumează impozitul pe profit datorat de acestea pentru anul precedent cu
impozitul pe profit datorat pentru acelas an de celelalte societăți cedente.
-Societățile înființate prin fuziunea a două sau mai multe persoane juridice
române ce însumează impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societățile
cedente. În situația în care toate societățile cedente înregistrează pierdere fiscală în
anul precedent, contribuabilii nou-finanțați determină plățile anticipate prin aplicarea
cotei asupra profitului contabil realizat în perioadă pentru care se face plată
impozitului.

24
 -Societățile înființate prin divizarea unei persoane juridice române care a
optat pentru sistemul plăților anticipate împart impozitul pe profit datorat pentru anul
precedent de societatea cedenta proprtional cu valoarea activelor și pasivelor
transferate, confor proectului de divizare aprobat prin hotarirea adunării generale a
acționarilor.
-Societățile care primesc activ și pasive că urmare a operațiunilor de divizare
a unei persoane juridice române, începînd cu trimestrul în care operațiunile
respective produc efecte, însumează impozitul pe profit datorat pentru anul
precedent de societatea cedenta, recalculat proprtional cu valoarea activelor și
pasivelor transferate, conform proectului întocmit potrivit legii.
-Societățile care prin operatiuniea de divizare transfera o parte din patrimoniul
sau uneia sau mai multor societăți beneficiare, recalculează impozitul pe profit
datorat începînd cu trimestul în care se înregistrează divizarea, pe bază impozitului
pe profit datorat pentru anul precedent proporțional cu valoarea activelor și pasivelor
menținute.

În Codul fiscal sunt stabilite și reguli privind modalitatea de declarare și plată a

plăților anticipate în cazul reorganizarilor transfrontaliere.
Anul fiscal modificat
Potrivit prevederilor Codului fiscal, persoanele juridice pot opta, în
conformitate cu reglementările contabile aplicabile, pentru un exercițiu financiar diferit
de anul calendaristic, şi pot aplica și din punct de vedere al determinării impozitului
pe profit același mod de stabilire a perioadei fiscale.
Declarația privind impozitul pe profit
Declarația impozitului pe profit se face prin complentarea și depunerea
formularului 101 “Declaratia privind impozitului pe profit”, cod 14.13.01.04, aprobat
prin ordinul nr. 3250/2015.
Declararea impozitului pe profit anual se face pînă la data de 25 martie
inclusiv a anului următor, cu excepția persoanelor care au alte termene de calcul și
plată, așa cum au fost prezentate.
Aceleași prevederi sunt aplicabile și societăților care au optat pentru anul
fiscal diferite de anul calendaristic, pentru obligațiile de plată reprezentind plățile
anticipate în contul impozitului pe profit anual în sumă de o pătrime din impozitul
datorat pentru anul precedent. Această declară și fac plată impozitului pentru trim. IV
pînă la data de 25 a ultimei luni din anul fiscal modificat.

6.9.2 Impozitul specific unor activități

Actul normativ care reglementează impozitul specific unor activități, aplicabil

începînd cu 1 ianuarie 2017, este Legea nr. 170/2016.
Prin derogare de la prevederile Codului fiscal, cu modificările și completările
ulterioare, dispozițiile acestei legi se adresează persoanelor juridice române care
desfășoară activități în domeniul turistic, hotelier, restaurante, baruri și alimentație
publică, care vor aplică regulu specifice de calcul, declarare și plată pentru veniturile
realizate.
Actul normativ reglementează obligativitatea plătii acestui tip de impozit de
către persoanele juridice române care desfășoară activități corespunzătoare
următoarelor coduri CAEN:
-5510 - "Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare";
-5520 - "Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată";

25
 -5530 - "Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere",
-5590 - "Alte servicii de cazare",
-5610 - "Restaurante",
-5621 - "Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente",
-5629 - "Alte servicii de alimentaţie n.c.a.",
-5630 - "Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor".
Persoanele juridice române cărora li se aplică prevederile Legii nr. 170/2016
privind impozitul specific unor activități trebuie să indeplinesca cumuativ, la data de
31 decembrie a anului precedent, urmatoarele condiții:
-sunt plătitoare de impozit pe profit sau si-au exprimat opţiunea pentru plata
impozitului pe profit;
-au înscrisă în actele constitutive ca activitate principal sau secundară una din
activităţile enumerate anterior la codul CAEN;
-nu se află în lichidare.
Declararea şi plata impozitului specific se efectuează semestrial, până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare. Suma de plată reprezintă o jumătate din impozitul
specific anual, stabilit potrivit Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor
activități.

26