definitii

Definiţiile contabilităţii:
Prima definiţie a fost date de italianul Luca Paciolo în lucrarea sa apărută în anul 1494 la Veneţia,
lucrarea sa de matematică " Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita ". Luca
Paciolo defineşte contabilitatea astfel: "ca un ansamblu de regului şi tehnici bazate pe partidă dublă, în
scopul înregistrării averii ce aparţine unui negustor, precum şi toate afacerile acestuia în ordinea în care
au avut loc". În concepţia sa, partidă dublă se bazează pe două ecuaţii:
1. AVERE = CAPITAL
folosită pentru descrierea la un moment dat a averii sale, unde: AVERE = ce posezi (sau ce deţii sau ce ai
în proprietate) si CAPITAL = cui îi datorezi (sau de unde ai)
2. DEBIT = CREDIT
se utilizează pentru înregistrarea tranzacţiilor şi evenimentelor determinate de afacerile negustorilor,
unde: DEBIT (DEBITOR) = persoană care a primit o valoare şi urmează să dea un echivalent si CREDIT
(CREDITOR) = persoană care a dat o valoare şi urmează să primească un echivalent.
În concluzie, Luca Paciolo a definit partidă dublă prin prisma celor două ecuaţii:
 AVERE = CAPITAL => ACTIV = PASIV => Principiul dublei reprezentări
 DEBIT = CREDIT => Principiul dublei înregistrări

În anul 1941 institutul american al contabililor autorizaţi a definit contabilitatea astfel: "o artă a
înregistrării, clasificării şi rezumării într-o manieră semnificativă şi în expresie bănească a tranzacţiilor şi
a evenimentelor care au chiar şi parţial caracter financiar, precum şi interpretarea rezultatelor acestei
acţiuni."

METODA CONTABILITĂŢII
DEFINIŢIE: reprezintă un ansamblu de procedee şi principii interdependente cu ajutorul cărora
contabilitatea poate cunoaşte situaţia patrimoniului precum şi rezultatele obţinute.

Procedee specifice metodei contabilităţii:

B1) bilanţul contabil -> reprezintă un procedeu al metodei contabilităţii prin care se reda la un
moment dat patrimoniul respectiv, bunurile economice şi provenienţa acestora.
B2) contul -> reprezintă un procedeu de înregistrare, calcul şi control al existenţei şi mişcării fiecărui
element patrimonial în parte.
Totalitatea conturilor folosite în contabilitate formează sistemul contului.
B3) balanţă de verificare -> asigura respectarea în contabilitate a dublei înregistrări (D = C debit =
credit), verificându-se exactitatea înregistrărilor efectuate în cont.

Principiile normative ale metodei contabilităţii

Definiţie: Principiile contabile denumite şi reguli sau convenţii contabile reprezintă enunţul de esenţă
conceptuală, care se delimitează ca un sistem de referinţă pentru producţia de informaţii contabile
privind situaţia financiară şi rezultatul ei.

Bilanţul contabil
Definirea, conţinutul şi structura bilanţului

[1]
 Bilanţul contabil reflectă situaţia financiară a firmei la un moment dat (de exemplu la sfârşitul
exerciţiului financiar). Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, cu excepţia
primului an de activitate, când acesta începe la data înfiinţării firmei.
ACTIVE = CAPITALUL PROPRIU + DATORII
Bilanţ contabil:

ACTIV SUME PASIV SUME

I. Active imobilizate   I. Capitalurile proprii  
II. Active circulante   II. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli  
III. Active de regularizare si asimilate   III. Datorii  
    IV. Pasive de regularizare si asimilate  
TOTAL ACTIV   TOTAL PASIV  

Activele circulante
Denumite şi active curente, cuprind toate activele de exploatare şi cele de trezorerie, a căror durata de
lichiditate este de până la un an.

Capitalul social se constituie la înfiinţarea firmei prin aportul asociaţilor sau acţionarilor şi este împărţit
în acţiuni sau părţi sociale.

CAPITAL SOCIAL = NUMĂR DE ACŢIUNI SAU PĂRŢI SOCIALE * VALOAREA NOMINALĂ A UNEI ACŢIUNI

Contul şi dublă înregistrare

Definiţie: contul este un procedeu specific metodei contabilităţii, cu ajutorul căruia se reflectă
existenţa şi mişcarea (+, -) fiecărui element patrimonial în parte ca urmare a modificărilor produse de
operaţiile economico-financiare care au avut loc într-o perioadă contabilă.

Funcţiile contului
- Funcţia economică
- Funcţia statistică
- Funcţia de calcul
- Funcţia de control
- Funcţia de grupare
- Funcţia de sistematizare
- Funcţia contabilă

Structura contului
Structura unui cont este dată de următoarele elemente
1. Denumirea sau titlul contului
2. Explicaţia contului sau explicaţia operaţiilor înregistrate în cont
3. Debitul şi creditul contului
4. Rulajul contului
5. Totalul sumelor înregistrate în cont
6. Şoldul contului

[2]
Formele contului
Definiţie: formele contului se referă la configuraţia exterioară a acestuia, care răspunde cerinţelor de
obţinere a informaţiilor privind elementul patrimonial reflectat.

Principiile dublei înregistrări

Definiţie: trăsătura definitorie a principiului dublei înregistrări constă în reflectarea modificărilor

oricărei operaţii economic financiare, utilizând concomitent cel puţin două conturi, din care unul
se debitează iar cel de al doilea se creditează în baza aceluiaşi document justificativ şi cu aceeaşi
mărime valorică (D=C)

Analiza contabilă. Formula contabilă

Definiţie: Analiza contabilă reprezintă procedeul logic de examinare pe bază de documente a fiecărei
operaţii economico-financiare în scopul identificării elementelor esenţiale ce o caracterizează şi
alcătuirea pe această bază a formulei contabile corecte pentru operaţia analizată.
· Obiectul analizei contabile îl constituie fiecare operaţie economico-financiara.
· Suportul analizei contabile îl reprezintă documentul justificativ care o consemnează
· Scopul final al analizei este întocmirea corectă a formulei contabile ce se înscrie în registrul
lunar.

Conturile de TVA
Pentru evidenţierea distinctă a TVA se utilizează următoarele conturi sintetice de gradul II (simbolul
contului este format din 4 cifre).
Contul 4423 - TVA de plată - are funcţie contabilă de pasiv
Codul 4424 - TVA de recuperat - are funcţie contabilă de activ
Contul 4426 - TVA deductibil - are funcţie contabilă de activ
Contul 4427 - TVA colectata - are funcţie contabilă de pasiv
Contul 4428 - TVA neexigibilă - cont bifuncţional

Regularizarea TVA
1. Dacă TVA colectata este mai mare decât TVA deductibila rezultă TVA de plată la buget.
2. Dacă TVA colectata mai mică decât TVA deductibila rezultă TVA de recuperat de la buget.

Documentele contabile
Definiţie: Orice operaţie economico-financiara pentru a putea fi înregistrată în conturi, trebuie să fie mai
întâi consemnată în documente, care să ateste înfăptuirea ei.
Formularele folosite ca documente contabile pot fi tipizate şi netipizate.

Documentele justificative (documente primare)

[3]
Definiţie: Conform legii contabilităţii orice operaţie economico-financiara se consemnează în momentul
efectuării ei într-un act în scris, care stă la baza înregistrării în contabilitate, dobândind calitatea de
document justificativ.

Registrele de contabilitate
Definiţie: registrele de contabilitate sunt documente contabile obligatorii, în care firma înregistrează
juridic, cronologic şi sistematic operaţiile consemnate în documentele primare.
Registrele contabile sunt:
- Registrul Jurnal
- Registrul Inventar
- Registrul Cartea Mare

Registrul jurnal - document contabil obligatori în care se înregistrează zilnic, în mod cronologic, operaţie
cu operaţie, fără spaţii libere şi fără ştersături toate mişcările care au loc în firmă.
Registrul Jurnal se clasifica astfel:
- Registrul Jurnal General
- Registrul Jurnal Auxiliar (de exemplu: pentru operaţiile de casă şi bancă, ptr decontările cu furnizorii,
situaţia avansurilor spre decontare, etc)
Registrul Cartea Mare - este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar şi sistematic
conturile la un moment dat.
Registrul Inventar - cuprinde două părţi: listele de inventariere şi recapitulaţia inventarului. În cadrul
recapitulaţiei datele preluate din listele de inventariere sunt grupate pe structurile patrimoniale de activ
şi pasiv.

Reducerile financiare şi contabile

I. Reducerile comerciale se clasifica astfel:

Rabatul sau bonificaţia – se acordă pentru defecte neînsemnate de calitate
Remize – sunt de două feluri
1. Pentru depăşirea volumului tranzacţiilor dintre furnizori şi client (de exemplu: la peste
10.000 de buc vândute se acordă 10% reducere către client)
2. Pentru fidelitatea clientului
3. Risturn - se acordă doar semestrial (după 6 luni sau la sfârşitul anului)
II. Reducerile financiare = Scontul de decontare, în situaţia în care clientul îşi achita factura
înainte de scadenta. Pentru client reprezintă un venit financiar iar pentru furnizor o
cheltuială financiară.

[4]