Sunteți pe pagina 1din 18

T.6 Etica în comunicarea managerială.


1. Comunicarea managerială noțiuni
generale.

2.Fucnții și dileme de etică în comunicarea
managerială.

3. Perturbații în procesul comunicării
manageriale.

4. Faze de formare și dezvoltare a
abilităților comunicative.
1. Comunicarea managerială – noțiuni
generale.

 Comunicarea este produsul organizației în care se


desfășoară iar climatulu de comunicare al organizației are
impact considerabil asupra performanțelor
organizaționale.
 Statistica demonstrează că astăzi comunicarea solicictă
agenților economici 60-90% din timp, însăși informația
reprezentând 99% din succesul afacerii
 Comunicarea managerială este determinată de scopurile și
rolurile pe care le are manageul în organizație.
 Indifirent dacă este necesar de condus întrunirea unui
comitet sau pregătirea unui raport scris asupra
implicațiilor bugetului anual, sau întroducerea unor
practici noi de lucru este nevoie de o gamă întreagă de
aptitudini de comunicare pentru a realiza obiectivele.
1. Comunicarea managerială – noțiuni
generale.

 Etica este un îndreptar al comportamentului, subsumat libertății.Să


convingi sau să înveți pe cineva ce este etic și ce nu este etic
înseamnă a păși pe terenul sacru al acestei libertați, de aici rezultă o
oarecare conspirație a tăcerii și asupra eticii comunicării
manageriale.
 Comunicatorul are opțiunea inițială de a vorbi sau scrie, de a
asculta sau nu.Vorbind comunicatorul decide să emită informații,
idei,păreri să se autoexpună.Calea cea mai sigură de a fi etic este
tăcerea? Nu pentru că a rămâne tăcut e o problemă serioasă de etică.

 Managerul generează o anumită imagine personală în fața


angajaților și o imagine a organizației în fața comunității și a
societății.
Atributele comunicării manageriale etice
2.Fucnții și dileme de etică în comunicarea
managerială

 Scopurile concrete în care comunică managerul rezultă


din rolurile pe care acesta le are în organizație și se
bazează pe următoarele funcții ale comunicării:
 1. De informare informare
 a.Informare externă trimisă și primită prin intermediul
activității de Marketing,reclamă,relații cu publicul ș.a
 b. Informare inrenă care circulă prin anale formale și
informale de comunicare.
 2. De comandă și instruire – modalități prin care
managerul asigură ca oamenii și comportamenetele lor
să acționaze continu în direcția obiectivelor organizației.
2.Fucnții și dileme de etică în comunicarea
managerială

 3. Influență și convingere – motivarea, încurajarea,


realizarea controlului asupra informației și asupra
comportării membrilor organizației.
 4. Integrare și menținere a informației, folosirea
corectă a canalelor de comunicare.
 Modul în care loc comunicarea în cadrul grupuli
constituie reflectări concrete ale relațiilor de grup etice
/neetice( discuții despre probleme de autoritate pot
indica un conflict de cine este liderul în grup, discuții
despre ineficacitatea ședințelor pot indica insatisfacția
membrilor grupului în legătură cu performanțele relizate)
2.Fucnții și dileme de etică în comunicarea
managerială

 Funcțiile de comunicare managerială etică în cadrul


grupului sunt:
 a. Rezolvarea de sarcini
 - propunerea de sarcini și obiective,definirea unei
probleme,sugerarea de proceduri sau idei.
 - solicitarea de informații în legătură cu sentimenetele
sau valorile personale.
 - furnizarea de informații ,fapte relevante, opinii , idei
sugestii, afirmații în legătură cu anumite cazuri.
 - clarificarea și dezvoltarea ideilor, lămurirea
confuziilor,termenilor, indicarea de alternative .
2.Fucnții și dileme de etică în comunicarea
managerială

 b. Menținerea relațiilor bune în cadrul grupului:


 - încercări de areduce tensiunea, reconcelia dezacordurile.
 - facilitarea participării tuturor membrilor grupului la discuție,
acceptarea ideilor, părerilor subalternilor.
 - încurajarea discuțiilor prin atitudine prin atitudine
prietenoasă,cooperantă.
 - sugerarea unui compromis atunci când propriile idei sau
poziții sunt în joc, admiterea erorilor.
 - testarea dacă grupul este satisfăcut cu procedurile
existente, sugerarea de alte proceduri.
2.Fucnții și dileme de etică în comunicarea
managerială

 În calitate de manager cu comportament etic


profesional, trebuie să fiți conștient de faptul că orice
grup pentru a fi produciv are nevoie de
 * realizarea unui echilebru adecvat între aceste două
componente de comunicare
 * de satisfacerea nevoilor individuale ale membrilor
grupului care influențează munca grupului și reflectă
cadrul emoțional comunicării în grup.
 În cadrul unui grup pot fi identificați:
 Membrul afectuos care va reuși să-și obțină caldura și
intimitatea numai dacă în grup este acceptată
dezvăluirea conflictelor , fiind și rezolvate.
2.Fucnții și dileme de etică în comunicarea
managerială

 Membrul ostil al grupului își va obține lumea sa de


duritate și conflict numai dacă în grup există un climat
de căldură și încredere în care aceste manifestări pot fi
acceptate.În caz contrar el se va autoizola sau va
sabota activitatea grupului.
 Membrul rațional al grupului va obține lumea sa logică
numai dacă poate accepta că sentimenetele sunt și ele
fapte ce contribuie la înțelegerea situațiilor
interpersonale.
 Negarea emoțiilor subalternilor duce la blocarea
canalului comunicativ și scăderea performanțelor.
2.Fucnții și dileme de etică în comunicarea
managerială

 Mesajele nu sunt în sine etice sau neetice.Ceea ce


determină ca un mesaj să fie etic sau neetic rezidă ân
ceea ce emitentul mesajului intenționează să realizeze
prin intermediul său.
 Dilemele de etică a comunicării ce stau în fața
managerului gravitează în jurul noțiunilor de :
 *Secret,*Zvon, *Bârfă, * Actul de a cere
szuze.*Minciuna etc.
 Managerul trebuie să evite răspândirea lor prin crearea
imediată a unui canal de informare credibil.
3. Perturbații în procesul comunicării
manageriale.

 Pentru o comunicare etică și eficientă trebuie de luat în


calcul următoarele perturbații comunicative:
 Blocajul - întreruperea comunicării. Apare datorită
lipsei canalului de comunicare sau blocajului psihic.
 Filtrajul – amplificarea unora și diminuarea altora în
funcție de vârstă, sex, statut,rol, nivel de pregătire
profesională etc.
 Bruiajul – distorsiunea informației generată de factorii
fizici sau neuropsihici(cuvinte parazitare)
3. Perturbații în procesul comunicării
manageriale.

 Perturbații de comunicare etică în timpul


ascultării:
 * Lipsa de interes, dorința de a asculta
 * Difirența de statut
 * Tendința de polemică
 * Egocentrismul
 * Terminologie sofistificată
 * Viteza de vorbire etc.
4. Faze de formare și dezvoltare a abilităților
comunicative.

 Deprinderea este o abilitate care poate fi formată


,dezvoltată și perfecționată.Managerul trebuie să știe cum să
comunice eficace și eficient în calitate de manager nu ca
părinte, prieten , medic.Pentru a atinge nivelul de
compentență necesar trebue să însușească deprinderi,
comportamente specifice, ce pot fi învățate,practicate,
evaluate și perfecționate.
 Faze de formare a deprinderilor comunicative:
 1. Faza de conștientizare – recunoașterea și definirea nevoii
de formare sau de perfecționare a deprinderii.
 2. Faza de acțiune – se concentrează asupra acțiunilor
necesare formării și perfecționării deprinderii, care presupune
5 pași:
4. Faze de formare și dezvoltare a abilităților
comunicative.

 1. Evaluarea nive lului de compentență în exercitarea


deprinderilor la acel moment.
 2. Învățarea deprinderii prin asimilarea de cunoștințe
dondată științific privind principiile, conceptele și regulile
care guvernează deprinderea.
 3. Analiza deprinderii, ce se bazează pe studii de caz ,
expemple concrete de manifestare a deprinderilor
comunicative.
 4. Practicarea deprinderii prin exerciții simulări și
interpretări de rol.
 5. Aplicarea deprinderii ce constă în transferul de
cunoștințe obținute în realitate.
4. Faze de formare și dezvoltare a abilităților
comunicative.

 Deci, managerul trebuie și poate să-și formeze, sau să-


și perfecționeze anumite deprinderi de comunicare
managerială eticăc ,care au un rol semnificativ în
realizarea performanțelor organizaționale.

S-ar putea să vă placă și