Tema 5.

Diagnosticul funcției de producție

5.1 Conceptul, etapele și sursele de informații privind diagnosticul funcției de producție
5.2 Sistemul indicatorilor valorici vizînd activitatea de producţie şi comercializare;
5.3 Analiza îndeplinirii programei de producție după sortiment, structură, ritmicitate și calitate
5.4 Analiza mijloacelor fixe
5.5 Analiza costului de producție

1. Conceptul, etapele și sursele de informații privind diagnosticul funcției de producție

Diagnosticul producției presupune o analiza detaliata a factorilor tehnici de productie, a tehnologiilor de fabricatie
a produselor, precum și a organizarii producției și muncii.

Procesul de diagnosticare a producției implică următoarele etape:

1. Organizarea activităţii productive- se va determina tipul de organizare, elementele componente ale structurii
organizatorice şi descrierea modului de asigurare ale acestor funcţiuni.
Activitatea productivă va fi analizată prin prezentarea modului în care aceasta se derulează (secţii, ateliere etc.) cu
specificul acestora, programul de lucru, mod de organizare, programarea producţiei cu principalele etape ale acesteia
(contractare, plan anual sau trimestrial, loturi de fabricaţie, programe operative, etc.), durata ciclului de fabricaţie etc.
Produsele/serviciile agentului economic - vor fi prezentate principalele grupe de produse/servicii ale agentului
economic cu caracteristicile lor fizice şi tehnice şi cu ponderea pe care o deţin din totalul produselor. Valorile
prezentate vor trebui insoţite de un comentariu privind reprezentativitatea lor.
Tehnologiile. Nivelul tehnologic - se vor trece în revistă principalele tehnologii utilizate şi gradul de uzură fizică
şi morală a acestora diferenţiat pe structurile de producţie. La prezentarea tehnologiilor vor trebui prezentate utilajele
conducătoare, componenta liniei, fluxurile tehnologice, eventualele probleme care apar în exploatare sau necesarul de
tehnologii noi.
2. Capacitatea de producţie şi gradul de utilizare a capacităţii.
In acest capitol va fi prezentată evoluţia producţiei fizice în ultimii 2-5 ani, dacă este posibil, defalcată pe
principalele grupe de produse. Prezentarea este recomandat să se facă atît cantitativ cît şi valoric.
Comentariile şi analiza asupra rezultatelor vor trebui corelate cu tipul valorilor prezentate (cantităţi sau
unităţi monetare). Cînd prezentarea se face în moneda curentă (corespunzatoare fiecarui an) evoluţia va
trebui analizată după ajustările impuse de efectele inflaţiei.
Se va mai prezenta şi evoluţia gradului de utilizare a capacităţii de producţie pe grupe de produse. La
analiza acestuia se vor avea în vedere eventualele modificări ale valorii nominale a capacităţii calculate pe
baza modificărilor unora din variabilele care o definesc (număr de schimburi, durata unui schimb,
capacitatea utilajelor conducatoare etc.).
3. Asigurarea calităţii produselor . Se vor prezenta aspectele legate de controlul calităţii trecînd în revistă
compartimentul care efectuează acest lucru, atribuţiile lui, poziţionarea acestuia în organigrama, stadiul de dezvoltare
a activităţii de Asigurarea Calităţii, existenţa manualului de asigurare a calităţii, numărul de personal angajat în
această activitate, specializarea acestuia, programe speciale de pregătire. Se vor detalia tipurile de controale, analize
de laborator efectuate, certificatele de calitate emise.
4. Activitatea de cercetare-dezvoltare. In cadrul diagnosticului va trebui prezentată organizarea acestei activităţi,
rezultatele obţinute, personalul care deserveşte activitatea, gradul de informatizare al acesteia, programe de
perspectivă.
In cazul în care întreprinderea a realizat produse noi în ultimii ani, este interesant de prezentat care sunt
acestea şi ce pondere au ajuns să deţină din volumul total al producţiei, ca indicator de reuşită a activităţii de
cercetare-dezvoltare.
5. Activitatea de aprovizionare. Modul în care se desfăşoară aprovizionarea, relaţia cu furnizorii, alternativele de
aprovizionare existente sunt o condiţie a unei bune desfăşurări a activităţii. Ieşirile depind de intrări.
Acest capitol analizează modul în care este organizată activitatea de aprovizionare, identificînd factorii de decizie
în acest proces, modul în care se iau deciziile, factorii care sunt luaţi în considerare în alegerea furnizorilor, politica de
contractare, natura şi volumul aprovizionarilor.
Se vor prezenta principalii furnizori, produsele achiziţionate de la aceştia (materii prime, materiale, etc.), ponderea în
activitatea de aprovizionare, condiţiile contractuale. Importanţa este identificarea cazurilor în care aprovizionarea

1
prezintă probleme datorită fie existenţei unui unic furnizor, fie datorită unor condiţii de plată dificile, etc. Pentru
achiziţiile din import se va prezenta modul în care se derulează contractul extern (prin intermediari sau direct, ce
comisioane se plătesc, în ce condiţii de plată şi transport se fac livrările).
Din analiza activitătii de aprovizionare pot rezulta numeroase puncte slabe sau avantaje competitive ale întreprinderii.
Relaţia cu furnizorii este importantă şi trebuie cultivată pe termen lung. Extensia analizei acestei activităţi va depinde
de tipul companiei analizate, pentru unele furnizorii avînd un impact mai restrîns asupra activităţii (ex: unele firme
prestatoare de servicii, la care resursele umane pot fi mult mai importante decît cele materiale).
6. Informatizarea companiei. Avînd în vedere implicarea tot mai semnificativă a tehnicii de calcul în
majoritatea compartimentelor funcţionale ale întreprinderilor se analizează gradul de informatizare, activităţile
principale derulate cu asistenţa calculatorului, perspective, programe utilizate etc.

De asemenea în procesul de diagnosticare repartizarea funcțiilor de analiză a activităților de producție poate

fi prezentată astfel:.

Departamentul de producție analizează implementarea planului de producție în ceea ce privește

volumul și sortimentul, ritmul muncii, îmbunătățirea calității produselor, introducerea de noi tehnici și
tehnologii, mecanizarea integrată și automatizarea producției, funcționarea echipamentelor, consumul de
resurse materiale, durata ciclului de producție, caracterul complet al producției, nivelul tehnic și
organizațional producție.

Departamentul de mecanică și energetică studiază starea de funcționare a mașinilor și

echipamentelor, îndeplinirea programelor de reparare și modernizare a echipamentelor, calitatea și costul
reparațiilor, utilizarea integrală a echipamentelor și a capacității de producție, raționalitatea consumului de
energie.

Departamentul de control al calității analizează calitatea materiilor prime și a produselor finite,

reclamațiiile din partea clienților clienților, îmbunătățirea calității produselor, etc.

Sursele informaționale:
1. Cercetarea statistică anuală a produselor industriale „ PROMOLD-A’’
2. Cercetarea statistică trimestrială nr. 5-CI “Consumurile, cheltuielile și investițiile întreprinderii”
3. Situația de profit și pierdere (anexa nr. 2 la situațiile financiare).
4. Balanța de verificare a conturilor sintetice (pe subconturi)
5. Registrele evidenței sintetice a intrării, funcționării și ieșirii mijloacelor fixe.
6. Fișele de inventar ale evidenței analitice a mijloacelor fixe.

2. Sistemul indicatorilor valorici vizînd activitatea de producţie şi comercializare;

Îndeplinirea programului de producţie şi comercializare, pentru orice unitate economică, indiferent de genul de
activitate, influenţează asupra obţinerii rezultatelor financiare. Practic de volumul acestei activităţi depinde:
1. necesitatea în factori de producţie (factori ai forţei de muncă; mijloace fixe; resurse materiale);
2. necesitatea în patrimoniu, ceea ce ţine de dezvoltarea continuă a entităţii;
3. necesitatea în surse financiare necesare asigurării neîntrerupte a activităţii entităţii.
În practica analitică se utilizează un sistem larg de indicatori care reflect volumul de producție și comercializare
cum ar fi, :
I. indicatori, legaţi de „Balanţa producţiei”
1. volumul producţiei fabricate în preţuri planificate;
2. volumul producţiei fabricate în preţuri comparabile sau preţuri medii ale anilor
precedenţi;
3. volumul producţiei fabricate în preţuri curente;
4. volumul producţiei vîndute în preţuri comparabile sau preţuri medii ale anilor
precedenţi;
5. volumul producţiei vândute în preţuri curente;

2
În urma comparării acestor indicatori putem evidenția următoarele concluzii:
Asa dar- la creşterea cu un ritm mai mare a volumului producţiei vândute în preţuri comparabile, comparativ cu
ritmul de creştere mai lent a volumului producţiei fabricate în preţuri comparabile influenţează pozitiv
micşorarea stocului producţiei la sfârşitul perioadei, ca factor cu influenţă indirectă. Iar la - la creşterea cu un
ritm mai mare a volumului producţiei vândute în preţuri curente, comparativ cu ritmul de creştere mai lent a
volumului producţiei vândute în preţuri comparabile influenţează pozitiv creşterea preţului unitar. Totuşi, trebuie
de ţinut cont de faptul, că preţul în cele mai dese cazuri nu depinde de entitate, ci de piaţa de desfacere. Aceasta
rezultă din următoarea relaţie:
VVPpret curente – VVPpret comrabile = q1p1 – q1p0
II. indicatori, legaţi de volumul activităţii operaţionale
1. venituri din vînzarea produselor
2. venituri din vînzarea mărfurilor
3. venituri din prestarea serviciilor
4. venituri din executarea lucrărilor
5. venituri din contracte de construcții
6. venituri din contracte de leasing operațional și financiar
7. venituri din contracte de microfinanțare
8. alte venituri din vînzări

Reieşind din formula de calcul a veniturilor din vânzări ce formează activitatea operaţională, la creşterea
cu un ritm mai mare a veniturilor din vânzări, comparativ cu ritmul de creştere mai lent a veniturilor din vînzarea
produselor în preţuri curente au influenţat pozitiv apariţia altor venituri, inclusive din vînzarea mărfurilor,
prestarea serviciilor, executarea lucrărilor, etc., care pentru entitate constituie activitate operaţională.

3. Analiza îndeplinirii programei de producție după structură, ritmicitate și calitate

Analiza programei de producție pe sortiment

Prin noţiunea de sortiment se subînţelege enumerarea completă a produselor fabricate, a mărfurilor
livrate, serviciilor prestate, grupate pe grupe omogene mari în formă de nomenclator.

În practica analitică sunt mai multe metode de analiză a îndeplinirii programului de producţie şi
comercializare pe sortimente, însă cea mai des utilizată constă în calculul procentului mediu pe sortiment,
care rezultă din următoarea relaţie:

VPFlim sort prog

%sort = x 100% , unde:
VPFprog
– se obţine prin compararea valorilor efective (curente) cu cele programate (precedente) şi

alegerea celei mai mici valori.

În rezultatul calculului acestui procent se obţin 2 situaţii:

1. îndeplinirea programului de producţie şi comercializare pe sortimente (cind este egal cu 100%);

2. neîndeplinirea programului de producţie şi comercializare pe sortimente (cind este mai mic de 100%).
În cazul „2”, entitatea obţine lipsă de producţie fabricată, vândută, mărfuri livrate, servicii prestate.
3
 Aceste lipsuri se obţin din următoarea relaţie:

∑lipsă = VPFlim sort prog - VPFprog ,

care constituie rezervă internă de creştere a volumului producţiei fabricate, vândute, mărfurilor livrate,
serviciilor prestate pe viitor.

Analiza îndeplinirii programului de producţie şi comercializare pe structură

Prin noţiunea de structură se subînţelege ponderea fiecărui fel de produs sau grupe omogene mari
în suma totală a produselor fabricate, mărfurilor livrate, serviciilor prestate.

În practica analitică sunt mai multe metode de analiză a îndeplinirii programului de producţie şi
comercializare pe structură, însă cea mai des utilizată constă în calculul procentului mediu pe structură,
care rezultă din următoarea relaţie:

VPFlim stuct prog

%stuct = x 100% , unde:
VPFefective d/ă struct progr

VPFefective d/ă struct progr se obţine prin 2 metode de calcul:

1. produsul dintre ponderea fiecărui fel de produs la nivel programat (anul precedent) şi suma volumul producţiei
fabricate (vîndute) la nivel efectiv (anul curent) în total pe entitate;

2. produsul dintre procentul îndeplinirii planului în total pe entitate (ritmul de creștere) şi volumul producţiei
fabricate (vîndute) pe fiecare sortiment în parte la nivel programat (anul precedent).

VPFlim struc prog – se obţine prin compararea volumului producţiei fabricate la nivel efectiv (anul curent)
cu volumul producţiei efective (curente) după structura programată (precedentă) şi alegerea celei mai mici

valori.

În rezultatul calculului acestui procent se obţin 2 situaţii:

1. îndeplinirea programului de producţie şi comercializare pe structură (cind este egal cu 100%);

2. neîndeplinirea programului de producţie şi comercializare pe structură (cind este mai mic de 100%).
În cazul „2”, entitatea obţine lipsă de producţie fabricată, vândută, mărfuri livrate, servicii prestate.
Aceste lipsuri se obţin din următoarea relaţie:

∑lipsă = VPFlim struct prog – VPFefective d/ă struct progr ,

care constituie rezervă internă de creştere a volumului producţiei fabricate, vândute, mărfurilor livrate,
serviciilor prestate pe viitor.

4
 Analiza programei de producție după calitate și competitivitate;.

Prin noţiune de calitate a unui produs se subînţelege un şir de proprietăţi, care sunt capabile de a
satisface anumite necesităţi ale consumatorului.

Prin noţiunea de competitivitate se subînţelege condiţiile în care produsul respectiv face faţă
cerinţelor consumatorului pieţii de desfacere.

În practica analitică se utilizează mai multe metode de apreciere a calităţii produselor. Ele diferă atât
după conţinutul indicatorilor ce reflectă calitate produselor fabricate, cât şi informaţii suplimentare ce ţin
de: rebut, reclamaţii, etc. De regulă, conţinutul lor depinde de particularităţile ramurii respective.

Concomitent, este necesar de menţionat că fiecare fel de produs fabricat şi propus consumatorilor
trebuie să fie însoţit de certificat de calitate, inclusiv certificat de conformitate, unde sunt incluse toate
datele necesare ce vizează proprietăţile produsului fabricat.

La prima etapă este necesar de examinat gradul produselor însoţite de certificate de calitate şi
conformitate în suma totală a produselor fabricate. Cu cît este mai mare ponderea acestor produse, cu atât se
consideră mai înalt gradul de asigurare a produselor fabricate cu certificate de calitate.

La a doua etapă este necesar de examinat calitatea producţiei fabricate, ţinând cont de conţinutul
indicatorilor ce stau la baza acestor calităţi. Metoda de analiză e identică. De aceea, ne vom opri la metoda,
care ţine de clasificarea produselor fabricate pe sorturi, care se examinează pe fiecare produs în parte.

Totuşi, cea mai raspîndită metodă constă în aprecierea procentului mediu pe calitate, care se
calculează, reieşind din următoarea relaţie:

Pret mediu ponderat efectiv

%calitate = Pret mediu ponderat program x 100%

În rezultatul calculului acestui procent se obţin 3 situaţii:

1. neîndeplinirea programului de producţie şi comercializare pe calitate (cind este mai mic de 100%).

2. îndeplinirea programului de producţie şi comercializare pe calitate (cind este egal cu 100%);

3. supraîndeplinirea programului de producţie şi comercializare pe calitate (cind este mai mare de 100%);

În baza informaţiei obţinute, la a treia etapă recurgem la analiza factorială, calculînd influenţa
factorilor de calitate la devierea volumului producţiei fabricate, cum ar fi:
1. modificarea cantităţii produselor fabricate (factor cantitativ)
2. modificarea preţului mediu ponderat (factor calitativ)

Analiza programei de producție după ritmicitate

5
 Prin ritmicitatea producţiei se subînţelege îndeplinirea programului de producţie şi
comercializare conform unui grafic bine stabilit (pe ani; pe trimestre în cadrul anului; pe semestre în
cadrul anului; pe luni în cadrul trimestrului; pe luni în cadrul semestrului; pe decade în cadrul lunii; pe zile
în cadrul lunii; pe schimburi în cadrul zilei; pe loc de muncă în cadrul schimbului).

În practica analitică sunt mai multe metode de analiză a îndeplinirii programului de producţie şi
comercializare pe ritmicitate, însă cea mai des utilizată constă în calculul procentului mediu pe ritmicitate,
care rezultă din următoarea relaţie:

%ritm = VPFlim ritmicităţii prog x 100% , unde:

VPFprog
VPFlim ritmicităţii prog – se obţine prin compararea valorilor efective cu cele programate şi alegerea celei
mai mici valori.
În rezultatul calculului acestui procent se obţin 2 situaţii:

1. îndeplinirea programului de producţie şi comercializare pe ritmicitate (cind este egal cu 100%);

2. neîndeplinirea programului de producţie şi comercializare pe ritmicitate (cind este mai mic de 100%).
În cazul „2”, entitatea obţine lipsă de producţie fabricată, vândută, mărfuri livrate, servicii prestate.
Aseste pierderi se obţin din următoarea relaţie:

∑lipsă = VPFlim ritmicităţii prog - VPFprog ,

care constituie rezervă internă de creştere a volumului producţiei fabricate, vândute, mărfurilor livrate,
serviciilor prestate pe viitor.

4.Analiza mijloacelor fixe

Mijloacele fixe- include activele corporale , al căror preț unitary depășește plafonul stability de legislație,
planificate pentru utilizare în activitatea de producție, comercială și alte activități cu durata de funcționare
utilă mai mare de un an.
În practica analitică, analiza mijloacelor fixe de regulă se începe cu studierea dinamicii, structurii,
mişcării şi stării funcţionale ale acestora. Acest studiu se efectuează atît în total pe entitate, cît şi pe categoriile
de bază ale mijloacelor fixe.
Pe parcursul unei perioade activitate, de regulă un an, mijloacele fixe la entitate sunt în mişcare, se
uzează, ceea ce ne determină să calculăm anumiţi indicatori relativi, cum ar fi:

Indicatori privind mișcarea mijloacelor fixe:

Coeficientul de reînnoire (KR ), calculat din următoarea relaţie:

KR = MFINTRATE
MFSF PERIOADEI
2. Coeficientul de ieşire (KE ), rezultă din următoarea relaţie:

KE = MFIEŞITE +MFTRANSFERATE
MFÎNC PERIOADEI

6
II. Indicatori privind starea funcțională a mijloacelor fixe:
Coeficientul uzurii acumulate (KUZ ) se calculează astfel:

Uzura acumulată
KUZ =
MFSF PERIOADEI

Coeficientul de utilitate (KUT ) se determină după formula:

KUT = 100 - KUZ

În practica analitică se utilizează un sistem larg de indicatori care aderă la eficacitatea utilizării mijloacelor
fixe, iar dintre aceștea fac parte:
randamentul mijloacelor fixe, care se calculează ca raportul volumului activităţii operaţionale
(VPF; VV; VVP; VVM; VPS, etc) la valoarea medie a mijloacelor fixe ale genului principal de activitate:

VPF/
RMF = MF , lei

Din punct de vedere al conţinutului economic exprimă cîţi lei de producţie fabricată, vândută, marfă vîndută se obţine în urma
utilizării unui leu mijloace fixe.

capacitatea mijloacelor fixe este indicatorul indirect al randamentului mijloacelor fixe, şi se calculează după
relaţia:

CMF = MF x100 , bani sau CMF = 1 x100 ,

VPF Rmf

După conţinutul său economic exprimă necesitatea în procesului de producţie, desfacere, prestare a serviciilor în mijloace
fixe.

coeficientul de înzestrare a entității cu mijloace fixe în total şi a părţii active a acestora se calculează, reieşind
din relaţiile:

MF MFa
KMF = Ns ; KMFa = Nm

După conţinutul economic exprimă câte mijloace fixe, inclusiv active, revin în procesului de producţie, desfacere, prestare a
serviciilor unui salariat sau unui muncitor.

Pentru a aprecia mai obiectiv rezultatele obţinute, apare necesitatea efectuării unei analize mai
aprofundate, calculând nemijlocit influenţa factorilor asupra devierii randamentului mujloacelor fixe,
prin următoarea relaţie factorială:

RMF = P% x RMFa

unde - P% - ponderea mijloacelor fixe active în totalul mijloacelor fixe – factor cantitativ şi de structură;

RMfa – randamentul mijloacelor fixe active – factor calitativ.

Calculul şi aprecierea acestor factori se efectuează în baza metodei substituţiei în lanţ, iar corelaţia
dintre ei fiind prin forma multiplicativă de legătură.

5.Analiza costului de producție.

7
 Costurile- reprezintă resurse exprimate valoric și consummate pentru fabricația produselor/ prestarea
serviciilor în scopul obținerii unui venit.
Costurile incluse în costul de producție cuprind următoarele elemente:
 Costuri cu materiale directe;
 Costuri cu personalul directe
 Costuri indirecte de producție.

În practica analitică costul de producție(CP) se calculează după următoarea formula:

CP=Costuri de materiale+Costuri cu personalul+Costuri indirecte de producție
Analiza costului de producție poate evidenția următoarele sarcini:
 Aprecierea generală a structurii costului de producție;
 Aprecierea costului la 1 leu producție fabricate
 Aprecierea costurilor directe de materiale și de personal;
 Aprecierea costurilor indirecte.

La prima etapă de analiză a costului de producție se începe cu o analiză a dinamicii costurilor intregului produs comercializat. In
acelasi timp , costurile efective sunt comparate cu cele planificate sau cu costurile perioadei de baza. In procesul de analiza se
poate determina care este produsul cu cel mai mare cost.

A doua etapa presupune studiul structurii costului de productie si modificările în perioada de raportare. Structura costurilor este
analizată prin compararea ponderii fiecărui element de cost din perioada efectivă cu ponderea elementelor de cost din periada
precedent sau față de plan.

Analiza structurii costului de producție

Anul precedent Programat Anul curent Abaterea

Denumirea
elementelor
de cost Suma Ponderea Suma Ponderea Suma Ponderea Anul
mii lei % mii lei % mii lei % Anul current/
current/ prpgramat
precedent
1 2 3 4 5 6 7 8 9

Concluzie:

Analiza costului de producție la 1 leu producție fabricată

Costurile la 1 leu producție fabricate- reflect efortul depus de entitatea analizată la obținerea producției
fabricate și se calculează prin următoarea relație:
C1 leu= CPT/VPF∙100 (bani)

CPT-costul de producție total.

Cu cît valoarea acestui indicator este mai mica, cu atît utilizarea resurselor care formează costul de producție
este mai eficace și viceversa.

8
 Analiza costului pentru 1 leu de producție fabricată

Anul Anul curent Abaterea absoluta Ritmul de creștere

Indicatorii precedent

VPF

CPT

C1 leu

Concluzie:

Analiza costurilor directe și indirecte

Conform prevederilor indicațiilor metodice privind contabilitatea costurilor de producție și calculația

costului produselor și serviciilor în costulde producție includ următoarele costuri directe:

o de materiale ;
o costuri cu personalul (inclusiv contribuțiile la asigurările sociale);

Astfel, la analiza costului direct de producție se examinează componența costurilor directe de

materiale în costul producției și tendința modificării acestora în dinamică sau comparativ cu nivelul
programat, recalculat la volumul producției fabricate efectiv în perioada de gestiune .

Pe lângă costurile directe, în costul de producție se include și costurile indirecte de producție care
după natura lor reflectă costurile aferente deservirii și gestionării subdiviziunilor de producție ale entității.

Acestea cuprind:

1. Amortizarea imobilizărilor corporale și necorporale cu destinație de producție;

2. Costurile de întreținere, deservire și reparație a imobilizărilor corporale cu destinație de
producție;
3. Plata pentru leasingul operational al activelor cu destinație de producție;
4. Retribuțiile calculate și contribuțiile la asigurările sociale de stat obligatorii și primele de
asigurare obligatory de asistență medical ale personalului administrative și de deservire a
subdiviziunilor de producție ale entității;
5. Costurile aferente perfecționării tehnologiilor , organizării producției; îmbunătățirii calității
produselor/ serviciilor.
6. Costul (amortizarea) obiectelor de mica valoare și scurtă durată utilizate în subdiviziunile de
producție ale entității.
7. Costurile de asigurare a tehnicii securității și sănătății în muncă, precum și a condițiilor
normale de lucru în subdiviziunile de producție ale entității;
8. Costurile serviciilor de pază a subdiviziunilor de producție ale entității;
9. Costurile de delegare în scopuri de producție a lucrătorilor încadrați în procesul fabricației
produselor/ prestării serviciilor;
10. Costurile serviciilor activității auxiliare aferente fabricației produselor/ prestării serviciilor
(de ex. energiei electrice și termice de producție proprie)
11. Alte costuri indirecte legate de gestiunea și deservirea subdiviziunilor de producție.
9
 În funcție de volumul producției fabricate costurile indirecte de producție pot fi divizate în costuri
variabile și costuri constante. Astfel la prima etapă a analizei se examinează structura costurilor respective în
costul de producție la nivel general. Acest studiu poate fi efectuat atât în dinamică, cât și comparativ cu
nivelul programat.

Analiza costurilor directe și indirecte producție,

Indicatorii Anul Anul curent Abaterea absoluta Structura cheltuielilor

precedent %

Anul precedent Anul curent

1.Costuri indirecte
de producție total
2.Costuri variabile
3.Costuri constante
Concluzie:

Analiza costului la 1 leu venit din vânzări

Întrucât costul vânzărilor ocupă o importantă pondere în structura cheltuielilor activității operaționale
ale întreprinderii, la următoarea etapă a analizei se examinează influența factorilor care au contribuit la
modificarea costului la 1 leu venit din vânzări și anume :

 Modificarea structurii și sortimentului produselor vândute, lucrărilor executate și serviciilor

prestate ;
 Modificare anivelului costurilorr pe unitate de produs vândut, lucrări executate și servicii
prerstate ;
 Modificarea prețului unitar la produsele vândute, lucrările execuatte și serviciile prestate .

Formula de calcul este:

C1 leu/ vv= Cv/VV∙100 (bani)

Analiza costului pentru 1 leu venit din vânzări

Anul Anul curent Abaterea absoluta Ritmul de creștere

Indicatorii precedent

VV

Cv

Costul la un leu/ vv

Concluzie:

10
11