DIAGNOSTICUL

FUNCȚIEI DE
PRODUCȚIE
 Diagnosticul producției presupune o analiza detaliata a factorilor tehnici de
productie, a tehnologiilor de fabricatie a produselor, precum și a organizarii
producției și muncii.
Procesul de diagnosticare a producției implică următoarele etape:
1. Organizarea activităţii productive- se va determina tipul de organizare, elementele componente ale structurii organizatorice şi descrierea
modului de asigurare ale acestor funcţiuni.
Activitatea productivă va fi analizată prin prezentarea modului în care aceasta se derulează (secţii, ateliere etc.) Cu specificul acestora,
programul de lucru, mod de organizare, programarea producţiei cu principalele etape ale acesteia (contractare, plan anual sau trimestrial,
loturi de fabricaţie, programe operative, etc.), Durata ciclului de fabricaţie etc.
Produsele/serviciile agentului economic - vor fi prezentate principalele grupe de produse/servicii ale agentului economic cu caracteristicile
lor fizice şi tehnice şi cu ponderea pe care o deţin din totalul produselor. Valorile prezentate vor trebui insoţite de un comentariu privind
reprezentativitatea lor.
2. Capacitatea de producţie şi gradul de utilizare a capacităţii.
In acest capitol va fi prezentată evoluţia producţiei fizice în ultimii 2-5 ani, dacă este posibil, defalcată pe principalele grupe de produse.
Prezentarea este recomandat să se facă atît cantitativ cît şi valoric. Comentariile şi analiza asupra rezultatelor vor trebui corelate cu tipul
valorilor prezentate (cantităţi sau unităţi monetare). Cînd prezentarea se face în moneda curentă (corespunzatoare fiecarui an) evoluţia va
trebui analizată după ajustările impuse de efectele inflaţiei.
3 .Asigurarea calităţii produselor . se vor prezenta aspectele legate de controlul calităţii trecînd în revistă compartimentul
care efectuează acest lucru, atribuţiile lui, poziţionarea acestuia în organigrama, stadiul de dezvoltare a activităţii de
asigurarea calităţii, existenţa manualului de asigurare a calităţii, numărul de personal angajat în această activitate,
specializarea acestuia, programe speciale de pregătire. Se vor detalia tipurile de controale, analize de laborator efectuate,
certificatele de calitate emise.

4. Activitatea de cercetare-dezvoltare. In cadrul diagnosticului va trebui prezentată organizarea acestei activităţi, rezultatele
obţinute, personalul care deserveşte activitatea, gradul de informatizare al acesteia, programe de perspectivă.

In cazul în care întreprinderea a realizat produse noi în ultimii ani, este interesant de prezentat care sunt acestea şi ce pondere
au ajuns să deţină din volumul total al producţiei, ca indicator de reuşită a activităţii de cercetare-dezvoltare.

5. Activitatea de aprovizionare. Modul în care se desfăşoară aprovizionarea, relaţia cu furnizorii, alternativele de

aprovizionare existente sunt o condiţie a unei bune desfăşurări a activităţii. Ieşirile depind de intrări.

Acest capitol analizează modul în care este organizată activitatea de aprovizionare, identificînd factorii de decizie în acest
proces, modul în care se iau deciziile, factorii care sunt luaţi în considerare în alegerea furnizorilor, politica de contractare,
natura şi volumul aprovizionarilor.
Se vor prezenta principalii furnizori, produsele achiziţionate de la aceştia (materii prime, materiale,
etc.), Ponderea în activitatea de aprovizionare, condiţiile contractuale. Importanţa este identificarea
cazurilor în care aprovizionarea prezintă probleme datorită fie existenţei unui unic furnizor, fie datorită
unor condiţii de plată dificile, etc. Pentru achiziţiile din import se va prezenta modul în care se
derulează contractul extern (prin intermediari sau direct, ce comisioane se plătesc, în ce condiţii de
plată şi transport se fac livrările).
Din analiza activitătii de aprovizionare pot rezulta numeroase puncte slabe sau avantaje competitive
ale întreprinderii. Relaţia cu furnizorii este importantă şi trebuie cultivată pe termen lung. Extensia
analizei acestei activităţi va depinde de tipul companiei analizate, pentru unele furnizorii avînd un
impact mai restrîns asupra activităţii (ex: unele firme prestatoare de servicii, la care resursele umane
pot fi mult mai importante decît cele materiale).
6. Informatizarea companiei. Avînd în vedere implicarea tot mai semnificativă a tehnicii de calcul în
majoritatea compartimentelor funcţionale ale întreprinderilor se analizează gradul de informatizare,
activităţile principale derulate cu asistenţa calculatorului, perspective, programe utilizate etc.
De asemenea în procesul de diagnosticare repartizarea funcțiilor de analiză a activităților de producție
poate fi prezentată astfel:.
• Departamentul de producție analizează implementarea planului de producție în ceea ce privește
volumul și sortimentul, ritmul muncii, îmbunătățirea calității produselor, introducerea de noi tehnici și
tehnologii, mecanizarea integrată și automatizarea producției, funcționarea echipamentelor, consumul
de resurse materiale, durata ciclului de producție, caracterul complet al producției, nivelul tehnic și
organizațional producție.
• Departamentul de mecanică și energetică studiază starea de funcționare a mașinilor și echipamentelor,
îndeplinirea programelor de reparare și modernizare a echipamentelor, calitatea și costul reparațiilor,
utilizarea integrală a echipamentelor și a capacității de producție, raționalitatea consumului de energie.
• Departamentul de control al calității analizează calitatea materiilor prime și a produselor finite,
reclamațiiile din partea clienților clienților, îmbunătățirea calității produselor, etc .
• Sistemul indicatorilor valorici vizînd activitatea de producţie şi comercializare;

 
Îndeplinirea programului de producţie şi comercializare, pentru orice unitate economică, indiferent de genul
de activitate, influenţează asupra obţinerii rezultatelor financiare. Practic de volumul acestei activităţi depinde:
1. Necesitatea în factori de producţie (factori ai forţei de muncă; mijloace fixe; resurse materiale);

2. Necesitatea în patrimoniu, ceea ce ţine de dezvoltarea continuă a entităţii;

3. Necesitatea în surse financiare necesare asigurării neîntrerupte a activităţii entităţii.
• Prin noţiunea de sortiment se subînţelege enumerarea completă a produselor fabricate, a
mărfurilor livrate, serviciilor prestate, grupate pe grupe omogene mari în formă de nomenclator.
• Prin noţiunea de structură se subînţelege ponderea fiecărui fel de produs sau grupe omogene
mari în suma totală a produselor fabricate, mărfurilor livrate, serviciilor prestate.
• Prin noţiune de calitate a unui produs se subînţelege un şir de proprietăţi, care sunt capabile de a
satisface anumite necesităţi ale consumatorului.
 
• Prin noţiunea de competitivitate se subînţelege condiţiile în care produsul respectiv face faţă
cerinţelor consumatorului pieţii de desfacere.
• Prin ritmicitatea producţiei se subînţelege îndeplinirea programului de producţie şi
comercializare conform unui grafic bine stabilit (pe ani; pe trimestre în cadrul anului; pe semestre
în cadrul anului; pe luni în cadrul trimestrului; pe luni în cadrul semestrului; pe decade în cadrul
lunii; pe zile în cadrul lunii; pe schimburi în cadrul zilei; pe loc de muncă în cadrul schimbului).
• În rezultatul calculului acestui procent se obţin 2 situaţii:

• Îndeplinirea programului de producţie şi comercializare pe ritmicitate (cind este egal cu

100%);

• Neîndeplinirea programului de producţie şi comercializare pe ritmicitate (cind este mai mic

de 100%).
În cazul „2”, entitatea obţine lipsă de producţie fabricată, vândută, mărfuri livrate, servicii prestate.
• Mijloacele fixe- include activele corporale , al căror preț unitary depășește plafonul stability de legislație,
planificate pentru utilizare în activitatea de producție, comercială și alte activități cu durata de funcționare utilă
mai mare de un an.
În practica analitică, analiza mijloacelor fixe de regulă se începe cu studierea dinamicii, structurii, mişcării şi
stării funcţionale ale acestora. Acest studiu se efectuează atît în total pe entitate, cît şi pe categoriile de bază ale
mijloacelor fixe.
• Costurile- reprezintă resurse exprimate valoric și consummate pentru fabricația produselor/ prestarea
serviciilor în scopul obținerii unui venit.
Costurile incluse în costul de producție cuprind următoarele elemente:
• Costuri cu materiale directe;
• Costuri cu personalul directe
• Costuri indirecte de producție.
Întrucât costul vânzărilor ocupă o importantă pondere în structura cheltuielilor activității
operaționale ale întreprinderii, la următoarea etapă a analizei se examinează influența factorilor
care au contribuit la modificarea costului la 1 leu venit din vânzări și anume :
• Modificarea structurii și sortimentului produselor vândute, lucrărilor executate și serviciilor
prestate ;
• Modificare anivelului costurilorr pe unitate de produs vândut, lucrări executate și servicii
prerstate ;
• Modificarea prețului unitar la produsele vândute, lucrările execuatte și serviciile prestate .