ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ

Întrebări:
1. Care este conţinutul procesului de analiză economică (trăsăturile specifice ale
acestuia)?
Indiferent de obiectul şi sfera de cuprindere, conţinutul procesului de analiză economică se referă
la următoarele:
 analiza porneşte de la constatarea anumitor fapte, fenomene, rezultate exprimate cu
ajutorul unor indicatori cantitativi şi calitativi precum şi a modificărilor în timp şi spaţiu;
 determinarea elementelor componente, a factorilor de influenţă şi a cauzelor care
acţionează asupra fenomenelor studiate;
 stabilirea legăturilor cauzale dintre fiecare factor de influenţă şi fenomenul analizat
precum şi între factorii care acţionează;
 măsurarea influenţei fiecărui factor asupra fenomenului analizat şi stabilirea factorilor cu
acţiune pozitivă sau negativă precum şi rezervele interne nefolositoare;
 sintetizarea rezultatelor analizei şi formularea concluziilor finale asupra fenomenelor
cercetate;
 elaborarea măsurilor şi fundamentarea deciziilor privind folosirea optimă a resurselor şi
sporirea eficienţei economice a activităţii în viitor
2. Ce înţelegeţi prin analiză retrospectivă şi care este scopul acesteia.
Analiza retrospectivă se ocupă cu studiul fenomenelor şi proceselor economice care deja au avut
loc într-o perioadă de timp mai apropiata sau mai îndepărtată. În funcţie de orizontul de timp
analiza se divide în: analiză curentă (operativă) ce poate fi: zilnică, săptămânală, decadală,
lunară, trimestrială, anuală; analiză diagnostic ce studiază evoluţia în dinamică pe o perioadă de
timp (3-5 până la 10 ani). Scopul analizei retrospective este de a studia rezultatele obţinute într-o
anumită perioadă de timp în comparaţie cu obiectivele stabilite în vederea stabilirii factorilor şi
cauzelor care provoacă diferite abateri în desfăşurarea fenomenelor şi proceselor economice şi să
propună măsuri pentru reglarea şi optimizarea activităţii economice în viitor.
3. Care sunt metodele specifice analizei economico-financiare.
În afară de aceste metode cu caracter general, analiza economicofinanciară mai foloseşte şi unele
metode şi procedee specifice cum ar fi:
 metoda comparaţiei rezultatelor economice;
 metoda diviziunii sau descompunerii rezultatelor economice;
 metoda stabilirii factorilor de influenţă;
 metode de măsurare a influenţei factorilor;
 metoda generalizării.
4. Care sunt principiile ce stau la baza metodei substituirilor în lanţ ?
La baza acestei metode se află următoarele reguli :
 aşezarea factorilor în relaţia de cauzalitate se face în ordinea poziţionării lor economice :
factori cantitativi, factori structurali şi factori calitativi;
 substituirea factorilor se face în mod succesiv începând cu factorii cantitativi şi terminând
cu cei calitativi;
 factorul substituit anterior rămâne substituit până la sfârşitul procesului de analiză şi se ia
în calcul la valoarea lui efectivă;
 factorul care urmează a fi substituit ulterior se ia în calcul la valoarea sa previzionată sau
din perioada de bază.

5. Care sunt etapele necesare a fi parcurse pentru a efectua analiza economico-

financiară la nivelul unui agent economic.
 Stabilirea tematicii şi a obiectivelor analizei
 Culegerea şi selectarea informaţiilor necesare pentru efectuarea analizei
  Verificarea informaţiilor culese din punct de vedere al exactităţii și veridicităţii și
asigurarea comparabilității acestora
 Analiza propriu-zisă prin prelucrarea şi studierea informaţiilor cu ajutorul metodelor şi
procedeelor specifice analizei economicofinanciare
 Elaborarea concluziilor analizei şi a măsurilor pentru redresarea activităţii economico-
financiare a întreprinderii
6. Care sunt principalele surse informaţionale folosite în analiza activităţii
economico-financiare a întreprinderii?
Informaţiile pot fi: -economice; -tehnice; -tehnologice; -organizatorice; -juridice; -sociale;
-ecologice; -politice
7. Definiţi producţia exerciţiului şi precizaţi elementele ce trebuie luate în
considerare la calcularea acesteia.
Producţia exerciţiului ca indicator valoric al producţiei industriale, exprimă rezultatul direct şi
util al activităţii industriale productive pe o anumită perioadă de timp
La calcularea producţiei exerciţiului (Q e) se vor lua în considerare următoarele elemente:
 valoarea producţiei vândute în acea perioadă (Q v);
 creşterea sau descreşterea producţiei stocate (Δ Q s), în care se cuprind stocurile de
produse finite, semifabricate şi producţie neterminată;
 valoarea producţiei imobilizate (Q i), reprezentată de imobilizări corporale şi necorporale
realizată în regie, cât şi de consumul intern de semifabricate şi produse finite din
producţie proprie.

8. Definiţi producţia marfă fabricată şi precizaţi elementele ce trebuie luate în

considerare la calcularea acesteia.
Producţia marfă fabricată exprimă sub formă bănească rezultatele activităţilor industrial-
productive destinate vânzării pe o anumită perioadă de timp.
Valoarea producţiei marfă fabricate (Q f) se determină prin însumarea următoarelor
elemente componente:
 valoarea produselor finite livrate sau destinate livrării (P f) în afara întreprinderii şi care
au fost fabricate în toate secţiile întreprinderii;
 valoarea semifabricatelor din producţie proprie livrate (S l) în afara întreprinderii, în
cursul perioadei analizate;
 valoarea lucrărilor şi serviciilor cu caracter industrial prestate pentru terţi (L t).

9. Ce reprezintă valoarea adăugată si care sunt principalele metode de calcul a

valorii adăugate?
Valoarea adăugată exprimă valoarea nou creată în activitatea productivă a întreprinderii într-o
anumită perioadă de timp, respectiv capacitatea firmei de-a crea bogăţie prin valorificarea
resurselor materiale, umane şi financiare ale acesteia.
 metoda sintetică:
 metoda sintetică:
10. Cum poate fi abordată conceptual cifra de afaceri
Conceptual cifra de afaceri poate fi abordată ca:
 cifră de afaceri totală,
 cifră de afaceri medie,
 cifră de afaceri marginală;
 cifră de afaceri critică.
11. Care este indicatorul de apreciere a eficienţei cheltuielilor totale ale
întreprinderii, cum se determină şi care sunt factorii ce-l influenţează?
Pentru aprecierea eficienţei cheltuielilor efectuate de către o întreprindere este necesar să se
calculeze nivelul cheltuielilor totale la 1000 lei venituri totale ale întreprinderii. Acest indicator
numit şi rată de eficienţă a cheltuielilor totale se calculează prin raportarea cheltuielilor totale la
veniturile totale şi înmulţit cu 1000:
cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale :

12. Definiţi categoriile de cheltuieli ale întreprinderii în funcţie de corelaţia cu

volumul fizic al producţiei.
Cheltuieli fixe se caracterizează printr-o mărime totală relativ constantă indiferent de creşterea
sau diminuarea volumului producţiei sau al prestaţiilor şi în aceste condiţii cheltuielile
convenţional-constante sunt variabile pe unitatea fizică de produs sau de prestaţie, în funcţie de
modificarea volumului de activitate.
Cheltuieli variabile reprezintă acea categorie de cheltuieli care se modifică o dată cu variaţia
volumului fizic al producţiei
13. Care este indicatorul de apreciere a eficienţei cheltuielilor aferente cifrei de
afaceri, cum se determină şi care sunt factorii ce-l influenţează?
Pentru aprecierea eficienţei cheltuielilor aferente cifrei de afaceri se foloseşte indicatorul
cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri sau rata de eficienţă a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri,
calculat ca un raport între cheltuielile aferente producţiei vândute sau cifrei de afaceri şi
veniturile aferente producţiei vândute înmulţit cu 1000:

Asupra modificării cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri influenţează 3 factori cu acţiune
directă, respectiv:
 modificarea structurii producţiei vândute;
 modificarea preţurilor de vânzare;
 modificarea costurilor complete pe o unitate de produs.
14. Care sunt indicatorii pentru aprecierea eficienţei cheltuielilor variabile şi cum se
determină?
Reprezintă acea categorie de cheltuieli care se modifică o dată cu variaţia volumului fizic al
producţiei.
Această modificare poate fi strict proporţională, caz în care cheltuielile variabile evoluează după
o funcţie de tipul: Cv  aQ , sau nonstrict proporţională când cheltuielile variabile evoluează
după o funcţie:

Din categoria cheltuielilor variabile fac parte cheltuielile cu materii prime şi materiale directe;
cheltuielile cu salariile directe precum şi o parte din cheltuielile legate de întreţinerea şi
funcţionarea utilajelor (cheltuieli legate de combustibil – energie)
15. Ce se înţelege prin analiza structurală a profitului şi cum se determină profitul
brut, profitul impozabil şi profitul net?
Analiza structurală a rezultatelor - are ca scop stabilirea contribuţiei fiecărui tip de rezultat la
modificarea rezultatului brut şi, în final, a rezultatului exerciţiului (profit net sau pierdere).
Mărimea rezultatului impozabil (Ri) sau a profitului impozabil (Pi), se poate stabili în funcţie de
rezultatul total sau profitul brut al întreprinderi, la care se adaugă cheltuielile nedeductibile (Cn)
şi se scad deducerile fiscale (Df): Ri(Pi) = Rt(Pb) + Cn – Df
Mărimea profitului net sau a rezultatului net Pn (Rn) se determină sa diferenţă între rezultatul sau
profitul impozabil şi impozitul pe profit corespunzător: Rn(Pn) = Ri(Pi) – Ip
Mărimea rezultatului total al exerciţiului înainte de impozitare (Rt), numit şi profit brut (Pb), se
determină ca diferenţă între veniturile totale (Vt), obţinute în perioada respectivă şi cheltuielile
totale (Ct) efectuate de către întreprindere: Rt(Pb) = Vt - Ct
16. Prezentaţi principalele forme (categorii) de rate de rentabilitate.
  rata rentabilităţii economice;
 rata rentabilităţii financiare;
 rata rentabilităţii comerciale;
 rata rentabilităţii resurselor consummate
 rata rentabilităţii capitalului avansat
17. Care sunt si cum se determina indicatorii folosiţi în aprecierea calificării
personalului.
Pentru caracterizarea mişcării personalului se pot folosi următorii indicatori:
 coeficientul intrărilor; :
 coeficientul plecărilor; :
 coeficientul circulaţiei totale; :
 coeficientul stabilităţii.:
18. Care sunt si cum se determina indicatorii ce caracterizează mișcarea
personalului (stabilitatea personalului).
Coeficientul stabilităţii   Ks - se poate determina:
 raportând numărul de personal cu vechime mai mare de 5 ani în întreprindere şi numărul
mediu scriptic (limita de vechime luată în calcul poate fi adaptată în funcţie de specificul
şi particularităţile unităţii);
 sub forma coeficientului stagiului în aceeaşi unitate calculat ca raport între vechimea în
întreprinderea analizată (t) a fiecărui lucrător şi vechimea totală (T) în muncă, exprimată
în ani:

 vechimea medie în aceeaşi unitate:

19. Care sunt principalele categorii de timp utilizate în analiza timpului de lucru şi
relaţiile de calcul a acestora?
Indicatorul om-zile indică zilele în care muncitorii s-au prezentat la lucru, indiferent dacă au
lucrat ziua întreagă conform duratei legale sau nu au lucrat ziua întreagă, ori dacă au prestat ore
suplimentare. Deci acesta nu ia în calcul pierderile de timp din cadrul zilei de lucru. în om-zile:
Tc  Np  Zc ;
Indicatorul om-ore exprimă mărimea timpului efectiv lucrat, respectiv numărul de ore în care
lucrătorul a fost prezent la lucru. în om-ore: Tc  Np  Zc  h
20. Definiţi productivitatea muncii şi enumeraţi principalele căi de creştere ale
productivităţii muncii
Productivitatea muncii se manifestă ca raport între rezultatele activităţii de exploatare şi
comercializare şi consumul total de muncă (producţia pe unitatea de consum de muncă ) sau ca
raport între consumul total de muncă şi rezultatele totale (consum de muncă pe unitatea de
rezultate).
 Introducerea progresului tehnic constituie
 Ridicarea calificării forţei de muncă şi folosirea eficientă a acesteia
 Perfecţionării cointeresării materiale a salariaţilor
 Introducerea unor metode moderne de management
21. Care sunt şi cum se determină indicatorii utilizaţi în analiza statică a echilibrului
financiar
La nivelul unei întreprinderi, analiza statică a echilibrului financiar se poate realiza la trei nivele:
 echilibrul pe termen lung, când pentru măsurare se foloseşte indicatorul „fond de
rulment", prin intermediul căruia se compară resursele permanente cu utilizările
permanente;
FRN = Capital permanent (Cpm) - Imobilizări Nete (Imo) (Fondul de rulment financiar (calculat
pe partea de sus a bilanţului))
FRN = Active circulante (Ac) - Datorii pe termen scurt (Dts)( Fondul de rulment financiar
(calculat pe partea de jos a bilanţului))
 echilibrul pe termen scurt, pentru care indicatorul folosit este „necesarul de fond de
rulment", prin care se compară resursele temporare cu utilizările temporare;
NFR = (Stocuri + Creanţe) - Datorii pe termen scurt
 echilibrul curent, când se urmăreşte nivelul trezoreriei, prin compararea disponibilităţilor
cu nivelul creditelor bancare temporare.
ca diferenţă între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment: TN = FRN - NFR
ca diferenţă între disponibilităţile băneşti şi creditele de trezorerie: TN = Dpb-Crt
22. Definiţi lichiditatea şi ratele lichidităţii patrimoniale

Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor pe termen scurt şi

reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilităţi (bani).
 Lichiditatea generală (Lg) se calculează ca raport între activele curente şi datoriile
curente:

 Lichiditatea curentă sau intermediară,

 Lichiditatea la vedere (imediată), numită şi capacitate de plată, reflectă capacitatea firmei

de a achita datoriile curente, pe baza disponibilităţilor băneşti (inclusiv a investiţiilor pe
termen scurt):

23. Definiţi solvabilitatea şi indicatorii prin care poate fi exprimată solvabilitatea

întreprinderii.
 Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face faţă.. scadenţelor pe termen
lung şi mediu şi depinde de mărimea datoriilor cu asemenea scadenţe şi de cheltuielile
financiare (costul îndatorării).

 Rata solvabilităţii generale (Rsg) arată măsura în care activele totale ale firmei pot
acoperi datoriile totale ale firmei.

 Rata solvabilităţii patrimoniale (Rsp) se calculează ca raport între capitalul propriu şi

suma dintre acesta şi creditele totale.
 Teste Grila

1. După nivelul la care se desfăşoară, întâlnim:

b. analiză microeconomică;
e. analiză macroeconomică

2.În funcţie de sfera de cuprindere şi obiectivul analizat, întâlnim?

d. analiză globală şi analiză parţială;

3.Analiza economico-financiară deţine un rol important:

a) în procesul de conducere, reglare şi diagnoză a activităţii întreprinderilor;
b) în realizarea funcţiei de comandă pentru că asigură fundamentarea tuturor deciziilor cu
caracter operativ, tactic, strategic luate de conducerea întreprinderii;
c) în exercitarea funcţiei de previziune întrucât furnizează conducerii întreprinderilor
informaţiile necesare pentru elaborarea prognozelor, fundamentarea programelor de
activitate şi stabilirea strategiei de acţiune în viitor;

4. Funcţia de informare şi participare activă la actul decizional a analizei economico-

financiare se referă la:
a) asigură valorificarea datelor furnizate de întregul sistem de evidenţă economică;

5. După poziţia şi caracterul lor într-o relaţie factorial-cauzală, distingem:

d) factori cantitativi, factori de structură şi factori calitativi.

6. În funcţie de locul acţiunii lor, distingem:

c) factori interni (endogeni) şi factori externi (exogeni);

7.Dacă între elementele fenomenului studiat există relaţii de tip determinist de natura
produsului sau a raportului, atunci în analiză se foloseşte metoda:
b) substituirilor în lanţ;

8.Dacă între elementele fenomenului studiat există relaţii de tip determinist exprimate sub
forma relaţiilor matematice de sumă şi diferentă, atunci în analiză se foloseşte metoda:
d) balanţieră.

9.Printre cerințele pe care trebuie să le satisfacă informațiile folosite în procesul de analiză

economico-financiară se regăsesc:
a) valoarea și costul informațiilor;
b) utilitatea informațiilor; exactitatea, profunzimea, operativitatea;
c) exactitatea și profunzimea informațiilor;
d) operativitatea informațiilor;

10.În funcţie de periodicitatea lor informațiile se impart în:

b) informații curente și informații periodice;

11. Analiza activității economico-financiare poate fi realizată de către:

a) compartimentele funcţionale şi îndeosebi cele financiar-contabile;
b) organe fiscale ale statului;
c) unităţi bancare;
d) firme specializate de consultanţă;
12. Identificați afirmațiile corecte:
a) analizele efectuate de firme specializate au un caracter temporar;
b) analizele efectuate de compartimentele financiar-contabile au un caracter permanent;

13. Metoda unităţilor de muncă, de evaluare a producţiei industriale:

b) se utilizează în orice întreprindere indiferent dacă producţia este omogenă sau se produce
un bogat sortiment în care procesul de muncă se desfăşoară pe bază de normă de timp;

14. Dezavantajul metodei unităţilor naturale de evaluare a producţiei industriale este acela că:
d) nu permite ca în producţia industrială să se includă producţia neterminată şi lucrările cu
caracter industrial.

16. Producţia obţinută şi destinată livrării, care cuprinde valoarea produselor finite şi a
semifabricatelor destinate vânzării, valoarea lucrărilor executate şi a serviciilor prestate,
se numeşte:
c) producţia marfă fabricată;

17. Producţia exerciţiului cuprinde:

c) producţie vândută, producţie stocată, producţie imobilizată;

18. Raportul între cifra de afaceri şi valoarea producţiei marfă fabricată exprimă:
b) modificările intervenite în stocurile de produse finite;

19. Raportul între cifra de afaceri şi producţia marfă fabricată se numeşte:

b) gradul de valorificare a producţiei fabricate; / d) productivitatea muncii.

20. Dacă indicele producţiei exerciţiului este 110% şi indicele cheltuielilor cu materialele
este 112%, rezultă:
c) creşterea ponderii cheltuielilor cu materialele şi scăderea valorii adăugate;

21. Valoarea adăugată reprezintă diferenţa dintre:

d) producţia exerciţiului şi consumurile intermediare;

22. Dintre direcţiile de acţiune pentru sporirea valorii adăugate pot fi menţionate:
b) creşterea productivităţii muncii, reducerea cheltuielilor materiale la 1 leu producţie,
îmbunătăţirea calităţii produselor, îmbunătăţirea utilizării timpului de muncă;

23.După incidenţa asupra fluxurilor de trezorerie, cheltuielile pot fi clasificate în:

c) cheltuieli monetare şi cheltuieli nemonetare;

24.După dependenţa lor faţă de volumul producţiei, cheltuielile pot fi clasificate în:
a)cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile;

25.Influenţa modificării structurii veniturilor totale asupra modificării ratei de eficienţă a

cheltuielilor totale faţă de nivelul prevăzut egală cu „+x" lei la mie semnifică:
a) o situaţie nefavorabilă, reprezentată de creşterea ponderii veniturilor care au o rată de
eficienţă a cheltuielilor programată, mai mică decât rata de eficienţă a cheltuielilor totale
prevăzută pe firmă;

26.Raportul dintre cheltuielile totale şi veniturile totale ale unei firme, înmulţit cu 1000
exprimă:
b) rata de eficienţă a cheltuielilor totale;
27.Raportul dintre cheltuielile de exploatare şi veniturile din exploatare ale unei firme,
înmulţit cu 1000 exprimă:
b) rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare;

28.Dacă indicele cheltuielilor de exploatare este 107%, iar indicele veniturilor de exploatare
este 104%, atunci:
a) scade rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare; ???

29. Influenţa modificării structurii producţiei vândute asupra modificării cheltuielilor la 1000
lei cifră de afaceri faţă de nivelul prevăzut egală cu "+x"lei la mie semnifică:
b) o situaţie favorabila, reprezentată de scăderea ponderii produselor care au o cheltuială la
1000 lei cifră de afaceri pe produs programată, mai mare decât cheltuiala la 1000 lei cifră
de afaceri programată pe firmă;

30. Analiza factorială a abaterii nivelului cheltuielilor fixe la 1.000 de lei cifră de afaceri ia în
considerare următorii factori cu influență directă:
b) cifra de afaceri şi suma cheltuielilor fixe;

31. În cazul analizei factoriale a cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră afaceri, factorii de
influenţă sunt în această ordine:
c) structură producţiei vândute, preţul unitar de vânzare, costul pe produs;

32. Pentru aplicarea metodei substituirilor în lanţ, aşezarea factorilor în relaţiile de

cauzalitate se face în următoarea ordine:
b. factori cantitativi, de structură, calitativi;

33. Raportul dintre cifra de afaceri şi valoarea producţiei marfă fabricate exprimă:
b. modificările intervenite în stocurile de produse finite;

34. Dacă indicele producţiei exerciţiului este 108% şi indicele cheltuielilor cu materialele
este 106%, rezultă:
c. reducerea ponderii cheltuielilor cu materialele şi sporirea valorii adăugate

35. În analiza diagnostic a valorii adăugate factorii cu influenţă directă sunt în această ordine:
d. producţia exerciţiului şi valoarea medie adăugată la 1 leu producţia exerciţiului

36. Raportul dinamic dintre indicatorii valorici reprezintă:

c. raportul dintre cifra de afaceri şi valoarea adăugată;
d. raportul dintre valoarea producţiei exerciţiului şi valoarea adăugată.

37. Valoarea adaugată se definește ca fiind

c. creşterea (plusul) de bogaţie obţinută prin activitatea tehnico-productivă a întreprinderii;

38.În cazul analizei factoriale a cifrei de afaceri, factorii de influenţă sunt în această ordine:
d. numărul de personal, productivitatea muncii şi gradul de valorificare a producţiei marfă
fabricate.

39.Care dintre indicatorii de mai jos nu este un indicator ce exprimă volumul activităţii:
b) valoarea adăugată;

40.Metoda substituirilor în lanţ se utilizează:

b) în cazul relaţiilor de tip determinist care îmbracă forma matematică a produsului sau a
raportului între factori
41. Metoda balanțieră se utilizează:
c) în cazul relaţiilor de tip determinist care îmbracă forma matematică a sumei și/sau a
diferenței între factori;

42.Ca noțiune utilizată în analiza economico-financiară, factorii reprezintă:

c) forţele motrice care determină apariţia şi modificarea unui fenomen sau rezultat economic

43. După intensitatea acțiunii lor, distingem:

b) factori principali și factori secundari;

44. După gradul de agregare, distingem:

a) factori simpli și factori complecși

45. În funcţie de sfera de cuprindere şi obiectivul analizat, întâlnim:

b) analiza globală și analiză parțială;

46.Dacă indicele producţiei exerciţiului este 105%, indicele producţiei marfă este 108% şi
indicele cifrei de afaceri este 109%, atunci:
d) a scăzut stocul de producţie neterminată şi a crescut cel de produse
finite.

47. Cifra de afaceri marginală reprezintă:

c) variația veniturilor generată de modificarea cu o unitate a volumului fizic al vânzărilor;

48.Cifra de afaceri critică are următoarea semnificație:

d) cifra de afaceri aferentă pragului de rentabilitate

49. Care din următoarele elemente se includ în valoarea adăugată:

e) 1+2+3+4+5

50. Producția marfă fabricată exprimă:

a) plusul de valoare rezultat ca urmare a activității de producție;

51. Pe baza relației: Valoarea adaugată /Cifra de afaceri se determină:

52.Influeța modificării structurii producției exercițiului asupra valorii adăugate este de –2000
lei.

53.Dacă indicele cifrei de afaceri este 107% iar indicele cheltuielilor aferente cifrei de afaceri
este 103%, rezultă:
a) o creştere a rezultatului aferent cifrei de afaceri

54. Rezultatul curent al exerciţiului se află după formula:

c) rezultatul exploatării + rezultatul financiar;

55.Rata rentabilității comerciale este influențată de următorii factori direcți în următoarea

ordine:
b) structura producției, preț unitar de vânzare, cost unitar;

56. Pe baza relației Rc = Pr/ Ca x100 se determină :

c) rata rentabilităţii comerciale;
57.Pe baza relației Soldul mediu al conturilor de creante360 / Rulajul debitor al conturilor de
creante se determină:
b) durata de imobilizare a creanțelor;

58. Pe baza relației: Disponibilitati/ Total activ x100 , se determină

b) rata disponibilităților;

59. Raportul dintre capitalul permanent și activul total semnifică:

b) ponderea surselor pe care le are întreprinderea pentru o perioadă mai mare de un an, în
totalul surselor de acoperire a mijloacelor economice;

60. Pe baza relației Capital Propriu/ Total activ x 100 se determină:

c) rata autonomiei financiare globale;

61. Relația Fondul de rulment / Active circulante x100 exprimă:

c) rata de finanţare a activelor circulante;

62. Relația (Capital propriu - Active imobilizate nete), exprimă:

c) fondul de rulment propriu;

63. Relația Activ total/ Datorii toatale x100 exprimă:

c) rata solvabilității generale;

64. Pe baza relației Active curente – stocuri/ Datorii curente x 100 se determină:
b) lichiditatea curentă;

65.În funcţie de raportul faţă de procesul de exploatare, muncitării pot fi structurați în

următoarele categorii:
a) muncitori de bază și muncitori auxiliari;

66. Pe baza relației se determină:

a) numărul admisibil de muncitori;

67.Indicatorul „coeficientul mişcării totale”, ce caracterizează circulaţia forţei de muncă, se

calculează ca:
b) raport între intrări plus ieşiri şi numărul mediu de personal;

68.Pe baza relației se determină:

b) coeficientul mediu de calificare a muncitorilor;

69. Care dintre relaţiile referitoare la categoriile de timp utilizate este corectă:
c) Td = Te + Tn;

70. Gradul de folosire a fondului de timp disponibil se calculează ca raport între:

c) fondul de timp efectiv lucrat şi fondul de timp maxim disponibil,

71.În cadrul corelaţiei dintre indicii volumului de producţie, numărului de personal şi

productivităţii muncii dacă: INm > 1 şi Iw > 1 şi INm<Iw:, când IQ > 1 sau Q1 > Q0
d) sporul de producţie este consecinţă a ambilor factori cu un aport mai mare din partea
creşterii productivităţii muncii

72. Pe baza relației de calcul undeQ – producția obținută; T – timpul de

muncă se determină:
c) productivitatea marginală;
73. Analiza structurii personalului se apreciază cu:
a) ponderea categoriilor de personal;
c) compararea numărului de salariaţi cu alte firme;

74.Produsul între numărul de personal şi numărul de zile (Np × nz) dintr-un an, ne arată:
d) fondul de timp calendaristic în om-zile;

75. Numărul de personal este determinat de:

a) volumul activităţii şi nivelul productivităţii muncii;

76. Care dintre relaţiile referitoare la categoriile de timp utilizate este corectă:
c) Td = Te + Tn;

77. Indicatorul „coeficientul mişcării totale”, ce caracterizează circulaţia forţei de muncă, se

calculează ca:
b) raport între intrări plus ieşiri şi numărul mediu de personal;

78. Pe baza relaţiei Q1/W0 se determină:

a. numărul mediu de salariaţi

79. Gradul de folosire a fondului de timp disponibil:

c. exprimă gradul de utilizare, respectiv ponderea timpului efectiv lucrat în timpul disponibil

80. Durata medie a lunii de lucru:

b. măsoară numărul mediu de zile lucrate de un muncitor într-o lună

81. Numărul mediu scriptic de salariaţi

b. reprezintă personalul încadrat în societatea comercială la un moment dat cu contract de
muncă pe perioadă nedeterminată, temporar sau sezonier

82. Abaterea absolută a numărului de personal:

a. realizează compararea numărului mediu scriptic de personal din perioada de comparaţie cu
cel din din perioada curentă / d. . semnifică evoluţia numărului de personal în raport cu
perioada curentă

83. Pe baza indicatorilor:

Modificarea procentuală a fondului de rulment este:

b) +25%;

84. Pe baza indicatorilor:

Influenta soldului mediu al activelor circulante asupra vitezei de rotaţie a activelor circulanţe
este de:
b) -3 zile;
85. Proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani definește noțiunea de:
c) lichiditate patrimonială;

86. Trezoreria netă se calculează pe baza relației:

d) fond de rulment – necesar de fond de rulment;

87. Pe baza indicatorilor:

Modificarea procentuală a fondului de rulment este:

d) +24,32%.

88. Dacă o întreprindere a avut în exerciţiul financiar anterior raportul între fondul de
rulment/stocuri = 0,50, iar în exerciţiul financiar curent acelaşi raport este 0,70, acest
lucru semnifică:
b) creşterea ratei de finanţare a stocurilor;

89. Dacă elementele de activ cresc cu 15%, iar datoriile totale cu 10%, aceasta conduce la:
a) creşterea fondului de rulment;