Introducere

Acest curs de Analiză economico-financiară în organizațiile agroalimentare și de mediu, se

adresează studenţilor de anul III înscrişi la programul de studiu Învățământ la Distanță, organizat de
Facultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului și face parte din planul de învăţământ aferent
anului III, semestrul I, acoperind cerințele fișei disciplinei.
Pentru început vă propun stimaţi studenţi, să treceți în revistă obiectivele disciplinei
(obiectivul general și obiectivele specifice), concretizate în competenţele pe care le veţi dobândi
după parcurgerea şi asimilarea acestui curs:
 veţi fi capabili să culegeți, prelucrați și analizați date economico-financiare și de mediu din
organizațiile agroalimentare și de mediu;
 veţi fi capabili să analizaţi diverşi indicatori economico-financiari și să întocmiți studii
economice pe diverse teme: productivitate, activitatea de producție și comercializare,
cheltuieli, performanțe, echilibru etc.;
 veţi putea interpreta rezultatele obținute în urma cuantificării factorilor care au influențat
modificarea indicatorului analizat.
Cursul în format ID „Analiză economico-financiară în organizațiile agroalimentare și de
mediu”este structurat pe șase unităţi de învăţare (capitole), fiecare dintre acestea cuprinzând teste de
verificare, pe care fiecare student le va transmite coordonatorului online pe platforma www.ase.ro.
Materialul este conceput gradat, de la ușor spre greu, de la general spre particular, de la
definiții la aplicații, de la teorie la raționament profesional și am utilizat următoarele simboluri:

- Prezintă care sunt obiectivele

Obiective: unităţii de învăţare;

- Timpul necesar studiului

Timpul alocat:
- Prezintă definiţia termenilor utilizaţi
Definiţie:  Analiza economico-financiară ….. în unitatea de învățare;

Test de autoevaluare – Răspundeți........ Vă propune evaluarea cunoștințelor

Exemplu: analiza productivității muncii…
acumulate, pentru care veţi găsi
-
răspunsurile la sfârşitul fiecărei
unităţi de învăţare;
- Prezintă exemple de indicatori etc.;

Arată o aplicaţie practică

Aplicaţie privind analiza … -
privind problematica prezentată;

Elemente minimale privind sarcina

de lucru
Recomandări
 - Prezintă răspunsul la teste
Răspunsuri la testele de autoevaluare pentru autocorectare;

- Prezintă sursele bibliografice

ale unităţii de învăţare;
Bibliografia unităţii de
învăţare

- Propune lucrarea de verificare

Lucrare de verificare nr. … pe care o veţi rezolva şi trimite
profesorului în termenele stabilite.
1. Unitatea de învăţare 1
2. BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI
ECONOMICO-FINANCIARE. OBIECTIVE, DEFINIȚII,
TIPOLOGIE

CUPRINS

Pg.
1.1 Definiția, scopul și rolul analizei economico-financiare
1.2 Tipologia analizei economico-financiare
1.3 Procesul de analiză economico-financiară
1.4 Metodologia analizei economico-financiare
1.5 Informaţia - materia primă pentru realizarea analizei economico-
financiare
1.6 Particularități ale analizei economico-financiare în agricultură
3. Unitatea de învăţare 1
4. BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI
ECONOMICO-FINANCIARE. OBIECTIVE, DEFINIȚII,
TIPOLOGIE

Obiective:
 veţi dobândi cunoştinţele specifice necesare pentru perceperea rolului analizei
economico-financiare în procesul strategic decizional al entității economice;
 veţi descoperi legăturile cu activitatea financiar-contabilă;
 veţi dobândi capacitatea de a înțelege și aplica metodologia de analiză, pe spețe, studii
de caz reale, pe parcursul studierii acestui curs.

Timp alocat – 2 ore

1.1 Definiția, scopul și rolul analizei economico-financiare

 Analiza economico-financiară este definită în Tratatul de Analiză

Definiţii: Economico-Financiară, prima ediție 2022, ca „o disciplină științifică
bazată pe:
o cercetarea unui rezultat, proces sau fenomen la nivel
microeconomic prin descompunerea întregului în elemente,
o stabilirea factorilor de influență și a cauzelor care, în final,
propun o decizie adecvată din perspectiva utilizatorului de
informații”.

Analiza economico-financiară reprezintă baza înțelegerii legăturilor dintre economic și

non-economic sau restul lumii înconjurătoare prin utilizarea conceptelor, tehnicilor şi
instrumentelor specifice pentru abordarea sistemică a activității socio-umane.
Scopul analizei economico-financiare constă în fundamentarea calculului economic, în
care variabila dependentă este economicul iar variabilele independente sunt celelalte variabile
(cultural, ecologic, politic, social, etc.). Această nouă abordare argumentează substanța
conceptului de dezvoltare sustenabilă (durabilă).
Rolul analizei economico-financiare este acela de a determina relația cauză-efect și de
a furniza informații unei game largi de utilizatori: salariați, management, acționari actuali și
potențiali ai entității economice, bănci, investitori, colaboratori, clienți, autorități locale și
centrale, consultanți, auditori financiari, public larg etc.
Relația cauză-efect trebuie analizată prin prisma complexității fenomenului economic.
Astfel1:
acelaşi efect poate fi produs de cauze diferite;
aceeaşi cauză poate produce efecte diferite;
efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a complexului de factori sau forţe;
complexitatea şi intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea
fenomenului dat, ci şi calitatea lui;
 în fenomenul analizat pot apărea însuşiri pe care nu le-a avut niciun element
al fenomenului.
Toate aceste elemente sunt argumente suficiente pentru a afirma despre disciplina
Analiză economico-financiară că este „disciplina regină” între disciplinele economice.

Test de autoevaluare – Răspundeți la următoarea întrebare

T1-1. Identificați, plecând de la definiția analizei economico-financiare care sunt elementele

care o definesc ca ”disciplină regină” în rândul disciplinelor economice?

1.2. Tipologia analizei economico-financiare

În literatura de specialitate există mai multe criterii de clasificare a analizei economice, astfel:

1
MĂRGULESCU Dumitru (coord.), Analiză economico-financiară, Editura Tribuna Economică, Bucureşti,
1994, pp. 13-14.
Raportul dintre Urmărirea Nivelul Modul de Orizontul de Criteriile de Pozitia
momentul în care însuşirilor urmărire în timp studiere a analistului
se efectuează esenţiale ale timp a fenomenelor
analiza şi fenomenelor fenomenelor
momentul
desfăşurării
fenomenului

Analiza post- Analiza Micro- Statică Termen scurt Tehnico- Internă

factum, post- calitativă economică economică
operativă sau
analiza realizării
obiectivelor
Analiza Analiza Macro- Dinamică Termen lung Economico- Externă
previzională sau cantitativă. economică financiară
prospectivă

Analiza post-factum sau post-operatorie se realizează după producerea fenomenului

economic și analizează rezultatele obținute comparativ cu obiectivele stabilite în trecut.
Analiza previzională sau prospectivă constituie o etapă pregătitoare în planificarea
activității entității economice și face referire la activitățile din viitor. Presupune previzionarea
evoluţiei fenomenelor economice, pe baza observării factorilor care le influenţează şi a
relaţiilor de cauzalitate.
Analiza calitativă cercetează esența și caracteristicile fundamentale ale fenomenului
economic, determinând factorii, dar mai ales cauzele care stau la baza realizării acestuia2.
Analiza cantitativă cercetează fenomenul economic prin determinări cantitative
exprimate prin volum, valoare, număr, durată etc3.
Analiza microeconomică, se realizează la nivelul entității economice și a structurii sale
organizatorice, abordată ca un sistem unitar.
Analiza macroeconomică, cercetează fenomenele economice la nivelul sectorului de
activitate, sau industriei, dar și la nivel de economie națională sau mondială.
Analiza statică, studiază fenomenele economice (aflate într-o permanentă schimbare),
elementele şi factorii de influență la un moment dat.
Analiza dinamică, cercetează fenomenele economice în evoluție.
Analize pe termen scurt, se realizează pe o perioadă de un an sau mai mici de un an și
folosesc modele de tip determinist în vederea fundamentării deciziilor operative.
Analize pe termen lung, se referă la perioade mai mari de un an, dar până în 3 ani și

2
Coordonatori: Ion ANGHEL, Vasile ROBU, Ion LALA-POPA, Petru ȘTEFEA, Marilena MIRONIUC, Monica
Violeta ACHIM, Marian SIMINICĂ, Tratat de Analiză Economico-Financiară, Editura Academiei Române
2022, pg. 29
3
Vasile ROBU, Adrian ANICA-POPA, Ștefania-Cristina CUREA, Analiză Economico-Financiară, Volumul I,
Ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura ASE, 2020
folosesc modele stocastice de fundamentare a deciziilor strategice.
Analize tehnico-economică, îmbină criteriile tehnice cu cele economice
Analiza economico-financiară tratează corelaţiile dintre indicatorii activității
economice (de exploatare) şi cei ai activității financiare.
Analize interne, se realizează la nivelul entității economice de specialiști care au acces
la datele din interior, furnizate de compartimentele de specialitate.
Analize externe, se realizează de către analiști externi, pe baza rezultatelor economico-
financiare publice, fără acces la datele interne ale entității economice.
Alte tipuri de analize care se pot realiza la nivelul unei entități economice sunt: pe
departamente, pe tipuri de probleme, pentru fundamentarea diferitelor decizii (decizia de
creditare, investiții, retehnologizare, restructurare etc.)

Test de autoevaluare – Completați răspunsul la următoarea întrebare:

T1-2. La nivelul unei entități economice, care sunt tipurile de analize care se pot realiza?

1.3.Procesul de analiză economico-financiară

Procesul de analiză economico-financiară reprezintă drumul parcurs de analiză care
este inversul evoluției reale a fenomenului cercetat. Dacă evoluția reală a fenomenului începe
de la cauze finale spre factori de gradul II (factori indirecți), factori de gradul I (factori direcți)
și elemente, ordinea de analiză pornește de la elemente, factori spre cauze finale.
Schema desfășurării procesului de analiză economico-financiară pune în evidență
relațiile care se stabilesc între fenomenul analizat, elemente, factori, cauze finale și permite
realizarea analizelor structurale (pe bază de elemente) și analizelor factoriale (pe bază de
factori).

Definiţii  ELEMENTE – părţile care alcătuiesc fenomenul analizat;

:  FACTORI – forţe motrice care determină un fenomen economic;
 CAUZE – aspecte care produc şi explică apariţia unui fenomen.
 Etapele procesului de analiză economico-financiară:

1. Delimitarea obiectului analizei economico-financiare în timp şi în spaţiu, cantitativ și

calitativ, presupune identificarea faptelor, fenomenelor sau rezultatelor care vor fi
cercetate;
Exemple:
analiza cifrei de afaceri (CA), analiza valorii adăugată, analiza productivității medii a
muncii, analiza costului total, analiza rentabilității etc.

2. Determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului analizat prin

descompunerea în elemente;

Exemplu:
 pentru productivitatea medie anuală a muncii: numărul mediu de zile (𝑁𝑧),
productivitatea medie zilnică a munciii (𝑊𝑧) ;
 pentru valoarea medie anuală a mijloacelor fixe: Situația inițială de la
începutul perioadei analizate (Si), valoarea medie a intrărilor (𝐼 ), valoarea
medie a ieșirilor (𝐸 ).

3. Identificarea relațiilor de cauzalitate (condiționare). Prin corelaţie se înţelege o relaţie

de tip cauză-efect care generează raporturi de condiţionare4.

(𝑊𝑎) (𝑀𝑓 )

(𝑁𝑧) (𝑊𝑧) (Si) (𝐼 ) (𝐸 )

Exemplu: model multiplicativ

model aditiv

4. Cuantificarea (măsurarea) influenţelor elementelor sau factorilor asupra fenomenului

analizat este în general o analiză de tip cantitativ;
5. Determinarea rezultatelor şi stabilirea unui diagnostic;

4
Vasile ROBU, Adrian ANICA-POPA, Ștefania-Cristina CUREA , Analiză Economico-Financiară, Volumul
I, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura ASE, pg. 10
 6. Măsuri și propuneri pentru redresarea activității economico-financiare a entității
analizate.

Test de autoevaluare – Răspundeți la următoarea întrebare:

T1-3. Care sunt etapele procesului de analiză a productivității medii a muncii şi factorii care
pot influenţa fenomenul.

1.4. Metodologia analizei economico-financiare

Metodologia analizei economico-financiare reprezintă ansamblul metodelor, procedeelor
de cercetare utilizate în domeniul economic. Analiza economico-financiară utilizează metode,
tehnici şi procedee specifice sau comune cu alte ştiinţe în vederea studierii fenomenelor, care
pot fi grupate astfel:

Metode

calitative cantitative

cercetează relațiile de cuantifică influenţa factorilor

cauzalitate asupra fenomenului analizat

Figura 1. Clasificarea metodelor de analiză economico-financiară

Cele mai importante metode ale analizei calitative sunt5:

5
Coordonatori: Ion ANGHEL, Vasile ROBU, Ion LALA-POPA, Petru ȘTEFEA, Marilena MIRONIUC, Monica
Violeta ACHIM, Marian SIMINICĂ, Tratat de Analiză Economico-Financiară – Editura Academiei Române
2022, pg. 33-35
 Modelarea fenomenelor economico-financiare. Modelul este un instrument de cercetare
bazat pe reprezentarea simplificată a realităţii. Modelele pot fi: imitative (fenomenul este
reprezentat prin el însuşi, dar la o altă scară), analogice (grafice, diagrame etc.), simbolice
(simboluri pentru reprezentarea fenomenelor). Modelele simbolice
şi analogice sunt adesea utilizate în analiza economico-financiară.
 Comparaţia. Se realizează în funcție de criterii de referinţă. Comparaţiile pot fi: în timp,
în spaţiu (faţă de media sectorului/domeniului de activitate), mixte (tip şi spaţiu), în
funcţie de un criteriu prestabilit (bugetul de venituri şi cheltuieli, norme, standarde etc.),
cu caracter special (alte criterii). Când se aplică această metodă a comparației, trebuie să
se aibă în vedere comparabilitatea mărimilor analizate.
 Gruparea, este metoda calitativă care presupune impărțirea colectivităţii studiate în grupe
omogene de unităţi, în funcție de anumite caracteristici.
 Diviziunea sau descompunerea rezultatelor. Asigură analiza aprofundată a fenomenelor
prin descompunere. Diviziunea poate fi: după timpul de formare
a rezultatelor, după locul de formare a rezultatelor, pe elemente componente (permite
stabilirea contribuţiei la formarea şi modificarea rezultatului total). Descompunerea se face
în timp, în spaţiu, pe părţi componente și permite aprofundarea fenomenelor studiate.

Metodele de analiză cantitativă au la bază calcule matematice şi cuantifică contribuţia

fiecărui factor la formarea şi modificarea unui fenomen economic. Principalele metode de
analiză cantitativă, utilizate în analiza economico-financiară, sunt6:

1. Metode statistice, folosite pentru a evidenția modificarea în timp a fenomenului analizat,

cum sunt abaterile (modificările) absolute și relative, cu bază fixă (BF) și bază în lanț
(BL), dar și ratele anuale de creștere, ritmul mediu anual de creștere.
Fie A, fenomenul cercetat, t0 - momentul la care ne raportăm, iar t1- momentul curent
(actual).
Abaterea absolută cu bază fixă:

,
Unde:
A1 este mărimea indicatorului din anul curent (2022), iar A0 este mărimea indicatorului
din anul de referință (2020, an când a debutat pandemia Covid 19 sau 2019, anul dinaintea
începerii pandemiei).

Abaterea absolută cu bază în lanț:

Unde:
Ai este mărimea indicatorului din anul curent (2022), iar Ai-1 este mărimea indicatorului
din anul precedent (2021).

6
Vasile ROBU, Adrian ANICA-POPA, Ștefania-Cristina CUREA, Analiză Economico-Financiară, Volumul I,
Ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura ASE 2020, pg. 12-15
 Abaterea relativă cu bază fixă:
,

Abaterea relativă cu bază în lanț:

Ratele anuale de creștere (%) arată în mărime relativă care a fost creșterea sau
descreșterea indicelui comparativ cu 100:

Când rata anuală de creștere (%) este mai mare decât 100, arată o creștere a indicatorului,
când este mai mică decât 100 arată o scădere. Rata anuală de creștere este mai
reprezentativă decât abaterea absolută.

Ritmul mediu anual de creștere este acea rata relativă care evidențiază modificarea
medie multianuală a indicatorului cercetat:

=( √ )

Unde:
An – mărimea indicatorului cercetat aferent ultimului an (ex: anul 2022)
A0 - mărimea indicatorului cercetat aferent primului an (ex: anul 2019)
n – reprezintă numărul de ani (ex: 3 ani)

2. Metoda balanţieră (input-output). Se aplică atunci când între elementele fenomenului

studiat există relaţii de tip determinist de forma sumă sau diferență.
Model are forma:
Ma b-c
M  M1 - M0
Pentru a stabili influenţa unui element oarecare asupra fenomenului studiat se aplică
următoarea regulă: se determină soldul elementului şi se ţine seama de semnul matematic cu
care acesta apare în model.
Influenţele elementelor asupra fenomenului „M” se calculează astfel:
1. Ma  a1 - a 0
2. M b  b1 - b 0
3. Mc  c1 - c0 

Suma influenţelor elementelor componente trebuie să fie egală cu variaţia totală a

fenomenului studiat.
M  Ma  Mb  Mc
3. Metoda substituirilor în lanţ (iterării). Este utilizată în cazul relaţiilor de tip determinist
de forma produs sau raport și se determină influenţa factorilor asupra fenomenului
economic analizat. Etapele metodei sunt:
a. Ordonarea factorilor: factori cantitativi, structurali şi calitativi. Factorii cantitativi
reprezintă suportul material al factorilor calitativi. Factorul structural apare în cazul
mărimilor agregate, este conţinut de factorul cantitativ şi acţionează prin factorul
calitativ. Factorul calitativ este de aceeaşi natură cu fenomenul cercetat și are o arie de
cuprindere diferită.
b. Substituirile se fac succesiv, în ordinea prezentată mai sus.
c. Un factor substituit rămâne substituit până la finalizarea procesului de analiză
factorială.

Cazul I) Produsul între factori:

F  a bc
F  F1 - F0
Influenţele factorilor asupra fenomenului, în mărimi absolute:
1. Fa  a1  b0  c0 - a 0  b0  c0  a1 - a 0  b0  c0
2. Fb  a1  b1  c0 - a1  b0  c0  a1  b1 - b0  c0
3. Fc  a1  b1  c1 - a1  b1  c0  a1  b1  c1 - c0 
F  Fa  Fb  Fc
Metoda substituirilor în lanţ pe bază de indici:
F1 abc iii
IF   100  1 1 1  100  a b c2
F0 a0b01c0 100
a b c1
i a  1 100 i b  1 100 ic  100
a0 b0 c0
ΔI F  I F  100
Influenţele variaţiei relative a factorilor de acţiune asupra modificării relative a
fenomenului se prezintă astfel:

1. ΔFia  ia  100
i i
2. ΔFi b  a b  ia
100
ia  i b  ic i a  i b
3. ΔFic  
1002 100
ΔIF  ΔFia  ΔFib  ΔFic

Cazul II) Raportul între factori:

a
P
b
 Substituirea factorilor trebuie să înceapă cu factorul cantitativ. Influenţa factorilor de
acţiune se face diferit în funcţie de poziţia factorului cantitativ:

 Factorul cantitativ se află la numărător

- Pe bază de mărimi totale:

ΔP  P1  P0
a a
1. ΔPa  1  0
b0 b0
a a
2. ΔPb  1  1
b1 b0
P  Pa  Pb
-

- Pe bază de indici:
P i
I P  1  100  a  100
P0 ib
a b
i a  1 100 i b  1 100
a0 b0
1. ΔPia  ia  100
i
2. ΔPib  a  100  ia
ib
ΔIP  ΔPia  ΔPib

 Factorul cantitativ se află la numitor:

- Pe bază de mărimi totale:
a a
1. ΔPb  0  0
b1 b0
a a
2. ΔPa  1  0
b1 b1
P  Pa  Pb

- Pe bază de indici:
P i
I P  1  100  a  100
P0 ib
a b
i a  1 100 i b  1 100
a0 b0
100
1. ΔPib   100  100
ib
i 100
2. ΔPia  a  100   100
ib ib
ΔIP  ΔPia  ΔPib
3. Metoda corelaţiei. Sau metoda analizei regresionale, se folosește atunci când corelaţia
dintre fenomenul studiat şi factorii de influenţă este de tip stocastic și măsoară intensitatea
legăturii dintre fenomenul analizat şi factorii de influenţă. Etape metodei sunt:
a) stabilirea conţinutului economic al fenomenului analizat şi al factorilor de influenţă;
b) identificarea legăturilor de cauzalitate şi stabilirea ecuaţiei de regresie (lineară,
parabolică, hiperbolică, exponenţială, logaritmică etc.)
c) calculul valorii parametrilor ecuaţiei de regresie, folosind metoda celor mai mici pătrate;
d) determinarea intensităţii legăturii dintre fenomenul analizat şi factorii săi de influenţă;
e) cuantificarea influenţei factorilor asupra fenomenului studiat cu ajutorul coeficientului
de determinaţie.
4. Metoda scorurilor. Modelul general este:
Z  a1x1  a 2 x 2   a n x n ,
unde: a reprezintă coeficienţi de semnificaţie;
x reprezintă variabile independente.

Etape:

1. alegerea unui eşantion de firme și a indicatorilor reprezentativi

2. realizarea unei combinaţii lineare a indicatorilor aleși
3. alegerea punctelor de inflexiune care să realizeze clasificarea entităților
economice, analiza ratei de succes a scorului.

5. Metoda ratelor. Ratele sunt folosite pentru a face comparaţii cu realizările anterioare ale
entității economice, dar și pentru a analiza poziţia entității economice faţă de media sectorului
de activitate, faţă de concurenţi etc.. Clasificarea ratelor:
- rate de structură: evidențiază contribuţia părţilor la formarea fenomenului, permit
comparaţii între entități economice de dimensiuni diferite şi
modificările structurale care apar în entitate;
- rate de eficienţă: reflectă corelaţia efect/efort (productivitatea medie a muncii, rata
rentabilităţii comerciale) sau efort/efect (rata de eficienţă a
cheltuielilor fixe);

Exemplu:

 efect/ efort: productivitatea anuală a muncii sau

CA cifra de afaceri, Qf producția fabricată, Ns numărul mediu de salariaţi

- rate de echilibru: reflectă corelaţia dintre elemente de activ sau pasiv (rate de
lichiditate, solvabilitate).
 efort/efect: eficienţa cheltuielilor

Ca cifra de afaceri, Ch cheltuieli aferente cifrei de afaceri

- rate de echilibru: reflectă legătura dintre posturi sau grupe de posturi bilanţiere de
activ sau pasiv (rate de lichiditate, solvabilitate).
 Exemplu: rata lichidităţii generale (curente)

6. Metoda grilelor de evaluare.

Etape:
a) stabilirea criteriilor de evaluare a activităţii cercetate;
b) determinarea coeficienţilor de ponderare (suma lor este întotdeauna egală cu 1);
c) notarea criteriilor de evaluare;
d) calculul notei medii ponderate pe baza relaţiei:
N  cpi  ni
unde:
cpi = coeficientul de ponderare al criteriului „i”;
ni = nota acordată criteriului „i”.

7. Diagrama Pareto (metoda 20/80). Studiile au arătat că 80% din efectele unui fenomen sunt
determinate de un număr redus de variabile, circa 20%. Metoda are la bază ideea acordării
unei importanţe proporţionale cu contribuţia elementelor la formarea fenomenelor economice.
Etape: identificarea fenomenului şi a parametrului specific, stabilirea valorilor
parametrului specific, ordonarea elementelor în ordinea descrescătoare a parametrului specific,
calculul valorilor cumulate ale parametrului specific, delimitarea zonelor A, B, C şi reprezentarea
grafică a curbelor ABC.

8. Cercetări operaţionale. Reprezintă un ansamblu de metode folosite în adoptarea deciziilor

și sunt utilizate în cazul relaţiilor cauzale de tip stocastic. Metoda se folosește în cazul
cercetării unor sisteme organizate, cu un complex de factori și pune în evidenţă legăturile de
interdependenţă dintre aceștia. Scopul metodei este de a implementa decizii pe baza
informaţiilor post-operatorii şi a analizei previzionale.

Alte metode cantitative folosite în analiză sunt: tehnica profilelor, banchmarking-ul, calcul
matricial, calcul marginal etc.

Test de autoevaluare – Răspundeți la următoarea întrebare:

T1-4. Care sunt principalele metode de analiză cantitativă?

 Test de autoevaluare – Răspundeți la următoarea întrebare:

T1-5. Care sunt cele mai utilizate metode de analiză calitativă?

1.5.Informaţia - materia primă pentru realizarea analizei economico-

financiare
Informaţia reprezintă cea mai importantă materie primă pentru analiza economico-
financiară. Analiza are la bază informații şi furnizează informaţii utile în procesul decizional.
Informaţia economică are 2 surse de bază:
 surse interne, furnizează informația economică din interiorul entității economice și are ca
sursă situațiile economico-financiare ale acesteia, respectiv: bilanţul, contul de profit şi
pierderi şi anexele sau notele explicative, dar și contabilitatea internă de gestiune, etc.
 surse externe, provin din exteriorul entității economice (mediu extern) cu care se intră în
contact în procesele conexe activităţii economice desfăşurate, respectiv: rata inflaţiei,
dinamica produsului intern brut (PIB), rata dobânzii, preţul materiilor prime, performanţe
ale concurenţei, progresul tehnic în sectorul respectiv etc.). Informaţiile sunt publice si pot
fi găsite pe site-uri, ziare, reviste, pliante, târguri, expoziții, conferințe, etc.
Informațiile pot fi clasificate, după natura lor în: informaţii economico-financiare,
tehnico-economice, informaţii tehnice şi tehnologice, informaţii sociale, politice, juridice,
culturale etc., dar și după posibilitatea de a fi recunoscute în: informaţii de largă accesibilitate
(deschise publicului larg) și informaţii limitate (clienţii unei entități economice, furnizorii de
materii prime etc.)
Cerinţele informației economice sunt:
 să fie utile procesului managerial;
 să fie exacte;
 să fie complete, pentru a se evita superficialitatea analizei;
 să fie oportune, pentru a se evita perimarea acestora prin trecerea timpului;
 să aibă valoare, ca importanţă în gândirea managerială;
 să poată fi cunoscut costul obţinerii acestora, care, uneori, chiar dacă e ridicat,
poate contribui la reconsiderarea desfăşurării fenomenului economic.
 Test de autoevaluare – Răspundeți la următoarea întrebare:

T1-6. Care sunt cerințele informației economice?

1.6.Particularități ale analizei economico-financiare în agricultură

Agricultura este acel sector al economiei care se caracterizează prin eterogenitate,
interdependență și complementaritate mare a produselor7.
Sistemul de producție agricolă reprezintă un ansamblu de activități productive în
domeniul culturii plantelor și creșterii animalelor. Acest sistem are la bază resursele naturale,
materiale, umane și financiare și are drept obiectiv obținerea produselor agroalimentare,
precum și a produselor utile diverselor ramuri ale industriei agroalimentare, la un nivel de
eficiență economică determinat.
Standardele Internaționale de Raportare Financiară, IAS 41 Agricultura, definește
activitatea agricolă ca fiind „administrarea de către o entitate a transformării biologice și
recoltării activelor biologice pentru vânzare sau pentru transformarea în produse agricole sau
în active biologice suplimentare”.
Agricultura are anumite particularități8 care o deosebesc de celelalte sectoare și
anume:
 materia anorganică este transformată în materie organică care este asimilată de om;
 pământul are un rol activ datorită fertilității sale;

7
Coordonatori: Ion ANGHEL, Vasile ROBU, Ion LALA-POPA, Petru ȘTEFEA, Marilena MIRONIUC, Monica
Violeta ACHIM, Marian SIMINICĂ, Tratat de Analiză Economico-Financiară –Editura, Academiei Române
2022, pg. 575-576
8
Ghid de aplicare a reglementărilor contabile naționale în domeniul agriculturii, Editura CECCAR, București,
2012, pg.10
  procesul de producție se bazează pe organisme vii, plante și animale;
 producția depinde în mare măsură de condițiile meteorologice;
 materiile prime și materialele utilizate pot fi mai mici decât produsele obținute,
datorită faptului că sunt compuse din materie organică nou-creată pe cale biologică;
 pe perioada transformării biologice, plantele sunt legate de sol (tipuri de sol –
cernoziom propriu-zis, cernoziom levigat etc.);
 există diferențe între timpul de muncă, mai mic și cel de producție, mai mare, datorită
perioadelor în care organismele vii suferă unele transformări, fără intervenția omului;
 cheltuielile aferente realizării transformării biologice sunt efectuate în ritmul biologic
respectiv.
Agricultura, ca sector important al economiei naționale, îndeplinește următoarele
funcții9:
 asigură produse agroalimentare pentru consumul intern al populației;
 oferă materii prime agricole pentru industriile prelucrătoare;
 reprezintă piață de desfacere pentru celelalte ramuri economice (de exemplu, pentru
mijloace de producție și pentru unele bunuri industriale de folosință îndelungată, cum
ar fi tractoare, mașini și utilaje agricole, îngrășăminte etc.);
 este o sursă de colectare pentru stat prin sistemul de impozite și taxe, tarife etc.;
 creează forță de muncă;
 susține exportul prin crearea de surplusuri de producție și, astfel, are o contribuție
importantă la echilibrarea balanței de plăți externe;
 are un rol foarte important în păstrarea mediului înconjurător;
 asigură în mod constant rezervele de stat cu produse agricole utile în situații de
urgență.
Sistemul de indicatori specifici folosiți în agricultură10sunt: indicatori ai scării și
volumului resurselor, indicatori de densitate, indicatori ai rezultatelor economice, indicatori ai
competitivității.

Test de autoevaluare – Răspundeți la următoarea întrebare:

T1-7. Care sunt particularitățile analizei economico-financiare în agricultură?

9
DONA I, Economie rurală, Editura Economică București, 2000, pg.26
10
CHIVU L., Competitivitate în agricultură. Analize și comparații europene, Editura Academiei Române,
București 2002, pg.46
 Răspunsuri la testele de autoevaluare

Nr. Răspuns
test
T1-1. Analiza economico-financiară studiază realitatea economică la un moment dat sau în
dinamică, parcurgând traseul invers formării fenomenului cercetat, prin
descompunere în elemente componente, factori, cauze, cauze finale și evidențiază
efecte favorabile sau nefavorabile asupra întregului sistem.
T1-2. analiză post-factum
analiză previzională
analiză calitativă
analiză cantitativă
analiză statică
analiză dinamică
analiză microeconomică
analiză pe termen scurt
analiză pe termen lung
analiză tehnico-economică
analiză economico-financiară
analiză internă
analiză externă
T1-3. 1. Fixarea obiectului analizei – analiza productivității medii a muncii
2. Determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat – număr de
zile, productivitatea medie zilnică
3. Determinarea corelaţiei dintre fiecare factor identificat şi fenomenul economic
analizat, precum şi a corelaţiei dintre aceştia:
Wa  Nz  Wz
4. Măsurarea (cuantificarea) influenţelor factorilor
5. Determinarea rezultatelor şi stabilirea unui diagnostic
T1-4. metode statistice
metoda balanţieră (input-output).
metoda substituirilor în lanţ.
metoda ratelor
metoda scorurilor
T1-5. modelarea fenomenelor economico-financiare
comparaţia
gruparea
diviziunea şi descompunerea rezultatelor
T1-6. să fie utile procesului managerial;
să fie exacte;
să fie complete;
să fie oportune;
să aibă valoare;
să poată fi cunoscut costul obţinerii acestora.
T1-7. materia anorganică este transformată în materie organică care este asimilată de om;
pământul are un rol activ datorită fertilității sale;
procesul de producție se bazează pe organisme vii, plante și animale;
 producția depinde în mare măsură de condițiile meteorologice;
materiile prime și materialele utilizate pot fi mai mici decât produsele obținute,
datorită faptului că sunt compuse din materie organică nou-creată pe cale biologică;
pe perioada transformării biologice, plantele sunt legate de sol (tipuri de sol –
cernoziom propriu-zis, cernoziom levigat etc.);
există diferențe între timpul de muncă, mai mic și cel de producție, mai mare,
datorită perioadelor în care organismele vii suferă unele transformări, fără
intervenția omului;
cheltuielile aferente realizării transformării biologice sunt efectuate în ritmul
biologic respectiv.

Finalul unităţii de învăţare 1 vă dă posibilitatea să revedeți subiectele prezentate și să

bifați atingerea obiectivelor unității.

Bibliografia unităţii de învăţare 1

1. ANGHEL Ion, ROBU Vasile, LALA-POPA Ion, ȘTEFEA Petru, MIRONIUC Marilena,
ACHIM Monica Violeta, SIMINICĂ Marian, (2022), Tratat de Analiză Economico-
Financiară, Editura Academiei Române
2. DONA Ion, (2000), Economie rurală, Editura Economică București
3. CHIVU L., Competitivitate în agricultură. Analize și comparații europene, (2002),
Editura Academiei Române, București
4. MĂRGULESCU Dumitru - coord., (1994), Analiză economico-financiară, Editura
Tribuna Economică, Bucureşti
5. ROBU, V., ANGHEL, I., ȘERBAN, E.C. (2014), Analiza economico-financiară a firmei,
Editura Economică, Bucureşti
6. ROBU Vasile, ANICA-POPA Adrian, CUREA Ștefania-Cristina, (2020), Analiză
Economico-Financiară, Volumul I, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura ASE.

****Ghid de aplicare a reglementărilor contabile naționale în domeniul agriculturii, Editura

CECCAR, București, 2012.