MINISTERUL AGRICULTURII I INDUSTRIEI ALIMENTARE

Universiateta Agrar De Stat Din Moldova

Facultatea: Cadastru i Drept
Catedra: Cadastru i Geodezie

Tema:Diagnosticul financiar al firmei-situatia

financiara a intreprinderii

Realizat de: St.an 4, gr. 5 E.I

Mustea Elena
Conductor: Conferentiar universitar
Ignat Vitalie

Chiinu 2016
 Diagnosticul financiar consta intr-un ansamblu de instrumente si
metode care permit aprecierea situatiei financiare si a performantelor
unei intreprinderi.
Scopul diagnosticului financiar este de a aprecia situatia financiara
a intreprinderii. Pe baza acestui diagnostic are loc elaborarea unei noi
strategii de mentinere si dezvoltare in mediul specific economiei locale.
In sens general, finalitatea diagnosticului financiar consta in oferirea de
informatii financiare atat celor din interiorul intreprinderii, cat si celor
interesati din afara acesteia.
Cand problema diagnosticului este pusa din interiorul intreprinderii
utilizatorii pot fi conducatorii, actionarii actuali sau
salariatii. Obiectivul urmarit este de a detecta eventuale situatii de
dezechilibru financiar si de a adopta noi decizii de gestionare a
intreprinderii. Aceste decizii se bazeaza pe identificarea originii si
cauzelor dezechilibrelor.
 Cand problema este pusa din exteriorul intreprinderii,utilizatorii pot fi
analistii financiari, actionarii potentiali, organisme bancare si financiare
sau chiar statul. Obiectivul urmarit este capacitatea financiara a
intreprinderii de a genera profit, capacitatea intreprinderii de a-si
onora obligatiile pe termen scurt sau lung, precum si valoarea
intreprinderii.
De cele mai multe ori utilizatorii externi au nevoie de un diagnostic
financiar fie pentru acordarea de credite intreprinderilor (in special
bancile), fie pentru luarea deciziilor de patrundere in capitalul unei
intreprinderi (actionari potentiali sau alte intreprinderi).
Atat analiza pe plan intern cat si cea externa au ca obiectiv aprecierea
performantelor intreprinderii si a riscurilor la care aceasta este pusa si
urmaresc:
v analiza rentabilitatii;
v analiza riscului
v analiza valorii intreprinderii.
 De obicei, diagnosticul este efectuat numai in caz de grave dificultati
sau cand cineva cere o astfel de lucrare. Independent de rezultatele
inregistrate de intreprindere sau de desfasurarea evenimentelor,
elaborarea unui diagnostic financiar trebuie sa aiba loc periodic.
Diagnosticul financiar identifica factorii favorabili si nefavorabili care
vor afecta activitatea viitoare a intreprinderii.
De cele mai multe ori informatiile diagnosticului financiar trebuie
completate cu informatii referitoare la mediul extern al intreprinderii
informatii referitoare la potentialul tehnic si uman, potential comercial si
juridic, managementul intreprinderii. Toate aceste elemente influenteaza
performantele financiare ale intreprinderii determinand, in final,
competitivitatea acesteia.
Folosind metode si tehnici specifice, diagnosticul financiar permite
aprecierea situatiei financiare trecuta si actuala, pe baza informatiilor
furnizate pentru luarea deciziilor de catre conducere acesta vizeaza
viitorul.
 Informatiile necesare pentru efectuarea diagnosticului financiar sunt
preluate din situatiile financiare simplificate care cuprind:
* bilantul,
* contul de profit si pierdere,
* anexa la bilant.
Cunoasterea si analiza activitatilor intreprinderii sunt esentiale pentru
realizarea unui diagnostic relevant al acestei functii.
In functie de profilul intreprinderii (productie, prestari servicii etc), obiectul
de activitate al acesteia se realizeaza in cadrul mai multor activitati:
activitati principale sau de baza - prin care se realizeaza miscarea,
transformarea sau prelucrarea unor resurse materiale (materii prime, informatii
etc.) in scopul obtinerii unor produse, executarii de lucrari sau prestarii de
servicii;
 activitati secundare sau auxiliare - prin care se asigura desfasurarea normala a activitati principale.
Activitatile intreprinderii vor fi examinate pe baza Tabloului cu ponderi, in care se arata
activitati principale si secundare pe ultimii trei ani, ale caror ponderi valori - procente sa fie
importante fata de totalul valoric al anului.
Interpretarea datelor
Din analiza acestor valori - procente - se va stabili raportul activitatilor secundare in totalul
activitatilor si, concomitent, se va obtine motivarea mentinerii lor si cauzele pentru care nu au fost
externalizate.
DIAGNOSTICUL FINANCIAR
Realizarea diagnosticului financiar are ca obiectiv aprecierea starii de performanta financiara a
societatii
Principalele scopuri urmarite sunt:
- aprecierea rezultatelor financiare obtinute;
- evidentierea modalitatilor de realizare a echilibrului financiar;
- examinarea randamentului capitalului investit;
- evaluarea riscurilor.
Rezultatele analizei pot fi utilizate pentru:
- fundamentarea deciziilor de gestiune;
- elaborarea unui diagnostic global strategic;
- fundamentarea politicilor de dezvoltare
 In functie de sectorul de activitate al intreprinderii, de dimensiunea
si potentialul acesteia, analiza continutului si rezultatelor activitatii de
cercetare-dezvoltare este un obiectiv esential in diagnosticul tehnic de
exploatare. In acest sens, evaluatorul examineaza caracteristicile
existente ale acestei activitati, cautand sa stabileasca daca:
capacitatea de cercetare si dezvoltare este orientata spre innoirea
ofertei de produse si servicii, determinand:
rezultatele cercetarii au fost asimilate in procesul de productie, fie
prin punerea in fabricatie a produselor, fie prin aplicarea in productie a
tehnologiilor.
obiectivele de dezvoltare si asimilare in fabricatie sunt legate
nemijlocit de activitatea productiva.
cercetarea si dezvoltarea de produse/servicii noi se realizeaza in
intreprindere sau prin terti specializati.
 Instrumente utilizate pentru aprecierea activitatii de
cercetare si dezvoltare
Cum reinnoirea produselor detine un rol important - in cercetare - este
necesar sa se examineze gradul de reinnoire al produselor/serviciilor
intreprinderii si posibilitatile existente pentru viitorii 3-5 ani.

In acest scop se va determina ponderea si valoarea produselor/serviciilor noi

introduse in exploatare in ultimii trei ani cu ajutorul urmatoarelor relatii:
Pentru aprecierea performantelor acestei activitati, evaluatorul este interesat a
cunoaste costul anual al efortului de cercetare-dezvoltare pe ultimii trei ani,
precum si ponderea acestuia in cifra de afaceri (rata cheltuielilor de cercetare-
dezvoltare).
 Starea si performanta mijloacelor de exploatare
Pentru aprecierea starii si performantelor mijloacelor de exploatare este
necesara cunoasterea infrastructurii intreprinderii in ansamblul ei
(mijloace fixe, amplasament, utilizarea suprafetelor, posibilitatile de
extindere, cai si mijloace de acces, energie si utilitati, relatiile cu mediul
inconjurator).
Complexul acesta de mijloace se poate prezenta in starea actuala
momentului evaluarii (aspectul static), dar si evolutia sa in timp (aspectul
dinamic), precum si in raport cu unele date fundamentale ale exploatarii
(dotarea, intretinerea).
Potentialul tehnic si de exploatare bazat pe acest complex de mijloace
se supune diagnosticului tinand seama de doua categorii de informatii:
cele existente in documentele, ce privesc data punerii in functiune,
durata folosirii lor, gradul de utilizare, coeficientul reinnoirii lor,
coeficientul de uzura;
cele obtinute cu ocazia constatarilor facute la fata locului de experti,
care se consemneaza in foile de lucru ale evaluatorului.
Prin comparatia informatiilor din documente cu cele constatate pe teren
se stabilesc atuurilesi slabiciunile cu privire al potentialul mijloacelor
folosite in exploatare.
 Procesul de productie-exploatare
Aprecierea procesului de productie-exploatare consta in analiza tehnologiei
folosite si a organizarii productiei. Potrivit clauzelor contractuale, clientul
trebuie sa puna la dispozitia evaluatorului datele privind Descrierea activitatii
de exploatare. Aceasta etapa a diagnosticului productiei se structureaza astfel:
a) Caracteristicile generale ale productiei - prin aprecierea productiei in raport
de modul de organizare, durata ciclului de productie si a
b) Productivitate si metode de organizare a muncii prin aprecierea nivelului
productivitatii muncii, normelor de productie si al nivelului actual de utilizare
a capacitatilor de productie.
c) Programarea si controlul productiei
In ceea ce priveste programarea productiei se urmareste: daca lansarea in
productie tine cont de comenzi, de planificarea desfacerilor si de stocuri.
In ceea ce priveste controlul productiei se urmareste: existenta si modul de
organizare a controlului, si ce posibilitatile de imbunatatire a controlului exista in
contextul dat.
d) Calitatea produselor - vizeaza exigentele de calitate in raport de cerintele
clientilor, legislatiei si pietei.
* Instrumente utilizate pentru analiza structurii mijloacelor fixe
Performantele mijloacelor de exploatare ale intreprinderii in timp - dinamica
mijloacelor fixe - pot fi investigate cu ajutorul urmatorilor indicatori:
a) Modificarea absoluta a valorii mijloacelor fixe
* Mf = Mf1 Mf0 sau mfi = mfi1 mfi0, unde:
b) Modificarea relativa a valorii mijloacelor fixe
Indicele statistic de crestere:

Ritmul statistic de crestere:

c) Coeficientul intrarilor de mijloace fixe (KI):

d) Coeficientul iesirilor de mijloace fixe (KE):

e) Coeficientul miscarii globale a mijloacelor fixe (KM):

f) Gradul de inzestrare tehnica a muncii (GIT):

* Instrumente utilizate pentru analiza starii mijloacelor fixe
Din punct de vedere al structurii mijloacelor fixe, evaluatorul va delimita si
analiza mijloacelor fixe pe diferite categorii, in functie de mai multe criterii:
dupa functia indeplinita si in conformitate cu HG 2139/2004 (HG
pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea si duratele normale de
functionare a mijloacelor fixe);
dupa implicarea lor in realizarea procesului de exploatare (mijloacele fixe
active sau mijloace fixe in conservare);
dupa forma de proprietate (mijloacele fixe proprii sau mijloace fixe
obtinute in sistem de leasing).
Pentru aprecierea structurii mijloacelor fixe se pot utiliza coeficientii de
structura:
a) Coeficientul de structura pe categorii de mijloace fixe:

b) Coeficientul mijloacelor fixe active:

* Instrumente utilizate pentru analiza modului de utilizare a mijloacelor fixe
Din punct de vedere al starii mijloacelor fixe, un aport informational
pentru aprecierea potentialului tehnic al intreprinderii este adus de
marimea si dinamica urmatorilor indicatori:
a) Coeficientul de modernizare (KM), care reflecta ponderea mijloacelor
fixe modernizate (Mfm) in totalul mijloacelor fixe:

b) Gradul de uzura (Ku):

c) Gradul de reinnoire (Ki):

 Concluzii
In posesia acestui ansamblu de date si informatii, evaluatorul va influenta
favorabila sau nefavorabila a factorilor interni si externi, dupa cum urmeaza:
Puncte forte: activitati echilibrate in raport cu obiectul de activitate al
intreprinderii, inscris in actul constitutiv; utilaje moderne; grad optim de
folosire a mijloacelor fixe si capacitatilor de productie; fluiditate flux
tehnologic; randament ridicat de utilizare a mijloacelor fixe etc.
Puncte slabe: mod defectuos de organizare a productiei; grad avansat de
uzura fizica si morala a mijloacelor fixe; lipsa activitati de cercetare-dezvoltare
etc.
Oportunitati: conditii favorabile achizitiei de noi echipamente performante;
aparitia unor noi procedee de productie, noi metode de informatizare a
programarii si urmaririi productiei; asistenta tehnica pentru introducerea unui
sistem al calitatii compatibil cu prevederile ISO etc.
Riscuri: restrictii legale privind poluarea; restrictii fiscale privind
amortizarea mijloacelor fixe; norme de calitate mai aspre etc.
Sursa:
http://www.rasfoiesc.com/business/management/Diagnosticul-financiar-al-firm47.php