2.1.

Diagnosticul juridic
Prima etapa in diagnosticare este cea care are ca scop verificarea, studierea incadrarii activitaţii firmei in
normele de drept.
Existenţa contractelor care atesta dreptul de proprietate asupra terenurilor şi celorlalte imobilizari şi existenţa actelor
care certifica legalitatea activitaţii firmei dau garanţie pentru o evaluare corecta, pe principii de normalitate.
Evaluatorul trebuie sa verifice incadrarea activitaţii firmei in normele de drept comercial, al muncii,
financiar-fiscal, al mediului etc.
Normalitatea şi siguranţa relaţiilor firmei cu mediul extern şi cu salariaţii constituie puncte tari in aprecierea valorii firmei
şi vor conduce la atribuirea unui calificativ bun.
Absenţa contractelor şi nesiguranţa activitaţii firmei constituie puncte slabe, conducand la obţinerea unui calificativ slab,
date fiind riscurile care pot sa apara in activitatea viitoare a firmei.
In mod concret, ce anume trebuie sa afle evaluatorul despre intreprinderea
evaluata? Ce va trebui sa verifice evaluatorul?
El trebuie sa se intereseze cu privire la urmatoarele aspecte: existenţa actului de constituire, care este forma juridica a
firmei, existenţa statutului societaţii, calitatea acestui statut, existenţa autorizaţiilor sanitara, sanitar-veterinara, de mediu
etc., existenţa autorizaţiilor specifice activitaţii firmei (cum ar fi de exemplu cele de comercializare a produselor din
alcool, cafea, tutun etc.), existenţa şi ţinerea la zi, cu indeplinirea condiţiilor legale, a registrelor societaţii şi evidenţei
contabile, existenţa dreptului de proprietate asupra terenului, existenţa dreptului de proprietate asupra celorlalte bunuri
corporale şi necorporale (inclusiv deţinerea licenţelor de fabricaţie necesare), situaţia bunurilor date şi/sau luate cu
chirie, existenţa contractelor de munca şi condiţiile contractuale, existenţa contractelor comerciale şi calitatea lor,
existenţa unor litigii, eventual stadiul acestora şi modul de soluţionare.
De asemenea, trebuie semnalat pericolul apariţiei unor noi litigii, cum ar putea fi de exemplu cele care ar surveni din
cauza: nerespectarii de catre firma a unor condiţii contractuale in relaţiile sale cu partenerii comerciali sau cu salariaţii;
nerespectarii legislaţiei financiar-fiscale şi a muncii, incalcarii normelor de mediu etc.
2.2. Diagnosticul comercial
Studiul funcţiunii comerciale a intreprinderii se desfaşoara pe cateva direcţii, şi anume: strategia firmei, piaţa de
desfacere, clientela, produsele, politica de preţuri, distrbuţia, publicitatea, marketingul.
Evaluatorul va trebui sa afle care este ramura de activitate a firmei, care este in acel moment starea acelei ramuri, ce
perspective exista, ce poziţie ocupa firma şi ce planuri are, daca acele planuri sunt viabile sau nu.
Apoi va trebui sa descopere daca firma ocupa o poziţie importanta pe piaţa, cum
este piaţa firmei structurata, ce şanse de extindere are.
Clientela este analizata din perspectiva calitaţii, numarului, structurii pe categorii şi dimensiuni, ponderii in cifra de
afaceri a firmei. Se estimeaza dependenţa firmei faţa de un numar mic de clienţi sau faţa de o anumita categorie de
clienţi.
Se analizeaza structura şi vechimea produselor, poziţia lor pe curba de viaţa, riscul de a se demoda, posibilitaţile reale
pe care le are firma de a-şi improspata producţia.
Se urmareşte apoi modul in care sunt fixate preţurile şi in ce masura, prin
practicarea preţurilor diferenţiate, exista şanse de atragere şi pastrare a clientelei.
Distribuţia este analizata din punctul de vedere al dimensiunilor pe care le are
reţeaua şi din punctul de vedere al modului in care se deruleaza activitatea acestei retele.
Publicitatea firmei este şi ea analizata sub aspectul acţiunilor derulate, al cheltuielilor pe care le efectueaza firma pentru
publicitate şi sub aspectul imaginii firmei şi produselor sale.
In final se analizeaza modul in care este organizata activitatea de marketing.
2.3. Diagnosticul operational (de productie si exploatare)
Diagnosticul operaţional sau industrial urmareşte funcţiunea de cercetare- dezvoltare şi pe cea de producţie, in scopul
de a aprecia fiabilitatea şi viabilitatea intreprinderii.
In cadrul acestui diagnostic sectorial se identifica in primul rand punctele tari şi
punctele slabe privind activitatea de cercetare-dezvoltare.
Se urmaresc interesul pe care il manifesta şi eforturile pe care le depune intreprinderea pentru activitatea de cercetare-
dezvoltare. Analiza cheltuielilor de cercetare-dezvoltare se poate efectua prin calculul ponderii acestora in costuri şi in
cifra de afaceri.
Se analizeaza obiectivele de cercetare-dezvoltare ale intreprinderii in corelaţie cu
posibilitaţile ei concrete de atinge obiectivele pe care şi le propune.
Se studiaza modul in care este organizata activitatea de cercetare-dezvoltare,
atribuţiile, competenţele şi libertaţile care ii revin.
Nu in ultimul rand, se apreciaza ritmul inlocuirii produselor şi tehnologiilor,
rodnicia şi eficienţa activitaţii de cercetare-dezvoltare la nivelul intreprinderii.
Intr-o etapa urmatoare (a doua) se analizeaza funcţiunea de producţie, urmarindu-
se distinct procesul de fabricaţie şi respectiv starea mijloacelor de producţie.
Astfel, procesul de fabricaţie este analizat pe faze, dupa cum urmeaza:
A.
Activitatea de aprovizionare
Este analizata sub aspectul modului in care este organizata şi riscurilor care decurg de aici şi sub aspectul dependenţei
de un numar mic de furnizori sau unei anumite categorii de furnizori ori existenţei altor astfel de constrangeri.
Pot sa existe şi implicaţii asupra organizarii cumpararii şi stocarii materiilor prime sau marfurilor, avand ca rezultat
imobilizarea unor resurse financiare voluminoase pentru a evita riscul apariţiei unor intreruperi in ciclul de exploatare.
B.
Activitatea de producţie (exploatare)
Este şi ea diagnosticata pe cateva direcţii.
Se analizeaza mai intai caracteristicile producţiei: daca se realizeaza pe stoc sau pe comanda, in ce cantitate se
realizeaza, daca producţia este sezoniera, care sunt procedeele de fabricaţie pe care le utilizeaza firma, acestea
comparandu-se cu procedeele de fabricaţie utilizate de concurenţa, care sunt perspectivele firmei din acest punct de
vedere.
Se studiaza apoi ciclul de producţie, determinandu-se posibilitaţile de reducere a sa, atat prin eliminarea locurilor
inguste printr-o mai buna organizare şi printr-o dotare superioara, cat şi prin utilizarea unor noi tehnologii. Utilajele şi
tehnologiile firmei se studiaza prin comparaţii cu competitorii.
Se identifica punctele tari şi punctele slabe privind nivelul de automatizare şi
perspectivele sale.
Se studiaza productivitatea muncii, metodele folosite in organizarea producţiei şi a muncii şi se evidenţiaza posibilitaţile
de imbunataţire a acestora. se stabilesc eventualele limite, constrangeri in acest domeniu.

• nivelul cifrei de afaceri aferent unui profit minim = (cheltuieli fixe totale + profit
minim aferent unui anumit volum al cifrei de afaceri)/[1 – cheltuieli variabile
totale/ (cheltuieli fixe totale +cheltuieli variabile totale)]
 indicatori ai fondului de rulment
• fondul de rulment total = total active – active imobilizate
• fondul de rulment permanent = capital propriu total + imprumuturi şi datorii
financiare – total active imobilizate
• fondul de rulment propriu = capital propriu total - total active imobilizate
• necesar de finanţat = fond de rulment permanent + plaţi restante - fond de rulment
propriu + pierderi neacoperite din exerciţiile financiare anterioare
• gradul de acoperire a activelor circulante cu capital propriu = fond de rulment
propriu/ fond de rulment total
• necesarul de fond de rulment = stocuri + creanţe + active de regularizare – datorii
curente – pasive de regularizare

• fondul de rulment net global = capital permanent - active imobilizate

• trezoreria neta = fondul de rulment net global - necesarul de fond de rulment

• fluxul de lichiditaţi (cash-flow)

Intr-o maniera sugestiva, in reglementarile contabile actuale[9] se prezinta o gama de indicatori de analiza economico-
financiara a intreprinderii, modul lor de calcul si valoarea de referinta, astfel:
1. Indicatori de lichiditate:
a) Indicatorul lichiditatii curente
Active curente
(Indicatorul capitalului circulant) =---------------------

Datorii curente

- valoarea recomandata acceptabila - in jurul valorii de 2;

- ofera garantia acoperirii datoriilor curente din activele curente.

b) Indicatorul lichiditatii imediate
Active curente - Stocuri
(Indicatorul test acid)
= ---------------------------------------
Datorii curente
2. Indicatori de risc:
a) Indicatorul gradului de indatorare
Capital imprumutat
Capital imprumutat
------------------------ x 100 sau ---------------------- x 100
Capital propriu

Capital angajat

unde:

- capital imprumutat = credite peste un an;

- capital angajat = capital imprumutat + capital propriu.

b) Indicatorul privind acoperirea dobanzilor - determina de cate ori entitatea poate achita
cheltuielile cu dobanda.
Cu cat valoarea indicatorului este mai mica, cu atat pozitia entitatii este considerata mai
riscanta.
Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit
---------------------------------------------------------------- = Numar de ori
Cheltuieli cu dobanda
3. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune)
- furnizeaza informatii cu privire la:
- Viteza de intrare sau de iesire a fluxurilor de trezorerie ale entitatii;
- Capacitatea entitatii de a controla capitalul circulant si activitatile comerciale de baza
ale entitatii;
- Viteza de rotatie a stocurilor (rulajul stocurilor) - aproximeaza de cate ori stocul a fost
rulat de-a lungul exercitiului financiar
Costul vanzarilor
--------------------- = Numar de ori

Stoc mediu

sau

Numar de zile de stocare - indica numarul de zile in care bunurile sunt stocate in unitate
Stoc mediu

--------------------- x 365

Costul vanzarilor

- Viteza de rotatie a debitelor-clienti

• calculeaza eficacitatea entitatii in colectarea creantelor sale;

• exprima numarul de zile pana la data la care debitorii isi achita datoriile catre entitate.

Sold mediu clienti

---------------------- x 365
Cifra de afaceri
O valoare in crestere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul creditului
acordat clientilor si, in consecinta, creante restante.
- Viteza de rotatie a creditelor-furnizor - aproximeaza numarul de zile de creditare pe care entitatea il obtine de la
furnizorii sai. In mod ideal calculul ar trebui sa includa doar creditorii comerciali.
Sold mediu furnizori

---------------------------------------- x 365,

Achizitii de bunuri (fara servicii)

unde pentru aproximarea achizitiilor se poate utiliza costul vanzarilor sau cifra de afaceri.
- Viteza de rotatie a activelor imobilizate - evalueaza eficacitatea managementului activelor imobilizate
prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumita cantitate de active imobilizate
Cifra de afaceri
------------------

Active imobilizate

- Viteza de rotatie a activelor totale

Cifra de afaceri
-------------------
Total active
4. Indicatori de profitabilitate
- exprima eficienta entitatii in realizarea de profit din resursele disponibile:
a) Rentabilitatea capitalului angajat - reprezinta profitul pe care il obtine entitatea din
banii investiti in afacere:
Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit
----------------------------------------------------------------,
Capital angajat
unde capitalul angajat se refera la banii investiti in entitate atat de catre actionari, cat si de creditorii pe
termen lung, si include capitalul propriu si datoriile pe termen lung sau active totale minus datorii curente.
b) Marja bruta din vanzari
Profitul brut din vanzari
----------------------------- x 100
Cifra de afaceri
O scadere a procentului poate scoate in evidenta faptul ca entitatea nu este capabila sa isi
controleze costurile de productie sau sa obtina pretul de vanzare optim.
Analiza indicatorilor amintiţi mai sus trebuie facuta prin comparaţie cu alte intreprinderi din cadrul
ramurii respective şi cu uzanţele internaţionale[10]. Utila este şi urmarirea evoluţiei in timp a indicatorilor
realizaţi de firma.

al modelelor de diagnostic global ar

putea sa includa urmatoarele tipuri de dignostic:
[12]

Un grupaj

 SWOT – (strenghts, weaknesses, opportunities and threats);

 Rolland Berger;

 A.G. (Alexandru Gheorghiu);

 C EMA TT;
 B.C.R.;

 H is to g r ama;
2.6.Sinteza diagnosticelor - Diagnosticul global
Pe baza aspectelor desprinse din diagnosticele sectoriale şi intarite, certificate de diagnosticul
financiar-contabil se pot stabili atuurile şi slabiciunile firmei in comparaţie cu mediul in care işi deruleaza
activitatea. Cu ajutorul informaţiilor disponibile se poate anticipa evoluţia viitoare a intreprinderii, se pot
aprecia şansele ei in comparaţie cu intreprinderi similare din cadrul ramurii respective şi in comparaţie cu
restul economiei.
Sinteza diafnosticelor presupune regruparea informatiilor rezultate din
diagnosticele sectoriale, informatii privind:
- istoricul intreprinderii si al activitatilor sale, identificarea modului in care elemente din
trecut vor evolua in viitor;
- actionariatul, managementul si personalul – ce relatii si suprapuneri exista intre cele categorii, interesele lor,
climatul general din intreprindere, comportamentul si motivatia conducatorilor si personalului, metodele de
conducere;
- atuurile, calitatile recunoscute ale firmei, piata si concurenta, dependenta fata de
furnizori, strategia firmei;
- gradul de integrare a productiei, rentabilitatea, nevoile financiare, fiscalitatea etc.[11]
Cunoştinţele dobandite legate de punctele tari şi oportunitaţile, punctele slabe şi riscurile privind
activitatea prezenta şi viitoare a firmei pot fi sintetizate şi notate cu ajutorul unui barem. Evaluatorul poate
utiliza modele concepute de specialişti sau poate sa işi creeze propriul barem.

 dupa modelul A.G.[16]

• evoluţia cifrei de afaceri

• rata profitului in comparaţie cu media ramurii

• ponderea capitalului propriu in sursele totale de finanţare

• credite avantajoase

• nivelul lichiditaţii generale şi imediate

• rata indatorarii

• modul de acoperire a necesarului de fond de rulment

• evoluţia patrimoniului net

• pragul de rentabilitate şi intervalul de siguranţa

• stabilitatea pieţei şi posibilitaţile de dezvoltare

• poziţia faţa de concurenţa

• creşterea calitaţii producţiei

• innoirea producţiei

• raportul performanţa/preţ

• personal de cercetare competent

• nivelul informaţiei tehnice şi tehnologice

• gradul de reinnoire a producţiei

• calitatea şi fiabilitatea produselor faţa de concurenţa

• nivelul tehnologiei şi gama de produse

• colaborari externe

• ritmul de reinnoire şi modernizare a produselor

• viteza de rotaţie a activelor

• ratele de rentabilitate

• amp las amen t ele

• gradul de utilizare a capacitaţii de producţie

• incadrarea in limitele de poluare

• extinderea clientelei

• diversificarea furnizorilor

• reţeaua de distribuţie

• promovarea produselor
• numarul şi structura personalului

• fluctuaţiile de personal
productivitatea muncii.
Nu mic este interesul analiştilor pentru a deţine o “formula magica”, care ar trebui sa permita aprecierea
performanţelor realizate de o intreprindere la un moment dat, in special sub aspectul eficienţei, şi chiar
perspectivele şi riscurile cu care se confrunta firma din acest punct de vedere.
Previziunile privind activitatea firmei intr-un viitor apropiat trebuie sa ţina seama de rezultatele
diagnosticului, sa se incadreze in coordonatele generale stabilite in acel

-β = coeficientul de volatilitate al firmei faţa de piaţa,

- Rm = rentabilitatea medie a pieţei,

- Rf = rata de baza nominala[19],

- (Rm - Rf) = prima de risc a pieţei.

Formula ratei este:
t = Rf +β x (Rm - Rf).
 prima de risc adiţionala de ţara.
Formula ratei devine:
t = Rf = B x (Rm - Rf) + Ra, in care:

- Ra = prima de risc adiţionala de ţara.

2. Cu prima de risc in trepte:

- rata de baza;

- riscul din exteriorul intreprinderii;

- riscul din interiorul intreprinderii;

Formula ratei este:

t = Rf + Er,

in care r ia valori de la 0 la 5% pentru fiecare treapta de risc, rezultatul fiind subiectiv.

3. Se calculeaza riscul ca procent la rata de baza, intre 25% şi 75% din aceasta.
4. Se determina dimensiunile riscului global, iar calculul ratei se face prin multiplicare,
cu formula:
t = Rf x (1 + R), unde
 R poate lua valori intre 0,25 pentru risc mic şi 2 pentru risc foarte ridicat[20].
5. Se calculeaza o rata medie pentru un numar de firme vandute. Pentru calcul se
raporteaza profitul net al ultimului exerciţiu la preţul tranzacţiei.

6. Pentru intreprinderi la inceputul existenţei se utilizeaza rate de actualizare cuprinse intre 20 şi 50%, in
funcţie de stadiul firmei. Utilizarea unor rate atat de mari reflecta riscul investiţiei.
Importanta este şi durata de previziune explicita, cea pentru care se estimeaza fluxurile de numerar
şi in care se presupune ca activitatea firmei continua in parametri comparabili cu cei din momentul evaluarii.
Ea trebuie dimensionata şi in funcţie de posibilitaţile de efectuare a previziunilor. In condiţii
conjuncturale de siguranţa şi stabilitate orizontul previzibil poate fi mai mare decat atunci cand condiţiile
exterioare nu permit elaborarea unor coordonate certe la distanţa. Interesant este extinderea duratei de
previziune explicita diminueaza ponderea valorii reziduale in totalul valorii intreprinderii. Ea atrage insa si o
crestere a riscului de nerealizare a previziunilor.
O alta tehnica utilizata in evaluarea financiara este cea a capitalizarii. Principiul se preteaza la
utilizarea fluxurilor de venituri, in special de venit net. In esenţa este vorba de transformarea fluxurilor de venit
net in valoare, urmarindu-se recuperarea investiţiei.
In ce priveşte rata de capitalizare, intrucat se mizeaza pe menţinerea profitului din ultimul exerciţiu,
deci exprimat in preţuri constante, se recomanda utilizarea ratei de baza reale, fara componenta inflaţionista.
[21]
Daca se prevede o creştere anuala a venitului, rata de capitalizare va fi diminuata

cu aceasta creştere:

rc = tn- g sau

rc = [(tn - i) x 1/(1 + i)] - g, unde:

rc = rata de capitalizare

tn = rata de actualizare nedeflatata

tr = rata de actualizare deflatata, reala

i = rata inflatiei

tr = (tn - i) x 1/(1 + i) reprezinta;

g = rata de creştere.
In calcule se utilizeaza şi inversul ratei de capitalizare, denumit coeficient
multiplicator.

Respectarea corelaţiilor intre ratele utilizate este una dintre condiţiile obţinerii
unor rezultate coerente.
 In unele metode se utilizeaza şi valoarea reziduala a afacerii, a carei semnificaţie este cea a valorii
firmei la sfarşitul perioadei de previziune explicita. Dimensiunile acesteia trebuie sa fie in corelaţie cu datele
modelului.
Tehnica actualizarii este utilizata de obicei atunci cand fluxurile previzionate variaza in timp.
Specialiştii recomanda utilizarea tehnicii capitalizarii in evaluarea intreprinderilor aflate in faza de maturitate,
cu evoluţie stabila, pentru care se poate miza pe perpetuarea fluxurilor din anul evaluarii pe perioada de
previziune explicita.
continental ordonarea datelor prezentate in activ porneşte de la imobilizari, de la activele cu lichiditate slaba.
Disponibilitaţile şi elementele patrimoniale cu lichiditate buna se afla in partea de jos a bilanţului. In bilanţul
american pe primul plan sunt aşezate disponibilitaţile in numerar, ceea ce dovedeşte un simt practic dezvoltat
şi inradacinat.
Inţelegerea metodei este condiţionata de diferenţierea conceptuala intre incasari şi venituri, plaţi şi
cheltuieli. Profitul este rezultatul compararii veniturilor cu cheltuielile. Nu toate veniturile genereaza in acelaşi
timp incasari; nu toate cheltuielile genereaza plaţi. Inregistrarea acestora in contabilitate este decalata. Cash-
flow-ul reprezinta chiar evoluţia disponibilitaţilor baneşti ale firmei, evoluţia trezoreriei nete.
Pentru a calcula acest indicator va trebui in principiu sa adaugam la profitul net corectat cheltuielile
care nu genereaza plaţi (amortizarile şi provizioanele cu caracter de rezerva) şi sa scadem din acesta plaţile
pentru investitţi, care nu reprezinta cheltuieli.
Daca fluxul de disponibilitaţi ar fi constant, valoarea firmei pe baza acestuia ar fi:

VCF = k x CF, unde:

- VCF = valoarea pe baza de cash-flow,

- k = un coeficient multiplicator,

- CF = fluxul anual de lichiditaţi.

Cum de regula situaţia nu sta aşa, fluxurile anuale vor fi previzionate şi actualizate. Previziunile
fluxurilor viitoare se fac in preţuri curente. Pentru actualizare se utilizeaza rate nedeflatate.
Planificarea fluxurilor viitoare se poate face in trepte, pe activitaţi:
1. Fluxul din activitatea curenta:
+ profitul net
+ amortizarea
+ scaderea necesarului de fond de rulment/(-) creşterea necesarului de fond de
rulment;

2. Fluxul pentru investiţii:

- plaţi pentru cumpararea mijloacelor fixe

+ incasari din vanzarea mijloacelor fixe

- plaţi pentru alte investiţii
+ vanzarea de alte active imobilizate.
3. Fluxul din activitatea de finanţare:

+ incasari de credite pe termen lung

- plaţi de rate pentru credite pe termen lung

+ incasari de la acţionari (din emisiunea de acţiuni).

Suma acestor trepte reprezinta fluxul net disponibil in anul respectiv.
Previziunile sunt delicate intrucat necesita o buna fundamentare tehnica. Ele s-ar putea baza pe
planurile de afaceri elaborate deja pentru firma de specialiştii proprii. Nu peste tot acestea exista!
Durata de previziune poate fi prelungita pentru toata perioada pentru care exista suficiente informaţii
disponibile. Extinderea duratei de previziune este utila, dar posibila numai in condiţii de stabilitate a mediului
şi de cunoaştere a evoluţiei probabile a firmei.
Scenariile se intocmesc pentru perioade de 5-10 ani, in funcţie de situaţie. Aceasta perioada se
cheama durata de previziune explicita. In continuare viaţa firmei işi urmeaza cursul pe o perioada de
previziune neexplicita. Valoarea firmei la inceputul acestei perioade se numeşte valoare reziduala.
Valoarea totala a firmei pe baza de cash-flow se obţine insumand doua

componente:

- valoarea cumulata a fluxurilor anuale din perioada de previziune explicita actualizate:

EDCF = CF1/(1+t) + CF2/(1+t)2 + CF3/( 1+t)3 + ... + CFn/(1+t)n

- valoarea reziduala a firmei la sfarşitul perioadei de previziune explicita actualizata:

Vrn/(1+t)n

Valoarea reziduala se calculeaza:

- prin capitalizarea fluxului net din primul an de previziune neexplicita,

- prin capitalizarea profitului net operaţional din acel an,

- prin capitalizarea rezultatului net de exploatare din acel an,

- prin multiplicarea profitului net al ultimului an de previziune explicita cu un PER[43]

previzionat,
- ca activ net corectat previzionat pentru ultimul an de previziune explicita.
Pentru acurateţea calculelor este bine ca perioada de previziune explicita sa fie mai lunga, daca
poziţia firmei pe curba de viaţa şi condiţiile de mediu o permit. In acest caz erorile aparute in calculul valorii
reziduale sunt nesemnificative, ponderea ei in valoarea totala fiind oricum scazuta.
Cu condiţia unor previziuni realiste şi facand abstracţie de volumul mare de
 munca pe care il necesita, metoda pare cea mai sincera.
In funcţie de variabilele implicate se pot construi pentru aceeaşi firma scenarii
diferite.
5.2.3. Metode pe baza comparaţiilor de piaţa. Evaluarea bursiera
Esenţa acestor metode consta in compararea intreprinderii analizate sau afacerii evaluate cu alte
afaceri similare care au fost tranzacţionate recent pe aceeaşi piaţa, fara constrangeri.
Se pot efectua comparaţii pe baza informaţiilor privind:

- tranzacţiile anterioare de pe piaţa de capital cu participaţii la afaceri similare;

- pentru intreprinderi cotate;

- pentru intreprinderi necotate;

- tranzacţiile anterioare ale proprietaţilor aparţinand afacerii evaluate.
In efectuarea comparaţiei se ţine cont de toate asemanarile şi deosebirile dintre
cazurile luate in calcul şi cel de faţa. Evaluatorul trebuie sa ţina cont de urmatorii factori:
- afacerile comparate trebuie sa fie amplasate in acelaşi domeniu de activitate, fiind
influenţate de aceleaşi variabile;
- tranzacţiile sa se efectueze in aceleaşi condiţii - exista vanzari nepartinitoare intre
vanzatori şi cumparatori independenţi şi relaţii privilegiate intre parteneri;
- afacerile cu care se face comparaţia trebuie sa fie alese dupa criterii simple şi obiective.
- daca exista diferenţe privind marimea participaţiei sau se compara intreprinderi cotate
şi intreprinderi necotate, atunci se vor efectua corecţii.