CUPRINS

INTRODUCERE
1. Definiţia evaluatorului
2. Conceptul de evaluare a întreprinderii
3. Tipuri de evaluare
4. Necesitatea evaluării
5. Scopul evaluării
6. Analiza SWOT la ,,Braşov SA”
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
 INTRODUCERE

Acest proiect tratează aspectele generale şi noţiuni introductive

referitoare la procesul de evaluare precum definirea evaluatorului şi clasificarea
tipurilor de evaluare ale unei întreprinderi, identificarea necesităţii şi a
obiectivelor urmărite în evaluare, analiza SWOT la ,,Braşov SA” demersul
finalizându-se cu concluzii.

Evaluarea intreprinderilor (afacerilor) reprezinta un serviciu profesional, o

activitate realizata in comun de mai multi specialisti ce au pregatire in diverse
domenii, cum ar fi cel economic, juridic, contabilitate, inginerie sau constructii.
Activitatea de evaluare a unei intreprinderi este condusa de catre un
expert evaluator, membru ANEVAR, evaluator de intreprinderi. In cadrul
procesului de evaluare sunt create rapoarte de evaluare pentru intreprinderi,
generatoare de venit, proprietati specializate, societati comerciale, restaurante,
hoteluri, statii de benzina, cazinouri, teatre si cinematografe. Evaluarea activelor
necorporale de tipul licentelor, website-urilor, brevetelor de inventii, reprezinta
o parte componenta a procesului de evaluare a intreprinderii. Rapoartele de
evaluare de intreprinderi sunt utile investitorilor, actionarilor, personalului
angajat al intreprinderii, creditorilor sau institutiilor statului.

2
 Evaluatorul este persoana care, prin pregatire, instruire şi experienţă,
este calificată să efectueze o evaluare a unei întreprinderi, participaţii, acţiuni
şi/sau a activelor necorporale. Evaluarea intreprinderii sau a afacerii (EI),
cuprinde urmatoarele etape pentru intocmirea unui raport de evaluare al unei
intreprinderi sau a unei afacerii de catre un expert evaluator Anevar (EI):

1. Etapa initiala, în cadrul careia are loc:

 cunoasterea preliminara a afacerii evaluate;
 pregatirea actiunii (stabilirea echipei de evaluare, elaborarea
bugetului de timp pe ansamblul lucrarii si pe fiecare actiune, etc.).
2. Etapa de realizare, structurata dupa cum urmeaza:
 stabilirea diagnosticului de evaluare;
 elaborarea ipotezelor de evaluare in vederea conturarii a 2-3
scenarii de evaluare;
 evaluarea propriu-zisa, care consta in alegerea metodelor de
evaluare, aplicarea formulelor conform scenariilor de evaluare si
determinarea scarii de valori corespunzatoare metodelor alese.
3. Etapa concluziilor, concretizata în redactarea raportului de evaluare.
Raportul de evaluare include ca elemente obligatorii:

 prezentarea afacerii, a echipei de evaluare;

 mentionarea: expertizelor si studiilor utilizate, a factorilor de risc şi a
ipotezelor de evaluare admise, a bibliografiei utilizate;
 expunerea metodelor de evaluare aplicate;
 exprimarea opiniei evaluatorului: se reiau valorile grupate pe metodele
utilizate, se avanseaza o valoare (un interval de valori) a afacerii, se expun
motivele, argumentele ce au determinat solutiile propuse şi valorile
economice ale afacerii.
Evaluarea este procesul de determinare a unui tip de valoare, a unui tip
de proprietate, la o anumită dată (numită data evaluarii) şi concretizată
(exprimată) în raportul de evaluare sub forma unei opinii independente şi re
Evaluarea întreprinderii este o activitate complexă de estimare a unui
anumit tip de valoare a acesteia, în funcţie de scopul evaluării, respectiv de
utilizarea raportului de evaluare pe care o solicită clientul. Plecând de la
scopul evaluării, în evaluarea unei întreprinderi, pot fi abordate:
 fie aspectele cantitative – patrimoniul,
 fie aspectele calitative – profitabilitatea;
 fie aspectele cantitative si calitative

3
 Evaluarea unei întreprinderi vizează stabilirea valorii afaceri la un
moment dat, măsurarea avuției reale și a potențialului acesteia de a-și mari
bogăția în viitor, respectiv determinarea capacității firmei de a genera
fluxuri (profit, dividend, cash-flow) de care va beneficia proprietarul sau
proprietarii întreprinderii. În evaluarea întreprinderilor, practică și
experiență dobândită, a demonstrat că nu se poate vorbi de o valoare unică
care să i se atribuie unei întreprinderi, din cel puțin trei considerente
majore:
1. există numeroase concepte de „valoare”
2. există mai multă agenți preocupați de evaluare (fiecare cu propria
evaluare);
3. există mai multe evaluări chiar ale același evaluator, în funcție de
diverse perspective sau chiar interese cu privire la perspectivele (evoluția)
firmei.
Evaluările îmbracă mai multe forme, fiind clasificate după mai multe criterii
1 Din punct de vedere al obiectului:
 evaluări de bunuri;
 evaluări de grupe de bunuri;
 evaluări de active economice (ateliere, secţii, fabrici, depozite etc.);
 evaluări de firme.
2. Din punct de vedere al scopului:
 evaluări contabile, realizate în firmă cu ocazia înregistrării contabile a
fenomenelor şi operaţiunilor economice, inventarierii şi întocmirii
bilanţului contabil;
 evaluări administrative, stabilite de administraţie în scopuri fiscale,
pentru determinarea masei impozabile, precum şi cele dispuse prin
acte normative privind reevaluarea patrimoniului firmelor cu capital
de stat;
 evaluări economice, care au ca scop raportarea bunului, activului
economic sau firmei la piaţă. În acest sens, valoarea firmei se
stabileşte prin mecanismele pieţei, cerere şi ofertă, respectiv prin
intermediul bursei pentru firmele cotate sau, prin analogie cu firmele
cotate, pentru cele necotate, dar care au acelaşi profil de activitate şi
valori asemănătoare ale capitalului social şi activului;
3. Din punct de vedere al abordării utilizate:
 abordarea pe bază de active (patrimoniale);
 abordarea pe bază de venit;
 abordarea prin comparaţie (piaţă).
Necesitatea evaluarii întreprinderii
Motivele pentru care se efectueaza evaluarile de întreprinderi sunt foarte
importante si ele depind de scopul urmarit.
În general evaluarea se efectueaza când se schimba proprietarul.
Aceasta devine obligatorie pentru orice societate când se schimba
proprietarul unic - statul.

4
Principalele ocazii când se face evaluarea sunt:

  1. Vânzarea– cumpararea întreprinderilor, a partilor de

întreprinderi (active), a actiunilor sau participatiilor
La vânzare-cumparare are loc schimbarea proprietarului si este
necesara stabilirea unui pret care sa satisfaca, deopotriva, atât pe vânzator
cât si pe cumparator.
2. Fuziunea întreprinderilor
Fuziunea se face prin absorbtia unei societati de catre alta sau prin
contopirea a doua sau mai multe societati comerciale, pentru a forma o
noua societate.
3. Divizarea întreprinderilor
Divizarea rezulta din împartirea întregului patrimoniu al unei
societati, care-si înceteaza activitatea, între doua sau mai multe societati
existente sau care se înfiinteaza prin acest mod etc.

Pe baza raportului de evaluare am ales să prezint analiza swot LA ,,SC

IAR BRAŞOV SA”
ANALIZA SWOT
Scopul analizei SWOT este sa evidenţieze concluziile, analizele
mediului intern din care rezultă punctele tari şi punctele slabe şi concluziile
analizei mediului extern concretizate în expunerea oportunităţilor şi a riscurilor.
Punctele tari ale unei firme sunt acele avantaje pe care aceasta le deţine
comparat cu alte firme din ramură sau cu alte firme din localitate.
Punctele slabe reprezintă acele părţi nesatisfăcătoare ale activităţii
societăţii, în comparaţie cu firme similare din ramură sau firme din regiune.
Oportunităţile pe care mediul extern le prezintă pentru o anumită firmă sunt
acele date ale mediului care pot contribui la dezvoltarea activităţii firmei şi pot
avea influenţe pozitive asupra acesteia. Riscurile sau pericolele mediului extern
sunt acele aspecte ale mediului în care evoluează firma care pot influenţa
negativ activitatea acesteia.
ANALIZA MEDIULUI INTERN PUNCTE TARI:
- Vechimea și recunoașterea societăţii pe piaţa specifică;
- Portofoliu constant de clienţi (atât externi cât şi interni) bazat pe o
relaţie de lungă durată;
- Rate de lichiditate și solvabilitate foarte bune;
- Nu prezintă grad de îndatorare ridicat către instituţii financiare;
- Investiţii majore în modernizarea şi reabilitarea locației și activelor
PUNCTE SLABE:
5
 - Gama de produse pe care o oferă este restransă
- Activarea pe piețe relativ specializate
- Necesitatea investițiilor masive în raport cu cifra de afaceri realizată
- Dependența societății de un singur client sau un grup de clienți. Beneficiarii
interni ai produselor şi serviciilor Societăţii IAR S.A. sunt componente ale
Sistemului Naţional de Apărare, Ordine Publică şi Securitate Naţională. Pentru
îndeplinirea condiţiilor de menţinere în stare de operabilitate a flotelor de
elicoptere deţinute de aceşti clienţi interni, este necesară efectuarea, cu o
anumită periodicitate, a unor lucrări şi servicii de mentenanţă / reparaţii /
reparaţii capitale / modernizare, astfel că alocările bugetare destinate acestor
instituţii au un puternic impact asupra Societăţii IAR S.A.
OPORTUNITĂŢI preluat din raportul auditorilor în anul 2017
1. Fabricaţia de piese de schimb şi componente de aeronave ar putea creşte
semnificativ în următorii ani,
2. Implicarea IAR SA în viitoarele programe de achiziție elicoptere ale
instituțiilor din cadrul Sistemului Național de Apărare:
a) program elicopter multi-rol, clasa mediu-greu,
b) program elicopter de atac.
RISCURI:
Riscul valutar: Societatea este expusă fluctuaţiilor cursului de schimb
valutar pentru disponibilităţile, creanţele şi datoriile înregistrate în alte valute, în
principal USD şi Euro.
Riscul de rată a dobânzii: Fluxurile de numerar operaţionale ale
societăţii nu sunt afectate de variaţiile înregistrate pe piaţa bancară a ratei
dobânzii, deoarece, în prezent societatea, pentru garanţiile bancare emise are
contracte negociate cu costuri fixe. Expunerea IAR S.A. la riscul modificărilor
ratei dobânzii la depozitele sale bancare este nesemnificativă, în special datorită
nivelului redus al dobânzilor la depozitele bancare în lei.
Riscul de lichiditate:Conducerea societăţii a asigurat şi asigură un
management prudent al riscului de lichiditate, urmărind în permanenţă
menţinerea de numerar suficient, astfel încât să-şi poată onora la termen toate
plăţile ajunse la scadenţă.
Mediul legislativ: Reglementările și instabilitatea politică, produsele și
serviciile pe care societatea le valorifică atât pe plan intern cât și extern sunt
destinate în principal utilizatorilor bugetari care fac parte din Sistemele naționale
ale forțelor de siguranță și securitate. De aceea volumul contractelor depinde de
alocațiile bugetare.

6
Evaluarea întreprinderii permite:
1. Cunoaşterea activelor şi datoriilor din patrimoniu
2. O imagine clară a situației financiare a companiei
3. Identificarea punctelor tari și a celor slabe, a oportunităților și a
riscurilor
4. O referință cu privire la prețul de vânzare al afacerii
5. Un indicator util în determinarea unui nivel optim al îndatorării.

7
 BIBLIOGRAFIE

***Avram, V., - Managementul procesului de creare a valorii în contextul

guvernării întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti,2003
***https://www.qreferat.com/referate/management/CADRUL-GENERAL-
PRIVIND-EVALUAR341.php
***Stan, S. – Evaluarea întreprinderilor. Metode şi uzanŃe, Editura Teora,
Bucureşti,1999
***ANEVAR

VĂ MULŢUMESC
PENTRU ATENŢIA
ACORDATĂ!