A

R E
U A
AL
EV
D E II
L E R -B
U
S IN – X D II

C E R
R O EP U F
IS

P TR E I T
IN N D R
A
PROCESUL DE EVALUARE – ETAPE PRINCIPALE
DEFINITIA EVALUARII
DEFINITIE IVS:,,EVALUAREA ESTE PROCESUL DE ESTIMARE A VALORII”.
Definitia este preluata din Standardele Internationale de Evaluare (IVS),
In GN 6 – Evaluarea intreprinderii sunt date urmatoarele definitii:
Evaluarea intreprinderii – actul sau procesul prin care se ajunge la o opinie sau la o estimare a valorii unei
intreprinderi/entitati sau unei participatii la aceasta.
Intreprindere/entitate economica – o entitate comerciala, industriala, de servicii sau de investitiicare
desfasoara o activitate economica.
Evaluator de intreprindere – o persoana care prin pregatire, instruire si experienta este calificata sa
efectueze o evaluare a unei intreprinderi, participatii, actiuni si/sau a activelor necorporale.
O definitie mai cuprinzatoare a evaluarii oricarui tip de proprietate este:
,,Evaluarea este procesul de determinare a unui tip de valoare, a unui tip de proprietate, la o anumita
data si concretizata in raportul de evaluare”.
Evaluarea este o determinare/estimare si nu un calcul exact printr-o formula matematica sau printr-o cuantificare precisa. Ea
impune aplicarea rationamentului profesional al evaluatorului.
Un evaluator este o persoana care are pregatirea profesionala necesara, capacitatea si experienta de a efectua o evaluare. In
unele tari, se impune obtinerea unei autorizatii inainte ca evaluatorul sa isi desfasoare activitatea in acest sens.
Evaluatorul este o persoana cu o buna reputatie care:
- a obtinut o pregatire profesionala adecvata, in cadrul unui centru de pregatire recunoscut, sau o calificare academica
echivalenta;
- are experienta adecvata si este competent in evaluarea pe piata si categoria respectiva de   active;
- cunoaste, intelege si poate pune in aplicare in mod corect acele metode si tehnici recunoscute care sunt necesare pentru
efectuarea unei evaluari credibile;
- este membru al unui organism national profesional de evaluare recunoscut; urmeaza un program de instruire profesionala; si
- respecta toate cerintele Codului Deontologic al profesiei de evaluator.
In cazul in care, intr-o tara, nu exista calificari academice adecvate, cum sunt cele mentionate mai sus, evaluatorul trebuie sa
aiba un nivel de pregatire suficient si experienta in evaluare si este:
- membru al unui organism national profesional de evaluare recunoscut, sau
- are o autorizatie din partea unei autoritati guvernamentale, sau
- este numit de justitie sau de o alta autoritate cu un statut echivalent.
In unele tari, prin lege, evaluatorul are nevoie de o autorizatie sau un certificat, din partea unui organism independent, pentru a
putea profesa in aceasta calitate.
 EVALUATORUL IN ROMANIA SI STANDARDELE DE EVALUARE OBLIGATORII

Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania – ANEVAR a luat fiinta in anul 1992, ca o asociatie profesionala non-profit,
neguvernamentala, independenta, care actioneaza in interes public (recunoasterea ca fiind asociatie de utilitate publica prin HG
1447/09.09.2004) si care promoveaza metodele si tehnicile de evaluare a proprietatilor prin mijloace specifice.
In prezent, ANEVAR are cca. 6.900 membri titulari si 250 membri asociati persoane juridice, in 40 centre teritoriale din judete si in 11 centre
teritoriale din Bucuresti.
ANEVAR organizeaza cursuri de formare de experti evaluatori pe 4 sectiuni, care corespund celor 4 tipuri de proprietate, respectiv:
- intreprinderi;
- proprietati imobiliare;
- bunuri mobile;
- active financiare 
ANEVAR a initiat si dezvoltat cursuri de evaluare a intreprinderilor si proprietatii imobiliare in mai multe universitati, acestea fiind
recunoscute ca facand parte din programul de formare obligatoriu pentru a deveni membru titular ANEVAR, adica ca expert evaluator
(ASE Bucuresti, Universitatea de Vest Timisoara, Universitatea Babes Bolyai Cluj Napoca, Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti,
etc.)
ANEVAR este membru al Consiliului Director al Comitetului pentru Standarde Internationale de Evaluare (IVSC), membru al Grupului
European al Asociatiilor de Evaluatori (TEGoVA) si membru al Asociatiei Mondiale a Organizatiilor de Evaluatori (WAVO).
Incepand cu 1 ianuarie 2004, au fost adoptate Standardele Internationale de Evaluare (IVS), elaborate de IVSC, ca standarde obligatorii pentru
toti membri ANEVAR. Aplicarea acestor Standarde este ceruta prin mai multe acte normative din Romania, inclusiv legi organice.
Standardele Internationale de Evaluare (IVS) urmaresc trei obiective principale:
1. Inlesnirea tranzactiilor internationale si asigurarea viabilitatii pietelor internationale prin
promovarea transparentei in raportarile financiare precum si cresterea increderii in
evaluarile realizate pentru garantarea imprumuturilor, pentru tranzactii care implica
transfer al dreptului de proprietate, pentru solutionarea litigiilor si pentru stabilirea
impozitelor asupra proprietatii;
2. Prezentarea unui etalon profesional pentru evaluatorii din intreaga lume, permitandu-le
acestora sa raspunda cererilor pentru evaluari credibile si sa satisfaca cerintele pentru
raportari financiare ale comunitatii internationale de afaceri;
3. Furnizarea unor Standarde de evaluare si de raportare financiara care sa satisfaca cerintele
tarilor in dezvoltare sau in curs de industrializare.
Standardele Internationale de Evaluare reprezinta cea mai buna practica sau practica acceptata
in evaluare, cunoscuta si ca Principii de Evaluare General Acceptate (GAVP).
Standardele Internationale de Evaluare prevad mai degraba ce trebuie sa faca evaluatorii decat
sa explice modalitatile de aplicare a procedurilor sau metodelor specifice de evaluare.
Daca standardele altor discipline, cum sunt cele de contabilitate, pot fi aplicate in evaluari, se
recomanda evaluatorilor sa respecte atat cerintele standardelor de contabilitate cat si cele
de evaluare (IVS).
Evaluarea unei intreprinderi si/sau de
active ale acesteia poate sa fie de
natura:
1. Administrativa.
2. Pe baza unor standarde de Evaluare
recunoscute.
 EVALUAREA ADMINISTRATIVA
Evaluarea administrativa nu este fondata pe o analiza aprofundata a proprietatii evaluate si nici a perspectivelor economice ale
acesteia, reflectate in marimea veniturilor viitoare sperate de investitor ci consta in calcule bazate exclusiv pe date contabile, pe
declaratii ale contribuabilului sau pe cursul anterior la care au fost efectuate tranzactii cu actiuni ale intreprinderii evaluate.
Evaluari de natura administrativa sunt efectuate indeosebi in scopul stabilirii bazei de impozitare, pe baza unor reguli stabilite de
autoritatile de reglementare fiscala, cum este cazul cunoscutelor regulamente elaborate in SUA de Internal Revenu Service (IRS).
In Franta, exemple de evaluari administrative sunt cele care recomanda valoarea matematica (suma valorilor de piata ale activelor
minus datoriile totale) si valoarea de rentabilitate, determinata prin doua proceduri: (a) prin capitalizarea unui profit net mediu
ponderat al ultimilor trei ani (cu coeficienti de importanta de 1, 2 si 3) cu o rata de capitalizare cuprinsa intre 12% si 15% si (b)
prin multiplicarea cash-flow-ului brut mediu (marja bruta de autofinantare) din ultimii trei ani cu un coeficient multiplicator
cuprins intre 4 si 10 (in functie de ramura de activitate din care face parte intreprinderea evaluata).
Evaluarea administrativa poate recomanda si combinatii intre mai multe metode de evaluare administrativa, prin care valoarea
intreprinderii se calculeaza ca medie aritmetica ponderata a mai multor valori, rezultate din aplicarea unor metode diferite de
evaluare. Coeficientii de ponderare a valorilor, rezultate din aplicarea metodelor de evaluare diferite, sunt prevazuti tot prin
aceleasi reguli de evaluare administrativa.
In Romania, exemplul tipic de evaluare administrativa a fost stipulata printr-o reglementare oficiala – HG 457/1997 prin care se
aprobau Normele metodologice privind procedurile de privatizare si conditiile de organizare si desfasurare a vanzarilor de
actiuni, de parti sociale si active (M.O. nr. 213/28.08.1997). Astfel, pretul de oferta pentru vanzarea de actiuni si de parti sociale
detinute de stat la S.C. care se vindeau prin licitatie publica se stabileau prin raportul de evaluare simplificat, intocmit de
vanzator. Metodologia de evaluare se baza pe calcularea valorii activului net contabil ajustata cu media profitului net
realizat in ultimii patru ani.
 EVALUAREA ECONOMICA A INTREPRINDERII
Evaluarea economica a intreprinderii, in sensul doctrinei evaluarii si implicit a
Standardelor Internationale de Evaluare, editia a opta, 2007, este un proces complex
de estimare a unui anumit tip de valoare a intreprinderP-PLAST De obicei, rezultatul
evaluarii intreprinderii este valoarea ei de piata.
In cazul in care evaluarea se face pentru un anumit investitor, care intentioneaza sa
cumpere o intreprindere sau un pachet de actiuni, tipul de valoare este valoarea de
investitie (sau valoarea subiectiva), care va fi calculata in mod distinct de valoarea
de piata).
 REEVALUAREA 
Reevaluarea reprezinta operatiunea de natura exclusiv contabila prin care valoarea unor elemente patrimoniale, inregistrate in bilantul contabil
la o anumita data, este adusa la nivelul valorii lor curente, de obicei prin aplicarea unor indici ai preturilor. Reevaluarile din Romania au
avut acelasi scop, dar sfera lor si modalitatile de efectuare au fost nuantate. Prin insasi natura lor, reevaluarile elementelor patrimoniale ale
societatilor comerciale au un pronuntat caracter administrativ.
HG 945/1990 privind inventarierea si reevaluarea patrimoniului unitatilor economice de stat si normele de aplicare (M.O. nr. 100/15.08.1990) a
prevazut prima reevaluare cu o sfera larga de cuprindere, respectiv fondurile fixe (denumire pentru mijloacele fixe n.a.), mijloacele
circulante, stocurile si investitiile in curs, posturile de obligatii, credite bancare de orice fel, alte pasive. Prin HG 945/1990 a fost calculata
valoarea ramasa actualizata a fondurilor (mijloacelor) fixe la data de 30.06.1990.
HG 26/1992 a prevazut o noua reevaluare pentru toate mijloacele fixe ale agentilor economici cu capital de stat, inregistrate in bilantul contabil
incheiat la 31.12.1991 ca si pentru investitiile in curs de executie. Pentru reevaluarea categoriilor de cladiri si constructii speciale au fost
prezentati intr-o anexa distincta (anexa nr. 4) indici medii de actualizare, diferentiati pe perioade de executie, de dare in functiune si de
inscriere in inventar. Aplicarea acestor indici a fost obligatorie pentru reevaluarea cladirilor si constructiilor speciale si calcularea valorii
ramase actualizate a tuturor mijloacelor fixe la data de 31.03.1992.
HG 500/1994 a avut ca scop reevaluarea imobilizarilor corporale si actualizarea capitalului social, respectiv mijloacele fixe si terenurile pentru
care agentii economici au obtinut titlul de proprietate si le-au inregistrat in contabilitate si in capitalul social conform HG 834/1991 si
normelor de aplicare.
HG 983/1998 privind reevaluarea cladirilor, constructiilor speciale, terenurilor si imobilizarilor corporale in curs de natura cladirilor si
constructiilor speciale prevede ca obiectiv stabilirea valorii ramase actualizate la data de 30.06.1998. Caracteristica acestei reevaluari este
imbinarea unei abordari administrative de evaluare, reflectata prin prezentarea coeficientilor de actualizare pentru cladiri, constructii
speciale si terenuri cu o abordare de piata cu caracter de corectie asupra valorilor rezultate din aplicarea coeficientilor de actualizare.
 P-PLAST 2 SCOPURI ALE EVALUARII INTREPRINDERII
Evaluarea intreprinderii este necesara pentru o multitudine de solicitari si scopuri dintre care cele mai importante sunt:
- vanzarea-cumpararea intreprinderii/afacerii;
- vanzarea-cumpararea unei participatii la intreprindere/afacere;
- lichidarea unei companii;
- fuziunea cu alta firma;
- divizarea activitatii in mai multe unitati operationale distincte;
- stabilirea bazei de impozitare pe proprietate;
- scopuri legale ca: exproprieri, mosteniri, litigii, pretentii de despagubiri, dispute intre actionari;
- estimarea aportului in natura adus la constituirea unei alte intreprinderi sau in cazul unei asocieri temporare;
- aprecierea cursului actiunii unei intreprinderi cotate;
- majorari de capital;
- estimarea rentabilitatii reale a capitalului investit si a activelor totale;
- managementul valorii firmei.
 P-PLAST 3 DESCRIEREA PROCESULUI DE EVALUARE A INTREPRINDERII

Procesul de evaluare este o procedura complexa si

sistematica urmata de evaluator pentru a da un
raspuns clientului asupra valorP-PLAST Scopul
procesului de evaluare este prezentarea
unei opinii impartiale asupra valorii, prin care
evaluatorul demonstreaza ca a luat in
considerare toti factorii care afecteaza in mod
substantial valoarea.
PROCESUL DE EVALUARE A UNEI INTREPRINDERI SE DERULEAZA PE PARCURSUL A 5 ETAPE

a.     Identificarea intreprinderii si a drepturilor de proprietate

care trebuie evaluate, a definirea problemei de evaluare
Aceasta identificare se refera la nume, adresa, alte date de
localizare, precum si informatii cum ar fi: ce active sunt
incluse in evaluare si ce active nu sunt incluse. Aceasta
precizare e foarte importanta in cazul unor intreprinderi
complexe. Trebuie inclus si terenul? Dar activele existente
in alte locatii, in alte sedii si localitati, a celor inchiriate
tertilor;
PROCESUL DE EVALUARE A UNEI INTREPRINDERI SE DERULEAZA PE PARCURSUL A 5 ETAPE

b. Data efectiva a evaluarii

Data efectiva a evaluarii este o zi precizata la care este valabila concluzia asupra valorP-
PLAST Valorile se pot schimba pe perioade scurte de timp, ca urmare a modificarilor
intervenite in factorii care o determina si deci opinia exprimata de evaluator este
valabila numai pentru data efectiva a evaluarii, mentionata in mod explicit in raportul
de evaluare. Se recomanda ca data efectiva a evaluarii sa fie data intocmirii unui
bilant contabil sau a unei balante de verificare. Data efectiva a evaluarii nu poate
coincide cu data semnarii raportului de evaluare, care este o data ulterioara, din cauza
timpului necesar pentru derularea etapelor procesului de evaluare. In concluzie, nu se
va folosi expresia ,,data evaluarii”, care este o expresie ambigua, putand fi
interpretata fie ca data efectiva a evaluarii, fie ca data a raportului de evaluare. Data
evaluarii poate fi si o data anterioara, fiind vorba de o evaluare retrospectiva
PROCESUL DE EVALUARE A UNEI INTREPRINDERI SE DERULEAZA PE PARCURSUL A 5 ETAPE

c.  Definirea tipului de valoare si premisei evaluarii

Exista valoarea de piata si tipuri de valoare din afara valorii de piata.
Tipul de valoare trebuie definit conform Standardelor:
IVS 1 – Valoarea de piata – tip de valoare
IVS 2 – Tipuri de valoare diferite de valoarea de piata.
Premisa evaluarii poate fi pusa in mod distinct sau prin precizarea modalitatii in care se
poate face tranzactia. Exemple de premise de evaluare sunt:
continuitatea activitatii normale de exploatare, si
incetarea activitatii/lichidarea.
PROCESUL DE EVALUARE A UNEI INTREPRINDERI SE DERULEAZA PE PARCURSUL A 5 ETAPE

d.  Detinatorul dreptului de
proprietate
Se indica prin documentele care
atesta numele si numarul de
actiuni sau parti sociale detinute
PROCESUL DE EVALUARE A UNEI INTREPRINDERI SE DERULEAZA PE PARCURSUL A 5 ETAPE

e.  Scopul si destinatia evaluarii

Scopul evaluarii poate fi redat intr-o formulare de genul:
determinarea valorii de piata a 100% din capitalul actionarilor, pe baza de nelichiditate (necotare) si pe baza de control;
determinarea valorii de piata a 52% din capitalul actionarilor, pe baza de nelichiditate (necotare) si pe baza de control;
determinarea valorii de piata a 100% din capitalul actionarilor, pe baza de lichiditate (cotare) si pe baza de control;
determinarea valorii de investitie/strategica a 100% din capitalul actionarilor, pe baza de lichiditate (cotare) sau nelichiditate;
determinarea valorii de piata a 52% din capitalul actionarilor, pe baza de lichiditate (cotare) si pe baza de control;
determinarea valorii de piata a 25% din capitalul actionarilor, pe baza de nelichiditate (necotare) si lipsa de control;
determinarea valorii de piata a 25% din capitalul actionarilor, pe baza de lichiditate (necotare) si lipsa de control;
determinarea valorii de investitie a 65% din capitalul actionarilor, pe baza de nelichiditate (necotare) si pe baza de control;
determinarea valorii de investitie a 65% din capitalul actionarilor, pe baza de lichiditate (necotare) si pe baza de control;
Se observa ca specificarea scopului evaluarii, care este determinarea unui tip de
valoare, trebuie completata cu precizarea participatiei la capitalului supus
evaluarii, precum si cu una din cele patru niveluri uzuale ale valorii,
diferite in functie de doua criterii: pe baza de control/lipsa de control si
lichiditate/lipsa de lichiditate. Deci cele 4 niveluri posibile ale valorii, cu
care trebuie completata definitia tipului de valoare, care constituie scopul
evaluarii sunt:
de control sinergetic/strategic, care este o valoarea de investitie deoarece
reflecta sinergiile rezultate din combinarea a doua intreprinderi; poate sa fie
lichida sau nelichida;
de control pe ipoteza unui management normal/de competenta medie; poate fi
pe baza de lichiditate sau de lipsa de lichiditate;
de lipsa de control (minoritate) dar pe baza de lichiditate;
Precizarea unuia din cele 4 niveluri ale valorii, redate mai sus, este
importanta pentru explicarea necesitatii unui discont pentru lipsa
de lichiditate.
Destinatia evaluarii se refera, pe de o parte, la client, iar pe de alta
parte la utilizatorii unui raport de evaluare. Clientul este partea sau
partile care au angajat un evaluator, printr-un contract, pentru a
elabora un raport de evaluare. Utilizatorul/destinatarul unui raport
de evaluare este clientul si orice alta(e) persoana(e) fizica(e) sau
juridica(e) care au fost identificate de evaluator, impreuna cu
clientul, la data semnarii contractului de angajare a lucrarii de
evaluare. Deoarece sfera procesului de evaluare depinde de
comunicarea cu clientul, la data semnarii contractului,
utilizatorul/destinatarul evaluarii nu mai poate fi modificat ulterior.
2. COLECTAREA SI ANALIZA DATELOR/INFORMATIILOR RELEVANTE

Sursele de informatii sunt:

observatia directa/inspectia/ inspectiile intreprinderii;
documente solicitate de la proprietar/client;
discutii cu proprietarii/managerii;
banca de date a evaluatorului;
bancile de date ale altor evaluatori;
informatii din publicatiile de specialitate, referitoare la tendinte si situatia pietei nationale,
regionale, locale si/sau a activului evaluat;
agentii de rating de specialitate;
licitatii publice.
In cazul evaluarii intreprinderii analiza informatiilor se
numeste, in mod uzual, diagnostic sau analiza
diagnostic, cu cele 5 componente clasice:
diagnosticul juridic;
diagnosticul tehnic, tehnologic sau operational (de
exploatare); 
diagnosticul comercial;
diagnosticul resurselor umane si managementului, si
diagnosticul financiar.
3. APLICAREA ABORDARILOR, METODELOR SI PROCEDURILOR DE EVALUARE ADECVATE.

Aceasta etapa se refera la:

Abordarea prin piata (comparatia
vanzarilor);
Abordarea prin venit, si
Abordarea pe baza de active
(patrimoniala).
4. FORMULAREA CONCLUZIILOR ASUPRA VALORII

valoarea (respectiv tipul de valoare) propusa este rezultatul

rationamentului profesional al evaluatorului;
concluzia asupra valorii finale trebuie sa fie explicata;
este un proces de selectie a unei valori si nicidecum a unei
medii ponderate a valorilor rezultate din aplicarea mai
multor metode de evaluare;
se face in capitolul distinct al raportului de evaluare,
numit reconcilierea valorilor.
5. ELABORAREA RAPORTULUI DE EVALUARE.
Raportul de evaluare ( Valuation Report ) reprezinta un document
care inregistreaza instructiunile pentru o anumita misiune de
evaluare, baza de evaluare si scopul evaluarii ca si rezultatele
analizei care a condus la opinia privind valoarea.De asemenea, un
raport de evaluare poate sa explice procesele analitice care au
fost parcurse in cursul evaluarii si sa prezinte informatiile
semnificative care au fost folosite in analiza. Rapoartele de evaluare
pot fi verbale sau scrise.Tipul, continutul si dimensiunea unui
raport variaza in functie de destinatar, de cerintele legale, de tipul
proprietatii si de natura si complexitatea misiunii de evaluare.
Standardele Internationale de Evaluare (SIE) – IVS 3, 3.5
ETAPELE INTOCMIRII UNUI RAPORT DE EVALUARE

1. Identificarea obiectului de evaluat

Identificarea drepturilor de proprietate care sunt evaluate:
– din ce parti este alcatuita proprietatea
– identificarea proprietarului si a actelor ce dovedesc proprietatea
– identificarea sarcinilor
– scopul evaluarii si ce tip de valoare trebuie determinata
– valoare de piata
– valoare de costuri
– valoare de randament
– inspectia fizica a proprietatii de evaluat: identificarea si analiza amplasamentului si constructiilor,
aprecierea starii tehnice. Solicitarea de documente de la proprietar/client (titlul de proprietate
asupra imobilului-actul de vanzare-cumparare, donatie, succesiune, etc; cadastru; extras de carte
funiciara, certificat de urbanism, autorizatie de construire)
– fotografierea proprietatii; discutii cu proprietarii/clientii.
– semnarea unui contract de prestari servicii de evaluare si incasarea unui avans de 50% din
valuarea lucrarii de evaluat.
2. Intocmirea raportului de evaluare prin centralizarea datelor culese
a) colectarea si analiza datelor/informatiilor relevante: in functie de natura
proprietatii de evaluat. Aceste informatii trebuie sa contina elemente pentru
aplicarea metodelor de evaluare, respectiv:- informatii despre costuri de
inlocuire si/sau reparatii- informatii despre tranzactii realizate cu proprietati
comparabile sau despre oferte de tranzactionare- informatii despre
veniturile generabile de proprietatile comparabileSe analizeaza toate
informatiile culese si se interpreteaza rezultatele din punct de vedere al
evaluarii.
b) se stabilesc limitele si ipotezele care vor sta la baza elaborarii raportului;
se deduc si estimeaza conditiile limitative specifice obiectivului de care
trebuie sa se tina seama la derularea tranzactiei.
c) se stabilesc ce metode de evaluare sunt adecvate pentru determinarea
valorii proprietatii imobiliare de evaluat.
d) elaborarea propriuzisa a raportului de evaluare
Raportul de evaluare este un document care inregistreaza
instructiunile pentru o anumita destinatie de evaluare,
baza de evaluare (tipul de valoare) si scopul evaluarii ca
si rezultatele analizei care a condus la opinia privind
valoarea. Deasemenea , un raport de evaluare poate sa
explice procesele analitice care au fost parcurse in cursul
evaluarii si sa prezinte informatiile semnificative care au
fost folosite in analiza. Rapoartele de evaluare pot fi
verbale sau scrise. Tipul, continutul si dimensiunea unui
raport variaza in functie de destinatar, de cerintele
legale, de tipul proprietatii si de natura si complexitatea
misiunii de evaluare.
Raportul scris este rezultatul unei evaluari comunicat
clientului in scris. Rapoartele scrise pot fi documente
narative detaliate, care sa contina materiale pertinente
examinate si analizele realizate pentru a ajunge la concluzia
privind valoarea sau pot fi documente narative sintetizate
cum ar fi actualizari periodice ale valorilor, formulare
utilizate de catre guvern sau de alte agentii sau scrisori
catre clienti.
Raport verbal: este rezultatul unei evaluari, comunicat
verbal unui client sau prezentat in justitie ca marturie de
expert sau depozitie. Un raport de evaluare comunicat
verbal unui client trebuie sa fie sustinut de un dosar de
lucru si urmat cel putin de un rezumat scris al evaluarii.
3. PREDAREA RAPORTULUI DE EVALUARE
Raportul de evaluare se preda in conditiile stabiliate in contractul de evaluare.
 C !
ES
UM
L T
U
M