Criterii de Optimizare A Structurii Financiare A Întreprinderii

CRITERII DE OPTIMIZARE A STRUCTURII
FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII
Chişinău, 2020
CUPRINS
Lista abrevierilor 2
Lista figurilor 3
Lista tabelelor 3
INTRODUCERE 4
Capitolul I. CADRUL GENERAL PRIVID STRUCTURA FINANCIARĂ A 6
ÎNTREPRINDERII ȘI OPTIMIZAREA ACESTEIA
1.1. Conceptul de structura financiară și factorii de influenţă ai acesteia 6
1.1.1. Criterii de alegere a structurii financiare 7
1.1.2. Criterii de optimizare a structurii financiare 12
1.3. Indicatori de evaluare a efectelor structurii financiare asupra performanței financiare 15
Capitolul II. STUDIUL PRIVIND COSTUL CAPITALULUI LA PETROM S.A. 21

2.1. Prezentarea generală 21
2.2. Analiza surselor de finanțare a întreprinderii 23
2.3. Analiza respectării criteriilor de optimizare 30
2.3.1. Analiza principalelor indicatorilor economico financiari la PETROM SA 30
CONCLUZII 41
BIBLIOGRAFIE 43
ANEXE
LISTA ABREVIERILOR
AGA – Adunarea Generală a acționarilor SRL – Societate cu răspundere limitată
CAMP – Capital Asset Princing Model RON – Lei romanesti noi
S.A. – Societate pe acțiuni
2
LISTA FIGURILOR
Nr. Denumire Pagina
1 Figura 2.1 Clasificarea surselor de formare a resurselor financiare 24
LISTA TABELELOR
Nr. Denumire Pagina
1 Tabelul 1.2 Indicatori ce caracterizeaza modul de finanțare a activelor 16
2 Tabelul 1.3 Rate ce caracterizeaza modul de finanțare a activelor 17
3 Tabelul 1.4. Indicatorii echilibrului financiar 18
4 Tabelul 1.5. Interpretarea mărimii trezoreriei nete asupra evoluției 19
echilibrului financiar al identității
5 Tabelul 1.4. Indicatorii eficinței utilizarii resurselor financiare 20
6 Tabel 2.1. Structura acționariatului PETROM 22
7 Tabel 2.2. Valori bursiere ale PETROM, lei - RON 26
8 Tabel 2.3. Datorii pe termen mediu și lung ale PETROM, lei - RON 28
9 Tabel 2.4 Solvabilitatea Patrimonială 30
10 Tabel 2.5 Rata autonomiei financiare 31
11 Tabel 2.6 Rata datoriilor financiare 32
12 Tabel 2.7 Rata datoriilor 32
13 Tabel 2.8 Rata capitalului propriu față de activele imobilizate 32
14 Tabel 2.9 Rata capitalului permanent față de activele imobilizate 33
15 Tabel 2.10 Lichiditatea generala (globală) 33
16 Tabel 2.11 Lichiditatea imediată 34
17 Tabel 2.12 Rata solvabilității generale 35
18 Tabel 2.13 Securitatea financiară 35
19 Tabel 2.14 Gradul de îndatorare 36
20 Tabel 2.15 Rata de îndatorare globală 36
21 Tabel 2.16 Rata rentabilității economice 37
22 Tabel 2.17 Rata rentabilității financiare 37
23 Tabel 2.18 Fondul de rulment, lei - RON 38
3
INTRODUCERE
Schimburile de mărfuri, de capital, de titluri ce au loc între agenții economici, în economia
concurențială reprezintă condițiile de existență a întreprinderilor. Schimburile se efectuează prin
intermediul factorului monetar generând astfel un flux real de bunuri și servicii, un flux financiar
echivalent în termeni monetari. Capitalul este condiția fundamentală a înființării și funcționării unei
societăți. Formarea acestuia are loc prin atragerea de capital financiar de la asociați, de la creditori
sau din finanțarea internă, însă modalitățile de finanțare depind de necesitățile de finanțare ale
întreprinderii pentru ca orice acțiune de finanțare sau dezvoltare a unei societăți determină un
dezechilibru financiar potențial care trebuie să fie depășit prin găsirea celor mai bune surse de
finanțare. Capitalul atras de unitate trebuie să fie remunerat la un nivel apropiat celui de valorificare
pe piețele monetare și financiare. Bineînțeles, cea mai bună modalitate de finanțare o constituie
autofinanțarea, dar nu întotdeauna întreprinderea poate apela la această modalitate de finanțare. Se
pune astfel problema alegerii și combinării dintre mai multe modalități și surse de finanțare, pe baza
unor criterii riguroase astfel încât să se realizeze obiectivul întreprinderii care poate fi maximizarea
valorii de piață sau asigurarea dependenței financiare sau creșterea rentabilității. Alegerea sursei de
finanțare depinde pe de o parte de costul sursei de finanțare, iar pe de altă parte de structura
financiară a întreprinderii, adică de raportul între finanțarea pe termen scurt și finanțarea pe termen
lung. În cadrul politicii financiare a oricărei firme moderne, necesitatea alegerii unei structuri
financiare obiectiv reprezintă o prioritate. Această politică trebuie să se încadreze în normele
strategiei generale a firmei, în funcţie de realităţile conjuncturale şi domeniul de desfăşurare a
activităţilor, în vederea realizării obiectivelor dorite. Deci, realizarea unei structuri financiare
optimale a capitalului investit va permite minimizarea costului mediu ponderat al capitalului şi,
implicit, maximizarea valorii firmei.
Actualitatea şi importanţa temei de cercetare. Aprecierea structurii financiare prin prisma

echilibrului financiar constituie o preocupare de mare interes atât pentru orice entitate economică,
cât și pentru partenerii economici ai acesteia. Datorită multitudinii de utilizatori și implicit a nevoii
variate de informare, entitatea are ca scop stabilirea punctelor slabe și tari cu privire la gestiunea
structurii finanțare, evidențierea cauzelor dificultăților existente de finanțare, aprecierea capacității
entității de a-și acoperi nevoile de finanțare etc. Astfel, obiectivul major al oricărei entități constă în
maximizarea valorii sale care poate fi realizat numai în condițiile unei structuri financiare optime și
menținerii echilibrului financiar.
4
Scopul acestei lucrări constă în dezvoltarea reperelor teoretice și practice în domeniul
optimizării structurii financiare a întreprinderii.
În vederea realizării scopului propus, au fost stabilite următoarele obiective de cercetare:
 dezvoltarea şi aprofundarea conceptului structură financiară;

 stabilirea criteriilor de alegere a structurii financiare;
 stabilirea criteriilor de optimizare a structurii financiare;
 definirea Indicatori de evaluare a efectelor structurii financiare asupra performanței
financiare;
 exemplificarea practică a aplicării conceptelor exeminate asupra unei întreprinderi reale.
Obiectul cercetării îl constituie structura financiară a îtreprinderilor și criteriile de optimizare a

acesteia. Drept bază teoretică şi metodologică a cercetării servesc principalele prevederi ale teoriilor
financiare la temă. La realiza obiectivele lucrării, au fost utilizate următoarele metode de cercetare:
metoda analitică, reprezentarea grafică; metodele de sistematizare a informaţiei; metoda cadrului
logic, utilizată la analiza indicatorilor de performanţă; deducția, etc.
Structura lucrării. În lucrarea am încercat să surprind principalele noțiuni teoretice referitoare

la structura financiară a întreprinderii precum şi a costului capitalului în cadrul capitolului I.
Deasemena am expus criteriile de alegere și optimizare a structurii financiare a întreprinderii ș am
enumerat o serie de indicatori de evaluare a efectelor structurii financiare asupra performanței
financiare. Capitolul II al lucrării se axează pe analiza unei întreprinderi mari din Romania și anume
pe analiza a 3 ani de activitate a acesteia, prin prisma temei cercetate. Concluziile prezentate pot
contribui la aprecierea aplicabilității și utilității criteriilor de optimizare a structurii financiare asura
bunăstării întreprinderilor. 19 surse bibliografice au fost utilizate la crearea lucrării date.
5
CAPITOLUL I. CADRUL GENERAL PRIVID STRUCTURA FINANCIARĂ A
ÎNTREPRINDERII ȘI OPTIMIZAREA ACESTEIA
1.1 Conceptul de structură financiară și factorii de influenţă ai acesteia
În sens general, noţiunea de structură defineşte raporturile care unesc componentele unui întreg. În
ştiinţele sociale, structura se defineşte ca o dispunere a părţilor unui ansamblu abstract de fenomene.
În cadrul întreprinderii, structura poate fi definită ca un ansamblu de mecanisme prin care o
întreprindere sau mai general, o organizaţie repartizează, coordonează şi controlează activităţile şi
încearcă să orienteze comportamentul membrilor săi. Întreprinderea, indiferent de forma de utilizare
a capitalului său, de natura capitalului, îşi desfăşoară activitatea în legătură cu un ansamblu de
norme ce se cer respectate în cadrul unor fluxuri de natură bănească şi financiară. Cu privire la
structura financiară a întreprinderii, aceasta reflectă ansamblul resurselor de finanţare sau
compoziţia capitalului la care un manager recurge pentru acoperirea necesarului de finanţat.
Structura financiară a întreprinderii reflectă ansamblul resurselor de finanţare sau compoziţia
capitalului la care managerul financiar recurge pentru a acoperi necesarul de finanţat 1. În opinia unor
autori2 prin structura financiară a unei societăţi comerciale se înţelege raportul existent între
finanţările pe termen scurt şi cele pe termen lung, în timp ce alţii 3 considera că reprezintă suma
ponderilor de participare a diferitelor resurse de finanţare la constituirea capitalurilor investite în
respectiva societate. Aceasta se identifică, în fapt, cu acea parte a bilanţului care evidenţiază
resursele societăţii comerciale, reprezentată de structura pasivului bilanţier. În contextul
mecanismului economic, structura prezintă următoarele însuşiri: totalitatea, reprezentată de
ansamblul fondurilor de care dispune întreprinderea, transformările care sunt înregistrate de
costurile de finanţare, riscul la care este supusă întreprinderea şi autoreglajul, respectiv posibilitatea
de modificare a structurii fondurilor. Obiectivul de bază al funcţiei financiare a întreprinderii,
preocuparea de bază a managerilor trebuie sa fie creşterea continuă a valorii întreprinderii, astfel
încât să se realizeze o maximizare a valorii acesteia în raport cu structura activelor pe care o
compun. Structura financiară a întreprinderii constituie una din problemele importante ale
managementului financiar. Ea reprezintă suportul strategiei de dezvoltare a întreprinderii. Obţinerea
1
Mironiuc, M., Fundamentele ştiinţifice ale gestiunii financiar- contabile a întreprinderii
2
Toma Mihai, Alexandru Felicia- Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică, Bucureşti, 2003,
pag. 48.
3
Stancu Ion - Finanţe, Editura. Economică, Bucureşti, 2002, pag.643
6
capitalului întreprinderii antrenează costuri: dividende, impozite şi/sau taxe şi dobânzi. Capitalul
colectat trebuie angajat într-un proces de producţie şi de schimb care degajează un surplus (profit)
din care se scad diferite impozite, taxe în conformitate cu legea.
Compoziţia pasivului oferă o descriere a resurselor colectate şi destinate să finanţeze activul net,
care în bilanţul contabil este grupat după natură, în: active fizice, financiare şi monetare, dar şi după
durata ciclului financiar la care participă, în: active imobilizate şi active circulante. Capitalul
economic se constituie din totalitatea bunurilor eterogene sau factorilor economici deţinuţi de
întreprindere, la un moment dat, care dau conţinut activului bilanţier. Structura capitalului economic
este specifică activităţii fiecărei întreprinderi, este influenţată de mediul în care îşi desfăşoară
activitatea întreprinderea şi de particularităţile relaţiilor comerciale cu alţi parteneri de afaceri.
In legatura cu structura financiara a intreprinderii putem asocia termenul de bilant contabil. Acesta
arata resursele financiare ce vor fi inregistrate in partea de pasiv si imbunatatirile pe care le ofera
resurselor sale in partea bilantiera de activ. Acesta grupeaza elementele in functie de doua criterii si
anume: durata imobilizarii lor in timp pentru elementele de activ si pentru cele de pasiv gruparea se
va realiza in functie de caracterul existentei lor in timp. Capitalul se formeaza la înființarea firmei,
se modifică prin creșterea sau diminuarea lor pe parcursul desfașurării activității și se lichidează la
încetarea existenței firmei
1.1.1 Criterii de alegere a structurii financiare
Managerii unei intreprinderi trebuie sa stabileasca bunurile ce vor face parte din activ, si in acelasi
timp sa aleaga titlurile care vor forma pasivul. S-au descris anterior cele mai importante categorii de
titluri din care administratorii vor putea alege, impreuna cu cei care imprumuta fondurile. Aceasta
actiune se numeste alegerea structurii financiare. In ciuda marii diversitati a titlurilor pe care le pot
emite societatile comerciale sau industriale, este posibil ca acestea sa nu raspunda la nevoile celui
care economiseste. Structura financiară este o variabilă care nu depinde însă numai de întreprindere,
de obiectivele sale de dezvoltare economică sau de riscurile estimate. Structura financiară este
influenţată şi adesea determinată de stakeholderi (acţionari, bănci, stat, etc.) ca şi de conjunctura
economicofinanciară: situaţia pieţelor financiare, variaţia ratei dobânzii, devalorizări monetare, crize
financiare, etc. În analiza structurii capitalului trebuie să se iau în considerare şi alţi factori precum 4:
- costurile falimentului care includ costurile legale, alte costuri directe şi indirecte ocazionate de
4
Hoanţă Nicolae- Finanţele firmei, Editura. Economică, Bucureşti, 2003, pg. 352
7
faliment sau de reorganizarea firmei care formează costurile financiare ale falimentului. Aceste
costuri afectează atât costurile datoriilor cât şi pe cele ale capitalurilor proprii; - costurile aferente
acordurilor sau convenţiilor stabilite prin contract care protejează drepturile acţionarilor,
deţinătorilor de obligaţiuni şi cele ale conducerii, iar aceste costuri cresc atunci când interesele
acestor părţi intră în conflict; - informaţia asimetrică. Alegerea unei structuri a capitalului de către
manageri (insideri) poate transmite informaţia legată de firmă investitorilor şi poate să determine o
modificare în valoarea firmei. Alegerea unei anumite structuri financiare reprezintă o decizie
importantă de politică financiară. Deşi criteriul rentabilităţii este foarte important, decizia în ceea ce
priveşte structura financiară ţine seama, inevitabil, şi de alte elemente cum ar fi suma totală a
nevoilor de finanţat, precum şi natura diverselor trebuinţe 5. Decizia în privinţa structurii financiare
trebuie să fie cea optimă, adică să se stabilească un asemenea raport între finanţările prin credite şi
finanţările prin capital propriu, în aşa fel încât costurile de finanţare să fie minime 6. Aceasta depinde
de o multitudine de factori ca de exemplu: obiectivele de creştere ale firmei, nivelul rentabilităţii
scontate, nivelul fiscalităţii, conjunctura economică generală etc. De asemenea, trebuie avut în
vedere că atât capitalul propriu, cât si cel împrumutat comportă costuri. Diferenţa fundamentală
dintre costul capitalului propriu şi cel al capitalului împrumutat rezidă în faptul că fondurile proprii
nu sunt remunerate decât în cazul în care întreprinderea obţine beneficii, în timp ce capitalul
împrumutat trebuie remunerat, oricare ar fi rentabilitatea întreprinderii 7. Alegerea unei anumite
structuri financiare reprezinta o decizie importanta de politica financiara. Daca acoperirea financiara
prin obligatii pe termen scurt confera o anumita suplete pentru intreprinzator, in sensul ca poate sa
dezvolte sau sa reduca operativ volumul activitatii, finantarea cu capitaluri permanente este mai
putin costisitoare si deci mai avantajoasa. Desi criteriul rentabilitatii este foarte important, decizia in
ceea ce priveste structura financiara tine seama, inevitabil, si de alte elemente cum ar fi suma totala
a nevoilor de finantat, precum si natura diverselor trebuinte.
Structura financiara este o variabila care nu depinde insa numai de intreprindere, de obiectivele sale
de crestere economica, de rentabilitatea scontata sau de riscurile pe care consimte sa si le asume.
Structura financiara este influentata si adesea determinata de actionari, banci sau alti imprumutatori,
de stat, ca si de conjunctura economico-financiara: situatia pietei financiare, oscilatiile ratei
dobanzii, devalorizari monetare etc. Atat capitalul propriu, cat si cel imprumutat comporta costuri.
5
Toma Mihai, Alexandru Felicia - op cit., pg. 49
6
Hada Teodor - Finanţele agenţilor economici din România, Editura. Intelcredo, Deva, 1999, pg. 43.
7
Toma Mihai, Alexandru, Felicia- op. cit, pag. 49
8
Diferenta fundamentala dintre costul capitalului propriu si cel al capitalului imprumutat rezida in
faptul ca fondurile proprii nu sunt remunerate decat in cazul ca intreprinderea obtine beneficii, in
timp ce capitalul imprumutat trebuie remunerat, oricare ar fi rentabilitatea intreprinderii.
Presupunand ca rentabilitatea economica (Re) este de 18% iar rata dobanzii de 14%, intreprinderea
este interesata sa se finanteze prin credit, intrucat realizeaza un profit de 4% asupra capitalului
imprumutat. Rata randamentului capitalului propriu este cu atat mai mare cu cat raportul capital de
imprumut/capital propriu este mai mare. Rentabilitatea financiara este direct proportionala cu
structura financiara (Datorii/Capital propriu) si cu diferenta dintre rata rentabilitatii economice si
rata dobanzii. Practic rentabilitatea financiara este cu atat mai mare cu cat structura financiara este
mai indatorata si cu cat este mai mare diferenta dintre rata rentabilitatii economice si rata dobanzii.
In schimb, structura financiara indatorata implica un risc financiar sporit, determinat de existenta
cheltuielilor financiare fixe.
Decizia in ceea ce priveste structura financiara tine seama inevitabil si de alta elemente cum ar fi:
 suma totala a nevoilor de finantat;

 natura diverselor trebuinte;
 volumul resurselor de finantare proprii si imprumutate;
 gradul de datorare al intreprinderii.
Structura financiara este o variabila care nu depinde numai de intreprindere ci si de obiectivele sale
de crestere economica, de rentabilitatea scontata sau de riscurile pe care consimte sa si le asume, ci
structura financiara este influentata de pozitia actionarilor fata de obiectivele strategice ale
intreprinderii fata de banci sau alti creditori ca si de conjunctura economico-financiare ca: situatia
pietii financiare la un moment dat, oscilatiile ratei dobanzii pe piata monetara, devalorizarea
monetara, etc. De fapt adoptarea unei structuri financiare este determinata de creditor care are in
vedere riscul la care se expune creditand intreprinderea. Daca rentabilitate este scazuta, debitorul
trebuie sa aiba o participare mai mare cu fondurile proprii pentru a asigura pe creditor de
rambursarea creditului. In cazul unei rentabilitati nesatisfacatoare finantarea prin indatorare
accentueaza riscul de insolvabilitate si de incapacitate de plata. Avand in vedere criteriul
nerentabilitatii in alegerea structurii financiare putem spune ca atat capitalul propriu cat si cel
imprumutat comporta costuri. Diferenta fundamentala dintre costul capitalului propriu si cel al
9
capitalului imprumutat rezida in faptul ca fondurile proprii nu sunt remunerate decat in cazul ca
intreprinderea obtine profit, in timp ce capitalul imprumutat trebuie remunerat oricare ar fi
rentabilitatea intreprinderii. In aceste conditii, criteriul rentabilitatii este hotarator in alegerea
structurii financiare. Daca intreprinderea este rentabila, adica daca rata rentabilitatii este superioara
ratei dobanzii este posibila si de dorit apelarea la credite fata a se astepta sa se formeze treptat
fonduri proprii pentru finantarea unui proiect de investitii sau de exploatare. Efectul de indatorare al
unei intreprinderi se obtine comparand rentabilitatea economica cu costul capitalului imprumutat.
Profit brut x 100 (1)

Rec =
K permanent
Profit net x 100 (2)
R fin=
K propriu
Rec > Rata randamentului (Rd) capitalului => un efect de indatorare pozitiv sau favorabil
Rec < Rd => un efect de indatorare negativ sau nefavorabil
De exemplu: daca presupunem ca Rec = 15% iar Rd= 12% => un efect de indatorare pozitiv adica
intreprinderea este interesata sa se finanteze prin credite deoarece realizeaza un profit de 3% asupra
capitalului imprumutat. Rata randamentului (Rd) capitalului propriu este cu atat mai mare cu cat
raportul dintre capitalul de imprumut si capitalul propriu este mai mare.
Date ipotetice: K proprii = 5.000. K imprumutat = 15.000. Total k investit = 20.000
Rec = 12%. Rd= 9%.
La totalul k investit se obtine un profit de 20.000 x 12% = 2400. Remuneratia K de imprumut

15.000 x 9% = 1.350
Daca scade remuneratia K imprumutat din profitul total, rezulta ca propriul capital a adus un profit
de 1.050 (2.400-1.350).
Randamentul K propriu 1.050 x 100/5.000 = 21%
In realitate K propriu a adus un profit de 5.000 x 12/100 = 600
Profitul datorat efectului de indatorare este pozitiv (1.050-600)=450
10
In ceea ce priveste criteriul destinatiei resurselor in alegerea structurii financiare putem spune ca
activele imobilizate care reprezinta nevoi cu caracter permanent este judicios sa fie acoperite cu K
permanent in timp ce activele circulante formate in principal din stocuri de materii prime, materiale,
combustibil, marfuri, din creante asupra clientilor si diverse lichiditati primare pot fi acoperite in
masura posibilitatilor prin fondul de rulment propriu care este un capital permanent dar si prin
datorii pe termen scurt formate din credite de trezorerie si din credite comerciale. In conformitate cu
cele spuse se pot stabili urmatoarele relatii:
Cheltuielile ciclului de exploatare= Fd. Rulment + Resurse de trezorerie
Fd. Rulment = K permanent - imobilizari in active corp. si necorporale
(sau) Fd. Rulment =Active circulante - Resurse de trezorerie
K permanent= fd. Proprii+ Datorii pe termen mediu si lung
Pentru fiecare agent economic este important sa-si adopte decizia de finantare conform caracterului
permanent sau temporar al nevoilor de finantare. Structura financiara a unei intreprinderi se exprima
nu numai ca un raport intre indatorare si K propriu ci si ca raport intre finantarile pe termen scurt si
cele pe termen lung.
Structura financiara = finantari pe termen scurt = Resurse de trezorerie
finantari pe termen lung K permanent
In ceea ce priveste capacitatea de indatorare, este bine sa se procedeze in cazul analizelor financiare
la stabilirea unor indicatori care sa marcheze gradul de utilizare a K proprii in comparatie cu
imprumuturile pe termen mediu si lung sau cu totalul imprumuturilor. De exemplu daca consideram
ca activul unei intreprinderi este format din active imobilizate, stocuri de materii prime, materiale si
alte valori, soldul clientilor si alte lichiditati, iar pasivul din K permanent si datorii pe termen scurt,
putem folosi ca instrumente de analiza a structurii financiare urmatorii indicatori:
Coeficientul de indatorare globala
Datorii totale <2 sau Datorii totale ≤ 2
11
Datoriile totale de la numaratorii fractiilor cumuleaza atat imprumuturile pe termen mediu si lung
cat si pe cele pe termen scurt. Un alt indicator financiar se obtine raportand unele elemente
componente ale K permanent din pasivul bilantului la K propriu, obtinand indicatorul 2 care se
numeste coeficient de indatorare la termen.
1.1.2 Criterii de optimizare a structurii financiare
Întreprinderea modernă are ca obiectiv principal maximizarea valorii sale. Delimitarea relaţiei care
se stabileşte între optimizarea structurii financiare şi obiectivul întreprinderii are la bază premisa că
o structură financiară poate favoriza sau îngreuna atingerea obiectivelor întreprinderii. În acest
context se impune determinarea structurii financiare optime care minimizează costul procurării
capitalului şi care maximizează valoarea de piaţă a întreprinderii 8. În general, teoria financiară spune
că structura financiară optimă este aceea care corespunde unei combinări a resurselor astfel încât să
se minimizeze costul capitalului. Cele două categorii de surse de finanţare a activităţii prezentate se
completează reciproc, existând anumite proporţii între acestea care trebuie respectate, deoarece
apelarea la împrumuturi într-o măsură necontrolată antrenează o serie de riscuri pentru întreprindere,
punând în pericol întreaga activitate a acesteia. De aceea, se impune permanent o urmărire atentă,
de către conducerea întreprinderii, atât a proporţiilor dintre capitalurile proprii şi cele împrumutate,
cât şi a respectării corelaţiilor dintre acestea şi valoarea elementelor de activ, pentru a se asigura, pe
de o parte un nivel de autonomie şi stabilitate financiară liniştitor, iar pe de altă parte o rentabilitate
financiară sporită. Pentru găsirea structurii financiare optime, întreprinderea poate acţiona pe trei
direcţii: analiza ratelor de structură financiară, urmărirea structurii financiare în corelaţie cu costul
capitalului, stabilirea efectelor structurii financiare asupra rentabilităţii. În general, teoria financiară
spune că structura financiară optimă este aceea care corespunde unei combinări a resurselor astfel
încât să se minimizeze costul capitalului. Cele două categorii de surse de finanţare a activităţii
prezentate (capital propriu şi capital împrumutat) se completează reciproc, existând anumite
proporţii între acestea care trebuie respectate, deoarece apelarea la împrumuturi într-o măsură
necontrolată antrenează o serie de riscuri pentru întreprindere, punând în pericol întreaga activitate a
acesteia.
De aceea, se impune permanent o urmărire atentă, de către conducerea întreprinderii, atât a

proporţiilor dintre capitalurile proprii şi cele împrumutate, cât şi a respectării corelaţiilor dintre
8
Tudose Mihaela Brînduşa - Gestiunea capitalurilor întreprinderii. Optimizarea structurii financiare, Editura Economică.
Bucureşti, 2007, pag. 12.
12
acestea şi valoarea elementelor de activ, pentru a se asigura, pe de o parte un nivel de autonomie şi
stabilitate financiară liniştitor, iar pe de altă parte o rentabilitate financiară sporită. Proporţiile
diferite în care o firmă apelează la finanţări prin capitaluri proprii sau prin capitaluri împrumutate,
precum şi modul în care aceste resurse financiare se materializează în capital productiv, definesc
structura financiară a întreprinderii. Pentru găsirea structurii financiare optime, întreprinderea poate
acţiona pe trei direcţii: analiza ratelor de structură financiară, urmărirea structurii financiare în
corelaţie cu costul capitalului, stabilirea efectelor structurii financiare asupra rentabilităţii.
Optimizarea structurii financiare, respectiv a proporţiilor optime de finanţare prin capitaluri proprii
şi împrumutate se poate realiza prin două modalităţi:Analiza ratelor structurii financiare; Teoria lui
Modigliani şi Miller. Ratele structurii financiare sunt parametri de orientare pentru conducerea
firmei în ceea ce priveşte influenţa costului surselor de finanţare asupra nivelului eficientei, dar şi
indicii pentru potenţialii creditori în ceea ce priveşte riscul redobândirii capitalurilor împrumutate.
În 1958 profesorii Franco Modigliani și Merton Miller 9 au publicat ceea ce sa numit cel mai cel mai
bun articol de finanțe scris vreodată10 în care au prezentat teoria lor cu privire la structura capitalului.
Acest model a fost expus în două ipoteze: în ipoteza absenței impozitării când structura financiară
nu are nici un efect asupra costului mediu ponderat al capitalului; în ipoteza impozitării, când,
datorită deductibilității dobânzilor în calculul impozitului pe profit, pe măsură ce firma folosește
capital împrumutat, costul mediu ponderat scade și valoarea de piață a acesteia crește, atingând
valoarea maximă atunci când finanțarea se face aproape în exclusivitate prin împrumuturi.
Raţionamentul lui Modigliani şi Miller se bazează pe procesele de arbitraj care se produc pe piaţa
financiară în cazul în care există posibilităţi de profit fără risc şi când piaţa este în dezechilibru.
Astfel, când piaţa se află în dezechilibru, investitorii vor vinde acţiuni la firma îndatorată şi vor
cumpăra la firma neîndatorată până la eliminarea posibilităţilor de profit.Această eliminare se
produce atunci când valorile celor două firme sunt egale şi echilibrul pe piaţă este realizat.Aşadar,
concluzia celor doi cercetători, Modigliani şi Miller este aceea a neutralităţii structurii financiare în
absenţa impozitării, respectiv costul mediu ponderat al capitalului este independent de structura
financiară. Întotdeauna, câştigul permis de contractarea unor împrumuturi cu o rată a costului mai
9
Franco Modigliani și Merton Miller-The Cost of Capital,Corporation Finance,and the Theory of Investment (Costul
capitalului,finanțele corporaționale și teoria investițiilor), American Economic Review, iunie 1958, pentru care cei doi
economiști au primit, individual, premiul Nobel pentru economie.
10
Paul Halpern, J.Fred Weston, Eugene F.Brigham-Finanțe manageriale,Ed.Economică,București,1998
pag.669
13
mică este în întregime absorbit de costul suplimentar antrenat de prima de risc financiar cerută de
acţionarii firmei îndatorate ca urmare a riscului financiar pe care-l încorporează. Decizia
întreprinderii privind structura financiară presupune pe de o parte alegerea raportului dintre capital
permanent şi capital pe termen scurt, iar pe de altă parte alegerea proporţiei fiecărei surse de capital
permanent din totalul pasivului bilanţului în aşa fel ca să maximizăm valoarea întreprinderii.
Criteriile principale care caracterizează selectarea unei structuri financiare sunt: Efectul de
îndatorare, Rentabilitatea financiară, Capacitatea de îndatorare. Prin efect de îndatorare se înţelege
rezultatul financiar pozitiv sau negativ pe care îl obţine agentul economic ca urmare a folosirii
capitalului împrumutat. Efectul de îndatorare se obţine comparînd rentabilitatea economică cu rata
dobînzii. Dacă: Re > Rd – efect de îndatorare pozitiv. Re < Rd – efect de îndatorare negative.
Efectul de îndatorare este direct proporţional cu structura financiară şi cu diferenţa dintre Re şi Rd.
Re = Profit / Active. Eî = CÎ / CP * (Re – Rd)
Exemplu: O societate comercială are în vedere un proiect investiţional cu următoarele caracteristici:
Capitalul investit se estimează la 30 mii lei, inclusiv din surse proprii 6 mii lei. Re aşteptată este de
15% şi Rd este de 10%. De determinat Eî şi de apreciat situaţia.
Eî = 24 000/6000 (15% – 10%) = 20%. Randamentul final este Re + Eî = 15 + 20 = 35%.
Importanţa structurii financiare decurge din rolul pe care îl are îndatorarea asupra rentabilităţii
financiare, adică asupra rentabilităţii capitalului propriu şi a riscului financiar. Structura financiară
îndatorată implică însă şi un risc financiar sporit determinat de funcţia cheltuielilor financiare fixe.
Capacitatea de îndatorare exprimă posibilităţile întreprinderii de a primi credite care să fie garantate
şi a căror rambursare să nu creeze probleme de nesuportat.
Pentru aprecierea situaţiei în care se poate afla un solicitator de credite se utilizează anumiţi
indicatori cu capacitate de îndatorare:
Coeficientul îndatorării globale
CÎG = Datorii totale/Total Capital ≤ 2/3 Sau CÎG = Datorii totale / Capital propriu ≤ 2
Coeficientul de îndatorare la termen
CÎT = Datorii la termen/Capital permanent ≤ ½ sau CÎT = Datorii la termen/Capital propriu ≤ 1
14
Optimizarea structurii financiare a întreprinderii se rezumă, de fapt, la minimizarea costului
capitalurilor care compun structura financiară.
Criteriul rentabilitate - risc
Costurile reprezintă elemente fundamentale în cazul finanţării din surse proprii cât şi în cazul
surselor împrumutate. Finanţarea din surse proprii se diferenţiază de finanţarea din surse
împrumutate prin faptul că, fondurile proprii sunt remunerate la închiderea exerciţiului prin
raportarea profitului, în timp ce fondurile împrumutate, prin dobândă, sunt remunerate indiferent de
rezultatul exerciţiului. Structura financiară este comparată cu ajutorul indicatorului “efectul de
îndatorare”, ce exprimă rezultatul finaciar pe care îl scoate întreprinderea ca rezultat al folosirii
creditului în calitate de capital. Efectul gradului de îndatorare, se obţine prin compararea
rentabilităţii economice cu costul capitalului împrumutat sau rata dobânzii. Rata rentabilităţii
economice exprimă eficienţa utilizării activelor totale ale unei societăţi comerciale, iar o creştere a
acestui indicator se reflectă în mod direct în mărimea şi dinamica ratei rentabilităţii financiare.
1.2 Indicatori de evaluare a efectelor structurii financiare asupra performanței

financiare
Utilizarea unuia sau altui tip de analiză financiară depinde în mare parte de scopul urmărit, și anume
în vederea: atragerii resurselor financiare, alocării resurselor financiare, aprecierii eficienței utilizării
resurselor financiare, atragerii investitorilor etc. Toate aceste tipuri de analiză pot fi sistematizate în:
analiză dinamică (orizontală); analiza structurală (verticală); analiza în baza ratelor financiare;
analiza complexă (de exemplu, analiza Du-Pont, analiza SWOT). În ultimul timp, o aplicabilitate
largă are analiza resurselor financiare cu ajutorul sistemului ratelor financiare (indicatorilor
financiari). Pornind de la necesitățile gestiunii financiare, autorul propune sistematizarea
indicatorilor utilizați în procesul analizei resurselor financiare în următoarele grupe: I. indicatori ce
caracterizează modul de constituire a resurselor financiare; II. indicatori ce caracterizează direcțiile
de utilizarea a resurselor financiare; III. indicatori ce caracterizează echilibrul financiar; IV.
indicatori ce caracterizează eficiența activității întreprinderii. Fiecare din această grupă include un
șir de indicatori, însă îi vom prezenta doar pe cei care au cea mai mare semnificație. I. Indicatori ce
caracterizează modul de formare a resurselor financiare. La această grupă pot fi atribuiți indicatorii
15
ce caracterizează structura capitalului, gradul de stabilitate în ceea ce privește utilizarea resurselor
financiare, precum și gradul de risc financiar.
Tabelul 1.2 Indicatori ce caracterizeaza modul de finanțare a activelor
Sursa. Elaborat de autor.
Gradul autonomiei financiare este important atât pentru investitori, cât și pentru creditorii
întreprinderii, deoarece caracterizează aportul proprietarilor în finanțarea activității. Acest grad ajută
la determinarea limitei până la care poate să scadă activul întreprinderii fără a aduce prejudicii
intereselor creditorului. Cu alte cuvinte, dacă nivelul autonomiei financiare este de 50%, atunci
riscul creditorilor este minim: realizând jumătate din patrimoniul său finanțat din surse proprii,
întreprinderea poate să achite cu ușurință datoriile sale. Totodată, aceasta nu poate servi drept regulă
pentru toate întreprinderile, nivelul acestui coeficient fiind influențat de genul de activitate. Gradul
de îndatorare este opusul indicatorului precedent și reflectă gradul de dependență financiară. Se
recomandă un nivel nu mai mare de 0,5, dar care, la fel, va depinde de genul de activitate a
întreprinderii. De regulă, rata corelației dintre activele nete și capitalul social se calculează în cadrul
societăților pe acțiuni pentru a estima dacă se respectă legislația în vigoare privind capitalul social.
Acest indicator trebuie să fie mai mare decât 1. Rata datoriilor pe termen lung reflectă ponderea
datoriilor pe termen lung în total datorii și totodată, posibilitățile întreprinderii de a efectua investiții
capitale. Rata datoriilor curente reflectă ponderea datoriilor cu termen mai mic de un an în suma
totală a datoriilor. Nivelul acestui indicator depinde de genul de activitate al întreprinderii. De
exemplu, la întreprinderile care au ca gen de activitate comerțul, această rată poate fi mai mare decât
16
în cazul celor producătoare. Rata corelației dintre datoriile curente și total active caracterizează
politica de finanțare a afacerii. Astfel, în dependență de rezultat, se pot identifica trei tipuri de
politici: agresivă, conservatoare și de compromis. Rata stabilității financiare reflectă ponderea
surselor de finanțare pe care întreprinderea poate să le utilizeze pentru o perioadă îndelungată.
Coeficientul de levier reflectă corelația dintre datoriile pe termen lung și capitalul propriu și
caracterizează riscul financiar al întreprinderii. II. Indicatori ce caracterizează direcțiile de utilizare a
resurselor financiare. La această grupă de indicatori se înscriu indicatorii ce caracterizează modul în
care au fost investite resursele financiare în diferite elemente de active. Acești indicatori redau
imaginea capacităților de producție, precum și gradul de imobilizare a resurselor financiare
Tabelul 1.3 Rate ce caracterizeaza modul de finanțare a activelor
Rata imobilizărilor reflectă ponderea imobilizărilor în total active. Se recomandă un nivel 0,5. Rata
activelor perfect lichide reflectă ponderea activelor lichide ce pot fi utilizate imediat pentru achitarea
datoriilor. Deseori, pentru aprecierea calității gestiunii resurselor financiare se utilizează anume
acest indicator, deoarece demonstrează în ce mod se utilizează resursele financiare libere. Un nivel
ridicat indică faptul că managerii întreprinderii nu utilizează la maxim posibilitățile sale și,
respectiv, ratează șansa de a fructifica capitalul. Indicatorii ce caracterizează echilibrul financiar
între formarea resurselor financiare și utilizarea lor. Acești indicatori reflectă corelația dintre
resursele financiare și mijloacele economice necesare pentru desfășurarea activității operaționale și
neoperaționale. Un alt instrument de măsurare a echilibrului financiar este lichiditatea. Dacă
indicatorul fondului de rulment exprimă diferența dintre active circulante și datorii curente, atunci
indicatorii lichidității exprimă raportul dintre active circulante și elementele acestora și datorii
curente. Lichiditatea și fondul de rulment sunt instrumente de măsurare a situației financiare la un
17
moment dat, iar interpretarea lor permite evaluarea stării financiare la moment și anticiparea
evoluței cu privire la factorii care au contribuit la crearea de echilibru sau dezechilibru financiar.
Tabelul 1.4. Indicatorii echilibrului financiar
În acest context, se poate determina echilibrul financiar pe termen lung, cu ajutorul indicatorului
fond de rulment și echilibrul financiar pe termen scurt: cu ajutorul indicatorului necesarului fondului
de rulment. Fondul de rulment propriu reflectă autonomia întreprinderii în finanțarea activelor
circulante. Este de preferat ca acest indicator să fie pozitiv. Fondul de rulment net arată ce parte din
activele circulante sunt finanțate din surse permanente. Din punct de vedere analitic, acest indicator
permite aprecierea condițiilor de echilibru financiar și structurarea modalităților de investiții
corporale, necorporale și financiare ale întreprinderii. Nivelul optim al fondului de rulment depinde,
în mare parte, şi de ramura în care activează întreprinderea. Tendința oricărei întreprinderi este de a
atinge un nivel mai mare decât zero, ceea ce reprezintă un semn pozitiv în termeni de solvabilitate.
Necesarul fondului de rulment reprezintă echilibrul între necesarul și resursele financiare curente. Se
recomandă un nivel mai mic decât zero. Lichiditatea absolută reflectă ce parte din obligațiunile
curente pot fi achitate imediat din contul numerarului. Nivelul recomandat: 0,2-0,25. Trezoreria netă
(TN) se determină ca diferența între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment.
Tabelul 1.5. Interpretarea mărimii trezoreriei nete asupra evoluției echilibrului financiar al identității
18
Lichiditatea intermediară reflectă ce parte din obligațiunile curente pot fi achitate imediat din contul
numerarului. Nivelul recomandat: 0,6-0,8. Lichiditatea curentă reflectă capacitatea întreprinderii de
a-și achita toate datoriile curente pe seama activelor circulante. Nivelul recomandat: 1-2,5.
Solvabilitatea generală reflectă capacitatea generală a întreprinderii, adică dacă întreprinderea este
capabilă să-și achite toate datoriile pe seama activelor disponibile. Se recomandă un nivel cel puțin
egal cu 1. Indicatorii ce caracterizează eficiența utilizării resurselor financiare ale întreprinderii.
Acești indicatori exprimă raportul între rezultatele obținute de către întreprindere și efortul
economic sau financiar depus de către aceasta. În cadrul acestei grupe este important de analizat și
indicatorii rotației, care exprimă viteza cu care are loc transformarea capitalului în rezultate
financiare.
Tabelul 1.4. Indicatorii eficinței utilizarii resurselor financiare
Eficiența utilizării resurselor financiare se caracterizează prin rotația capitalului și prin ratele de
rentabilitate. Indicatorii de rotație reflectă viteza de transformare a activelor în lichidități sau viteza
19
cu care are loc trecerea dintr-o formă funcțională în alta. Astfel, indicatorii de rotație reprezintă o
expresie a performanţei financiare, aceasta se manifestă sub două aspecte: cel cantitativ – cu cât
numărul de rotaţii, într-o perioadă de timp, este mai mare sau durata unei rotaţii este mai mică, cu
atât mai mult capitalul, prin procesul rotaţiei, va crea valoare adăugată, determinând sporirea
performanţei financiare; şi cel calitativ – care presupune că accelerarea rotaţiei capitalului contribuie
la optimizarea structurii financiare. Rentabilitatea vânzărilor reflectă profitul ce revine la un leu
venit din vânzări. Și în cazul acestui indicator, nivelul poate varia în dependență de specificul
activității întreprinderii. Un rol important în acest caz îl are durata de rotație a activelor circulante,
care este influențată de mărimea capitalului utilizat pentru finanțarea operațiunilor economice,
durata de creditare, volumul stocurilor. În cazul unei durate de rotație mai mare se va insista asupra
unor profituri mai mari, pentru a atinge rezultate satisfăcătoare. Aceleași rezultate pot fi obținute și
cu profit mai mic, dar și o durată de rotație mai mică. Rentabilitatea economică (activelor) reflectă
profitul ce revine la un leu active. Acest indicator este unul din cei mai importanți indicatori ce
reflectă competitivitatea întreprinderii. Nivelul competitivității întreprinderii se determină prin
compararea acestui indicator cu nivelul mediu pe ramură. Rentabilitatea financiară reflectă profitul
ce revine la un leu capital propriu.
În afară de sistemul de indicatori, care permit măsurarea mai mult cantitativă a performanțelor
manageriale, calitatea gestiunii este rezultatul competenţei conducătorilor, gradului de
interdependenţă între manageri şi proprietari. În acest scop, pentru o apreciere generală a calităţii
managementului se recomandă analiza următorilor parametri: Poziţia ocupată pe piaţă; Respectarea
normelor juridice; Aptitudini în domeniul previziunii; Capacitatea de a reacţiona rapid la
modificările ce pot surveni pe piaţă; Controlul intern.
CAPITOLUL II. STUDIUL PRIVIND COSTUL CAPITALULUI LA

PETROM S.A.
2.1 Prezentarea generală
Societatea comercială PETROM S.A. este o societate cu capital de stat şi privat şi străin cu
sediul în Calea Dorobanţilor, nr. 239, sector I, Bucureşti, România. Societatea a fost înfiinţată în
conformitate cu Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.49 din octombrie 1997, modificată prin legea
nr.70 din aprilie 1998. Societatea este înregistrată la Registrul Comerţului cu numărul de ordine J-
20
40-8302/1997 şi are codul de identificare fiscală 1590082. Compania îşi desfăşoară activitatea în
explorare şi producţie şi activităţi aferente, rafinare şi marketing, distribuţia de gaz, chimice,
producţie gaz şi energie şi de asemenea are activităţi în Kazahstan. Societatea produce şi procesează
ţiţei şi gaze şi distribuie combustibil şi alte produse petroliere în vederea asigurării şi mobilităţii în
România şi în regiunile învecinate. Creşterea profitabilă şi sustenabilă este benefică pentru acţionari,
clienţi, angajaţi şi economia României în general. În 2005 structura Petrom a fost reorganizată pe
şase divizii dintre care trei operaţionale şi se lansează noul concept „Full Agency”. În acelaşi an are
loc lansarea primei benzinării PETROMV. În anul 2007 Petrom înfiinţează o nouă companie,
Petrom Distribuţie Gaze SRL, deţinute în proporţie de 99,99% de Petrom SA şi subordonată
Diviziei de Gaze. În 2008, Petrom SA a încheiat mai multe contracte cu instrumente derivate în
scopul acoperirii împotriva impactului negativ al reducerii preţului petrolului în 2009. Aceste
instrumente derivate au fost calificate drept instrumente de acoperire împotriva riscurilor este
evaluată la valoare de piaţă la 31 decembrie 2008, fiind înregistrată în capitaluri proprii. Societatea
analizează continuu posibilitatea diversificării resurselor energetice prin explorarea oportunităţilor
de afacere în domeniul energiei regenerabile, urmărind integrarea acestora în activitatea de bază a
firmei. Compania implementează proiecte pentru modernizarea instalaţiilor şi aplică programe
tehnologice pentru zăcăminte mature, doreşte să reducă semnificativ costurile de procesare şi
investirea în eficienţa energetică şi în îmbunătăţirea mix-ului de produse. De asemenea investeşte
semnificativ în extinderea activităţii în domeniul gazelor naturale şi i-a în considerare posibilitatea
de a intra pe piaţa de energie electrică prin construirea unei centrale electrice pe gaze. Începând cu 1
ianuarie 2010, Adunarea Generală Extraordinară a Petrom a decis schimbarea denumirii companiei
petroliere Petrom în OMV Petrom. OMV este acționarul majoritar al Petrom, cu o participație de
51%. Cu OMV în calitate de acţionar majoritar, Petrom face parte din cel mai mare grup de petrol şi
gaze din Europa Centrală, care are rezerve dovedite de petrol şi gaze de circa 1,3 miliarde de barili
echivalent petrol (bep), o producţie zilnică de aproximativ 324.000 bep şi o capacitate de rafinare de
26,4 milioane tone pe an. Cota de piaţă a grupului în segmentul de Rafinare şi Marketing în regiunea
Dunării este acum de aproximativ 20%. În ceea ce priveşte activităţile de Explorare şi Producţie,
OMV este prezent în 20 ţări de pe cinci continente. În domeniul gazelor naturale, OMV deţine
depozite şi un sistem de conducte de 2.000 de km prin care se transportă 47 de miliarde m³ de gaze
naturale pe an în ţări precum Germania şi Italia. OMV deţine acţiuni în combinate de produse
chimice şi petrochimice integrate – 50% în AMI Agrolinz International GmbH şi 35% din acţiunile
21
Borealis A/S, unul dintre cei mai mari producători de poliolefină din lume. OMV mai deţine acţiuni
şi la alte companii importante precum: Petrom SA – 51%, EconGas GmbH - 50%, reţeaua de
rafinării BAYERNOIL - 45% şi la compania ungară MOL - 10%. OMV a continuat să îşi
consolideze poziţia de lider în cadrul centurii de dezvoltare europeană prin achiziţia a 34% din
Petrol Ofisi, cea mai mare companie de distribuţie din Turcia în domeniul vânzărilor cu amănuntul.
Obiectul de activitate al Societăţii Naţionale Petrom S.A, este:
1. Exploatarea şi exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze naturale de pe uscat şi din platoul

continental al Mării Negre;
2. Transportul petrolului şi a produselor petroliere;
3. Rafinarea ţiţeiului;
4. Comercializarea produselor prin reţele proprii de distribuţie;
5. Importul şi exportul de ţiţei, produse petroliere, utilaje, echipamente, şi tehnologii specifice;
6. Colaborarea tehnico-ştiinţifică în domeniul petrolier;
7. Executarea de lucrări
În străinătate în colaborare cu alte firme în domeniu.
Tabel 2.1. Structura acționariatului PETROM
Nr. Acționari Număr de acțiuni Capital social(lei) Procent (%)

AKTIENGESELLSCHAFT 28.894.467.414 2.889.446.741,40 51,011
1. OMV
2. 11.690.694.418 1.169.069.441,80 20,639

Ministerul Economiei
3. 11.391.130.186 1.139.113.018,60 20,110

Fondul Proprietatea S.A.
Banca Europeană pentru

4. 1.147.770.061 114.777.006,10 2,026
Reconstrucție și Dezvoltare
22
5. 3.520.046.256 352,004,625.60 6,214
Persoane Fizice și Juridice
56.644.108.335 5.664.410.833,50 100

Total
2.2 Analiza surselor de finanțare a întreprinderii
Constituirea şi utilizarea raţională a resurselor financiare exercită influenţă atât la nivel

microeconomic (la nivelul întreprinderii), cât şi la nivel macroeconomic, deoarece bunăstarea
populaţiei şi averea statului în întregime sunt rezultatul unei activităţi reuşite a întreprinderilor.
Atingerea obiectivelor strategice, dar și operaționale solicită de la managerii financiari să aloce
resurse în diverse activități. La nivel operațional, resursele devin disponibile prin procesul de
bugetare și de alocare a resurselor financiare, care definesc, în mare parte, procesul financiar al unei
întreprinderi. Finanţarea întreprinderii reprezintă mobilizarea resurselor de capital de la cei cu
excedent de resurse (investitorii) spre cei care au nevoie de acestea (întreprinderi) prin intermediul
unor instrumente şi mecanisme specifice în cadrul unor pieţe organizate (pieţele monetare sau
pieţele de capital). Această finanţare este destinată obţinerii de fonduri (lichidităţi) pentru a acoperi
nevoi temporare generate de activităţi comerciale, activităţi de producţie sau pentru a dezvolta
capacitatea de producţie existentă prin derularea unor proiecte de investiţii.
23
Figura 2.1 Clasificarea surselor de formare a resurselor financiare
Sursa: Gherjavca Svetlana. Teză de doctor în științe economice Gestiunea Și Optimizarea

Resurselor Financiare Ale Întreprinderilor Din Industria De Prelucrare A Cărnii. Universitatea De
Stat Din Moldova. Czu: 658.15:336.64 (478). Chișinău, 2017. P.28.
Sursele de formare a capitalurilor financiare pot fi clasificate după mai multe criterii (figura 2.1).
Majoritatea autorilor autohtoni și străini divizează sursele de finanțare în: interne și externe, care la
rândul lor pot fi proprii și împrumutate. Acumularea resurselor financiare poate avea loc din surse
proprii și împrumutate, precum și din atragerea lor de pe piața de capital. Unii autori divizează
sursele interne în: active (autofinanțarea) și ascunse (fondul de rulment net, fondul de rezervă,
datoria expirată față de furnizori ș.a). Costul capitalului propriu reprezintă rata de rentabilitate cerută
de acționarii societății, sau altfel spus este acea rată de rentabilitate pe care trebuie să o realizeze
firma astfel încât să mențină valoarea afacerii. Aceasta privește totalitatea capitalurilor proprii
indiferent de originea lor și depinde de mărimea profitului viitor și de hotărârea AGA cu privire la
proporția distribuirii profitului net al exercițiului pentru dividende. Dacă rata de rentabilitate este
mai mică decât costul de oportunitate atunci valoarea afacerii scade, iar dacă rata rentabilității este
superioară costului de oportunitate atunci valoarea afacerii crește. Costul de oportunitate putând fi
24
definit ca fiind acel cost al opțiunilor pierdute, respectiv acea rată a rentabilității capitalului investit
care este atractivă pentru un investitor, făcându-l să opteze pentru o anumită investiție dintr-o serie
largă de investiții alternative care au condiții similare de risc. Pentru determinarea costului
capitalului propriu am folosit metoda dividendelor actualizate ce se bazează pe actualizarea
dividendelor fără a ține seama de risc, conform modelului de creștere constant a dividendelor,
modelul lui Gordon și Shapiro. Aceasta este cea mai simplă metodă de estimare a costului
capitalului propriu, fiind o variantă simplificată a valorii actualizate a fluxului de lichidităţi viitoare
pe care le generează acţiunile: dividende şi preţ de vânzare. Rata de actualizare utilizată este rata
rentabilităţii cuvenită acţionarilor, ţinând cont de perspectivele întreprinderii şi de riscul pe care
acestea le încorporează.
Conform modelului Gordon și Shapiro, rata costului capitalului propriu, Rc, se determină după
formula:
Di (2.1)
Rc = +g
P 0
unde: Rc – rata costului capitalului propriu, Di – dividendul pe acțiune în anul I, Po –

cursul de vânzare al acțiunii in anul current, g – creșterea dividendului pe acțiune.
Evaluarea costului capitalului propriu prin acest model al lui Gordon și Shapiro pune problema
estimării ratei de creștere a dividendului ”g” , care se determină dupa următoarea formulă: g = b *
Rf unde: b – cota din profitul net pentru capitalizare, Rf – rentabilitatea financiară.
Profitul net de repartizat în anul 2008 a fost în întregime reinvestit ceea ce înseamnă că b=1 și deci
rata de creștere a dividendului va fi egală cu rentabilitatea financiară. Din situația firmei rezultă că
mai trebuie calculată rentabilitatea financiară care reprezintă capacitatea unei firme de a degaja
profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa.
Rf = profit net / capitaluri proprii (2.2)

Rf = 1.022.387.463 / 16.195.075.527 = 0,06 => g = Rf = 6 %
Rentabilitatea așteptată de acționari în anul 2009 este de 6 %, rată obținută prin modelul
dividendelor actualizate și care nu este atât de relevantă pentru întreprindere. De aceea vom estima
costului capitalului propriu după o alta metodă și anume modelul de evaluare a activelor financiare
CAMP. Modelul permite estimarea ratei de rentabilitate cerută de acționari, adică rata costului
25
capitalului propriu pornind de la trei variabile, și anume: rata rentabilității unui activ fără risc, rata
rentabilității medii pe piața financiară și coeficientul de risc.
Rc = Rf + s (Rm-Rf) (2.3)
unde: Rf – rata rentabilității activului fără risc, de obicei dobânda la emisiunile de titluri de stat
adica 12% (0,12), s – coeficientul de sensibilitate, care măsoară sensibilitatea ratei de rentabilitate
a unui activ față de rentabilitatea medie a pieței, aproximativ 2, Rm – rata rentabilității medie a
pieței financiare este de 0,21
Rc = 0,12 + 2( 0,21- 0,12) = 0,30 ; Rc = 31%
Tabel 2.2. Valori bursiere ale PETROM, lei - RON
Acţiunile Petrom – în cifre 2008 2009 2010
Număr de acţiuni 56.644.108.335 56.644.108.335 56.644.108.335
Capitalizare bursieră (mil. lei)1 10.253 14.104 18.976
Capitalizare bursieră (mil. euro)1 2.609 3.356 4.429
Preţ maxim (lei) 0,56 0,292 0,366
Preţ minim (lei) 0,129 0,116 0,252
Preţ la sfârşitul anului (lei) 0,181 0,249 0,335
Caştig/acţiune (lei/acţiune) 0,0173 0,0152 0,0389
Dividend pe actiune (lei) 0 0 0.0177 2
Randamentul dividendului1 0 0 5,2% 2
Rata de distribuire a profitului 0 0 46% 2
Sursa: www. petromraport 2010.ro
¹ Calculat pe baza preţului acţiunii în ultima zi de tranzacţionare din anul respectiv

² Dividend propus spre aprobare de către Adunarea Generală a Acţionarilor.
26
Costul capitalului împrumutat
Capitalurile proprii constituite sunt, adeseori, insuficiente pentru acoperirea nevoii globale de
finanțare a firmei și atunci aceasta este nevoită să apeleze la alte mijloace de finanțare, cum ar fi:
emisiunea de obligațiuni, creditele comerciale furnizori precum și alte datorii din exploatare.
Costul creditului bancar pe termen mediu și lung
În ultimii ani cea mai mare companie din Romania, PETROM SA, datorită crizei care a apărut, se
confruntă cu probleme majore și datorită acestui fapt apelează la credite bancare utilizate pentru
finanțarea investițiilor. La 11 mai 2009 PETROM a semnat un contract cu BEI si BERD 11 pentru
doua credite corporative negarantate, fiecare în valoare de 200 milioane de euro, cu o maturitate de
12 ani, pentru a asigura o parte din finanțarea centralei electrice de la Brazi.Prin aceste doua credite
încheie practic procesul de finanțare agreat în 2008, care, împreună cu creditul intragrop de la OMV
și cash-flow-ul generat de companie asigură resursele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor pe
perioada 2009-2010. Cele doua credite de la BERD și BEI asigură finanțarea pe termen lung pentru
centrala electrică greenfield de la Brazi, de 860 MW, proiect ce se ridică la peste 500 milioane de
euro și care va acoperi 9% din producția de electricitate a țării, la nivelul anului 2012, anul total
operațional al centralei". Aproximativ 20% din capacitatea centralei va fi utilizată pentru acoperirea
consumului propriu al Petrom, iar restul va fi vândut pe piața de energie din Romania.Proiectul
include construirea unei conducte de gaze cu lungimea de 30 km, pentru furnizarea gazului și o linie
de alimentare electrică de înaltă tensiune, pentru transmiterea energiei electrice în rețeaua națională.
De asemenea, PETROM s-a mai împrumutat din octombrie 2008 și până acum cu alte 1,175
miliarde de euro, atât de la bănci, cat si de la actionarul său majoritar, grupul austriac OMV. Petrom
a semnat în 31 martie 2009 contractarea unui credit corporativ nesecurizat de pâna la 300 milioane
euro prin intermediul Băncii Europene de Reconstrucție și Dezvoltare (BERD). Creditul va fi
utilizat pentru introducerea de standarde crescute în industrie, în ceea ce privește mediul, sănătatea
și siguranța. Totodată, în 21 ianuarie 2009, PETROM a anunțat, printr-un comunicat remis Bursei de
Valori București, că a obținut o linie de finanțare de tip revolving, de pâna la 500 milioane de euro,
de la acționarul său majoritar, grupul austriac OMV. În octombrie 2008, compania petrolieră a
contractat o linie de credit în valoare de circa 375 milioane de euro în multi-valută, semnând,
11
www. wall-street.ro
27
practic, unul dintre cele mai mari împrumuturi acordate vreodată unei firme locale, care depășește
chiar finanțarea atrasă în 2007 de RCS&RDS. Împrumutul a fost unul preferențial, acordat de un
club de cinci bănci, care au o bună relație cu Petrom și cu OMV, acționarul majoritar. Este vorba
despre UniCredit Bank Austria AG, Credit Agricole Luxemburg S.A., Erste Group Bank AG,
Raiffeisen Zentralbank Österreich AG si Société Générale Bank&Trust (SGBT).
Tabel 2.3. Datorii pe termen mediu și lung ale PETROM, lei - RON
Datorii pe 2008 2009 2010

termen mediu și
1.501.253.970 2.822.317.311 5.500.000.000
lung ( > 1 an)
De asemenea, firma mai are datorii comerciale ce reprezintă obligații către furnizorii a căror piață nu
a fost efectuată datorită faptului că se află în termenul de plată. Rata costului creditului bancar pe
termen mediu și lung se determină astfel:
n Ai (2.4)
D=∑ i
i=1 ( 1+ r d )
n Di∗d ( 1−T )+ R (2.5)
D=∑
i=1 ( 1+ r d )i
Compania petrolieră în 14 actombrie 2008 a contractat o linie de credit în valoare de circa

375.000.000 euro în multi-valută, cu data scadentă până la 14 octombrie 2012, rambursabil în rate
lunare egale și cu o rată a dobânzii de 9%. Împrumutul de la Consorțiul de bănci reprezintă o
facilitate de credit fără constituire de garanții acordată Societății de către un consorțiu de bănci din
care fac parte BRD Groupe Société Générale S.A., Crédit Agricole Luxembourg S.A., Emporiki
Bank-Romania S.A., Erste Group Bank AG, Raiffeisen Zentralbank Österreich AG, Société
Générale Bank & Trust S.A. şi UniCredit Bank Austria AG. Un contract de împrumut în sumă de
500.000.000 euro a fost semnat de Societate cu OMV AG pentru finanţarea unor proiecte generale.
Contractul a fost semnat la data de 15 ianuarie 2009, scadenţa finală este 15 ianuarie 2013, iar rata
dobânzii este de 7%. Creditul este rambursabil în rate lunare egale.
=> rata costului capitalului împrumutat este de 49% (rd =48% ; rd =49%)
28
Costul creditului bancar pe termen scurt
Creditele bancare pe termen scurt se acordă de către bănci pentru activități de aprovizionare,
producție și comercializare, pe o perioadă de până la un an acelor firme care sunt înscrise la
Registrul Comerțului, care prezintă garanții ferme, au cont în bancă și lucrează rentabil. Totodată
costul creditelor este, de regulă, mai mare decât al mijloacelor de finanțare pe piața financiară și
reprezintă, deci, un cost explicit pentru firmă. Pentru finanţarea programului de mediu, Societatea
PETROM SA a semnat un contract de împrumut cu Banca pentru Comerț și Dezvoltare a Mării
Negre cu o limită de 25.000.000 lei. Contractul a fost semnat la 27 aprilie 2009 și scadența finală
este la 24 ianuarie 2009. Rata dobânzii este de 10% pe an, iar comisionul perceput de bancă este de
1,5 %. Timpul necesar pentru efectuarea transferului în contul curent este de o zi. Valoarea dobânzii
plătită de firmă se determină astfel:
C∗t∗p 25 , 000 , 000∗245∗10

D= = =1 .701 .388 , 89 lei
360∗100 360∗100
D – valoarea dobânzii, C – valoarea credit, t - perioada pentru care se acordă creditul, p – rata
nominală a dobânzii, Comisionul bancar se calculează astfel: 1,5%*25.000.000 = 375.000 lei
Cheltuielile totale legate de credit: D = 1.701.388,89 + 375.000 = 2.076.388,89 (lei)
Suma creditului pusă la dispoziția firmei: C = 25.000.000 – 2.076.388,89=22.923.611(lei)
Pentru determinarea costului real al creditului pe termen scurt (p) se folosește următoarea formulă
de calcul obținută din relația de mai sus:
D ′∗365∗100 2. 076 . 388∗365∗100

p ′= = =13 , 55 %
C ′∗t 22 . 923. 611∗244
Costul capitalului împrumutat îl calculăm ca o medie dintre costul creditului pe termen mediu și
lung și costul creditului pe termen scurt. Deci Societatea Petrom SA, din împrumuturile pe care le-
am analizat are un cost al capitalului împrumutat de 31,28%.
Costul mediu ponderat al capitalului – CMPC
29
Costul capitalului total al firmei apare ca un cost mediu ponderat corespunzând costului surselor de
care dispune firma.CMPC sau costul compozit al capitalului se determină conform relației:
C D (2.6)
CMPC =Rc +r d
C+ D C +D
în care: Rc – rata costului capitalului propriu; (31%), rd - rata costului capitalului împrumutat,
determinată dupa impozitarea firmei; (49%), C – suma capitalurilor proprii; (14.056.147.239), D –
suma datoriilor. (6.383.652.890)
14 . 056. 147 . 239 6 . 383 . 652. 890

CMPC=31 %* + 31 , 28 %*
14 . 056. 147 . 239+6 . 383. 652 .890 14 . 056. 147 . 239+6 . 383. 652 .890 = 31%
Costul mediu ponderat al capitalului prezintă o importanță deosebită, el reprezentând rata de

acceptaresau de respingere a noilor proiecte de investiții, fiind luat în calculul valorii actualizate nete
ca rată de actualizare și considerat cea mai recomandată rată de actualizare. Rata unei structuri
optimale a capitalului investit presupune minimizarea costului mediu ponderat al capitalului și
implicit maximizarea valorii firmei. Se urmărește ca firma să aibă un cost mediu ponderat scăzut.
2.3 Analiza respectării criteriilor de optimizare
2.3.1 Analiza principalelor indicatorilor economico financiari la PETROM SA
1. Solvabilitatea patrimonială. Conceptul de solvabilitate desemnează capacitatea întreprinderii de a

face faţă scadenţelor pe termen mediu şi lung, respectiv rambursării datoriilor şi plăţii regulate a
dobânzilor. Solvabilitatea este dependentă de măsura în care activul total al întreprinderii este
suficient pentru plata datoriilor totale. Solvabilitatea patrimonială este considerată bună când
rezultatul obținut depășește 30%, indicând ponderea surselor proprii în totalul pasivului firmei.
Tabel 2.4 Solvabilitatea Patrimonială
S.p. = (Capitalul Propriu/ Total Pasiv)* 100
Elemente 2008 2009 2010
30
Capital Propriu 13.569 16.190,83 18.459,04
Total Pasiv 24.927 30.526,64 34.765,26
Solvabilitatea Patrimonială 54,43% 53,03% 53,09%
Solvabilitatea patrimonială este bună, dat fiind faptul că aceasta depășește 30%, ceea ce înseamnă că
pe termen lung firma își poate acoperi datoriile, dificultățile putând apare numai pe termen scurt.
2. Rata autonomiei financiare. Arată măsura în care firma își utilizează capitalurile proprii și
exprimă gradul sau independența față de creditorii permanenți. Din considerente impuse de normele
bancare, în relațiile de credit cu firma acest raport trebuie să fie mai mare sau egal cu 0,5. Cu cât
raportul este mai mic cu atât firma depinde mai mult de creditorii săi, și cu cât este mai mare, cu atât
gradul de independență financiară este mai ridicat.
Tabel 2.5 Rata autonomiei financiare
R.a.f.= Capitalul Propriu/Capitalul Permanent
Elemente 2008 2009 2010
Capitalul Propriu 16.190,83 18.459,04

13.569
Capitalul Permanet 21.481 25.757,54 29.160,64
Rata autonomiei financiare 0,6317 0,62858 0,633020
Sursa: Calculele autorului
Raportul ratei autonomiei financiare în cazul nostru depășește limita de 0,5 și deci firma este parțial
independentă financiar.
31
3. Rata datoriilor financiare. Este o rată complementară cu rata autonomiei financiare, în măsura
în care această rată este mai mică de 0,5 firma poate beneficia de o îndatorare pe termen mediu și l.
Tabel 2.6 Rata datoriilor financiare
R.d.f. = Datorii pe termen mediu și lung / Capital permanent
Elemete 2008 2009 2010
Datorii pe tml. 7.912 9.566,71 10.701,22
Capital permanent 21.481 25.757,54 29.160,64
Rata datoriilor financiare 0,3683 0,37141 0,36697
Întreprinderea poate beneficia de o îndatorare pe termen mediu și lung dat fiind faptul că această
rată este mai mică de 0,5.
4. Rata datoriilor. Este o rată care ține cont de ansamblul datoriilor și este dată de raportul dintre
datoriile totale și activele totale, fiind considerată o rată de stabilitate.
Tabel 2.7 Rata datoriilor
R.d. = Datorii totale / Active totale
Elemente 2008 2009 2010
Datorii totale 11.358 14.335,81 16.306,22
Active totale 24.927 30.526,64 34.765,26
Rata datoriilor 0,4556 0,46961 0,46903
Stabilitatea întreprinderii poate fi considerată nu prea bună ținând cont de valoarea mare a ratei.
32
5. Rata capitalului propriu față de activele imobilizate. Exprimă condițiile de finanțare a
imobilizărilor.
Tabel 2.8 Rata capitalului propriu față de activele imobilizate
R.C.p./ A.I. = Capital propriu / Active imobilizate
Elemente 2008 2009 2010
Capital propriu 16.190,83 18.459,04

13.569
Active imobilizate 19.807 25.227,59 27.725,36
R.C. / A.I. 0,6850 0,64179 0,66578
Atât în anul 2008, 2009 cât și în 2010, resursele sunt insuficiente pentru finanțarea activelor
imobilizate, diferența fiind acoperită prin datorii pe termen scurt, aspect apreciat nefavorabil. O
valoare supraunitară semnifică faptul că ansamblul imobilizărilor este finanțat din capitaluri proprii.
6. Rata capitalului permanent față de activele imobilizate. Exprimă condițiile de finanțare a

imobilizărilor din capitaluri permanente.
Tabel 2.9 Rata capitalului permanent față de activele imobilizate
R.C.perm. / A.I. = Capital permanent / Active imobilizate
Elemente 2008 2009 2010
Active imobilizate 19.807 25.227,59 27.725,36
R.C.perm./ A.I. 1,0845 1,02100 1,05176
33
O valoare supraunitară semnifică faptul că ansamblul imobilizărilor este finanțat din capitaluri
permanente, cum este și firesc.
7. Lichiditatea general (globală). Reflectă posibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se

transforma într-un termen scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de plată exigibile, și se
calculează conform relației:
Tabel 2.10 Lichiditatea generala (globală)
L.g. = Active circulante / Datorii curente
Elemente 2008 2009 2010
Active circulante 5.120 4.586,45 6.305,79
Datorii curente 3.446 4.706,96 5.578,30
Lichiditatea generală 1,4857 0,97439 1,13041
Având în vedere faptul că lichiditatea generală se apreciază ca fiind favorabilă atunci când are o
mărime supraunitară (cuprinsă între 2 și 2,5). Cu cât raportul este mai mare decât 1, cu atât firma
este mai bine pusă la adapost de o insuficiență de trezorerie care ar putea fi provocată de
rambursarea datoriilor la cererea creanțierilor. În ceea ce privesc rezultatele firmei lichiditatea
generală înregistrată în anul 2008, 2009 cât și în 2010, este negativă, ceea ce reflectă că firma s-a
confruntat cu un grad de îndatorare pe termen scurt.
8. Lichiditatea imediată. Exprimă capacitatea firmei de a-și onora datoriile pe termen scurt din
creanțe și disponibilități.
Tabel 2.11 Lichiditatea imediată
L.i. = (Active circulante - Stocuri) / Datorii curente
Elemente 2008 2009 2010
Active circulante 5.120 4.586,45 6.305,79
34
Stocuri 2.394 2.582,69 2.500,12
A.Circ. - Stocuri 2.726 2.003,76 3.805,67
Datorii curente 3.446 4.706,96 5.578,30
Lichiditatea imediată 0,79106 0,42570 0,68222
Valoarea optimă a acestui indicator se situează între 0,8 și 1. Cu toate acestea, putem spune că
întreprinderea are capacitatea de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități.
9. Rata solvabilității generale. Măsoară capacitatea entității de a face față datoriilor pe care le are
față de un creditor, la termenul de plata stabilit în prealabil și este dată de raportul dintre activele
totale și datoriile curente.
Tabel 2.12 Rata solvabilității generale
R.s.g. = Activele totale / Datorii curente
Elemente 2008 2009 2010
Active totale 24.927 30.526,64 34.765,26
Datorii curente 3.446 4.706,96 5.578,30
Rata solvabilității generale 7,2336 6,48542 6,23223
Valoarea ratei solvabilității reflectă un maxim în anul 2008 față de 2009 și 2010, rezultând faptul că
firma își poate acoperi datoriile, iar creditorii și furnizorii firmei se bucură de o securitate relativ
bună din partea acesteia.
10. Securitatea financiară. Reflectă gradul în care capitalurile proprii asigură finanțarea activității
comparând resursele proprii cu datoriile pe termen mediu și lung.
35
Tabel 2.13 Securitatea financiară
S.f. = Capitaluri proprii / Datorii pe termen mediu și lung
Elemente 2008 2009 2010
Capitaluri proprii 16.190,83 18.459,04

13.569
Datorii pe t.m.l. 7.912 9.566,71 10.701,22
Securitatea financiară 1,7149 1,69241 1,72494
În cazul în care capitalurile proprii sunt mai mici decât datoriile la termen, adică securitatea
financiară este subunitară, capacitatea teoretică de împrumut a firmei este saturată. De aceea,
normele bancare recomandă un raport supraunitar.
11. Gradul de îndatorare. Arată limita până la care firma este finanțată din alte surse decât
capitalurile proprii. Aceasta indică măsura în care angajamentele pe termen scurt, mediu și lung sunt
garantate de capitaluri proprii.
Tabel 2.14 Gradul de îndatorare
G.Î. = (Datorii totale / Capitaluri proprii)*100
Elemente 2008 2009 2010
Datorii totale 11.358 14.335,81 16.306,22

13.569
Grad de Îndatorare 83,70% 88,54% 88,33%
36
Pornind de la faptul că nivelul acestui indicator trebuie să fie subunitar, la nivel cât mai scăzut,
considerăm că valoarea firmei este bună, adică angajamentele sale pe termen scurt, mediu și lung
sunt garantate de capitaluri proprii ale întreprinderii.
12. Rata de îndatorare globală. Indică ponderea datoriilor totale în total pasiv:
Tabel 2.15 Rata de îndatorare globală
R.Î.G. = Datorii totale / Total pasiv
Elemente 2008 2009 2010
Datorii totale 11.358 14.335,81 16.306,22
Total pasiv 24.927 30.526,64 34.765,26
Rata de îndatorare globală 0,4556 0,46961 0,46903
Se observă o ușoară scădere a ratei în anul 2008 respectiv în 2010 față de anul 2009, valori
considerate fără riscuri deosebite.
13. Rata rentabilității economice. Măsoară performanța activului total al firmei, indiferent de
modul de finanțare și de sistemul fiscal.
Tabel 2.16 Rata rentabilității economice
R.e. = (Profit brut / Capital permanent)*100
Elemente 2008 2009 2010
Profit brut 1.605 1.169,42 2.605,32
Rata rentabilității economice 7,47% 4,54% 8,93%
37
După cum observăm rata rentabilității economice a crescut în 2010 față de 2008 respectiv 2009,
aspect aprciat favorabil datorându-se creșterii rezultatului brut din exploatare în anul 2010. Dacă
rata rentabilității este mai mare, întreprinderea va fi interesată să se împrumute pentru a se dezvolta,
deoarece remunerația capitalurilor împrumutate va fi acoperită de rentabilitatea ridicată. În concluzie
putem afirma că întreprinderea în anul 2010 are mai multe posibilități decât în anul 2008 și 2009, să
contracteze împrumuturi pentru a-și dezvolta activitatea.
14. Rata rentabilității financiare. Măsoară performanța capitalului propriu, oportunitatea

menținerii acestuia în afaceri.
Tabel 2.17 Rata rentabilității financiare
R.f. = (Profit net / Capitaluri proprii)*100
Elemente 2008 2009 2010
Profit net 1.022 833,28 2.189,65

13.569
Rata rentabilității financiare 7,53% 5,14% 11,86%
Observăm că profitul net al firmei Petrom crește în 2010, iar capitalurile proprii înregistrează o
ușoară creștere, la fel ca și profitul net, ceea ce conduce la o rata a rentabilității financiare mai mare
în 2010. Din cele spuse putem conluziona că în anul 2010 firma Petrom se află într-o situație mai
bună decât în 2008 și 2009.
15. Fondul de rulment. Acest indicator permite aprecierea condițiilor de echilibru financiar și
structurarea modalităților de investiții corporale, necorporale și financiare ale întreprinderii.
Tabel 2.18 Fondul de rulment, lei - RON
R.f. = (Profit net / Capitaluri proprii)*100
Elemente 2008 2009 2010
38
Capital Propriu
13.569 16.190,83 18.459,04
Active Imobilizate 19.807 25.227,59 27.725,36
Fondul de rulment propriu 0 0 0
Active Curente 5.120 4.586,45 6.305,79
Datorii Curente 3.446 4.706,96 5.578,30
Fondul de rulment net 0 0 0
Cu părere de rau nu am avut date disponibile pentru a calcula Necesarul de Fond de Rulment.
Fondul de rulment propriu are valori negative pe tot parcursul analizat, ceea ce denota faptul ca
Capitalurile propriii ale intreprinderii nu acopera in totalitate activele sale imobilizate. Fondul de
rulment net este negative doar în anul 2009, în rest valorile sunt positive, ceea ce ara o stare buna a
intreprinderii, a desfasurarii afacerilor. Cirteriul destinatiei fondurilor este respectat, astefel ca se
observa ca activele pe termen scurt acopera pasivele pe termen scurt, iar in cazul celor pe termen
lung, intreprinderea a luat credite pe termen lung anume cu cerinta de a investi in active imobilizate,
conform contractului de imprumut. Investitiile in active pe termen lung din credite pe termen lung
au fost realizate. O mai mare rentabilizare a vânzărilor întreprinderii ar putea fi realizată printr-o mai
bună adaptare a portofoliului de produse la cerinţele consumatorilor, astfel încât să se asigure
utilizarea integrală a capacităţilor de producţie existente, creşterea în structura vânzărilor a ponderii
produselor care aduc marje semnificative de profit, optimizarea consumului de resurse, controlul
calităţii materiilor prime utilizate în porcesul de fabricaţie. Creşterea ratei rentabilităţii economice,
de către companie, s-ar putea realiza prin creşterea performanţei activităţilor de exploatare şi
financiare, astfel încât să se reducă dificultăţile de valorificare a producţiei, veniturile financiare să
fie superioare cheltuielilor financiare, să se utilizeze cât mai eficient unele elemente de active
imobilizate, prin antrenarea lor în activitatea de exploatare, practicarea unei politici de stocare
eficiente, diminuarea obligaţiilor faţă de participanţi la activitatea sa. În ceea ce priveşte rata
rentabilităţii financiare, întreprinderea ar trebui să îşi diminueze gradul de îndatorare, astfel încât
39
cheltuielile financiare să se diminueze, pentru ca în caz contrar să se evite diminuarea raportului
dintre rezultatul net şi rezultatul din exploatare.
Posibilități de optimizare a structurii financiare
În vederea optimizării structurii financiare este necesar o analiză fiabilă a punctelor tari și punctelor
slabe ale firmei și ale permisivității sau, dimpotriva ale adversivității și a mediului economic în care
aceasta funcționează. Analiza și planificarea financiară au drept scop creșterea valorii firmei și
maximizarea valorii financiare a investițiilor de capital facute de firmă. Analiza financiară pe bază
de bilanț, cont de profit și pierdere, tablou de finanțare oferă informații extrem de utile pentru
identificarea stării de sănătate a firmei analizate,dar totuși nu reușește întotdeauna reliefarea
anumitor aspecte fundamentale legate de aceasta. Ratele financiare oferă răspunsuri utile la multe
din întrebările legate de diagnostica firmei.
Rata de finanțare a capitalurilor proprii
RFCProprii= Capitaluri proprii / Active imobilizate = 14.056.147.239 / 22.243.002.582 = 0,63 < 1
O valoare supraunitară semnifică că ansamblul imobilizărilor este finanțat din capitaluri proprii.
Rata datoriilor financiare exprimă gradul de îndatorare pe termen lung
RDF= Datorii financiare / Capitaluri permanente = 2.822.317.311 / 16.878.464.550 = 0,17 < 0,5
Întreprinderea poate să beneficieze de o îndatorare pe termen mediu și lung în măsura în care

această rată este mai mică de 0,5.
Rata activelor imobilizate, care măsoară ponderea elementelor patrimoniale aflate la dispoziția
întreprinderii în mod permanent, în totalul activului.
RAI= (Active imobilizate / Active totale) *100 = (22.243.002.582 / 23.066.567.564)*100 = 96,43 %
Rata activelor circulante este complementară ratei activelor imobilizate, în totalul activului.
RAC= (Active circulante / Active totale)*100 = (4.413.732.144 / 23.066.567.564)*100 = 19,13 %
4.1. Rata stocurilor este influențată atât de natura activității cât și de lungimea ciclului de exploatare.
40
RS= (Stocuri / Active totale)*100 = (2.097.889.862 / 23.066.567.564)*100 = 9,09 %
Rata creanțelor comerciale se determină ca raport procentual al creanțelor comerciale din activului.
RCC = (Creanțe comerciale / Active totale)*100 = (2.035.806.491 / 23.066.567.564)*100 = 8,83 %
Din activele circulante ponderea cea mai mare în activul total o au stocurile.
CONCLUZII
În condițiile actuale, pentru asigurarea unei viabilități, orice întreprindere are nevoie de
resurse, în special financiare. Acesteacontribuie la constituirea, funcționarea normală și dezvoltarea
întreprinderii. Desfăşurarea eficientă a activităţii unei întreprinderi nu este posibilă fără o gestionare
judicioasă a resurselor financiare a acesteia. Gestiunea resurselor financiare ale întreprinderii este
parte componentă a gestiunii financiare. Nevoia de capital în interiorul întreprinderii apare chiar de
la înfiinţare, iar procesul economic poate avea loc numai dacă sunt asigurate condiţiile obiective
necesare desfăşurării sale, exprimate prin existenţa factorilor de producţie cu ajutorul cărora se
creează produse noi. Referitor la structura financiara a unei societati, cel mai ilustrativ in
reprezentarea acesteia este raportul stabilit intre finantarea interna cunoscuta si sub denumirea de
autofinantare si finantarea externa, totodata si finanturile pe termen scurt si finantarile pe termen
lung. Gestiunea financiară a întreprinderii are ca obiectiv principal maximizarea valorii acesteia,
ceea ce presupune corelarea optimă a deciziilor privind investițiile în active circulante cu cele
privind finanțarea acestora. Cu alte cuvinte, întreprinderea trebuie să adopte o asemenea strategie
care să echilibreze riscurile asumate cu rentabilitatea așteptată, astfel încât valoarea întreprinderii să
crească. Conform obiectivului de bază al funcţiei financiare a firmei, preocuparea managerilor este
creşterea continuă a valorii firmei, astfel încât să se realizeze o maximizare a acesteia în raport cu
structura activelor care o compun. Dacă obiectivul maximizării valorii firmei este urmărit pe fiecare
proiect de investiţii ce se intenţionează a se realiza, prin obţinerea unei valori actualizate cât mai
mari, firma considerată ca o sumă de proiecte de investiţii va spori în valoare. Starea de echilibru are
caracter dinamic, în sensul că se modifică în dependență de evoluţia fluxurilor de numerar sau a
41
stocurilor, dar şi de evoluţia nevoii de resurse financiare determinată de volumul de activitate a
întreprinderilor. Capitalului financiar trebuie utilizat în corespundere cu criteriul destinației
fondurilor, adică capitalul permanent trebuie să acopere imobilizările și nevoia de fond de rulment,
generată de activitatea operațională. Astfel, excedentul capitalului permanent, rămas după finanțarea
imobilizărilor, va fi utilizat pentru plata furnizorilor. În același timp, decalajul dintre momentul
procurării materiei prime și încasării de numerar în urma realizării producției finite trebuie acoperit
din capitalul permanent. Mai mult ca atât, deoarece nevoia de fond de rulment nu produce lichidități,
este rațional de a fi finanțată din capitalul propriu, și nu din împrumuturi, care, din contra presupune
ieșirea cu o anumită regularitate a numerarului. Astfel, determinarea nivelului optim al fondului de
rulment şi a elementelor componente ale acestuia permite evaluarea indicatorilor de bază în procesul
elaborării strategiei întreprinderii. Nivelul şi modificările fondului de rulment trebuie prognozate,
deoarece un fond de rulment optim trebuie să corespundă perfect previziunilor de lungă durată ale
întreprinderii. Cu alte cuvinte, nivelul fondului de rulment trebuie să corespundă strategiei
întreprinderii.
Optimizarea structurii financiare presupune stabilirea acelei combinaţii între capitalurile

proprii şi cele împrumutate definită în termeni de rentabilitate şi risc care să maximizeze valoarea
acţiunilor firmei. Aşadar, alegerea unei structuri financiare optime este esenţială pentru orice firmă,
întrucât va determina, în mod direct, rentabilitatea şi riscul acesteia. Adoptarea unei anumite
structuri financiare este rezultatul unui proces decizional al firmei care nu se poate realiza fără a ţine
seama de constrângerile rezultate din funcţionarea pieţei de capital, dat fiind faptul că orice formă de
capital costă Astfel, structura capitalului este o variabilă care nu depinde numai de firmă, de
obiectivele sale de creştere economică, de rentabilitatea sau de riscurile pe care consimte să şi le
asume. Aceasta este influenţată şi determinată de acţionari, de bănci sau de alţi împrumutători, de
stat, ca şi de conjunctura economico financiară
În cazul întreprinderilor cotate la bursă (ex. PETROM), valoarea întreprinderii este dată de
valoarea de piață a tuturor acțiunilor societății. În situația în care întreprinderea optează pentru
dezvoltare pe calea aufinanțării întregul profit sau numai o parte va fi destinat reinvestirii, deci
partea rămasă va putea fi distribuită ca dividende, iar randamentul pe acțiune va scădea. Cum
acționarii sunt foarte sensibili la scăderea valorii dividendelor și cursul acțiunii va scădea, deci va
scădea și valoaarea întreprinderii. Pentru a putea evita astfel de situații, unitatea va apela la alte
42
surse de finanțare. Astfel, întreprinderile cotate la bursă vor încerca să găsească un echilibru între
politica de dividende, politica de finațare și politica de investiții astfel încât valoarea întreprinderii să
nu scadă. În cazul întreprinderilor necotate la bursă cu puțini acționari nu acționează legea pieței
pentru acțiuni și prin urmare nu este rentabil să te împrumuți dacî ai sume proprii de dezvoltare
pentru că rentabilitatea firmei va scădea deoarece pentru capitalurile împrumutate întreprinderea va
trebui să plătească dobânda, fapt care va genera diminuarea profitului cu acele cheltuieli financiare
privind dobânzile.
43
BIBLIOGRAFIE
MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROŞURI
1. Nistor. E. Ioan, Ciumaș Cristina. Finanțe Corporative, Asigurări. Cluj Napoca 2012.
2. Mironiuc, M., Fundamentele ştiinţifice ale gestiunii financiar- contabile a întreprinderii,
Editura.Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2014
3. Boştinaru, A., Diagnostic financiar, Instrumente de analiză financiară, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
4. Toma Mihai, Alexandru Felicia - Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere, Editura
Economică, Bucureşti, 2003, pag. 48.
5. Stancu Ion - Finanţe, Editura. Economică, Bucureşti, 2002, pag.643
6. Niţu Cornelia, Strategii De Optimizare A Structurii Financiare A Întreprinderii. Editura
Universitaria, Craiova, 2013.
7. Herjavca Svetlana. Teză de doctor în științe economice Gestiunea Și Optimizarea Resurselor
Financiare Ale Întreprinderilor Din Industria De Prelucrare A Cărnii. Universitatea De Stat
Din Moldova. Czu: 658.15:336.64 (478). Chișinău, 2017. P.28.
8. Hoanta, Nicolaie, Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed. C.H. Beck, Bucuresti,
2011Teodorescu, Mihaela, Finatele intreprinderii, Ed. Meteor Press, Bucuresti, 2005
9. Chirilov, Nelea, Optimizarea Structurii Financiare A Entității Prin Prisma Echilibrului
Financiar, ASEM, 2017
10. Franco Modigliani și Merton Miller-The Cost of Capital, Corporation Finance, and the
Theory of Investment (Costul capitalului, finanțele corporaționale și teoria investițiilor),
American Economic Review, iunie 1958, pentru care cei doi economiști au primit,
individual, premiul Nobel pentru economie.
11. Paul Halpern, J.Fred Weston, Eugene F.Brigham-Finanțe manageriale, Ed.Economică,
București,1998.
RESURSE ELECTRONICE
1. Administrare Info, articolul Criterii de optimizare a structurii financiare, [citat 10.10.2020],

disponibil la https://administrare.info/economie/10092-criterii-de-optimizare-a-structurii-
financiare?cookie_a363add3aec4983e7e692a1bdd206b26=accepted
44
2. Regie Live, articolul Analiza Structurii Financiare A Intreprinderii Si A Costului Capitalului,
[citat 10.10.2020], disponibil la https://biblioteca.regielive.ro/licente/contabilitate/analiza-
structurii-financiare-a-intreprinderii-si-a-costului-capitalului-377364.html
3. Regie Live, articolul Optimizarea Structurii Financiare A Intreprinderii Prin Evaluarea
Costului Finantarii, [citat 10.10.2020], disponibil la
https://biblioteca.regielive.ro/licente/banci/optimizarea-structurii-financiare-a-intreprinderii-
prin-evaluarea-costului-finantarii-286837.html
4. Diploma, articolul Optimizarea structurii financiare, [citat 10.10.2020], disponibil la
https://www.diploma.ro/licente/optimizarea-structurii-financiare-6945
5. Stiucum, articolul Structura financiara a firmei, [citat 10.10.2020], disponibil la
https://www.stiucum.com/management/management-financiar-contabil/Structura-financiara-
a-firmei91482.php
6. Creeaza, articolul Structura financiara a intreprinderii, [citat 10.10.2020], disponibil la
https://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/Structura-financiara-a-
intrepr118.php
7. Administrare Info, articolul Criterii de optimizare a structurii financiare, [citat 10.10.2020],
disponibil la https://administrare.info/economie/10092-criterii-de-optimizare-a-structurii-
financiare?cookie_a363add3aec4983e7e692a1bdd206b26=accepted
8. Raportul de activitate PETROM SA 2010, [citat 01.01.2012], disponibil la
www.petromraport 2010.ro
45

Criterii de Optimizare A Structurii Financiare A Întreprinderii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Criterii de Optimizare A Structurii Financiare A Întreprinderii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CRITERII DE OPTIMIZARE A STRUCTURII

Capitolul II. STUDIUL PRIVIND COSTUL CAPITALULUI LA PETROM S.A. 21

CAMP – Capital Asset Princing Model RON – Lei romanesti noi

S.A. – Societate pe acțiuni

Actualitatea şi importanţa temei de cercetare. Aprecierea structurii financiare prin prisma

În vederea realizării scopului propus, au fost stabilite următoarele obiective de cercetare:

 dezvoltarea şi aprofundarea conceptului structură financiară;

Obiectul cercetării îl constituie structura financiară a îtreprinderilor și criteriile de optimizare a

Structura lucrării. În lucrarea am încercat să surprind principalele noțiuni teoretice referitoare

1.1 Conceptul de structură financiară și factorii de influenţă ai acesteia

1.1.1 Criterii de alegere a structurii financiare

 suma totala a nevoilor de finantat;

Profit brut x 100 (1)

Rec < Rd => un efect de indatorare negativ sau nefavorabil

Date ipotetice: K proprii = 5.000. K imprumutat = 15.000. Total k investit = 20.000

Rec = 12%. Rd= 9%.

La totalul k investit se obtine un profit de 20.000 x 12% = 2400. Remuneratia K de imprumut

Randamentul K propriu 1.050 x 100/5.000 = 21%

In realitate K propriu a adus un profit de 5.000 x 12/100 = 600

Profitul datorat efectului de indatorare este pozitiv (1.050-600)=450

Cheltuielile ciclului de exploatare= Fd. Rulment + Resurse de trezorerie

Fd. Rulment = K permanent - imobilizari in active corp. si necorporale

(sau) Fd. Rulment =Active circulante - Resurse de trezorerie

K permanent= fd. Proprii+ Datorii pe termen mediu si lung

Structura financiara = finantari pe termen scurt = Resurse de trezorerie

finantari pe termen lung K permanent

Coeficientul de indatorare globala

Datorii totale <2 sau Datorii totale ≤ 2

1.1.2 Criterii de optimizare a structurii financiare

De aceea, se impune permanent o urmărire atentă, de către conducerea întreprinderii, atât a

Exemplu: O societate comercială are în vedere un proiect investiţional cu următoarele caracteristici:

Eî = 24 000/6000 (15% – 10%) = 20%. Randamentul final este Re + Eî = 15 + 20 = 35%.

Coeficientul îndatorării globale

Coeficientul de îndatorare la termen

CÎT = Datorii la termen/Capital permanent ≤ ½ sau CÎT = Datorii la termen/Capital propriu ≤ 1

Criteriul rentabilitate - risc

1.2 Indicatori de evaluare a efectelor structurii financiare asupra performanței

Tabelul 1.2 Indicatori ce caracterizeaza modul de finanțare a activelor

Sursa. Elaborat de autor.

Tabelul 1.3 Rate ce caracterizeaza modul de finanțare a activelor

Sursa. Elaborat de autor.

Tabelul 1.4. Indicatorii echilibrului financiar

Sursa. Elaborat de autor.

Tabelul 1.4. Indicatorii eficinței utilizarii resurselor financiare

Sursa. Elaborat de autor.

CAPITOLUL II. STUDIUL PRIVIND COSTUL CAPITALULUI LA

2.1 Prezentarea generală

Obiectul de activitate al Societăţii Naţionale Petrom S.A, este:

1. Exploatarea şi exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze naturale de pe uscat şi din platoul

În străinătate în colaborare cu alte firme în domeniu.

Tabel 2.1. Structura acționariatului PETROM

Nr. Acționari Număr de acțiuni Capital social(lei) Procent (%)

2. 11.690.694.418 1.169.069.441,80 20,639

3. 11.391.130.186 1.139.113.018,60 20,110

Banca Europeană pentru

56.644.108.335 5.664.410.833,50 100

2.2 Analiza surselor de finanțare a întreprinderii

Constituirea şi utilizarea raţională a resurselor financiare exercită influenţă atât la nivel

Sursa: Gherjavca Svetlana. Teză de doctor în științe economice Gestiunea Și Optimizarea

unde: Rc – rata costului capitalului propriu, Di – dividendul pe acțiune în anul I, Po –

Rf = profit net / capitaluri proprii (2.2)

Rc = 0,12 + 2( 0,21- 0,12) = 0,30 ; Rc = 31%

Tabel 2.2. Valori bursiere ale PETROM, lei - RON