CREDITUL: ESENȚĂ, FUNCȚII, PARTICULARITĂȚI

TEORIE ECONOMICĂ

Chișinău 2016
 CUPRINS
Introducere......................................................................................................................................2
1 Particularități generale privind creditul.................................................................................3
1.1 Definirea Creditului........................................................................................................3
1.2 Importanta economică a creditului.................................................................................5
1.3 Necesitatea și esența creditului.......................................................................................6
1.4 Teorii asupra creditului..................................................................................................7
2 Trasaturile și functiile creditului............................................................................................7
2.1 Principii de creditare......................................................................................................9
2.2 Piețele fondurilor de creditare......................................................................................10
2.2.1 Piata monetară..........................................................................................................10
2.2.2 Piata de capital..........................................................................................................11
2.2.3 Piața monetar-financiara...........................................................................................11
3 Bancile ca intermediari între cei ce economisesc, investitori și consumatori.......................12
3.1 Dobînda........................................................................................................................13
3.1.1 Dobanda nominala și dobanda reala.........................................................................13
3.1.2 Efectul nivelului ratei dobanzii asupra comportamentului pieței.............................14
3.2 Inflația și creditul..........................................................................................................15
4 Elemente esentiale ale procesului de creditare....................................................................16
4.1 Tipuri de credit.............................................................................................................16
4.2 Elemente esentiale în analiza procesului de creditare..................................................17
5 Particularitatile operatiunilor creditare în RM.....................................................................27
Concluzii.......................................................................................................................................27
Bibliografie...................................................................................................................................28

Introducere

În economia contemporană există o serie de instrumente financiare care dau posibilitatea

accesării resurselor. Din perspectiva sistemului bancar, unul dintre instrumentele puse la
disponibilitatea persoanelor fizice și juridice este creditul. Acesta este o relație bănească ce se
stabilește între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau care
vinde mărfuri sau servicii pe datorie, și o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care primește
împrumutul sau cumpără pe datorie, împrumutul acordat (cu titlu rambursabil și condiționat de obicei
de plata unei dobânzi). Cămătarul este o persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei
camete (plata unei dobânzi exagerate). La împrumuturi, se poate împrumuta în afară de o sumă de
bani și diferite obiecte.

2
 În lucrarea dată vom studia Creditul, particularitățile, funcțiile, disponbilitatea dar și alte detalii
legate de acesta. Tema dată este foarte importantă din perspectiva dezvoltării continue a acestui
instrument finaninciar și a rolului pe care îl joacă acesta în mediul economic contemporan. Drept
obiective ne propunem: definirea creditului, teriilor, necesității și importanței acestuia; studierea
trăsăturilor, funcțiilor și a disponibilității acestuia; studierea procesului de creditare, a dobînzii și a
altor elemente relevante. Lucrarea dată este structurată în cinci secțiuni de studiu teoretic, aplicînd
metodologia studierii literaturii de specialitate și a articolelor în domeniul dat. Penultima parte a
lucrării va prezenta concluziile, iar ultima, sursele de informare.
1 Particularități generale privind creditul
1.1 Definirea Creditului
Creditul - operatiunea prin care se ia în stapinire imediata resurse, în schimbul unei promisiuni
de rambursare viitoare, în mod normal insotite de plata unei dobinzi ce remunereaza pe imprumutator.
Operariunea de creditare priveste doua parti. O parte acorda creditul, cealalta parte il primeste.
Operatiuni de creditare pot interveni intr-o gama ampla de relatii între indivizi cit sub forma unor
acorduri personale simple, cit și sub forma de tranzactii formalizate și formulate în cadrul unor
contracte complexe. Partile implicate, tipul de instrumente utilizate și conditiile în care creditul este
consimtit, sunt extrem de diverse.
Există mai multe conceptii privind elemental fundamental în definirea crediului, dintre care 3 sunt
importante:
Creditul ca incredere
Potrivit acestei conceptii, idea de incredere reprezintă principalul continut al creditului.În aceasta
conceptie creditul este o categorie subiectiva, psihologica. Chiar și notiunea de credit isis are originea
în latinescul”credita” care semnifica: a avea incredere.Increderea este necesară în relatia de
imprumut.Fără ea nici vanzarea marfii cu plata amanita nu ar avea loc. Pentru acordarea imprumutului
creditorul trebuie sa fie convins de bunitatea debitorului, de solvabilitatea acestuia,de capacitatea
debitorului de a face plata la scadenta.
Creditul ca forma a relatiilor de schimb
Unii autori considera creditul ca fiind o forma particulara a schimbului. Particularitatea ar fi ca există
un interval de timp apreciabil care separa efecuarea prestatiei de efectuarea contraprestatiei.În aceeasi
acceptiune,creditul este definit ca: un schimb care incepe în present și se termina în viitor, sau un
accord prin care forme ale valorii(bunuri,servicii,moneda) sunt create în schimbul unei promisiuni de
plata viitoare. Cei mai multi specialisti considera ca creditul nu este o forma a schimbului,pentru ca nu
modifica continutul material al valorii și este legat de schimb, adica imprumuturile sunt de obicei
contractate ce scopul de a face plati pentru livrari de bunuri și servicii,plati de salarii etc.
Creditul ca expresie a relatiilor de distribuire
Ceea ce deosebeste esențial creditul de schimbul de marfuri este mobilul creditului,redistribuirea
valorii adica transportul unei parti din prodesul social de la unii participanti la circuitul economic catre
alti participanti cu un transfer cu character temporar.
În principal creditul este expresia relatiilor de redistribuirea disponibilităților banesti latente, passive
existente în economie atît la agentii nefinanciari cat și la cei financiari prin inlocuirea monedei
temporar pasive cu moneda active,cat și prin cresterea disponibilităților de capitalul banesc și
cresterea masei monetare în circulatie.
În amplitudinea sa, esența raportului de credit se dezvaluie prin analiza trasaturilor
caracteristice:
3
1. Subiectele raportului de credit, creditorul și debitorul prezinta o mare diversitate în ce priveste
apartenenta la structurile social-economice, motivele angajarii în raport de credit și durata angajarii
sale etc.
În calitate de creditori se afrima întreprinderile, care manevreaza importante disponibilități
monetare. Pe de alta parte întreprinderile prin repartizarea profitului, constituie fonduri de rezerva,
remunereaza actionarii, ceea ce majoreaza global capacitatea de creditare a economiei naționale. În
acelas timp cresterea venitului populatiei, prin angajarea masiva în procesele economice, prin nivel
inalt de productivitate a muncii și prin economisire, a facut din populatie un factor major în operatiuni
de creditare, în primul rind în rol de creditor.
În calitate de debitori alaturi de întreprinderi și populatie se afirma și statul, ca unul din
principalii debitori. În tarile dezvoltate atit întreprinderi și populatia sunt debitori majori, cit și statul
este un debitor major. Indatoririle sale se potcompara în volum cu cele ale populatiei și
interprinderilor.
2. Promisiunea de rambursare, element esențial al raportului de credit, presupune riscuri, și necesita,
în consecinta, adesea, angajarea unei garantii. În raporturile de credit, riscurile probabile sunt:
- riscul de nerambursare consta în probabilitatea intirzierii platii sau a incapacitatii de plata datorita
conjuncturii, dificultatilor sectoriale, sau dificientelor imprumutatului.
- riscul de imobilizare survine la banca, sau la detinator de depozite, care nu este în masura sa
satisfaca cererile titularului de depozite, din cauza unei gestiuni nereusite a creditelor acordate.
- garantia personala este angajamentul luat de o terta persoana de a plati, în cazul în care debitorul este
în incapacitate. În cazul garantiei simple, garantul are dreptul de a discuta asupra indeplinirii obligatiei
sale, de a cere executarea primordiala a debitorului și, în cazul care există mai multi garanti, sa
raspunda numai pentru partea sa. În cazul garantiei solidare garantul poate fi tras la raspundere pentru
a plati, concomitent, sau chiar inaintea debitorului, daca aparent prezinta conditii preferabile de
solvabilitate.
3. Termenul de rambursare ca trasatura specifica a creditului are o mare varietate. De la termene
foarte scurte, 24 ore, termen practicat între banci pe pietele mondiale, și incheindu-se cu termene de la
30 la 50 de ani și chiar 100, în cazul imprumuturilor pentru constructia de locuinte1.
4. Dobinda, este o caracteristica esențiala a creditului. În acordurile de credit s-a incetatenit clauza
dobinzii fixe. Insa în anii 70 a aparut notiunea de dobinda variabila, ce variaza în dependenta de
inflație.
5. Tranzactia (Acordarea creditului). Creditul poate fi consimtit în cadrul unei tranzactii unice;
acordarea unui imprumut, vinzarea unei obligatiuni, angajarea unui depozit. În ultimul timp s-a
dezvoltat sistemul de credit deschis, în cadrul caruia imprumuturile efective intervin la intervale liber
alese de debitor.
Acordarea creditelor, este un act de mare importantă, în vederea caruia creditorul trebuie sa-și
asigure o buna informare și documentare pentru evitarea riscului. În acest sens bancile îsi creaza un
cadru propriu de informare și documentare, sau apeleaza la agenti specializati care studiaza
capacitatea de plata și, respectiv potentialul economic al firmelor.
În economie actioneaza trei mari categorii de participanti (denumiti agenti ultimi sau unitati de
cheltuieli), care sunt apreciati dupa rezultatul bugetului lor:

1 Pentru creditele pe termen scurt, creditele acordate întreprinderilor, sau credite de consum, este caracteristica
rambursarea integrala la scadenta. Creditele de termen mijlociu și lung implica adesea rambursarea esalonata.
4
-unitatile excedentare, care economisesc (și cauta plasament pentru aceste economii) aceste unități
fiind de fapt familiile;
-unitatile deficitare ale caror cheltuieli de dezvoltare în principal, sunt superioare propriilor lor
acumulari sau economii, aceste sunt întreprinderi non-financiare;
-unitati cu situatii alternative, respectiv uneori excedentare, alteori deficitare, situatii în care se află
administratia și exteriorul.
Este evident ca în aceasta acceptiune se porneste de la considerarea ecuatiei general acceptată:
economii = investitii, care exprima orientarea fluxului economic general și deci releva faptul esențial
ca în economie există doi poli: imprumutatorul final și imprumutatul ultim, participanti preponderenti
ai procesului de redistribuire a capitalului în economie, între care se desfasoara multiple circuite, un
prin circuit este reprezentat de datoria primara. Principalii intermediari financiari sunt intermediarii
monetari sau bancari (respectiv bancile comerciale și banca de emisiune). Intermediarii financiari
bancari emit active secundare, constituite esențial prin diferitele forme de moneda în circulatie. O alta
categorie de intermediari financiari, intermediarii financiari non-bankari, în principal organisme
specializate în colectarea economiilor, casei de economii, fonduri de pensii, companii de asigurari, nu
au putere sa creeze moneda. Acestea emit în principal quasi-moneda și uneori și active financiare
specifice, valori mobiliare. Un rol deosebit în creatia datoriiei secundare și efectuarea finanțarii
indirecte il au intermediarii financiari bancari. Acestea acitoneaza prin operarea unor transformari care
sunt necesare sau sunt dorite de clientii lor. În primul rind, intermediarii financiari bancari care
transforma active financiare în active lichide promovind preferintele pentru lichiditatile clientilor lor.
Detinatorii de acitve finaciare, formele datoriei primare, care, prin natura lor, sunt conitionate și
riscante, le ofera bancilor spre achizitie, obtinind active lichide, expresia datoriei secundare. În al
doilea rind, intermediarii financiari bancari transforma economiile pe termen scurt în imprumuturi pe
termen mediu și lung. Se rezolva astfel o contradictie fundamentala în fluxul economiei-investitie. În
timp ce familiile prefera în general sa formeze depozite pe termen scurt, fapt ce corespunde
preferintelor lor pentru lichiditate, întreprinderile doresc sa beneficieze de inprumuturi pe termen
mediu și lung, în masura sa asigure infaptuirea proiectelor lor de dezvoltare. Astfel aceasta
“armonizare” a “capacitatii de finanțare” a familiilor cu “nevoile de finanțare” a întreprinderilor, care
constituie continutul finanțarilor indirecte, evita devenirea inutila a unei parti din economii și creaza
implicit conditii pentru un inalt nivel al finanțarii și deci al investitiilor și dezvoltarii economice.
1.2 Importanta economică a creditului
În economia de piață, creditul are un rol deosebit. Creditul este unul din motoarele principale ale
întregului angrenaj economico-social. Utilizarea rationala a creditului sporeste puterea productiva a
capitalului si asigura un volum mare de produse. Creditul a aparut pe baza dezvoltarii productiei de
marfuri, corelat cu dezvoltarea schimbului (vanzare pe credit). Sub aspect economic, acesta reprezintă
operatiunea prin care o persoana fizica sau juridica (debitor) obtine fonduri sau bunuri de la alta
persoana fizica sau juridica (creditor), asumandu-si obligatia sa le restituie sau sa le plateasca la
termen/scadenta. Creditul a aparut din necesitatea stingerii obligatiilor dintre diferitii agenti economici,
proces caruia moneda lichida nu-i putea face fata. Cu toate ca activitatea bancilor comerciale a devenit
foarte complexa, totusi esenta acesteia este mijlocirea creditului si efectuarea platilor între agentii
economici si/sau persoanele fizice. Deci, bancile comerciale reprezinta institutii primitoare si distribuitoare
de capital.
Creditul este orice angajament de plata a unei sume de bani în schimbul dreptului la
rambursarea sumei platite, precum si la plata unei dobanzi sau a altor cheltuieli legate de aceasta suma
sau orice prelungire a scadentei unei datorii si orice angajament de achizitionare a unui titlu care
incorporeaza o creanta sau a altui drept la plata unei sumede bani.

5
 1.3 Necesitatea și esența creditului
Existenta proceselor de producere a marfurilor și serviciilor este imposibilă fără existența
relațiilor creditare. De aici reese și necesitatea creditului. Fiecare agent economic, desfasurând
activitate economică, permanent schimba forma capitalului sau. Initial, capitalul există în forma
monetară. Dupa cumpararea factorilor de productie, capitalul se transforma în forma de productie.
Dupa încetarea procesului de producere și consumarea tuturor factorilor de producere, capitalul se
transforma în forma de marfa. Dupa realizarea marfurilor, capitalul din nou se transforma în forma
monetară. Deplasarea capitalului începând cu forma monetară, prin intermediul formelor de producere
și de marfa, și reîntoarcerea lui la forma monetară se numeste ciclu de rotatie a capitalului. Repetarea
incontinuu a ciclurilor de rotatie - rotatie a capitalului. Marimea capitalului necesară pentru
decurgerea fără întrerupere a rotatiei capitalului permanent oscileaza (se mareste și se micsoreaza).
Marimea oscilatiilor depinde de caracterul activitatii desfasurate de agentii economici. În legatura cu
oscilatiile capitalului, la fiecare agent, în unele perioade, apar necesitati de mijloace banesti temporar
libere (în cazul când necesitatile de capital se micsoreaza), iar în unele cazuri, apar necesitati în
mijloace banesti suplimentare (în cazul când necesitatile de capital cresc). De exemplu: mijloace
banesti temporar libere apar în legatură cu formarea diferitor fonduri strategice (fondul de amortizare,
de dezvoltare, etc.), iar neajunsurile de capital pot aparea în legatura cu caracterul sezonier al
procesului de producere. Existenta în permanenta a agentilor care au surplusuri temporare de capital,
pe de o parte, și a agentilor care au necesitati temporare de capital, pe de alta parte, cauzeaza
necesitatea obiectiva în existenta unor relatii economice (un mecanism în baza carora mijloacele
banesti, temporar libere, ale agentilor economici se redistribuiesc, temporar, agentilor care necesita
aceste mijloace adaugatoare). Fără existența acestui mecanism, apare pericolul întreruperii activitatii
acelor agenti economici, care au necesitati adaugatoare de capital. Întreruperea activitatii acestora, în
mod direct, afecteaza activitatea partii a doua de agenti economic. Prin urmare, lipsa de redistribuire
temporara, în mod direct, cauzeaza întreruperea activitatii majoritatii agentilor. Relatiile economice în
baza carora se redistribuiesc mijloacele temporar libere se numesc relatii creditare.
Prin credit se subîntelege un împrumut în forma monetară sau în forma de marfa acordat în
conditii de rambursabilitate, scadenta și, de regula, cu plata. Creditul exprima relatiile economice care
apar între creditor și debitor în cadrul procesului de redistribuire temporara a mijloacelor temporar
libere. Creditorul este unul din participantii la relatiile creditare, subiectul care acorda împrumutul.
Creditorii acorda împrumuturi din urmatoarele surse:
 mijloace proprii;
 mijloace împrumutate (bancile).
Debitorul este unul din participantii la relatiile creditare, subiectul caruia i se acorda împrumutul.
Debitorul se deosebeste de creditor prin faptul ca el nu devine proprietarul mijloacelor împrumutate.
De aici reese obligatiunea debitorului de a folosi mijloacele împrumutate în modul stabilit de creditor,
în momentul acordarii împrumutului. De asemenea, deosebirea debitorului de creditor consta în faptul
ca debitorul plateste creditorului dobânda.
Relatiile creditare pot sa apara în urmatoarele conditii:
a) debitorul și creditorul sunt persoane juridice sau fizice;
b) creditorul și debitorul asigura responsabilitate reciproca de avere;
c) creditorul și debitorul sunt agenti cointeresati reciproc unul fata de altul.
Totalitatea mijloacelor temporar libere constituie piața capitalurilor creditare. Prețurile pe aceasta
piața (marimea dobânzii) asemanator, prețurilor de pe piața marfurilor și serviciilor, depind de
raportul dintre cerere și oferta.
6
 1.4 Teorii asupra creditului
Rolul creditului în economie se manifesta prin funcțiile pe care le îndeplineste. Cu ajutorul
creditului este asigurata continuitatea ciclului de productie, apa noi edificii, activitati, etc.
Se cunosc urmatoarele teorii ale creditului:
1. teoria naturalista a creditului - afirma ca creditul este o simpla metoda de redistribuire temporara a
mijloacelor banesti și, prin urmare, nu îndeplineste careva funcții active în economie. Fondatorii
acestei teorii au fost A. Smith și D. Ricardo. Ei afirmau ca creditul este dependent în întregime de
procesele de reproducere și nu influenteaza deloc asupra acestor procese. Neajunsul acestei teorii
consta în faptul ca adeptii ei recunoscând ca creditul se afla în dependenta de procesele de reproducere
nu recunosteau influenta activa a creditului asupra acestor procese. În secolul XIX adepti ai acestei
teorii au fost: Say, Mak-Culoh; în secolul XX - aceasta teorie a fost înlocuita de teoria de creare a
capitalului prin credit.
2. teoria de creare a capitalului prin credit afirma ca creditul creeaza capitalul economiei și este
factorul decisiv, care influenteaza asupra dezvoltarii economiei. Fondatorul teoriei este Lo. El
considera ca bogatia societatii poate fi marita prin acordarea de credite de banca centrala. În asa mod,
bancile sunt o sursa nelimitata de crestere a bogatiei societatii. La mijlocul secolului XIX economistul
englez Macleod afirma ca bancile acorda credit și prin aceasta creeaza capital, și, prin urmare, creeaza
bogatie. În acest sens el a denumit bancile "uzine de producere a capitalului". Bancherul german Gan
și profesorul austriac Shumpeter recomandau folosirea permanenta a emisiunii creditare în scopuri de
mentinere a conjuncturii economice înalte. Neajunsul acestei teorii consta în faptul ca adeptii acesteea
supraapreciaza funcțiile active ale creditului și nu tin cont de faptul ca creditul se afla în dependenta
de procesele de reproducere a marfurilor și serviciilor (sursa creditului sunt mijloacele temporar libere
ale agentilor economici).
2 Trasaturile și functiile creditului
Principiile creditului sunt:
 rambursabilitate;
 scadenta;
 plata;
 asigurare;
 destinatie;
 caracter diferentiat în dependenta de beneficiar.

a) În orice operatiune de credit, de regula, intervin doi subiecti: cel care acorda creditul,
numit creditor și cel care primeste creditul, numit debitor.
b) Un element esential al creditului il reprezinta schimbul în timp, adica separarea printr-un
interval de timp a momentului cedarii unei sume de bani de cel al rambursarii acesteia.
c) Pentru timpul care va trece între primirea sumei și rambursarea sa, beneficiarul operatiunii va
plati o dobanda concretizata în suma de bani platita de catre debitor creditorului sau pentru creditul
acordat pe un timp determinat. Rata dobanzii este în stransa corelatie cu rata profitului, trebuind sa
fie mai mica decat aceasta. Altfel,intreprinzatorii nu vor angaja credite, deoarece din
valorificarea acestora, prin investitii, ar trebui sa consume intregul profit sau chiar mai mult,
pentru a plati dobanda, ceea ce ar face nerentabila activitatea lor.Rata dobanzii este pretul platit
pentru a dispune timp de un an de o anumita cantitate de moneda. Rata dobanzii reprezinta
raportul procentual dintre: marimea absoluta a dobanzii anuale platite și creditul acordat. Rata
dobanzii depinde insa și de rata inflatiei, adica de rata deprecierii monetare.

7
 d) Rambursarea creditului la o anumita data reciproc convenita, denumita scadenta (momentul sau
momentele stabilite pentru rambursarea creditului, ratele partiale care se ramburseaza esalonat, la
anumite termene, conform intelegerii stipulate în contractul de credit).
e) Garantarea creditului,
f) Perioada de gratie (perioada între momentul angajarii creditului și inceperea rambursarii
sale).Pe masura dezvoltarii economico-sociale, rolul și importanta creditului în economia
fiecarei țări au marcat o crestere considerabila, avand loc totodata, diversificarea functiilor
indeplinite de credit. În primul rand, creditul indeplineste o functie distributivă prin faptul ca
redistribuie rezervele banesti disponibile la un moment dat în economie sub forma imprumuturilor
acordate anumitor ramuri, sectoare sau domenii de activitate care au nevoie de mijloace de
finantare. Prin disponibilitati sunt desemnate atat excedentele din conturile intreprinderilor deschise
la banci și aflate temporar în stare inactiva, rezervele de casa ale firmelor pastrate în conturi la
banci, cat și sumele economisite de populatie pentru diferite scopuri și depuse spre pastrare la
casele de economii și/sau la bancile comerciale.

Oferind întreprinzătorilor toate aceste disponibilități, băncile, prin creditarea acestora,

transforma economiile sterile în capitaluri productive, contribuind astfel la cresterea avutiei reale a
societatii. De aceea se poate spune ca, creditul sporeste puterea de actiune productiva a
capitalului. Printr-o analiza atentă a cererilor de credite se favorizeaza orientarea disponibilităților
spre ramurile sau activitatile mai rentabile, acest lucru asigurand o mai mare posibilitate de adaptare la
cerintele pietei interne și externe. Avand în vedere cele prezentate, creditul, prin funcția sa
distributivă, participa la cresterea gradului de centralizare și concentrare a capitalului.

Economisirea fără investire conduce la tezaurizare, care poate provoca recesiune. Nu orice
individ poate fi intreprinzator - nu dispune de calitatile necesare sau nu dispune de capitalul necesar.
De aici se poate observa importanta pe care o are creditul în prcfCesul de transformare a economiilor în
investitii. Cu alte cuvinte, creditul este un important factor al cresterii economice. Prin urmarirea și
verificarea atenta a modului de utilizare a sumelor primite, creditul joaca un rol de diminuare a
initiativelor nerentabile, care provoacă pierderi. Un întreprinzător care prezinta initiative riguros
fundamentate și insotite de garantii reale acoperitoare poate sa obtina un credit. Astfel, creditul
contribuie la proliferarea firmelor de mici dimensiuni, adesea promotoare ale inovatiei ceea ce
favorizeaza concurenta, cu efectele sale pozitive asupra economiei în ansamblul sau.

O alta funcție importanta a creditului este cea de emisiune monetară2. O data cu diversificarea
tehnicii de plata (virament, cec, trata etc.) s-a ajuns la diminuarea folosirii numerarului și în
consecinta la cresterea în proportii mari a monedei de cont (scripturale). Prin aceasta s-a asigurat și
importanta reducere a cheltuielilor cu circulatia banilor, noile tehnici și, instrumente de plata oferite
de existenta creditului facand fata cresterii volumului de tranzactii. Regland dimensiunile cererii și ale
ofertei de marfuri tocmai prin creditarea consumului pe de o parte și creditarea stocurilor pe de alta
parte, creditul contribuie, alaturi de alti factori, la stabilitatea preturilor. Ca urmare a naturii sale,
creditul contribuie la viteza de rotatie a banilor, la multiplicarea monedei scripturale, la rularea
continua a fondurilor. Nu trebuie neglijată nici prezenta din ce în ce mai masiva a creditului în randul
populatiei sub formele sale de credit de consum, credit ipotecar, s.a. Un rol deosebit il are creditul în
promovarea relatiilor economice internationale prin creditarea activitatilor de comert exterior cel mai
frecvent cu avantaje deosebite pentru producator. Nu putem ignora nici importanta creditului în
acoperirea deficitului bugetului de stat prin creditul public. De asemenea, creditul exercita o influenta
benefica asupra consumului, prin cumpararea pe credit și plata în rate a unor bunuri de folosinta
indelungata. Pe acest fond, rolul și amploarea creditului au crescut mult, o data cu dezvoltarea
2 Tatiana Mosteanu-Buget și Trezorerie publica, Editura Didactica și Pedagogica,Bucuresti 1997
8
economico-sociala, devenind o activitate economica deosebit de importanta. O data cu relevarea
acestor funcții importante, trebuie mentionat, în acelasi timp, ca abuzul de credit prezinta și
dezavantaje importante, putand sa determine pierderi pentru institutiile de credit, falimente ale
institutiilor insolvabile sau influente negative asupra conjuncturii economice. În cadrul economiei de
piata, creditul are o foarte mare raspandire, el reprezentand un mod de finantare a necesarului de
resurse în completarea celor proprii, iar în anumite cazuri poate constitui chiar sursa unica de
finantare. Este oportun ca pentru realizarea unei cresteri economice sa se apeleze la credite decat sa se
astepte o perioada indelungata pana cand s-ar putea forma fondurile proprii, pe seama capitalizarii
beneficiilor.Folosind creditele, agentii economici castiga timp în lupta de concurenta, pot sa-și .
adapteze operativ activitatea în conformitate cu cerintele pietei și totodata, printr-o activitate eficienta
isi creeaza și mijloacele necesare pentru rambursarea ratelor scadente și plata dobanzilor. Daca
folosirea creditului este o operatiune necesara pentru agentii economici, mai ales în conditiile cand
capitalul propriu este neindestulator pentru promovarea diverselor proiecte avute în vedere, tot atat de
adevarat este ca se impune o atitudine prudenta din partea debitorului care sa-i creeze certitudinea
folosirii eficiente a sumelor imprumutate, astfel incat sa se realizeze o rentabilitate satisfacatoare
pentru a rambursa la timp creditele, sa plateasca dobanzile aferente, în conditiile obtinerii de profit.

Sintetizand, creditul îndeplineste urmatoarele funcții în economie:

 inlesneste sporirea capitalului real printr-o mai buna utilizare a factorilor de productie
existenti;
 faciliteaza distribuirea resurselor banesti între diferite întreprinderi și ramuri care sunt bine
situate pe piata, creditul contribuind la conceritrarea întreprinderilor;
 accelereaza tranzactiile comerciale, ameliorand procesul de desfacere a marfurilor la scara
larga;
 sporeste viteza de rotatie a monedei și contribuie la dimensionarea ei, asigurand în acelasi timp
și o reducere a cheltuielilor în circulatia banilor;
 creditul contribuie, prin reglarea ratei dobanzii, la stavilirea fenomenului de inflatie;
 exercita o influenta pozitiva asupra consumului în cazul acordarii de credite pentru consum;
 contribuie la aparitia de firme mici, care adesea sunt promotoare de inovatie, ceea ce
favorizeaza amplificarea concurentei - factor al cresterii economice;
 creditul are un rol deosebit și în promovarea relatiilor internationale.
2.1 Principii de creditare

La baza activitatii de creditare stau o serie de principii, dintre care cele mai importante
sunt: prudenta bancara și confidentialitatea operatiunilor de creditare. Acestea se regasesc în
toate normele bancilor din Moldova și sunt reglementate de Banca Nationala a Moldovei (BNM).

Prudenta bancară

Asumarea unor angajamente se face în stransa corelare cu:

 incadrarea în strategia generala a bancii;

 respectarea reglementarilor în materie de creditare ale BNM, precum și respectarea
normelor proprii de creditare;
 gestionarea cat mai eficienta a resurselor de creditare;
 evaluarea și stabilirea expunerii la risc;
 alocarea de sume pentru constituirea de provizioane specifice de risc;
9
  obtinerea unei marje de profit.

Confidentialitatea operatiunilor de creditare

În contextul general al secretului profesional în activitatea bancară,
confidentialitatea operatiunilor de creditare reprezinta o cerinta cu implicatii asupra consolidarii
increderii în sistemul bancar, a prestigiului de care trebuie sa se bucure în randul clientilor sai.

Contabilitatea bancară

Intreaga activitate de creditare, inclusiv asumarea unor riscuri se evidentiaza în contabilitate, în

acest sens, banca îsi structureaza și organizeaza evidenta contabila și gestiunea conturilor (pe tipuri de
credite, pe termene de acordare, credite curente și restante, în lei și valuta, pe agenti economici tinand
seama de structura capitalului, etc.), astfel incat sa se asigure analiza și controlul rapid al operatiunilor pe
care se bazeaza deciziile bancii. Metodologia contabilitatii bancare trebuie sa reflecte principiile de
creditare.
2.2 Piețele fondurilor de creditare

Exista, în principal, doua piete de fonduri destinate creditarii - acestea sunt piața monetară, pe
termen scurt și piata capitalurilor, pe termen lung
2.2.1 Piata monetară

Termenul piata monetară include acele institutii financiare care dau și iau cu imprumut bani
disponibili numai pe o perioada scurta și alte active lichide precum aur, devize, bonuri de tezaur și
polite (trate, cambii). Pe langa banci și institutii financiare (societati de asigurare etc.), alte
componente ale pietei monetare pot fi pietele specializate, precum piata valutara și piata aurului.
Principalii actori ai pietei monetare sunt: societatile bancare, banca centrala și trezoreria statului. Cea
mai importanta institutie a pietei monetare este banca centrala. Aceasta participa atat pe piata primara,
cat și pe cea secundara, fiind implicata direct în mentinerea stabilitatii masei monetare prin controlul
cantitatii de bani din economie. Fiecare societate bancară doreste sa obtina un venit din dobînzi, prin
plasarea pe termen scurt a unor fonduri care nu sunt necesare imediat (pentru acordarea de
imprumuturi clientilor sau pentru a satisface rata rezervelor obligatorii cerute de banca centrala),.
Aceste fonduri vor fi furnizate pietei monetare, în ceea ce priveste cererea pe aceasta piata, bancile ale
caror fonduri lichide sunt temporar insuficiente pentru cerintele statutorii de lichiditate și alte nevoi
imediate, vor imprumuta fonduri pe termen scurt de pe piata monetară. Perioadele de acordare și luare
cu imprumut pot fi de pana la l an, dar de obicei sunt mult mai scurte. Pietele monetare naționale au
un rol deosebit în finanțarea pe termen scurt a activitatii economice dintr-un stat. În esenta, institutii
sau persoane specializate - banci, brokeri - atrag fondurile disponibile pe termen scurt și, în paralel,
acorda credite pe termene, de regula, pana la un an.

Piata monetară are mai multe segmente, fiecare dintre acestea fiind specializate în negocierea
unor instrumente specifice:

 piata scontului;
 piata interbancară;
 piata certificatelor de depozit;
 piata efectelor de comert;
 piata eurovalutelor.

10
 2.2.2 Piata de capital

Acesta este piața fondurilor destinate creditarii pe termen mediu și lung, spre deosebire de piața
monetară, care este piața fondurilor pe termen scurt. Nu există o distinctie clara între cele doua piete
desi, în principiu, imprumuturile de pe piața capitalurilor sunt utilizate de industrie și comert, în
special pentru investitii fixe. Principalul rol al pietelor de capital il reprezintă furnizarea de fonduri pe
termen lung. Din acest motiv, instrumentele tranzactionate pe aceste piete sunt considerate investitii.

Piața capitalului realizeaza jonctiunea dintre intermedierea financiar - bancară (atragerea

de fonduri și creditarea pe termen mediu și lung) și piața financiara propriu-zisa, unde sunt emise și,
ulterior, tranzactionate titluri financiare (actiuni și obligatiuni). Piața financiara actioneaza ca o
interfata între sectorul financiar-bancar și sectorul productiv (firme, companii, întreprinderi) atît la
nivel național cat și internațional. Economiile dezvoltate au piete de capital bine dezvoltate, dar în
economiile mai putin dezvoltate, marimea insuficienta sau absenta pietei de capital reprezintă deseori
un obstacol în calea sporirii investitiilor, ca și insuficienta economiilor. Guvernele și companiile din
aceste țări sunt, de aceea, obligate sa obtina capital de pe pietele internaționale de capital (compuse
din pietele naționale de capital ale tarilor mai bogate) și de la institutiile financiare internaționale
precum BIRD și BERD, asa cum a procedat și Moldova. Societatile bancare satisfac cererea de pe
piața capitalurilor pentru imprumuturi pe termen lung, în special din depozitele la termen ale clientilor
lor și, în Moldova, din liniile de credit pe termen lung furnizate de alte institutii financiare (BIRD și
BERD, de exemplu). Bancile trebuie sa evite furnizarea de imprumuturi pe termen lung din fonduri pe
termen scurt (de exemplu, depozite la vedere - conturi curente) deoarece aceasta ar avea un efect
negativ asupra fluxurilor monetare viitoare și a abilitatii de a face fata obligatiilor. Utilizarea
depozitelor constituite pe termene relativ scurte pentru acordarea de credite pe termene mai lungi
reprezintă funcția de transformare exercitata de sistemul bancar. Aceasta 'transformare' presupune
masuri de prudenta bancară, în primul rand, o atenta corelare a scadentelor la imprumuturile acordate.
Un segment al pietelor de capital, asociat cu tranzactionarea titlurilor financiare guvernamentale este
piața obligatiunilor guvernamentale, în Moldova, acest segment al pietei financiare este în dezvoltare.
Bancile moldovenelti plaseaza o parte din fondurile lor și în titluri guvernamentale, acestea fiind
apreciate ca plasamente sigure.Coloana vertebrala a pietelor financiare este constituita de piața
titlurilor de valori financiare sau a valorilor mobiliare. Valorile mobiliare sunt reprezentate de actiuni,
obligatiuni, precum și alte instrumente financiare derivate. Piața valorilor mobiliare este structurata pe
două nivele principale: piața primara și piața secundara. La randul sau, piața secundara este formata
din bursele de valori și piața extrabursiera - OTC (în afără burselor organizate).
2.2.3 Piața monetar-financiara

Se manifesta tendinta accentuarii interdependentei dintre piața monetară și cea financiara.

Astfel, daca traditional piața monetară a fost o piața a lichiditatilor, iar piața financiara - o piața a
investitiilor pe termen mediu și lung, tendintele moderne evidentiaza o crestere a caracterului 'lichid'
al titlurilor negociate pe piața financiara și aparitia unor forme noi, din ce în ce mai variate, de titluri
negociabile pe piața monetară (de la termen scurt la termen mediu). Acest fenomen a determinat
aparitia pietei monetar-financiare. Piața monetar-financiară este o denumire generica pentru a
desemna ansamblul relatiilor care se formeaza la nivel național (sau dupa caz, la nivel internațional)
între diferite institutii, persoane juridice sau fizice, angajate în plasarea și atragerea de fonduri.
Notiunea de piața monetar-financiară este un termen generic, intrucat, pe de o parte, este constituita
din mai multe piete care, fiecare în parte au specificul lor, iar pe de alta parte, existenta și funcționarea
lor se afla în interconexiune atît la nivel național, cat și internațional.

11
3 Bancile ca intermediari între cei ce economisesc, investitori și consumatori

Cei ce economisesc sunt persoane fizice sau juridice care, în anumite perioade de timp
cheltuiesc mai putini bani decat primesc/incaseaza (dispun de un surplus de fonduri) Fondurile
economisite pot fi disponibile pe termen scurt, mediu și lung. În acelasi timp, există persoane, firme,
organizatii care, într-o anumita perioada, doresc sa trebuie sa cheltuiasca mai mult decat incaseaza în
mod normal (inregistrand un deficit de fonduri). Bancile, precum și alte institutii financiare, actioneaza
ca intermediari, atragand depozite de la cei care au un surplus monetar și punand aceste fonduri la
dispozitia celor care au un deficit al disponibilităților monetare, în acest mod, este creata o legatura
reciproc avantajoasa între cei care economisesc și cei care imprumuta.Traditional, principala
deosebire dintre banci și alti intermediari financiari (institutii financiare nebancare) a constat în
capacitatea societatilor bancare de a crea noi depozite prin acordarea de credite, ceea ce influentează
evolutia masei monetare (prin multiplicatorul banilor de cont). Intermedierea financiară, reprezentand
interfata dintre cei care economisesc și cei care apeleaza la imprumuturi, are mai multe efecte
benefice.

Tabelul 3.1 Entități

Cei ce economisesc Creante Banci Creante Cei ce
financiare financiare solicita credite
Economii Intermediere Credite
financiară:
Fonduri Agregarea acordate/
temporar disponibil fondurilor (depozite imprumuturi
e atrase); primite
dispersarea riscului;
corelarea
scadentelor.

12
 Fig. 3.1 Influența creditului în economie

3.1 Dobînda

Acesta este prețul platit pentru utilizarea banilor și capitalului imprumutat pentru o anumita
perioada de timp. Ea reprezintă prețul banilor. Este, de obicei, stabilita ca un procent anual din
valoarea imprumutului, care se plateste periodic. Alaturi de salariu, renta și profit, dobanda reprezintă
o forma deosebit de importanta a veniturilor specifice economiei de piața. Rata dobanzii reprezintă o
sursa de venit pentru cei ce acorda credite și un cost pentru cei ce apeleaza la credite. Totodată, acesta
este deseori principalul instrument al Bancii Naționale sau Centrale pentru controlarea masei
monetare și pentru lupta contra inflației sau recesiunii. Rata dobanzii este un factor foarte important
care determina cererea și oferta de credit. Evolutia ratei dobanzii pe piața monetară este influentata de
numerosi factori, dintre care o importanta determinanta o au raportul dintre cererea și oferta de
fonduri banesti (pe termen scurt), nivelul prezent și anticipat al ratei inflației, politica monetară
promovata de banca centrala (restrictiva sau relaxata), emisiunile de obligatiuni de stat (în
contul datoriei publice).
3.1.1 Dobanda nominala și dobanda reala
Aprecierile privind nivelul dobanzii au valabilitate atîta vreme cat stabilitatea monetară asigura,
la expirarea scadentei imprumutului, recuperarea integrala a valorii avansate, respectiv o putere de
cumparare echivelenta momentului acordarii imprumutului. Ori, inflația cu toate consecintele sale
afecteaza și acest proces și pune pe prim plan riscul eroziunii capitalurilor. Riscul eroziunii capitalului
se refera, inainte de toate, la dimensiunea pierderilor pe care creditorul le poate inregistra prin faptul

13
ca valoarea reala (la momentul de referinta) a ratelor de rambursare a imprumutului sa nu mai aiba
capacitatea de acoperire integrala a capitalului imprumutat, evaluat în aceeasi termeni. În aceste
conditii, creditorul nu renunta a-și valorifica capitalul prin imprumuturi, dar, va cauta prin atuurile
creditului, sa-și asigure o compensare corespunzatoare, pentru eventualele pierderi cauzate de
deprecierea monetară sau cresterea nivelului dobanzii.
Ţinand seama de contextul inflaționist existent în mai toate tarile, se impune constatarea ca
dobanda capata o semnificatie mult mai profunda daca se iau în considerare cele doua ipostaze ale
sale:
 Dobanda nominala, exprimata ca atare prin rata curenta de piața. Ea exprima raportul de schimb
dintre banii de azi și cei de maine. Daca rata nominala a dobanzii (de pe piața) este de 15% pe an,
inseamna ca un leu de astazi echivaleaza cu 1,15 lei peste un an.
 Dobanda reala, ca diferenta între dobanda nominala și gradul de eroziune al capitalului,
determinat de evolutia procesului inflaționist. În acest context, dobanda reala este direct
proportionala cu dobanda nominala și invers proportionala cu gradul de depreciere monetară.
Din punct de vedere teoretic orice rata a inflației pozitiva implica un proces de erodare a
dobanzii sau chiar a capitalului avansat. Tinand seama de aceste influente și de probabilitatea redusa a
anticiparii corecte a ratei inflației, rata nominala a dobanzii poate fi fixa sau variabila. Rata fixa a
dobanzii se practica în perioade de stabilitate monetară și se stabileste prin contractul de imprumut
inca din momentul acordarii creditului. Nivelul ei nu se modifica decat în mod cu totul exceptional
inainte de scadenta. Rate variabile ale dobanzii sunt practicate în perioade de instabilitate monetară.
Folosirea unor asemenea rate trebuie inteleasa ca o masura de protectie pentru creditori (cand ratele
dobanzii sunt în crestere), dar și pentru debitori (daca pe piața tendinta este de scadere a nivelului ratei
dobanzii). Cum procesul inflaționist există, rata reala a dobanzii devine un indicator foarte important
pentru agentii economici.
3.1.2 Efectul nivelului ratei dobanzii asupra comportamentului pieței

Furnizorii de pe piața creditului sunt cei care economisesc și investitorii care detin un surplus de
bani, adica cei ce detin capital banesc lichid. Cei ce economisesc doresc sa obtina o rata a dobanzii
ridicata - adica sa obtina un preț ridicat pentru faptul ca permit altora sa utilizeze banii lor pentru o
anumita perioada de timp. Acesta este motivul pentru care o rata inalta a dobanzii în mod normal duce
la o crestere a economiilor și a disponibilităților de furnizare a creditului. Cu o rata a dobanzii scazuta,
economiile tind sa scada și oferta de credit tinde sa fie relativ scazuta. Cererea de credite vine din
partea investitorilor și a consumatorilor care doresc sa finanteze achizitionarea sau crearea de active.
Deciziile investitorilor depind, de asemenea, de nivelul ratei dobanzii; ei cauta o finanțare cu un cost
redus. Cand rata dobanzii este scazuta, cererea de credite și volumul investitiilor tind sa fie ridicate. O
rata inalta a dobanzii insa tinde sa reduca cererea de credite și investitiile. Astfel, rata dobanzii poate fi
utilizata de guverne pentru a controla cererea de credite, pentru a reduce sau spori investitiile și, în
general, pentru a influenta masa monetară.

14
 3.2 Inflația și creditul

O crestere mare și continuă a creditului poate duce la inflație ridicata (cresterea sustinuta și
rapida a masei monetare și a prețurilor). În aceste conditii, Banca Națională sau Centrală incearca de
obicei sa controleze creditul și masa monetară prin intermediul politicii ratei dobanzii. Funcționarea
acestei politici se bazeaza pe premisa ca:

 Ratele inalte ale dobanzii reduc cererea de credite și, prin aceasta, masa monetară;
 Ratele scazute ale dobanzii majoreaza cererea de credite și, prin aceasta, masa monetară.

Inflația este un proces în care puterea de cumparare a unitatii monetare scade (provocand
depreciere monetară), deoarece prețurile marfurilor cresc. Inflația apare atunci cand prețurile majoritatii
marfurilor cresc simultan. Procesul inflaționist se amplifica și continua pe o perioada insemnata de
timp.

Cand prețurile cresc rapid:

1. Banii îsi pierd capacitatea de a reprezenta valoarea. Cand prețurile cresc rapid și haotic,
diferitele prețuri ale diferitelor marfuri nu mai pot fi privite ca masuri realiste de valoare
comparabila.
2. Banii îsi pierd rolul de mijloc de schimb. Cumparatorii și vanzatorii pot reveni la schimbul
direct de marfuri sau pot utiliza substitute ale monedei (de exemplu, tigari sau o moneda straina
stabila).
3. Activitatile de economisire și investitiile se diminueaza. Cei ce economisesc devin din ce în
ce mai putin dornici sa-și asume riscul ca rata dobanzii sa nu compenseze deteriorarea rapida a
valorii reale a depozitelor. Ca urmare, scade oferta de bani disponibili pe piața pentru investitii.

15
 În final, în ultimele faze ale ciclului inflaționist (care se intinde de obicei pe cativa ani), scade,
de asemenea, cererea de bani, deoarece potentialii investitori îsi pierd increderea în economie, în acest
stadiu, inflația este deseori urmata de recesiune - stagnarea cresterii economice - cand nu mai sporeste
avutia naționala și este posibil ca productia naționala sa scada.

Inflația rapida incetineste expansiunea economica, din urmatoarele motive:

 Inflația duce deseori la rate real negative ale dobanzii, cand diminuarea valorii reale a depozitelor
bancare și a titlurilor de credit negociabile, depaseste valoarea obtinuta din dobanda. Etanii tind în
aceste imprejurari sa nu mai fie disponibili pentru investitii.
 Nesiguranta duce la refuzul de asumare a riscurilor implicate de investitii și alte activitati
economice (aversiune la risc).
 Majorarile rapide de prețuri fac ca informatia furnizata de prețuri sa devina nesigura ceea ce poate
duce la decizii gresite.

Efectele inflației

Eforturile de a evita pierderile datorate inflației sporesc investitiile în active neproductive, cum
ar fi bijuterii, antichitati, tablouri, pamant, cladiri. Inflația poate amplifica valoarea nominala a acestor
active fizice. De asemenea, inflația poate sa reduca valoarea reala a unor active financiare, în special a
acelora care au o rata fixa de rentabilitate (cum ar fi depozitele de economii pe termen lung). Banii și alte
active lichide sunt transferati în țări straine pentru a evita riscul pierderilor cauzate de inflație; aceasta
reduce avutia naționala și capacitatea sa prezenta și viitoare de a investi.

Redistribuirea venitului și avutiei

Persoanele cu venituri fixe sunt afectate, deoarece cu veniturile lor vor cumpara din ce în ce mai
putine bunuri și servicii.

Efecte asupra balantei comerciale

Daca prețurile interne cresc mai repede în comparatie cu prețurile din alte țări, pietele de export
se vor diminua, iar piața interna va fi din ce în ce mai mult dominata de importuri. Acest lucru poate
conduce la o deteriorare a balantei comerciale și la un deficit al balantei platilor curente. În conditiile
unui curs valutar flexibil, moneda naționala se poate deprecia în raport cu alte valute, pentru a
compensa acest efect.

Anticipatiile inflaționiste

Anticiparea cresterii prețurilor poate determina inflația sa se auto-perpetueze. Astfel, daca

salariatii se asteapta (anticipeaza)'ca prețurile sa creasca, vor solicita venituri mai mari, pentru a
compensa scaderea puterii de cumparare. Costurile vor creste, ceea ce va conduce la prețuri mai mari.
În aceste conditii, creditorii vor deveni reticienti sa acorde imprumuturi cu dobanda fixa.

Efectele inflației asupra celor care acorda imprumuturi șiasupra celor care solicita
imprumuturi

Relatiile de credit sunt stabilite de regula pentru o perioada fixa de timp (perioada de creditare).
Inflația reduce valoarea reala a banilor imprumutati. Ea modifica situatia financiară dintre cel care
16
acorda și cel care solicita imprumutul. Cel care obtine imprumutul castiga, iar cel care acorda
imprumutul (adesea o banca) pierde.
4 Elemente esentiale ale procesului de creditare
4.1 Tipuri de credit

Pornind de la originea cuvantului, de la latinescul 'creditum - credere', care inseamna a crede, a

se increde, a avea incredere, se poate concluziona ca la baza unei operatiuni de credit sta un element
psihologic absolut necesar: increderea. Despre istoricul aparitiei creditului care a anticipat aparitia
bancilor, despre evolutia și activitatilor bancare sunt foarte multe informatii. În esenta, daca se
incearca definirea conceptului de credit, se poate spune ca acesta presupune relatia baneasca ce se
stabileste între o persoana fizica sau juridica (creditor), care acorda un imprumut în bani sau care
vinde marfuri ori servicii pe datorie, și o alta persoana fizica sau juridica (debitor), care primeste
imprumutul. Prin credit se realizeaza corelarea posibilitatilor de finanțare existente cu nevoile
productiei și ale consumatorului. Piața creditului este determinata de existenta unor agenti economici
care în procesul utilizarilor factorilor de productie dispun temporar de resurse banesti de care au
nevoie alti agenti economici pentru reluarea procesului de productie.

Creditul bancar este operatiunea prin care se iau în stapanire imediata resursele, în schimbul
unei promisiuni de rambursare viitoare, în mod normal insotite de plata unei dobînzi ce remunereaza
pe imprumutator. Creditul bancar cuprinde o sfera larga de raporturi angajand modalitati diferite, pe
termen scurt și pe termen mijlociu și lung, privind operatii bazate pe inscrisuri sau fără, garantate sau
negarantate, în fiecare caz în parte, sau în cadrul unui acord general etc.
4.2 Elemente esentiale în analiza procesului de creditare

Acordarea creditului trebuie sa se bazeze pe un set de reguli bine stabilite, care definesc
procesul de creditare. Procesul acordarii creditului trebuie sa fie dinamic și adaptabil mediului
economic în continua schimbare cat și particularitatilor pietei. Elementele esentiale în analiza procesului
de creditare sunt rmatoarele: persoana, capacitatea, garantiile,scopul, perioada, valoarea, rentabilitatea,
avantajele, piața.

1. PERSOANA

Atunci cand se face o cerere de fonduri, creditorul trebuie sa analizeze debitorul în funcție de:

CARACTER - integritatea și cinstea sunt fundamentale;

- intentia de a rambursa;

- antecedente;

- prezentare potrivita și referinte de caracter pentru clientii noi

COMPETENTA - experienta în domeniul de lucru;

- optimism realist;

- priceperea manageriala și discernamantul financiar.

17
 CAPITALUL - participarea cu fonduri, atît initial cat și pe parcursul derularii activitatii;
- sursa proprie participarii, care poate indica capacitatea de management financiar.

2. CAPACITATEA DE RAMBURSARE

Evaluarea capacitatii de rambursare consta în urmatoarele:

 analiza performantelor anterioare pentru a determina istoricul capacitatii de generare de

numerar;
 utilizarea analizei performantelor anterioare ca baza în prevederile performantelor viitoare;
 utilizarea analizelor amintite pentru a evalua prognozele prezentate de solicitantul creditului -
realismul rentabilitatii viitoare, managementul corespunzator al viitorului flux de fonduri.
asigurarea corespunzatoare de fonduri de capital de lucru;
 elaborarea de planuri de cheltuieli de capital viitoare;
 suma, natura și programul de rambursare pentru celelalte obligatii ale solicitantului e imprumut;
 în situatii de inceput de activitate, utilizarea de tehnici, cunostinte și experienta pentru a testa
valabilitatea prognozelor. În acest caz, analiza sensibilitatii este foarte importanta din cauza ratei
foarte inalte de esecuri în randul societatilor nou infiintate;
asigurarea luarii în calcul a tuturor angajamentelor;

3. GARANTII

În situatia în care apare imposibilitatea rambursarii imprumutului, banca trebuie sa aiba o

masura de protectie. De aici, rezulta necesitatea unei garantii. O propunere de credit nu trebuie
aprobata pe baza faptului ca garantia poate fi materializata daca rambursarea nu se poate face.
Solicitarea trebuie sa fie viabila prin propriile sale calitati, sa fie identificata sursa de rambursare
principala și, în absenta acesteia, pe cea secundara, iar garantia luata sa fie numai o masura de
protectie impotriva unor imprejurari neprevazute.

Elemente obligatorii pentru acceptarea unei garanții:

Titlul de proprietate - este vital ca persoana care ofera garantia sa fie posesorul de
drept al acesteia;

Valoarea - stabilitate; valoarea probabila intr-o situatie de vanzare fortata; valoarea necesara
peste valoarea imprumutului capabila sa acopere datoria bancară în urma valorificarii garantiei. Se va
lua în considerare faptul ca prețul care va fi obtinut va fi destul de scazut deoarece banca doreste sa
obtina banii în timp scurt, fiind presata sa vanda, iar cel care cumpara va fructifica aceasta informatie
oferind un preț mai scazut;

Transformarea în bani - în mod frecvent se realizeaza un echilibru între valoarea bunului și

rapiditatea transformarii acestuia în lichiditati.

Calitatile de titlu, valoare și .convertibilitate raman esenta garantiei, iar creditorul trebuie sa
evalueze fiecare tip de garantie dupa fiecare din aceste elemente3.

4. SCOPUL

3 Constantin Anghelache, Indicatori macroeconomici.Calcul și sinteza, 2003.

18
 Riscul implicat în creditare este în mod evident influentat de scopul în care creditul este
solicitat, astfel incat creditorul sa fie convins de reusita proiectului. Scopul proiectului trebuie sa fie
foarte clar (cu cat propunerea este mai speculativa cu atît este necesara mai multa atentie). Scrisoarea
de solicitare trebuie sa contina descrierea clara a scopului creditului, pentru a asigura (sau cel putin sa
limiteze posibilitatea) faptul ca imprumutul nu este folosit în alt scop decat cel declarat.

5. PERIOADA

Durata acordarii imprumutului trebuie sa fie în directa legatura cu scopul acestuia și cu

capacitatea beneficiarului de a rambursa. Graficul de rambursare trebuie, în mod normal, desfasurat pe
toata durata de creditare.Imprumutul pentru activitatea curenta trebuie sa fie, prin natura sa, pe termen
scurt, iar imprumutul pentru active fixe trebuie sa fie pe o perioada lunga, care nu trebuie sa
depaseasca durata previzionala a activului care este infiintat.

6. RENTABILITATEA

Sursa principala de venit a bancii este dobanda obtinuta din imprumuturi și, deci, dobanda
aplicata trebuie sa acopere costurile și riscurile implicate. Ratele dobanzilor pot fi marite pentru a
reflecta un risc mai mare sau incertitudini implicate de o anumita propunere. Creditorul trebuie sa
realizeze un echilibru între marja cea mai mare posibila și riscul de a pierde contracte.În conditiile
cresterii continue a costurilor și a presiunilor asupra bancii,marjele de rentabilitate adecvate sunt în
mod evident esentiale dar, în acelasitimp,în conditiile concurentei și ale necesitatii de a retine sau de a
mari segmentul de piața,de multe ori trebuie acceptate marje limitate.,

7. VALOAREA

În legatura cu valoarea unui credit, trebuie avute în vedere urmatoarele puncte:

 CUANTUMUL CREDITULUI - suma solicitata sa fie suficienta pentru proiect/afacere și alte

eventualitati; .
 PARTICIPAREA - în mod obisnuit banca nu asigura 100% din finanțare, beneficiarul trebuie sa
participe substantial la fondurile totale necesare (se minimizeaza astfel riscul financiar).

8. AVANTAJE

Fiecare solicitare noua trebuie sa fie avantajoasa atît pentru banca cat și pentru beneficiar.

BANCA

 marja de profit realizată;

 potentialul afacerilor în perspectiva cu imprumutatul;
 extinderea și diversificarea portofoliului de credite al bancii trebuie sa aiba un efect
pozitiv asupra riscului de imprumut în ansamblu.

BENEFICIARUL

 obtine fondurile necesare pentru a incepe/desfasura activitatea comerciala;

19
  are la dispozitie o gama larga de servicii bancare și consultanta în domeniul bancar,
datorita legaturii cu banca constituita prin relatia de credit.

9. PIAȚA

Banca trebuie sa ia în considerare factorii externi care pot influenta succesul sau esecul firmei
intr-un mediu economic instabil. Trebuie acordata atentie unor factori cum ar fi:

 dimensiunea totala a pietei și nivelul concurentei existente;

 daca ramura/sectorul de activitate al firmei este în dezvoltare, în stationare sau declin;
 stabilitatea ramurii;
 tipul produselor vandute (de baza sau de lux);
 concurenta noua în curs de aparitie pe piața;
 tendinte legislative, sociale și economice.

METODOLOGIA DE CREDITARE

Metodologia de creditare cuprinde mai multe etape și reprezintă concretizarea elementelor

esentiale în activitatea de creditare.

Etapa preliminara

Etapa preliminara presupune o informare-documentare reciproca, banca-agent economic în

vederea identificarii necesarului de credit, conditiile de obtinere a creditului, de rambursare, de cost
etc, Putem spune ca este etapa 'primei impresii'.

Etapa depunerii dosarului

Etapa depunerii dosarului cuprinde în principal doua tipuri de documente: unele de ordin juridic
legate de statutul contractului de societate, inregistrat la Registrul Comertului, autorizatii specifice
funcționarii normale, angajarea legala a creditului, componenta echipei manageriale etc., și altele de
natura economica legate de prezentarea situatiei economico-financiare a societatii, (bilant, situatia
contului de profit și pierdere, situatia fluxului de fonduri), balanta de verificare a lunii precedente
solicitarii creditului, planul afacerii, contracte, comenzi ferme la intern și/sau extern, situatia
obligatiilor de plata, garantiile materiale oferite de agentul economic.

Pentru fundamentarea creditelor agentul economic trebuie sa prezinte:.

 studiul de fezabilitate;
 autorizatia de constructie;.
 devizul general al lucrarii;
 planul de amplasare;
 contractul incheiat cu constructorul;
 graficul lucrarilor investitiei;
 alte autorizatii prevazute de lege.

Etapa analizei documentatiei depuse

20
 Evaluarea cererii de creditare va implica o analiza a fezabilitatii planului privind rambursarea
imprumutului, plan prezentat de solicitant și asupra posibilitatilor de atingere a scopurilor pentru care
imprumutul a fost cerut. Scopul bancii este sa obtina profituri.Cand este vorba de un credit pentru un
agent economic mic, problema trebuie abordata avand în vedere și urmatoarele aspecte:

 scaderea brusca a numarului de clienti este o sursa de informatii;

 slabiciuni în informatiile financiare disponibile;
 risc, incertitudine și garantii;
 verificare și control.

Cand este vorba de un credit pentru un agent economic mare, analiza devine mai complexa și
trebuie sa se ia în considerare urmatorii factori:

 evaluarea financiară și manageriala;

 evaluarea investitiilor de capital;
 evaluarea profitului estimat și a fluxului de disponibilități;
 evaluarea riscurilor (de insolvabilitate, de garantare, comerciale și necomerciale,etc
 garantiile

Etapa determinarii indicatorilor de apreciere

În urma analizei bilantului debitorului se calculeaza o serie de indicator care reflecta starea
economico-financiară a acestuia, indicatori care contribuie la decizia finala de creditare.Principala
funcție a indicatorilor este redarea dinamicii evolutiei unei societati de-a lungul timpului. La
masurarea indicatorilor unei firme, este necesara diferentierea acestora de media pe industrie. De
exemplu, problema incadrarii în funcție de sfarsitul anului financiar, marimea și natura afacerilor,
finanțarea activelor și amplasarea. Prin urmare, daca se face o comparatie între indicatorii firmelor a
doi clienti din aceeasi ramura industriala, trebuie urmarita dinamica indicatorilor. Indicatorii nu se
analizeaza în mod izolat, ci grupati și intercorelati. Este mult mai usor sa se puna intrebari decat sa se
obtina raspunsuri, datoria analistului fiind sa utilizeze instrumente și notiuni comune pentru a
identifica motivele schimbarilor și sa determine gradul în care acei factori sunt în masura sa determine
ameliorarea sau deteriorarea performantelor în viitor. Există indicatori ce pot fi considerati 'statici' -
intalniti la compararea valorilor din bilant - sau indicatori 'dinamici' - în cazul compararii valorilor din
situatia veniturilor; există în acelasi timp și indicatori 'compusi' - o combinatie între indicatorii 'statici'
și cei 'dinamici'. Toti acesti indicatori se incadreaza în doua categorii principale:

a) Indicatorii financiari - masoară structura financiară și lichiditatea unei firme; indica modul de
desfasurare a activitatii financiare;
b) Indicatorii activitatii curente - reflecta cat de eficient firma îsi vinde produsele, reprezentand
modui de finanțare;

Etapa aprobarii creditelor

În funcție de nivelul de competenta, deciziile privind acordarea creditului revin -sucursalelor sau
centralei bancii. În cadrul centralei unei banci decizia poate fi luata la nivelul Comitetului de risc și
'credite, a Comitetului de Directie sau Consiliului de Administratie în cazul unor credite mari.

Etapa constituirii garantiilor

21
 Orice decizie privind creditarea unui client trebuie sa ia în considerare capacitatea prezenta și
viitoare de a rambursa creditul din surse proprii. Pentru a diminua riscul de nerambursare și de a
preveni pierderi majore, bancile solicita garantii reale și chiar personale societatilor comerciale la
acordarea creditelor precum și cesionarea unor efecte de comert, sub forma cesiunii de creanta. O alta
categorie de garantii, mai putin utilizate de banci este dreptul de gaj general dobandit automat de
creditor la acordarea creditului.În practica se mai intalnesc și garantii asumate de terte persoane în
numele debitorului, caz în care primul preia și obligatia principala în cazul neexecutarii contractului
de credit.Contractele de garantie confera bancii un grad mai mare de siguranta diminuand riscul
asumat de banca la acordarea creditelor.

Etapa incheierii contractului

Etapa incheierii contractului este etapa finala pelraza caruia societatea comerciala va primi
imprumutul. Contractul va fi semnat de persoanele autorizate atît din banca cat și din partea societatii.
Contractul de credit va stipula conditiile în care a fost aprobat creditul (suma, obiectul, durata, grafic
de rambursare, rata dobanzii, comisioane), obligatiile și drepturile partilor și garantiile materiale.

Etapa urmaririi și derularii creditului

Există o serie de motive care releva importanta procesului de urmarire a creditelor. Astfel,
aflarea situatiei la zi a afacerii clientului, precum și a posibilitatii acestuia de a plati în continuare,
datoria catre banca, urmarirea tendintelor contrare astfel incat sa se poata lua masuri preventive,
confirmarea folosirii creditului în scopul acordarii, infirmarea sau confirmarea informatiilor date de
client, descoperirea practicilor neobisnuite folosite de client și informarea despre activitatea clientului
și a credibilitatii lui, asigurarea ca acest client este inca solvabil, sunt motive care arata ca, pe langa
procesul complex de acordare a creditului, urmarirea creditelor o etapa deosebit de importantă și
absolut necesara în derularea unui credit. De la aprobarea și acordarea unui credit bancar și pana la
rambursarea integrala a lui și a tuturor datoriilor aferente acestuia, scopul activitatii de urmarire a
derularii lui este de a mentine pe tot parcursul creditarii conditiile initiale de la acordare. Aceasta,
pentru a se preveni ca un credit initial performant sa devina neperformant, datorita deteriorarii situatiei
economico-financiare a imprumutatului.

SURSELE DE CREDITARE

Pentru a putea servi cu maximă eficiență scopului propus și strategiei bancii, resursele
trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

 sa fie sigure și stabile în timp - permitand astfel realizarea unui echilibru financiar și o
baza certa a continuitatii procesului de creditare;
 structura avantajoasa - sa cuprinda preponderent resursele pe termene cat mai mari;
 costul resurselor sa fie cat mai redus.

În acest sens, sursele de creditare ale unei banci pot fi impartite în:

 surse proprii;
 surse atrase.

Sursele proprii sunt constituite din capitalul subscris de actionari și beneficiile distribuite și
inglobate în diferite fonduri de rezerva sau de risc.Ca orice societate, o banca poseda un capital
22
propriu. Dar acest capital este neinsemnat în raport cu cifra de afaceri și constituie mai mult o garantie
fata de deponenti.

Fonduri proprii sunt formate din urmatoarele categorii de capital:

 capital propriu (capital de baza):.

 capital social;
 prime legate de capital;
 fondul de rezerva;
 rezerva generala pentru riscul de credit;
 rezerve din influente de curs valutar;
 rezerve statutare; .
 rezultatul reportat reprezentand profit nerepartizat;
 rezultatul net al exercitiului curent reprezentand profit.
 capital suplimentar:
 alte rezerve decat cele incluse la capitalul propriu; subventii pentru investitii;
 diferente favorabile din reevaluarea patrimoniului; datoria subordonata.

Sursele atrase imbraca forma:

 depozitelor (la vedere, la termen);

 soldurilor creditoare ale conturilor societatilor comerciale;
 plasamentelor interbancare;
 refinanțarii solicitate de la BNM (pe termen scurt prin cele patru tipuri de credite
structural, licitatie, special, lombard);
 reescont la BNM;
 linii de creditare externă.

TIPURI DE CREDITE

Creditele bancare pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii, astfel:

1. în funcție de perioada de acordare:

 Credite pe termen scurt respectiv operatiuni de imprumut pe termen pana la l an pentru

suplimentarea mijloacelor circulante;
 Credite pe termen mediu acordate pe o perioada de pana la 5 ani pentru operatiuni de export-
import sau investitii;
 Credite pe termen lung acordate pe o perioada de peste 5 ani pentru investitii de
amploare, retehnologizare.

În fiecare din cele 3 cazuri banca trebuie sa se asigure ca rambursarea creditului/ratelor de credit
se va face la scadenta, în caz contrar sunt afectate angajamentele asumate fata de cei ce i-au
incredintat fondurile spre pastrare.

2. în funcție de debitorii bancii (beneficiarul creditului):

23
  Credite acordate persoanelor fizice, în principal, pentru constructia de locuinte, achizitionarea
de autoturisme, carti de credit, etc.
 Credite acordate persoanelor juridice - agenti economici. Pentru a face fata cheltuielilor
productive societatile comerciale apeleaza la credite bancare, banca urmand sa satisfaca numai
nevoile temporare de lichiditati, sprijinind în principal, activitatile rentabile.

3. În funcție de destinatie:

 Credite pentru productie, acordate pentru activitatea curenta și de investitii. În perioada actuala,
creditele productive detin ponderea cea mai mare din volumul creditelor acordate de banci
 Creditele pentru activitatea curenta se solicita de societatile comerciale pentru desfasurarea
activitatii curente (achizitionarea de materii prime, materiale, fond de marfa, prestarea unor
lucrari și servicii facturate la sfarsitul perioadei, etc.)Aceste credite intra în categoria celor pe
termen scurt, cu rambursare partialasau integral la scadenta, rata dobanzii stabilindu-se diferentiat
de la banca la banca și garantate cu gaj cu sau fără deposedare de marfuri, ipoteca și
cesiuneacreantelor.
 Credite pentru investitii acordate pentru construirea unor obiective industriale; ele fac parte din
categoria creditelor pe termen mediu și uneori chiar lung. Angajarea unor asemenea credite de
valori mari, presupune un control riguros din partea bancii incepand cu faza de proiectare, de
constructie și apoi de exploatare, asumarea unui risc mai mare determinat de rezultatele calculului
de actualizare, deci a eficientei investitiei. Specificul acestor credite este acordarea unor perioade
de gratie atît pentru rambursarea imprumutului (uzual l sau 2 ani, dar uneori și 5 ani) cat și pentru
dobanda (pentru primele 6 sau 12 luni).Garantia materiala a acestui credit este insasi investitia
plus alte garantii care apartin agentului economic. Acest tip de credit ridica o serie de riscuri
deloc de neglijat din partea bancii, unul dintre ele materializandu-se în dificultatea atragerii unor
surse de creditare pe termen mediu și lung.
 Credite pentru export-import - vizeaza activitatea de comert exterior. Diversitatea operatiunilor
de comert exterior a determinat conditii specifice de creditare pentru acest domeniu.
Bancile comerciale sprijina realizarea contractelor de export oferind o. serie de facilitati
producatorilor (prefinanțare, scontarea efectelor de comert, asigurarea creditului de export) de
multe ori la costuri mai mici decat cele ale creditelor obisnuite, premise notabile pentru ca
operatiunile de export sa fie 'motor' pentru economie, factor important în cresterea resurselor
valutare.
La randul lor operatiunile de import genereaza elemente tehnice specifice, particularitati în
acordarea (credite sub forma de avansuri, credite pentru deschideri de acreditive de import, etc.),
utilizarea, costul și rambursarea acestui tip de credite. În plus, operatiunile de export și import
prevaleaza tehnicilor de finanțare pe termen scurt, iar pentru investitiile internaționale specifice
sunt finanțarile pe termen lung ceea ce presupune în majoritatea cazurilor surse externe, fie de la
banci straine fie de la organisme internaționale.
 alta particularitate pe care o implica creditarea activitatii de export-import este varietatea și
dimensiunile considerabile ale garantiilor (de la gajul asupra bunurilor, cesiunea de creante
prezente și viitoare, ipoteca, gajul asupra intregului patrimoniu, obiectivul care a fost finanțat).
 Credite de consum sunt tipul de credite pe termen scurt sau cel mult pe termen mijlociu acordate
persoanelor fizice și sunt destinate sa acopere costul bunurilor și serviciilor de care beneficiaza
prin reteaua de comercializare. Un astfel de credit este limitat și prin costul pe care il comporta

4. Alte tipuri speciale de credite acordate agenților economici:

24
 Creditele de trezorerie reprezintă raporturi de credit menite sa satisfaca necesitatile curente ale
societatilor comerciale de regula, din sursele proprii ale bancii remunerate în stransa corelare cu
dobanda pietei și garantate, de obicei, prin desfasurarea intregii activitati la banca creditoare.
 Liniile de credit presupun efectuarea creditarii fie prin cont curent, fie prin cont de imprumut.
Aceasta linie de credit presupune un plafon maxim de creditare stabilit anual, de regula, un
procent din cifra de afaceri sau procent din rulajul conturilor curente (lei/valuta), bonitatea
societatii, notorietatea publica a acesteia, precum și de posibilitatile de garantare a liniei de credit,
intrucat plafonul de credit are valori de obicei mai mari și sursa acestui tip de credit este una
atrasa, costurile sunt implicit mai ridicate.
 Creditele pe obiect presupun raporturi de credit în care obiectul creditarii este foarte bine
delimitat (de ex.: achizitionarea de material lemnos pentru fabricarea de mobila, achizitionarea
unui anumit activ fix), rata dobanzii fiind determinata de costul sursei atrase și este garantat de
regula cu active fixe.
 Creditele preferentiale - raporturi de credit izvorate din acte normative ale statului roman care
prin politica sa economica poate sprijini o anumita ramura (de ex.: sprijinirea activitatii de export
sau a agriculturii prin facilitati de dobanda).
 Creditele pentru stocuri și cheltuieli sezoniere - se acorda agentilor economici care constituie
stocuri de materii prime și produse, cum ar fi: produse agricole, agroalimentare, de provenienta
vegetala sau animala etc. Ele se acorda, în special, pentru agricultura.
 Creditul de scont sau scontarea titlurilor de credit (cambii, bilete la ordin) sau a altor instrumente
de plata (scrisori de credit) ce reprezintă o relatie de credit de un tip special, solicitat de agentii
economici atunci cand duc o lipsa acuta de disponibilități. Mentionam ca valoarea creditului
acordat de bancile care practica acest sistem de creditare este diminuata cu valoarea scontului.

5. În funcție de calitatea lor:

 Credite performante - reprezintă angajamente de plata ale societatilor comerciale fata de banca,
onorate la scadenta. Derularea lor se face în conformitate cu contractul de credit incheiat și cu
normele interne bancare.
 Credite neperformante - reprezintă angajamente de plata asumate de societatile comerciale care
nu îsi achita la timp obligatiile, generand credite restante și dobînzi neachitate cu consecinte
directe asupra activului, solvabilitatii și a cheltuielilor bancii prin constituirea de provizioane intr-
un volum mai mare.
6. După scop
Agentii economici inregistrati în palata de stat de inregistare pe linga ministerul justitiei în mod
stabilit care au deschis contul de decontare în banca, pot beneficia de credite pe un termen nu mai
mare de 12 luni (credit pe termen scurt) pentru efectuarea platilor necesare legate de activitatea
curenta, de la un an pina la 5 ani (credit pe termen mediu), credite investitionale și ipotecare, mai mult
de 5 ani în cazuri exceptionale în baza unor programe binedeterminate.
Credite pot fi oferite în urmatoarele scopuri:
 cerearea unor fonduri fixe noi (capitalul de baza), extinderea, reconstructia, reutilizarea tehnica
a acelora în actiune și restabilirea celor uzate și în vederea majorarii capitalului de circulatie al
agentilor economici;
 acumularea rezervelor sezoniere (provizorii) de valori material-marfare, de productie
nefinisata, de productie finita și marfuri;
 evidenta cambiilor;
 satisfacerea necesitatilor de consum ale populatiei;
25
  rascumpararea patrimoniului de stat;
 alte scopuri, la unele necoincidente dintre incasari și plati în procesul circulatiei capitalului
propriu.
Dupa scopul utilizarii creditele se clasifica în modul urmator:
 credite acordate agriculturii, industriei alimentare - astfel de credite se elibereaza în scopul
finanțarii producerii în agricultura și în industria alimentara;
 credite acordate pentru constructie și imbunatîtire funciara - se elibereaza pentru finanțarea
constructiilor și imbunatîtirii funciare;
 credite de consum - se elibereaza petroanelor fizice pentru cheltuieli gospodaresti de familie și
alte cheltuieli personale;
 credite acordate industriei energeticii și a combustibilului - se elibereaza pentru finanțarea
producerii de resurse energetiece și agenti energetici (gaz, benzina electricitate, etc.;
 credite acordate bancilor - se elibereaza altor banci, deasemenea presupune acordarea de
overdrafte temporare;
 credite acordate guvernului - se elibereaza Guvernului RM și municipalitatilor.
 credite acordate industriei comertului - sunt eliberate pentru finanțarea industriei, comertului și în
scopuri profesionale;
 credite acordate pentru procurarea imobilului - sunt acordate pentru procurarea imobilului;
 credite acordate pentru constructia drumurilor și transportare - sunt eloverate pentru constructia
drumurilor și dezvoltarea domeniului transportarii;
 alte credite acordate clientilor.
Creditul nu poate fi utilizat pentru acoperirea bresilor financiare, lipsei de spirit gospodaresc și
pierderi.
7. Alte forme ale creditului:
1. Creditul comercial presupune acordarea împrumutului în cadrul afacerilor comerciale, în forma
de amânare a platii pentru marfurile și serviciile prestate. Creditul se acorda în forma naturala, dar
se ramburseaza în forma monetară. Vânzatorul transmite marfa, în schimbul careea nu primeste
bani, dar primeste un document care contine obligatiunea cumparatorului de a chita costul marfii
plus dobânda la creditul respectiv. Acest document se numeste cambie.
2. Prin credit de stat (public) se subîntelege creditul acordat de persoanele fizice și juridice bugetului
de stat. Acest credit se acorda în forma de emisiune de hârtii de valoare de stat. Creditul se acorda
în momentul cumpararii hârtiilor de valoare de stat. Acest credit se foloseste pentru acoperirea
deficitului bugetar. În Republica Moldova creditul public, în marea majoritate, se acorda de
sistemul bancar, B.N.M. Creditul public trebuie sa se foloseasca pentru crearea noilor capacitati
de producere, care în viitor vor servi la completarea veniturilor bugetare. Folosirea neproductiva a
mijloacelor creditului public nu creeaza posibilitatea rambursarii acestuia (plata salariilor, bursei,
etc.) în acest caz unica posibilitate de a rambursa creditul este de a emite un pachet nou de hârtii
de valoare, ceea ce va duce la marirea deficitului bugetar.
3. Prin credit de consum se subîntelege creditul acordat pentru a fi folosit nu în scopuri productive,
ci în scopuri de consum. Acest credit, pe de o parte, contribuie la realizarea stocurilor de
productie, creând, în asa mod, conditiile necesare pentru continuarea ciclurilor de rotatie a
capitalurilor agentilor economici (una din cauzele de iesire din criza de supraproducere), pe de
alta parte, acest credit creeaza conditii necesare pentru desfasurarea activitatii persoanelor
particulare. Sursa de rambursare a creditelor de consum este una din veniturile activitatii de baza
ale împrumutului.

26
4. Prin credit internațional se subîntelege creditul acordat de rezidentul unei țări, rezidentului altei
țări sau creditul acordat de un organism financiar internațional (Fondul Monetar Internațional,
Banca Mondiala, etc.). Majoritatea absoluta a creditelor internaționale se acorda de organismele
financiare internaționale. Sursele pentru acordarea acestor credite sunt formate din donatiile
tarilor membre ale acestor organisme, de obicei, tarile dezvoltate cu economie de piața. Aceste
credite se acorda în valute liber-convertibile sau în unitati monetare internaționale conventionale.
Acordarea acestor credite are ca scop ajutorarea tarilor putin dezvoltate, din punct de vedere
economic. Acordarea lor este însotita de stabilirea a mai multor conditii de ordin social-politic.
Creditele se acorda pe transe, în dependenta de îndeplinirea conditiilor creditului. Supravegherea
îndeplinirii acestor conditii se realizeaza prin reprezentantii permanenti ai organismelor
internaționale în aceste țări și prin vizitarea periodica a tarilor de catre misiunile creditorilor.
5. Prin credit ipotecar se subîntelege creditul rambursarea caruia este asigurata prin gajul imobilului
(deseori, pamântul). Aceasta forma a creditului este puternic dezvoltata în tarile în care pamântul
este obiect de vânzare-cumparare. Asigurarea creditului prin imobil este considerata una din cele
mai bune forme de asigurare a creditelor. În cadrul sistemelor bancare ale diferitor țări există
banci comerciale specializate în domeniul creditului ipotecar. Funcționarea acestor banci se
bazeaza pe legislatia speciala, care asigura posibilitatea realizarii drepturilor de proprietate gajata.
Creditul în acelasi timp poate avea mai multe forme.
5 Particularitatile operatiunilor creditare în RM
Operatiunile de creditare sunt efectuate pe baza urmatoarelor legi și regulamente:
1 Legea institutiilor financiare nr. 121-p din 27/12/97;
2 Regulament provizoriu a BNM cu privire la creditul bancar, nr 14 din 26/03/93;
3 Regulament BNM nr. 3/09 cu privire la creditele mari din 01/12/95;
4 Regulament BNM nr. 1/09 privind incheierea acordurilor cu persoane afiliate bancilor comerciale,
inclusiv eliberarea creditelor din 10/11/93;
5 Instructiunea nr. 8/1001 privind ordinea de acordare a creditelor în valuta straina din 02/02/96
6 Legea cu privire la gaj nr. 838-XIII, 23/05/96;
7 Regulament provizoriu al BNM privind modul de eliberare a garantiilor și cautiunilor;
8 Legea cu privire la anreprenoriat și întreprinderi;
9 Codul civil;
10. Codul de procedura civila;
11. Codul penal.
Concluzii

Economia de piața contemporană presupune libertatea creditului, respectiv posibilitatea

întreprinzătorului de a avea acces liber la capital, pe baza mecanismului pieței, precum și libertatea
proprietarului capitalului de a și-1 valorifica în aceste conditii. Notiunea de credit este utilizata în
activitatea comerciala, bancară, în contabilitate, dar și în relatiile cotidiene între oameni. Creditul
exprima o relație băneasca ce ia nastere în legatura cu acordarea de imprumuturi banesti sau sub
forma de bunuri materiale și servicii, unor persoane fizice sau juridice, iar rambursarea urmeaza sa se
efectueze la o data ulterioara, numita scadenta. Creditul permite disponibilizarea de fonduri lichide
pentru investitii sau activitati curente. Fondurile disponibile, constand în economii pentru diferite perioade

27
de timp, precum si fondurile stranse prin vanzarea de actiuni și obligatiuni, pot fi folosite pentru acordarea
de imprumuturi intreprinderilor de stat și particulare. Intreprinderile producatoare, întreprinderile
prestatoare de servicii, producatorii agricoli si toate celelalte intreprinderi trebuie să obțină suficiente
venituri, să aiba fluxuri monetare pozitive și să realizeze profituri. Avand în vedere aceste necesități,
capitalul joaca un rol important, deoarece extinderea unei intreprinderi, incluzand cumpararea devalori
imobiliare și achizitionarea de masini moderne pentru obtinerea unei productii mai rentabile poate fi
realizata numai prin investitii (de capital) pe termen lung.

Per general, Credit joacă un rol foarte important în economie. Acesta are o serie de trăsături generae
dar și specifice, în dependență de tipul anumit de credit. După cum am văzut mai sus, există diverse tipuri
de credite, care sunt clasificate în dependență de anumite criterii. Trebuie să menționăm că credituk poate fi
privit și aplicat în economie, grație unor structuri specializate în lucrul cu acesta, cele mai populare fiind
băcile. În acesta lucrare nu am studiat decît superficial sistemul bancar, însă importanța acestuia este de
nînlocuit. Din altă perspectivă, creditul îndeplinește o serie de funcții pe plan economic, care stimulează
activitatea economică. Dat fiind faptul că în prezent, economia, atît pe plan național cît și internațional este
dezvoltată, există diverse surse din care putem accesa instumentul financiar dat, și probabil, odată cu
trecerea timpului, atît formele cît și disponibilitatea acestuia vor fi mai mari, ceea ce va contribui la
bunăstarea economie per ansamblu și la nivel de cetățean.
Bibliografie
Rasfoiesc.com, articolul Rolul Și Funcțiile Creditului În Economie, disponibil la
http://www.rasfoiesc.com/business/economie/ROLUL-ȘI-FUNCȚIILE-CREDITULUI-48.php
28.11.2016
Scritub.com, articolul Creditul, 2016, disponibil la
http://www.scritub.com/economie/finante/Creditul62949.php 28.11.2016
Wikipedia, aricolul Credit, disponibil la https://ro.wikipedia.org/wiki/Credit 28.11.2016
Referatele, articolul Creditul, disponlbil la
http://www.referatele.com/referate/economie/online3/Creditul---referat-credit-referatele-com.php
28.11.2016
Qreferat.com, articolul Creditul: continut, funcții și forme, disponibil la
http://www.qreferat.com/referate/economie/CREDITUL-CONTINUT-FUNCȚII-ȘI-F856.php
28.11.2016
Qreferat.com, articolul Creditul și bancile, disponibil la
http://www.qreferat.com/referate/economie/Creditul-și-bancile818.php 28.11.2016
Preferatele.com, articolul Creditul – definiție și clasificare, disponibil la
http://www.preferatele.com/docs/economie/4/creditul--definitie-8.php 28.11.2016
ReferateOk, articolul Creditul și Dobinda, disponibil la http://www.referateok.ro/?
x=referat&id_p=1426 28.11.2016
Preferatele.com, articolul Creditul și Dobinda, disponibil la
http://www.preferatele.com/docs/economie/12/creditul---și-doband2.php 28.11.2016
Referatul.ro, articolul Credit Bancar, disponibil la http://www.referatul.ro/referate/creditul-
bancar.html 28.11.2016
Tatiana Mosteanu-Buget și Trezorerie publica, Editura Didactica și Pedagogica, Bucuresti 1997.
Constantin Anghelache, Indicatori macroeconomici.Calcul și sinteza, 2003.

28
29