SISTEMUL DE CREDIT SI PARTICULARITATILE

LUI
 CONTINUT
1. Introducere...................................................................................................................................2
2. Definirea actvitatii de credit........................................................................................................2
3. Evolutia sistemului de credit.......................................................................................................2
4. Descrierea sistemului de credit....................................................................................................3
Nivelul I Băncile de emisiuni......................................................................................................5
Nivelul II Băncile comerciale......................................................................................................6
Băncile specializate.................................................................................................................6
Asociaţiile şi uniunile..............................................................................................................7
Ligile........................................................................................................................................8
Consorţiul................................................................................................................................8
Sindicatele bancare..................................................................................................................8
Cartelul....................................................................................................................................8
Nivelul III si IV, Organizaţiile parabancare................................................................................8
Concluzii........................................................................................................................................10
Bibliografie....................................................................................................................................10

1. Introducere

In cadrul acestei lucrari, vom aborda Sistemul de Credit atit prin definirea simpla a acestuia
cit si in particular vom analiza modalitatea de organizare, ierarhizare si functionare a acestuia.
Dupa cum ne dam seama, tema data este foarte actuala din motivul functiilor pe care le
indeplinesc institutiile de credit, dar si din motivul dezvoltarii economice contemporane. Mai jos
vom remarca o parte din componentele sistemului dat si evidentia particularitatile fiecareia.
Penultima parte a lucrarii date va concluziona iar ultima va prezenta sursele de informare.

2. Definirea actvitatii de credit

Acesta reprezintă o sferă a iniţiativei private (antreprenoriatului), cu scop de atragere şi

acumularea mijloacelor temporar disponibile, apoi repartizarea acestora între anumite verigi
economice în condiţii de plată, exigibilitate şi rambursabilitate. Operaţiunile de credit întră în
atribuţiile celor mai diverse instituţii bancare, parabancare si in unele cazuri nebancare. Un
anumit tip de relatii sociale, determinat de dinamica (circulatia) valorii pe baza de restituire

2
exprima categoria economica – relatii de credit. In cadrul sistemului economic contemporan
creditul se acorda si se restituie sub forma baneasca. Deoarece in tranzactiile de credit nu are loc
un schimb echivalent marfa-bani, ci, de fapt, se transmite o valoare in folosinta temporara cu
restituirea obligatorie a acesteia in termenul stabilit si plata dobinzii pentru folosirea ei,
rambursarea valorii imprumutate reprezinta trasatura distinctiva proprie creditului in calitatea sa
de categorie economica. In alte cuvinte, aparitia relatiilor de credit ca o forma speciala (distincta)
a relatiilor valorice are loc o data cu disponibilizarea de valoare. 1 De aceea sistemul de
organizare a deservirii financiare şi de credit joacă un rol important în dezvoltarea afacerilor
subiecţilor economici şi al populaţiei, precum şi în soluţionarea problemelor sectorului cheltuieli
a bugetului de Stat. Eficienta şi funcţionarea neîntreruptă a mecanismului financiar şi de credit,
accesul liber la resursele băneşti, siguranţa şi gradul de garanţie a îndeplinirii obligaţiilor de către
debitori şi creditori sunt lucruri de care depind în mare măsură nu numai obţinerea la timp şi în
cantităţi suficiente a mijloacelor necesare de către anumite unităţi economice, organizaţii
administrativ-teritoriale şi alte structuri, ci şi ritmurile dezvoltării economiei naţionale în
ansamblu.

3. Evolutia sistemului de credit

Fiecărei etape a dezvoltării economiei îi corespunde un anumit sistem de reforme

organizaţionale şi metode economice de realizare a obiectivelor de satisfacere a nevoilor efective
ale producţiei sociale. La rîndul lor, formele şi mecanismele preponderente de gestiune pot
favoriza dezvoltarea şi perfecţionarea relaţiilor financiare şi de credit, dar pot fi şi un obstacol la
realizarea firească şi eficientă a scopurilor lor practice. Reformarea sistemului directiv-distributiv
de reglementare centralizată şi rigidă a economiei, inclusiv a relaţiilor financiare şi de credit, (in
special trecerea la economia capitaliasta in tara noastra) a remarcat necesitatea şi reformarea
radicală a sistemului de credit –în special a sferei producţiei materiale şi serviciilor. Noul sistem
de credit a unit din punct de vedere organizaţional băncile şi alte instituţii financiare de credit, în
faza tranzitorie de constituire a principiilor economiei de piaţă, este caracterizat prin forme
juridice de organizare noi (conforme capitalismului), verificate de experienţa mondială,
dispunînd de un mecanism adecvat realizării operaţiunilor de credit. Sistemul de credit
stimuleaza mai eficace atît întrebuinţarea propriului capital, cît şi a mijloacelor împrumutate.
Actualul sistem de credit are ca scop mobilizarea capitalurilor şi veniturilor temporar disponibile
ale societăţii, acumularea şi transformarea acestora în capital de împrumut, pentru a-l oferi
ulterior spre folosinţă pe un anumit termen, cu condiţia rambursării şi achitării unei plăţi
prestabilite, agentilor economici, populaţiei şi statului (guvernului).

În ţările dezvoltate, sistemul de credit s-a constituit, ca un ansamblu, un complex de forme

şi funcţii organizaţional-juridice specializate, în vederea implementării relaţiilor de credit. Acest

1
Rolul creditului este concretizat în rezultatele obtinute în economie prin manifestarea relatiilor de credit sau în
contributia creditului la realizarea anumitor obiective de politica economica.

3
sistem întruneşte diferite forme de credit şi, respectiv, este diversă şi structura organizaţiilor de
credit, fiecare dintre acestea îndeplinindu-şi funcţiile specifice de acumulare şi distribuire a
capitalului monetar. Din acest motiv împărţirea funcţiilor între anumite verigi ale sistemului de
credit este motivată obiectiv prin diversitatea metodelor şi mijloacelor de activitate ale acestora
şi rolul diferit pe care îl au în procesul de reproducere a capitalului. Pot fi evidenţiate două mari
grupuri omogene de relaţii de credit specifice: cele din cadrul instituţiilor bancare şi cele din
cadrul instituţiilor nebancare. Respectiv, ambele verigi ale sistemului de credit, care reprezintă
organizaţiile bancare şi parabancare, formează aşa-numitele subsisteme bancar şi parabancar.
Primul susbsistem include bănci şi alte instituţii de tip bancar. Cel de-al doilea sistem este
reprezentat de instituţiile specializate financiare şi de credit şi cele poştale şi de asigurări.
Pentru majoritatea ţărilor puternic industrializate din Franta, S.U.A., Japonia, în condiţiile
actuale, sunt caracteristice sistemele de credit cu trei sau patru niveluri. De regulă, în primele
niveluri intră diverse tipuri de bănci, iar în ultimele – instituţiile specializate financiare şi de
credit nebancare.2 După numărul de verigi ale sistemului de credit şi gradul de dezvoltare a
acestora, pot fi definite particularităţile sistemelor de credit din diverse ţări.

4. Descrierea sistemului de credit

Sistemul de credit, ca şi orice ramură a economiei naţionale, necesită o organizare

corespunzătoare a verigilor sale, o anumită ordine ierarhică a structurii elementelor ce o
alcătuiesc: evidenţierea verigii centrale administrative şi a organelor inferioare (funcţionale). În
vederea coordonării activităţii ultimilor, organul administrativ este abilitat cu funcţia de
supraveghere (monitorizare) a activităţii instituţiilor de credit, efectuînd totodată analiza acestei
activităţi şi îndreptînd-o, in directia dorita. Principala sarcină a organului administrativ constă în
asigurarea continuitati şi siguranţei funcţionării sistemului de credit, eficienţa financiară şi de
credit a ciclului economic. Unicul organ coordonator al activităţii instrumentelor de credit este
Banca Centrală (de emisiune) (Banca National a Moldovei – in cazul tarii noastre), care
îndeplineşte funcţiile de gestiune a proceselor de organizare a deservirii financiare şi de credit-
decontare a economiei. Acesta reglementeaze verificara şi supravegheaza instituţiile bancare,
precum şi alte instituţii specializate în operaţii pur bancare, care deţin licenţa sa. Asupra
celorlalte verigi ale sistemului de credit, Banca Centrală şi instituţiile sale nu-şi pot exercita
influenţă directă decît în anumite situaţii prevazute de lege, iar în majoritatea cazurilor – doar o
influenţă intermediată, ce se manifestă prin interconexiunea operaţiunilor financiare şi de credit
şi prin raporturile reciproce dintre diverse sectoare ale pieţei serviciilor financiare şi de credit.
În afară de aceasta, instituţiile financiare şi de credit specializate se caracterizează prin
subordonare dublă: pe de o parte, fiind legate de efectuarea operaţiunilor financiare şi de credit,
acestea sunt nevoite să se conducă după regulile în vigoare ale Băncii Centrale; pe de altă parte,
specializîndu-se în anumite operaţiuni financiare, de asigurare, investiţionale etc. Acestea

2
Gradul de dezvoltare a structurilor enumerate, care alcătuiesc, în ansamblul lor, conceptul de „sistem de credit”, în
diferite ţări, este diferit.

4
nimeresc sub impactul acţiunilor de reglementare ale departamentelor de resort. În felul dat,
verigile inferioare ale sistemului de credit se pot afla concomitent în subordonare dublă sau
triplă. Deseori se întîmplă că unele cerinţe normative, ale unui departament nu se potrivesc cu
indicaţiile altui departament, situaţie care permite instituţiilor de credit să manevreze, făcînd uz
de indicaţiile normative cele mai convenabile lor. Intre aceste verigi ale sistemului, exista un
„mecanism de transmisie” a informtiei. Ca propagatori ai măsurilor adoptate de Banca Centrală
pot servi instituţiile sale regionale, iar la nevoie – instituţiile special desemnate şi abilitate de
către Banca Centrală.
Pe larg se practică divizarea sistemului bancar şi parabancar în sectoare, ce includ o serie
de instituţii similare după caracteristicile lor funcţionale (sectorul băncilor funciare, sectorul
creditului de consum, sectorul companiilor leasing, etc). Scopul principal al acestei divizări
constă în instituirea unor reguli şi proceduri regulatoare diferenţiate în funcţie de specificul
organizării operaţiunilor şi activităţii instituţiilor fiecărui sector.
În funcţie de modul de cosubordonare a instituţiilor de credit, conform legislaţiei bancare şi
ierarhiei sistemului de credit, sunt remarcate, două tipuri de structură a sistemului bancar: cu un
singur nivel şi cu două niveluri, care sunt parte integrantă a întregului sistem bancar.
- Sistemul bancar cu un singur nivel presupune predominarea relaţiilor orizontale dintre bănci,
universalizarea operaţiunilor şi funcţiilor lor. Toate instituţiile de credit, inclusiv Banca Centrală,
se află pe aceeaşi treaptă ierarhică. (specific ţărilor cu structuri economice în curs de dezvoltare)
- Sistemul bancar cu două niveluri se bazează pe relaţiile reciproce dintre bănci sub două
aspecte: pe verticală şi pe orizontală. Relaţiile de subordonare pe verticală sunt relaţiile dintre
Banca Centrală, ca centru administrativ, de conducere, şi verigile inferioare – băncile comerciale
specializate; (Banca Centrală ramine banca doar pentru băncile comerciale şi cele specializate şi
structurile guvernamentale, devenind însă prioritare funcţiile sale de administrare a activităţii
instituţiilor bancare)
Dupa volumul de servicii prestate, cel mai raspindite sunt băncile. În categoria operaţiunilor
bancare tipice întră:
-atragerea mijloacelor în conturile de decontare (curente) şi pentru depuneri (investiţii) pe
termen;
-darea cu împrumut a mijloacelor acumulate în condiţii de plată, exigibilitate şi rambursabilitate;
-executarea decontărilor.3

3
Actualmente, cadrul operaţiunilor bancare s-a lărgit considerabil, dispărînd treptat limita dintre
tradiţionalele operaţiuni bancare şi cvasibancare, apoi, respectiv, şi limita dintre operaţiunile
bancare şi parabancare

5
 Totuşi, specificul activităţii băncilor constă în faptul ca resursele bancare se formează pe
bază de titluri de creanţă (depozite, depuneri). Practicînd intermedierea în sfera creditelor,
decontărilor în numerar, băncile îşi asumă anumite riscuri (legate de pierderea rezervelor şi
veniturilor băneşti acumulate) faţă de clientelă şi deponenţi. Prin urmare, sfera de activitate a
băncilor include tranzacţiile cu bani şi prestarea de servicii, legate de acest gen de activitate,
persoanelor juridice şi fizice (intermedierea plăţilor, servirea de casă, gestionarea depozitelor şi
altor bunuri ale clienţilor). În funcţie de specificul funcţiilor îndeplinite, băncile se clasifică în
doua categorii de bază: cu drept de emisiune şi fără drept de emisiune.
Nivelul I Băncile de emisiuni
Acestea, de regulă, sunt băncile centrale, abilitate cu dreptul de emisiune. Principala
sarcină a băncilor care îndeplinesc funcţiile de băncii centrale şi care nu fac comerţ cu marfă
monetară decît în mediul bancar, constă în gestionarea activităţii de emisiune, de credit şi de
decontare şi plată a sistemului bancar. Ele nu reprezintă nici organizaţii comerciale, nici organe
ale conducerii (administraţiei) de stat. Statul, abilitează cu dreptul de emisiune decît o singură
bancă. Banca de emisiuni dispune de sume foarte mari de bani, de care nu pot dispune alte bănci,
fiindcă pasivele sale includ mijloacele bugetare şi numerarul aflat în circulaţie. Această situaţie îi
oferă posibilitatea de a acorda sprijin tuturor celorlalte bănci totodata dirijind activitatea acestora.
Banca de emisiuni devine un adevărat centru de organizare a activităţii bancare a ţării, în jurul
căruia se grupează toate celelalte bănci şi instituţii de credit.
Functiile Bancii Centrală sunt:
- emiterea banilor şi controlul asupra circulaţiei băneşti;
- funcţia de centru de decontare şi de rezervă al băncilor;
- rolul de „bancher al statului”;
- stabilirea obiectivelor prioritare ale politicii monetare şi de credit şi ale politicii valutare a ţării;
- determinarea bazelor juridice şi precizarea principiilor de funcţionare a instituţiilor financiare şi
de credit, a pieţelor de operaţiuni de credit, precum şi a tipurilor documentelor de plată.
Banca Centrală deţine monopolul emiterii bancnotelor, reglementării circulaţiei băneşti, a
creditului, nu numai că păstrează rezervele oficiale de aur şi valută, ci şi îndeplineşte funcţia de
organ al reglementării de către stat a economiei. Pentru a-şi putea îndeplini funcţiile, Banca
Centrală are nevoie de o largă reţea de instituţii regionale şi de un aparat central. Banca Centrala
este o societate pe actiuni cu capital partial de stat sau uniunea de tip asociativ (cu participarea
sau fără participarea structurilor de stat), sau sistem de bănci independente, care îndeplinesc, în
ansamblu, funcţiile de Bancă Centrală.
Nivelul II Băncile comerciale
Ele Alcătuiesc veriga inferioară a sistemului bancar care constă dintr-o reţea de instituţii
bancare independente şi care prestează nemijlocit servicii de credit şi decontare pentru clientelă

6
pe baze comerciale. Principala componentă a acestei verigi o reprezintă băncile comerciale a
căror activitate este universală. Ele asigură intermedierea în sfera creditelor şi investiţiilor,
executării plăţilor, altor servicii bancare. Băncile comerciale se ocupă, practic, cu toate tipurile
de operaţiuni financiare, de credit şi decontare, legate de deservirea ciclului economic al
clientelei lor. Principalele funcţii tradiţionale ale băncii comerciale sunt:
- acumularea mijloacelor, economiilor şi sumelor băneşti temporar disponibile;
- asigurarea funcţionării mecanismului de decontare şi plăţi, organizarea decontărilor în
domeniul economiei naţionale, sistematizarea operaţiunilor de efectuare a plăţilor;
- creditarea anumitor unităţi economice, persoane juridice şi fizice, prestarea serviciilor
financiare şi de credit pentru ciclul economic intern şi extern;
- scontarea cambiilor şi evidenţa operaţiunilor cu aceste titluri.
In perioada contemporana, bancile executa o serie de lucrari care nu le sunt caracteristice, insa le
aduc proft, dintre acestea: leasing şi factoring şi practicînd şi alte genuri de servicii financiare,
etc.

Băncile specializate

Activitatea băncilor specializate are ca scop prestarea, a unui sau două servicii pentru
majoritatea clienţilor lor. (de exemplu, băncilor bursiere, cooperatiste, comunale) Cel mai
pregnant se manifestă specializarea funcţională a băncilor, căci acest tip de specializare
influenţează în principiu caracterul activităţii băncii. Aceste bănci adesea sunt foarte eficiente atît
din punct de vedere a sistemului bancar însuşi, cît şi a întregii ramuri industriale.
Băncile de investiţii şi de inovaţii sunt specializate în acumularea mijloacelor băneşti pe
termene lungi, inclusiv pe calea lansării împrumuturilor prin emiterea de obligaţiuni şi acordării
de împrumuturi pe termen lung.
Băncile de scont şi de depozit sunt specializate în operaţiuni de acordare a creditelor pe
termen scurt.
Băncile de economii (banca de împrumut şi economii, banca de împrumut şi ajutor
reciproc) acumulează venituri şi economiile populaţiei şi acordă împrumuturi pentru necesităţi de
consum.
Băncile ipotecare (funciare) efectuează operaţiuni de credit pentru atragerea şi plasarea
mijloacelor pe termen lung, gajate cu bunuri imobiliare (pămînt, clădiri, alte construcţii).
Băncile cooperatiste satisfac necesităţile de servicii bancare a membrilor cooperativei de
credit sau, in alte cuvinte, contribuirea la deservirea financiară şi de credit şi la dezvoltarea sferei
cooperaţiei. Factori ai băncilor cooperatiste sunt, desigur, cooperativele.
În scopul coordonării, sporirii eficienţei politicii promovate, sunt create diverse uniuni bancare,
interbancare şi asociaţii, bazate atît pe principiile de asociere benevolă a unor structuri

7
independente, cît şi pe drepturile de proprietate, control şi administrare centralizată, subordonare
şi dependenţă directă.
Specializarea se manifestă cel mai pregnant în activitatea şi structura organizatorică a
uniunilor asociative şi corporative, iar între cele asociative – în activitatea organizaţiilor
necomerciale (asociaţii, uniuni, ligi) şi comerciale (carteluri, sindicate, consorţii).

Asociaţiile şi uniunile

Principalele particularităţi şi caracteristici ale activităţii structurilor asociative sunt:

- caracterul benevol al calităţii de membru bazat pe comunitatea de interese;
- delegarea unei serii de împuterniciri uniunii asociative;
- forma contractuala de organizare a relaţiilor dintre asociaţie şi membrii acesteia.
Uniunile şi asociaţiile reprezintă organizaţii autonome înfiinţate ca unităţi structurale
independente, ce s-au unit după principiul benevol şi pe baza comunităţii de interese economice.
Principalul scop al activităţii acestora este asigurarea îmbinării intereselor dezvoltării economice
cu satisfacerea intereselor comerciale ale membrilor.

Ligile

Reprezintă sau asociaţii internaţionale, sau uniuni pur interbancare, sau alte uniuni
profesionale. Membri pot fi băncile comerciale, uniunile şi asociaţiile bancare, organizaţiile
financiare şi de credit, precum şi alte persoane juridice şi fizice, care contribuie la dezvoltarea
sferei bancare şi participă energic la activitatea băncilor. Scopul principal al activităţii ligii
băncilor constă în unirea eforturilor tuturor membrilor lor în vederea perfecţionării sistemului
bancar.

Consorţiul

Acesta reprezintă o asociaţie provizorie, pe bază contractuală, de diverse unităţi

economice, inclusiv bănci, a cărei scop este implementarea unui proiect. După atingerea scopului
– consorţiul sau îşi încetează activitatea, iar patrimoniul său este împărţit proporţional
contribuţiei fiecărui participant (membru), sau se încheie un nou contract consorţial.

Sindicatele bancare

Adesea uniunile consorţiale bancare se mai numesc sindicate bancare. În practica bancară,
sunt cunoscute cu denumirea de sindicate şi asociaţiile bancare provizorii, înfiinţate pentru
realizarea unor emisiuni de hîrtii de valoare, deservirea activităţii de emitere-fondare, desfăşurată
de clienţi.

8
 Cartelul

Acesta este o asociaţie de întreprinderi, organizaţii, bănci, la a cărui bază stă acordul cu privire la
cotarea volumului de producţie, mărfuri şi servicii, preţurile şi tarifele de vînzare, condiţiile de
comercializare şi delimitare a pieţelor de desfacere
Alte forme de organizare includ sindicatul si concernul.
Nivelul III si IV, Organizaţiile parabancare
Aceste instituţii financiare şi de credit specializate diferă de celelalte prin orientarea lor,
sau prin faptul că deservesc anumite categorii de clienţi, sau prin aceea că prestează, doar citeva
tipuri de servicii. Activitatea lor se concentrează, în fond, asupra organizării micului credit,
deservirii unui segment redus al pieţei şi, prestării de servicii pentru o clientele specifică. Spre
deosebire de bănci, instituţiile date îşi formează resursele pe baza creanţelor specifice, fără
calcularea precisă a sumei acestora. În funcţie de gradul de stricteţe a reglementării şi licenţierii
activităţii instituţiilor parabancare, putem remarca două tipuri de organizaţii de acest gen, care, în
fond, determină în sistemul de credit, respectiv, nivelurile sale trei şi patru:
creditul specializat,
creditul universal,
Companiile de asigurări sunt cele mai importante dintre instituţiile financiare şi de credit
specializate, care înfăptuiesc asigurarea, adică îşi asumă obligaţia să recompenseze pagubele o
dată cu intrarea în vigoare a cazului de asigurare. Marile societăţi de asigurări se organizează sub
formă de companii mutuale sau societăţile pe acţiuni.
Companiile de investiţii au căpătat o răspîndire largă în ţările cu economie de piaţă
avansată şi reprezintă societăţi pe acţiuni care se ocupă cu acumularea de fonduri băneşti de la
investitorii particulari prin metoda emiterii propriilor hîrtii de valoare şi plasarea ulterioară a
acestora în acţiuni şi obligaţiuni ale persoanelor juridice din ţară şi din străinătate. Producîndu-se
în calitate de intermediar financiar, aceste companii tind să-şi asigure beneficii cît mai mari şi
mai sigure. În funcţie de metodele de acumulare a resurselor, companiile de investiţii se clasifică
în două categorii principale: de tip închis (cu un număr fix de acţiuni emise); de tip deschis (pot
vinde şi răscumpăra noile acţiuni emise de ele).
Fondurile de pensii sunt create de companiile private sau de stat pentru a executa plata
pensiilor muncitorilor. Ele pot fi gestionate de către întreprinderi sau, prin procură, de către bănci
(fondurile neasigurate) şi companiile de asigurare (fonduri asigurate).
Companiile financiare acordă credit clienilor cumpărînd titlurile lor de creanţă. Există trei
tipuri de companii financiare: cele de credit pentru consuma; cele de intermediere; cele
specializate în acordarea unor împrumuturi mici solicitanţilor individuali.
Camerele de decontare sunt instituite pentru efectuarea plăţilor prin compensarea reciprocă
a datoriilor şi creanţelor între bănci. Camera de decontare nu efectuează compensările decît în

9
bază de cecuri, cambii şi alte documente prezentate băncilor-membre ale Camerei. La sfîrşitul
zilei, Camera calculează soldul global al fiecărei bănci.
Sistemul poştal şi de economii reprezintă o varietate deosebită a instituţiilor financiare de
credit specializate. Prin intermediul oficiilor poştale, acestea din urmă acumulează economii de
la populaţie, încasează şi eliberează bani, efectuînd totodată operaţiuni financiare de credit şi
coordonînd toate acţiunile.
Firmele de leasing cumpără maşini şi utilaj, apoi le dau cu chirie întreprinderilor arendaşe,
care achită chiria pe parcursul utilizării obiectelor de arendă.
Firmele de factoring organizează vînzarea de conturi către firma-factor, care poate fi
reprezentată de orice bancă comercială, companie financiară sau firmă factorială specializată. În
cazul acestor tranzacţii, plătitorul pe bază de cont (debitorul) primeşte un aviz cu privire la
vînzarea creanţelor sale şi este dator să achite plăţile necesare nemijlocit factorului.
Lombardurile practică, în temei, acordarea de împrumuturi pe termen scurt, gajate cu
bunuri imobiliare.
Alte entitati sunt asociaţiile (alianţele) de credit, societăţile de credit sunt instituţiile
parabancare, care, de regulă, practică organizarea sferei micului credit şi se specializează în
prestarea serviciilor pentru un cerc restrîns de clienţi, sau în efectuarea unor operaţiuni strict
determinate. Mai mult decît atît, după cum s-a remarcat deja, în ultima perioadă organizaţiile
parabancare şi-au extins spectrul de operaţiuni, însuşind multe din tranzacţiile analogice bancare.

Concluzii

Dupa cum am vazut mai sus Sistemul de Credit este foarte complex, include diferite entitati cu
diferit grad de autoritate, cu diferite functii, union cu diferite scopuri, entitati specializate, etc.
Dezvoltarea sistemului financiar a condus la aparitia diferitor entitati care se include in sistemul
respectiv si a făcut să se intensifice concurenţa dintre diferite instituţii financiare de credit. O
dată cu înfiinţarea noilor instituţii de credit, a crescut nu numai rivalitatea dintre instituţiile noi şi
vechi, ci şi rivalitatea dintre noile organizaţii nebancare financiare şi de credit specializate. Pe
viitor ne asteptam ca sistemul de credit sa fie si mai complicat, ceea ce va implica si mai multe
entitati componente si mai multe functii si particularitati atribuite.

Bibliografie

Conspecte.com, articolul Esenţa sistemului de credit, structura şi funcţiile Sale, disponibil la

http://conspecte.com/Moneda-si-Credit/esenta-sistemului-de-credit-structura-si-functiile-
sale.html (accesat 09.05.2016)

10
Documents.tips, articolul Particularitatile Sistemului Bancar in Republica Moldova, disponibil la
http://documents.tips/documents/particularitatile-sistemului-bancar-in-republica-moldova-
autosaved.html (accesat 09.05.2016)
Drept.md, articolul Sistemul Financiar Bancar, disponibil la https://dreptmd.wordpress.com/teze-
de-an-licenta/sistemul-financiar-bancar/ (accesat 09.05.2016)
Protlc.net, articolul Relatiile de credit si formele de credit, disponibil la http://protlc.net/relatiile-
de-credit-si-formele-de-credit/ (accesat 09.05.2016)
Rasfoiesc.com, articolul Sistemul Bancar, disponibil la
http://www.rasfoiesc.com/business/economie/finante-banci/SISTEMELE-BANCARE24.php
(accesat 09.05.2016)
Scritub.com, articolul Creditul si sistemul bancar în economia contemporana, disponibil la
http://www.scritub.com/economie/CREDITUL-SI-SISTEMUL-BANCAR-IN154191366.php
(accesat 09.05.2016)

11