1.

1 Aspecte generale privind creditarea corporate

La nivelul unei economii funcționale, un număr relativ important de agenți economici

nu dispun de suficiente mijloace bănești pentru a-și desfășura în condiții optime activitatea și
apelează adesea la produsele bancare din gama creditelor.

Importanta creditului la nivelul economiei derivă din mișcarea capitalurilor oferite cu

titlul de împrumut, canalizând resursele spre obiectivele stabilite. Rolul și importanța creditului
derivă din funcțiile acestuia, realizate în strânsă legătură cu interesele fiecărei companii,
realizând avantaje pentru părțile implicate, iar la nivel general pentru economia națională.

La nivelul economiilor moderne, se por remarca două tipuri de credite:

 Creditul comercial – reprezintă un credit pe termen scurt, fiind acordat de către furnizori
pentru livrările de mărfuri, executarea de lucrări și/ sau prestarea de servicii cu plată
ulterioară.

 Creditul bancar – reprezintă creditul acordat în bani de către bănci acelor agenți
economici care printr-un contract la o anumită perioadă trebuie să ramburseze suma și
dobânzile aferente.

Datorită mutațiilor prezente pe piața unde agenții economici își vând sau prestează serviciile,
creditul comercial a cunoscut scăderi majore existând lipsa încrederii în partenerii de afaceri,
astfel, creditul bancar a luat o amploare relativ ridicată, tot mai multe bănci manifestându-și
interesul de a plasa disponibilitățile bănești în credite.

Totodată, băncile își asumă anumite riscuri atunci când acordă credite, iar mutațiile de pe
piețele financiar-monetare le-a condus către practicarea unei politici de prudențialitate în relațiile
de creditare, stabilind cu realism condițiile de împrumut, cât și pe cele de rambursabilitate. Drept
urmare, băncile vor analiza fiecare aspect din cadrul solicitării de creditare, garantare, acordare și
rambursare a fiecărui credit acordat.

Creditarea bancară corporate implică o activitate complexă, axată pe produse tip credit,
ce oferă o expresie concretă a creditului bancar, fiind definit ca relații economice de redistribuire
a disponibilităților bănești, la care particiă băncile în calitate de creditori, acordând sume cu
împrumut, pe de o parte, și agenții economici, inclusiv de tip corporate, în calitate de debitori,
beneficiari ai sumelor respective, pe de altă parte. În mod corespunzător, băncile urmează să-și
recupereze sumele date cu împrumut și să încaseze dobânzile aferente, iar clienții corporate își
asumă obligațiile de restituire (rambursare) și plată a dobânzilor datorate (ca preț al folosirii
acelor sume de bani).

Creditul bancar acordat de către bănci deserveşte, în general, la crearea sau dezvoltarea
unei activităţi economice. Acesta este utilizat de către cel care împrumută (companie) pentru
plata factorilor de producţie şi care, la rândul său, recuperează aceşti bani din vânzările de bunuri
şi serviciilor prestate şi rambursează datoria (credit + dobândă) către banca creditoare, la un
anaumit termen denumit scadenţă.

Trăsăturile relațiilor de credit pun în evidență finanțarea companiilor pe seama

disponibilităților latente prezente la nivelul economiei și emisiunii monetare în condițiile
rambursabilității creditelor și perceperii dobânzii. Toate acestea pot fi exprimate prin funcțiile
creditelor. Principalele funcțiile ale acestuia sunt:

a) Funcția distributivă, care ajută la procesul de mobilizare temporară a resurselor

bănești la nivelul economiei, redistribuindu-le prin procesul de creditare persoanelor
fizice și/sau juridice, ale căror nevoi sunt mai ridicate comparativ cu posibilitățile
interne de acoperire. Această funcție nu pune în evidență și dinamica masei monetare
aflată în circulație, deoarece în cadrul acestei funcții se regăsește și se reflectă doar
înlocuirea monedei pasive cu cea activă, cantitatea rămânând aceeași;

b) Funcția de emisiune a creditului fiind reprezentată de crearea de noi mijloace de plată

la nivelul economiei. Astfel, resursele agenților economice la un moment dat vor
deveni insuficiente, iar creditul poate fi privit ca fiind o resursă „liberă” a cărei
utilizare ar putea lua forme conform cu deciziile subiective ale băncilor, însă limitate
de nevoile reale ale economiei, evitând astfel supracreditarea sau subcreditarea.

c) Funcția de reflectare și stimulare a eficienței activității agenților economici. Eficiența

agenților economici se reflectă la nivelul situațiilor financiare, astfel creditul poate fi
privit ca un instrument de stimulare a activității calitativ superioare. Nivelul de
eficiență se va regăsi în mărimea fondurilor totale necesare, însă se va reflecta și la
nivelul situației creditelor contractate, întrucât acestea vor interveni ca resursă de
completare.

Alături de funcțiile pe care creditul le îndeplinește, acesta va conferi și o serie de efecte

favorabile printre care putem enumera:

 Se va realiza o redistribuire a capitalului care va conduce la sporirea puterii productive la

nivelul companiei;
  Reducerea cheltuielilor pe care le presupune circulația monetară;

 Va putea oferi companiei participarea pe piețele internaționale.

Prin utilizarea noilor tehnici şi instrumente de plată oferite de existenţa creditului s-a
realizat susţinerea monetară necesară creşterii exponenţiale a volumului tranzacţiilor eco-
nomice. Creditul contribuie la asigurarea stabilităţii preţurilor prin reglarea consumului pe de o
parte şi a stocurilor pe de altă parte. Prin însăşi natura sa creditul mai contribuie la creşterea
vitezei de rotaţie a banilor, la multiplicarea monedei scripturale, la rularea permanentă a
fondurilor. El mai contribuie la stăvilirea inflaţiei prin reglarea ratei dobânzii.

În raport cu conținul creditării bancare corporate, principiul fundamental conform căruia se

organizează și realizează activitatea băncii, mai ales cea de creditare, cu scopul prevenirii sau
acoperirii efectelor negative, în cazul producerii riscurilor, este reprezentată de prudența
bancară. Corespunzător cerințelor acestui principiu se impune respectarea anumitor reguli
generale, precum:

 Obligativitatea efectuării analizei afacerilor clienților pentru stabilirea și evaluarea

capacităților de plată, a potențialului de a obține venituri și de a avea lichidități, pentru a
putea rambursa la scadență creditul, dar și pentru plata dobânzilor și a celorlalte costuri
impuse.

 Necesitatea solicitanților creditelor de a prezenta credibilitate față de bancă. În acest sens,

banca va trebui să analizeze și să cuantifice atât aspectele financiare prezente în
dopcumentația contabilă, cât și pe cele non-financiare oferite de pe piață, cerând astfel
clienților prezentarea de garanții asiguratorii care să acopere valoarea creditului.

 Orice tip de credit contractat și aprobat trebuie să prezinte documente contractuale (unde
să existe cele două părți bancă și client) și să fie titluri executorii.

 O altă regulă este impusă de limitarea riscurilor în cadrul activității de creditare, prin care
băncile trebuie să stabilească o limită de expunere maximală, în funcție de reglementările
impuse de banca națională, de riscul de țară și de sectorul de activitate unde activează
clienții corporate. Ținând cont de cele menționate, o bancă poate accepta, pentru creditele
acordate de aceasta garanții de la fonduri de garantare a creditelor, societăți internaționale
de factoring sau societăți de la societățile de asigurare - reasigurare.
  Penultima regulă menționează faptul că este necesar să se respecte destinația fondurilor
menționate în cadrul contractelor încheiate cu banca, iar acest lucru trebuie verificat de
către instituția creditoare.

 Ultima regulă în cazul prudențialității bancare stabilește faptul că banca nu trebuie să

acorde credite care au ca și principală destinație finanțarea tranzacțiilor speculative
valutare sau cele imobiliare, existând totuși și excepții
Drept urmare, societăților bancare le revine sarcina de a se asigura de returnarea
creditelor acordate şi a costurilor aferente (dobânzi şi comisioane), ținând cont de riscul de
nereturnare (riscul de credit), doar în temeiul activităţii prezente şi viitoare a clienţilor. Așadar,
societatea bancară trebuie să ceară şi garanţii reale şi/ sau personale suficiente şi valorificabile,
ca sursă adiacentă de protecţie pentru situaţiile de risc, când datornicii nu îşi achită obligaţiile
financiare din contractele încheiate.

Operațiunile creditării corporate au un conținut mai complex, începând de la analiza

desfășurată de către operatorul bancar, până la stabilirea tipului de credit ce poate fi acordat, dar
și a sumei și condițiilor acordării. Activitatea de creditare bancară corporate va presupune inițial
stabilirea unei relații de afaceri între banca comercială și clientul corporate, fie din inițiativa
creditului, fie din inițiativa băncii, concretizată prin desfășurarea activității curente printr-un cont
sau mai multe deschise la bancă.

Odată cu această operațiune, se poate trece la identificarea nevoilor specifice de finanțare

ale clientului corporate, comparând necesitatea acestuia cu oferta de produse din cadrul băncii,
realizându-se un proces de negociere-consiliere între cele două părți, ajungându-se la conturarea
unei variante de credit ce poate fi oferită, cel puțin la nivel general. Odată cu recepționarea
cererii de creditare din partea clientului corporate, rolul de inițiator al procesului de creditare
bancară va reveni clientului, care va urma să își materializeze cererea prin completarea dosarului
cu documentele necesare pentru constituirea unui contract de credit.

1.2 Studiu de caz privind creditarea corporate la nivelul companiei

Antibiotice S.A și contractul încheiat cu Eximbank

A. Scurt istoric
Întreprinderea s-a înfiinţat prin Hotărârea Consiliului de miniştri al Republicii Populare
Române nr. 2980/29.12.1952 sub denumirea de FABRICA DE ANTIBIOTICE IAŞI. Fabrica de
Antibiotice a fost construită în perioada 1953-1955 şi a fost pusă în funcţiune la data de
11.12.1955, constituind începutul dezvoltării pe baze moderne a industriei farmaceutice din
România.

Societatea Comercială “ANTIBIOTICE” S.A. IAŞI s-a înfiinţat conform Legii nr. 15/1990
şi a Hotărârii Guvernului nr. 1200/12.11.1990 prin preluarea întregului patrimoniu al
Întreprinderii de Antibiotice având forma juridică de societate pe acţiuni cu capital integral de
stat.

An de an, ANTIBIOTICE IAŞI a contribuit la susţinerea programului guvernamental de

reabilitare a stării de sănătate a populaţiei, atât direct prin medicamentele de uz uman, cât şi
indirect prin medicamentele şi produsele de uz veterinar. Pentru atingerea obiectivelor pe termen
mediu şi lung, începând cu anul 1990 s-au efectuat investiţii majore, în cadrul unui amplu
program de restructurare, modernizare şi retehnologizare, care să permită, pe de o parte,
creşterea competitivităţii medicamentelor pe piaţa internă şi externă, şi, pe de altă parte, creşterea
eficienţei şi profitabilităţii afacerii.

S.C. “ANTIBIOTICE” S.A. Iasi este unicul producător din România de substanţe
farmaceutice active obţinute prin biosinteză şi semisinteză şi de antibiotice sub formă de pulberi
şi soluţii injectabile. De asemenea este unul din principalii producători de medicamente pentru
uz oral condiţionate sub formă de: comprimate, comprimate filmate, capsule operculate, flacoane
cu pulberi pentru suspensii orale, produse de uz extern (unguente, creme, geluri, suspensii şi
supozitoare).

Principalele produse de biosinteză (Nistatină, Vitamina B12) sunt destinate exportului în ţări
ca: Germania, Canada, Olanda, Rusia, Ucraina, Belgia, Elveţia, Grecia, Anglia, Taiwan,
Vietnam, Algeria, Tunisia, Maroc. Beneficiind de o capacitate de producţie anuală de 110
milioane flacoane, ANTIBIOTICE SA IAŞI deţine poziţie de lider (peste 80%) pe piaţa internă
pentru pulberile sterile injectabile din grupa antibioticelor -lactamice (Ampicilina, Oxacilina,
Benzatin-pencillina) şi a cefalosporinelor de generaţie a III-a (Cefotaxim, Ceftriaxon).Cu o
capacitate de producţie anuală de 300 milioane capsule, respectiv 350 milioane comprimate,
nomenclatorul de produse al firmei este structurat pe clase terapeutice diverse: antiinfecţioase,
antituberculoase, antiulceroase, chinolone, analgezice & antipiretice. Singur producător român
cu o gamă completă de tuberculostatice esenţiale, SC ANTIBIOTICE SA IAŞI asimiliează în
permanenţă produse noi, rezultate ale cercetării proprii sau cooperărilor internaţionale cu firme
de prestigiu ca: Dobfar Italia, Genepharm Grecia, Eczacibasi Turcia.

Cel de-al patrulea sector de fabricaţie, reprezentat de unguente şi supozitoare, situează

firma pe primul loc pe piaţa internă (cota de piaţă – peste 90%). Medicamentele din aceste grupe
se adresează afecţiunilor dermatologice, reumatismale şi vasculare, însumând o capacitate de
producţie anuală de 25 milioane tuburi, respectiv 15 milioane cutii supozitoare.

Există o continuitate în cei peste 45 de ani de activitate a firmei şi anume responsabilitatea

faţă de medicament, concretizată printr-o înţelegere completă a exigenţelor şi cerinţelor pieţei,
privind realizarea unor produse cu proprietăţi terapeutice superioare, la un raport optim preţ/
calitate. În acest sens, obiectivul real este de a exploata şi capitaliza în totalitate resursele
intelectuale şi economice, astfel încât să fie asigurat succesul viitor pe toate pieţele.

B. Fundamentarea deciziilor de creditare

La nivelul companiei Antibiotice, fundamentarea deciziei de creditare se va realiza în
cadrul sedințelor Adunării Generale a Acționarilor, pe baza strategiilor de dezvoltare a activității
companiei, fie cu scopul modernizării secției de cercetare, fie cu scopul finanțării activității
curente sau acoperirii altor linii de creditare existente. La nivelul corporațiilor, nevoia de
creditare apare datorită lipsei fondurilor proprii necesare desfășurării activității curente. Pentru
fiecare agent economic, dezechilibrele care pot apărea sunt la nivelul lichidităților pentru plățile
curente, iar liniile de credit reprezintă principala sursă de finanțare. Liniile de credit sunt
necesare în momentul în care activul circulant din bilanț nu poate fi acoperit în întregime din
încasări și fond de rulment existent. Aceste decalaje care pot apărea au două cauze principale și
anume:

- Diferența dintre mobilizările totale în activele firmei și fondurile proprii. În această

situație, activele circulante sunt acoperite numai partial prin fondul de rulment
propriu, iar cea mai mare parte a activelor au ca și corespondent în pasib obligațiile
firmei către furnizori și băndi, după caz.

- Dereglări în încasarea veniturilor din activitatea prestată, ce pot determina un deficit

de trezorerie.

Punctul de plecare în stabilirea tipului de credit pe termen scurt va fi reprezentat de către

situația patrimoniului la finalul anului precedent, a previziunilor stabilite de creștere a activelor
pe termen scurt și lung. Cu ajutorul informațiilor, compania va propune în cadrul sedințelor
Adunării Generale a Acționarilor un plan de trezorerie, care va sta la banza stabilirii tipului de
credit adecvat pentru a fi contractat. Compania își va alege banca cu care va dori să colaboreze în
urma informării asupra condițiilor de creditare, a tipurilor de credite ce pot fi contractate, a
garanțiilor acceptate de către partenerul bancar.
 Astfel, compania Antibiotice, în urma analizării ofertelor de creditare și-a ales ca și
partener principal EximBank, colaborând și cu alte bănci pentru diferite linii de creditare. În
vederea limitării riscurilor de firmă, sistemul bancar va răspunde prin acordarea de credite pe
termen scurt pentru evitarea decalajelor menționate anterior. În ”fața” băncii, compania trebuie
să se prezinte cu o activitate economică care să fie fără riscuri majore pe perioada derulării
contractului de credit. În acest scop, mediul intern și cel extern va fi supus unei analize riguroase,
pentru a se depista efectele diverse traietorii pe care compania le poate adopta la schimbările
mediului de afaceri, recesiune, influența inflației, cererea de medicamente de pe piață etc.

Odată adoptată decizia de creditare se parcurg o serie de etape, precum:

1. Banca analizează cererea de credit a companiei Antibiotice S.A și se desfășoară o

campanie de informare asupra tipurilor de credite oferite. Acestea fac referire la
încadrarea companiei în ramura și sectorul de activitate din care face parte, aspecte cu
privire la conducerea societății, partenerii de discuții, tipurile de garanții ce pot fi luate în
calculul creditare, echipamentele, tehnologia de care beneficiază, pentru ce va utiliza
linia de credit/ creditul dorit.

2. Odată adunate aceste informații, consultantul bancar analizează cerințele companiei și

verifică dacă pot fi îndeplinite condițiile minime de eligibilitate în vederea acordării
creditelor, prin solicitarea documentelor justificative necesare acordării: cererea de
creditare semnată de către persoanele autorizare, bugetul de venituri și cheltuieli întocmit
conform prevederilor legale, situația stocurilor și a cheltuielilor pentru care se solicită
linia de creditare, planul de afacere, fluxul de încasări și plăți pe perioada de creditare, cât
și alte documente necesare în vederea întreprinderii analizei de creditare.

3. Banca, împreună cu departamentul juridic va analiza documentația depusă de către

compania Antibiotice și va trece la următorul pas de negociere a volumului creditului,
nivelului dobânzii și a garanțiilor acoperit, termenul de rambursare și modalitatea de
rambursare.

4. După trecerea etapei de preanaliză și analiză a creditului, se poate ajunge la aprobarea

creditului.

5. Semnarea actelor va fi următorul pas, după care compania poate avea acces la tragerile
din creditul respectiv.

6. Banca va asigura controlul utilizării creditului, verificarea îndeplinirii de rulaj, dar și

servisarea companiei la nivelul situațiilor întâmpinate.
 Analiza bazei de credit va fi realizată la nivel bancar sub două aspecte:

- Se va realiza o analiză la nivelul istoric al companiei, prin care se vor analiza punctele
slabbe și cele forte din evoluția acesteia, eficiența managementului resurselor comparativ
cu alte firme de pe piață ce au profil de activitate asemănător;

- Se va realiza o analiză a viitorului firmei pentru toată perioada derulării și rambursării

creditului, având ca și principal scop evidențierea posibilităților reale de rambursare a
creditului, inclusiv de plată a dobânzilor și comisioanelor conform contractului de
creditare.

Totodată, solicitantul creditului trebuie să prezinte acte doveditoare ale posibilităților sale
de realizare din fonduri proprii a activității pentru care se împrumută ăntr-o proporție ce va fi
stabilită conform normelor de prudență bancare ce sunt instituite la nivelul băncilor comerciale
de către Banca Națională a României și adaptate specificului bănci creditoare. De asemenea,
garanțiile oferite trebuie să acopere integral valoarea creditului (adăugând și dobânzile și
comisioanele percepute), astfel încât, în cazul unei incapacități de plată, banca să acopere
prejudiciul.

Analiza cererii de credit va presupune următoarele:

1. Analiza formală: reprezintă analiza ce va urmări prezenta tuturor documentelor

prevăzute la cererea iniâială a creditului, conținutul acestora să fie în concordanță cu
legislația, semnarea cererii de creditare a persoanelor autorizate legal să reprezinte
compania în relația cu bancare, realizarea analizei corelațiilor dintre indicatorii financiari-
bancari.

2. Analiza de fond: va fi reprezintată de verificarea și interpretarea indicatorilor

economico-financiari pe baza datelor din cererea de credit și verificarea situațiilor din
dosarul de credit.

3. Analiza managerială la nivel bancar, compania solicitantă a creditului trebuie să

prezinte bonitate, alături de o activitate economică fără riscuri majore ce pot fi prezente
pe perioada desfășurării creditului.

În cadrul procesului de creditare, conform Regulamentului BNR nr. 3/2009, factorii

cantitativi se referă în privipal la următorii indicatori economico-financiari: indicatori de
lichiditate, de solvabilitate și risc, inclusiv riscul valutar, iar factorii calitativi fac referire la
modul de administrare a entității economice, de calitatea acționariatului, de garanțiile oferite, de
condițiile de piață în cadrul căruia aceasta îți desfățoară activitatea.

La finalul anului 2015, se poate constata faptul că Antibiotice S.A a contractat creditele
bancare având ca și principal obiectiv finanțarea capitalului circulant utilizat în cadrul acesteia.
Pachetele financiare care au fost semnate cu EximBank au fost utilizat de către Antibiotice S.A
pentru finanțarea activității curente și pentru refinanțarea unei părți din linia de credit contractată
cu ING BANK N.V Amsteredam – Sucursala Iași. De asemenea, planul de afaceri conturat la
nivelul producătorului de medicamente conține direcții clare pentru adaptarea continuă a
portofoliului de produse, concomitent cu reducerea costurilor de operare și internaționalizarea
afacerii.

Împrumuturile contractate prin Alpha Bank au avut ca și destinație finanțarea creanțelor,

în limita a 80 % din facturile emise de către Antibiotice S.A spre: Romfarmachim S.A., Azelis
UK Life Science LTD și Farmexim S.A. De asmenea, o parte din suma împrumutată în moneda
Eur va fi utilizată pentru elaborarea scrisorilor de garanție bancară și acreditive.

Activitatea de creditare din perspectiva băncii îi va permite acesteia obținerea de profit,

iar companiei îi va fi oferită o sursă viabilă de finanțare. La nivelul creditelor contractate de către
compania analizată, putem constata faptul că garanțiile oferite au constat în contracte de cesiune
a creanțelor, dar și ipotecă de rang I asupra unor terenuri și clădiri aflate în patrimoniul
Antibiotice S.A. Garanțiile oferite acopereau în întregime datoria către bancă, atât principalul,
cât și dobânzile și comisioanele aferente, luând în calcul și nivelul inflației și efectul
devalorizării în timp a valorii creditului.

Concluzii

Ținând cont de contextul actual economic, resursele financiare ale companiile au defenit
insuficiente pentru dezvoltarea și desfășurarea în condiții optime a activităților sale, astfel încât
acestea au fost nevoite să apeleze la creditarea bancară. De altfel, clienții corporate reprezintă cea
mai importantă ramură de clienți ai unei instituții bancare la nivelul creditării, cu ponderi
incomparabile cu cele ale persoanelor fizice.

Crizele financiare și perioadele de recesiune au afectat atât sectoarele principale ale

economiei, dar și sectorul bancar. Cu toate acestea, băncile au înăsprit condițiile de creditare
datorită creditelor neperformante apărute, dar și datorită imposibilităților de plată a datoriilor
conform contractelor încheiate.
 Creditarea companiilor apare ca o necesitate, deoarece evoluția acestei activități depinde
de evoluția pe ansamblu a economiei, dar și de resursele tot mai limitate ale agenților economici.
Drept urmare, o bună funcționare a segmentului economiei naționale va fi determinat de către
activitatea companiilor și implicarea sistemului financiar în viața economică prin creditare. Prin
intermediul activității de creditare se poate acoperi deficitul temporar de resurse bănești resimțit
de companii într-o anumită perioadă. Acest lucru se poate concretiza și cu ajutorul economiei
naționale, realizându-se o restructurare, diversificându-se piețele de desfacere. În cadrul
contextului economic actual, la nivelul companii, managerii trebuie să fie persoanele capabile să
asigure capitalurile necesare pentru desfășurarea activității, la costuri câtmai reduse, precum și să
organizeze, coordoneze și comercializeze produsele sau serviciile obținute pentru a putea obține
rezultate financiare pozitive. Ca urmare a celor menționate anterior, calitatea actului managerial
va reprezenta o condiție esențială pentru durata de viață a companiei și modalitatea de a rezista
în cadrul sectorului de activitate unde îți desfășoară activitatea.

Activitatea de creditare a unei companii va constitui o bază solidă de venituri, atât pentru
susținerea economiei, relansarea acesteia, cât și pentru a conferi stabilitate indicatorilor
financiari. Impactul creditării asupra dezvoltării economico-sociale este pe un trend ascendent,
atât la nivelul economiei naționale, cât și la nivel global prin procesul de globalizare și
interconectare a economiei statelor. Varietatea și complexitatea acțiunilor economice presupune
resurse multiple, materiale, tehnologice și, mai ales financiare. În acest context, resursele proprii
ale companiilor au devenit insuficiente pentru ca acestea să se dezvolte și să-și desfășoare
normal activitatea, astfel încât corporațiile au fost nevoite să apeleze la creditarea bancară.

Bibliografie
 https://www.unicredit.ro/ro/cib/Finantare/Credite.html
 www.seff.ro
 Regulament BNR nr.3/2009 – M.O. 200/2009 http://www.bnr.ro/Home.aspx

 http://www.antibiotice.ro/en/