Facultatea Ştiinţe Economice

Referat
Tipurile de prețuri utilizate în Moldova

Chișinău 2016

CUPRINS
Introducere............................................................................................................................................2
I. PREȚURI: TEORII, TIPURI, STRUCTURI. POLITICA DE PREȚURI....................................3
1.1. Importanţa preţului.....................................................................................................................3
1.2. Obiectivele stabilirii preţului......................................................................................................5
1.3. Teoriile și funcțiile prețului........................................................................................................5
1.4. Clasificarea prețurilor.................................................................................................................6
1.5. Strategii de prețuri....................................................................................................................10
1.5. Elaborarea strategiei de preț.....................................................................................................13
1.6. Politica în materie de pret........................................................................................................14
1.7. Obiectivele statului în materie de politică de preţuri...............................................................14
II. PREȚURILE ÎN REPUBLICA MOLDOVA.................................................................................15
2.1. Reglementarea Preţurilor Şi Concurenţei În R. Moldova........................................................19
Concluzii.............................................................................................................................................32
Bibliografie.........................................................................................................................................33

INTRODUCERE

În activitatea oricărei întreprinderi producătoare de bunuri şi servicii, preţul deţine un rol

special, de maximă importanţă pentru atingerea obiectivului final pe care aceasta şi-l propune –
maximizarea profitului. În special în timpul prezent, cînd capitalismul este destul de dezvoltat,
prețurile joacă un rol foarte important în dezvoltarea economică a oricărei întreprinderi, stat, chair și
la nivel de persoane simple, cee ace și marchează actualitatea și importanța temei date.

Acestă lucrare urmărește scopul de a studia conceptul de prețuri pe fon teoretic și a tipurilor
de prețuri și implicațiile acestora în țara noastră. Pentru a atinge țelul droit, ne propunem realizarea
unui set de obiective și anume: definirea conceptului de prețuri, ale teoriilor, funcțiilor acestora;
studio asupra tipologiei prețurilor, strategiilor și politicilor de preț; studio asupra situației actuale în
materie de prețuri în Republica Moldova; studiu asupra reglementării prețurilor de către autoritățile
statale ale țării noastre. Desigur, obiectul de studio este economia și în special, economia țării
noastre.

2
 Pentru a realiza lucrarea data vom utiliza ca metodă de cercetare, studierea bazei
informaționale asupra subiectului dat. Ultima va include literatura de specialitate, articole diverse,
legislație și altele. Lucrarea data este structurată în cinci părți și anume, parte introductivă, un
capitol teoretic, unul practic asupra economiei țării noastre, concluzii și sursele de informare.

Cuvinte-cheie: economie, prețuri, strategii, politici, stat

I. PREȚURI: TEORII, TIPURI, STRUCTURI. POLITICA DE PREȚURI

1.1. Importanţa preţului
Ca instrument al pieţii şi indicator esenţial al realităţii economico-sociale preţul pieţii
reprezintă “o cantitate de monedă pe care cumpărătorul este dispus şi poate să o ofere producătorului
în schimbul bunului pe care acesta îl poate oferi”. Ca expresie a informaţiilor furnizate reciproc de
către participanţii la schimb, în economia contemporană, întâlnim şi alte posturi ale preţului, ce
poartă numele de:

- tarif – în cazul serviciilor.

- taxă – în cazul plăţilor la bugetul de stat sau alte instuţii financiare.

- impozit – ca preţ al dreptului de a câştiga bani.

- comision – pentru agenţii comerciale.

- primă – în cazul asigurărilor sociale.

- chirie – pentru utilizarea temporară a unui spaţiu

- cotizaţie – pentru apartenţe la o organizaţie.

- penalizare – pentru nereguli.

- rată – în cazul unei plăţi eşalonate.

- salariu – ca preţ al muncii.

- dobânda – ca preţ al banilor împrumutaţi.

- garanţii – pentru amanetare

3
 - mită – preţ al bunăvoinţei, favorizării.

În orice sistem economic, cu privire la preţ există puncte de vedere cu interese aparent
diametral opuse şi anume: al producătorului şi al consumatorului. Astfel, în calitate de producător,
se solicită un preţ, dacă este posibil cât mai mare, deoarece i-ar putea aduce un profit mai mare, dar
acesta trebuie acceptat de către consumator şi ca urmare nu poate depăşi posibilităţile lui. În calitate
de consumator, preţul este suma pe care eşti dispus să oferi pentru un bun sau serviciu, în funcţie de
valoarea pe care o acorzi ofertei. În mod normal, preţul se stabileşte prin negocierea dintre
producător şi consumator, negociere în care producătorul propune un preţ consumatorului, dar în
final contează valoarea pe care consumatorul o atribuie produsului. Deci preţul se poate defini, ca
expresie de cele mai multe ori financiară, a valorii atribuite de consumator în cadrul schimbului El
joacă adesea rolul decisiv în opţiunile cumpărătorului, iar studiile din ultimul deceniu arată că se
accentuează rolul său în ansamblul mixului de marketing, mai ales datorită faptului că preţul este
acela care-i oferă o imagine a consumatorului asupra a ce trebuie să se aştepte de la un produs.
Aceasta înseamnă, că stabilirea unui preţ mic nu va duce automat la creşterea vânzărilor, întrucât
consumatorul se îndoieşte de calitatea produsului, iar un preţ mare poate fi susţinut printr-o imagine
de marcă. Producătorul este cel care decide preţul pe care-l va solicita clienţilor. Există însă şi
excepţii în economia de piaţă, impuse de:

 legislaţii speciale cu privire la preţul unor produse.

 limităre indirectă prin politica fiscală, salarială şi de credit practicată în perioada respectivă.
 necesitatea protejării unor categorii de producători sau consumatori.
 acorduri sau restricţii internaţionale.
 obligativitatea comunicării baremurilor.

Avantajele politicii de preţuri nu sunt protejabile, ele au un caracter temporar, dar trebuie fructificate
cu maximă urgenţă şi eficacitate. Ca variabilă strategică, preţul trebuie folosit de întreprindere cu
multă abilitate, atât pentru structurarea producţiei – proces în care să fie criteriu esenţial – cât şi
pentru a-şi asigura pe piaţă accesibilitatea şi competitivitatea.

1.2. Obiectivele stabilirii preţului

Obiectivele în domeniul preţurilor sunt numeroase şi descriu în linii generale ceea ce o firmă
doreşte să realizeze prin intermediul politicii de preţuri. În cazul corporaţiilor transnaţionale,

4
obiectivele de preţuri se înscriu în misiunea generală a organizaţiei, iar obiectivele prezentate în
continuare pot fi restrânse în trei mari categorii: obiective axate pe profit, obiective axate pe
volumul desfacerilor şi obiective axate pe concurenţă.
1. Maximizarea profitului - identificarea costurilor şi a nivelurilor de preţ care vor permite
maximizarea profitului.
2. Maximizarea veniturilor din investiţii - stabilirea unor niveluri de preţuri pentru a obţine o
anumită rată a veniturilor din investiţii este un obiectiv strâns legat de cel al profitului.
3. Maximizarea cifrei de afaceri sau a cotei de piaţă - foarte multe firme fixează anumite
niveluri de preţuri pentru a menţine sau a creşte cota de piaţă.
4. Optimizarea fluxurilor financiare - firmele îşi stabilesc preţurile astfel încât să-şi recupereze
banii investiţi cât mai repede posibil.
5. Contracararea concurenţei - întreprinderile care îşi pot permite să folosească preţurile în
acest scop sunt fie firme mari, lidere de piaţă – prin promovarea unui produs superior
calitativ, fie firme specializate care deţin şi pot justifica la maxim avantajul competitiv.
6. Supravieţuirea - este un obiectiv fundamental şi constă în ajustarea nivelurilor de preţuri
astfel încât vânzările firmei să poată acoperi cheltuielile.

1.3. Teoriile și funcțiile prețului

Preţul reprezintă valoarea de schimb pentru produsele sau serviciile oferite şi cuprinde
costurile de producţie şi de vânzare, incluzând un adaos comercial din care o parte reprezintă
profitul vânzătorului. El constituie rezultatul confruntării intereselor economice ale purtătorilor
cererii şi a ofertei, sub influenţa producţiei şi a pieţei. Totodată, el este una din cele patru variabile
clasice ale mixului de marketing, care are cea mai mare influenţă în activitatea întreprinderii în
general, a celei de marketing, în mod special, deoarece el afectează nemijlocit şi promt: profitul,
volumul vânzărilor, cota de piaţă şi poziţia pe care aceasta o ocupă pe piaţă în complexul economic
naţional. Prețul exprima cantitatea de bani pe care cumparatorul tre s-o plateasca pentru a obtine un
bun oarecare1.

Teorii cu privire la pret:

1 Economie Politica, articolul Prețuri: teorii, tipuri, structuri. Politica de prețuri.

5
I. Valoare-munca – A.Smith, presupune ca temelia prețului se afla la valoarea a carei marime este
determinăta de cantitatea de munca vie materializata în fiecare din bunurile ce sunt schimbate. Insa
nu poate explica cum se formeaza prețul la bunurile incorporale, precum și la bunurile rare;
II. Valoare-utilitate – sustine ca valoare și prețul nu are o temelie obiectiva, ci una subiectiva,
marimea prețului fiind determinăta de utilitatea și de raritatea produsului respectiv;
III. Prețului fără valoare – prețul este determinăt de actiunea a 3 factori: costul de productie;
utilitatea marginala; cererea și oferta;
IV. Contemporana – marimea și dinamica prețului sunt conditionate de un sir de factori, cum ar fi:
cantitatea de munca materializata în bunul dat, utilitatea și raritatea acestui bun, cererea și oferta,
moda, situatia politica din tara și din lume, calamitatile naturale, puterea de cumparare a monedei
etc.
Functiile prețului:
1) Functia de calcul și masurare a chelt și a rezultatelor activitatii economice. Prin aceasta functie se
creeaza premisele reluarii activitatii economice;
2) Functia de informare a participantilor la viata economica – prețul permite evaluarea succeselor și
insucceselor sistemului economic respectiv;
3) Functia de stimulare a producatorilor. Intrucit veniturile intreprinzatorilor depind de nivelul
prețurilor, ei sunt motivati sa-și indrepte resursele catre domeniile unde prețurile sunt mai mari, deci
cererea este mai mare;
4) Functia de distribuire și redistribuire a veniturilor. Ea se manifesta în cazul în care prețurile sunt
mult mai mari sau mai mici decit costurile.
1.4. Clasificarea prețurilor
Economia arata existenta unei mari diversitati de preturi. Tipurile de preturi imbraca forme
diferite, astfel:

a) Dupa puterea agentilor economici de a influenta preturile, acestea pot fi:

 preturi libere, care se formeaza in conditiile concurentei perfecte, in care nici unul dintre
agentii pietei nu are posibilitatea de a influenta unilateral nivelul și dinamica acestora. Ele se
manifesta ca expresie a raportului dintre cerere și oferta și corespund cu satisfacerea intereselor
tuturor participantilor la schimb;

 preturi administrate (reglementate), care se formeaza sub influenta actiunilor fie ale
agentilor economici cu pozitie dominanta pe piață, fie ale statului. Astfel, prețurile administrate se
manifesta in condiții de concurență imperfecta, recunoscandu-se după tipul acesteia: prețuri de

6
monopol, prețuri de oligopol, prețuri de monopson, etc. Daca statul este cel care determină nivelul și
dinamica prețurilor unor marfuri, atunci acestea se supun unui proces de reglementare, aparand
pretul limita maxima și prețul limita minima.

Reglementarea prețului se manifesta atunci cand guvernul adopta legi care impun o limita
superioara sau o limita inferioarapentru prețul unui bun sau serviciu destinat vanzarii-cumpararii. In
mod frecvent, limita superioara este denumita plafon de pret (price ceiling) sau control de pret (price
control), iar limita inferioara impusa pe o anumita piata este denumita prag de pret (price floor)
sau pret suport (price support).

Statul intervine in domeniul pietei prin impunerea unor limite maxime de pret - prețurile limita
maxima - atunci cand bunul tranzactionat se afla in cantitate insuficienta. Potrivit legii cererii și
ofertei, daca cererea este superioara ofertei, prețul se majoreaza, rezultat care este influentat legal
prin fixarea unui plafon peste care nivelul prețului nu trebuie sa se ridice, deoarece puterea de
cumparare a banilor nu ar putea suporta depasirea acestui pret de control.

Guvernul poate impune și o limită minima sub al carei nivel prețurile nu pot cobori,
respectiv prețuri limită minima. Motivul pentru care se formeaza praguri de pret consta in sustinerea
veniturilor peste prețul care ar exista pe o piata libera. Situatii frecvente de prețuri suport se
intalnesc in agricultura, pentru produse agricole și pe piata muncii, sub forma salariului minim.

Pentru mentinerea prețurilor limită minimă, se folosesc in practica cinci modalitati și anume:

1. achizitiile guvernamentale;

2. restrictionarea productiei;

3. promovarea cererii;

4. sistemul de plati directe;

5. interdictia legala a tranzactiilor sub prețul minim2.

Unele studii au demonstrat că salariul minim duce la cresterea ocuparii persoanelor adulte, in
special a femeilor intre 25 și 55 de ani.

b) După sistemul de formare a prețurilor de comercializare, se cunosc:

2 Qreferat, articolul Tipuri de prețuri, 2015.

7
 prețuri fără TVA al caror nivel acopera costurile și profilul agentului economic, fiind prețuri ale
factorilor de productie;

 prețuri cu TVA, ca prețuri de facturare, și deci de cumparare.

c) După gradul de flexibilitate a prețului, exista:

 prețuri unice;
 prețuri diferite.
Daca firma opteaza pentru promovarea unui pret unic, atunci ea ofera acelasi pret tuturor clientilor
care cumpara produsul in conditii similare și in aceleasi cantitati. In schimb, promovarea unor
prețuri variabile arata ca aceleasi produse și cantitati sunt oferite la prețuri diferite clientilor diferiti,
in functie de abilitatea lor de negociere, relatii de familie chiar, și alti factori; ele se intalnesc in
special in cazul agentilor economici mici, ca produse nestandardizate, la care negocierea dintre
vanzatori și cumparatori este modalitatea traditionala de determinăre a prețului.
d) După gradul de noutate a produsului și strategia adoptata, se cunosc:
 prețuri ale produselor noi, cum sunt:
 prețurile de smantanire;
 prețurile de penetrare.
În economia de piaţă, tipologia preţurilor cunoaşte un spectru foarte larg3.
În realitatea practică, există preţuri mixte, formate pe baza tuturor factorilor de influenţă
prezentaţi.
e) După natura şi obiectul pieţei:
- preţuri ale bunurilor materiale şi serviciilor;
- preţuri ale factorilor de producţie (salariu, dobândă, rentă);
- preţuri (cursuri) ale hârtiilor de valoare (acţiuni, obligaţiuni).
f) După specificitatea tranzacţiilor:
- preţuri de bursă:
- preţul lichidităţii.
g)După natura şi obiectul schimbului:
- preţuri industriale şi agricole;

3 ReferatMD, articolul Tipuri și Categorii de prețuri, 2015.

8
 - pe obiective de construcţii;
- tarife pentru servicii.
h)După stadiul schimbului:
- preţuri cu ridicata;
- preţuri cu amănuntul.
i) După aria aplicării:
- centrale;
- locale.
j) După nivelul costurilor utilizate la determinărea lor:
- preţuri ce se stabilesc pornind de la costurile marginale (agricultură, silvicultură, industrie
extractivă);
- preţuri ce se stabilesc pornind de la costurile medii (pentru ramurile industriale
producătoare).
Preţul marginal - reprezintă preţul care acoperă cheltuielile de producţie ale ultimei partide de
marfă absorbită de piaţă.
Preţul real - timpul care trebuie să se lucreze pentru obţinerea unui produs.
Preţul comparabil - preţul corectat (indicele inflaţiei).
Preţurile de echilibru - preţurile pentru care cantitatea de bunuri oferite spre vânzare este
egală cu cea solicitată spre cumpărare.
Abaterea preţului pe piaţă, faţă de preţul de echilibru, generează fie exces de ofertă - care
face să apară diferite probleme pentru producători (imobilizarea de resurse în stocuri nevândute,
dobânzi la credite etc.), aceştia fiind nevoiţi să reducă preţul până la un nivel la care, stocul este
absorbit, fie să reducă producţia la nivelul cererii. Excesul de cerere epuizează stocul şi instaurează
penuria.
Tarifele - reprezintă preţul serviciilor prestate pe diferite unităţi specializate. Ele au, în
general, caracterul serviciilor pentru care sunt percepute. Conţinutul lor este cel al unor preţuri cu
ridicata, pentru serviciile executate firmelor şi caracterul unor preţuri cu amănuntul, pentru serviciile
prestate populaţiei.
Tarifele au totuşi anumite particularităţi:
- structura tarifelor este mai simplă decât a preţurilor (nu include cheltuieli de desfacere şi de
comercializare);

9
 - oscilaţia mare a necesităţilor pentru unele servicii în timpul anului, în funcţie de anotimp şi
alte criterii;
- dispersarea teritorială accentuată;
- procentul ridicat al lucrărilor manuale.
Tarifele se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
- costurile antrenate de efectuarea lucrărilor;
- concurenţa dintre firme;
- T.V.A.
În funcţie de specificul activităţilor efectuate, de consumul de forţă de muncă şi de natura
serviciilor prestate, distingem:
- tarife pentru servicii personale tradiţionale (igienă corporală, tricotaje, confecţii etc.);
- tarife pentru servicii cu caracter de masă (activităţi hoteliere, transporturi. comunicaţii);
- tarife pentru servicii de furnizare a energiei electrice şi termice;
- tarife pentru servicii de cercetare, proiectare, pregătirea cadrelor etc., care au în vedere
consumul de muncă intelectuală.

Tarif = Cost + Profit + T.V.A.

Tarifele pot fi: - unice: - centrale; - locale; - diferenţiate: - obişnuite; - de lux

1.5. Strategii de prețuri

Deoarece preţul contribuie în mod direct la obţinerea profitului, orice firmă îşi elaborează o
anumită strategie a preţurilor. O clasificare a strategiilor de preţ se poate face printr-o matrice preţ -
calitate, considerând pentru fiecare dimensiune trei clase valorice. Pentru preţ se consideră clasele:
mare, medie şi mică. Pentru calitate se consideră clasele: înaltă, medie şi scăzută. Se obţin
următoarele strategii:

1) Strategia plusului de calitate şi de preţ (preţ mare, calitate înaltă).

2) Strategia valorii ridicate (preţ mediu, calitate înaltă).
3) Strategia super-valorii (preţ mic, calitate înaltă).
4) Strategia preţului exagerat (preţ mare, calitate medie).
5) Strategia valorii medii (preţ mediu, calitate medie).
6) Strategia raportului rezonabil pre-calitate (preţ mic, calitate medie).

10
7) Strategia jafului (preţ mare, calitate scăzută).
8) Strategia falsei economii (preţ mediu, calitate scăzută).
9) Strategia economiei (preţ mic, calitate scăzută).
După ce au fost selectate strategiile de preţ concordante cu obiectivele strategice şi cu
strategiile globale ale firmei, se trece la alegerea metodei de stabilire a preţului, precum şi a
posibilităţii de modificare a lui, dacă mediul extern competiţional o cere 4. Determinărea preţului. Se
va face pe baza unor proceduri stabilite la nivelul firmei, pe baza legislaţiei în vigoare şi a tuturor
elementelor de analiză considerate mai sus.
Strategia prețului de “smantanire” constă în practicarea unui pret relativ ridicat pentru un
produs nou cu intentia de a obtine cat mai mult profit. Desigur, la acest nivel, cererea este limităta la
acei cumparatori dispusi sa plateasca prețul relativ ridicat și este în general, inelastica.
Strategia prețului de penetrare presupune o manifestare inversa variantei anterioare. Aici,
intentia firmei este de a vinde intregii piete produsul sau la un pret relativ scazut la care cantitatea
ceruta sa fie cat mai mare. Prin urmare, o asemenea practica conduce la descurajarea concurentei de
a patrunde pe piata respectiva pe care, prin prețul mic, firma a inceput sa o domine.
 prețuri ale produselor existente pe piata, cum sunt:
 prețurile pozitionate;
 prețurile de linie;
 prețurile determinăte de calitate;
 prețurile produselor grupate;
 prețurile promotionale.
Strategia prețului pozitionat este o varianta strategica prin care firma stabileste un pret mai
mic sau mai mare fata de cel al produselor concurente, în functie de prezenta sau absenta unor
caracteristici sau atribute ale produsului dorite de consumatori.
Strategia prețurilor în linie este o extindere a variantei strategice anterioare în care agentul
economic, producand marfuri substituibile intre ele sau complementare, procedeaza la o comparare
a atributelor detinute de fiecare produs în parte. Aceasta strategie se aplica de firmele care realizeaza
nu un produs, ci o linie de produse, iar diferentele de prețuri reflecta diferentele în atributele detinute
de marfurile respective. Mai mult decat atat, agentii economici practicanti ai strategiei trebuie sa ia

4 Referat-referate.blogspot, articolul Strategii de preţuri, 2015

11
în considerare și interdependentele dintre cererile produselor în linie; astfel, cunoscandu-se relatiile
de substituibilitate și complementaritate dintre produse, se poate remarca de exemplu, ca o majorare
a prețului unui produs genereaza o crestere a cererii pentru produsele care il substituie și o reducere
a cererii la cele complementare.
Strategia prețului impus de calitate porneste de la interpretarea prețului unui produs ca
instrument de reflectare a calitatii acestuia. Astfel, un nivel ridicat de pret corespunde unei calitati
superioare a produsului respectiv, dar un asemenea rol al prețului nu poate fi indeplinit decat în
situatia în care consumatorul nu dispune de alte surse de informare asupra marfii.
Strategia prețurilor produselor grupate se bazează pe gruparea produselor ca practica de
vanzare a doua sau mai multe produse impreuna, pentru care se determină un singur pret.
Strategia prețurilor promotionale echivaleaza cu punerea marfurilor în vanzare temporara și
cresterea venitului și profitului agentului economic prin scaderea prețului; cu alte cuvinte intr-o
perioada scurta, produsul este oferit vanzarii cu o reducere de pret.
e) După nivelul și rolul prețului exista:
 prețuri inalt-active;  prețuri inalt-pasive;
 prețuri joase-active;  prețuri joase-pasive.
Strategia de pret inalt-activ se poate practica în cazul produselor la care calitatea lor nu poate
fi evaluata cu usurinta de catre consumator, prețul fiind un indicator al acestuia. Astfel, prețurile
inalte pot avea un rol esential în castigarea marjelor și avantajelor necesare pentru sustinerea
dezvoltarii productiei viitoare.
Strategia de pret inalt-pasiv se aplica de acei agenti economici care pentru a face fata
concurentei, folosind un pret ridicat adopta alte masuri pentru sustinerea acesteia, adica apeleaza la
o concurență non-pret, cum ar fi pe baza imbunatatirii caracteristicilor și performantelor produsului.
Strategia de pret scazut-activ este o varianta în cadrul careia prețul mic devine un factor
important al deciziei de cumparare, dar prezinta riscul inceperii unui razboi al prețului în care firme
rivale reduc prețul de desfacere pentru impulsionarea vanzarilor. De aceea, ea este eficienta atunci
cand firma care o practica fie nu are o concurență puternica, fie dispune de o pozitie și costuri
avantajoase pe piata care sa-i creeze o situatie favorabila fata de concurență.
Strategia de pret scazut-pasiv are o arie restransa de manifestare și este folosita în special de
catre firme mici, ale caror produse au o calitate inferioara celor concurente. Multitudinea tipurilor de

12
pret explica multe din diferentele dintre agentii economici cu aceeasi activitate, iar capacitatea lor de
manevrare a prețurilor practicate isi pune amprenta asupra sanselor de castig.

1.5. Elaborarea strategiei de preț

Etapele care se parcurg, în general, în elaborarea strategiilor de preţuri sunt următoarele:

1. Stabilirea obiectivelor de preţ. Obiectivele de preţ decurg din obiectivele de marketing ale
firmei. Acestea pot fi obiective pe termen scurt, obiective pe termen lung sau o combinaţie a
lor. De exemplu, obiectivul de preţ urmărit pentru cîştigarea sau mărirea cotei de piaţă este
de obicei formulat pe termen scurt, în timp ce obiectivul de recuperare a investiţiilor este
formulat pe un termen mai lung. Obiectivele de preţ ale firmei nu sunt statice, ci dinamice.
Ele se pot modifica în timp ca urmare a dinamicii factorilor care contribuie la stabilirea
preţurilor. Multe firme vor să-şi maximizeze profiturile într-un timp cât mai scurt. De aceea,
ele vor analiza dinamica cerere-ofertă şi îşi vor stabili acel obiectiv de preţ care va conduce
la o maximizare a profiturilor. Prin punerea accentului pe performanţa financiară curentă,
firma s-ar putea să nu reuşească să obţină simultan şi un anumit avantaj competitiv, ceea ce
pe termen lung va conduce la scăderea profiturilor.
2. Analiza factorilor care influenţează preţul. După originea şi natura lor, factorii care
influenţează preţul pot fi interni sau externi firmei. Cei mai importanţi factori interni sunt:
obiectivele şi strategiile firmei, costurile asociate produsului sau serviciului respectiv, factori
organizatorici, factori consideraţi în mixul de marketing. Cei mai importanţi factori externi
sunt: cererea, concurenţa, percepţia consumatorilor, legislaţia şi reglementările în vigoare. O
serie de evoluţii recente în creşterea posibilităţilor de informare a cumpărătorilor, cum este
de exemplu internetul, au făcut ca multe produse să pară simple mărfuri în ochii
consumatorilor şi a sporit sensibilitatea acestora la diferenţele de preţ. Marketerii trebuie să
inoveze continuu pentru a-şi diferenţia produsele şi a face cunoscute aceste diferenţieri.
3. Selectarea strategiei de preţ. Decizia de selectare a strategiei de preţ trebuie corelată cu
obiectivele strategice şi strategiile globale ale firmei.
4. Alegerea metodei de stabilire a preţului. După ce au fost selectate strategiile de preţ
concordante cu obiectivele strategice şi cu strategiile globale ale firmei, se trece la alegerea
metodei de stabilire a preţului, precum şi a posibilităţii de modificare a lui, dacă mediul
extern competiţional o cere.

13
 5. Determinărea preţului. Se va face pe baza unor proceduri stabilite la nivelul firmei, pe baza
legislaţiei în vigoare şi a tuturor elementelor de analiză considerate mai sus.

1.6. Politica în materie de pret

Necesitatea intervenţiei statului în politica de preţuri este dată de argumente puternice.
 principiile pieţei libere, potrivit cărora preţurile se formează prin confruntarea cererii cu
oferta. În cazul în care formarea liberă a preţurilor este perturbată, este necesară o redefinire
a raporturilor de concurenţă între agenţii economici.
 indiferent de cât de bine ar funcţiona mecanismele concurenţiale, statul va exercita
întotdeauna o influenţă asupra preţurilor, mişcarea acestora fiind urmărită şi orientată pentru
a asigura buna funcţionare a sectoarelor strategice pentru interesul naţional.
 necesitatea intervenţiei statului ca urmare a apariţiei în economie a unor situaţii de monopol
sau oligopol.
 existenţa fenomenului inflaţionist, face necesară elaborarea unor programe atât din domeniul
politicii de preţuri, cât şi din domeniul politicii monetare şi de credit.

Inflaţia reprezintă exces de masă monetară în comparaţie cu cantitatea de bunuri şi servicii

obţinute şi se manifestă prin creşterea preţurilor. Această creştere poate fi remarcată în mod izolat la
unele produse sau în mod generalizat la majoritatea acestora.
 prezenţa statului în sfera acestui domeniu, este justificat şi de necesitatea protecţiei
producătorilor interni de concurenţa străină, respectiv încurajarea exportului şi orientarea
structurală a importului, prin stabilirea unor metodologii obligatorii de formare a preţurilor şi
tarifelor.
 rolul pe care îl joacă statul în protejarea intereselor tuturor consumatorilor, astfel încât să
existe o corelaţie firească între preţuri şi veniturile nominale ale populaţiei.

1.7. Obiectivele statului în materie de politică de preţuri

▪ Atenuarea unor dificultăţi economice - statul intervine în economie pentru a regla anumite
disfuncţionalităţi apărute ca urmare a:
 existenţei unei conjuncturi naţionale sau internaţionale destabilizatoare;
 prezenţei unui „monopol al preţurilor asupra populaţiei” din partea companiilor
transnaţionale care pot ajunge să controleze preţurile la materii prime, combustibil şi bunuri
de consum;
 proliferării abuzurilor şi a corupţiei.

14
▪ Asigurarea stabilităţii economice - în acest scop se doreşte asigurarea unei competitivităţi generale
a economiei atât la nivel macro cât şi microeconomic prin înlăturarea fenomenelor inflaţioniste şi a
deficitului bugetar.
▪ Asigurarea unor preţuri avantajoase la materii prime - aceste măsuri determină încurajarea
dezvoltării firmelor producătoare, creşterii eficienţei şi a rentabilităţii.
▪ Menţinerea unor tarife la serviciile furnizate de către sectorul public pe o perioadă mai mare de
timp - acest obiectiv face parte dintr-un context mai larg, cel al politicilor sociale, asigurând
populaţiei furnizarea unor servicii cu o cerere inelastică, cum sunt cele de transport, învăţământ,
servicii medicale.
▪ Protejarea produselor interne faţă de cele din import - este un principiu de bază în politica
comercială a statelor sau grupărilor integraţioniste. Prin efectul protecţionist al tarifelor vamale se
urmăreşte reducerea forţei concurenţiale a mărfurilor importante.
▪ Alte efecte ce rezultă din politica statului în domeniul creditelor şi al subvenţiilor – prin care se
doreşte protejarea anumitor sectoare de interes strategic, în principal, agricultura, avându-se în
vedere:

 Creşterea productivităţii şi a progresului tehnic în agricultură;

 Stabilizarea pieţelor produselor agricole
 Asigurarea unui nivel de viaţă echilibrat al agricultorilor şi garantarea unor preţuri
rezonabile consumatorilor.
În concluzie, există în legătură cu cele de mai sus, trei tipuri de politici de preţuri:

 politici care limitează intervenţia statului la un număr redus de produse importante

pentru economie, produse agricole, produse de primă necesitate, servicii publice;
 politici bazate pe coexistenţa unui sector reglementat relativ important şi a unui sector
liber puţin supravegheat;
 politici ce impun o disciplină de ansamblu a preţurilor pe timp îndelungat.

II. PREȚURILE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Nivelul preţurilor reprezintă una dintre provocările economice majore pentru orice stat. Însă
deosebit de acută această problemă se resimte în ţările cu nivel redus de dezvoltare. Pentru
Republica Moldova, ţară cu venituri relativ scăzute, majorările preţurilor au un efect social deosebit
de acut. Totodată, caracterul dezechilibrat al economiei Republicii Moldova face ca evoluţia
preţurilor să înglobeze atât aspecte obiective, derivate din conjunctura economică, dar şi deficienţele
structurale, şi chiar activităţi frauduloase. În anul 2010 nivelul preţurilor a crescut aproximativ de
15
2,5 ori faţă de anul 2000. La acest capitol suntem comparabili cu statele din Europa Centrală şi de
Est, care în aceeaşi perioadă au înregistrat o creştere similară. O analiză detaliată arată,însă, că
această situaţie se datorează faptului că în anii 2001 şi 2002 în Republica Moldova s-a înregistrat un
nivel redus al inflaţiei de 9,6% şi 5,2%, pe când în statele Europei Centrale şi de Est el se exprima în
numere de două cifre. Ulterior, la noi, preţurile au avut un ritm de creştere mult mai mare, cu
excepţia anului 20095.

Inflaţia va rămâne o provocare constantă pentru ţara noastră, modificarea preţurilor resurselor
energetice fiind un factor crucial în acest sens. Republica Moldova are o economie mică, în care
importurile au o pondere enormă în PIB, fapt care ne face extrem de sensibili la şocurile externe,
legate de majorările preţurilor la produsele importate. O majorare a preţurilor de import cu 10%
conduce la o creştere a inflaţiei cu circa 5%. Economia noastră este deosebit de „receptivă” la
variaţia preţurilor produselor energetice importate, care asigură 95% din consumul intern de energie.

Economia naţională reacţionează cel mai sensibil la majorarea preţului la gaz, care deţine
circa jumătate din totalul energiei importate. Majorarea preţului de import al gazelor contribuie la
creşterea tarifelor locale, care, la rândul lor, provoacă mărirea inflaţiei. Majorarea tarifelor determină
creşterea costurilor de producere, agenţii economici fiind nevoiţi s-o transpună în preţurile finale. În
acest fel se produce creşterea inflaţiei. În consecinţă, este afectat întregul sector industrial, însă cel
mai mult au de suferit întreprinderile, care în procesul de producere consumă cantităţi importante de
gaz. Printre acestea se numără unităţile din sectorul energetic şi cele din ramuri precum industria
chimică, fabricarea cărămizilor, conservarea fructelor şi legumelor, etc.

Pe de altă parte, consumatorii casnici suportă o scumpire generală a serviciilor comunale şi o

creştere a preţurilor la bunuri şi servicii, operată de agenţii economici. Relaţia dintre preţul la import
şi tarifului mediu local la gaz este una direct lineară: creşterea cu un leu a preţului de import a
gazului duce la majorarea tarifului mediu local cu 1,22 lei. Raportul dintre tariful mediu la gaz şi
inflaţie este de o natură mai complexă, însă, per ansamblu, creşterea tarifului mai mare de 7% duce
la majorarea nivelului general al preţurilor.

5 Conspecte, articol Referat Politica de Prețuri În Republica Moldova 2015.

16
 Actuala creştere a tarifului la gaz este cauzată, în special, de majorarea preţului de procurare
a gazelor naturale, inclus în tariful în vigoare. Drept rezultat al negocierilor cu Moldova - Gaz,
Agenţia Naţională pentru Reglementări în Energetică a decis o majorare a tarifului mediu la gaz care
va determină o creştere a nivelului general al preţurilor.

Creşterea preţurilor la petrol are o influenţă mai redusă asupra nivelului general al preţurilor,
cheltuielile de transport având o pondere relativ mică în costurile de producere. Scumpirea
petrolului poate condiţiona majorarea preţurilor la serviciile companiilor de transport sau scumpirea
produselor agro-alimentare, cheltuielile pentru motorină având o pondere de 20-25% în costurile de
producere aferente activităţii agricole.

Majorarea actuală a preţurilor de comercializare cu amănuntul a benzinei şi motorinei este

motivată de creşterea preţurilor de import, evoluţie determinătă de majorarea semnificativă a
cotaţiilor petrolului la bursele internaţionale şi a preţurilor Platt`s pe pieţele regionale.
Pe termen mediu presiuni asupra preţurilor vor fi puse şi de necesitatea ajustării tarifelor la costurile
de producţie. Sarcina de a reduce vulnerabilitatea energetică trebuie să se concentreze şi asupra
reformei tarifare. Pentru a răspunde provocărilor în sectorul energetic, politicile de redresare ale
Guvernului ar trebui să se focuseze asupra ajustării tarifelor la energie la nivelul de recuperare
deplină a costurilor. Totuşi, nivelul preţurilor este determinăt şi de factori, care denotă deficienţele
în funcţionarea economiei naţionale.

O problemă structurală ţine de modul de funcţionare a întreprinderilor energetice. Activitatea

acestora este puţin transparentă, acest fapt alimentând părerea privind funcţionarea deficitară a
acestor întreprinderi, caracterizată printr-un management neeficient, ce permite obţinerea unor
costuri adiţionale, ce ar putea fi evitate. Drept urmare, consumatorii sunt nevoiţi să plătească
costurile generate de ineficienţă în gestionare.

Un alt factor de natură structurală este lipsa unui mediu concurenţial. Cu toate că nu s-a
demonstrat efectiv, se consideră că funcţionarea pieţii produselor petroliere se produce cu mari
abateri de la principiile unei concurenţe autentice. Ambele segmente ale pieţii produselor petroliere
au un grad înalt de concentrare. Cei mai mari importatori de benzină sunt Lukoil-Moldova, Petrom-
Moldova şi Tirex-Petrol, care deţin împreună o cotă de 80,5% din piaţă. La importul de motorină tot
aceste companii deţin poziţia de lider, însumând împreună o cotă de 75,5%. Acest fapt ne sugerează
prezenţa unor deficienţe.

17
 Pe de altă parte, modul în care se produce creşterea preţurilor la fel trezeşte anumite întrebări
atunci când produsele petroliere se scumpesc uniform la toate staţiile de alimentare cu combustibili
lichizi. O asemenea stare de lucruri indică asupra posibilităţii existenţei unei înţelegeri de cartel
dintre importatorii de produse petroliere.

O altă piaţă, care se presupune că are o funcţionare anormală este cea a produselor
farmaceutice unde se atestă o creştere vertiginoasă a preţurilor, cu mult peste majorarea nivelului
general al preţurilor, exprimată prin indicele preţurilor de consum. Suspiciunea că aceste majorări de
preţuri sunt rezultatul utilizării unor scheme frauduloase a determinăt o intervenţie activă a statului
pe această piaţă. Reglementarea pieţei farmaceutice este corectă ca abordare, însă aspectele tehnice,
legate de implementarea hotărârilor guvernului, s-au realizat cu anumite deficienţe.

Pentru țara noastră preţurile vor rămâne o provocare constantă. Un rol important în
stimularea majorării preţurilor îl vor juca preţurile la energie or, fiind importator de energie, ţara
noastră nu va putea evita impactul evoluţiilor nefavorabile de pe pieţele energetice internaţionale.
Economia mondială îşi revine, fapt ce va duce la creşterea cererii pentru produse energetice, şi
implicit a preţului acestora.

Pe lângă majorările de preţuri cauzate de factori exogeni, pe intern putem asista la o

majorare a tarifelor la serviciile comunale. Probabil, pe termen mediu tarifele vor fi ajustate, pentru
a fi acoperite costurile legate de funcţionarea infrastructurii energetice.

Tergiversarea reformelor structurale va menţine situaţia actuală, când componente

nejustificate, cum ar fi cele cauzate de ineficienţa funcţionării întreprinderilor, în special a celor de
stat sau în care statul deţine acţiuni, sau utilizarea practicilor neconcurenţiale, se vor include în
preţuri şi tarife. Riscul utilizării practicilor anticoncurenţiale este destul de sporit pe unele segmente,
piaţa produselor petroliere fiind deja infectată de utilizarea schemelor anticoncurenţiale. Ulterior, şi
pe piaţa produselor farmaceutice operatorilor mici le va fi mult mai greu să concureze cu reţele de
farmacii, care ar pute utiliza instrumente anticoncurenţiale pentru a obţine poziţii mai avantajoase.
Pe de altă parte, reglementarea pieţii farmaceutice va contribui într-o mică măsură la reducerea
preţurilor, însă va crea premize pentru stabilizarea lor. Pe viitor evoluţiile preţurilor ar putea fi destul
de mici şi echilibrate.

18
 Actuala majorare a preţurilor nu va influenţa considerabil trendul inflaţiei. În cazul absenţei
unor şocuri, cum ar fi condiţiile climaterice nefavorabile, majorările de preţuri din perioada rece a
anului va fi urmată de o stabilizarea a inflaţiei în decursul primăverii, urmând ca în lunile de vară sa
avem o deflaţie (efect sezonier cauzat de sporirea ofertei producţiei agricole). Luând în consideraţie
nivelul scăzut al veniturilor, majorările de preţuri reprezintă un risc major, care afectează negativ
nivelul de trai al populaţiei.

2.1. Reglementarea Preţurilor Şi Concurenţei În R. Moldova

1) Necesitatea reglementării preţurilor şi concurenţei.
2) Cadrul legal şi instituţional de reglementare a preţurilor şi concurenţei în R. Moldova.
3) Metodele directe de reglementare a preţurilor.
4) Metodele indirecte de reglementare a preţurilor.
5) Protecţia concurenţei şi politica antimonopol.
În cadrul economiei de piaţă, în situaţia fundamentării deciziilor cu privire la preţ, sunt
puşi înainte de toate agenţii economici, care vând şi cumpără mărfuri materiale şi nemateriale,
precum şi diferite organisme a statului, însărcinate să asigure echilibrul economic şi financiar la
nivel macro. Ori de câte ori formarea liberă a preţurilor nu este posibilă sau recomandată, în luarea
deciziilor de preţ intervine statul. Întervenţia statului în stabilirea, dirijarea şi urmărirea evoluţiei
preţurilor este determinătă de mai multe situaţii sau cerinţe economice, şi anume: penuria de resurse
de materii prime şi energie, oferta dificitară la unele produse importante pentru economie şi
populaţie, cu influienţă negativă asupra cererii şi a nivelului de trai al populaţiei, protejarea
producţiei autohtone de concurenţa străină, combaterea unor situaţii de monopol sau oligopol,
precum şi al concurenţei neloiale. Cu cât piaţa reală este mai îndepărtată de concurenţa perfectă, cu
atât necesitatea şi eficienţa controlului statului, a intervenţiei lui asupra preţurilor este mai mare. În
general, intervenţia statului în domeniul preţurilor a fost prezentă în toate timpurile, fiind mai
intensă în perioadele de criză economică, declin economic, sau în timp de război etc. şi mai uşoară
în perioadele de stabilitate economică. Prin amestecul în procesul formării preţurilor se urmăreşte
asigurarea unei stabilităţi economice şi protecţii sociale, satisfacerea unui minim de cerinţe şi
interese.

19
 Există două metode de intervenţie a statului în materie de preţ (figura 2.1.1). Aceste două
metode nu trebuie să se neglijeze, ci din contra, să se completeze, iar eficienţa folosirii lor depinde
de luarea unor măsuri în vederea reglementării veniturilor consumatorilor.

Metodele controlului direct: Metodele controlului indirect:

stabilirea administrată a preţurilor, cotele de impozitare,

PREŢ
blocarea preţurilor, controlul asupra masei monetare,

plafoanele de preţuri, sistemul de remunerare a muncii,

limitarea marjei de profit, politica de creditare,

normele de stabilire a preţurilor, reglarea cheltuielilor de stat,

declararea preţurilor şi tarifelor stabilirea normelor de amortizare

ş.a. ş.a.

Figura 2.1.1. Metodele de reglementare a preţurilor din partea statului

Legea R. Moldova nr. 845-XII „Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi” specifică că:
întreprinderile au dreptul să stabilească de sinestătător preţurile (tarifele) la produsele fabricate,
lucrările şi serviciile prestate. În afară de agenţii economici, competenţe decizionale privind
preţurile mai au:

- Ministerul Economiei şi Comerţului contribuie la formarea şi stabilirea relaţiilor de piaţă

pe baza dezvoltării concurenţei şi a reglementării activităţii monopoliste; exercită
controlul asupra respectării legislaţiei antimonopol şi altor legi ce conţin prevederi
referitor la protecţia concurenţei; promovează politica statului în domeniul formării
preţurilor şi tarifelor; contribuie la asigurarea metodologică şi organizatorică a
procedeelor de formare şi aplicare a preţurilor şi tarifelor; participă la realizarea politicii
statului în domeniul controlului asupra circulaţiei mărfurilor strategice; examinează şi
prezintă propunerile vizând politica statului în domeniul activităţii investiţionale şi
formării preţurilor; înaintează propuneri privind modificarea legislaţiei cu privire la
comerţ, tarifele şi taxele vamale;
- Ministerul Finanţelor stabileşte tarifele pentru determinărea titlului şi marcarea
articolelor din metale preţioase, pentru expertiza articolelor ce conţin metale preţioase şi
pietre scumpe, precum şi tariful pentru înregistrarea agenţilor economici care folosesc în

20
 activităţile lor metale preţioase, pietre scumpe şi articole ce conţin metale scumpe;
exercită controlul respectării legislaţiei privind impozitele şi alte plăţi în buget şi în
fondurile extrabugetare;
- Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului urmăreşte corelarea veniturilor
populaţiei cu evoluţia preţurilor bunurilor de consum şi elaborează acte normative
referitoare la protecţia socială a populaţiei,
- Agenţia Naţională de Protecţie a Concurenţei se ocupă cu promovarea concurenţei şi
acordă consultaţii Guvernului în ce priveşte actele normative referitoare la preţ. La fel,
exercită controlul modificărilor în structura pieţelor de mărfuri, controlul asupra atragerii
investiţiilor străine de proporţii mari, supravegherea circulaţiei pachetelor mari ale
hârtiilor de valoare, controlul asupra formării preţurilor,
- Organele administraţiei publice locale efectuiază reglementarea preţurilor şi controlul
asupra disciplinei preţurilor în limitele competenţelor sale,
- Biroul Naţional de Statistică organizează supravegherea statistică a nivelului şi evoluţiei
preţurilor (tarifelor), efectuiază calculul indicilor de preţ şi publică informaţia respectivă.

Modul de formare şi supraveghere a preţurilor este reglementat în R. Moldova de o serie

de acte normative, cum ar fi:

 Legea Republicii Moldova „Privind limitărea activităţii monopoliste şi dezvoltarea

concurenţei”, №906-XII, din 29.01.1992, Monitorul Oficial al R. Moldova №2 din
01.01.1992;
 Hotărârea Guvernului R. Moldova „Cu privire la modul de reglementare a preţurilor
(tarifelor) la producţia întreprinderilor-monopoliste” №99 din 26.02.1993, Monitorul Oficial
al R. Moldova №2 din 28.02.1993;
 Hotărârea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la măsurile de coordonare şi
reglementare de către stat a preţurilor (tarifelor)”, №547 din 04.08.1995, Monitorul Oficial al
R. Moldova №53-54 din 28.09.1995;
 Hotărârea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la reglementarea monopolurilor”,
№582 din 17.08.1995, Monitorul Oficial al R. Moldova 59-60 din 26.10.1995;
 Hotărârea Departamentului Comerţului R. Moldova „Privind formarea preţurilor la
întreprinderile de alimentaţie publică ale agenţilor economici din R. Moldova” din
26.04.1996, Monitorul Oficial al R. Moldova №34 din 06.06.1996;

21
  Hotărârea Guvernului R. Moldova „Despre aprobarea Regulamentului provizoriu privind
formarea preţurilor la medicamente, articole de uz medical şi alte produse farmaceutice”
№603 din 02.07.1997, Monitorul Oficial al R. Moldova №51-52 din 07.08.1997;
 Codul fiscal, Legea R. Moldova №1163-XIII din 24.04.1997, Monitorul Oficial al R.
Moldova №62 din 18.09.1997;
 Legea R. Moldova „Privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului”
№1308-XIII din 25.07.1997, Monitorul Oficial al R. Moldova №147-149 din 06.12.2001;
 Standardele Naţionale de Contabilitate, Acte normative cu privire la reforma contabilităţii,
Vol. 1, Moldpress, Chişinău, 1998;
 Legea R. Moldova „Cu privire la tariful vamal” №1380-XIII din 20.11.97, Monitorul
Oficial al R.Moldova nr.40-41 din 07.05.1998;
 Legea Republicii Moldova „Cu privire la protecţia concurenţei”, №1103-XIV din
30.06.2000, Monitorul Oficial al R. Moldova №166-168 din 31.12.2000 ş.a.
Metodele reglementării directe presupun controlul nemijlocit din partea statului asupra
nivelului sau a unor elemente structurale a preţului. Astfel de metode se folosesc pentru susţinerea
preţurilor produselor agricole şi agroalimentare, ale materiilor prime de bază, combustibilului şi
resurselor energetice. Preţul fixat în mod autoritar de către stat poate să apară ca preţ maxim, preţ
minim sau ca preţ subvenţionat. La fel, statul controlează administrativ preţurile prin blocarea lor,
prin limitărea nivelului rentabilităţii sau a adaosului comercial

1. Preţul maxim este inferior preţului de echilibru, dar practicarea acestui preţ modifică
volumul cererii şi ofertei, stimulează consumul şi sporeşte cantitatea cerută de produs. Această
situaţie poate crea o serie de consecinţe:

 protecţia consumatorilor prin practicarea unor preţuri mai mici;

 reduce cantitatea oferită de producători, care nu sunt de acord să-şi vândă produsul la un preţ
mai mic şi pot recurge la stocarea producţiei respective, aşteptând înlăturarea restricţiei de preţ. Ca
rezultat, poate să apară penuria de produse iar protecţia consumatorilor devine una formală, lipsită
de conţinut, dacă aceştea nu găsesc produsele ieftine pe piaţă;
 vânzarea produselor cu aglomeraţie ceea ce presupune pierderi de timp pentru consumatori,
timp, care dacă ar fi contabilizat şi adăugat la preţul de cumpărare al mărfii ar putea rezulta un preţ
mult mai mare decât preţul care s-ar fi creat pe piaţa liberă;

22
  vânzarea preferenţială a produselor în funcţie de unele criterii subiective, bazate pe relaţii
personale sprijinite pe contraprestaţii, ceea ce face ca efectele dorite de stat prin stabilirea unor
preţuri scăzute să fie anihilate;
 raţionalizarea consumului de produse pentru care există deficit pe bază de tichete sau bonuri,
ceea ce înseamnă că preferinţele subiective ale vânzătorilor şi cumpărătorilor sunt înlocuite cu
hotărârea organelor de stat de a asigura procurarea în mod egal de către toţi consumatorii a unei
cantităţi fixe dintr-un bun;
 apariţia pieţei negre, piaţă pe care bunurile se vând ilegal, la un preţ mult mai superior celui
maxim impus de către organele de stat.

2. Preţul minim se foloseşte pentru a stimula dezvoltarea şi creşterea producţiei în unele

sectoare şi este, de regulă, superior preţului de echilibru. Pentru a fi stimulativ acest preţ trebuie să
fie cel puţin la nivelul preţului de echilibru rezultat de jocul cererii şi ofertei. Stabilirea preţului
minim deasupra preţului de echilibru determină apariţia unui excedent de ofertă faţă de cerere.
Producătorii se vor afla în situaţia de a acorda anumite facilităţi (rabaturi) cumpărătorilor pentru a-şi
spori volumul vânzărilor. În asemenea situaţii se recomandă ca statul să adopte măsuri prin care să
asigure condiţii de desfacere a surplusului de ofertă, fie prin achiziţii proprii, fie prin acordarea unor
facilităţi fiscale sau de credit producătorilor sau cumpărătorilor, fie prin stimularea exporturilor etc.

3. Preţul subvenţionat presupune acoperirea pierderilor pe care le pot înregistra

întreprinderile, ca urmare a practicării a preţurilor mai scăzute, stabilite de stat. Mărimea subvenţiei
este egală cu diferenţa dintre preţul normal (preţ ce asigură recuperarea costului şi permite obţinerea
unui profit rezonabil pentru ramura respectivă) şi preţul garantat de stat.

În R. Moldova s-au acordat subvenţii de la buget pentru acoperirea pierderilor unor

întreprinderi, în special din agricultură. Au fost folosite preţuri subvenţionate la pîine, lapte, până la
momentul actual se subvenţionează tarifele pentru transportul de călători de către Regia de
Transport Electric urban.

Subvenţionarea este caracteristică anumitor perioade, este necesară în unele situaţii concrete
şi prezintă unele avantaje şi dezavantaje. Astfel subvenţia pentru acoperirea pierderilor asigură
rambursarea costului de producţie ce reese din anumite cause obiective. Însă este greu de presupus
că pierderile au fost determinăte în întregime de cause obiective, şi nu de cauze subiective. În al
doilea rând, prin practicarea unor preţuri neacoperitoare nu sunt stimulaţi producătorii în creşterea

23
producţiei resurselor respective, iar consumatorii resurselor nu sunt cointeresaţi în economisirea şi
valorificarea superioară a acestora. În al treilea rând, chiar dacă producătorii primind subvenţia şi-au
acoperit în întregime cheltuielile, situaţia nu este similară acelei când prin preţurile încasate şi-ar fi
acoperit operativ aceste cheltuieli, sau ar fi obţinut în plus şi profit. Este de subliniat că subvenţia se
acordă de la buget numai pe bază de documentaţie, cu multe verificări sau analize pe trepte
ierarhice. Atitudinea faţă de subvenţie a agentului economic este una negativă comparativ cu
veniturile proprii obţinute prin preţ.

4. Blocarea (îngheţarea) preţurilor reprezintă menţinerea preţurilor la unele tipuri de produse

pentru o anumită perioadă de timp. Este folosită în perioade caracterizate prin o rată înaltă a inflaţiei
în vederea asigurării unei stabilizări. A fost utilizată în Franţa, SUA ş.a. state care în cadrul
dezvoltării economice au trecut prin procese inflaţioniste acute.

5. Limitărea nivelului rentabilităţii pentru agenţii economici producători şi a adaosului

comercial pentru agenţii economici ce se ocupă cu desfacerea mărfurilor.

Conform legislaţiei în vigoare, în R. Moldova se limitează nivelul rentabilităţii în mărime

de 25-50% pentru produsele fabricate de agenţii economici monopolişti, 20-25% pentru tutun.
Unităţile comerciale nu includ adaos comercial mai mare de 20% pentru produsele de primă
necesitate (un sortiment de 25 feluri de produse alimentare, mărfuri industriale şi servicii) şi de 10%
pentru pîine. Pentru produsele destinate copiilor adaosul comercial total trebuie să constituie 20% la
preţul producătorului (de ex. 5% intermediarul şi 15% unitatea de desfacere cu amănuntul). La
formarea preţului la medicamente se admite aplicarea unui adaos comercial de pînă la 40%, din care
pînă la 15% revine agenţilor economici importatori şi pînă la 25%-farmaciilor.
Statul foloseşte metodele directe şi atunci când impune o metodologie unică de
determinăre a costului şi a preţului. În R. Moldova pentru produsele petroliere, gaze naturale, apă,
unele servicii prestate de instituţii de stat sunt elaborate metodologiile de determinăre a costului şi a
preţului (tarifului).

Prin intermediul metodelor indirecte statul tinde să asigure echilibrul dintre cerere şi ofertă
în vederea majorării lente a preţurilor în cadrul întregii economii. În dependenţă de situaţia concretă,
reglementarea preţurilor poate avea caracter antiinflaţionist. Statul foloseşte controlul indirect prin
intermediul politicii fiscale, politicii monetar-creditare, prin reglementarea cheltuielilor de stat şi a
sistemului de remunerare a muncii.

24
 1. Politica fiscală. Impozitele, taxele şi contribuţiile ce influenţează în mod direct sau
indirect preţul îndeplinesc următoarele importante funcţii economice şi sociale:
1) servesc drept surse de bază pentru completarea veniturilor bugetare;
2) influenţează producţia în sensul lărgirii sau restrângerii ei;
3) influenţează nivelul preţurilor, respectiv, rata inflaţiei;
4) prin participarea la procesul de distribuire şi redistribuire a venitului naţional influenţează
veniturile diferitor pături sociale a populaţiei.
În structura preţului impozitele, taxele şi contribuţiile sunt reflectate neuniform, unele fiind
incluse în cost, iar altele reprezentând elemente structurale de preţ.

În corespundere cu prevederile SNC №3 în componenţa consumurilor directe privind

retribuirea muncii (respectiv în structura costului) se includ Contribuţiile în Fondul Asigurărilor
Sociale şi Medicale Obligatorii. În componenţa cheltuielilor generale şi administrative se includ
contribuţiile pentru fondul de stat de plasare în câmpul muncii şi alte impozite şi taxe în
conformitate cu legislaţia în vigoare (impozitul pe bunurile imobiliare, taxa pentru folosirea
drumurilor, a resurselor naturale, taxa pentru apă ş.a.). Legătura dintre preţ şi impozitul pe venitul
persoanelor juridice se reflectă prin faptul că ultimul se determină în funcţie de mărimea profitului
care, la rândul său, depinde de nivelul preţului6.

Cea mai mare influenţă asupra preţurilor o au impozitele indirecte, care reprezintă elemente
structurale de preţ.

Conform prevederilor titlului III al Codului Fiscal, TVA este un impozit general de stat
care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor
prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din
valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.

În R. Moldova se folosesc 4 cote TVA:

 cota standard 20%;

 cota 8% pentru pâine şi produse de panificaţie, lapte şi produse lactate;
 cota 5% pentru gazele naturale, producţia vegetală şi animalieră în stare proaspătă;

6 Popescu Svetlana, Reglementarea Prețurilor și Concurentei în Republica Moldova. 2015.

25
  cota 0 pentru livrările de curent electric, pentru mărfurile destinate reprezentanţelor
diplomatice, organizaţiilor internaţionale, exportul de mărfuri ş.a. livrări prevăzute de art.
103 titlul III al Codului Fiscal.

Conform titlului IV al Codului Fiscal accizul este un impozit general de stat stabilit pentru
unele mărfuri de consum, precum şi pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc. Accizele sunt
taxe speciale de consumaţie şi se aşează, de regulă, pe vânzarea anumitor grupe de produse,
reprezentate de bunurile care dăunează sănătăţii şi de produsele considerate de lux. Spre exemplu, în
R. Moldova se plătesc accize pentru: alcoolul etilic alimentar, derivatele sale şi orice alte băuturi
alcoolice; produsele petroliere; produsele din tutun; alte produse şi grupe de produse: cafea, bijuterii,
autoturisme, parfumuri, blănuri naturale, articole din cristal ş.a.

Accizele se calculează:

 fie ca o cotă fixă în lei sau în Euro pe unitatea de masură specifică (de exemplu pe litru, pe
gradul de concentraţie, pe cifra octanică etc);
 fie ca o cotă procentuală care se aplică asupra bazei de impozitare.
Taxele vamale sunt plăţi obligatorii, aplicate importului şi exportului de mărfuri. Ele
îndeplinesc două funcţii principale:
1. protecţionistă, care este legată de protecţia producătorilor autohtoni. Aplicarea taxelor
vamale asupra mărfurilor importate determină majorarea preţurilor lor şi sporeşte
competitivitatea mărfurilor din ţara importatoare.
2. funcţia fiscală, care se manifestă în rolul taxelor vamale de a asigura venituri bugetare (în R.
Moldova ponderea taxelor vamale în veniturile bugetare constituie în mediu 2-3%).
Registrul tuturor mărfurilor care se supun taxelor vamale reprezintă Tariful vamal.
În funcţie de modul de percepere taxele vamale se clasifică în următoarele categorii:
 ad-valorem, se aplică sub forma cotelor procentuale asupra valorii mărfii;
 specifice, se stabilesc ca mărime absolută pentru 1 unitate de marfă;
 combinate, care implică primele două categorii. De exemplu, 15% din valoare, dar nu mai
mult de 20$ pentru o tonă (nu se aplică în R. Moldova);
 exceptională, care, la rîndul ei, se divizează în:

26
 a) taxa specială, aplicată în scopul protejării mărfurilor de origine indigena la întroducerea
pe teritoriul vamal a mărfurilor de producţie străina în cantităţi şi în condiţii care cauzează sau
pot cauza prejudicii materiale considerabile producătorilor de mărfuri autohtoni;

b) taxa antidumping, percepută în cazul întroducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri la

preţuri mai mici decât valoarea lor în ţara exportatoare la momentul importului, dacă sunt lezate
interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de
mărfuri identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a
producţiei de mărfuri identice sau similare;

c) taxa compensatorie, aplicată în cazul întroducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor, la

producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenţii, dacă sunt lezate
interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de
mărfuri identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a
producţiei de mărfuri identice.

Taxele vamale urmează a fi delimităte de taxele pentru proceduri vamale, care nu au natură
de impozit şi reprezintă plăţi achitate organelor vamale pentru efectuarea procedurilor vamale
(reprezintă 0,4% din valoarea mărfurilor)
2. Politica monetar-creditară. Interacţiunea dintre preţ şi masa monetară se manifestă prin
apariţia fenomanului inflaţiei. Între preţ şi inflaţie există o intercondiţionare reciprocă, preţurile fiind
atât cauză, cât şi efect al inflaţiei.
Interdependenţa dintre preţ şi credit se manifestă prin faptul că creditul influenţează
cantitatea de bani aflaţi în circulaţie, ceea ce determină creşterea sau reducerea preţurilor. De
exemplu, creşterea preţurilor stimulează relaţiile creditare, fiindcă majorarea nivelului preţurilor la
resursele tehnice şi materiale determină creşterea imediată a costului. Întreprinderile ce nu sunt în
stare să se achite cu furnizorii pentru materie primă, materiale, resurse energetice sunt nevoite să
apeleze la credite. Dacă băncile nu dispun din start de sumele solicitate, dar şi datorită creşterii
numărului de credite nerambursate la timp, are loc creşterea costului creditului.
3. Reglementarea cheltuielilor de stat. Finanţarea deficitului bugetar se poate face prin mai
multe modalităţi, care au legătură şi influenţează nivelul preţurilor în economie:
 vânzarea de obligaţiuni guvernamentale cu o dobândă atrăgătoare pentru creditori. Băncile
comerciale vor înregistra un deficit de lichidităţi şi vor ridica rata dobânzii,

27
  majorarea poverii fiscale,
 emisiune monetară fără acoperire.
4. Sistemul de remunerare a muncii. Cheltuielile salariale se includ în componenţa costului.
La fel, influenţa salariului asupra preţurilor se regăseşte prin cererea de bunuri şi servicii.
Practicile anticoncurenţiale sunt acte şi fapte la care recurg întreprinderile, în scopul
dobândirii unei poziţii dominante pe piaţă. Poziţia dominantă pe piaţă este similară cu aceea de
monopol, respectiv atunci când o firmă care activează singură pe piaţa în cauză poate să profite din
plin de puterea ei faţă de distribuitorii şi consumatorii bunurilor sau serviciilor pe care le furnizează.
Pentru a dobândi o poziţie dominantă pe piaţă, o întreprindere are două posibilităţi:
1. fie încearcă să încheie înţelegeri cu concurenţii existenţi (cei care vând acelaşi produs sau
prestează acelaşi serviciu), înţelegeri de fixare a preţului şi împărţire a pieţelor;
2. fie încearcă să devină cea mai puternică sau unica întreprindere care aprovizionează
piaţa, prin utilizarea unor practici anticoncurenţiale care să-i sporească puterea de piaţă.

Legea Republicii Moldova „Cu privire la protecţia concurenţei” reglementează, în mod

special, relaţiile care exercită influenţă asupra concurenţei pe pieţele de mărfuri, la care participă
agenţi economici, autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cetăţeni, dar şi relaţiile care
apar pe pieţele de capital. De asemenea, se defineşte situaţia dominantă pe piaţă - situaţia exclusivă a
agentului economic pe piaţa de mărfuri, care îi dă acestuia, singur sau împreună cu alţi agenţi
economici, posibilitatea de a exercita influenţă decisivă asupra condiţiilor generale de circulaţie a
mărfii pe piaţa respectivă sau de a împiedica accesul pe piaţă unor alţi agenţi economici.

Este recunoscută dominantă situaţia agentului economic a cărui cotă pe piaţa unei anumite
mărfi depăşeşte 35%. La determinărea acestei cote se iau ca bază producţia din ţară, importul şi
stocurile. Întreprinderile ce depăşesc acest prag sunt incluşi în Registrul agenţilor economici
monopolişti.

Potrivit Legii nominalizate mai sus, la acţiunile anticoncurenţă se raportă:

a) activitatea monopolistă:

- abuzul de situaţia dominantă pe piaţă;

- acordul anticoncurenţă dintre agenţi economici;

b) concurenţa neloială;

28
 c) activitatea autorităţilor administraţiei publice de limităre a concurenţei.

Abuzul de situaţia dominantă pe piaţă - sunt interzise acţiunile agentului economic cu o

situaţie dominantă pe piaţă, precum şi acţiunile mai multor agenţi economici ce deţin în comun o
astfel de situaţie care duc sau care pot duce la limitărea concurenţei şi (sau) la lezarea intereselor
unor alţi agenţi economici, precum şi ale persoanelor fizice, inclusiv prin:

a) impunere a contragentului la condiţii intenţionat nefavorabile lui sau la condiţii care nu fac
obiectul contractului (cerinţe nemotivate privind transmiterea de mijloace financiare, de alte
bunuri, precum şi de drepturi patrimoniale);
b) constrângere a contragentului de a încheia contract doar cu condiţia procurării (vânzării)
unor alte mărfuri sau a renunţării de a procura mărfuri de la alţi agenţi economici, sau a
vinderii de mărfuri către alţi agenţi economici sau consumatori;
c) menţinere a deficitului artificial de mărfuri pe piaţă pe calea reducerii, limitării sau
întreruperii premeditate a producţiei, în pofida existenţei unor condiţii prielnice de
producere, scoaterii mărfurilor din circuit, acumulării de mărfuri sau pe alte căi;
d) aplicare faţă de contragent a unor măsuri discriminatorii care l-ar plasa într-o situaţie
nefavorabilă în raport cu alţi agenţi economici;
e) stabilire a unor restricţii la preţurile de revânzare a mărfurilor;
f) creare de obstacole în calea pătrunderii pe piaţă (ieşirii de pe piaţă) a unor alţi agenţi
economici;
g) stabilire a unor preţuri monopoliste joase (dumping);
h) stabilire a unor preţuri monopoliste ridicate;
i) renunţare neîntemeiată la încheierea de contract cu unii cumpărători (beneficiari) atunci cînd
există posibilitatea producerii sau livrării mărfurilor respective.

Acordurile anticoncurenţă dintre agenţii economici - este interzis şi este considerat nul, în
modul stabilit, integral sau parţial, orice acord (acţiune coordonată) încheiat sub orice formă între
agenţi economici concurenţi care deţin în comun o parte de peste 35 la sută pe piaţa unei anumite
mărfi dacă aceste acorduri (acţiuni coordonate) au sau pot avea drept rezultat limitărea concurenţei,
inclusiv sunt îndreptate spre:

a) stabilirea (menţinerea) de preţuri (tarife), rabaturi, adaosuri (suplimente) pentru a leza

interesele concurenţilor;

29
 b) majorarea, reducerea sau menţinerea preţurilor la licitaţii;
c) efectuarea de licitaţii prin înţelegere secretă;
d) divizarea pieţei după principiul teritorial sau în funcţie de volumul vânzărilor sau achiziţiilor,
de sortimentul mărfurilor comercializate sau de categoria vânzătorilor ori a cumpărătorilor
(beneficiarilor);
e) limitărea producţiei, livrării, inclusiv prin stabilirea de cote;
f) limitărea accesului pe piaţă, înlăturarea de pe piaţă a altor agenţi economici în calitatea lor de
vânzători de anumite mărfuri sau înlăturarea cumpărătorilor (beneficiarilor) lor;
g) renunţarea nemotivată la încheierea de contracte cu anumiţi vânzători sau cumpărători
(beneficiari).

De asemenea, este interzis şi este considerat nul, în modul stabilit, integral sau parţial, orice
acord (acţiune coordonată) al agenţilor economici neconcurenţi, unul dintre care deţine o situaţie
dominantă pe piaţă, iar celălalt este furnizorul sau cumpărătorul (beneficiarul) acestuia, dacă un
astfel de acord (acţiune coordonată) conduce sau poate conduce la limitărea concurenţei, inclusiv
este îndreptat spre:

a) limitărea teritoriului vânzării sau cercului de cumpărători;

b) stabilirea de restricţii la preţurile de revânzare a mărfurilor vândute cumpărătorului;

c) interzicerea agenţilor economici de a desface mărfuri produse de concurenţi.

Este interzis şi este considerat nul, în modul stabilit, integral sau parţial, orice acord (acţiune
coordonată) al agenţilor economici neconcurenţi care nu sunt între ei furnizori sau cumpărători, toţi
sau cel puţin unul dintre care deţine o situaţie dominantă pe piaţa unei anumite mărfi, dacă un astfel
de acord (acţiune coordonată) conduce sau poate conduce la limitărea concurenţei pe piaţă.

În cazuri excepţionale, acordurile (acţiunile coordonate) ale agenţilor economici menţionate

pot fi considerate legitime dacă agenţii economici demonstrează că efectul benefic al acţiunii lor va
depăşi consecinţele negative pentru piaţa de mărfuri respectivă.

Concurenţa neloială - agentului economic i se interzice să efectueze acte de concurenţă

neloială, inclusiv:

a) să răspândească informaţii false sau neautentice care pot cauza daune unui alt agent
economic şi (sau) pot prejudicia reputaţia lui;

30
 b) să inducă în eroare cumpărătorul privitor la caracterul, modul şi locul fabricării, la
proprietăţile de consum, la utilitatea consumului, la cantitatea şi calitatea mărfurilor;
c) să compare neloial în scopuri publicitare mărfurile produse sau comercializate de el cu
mărfurile altor agenţi economici;
d) să folosească neautorizat, integral sau parţial, marca comercială, emblema de deservire a
altor obiecte ale proprietăţii industriale, firma unui alt agent economic, să copieze forma,
ambalajul şi aspectul exterior al mărfii unui alt agent economic;
e) să obţină nelegitim informaţii ce constituie secretul comercial al unui alt agent economic, să
le folosească sau să le divulge.

Acţiunile autorităţilor administraţiei publice care limitează concurenţa - autorităţile

administraţiei publice nu au dreptul:

a) să interzică constituirea de noi agenţi economici într-un anumit domeniu de activitate, să

stabilească interdicţii asupra practicării unor genuri de activităţi sau asupra producerii unor
mărfuri, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie;
b) să dea agentului economic indicaţii privitor la încheierea prioritară de contracte, la livrarea
prioritară a unor mărfuri către anumite categorii de cumpărători, cu excepţia cazurilor
prevăzute de legislaţie;
c) să acorde neîntemeiat unor agenţi economici facilităţi fiscale sau de altă natură, să le creeze o
situaţie privilegiată faţă de alţi agenţi economici care activează pe aceeaşi piaţă de mărfuri;
d) să stabilească alte condiţii discriminatorii sau de privilegiere pentru activitatea unor agenţi
economici.

Autorităţilor administraţiei publice li se interzice să emită decizii cu privire la:

a) repartizarea centralizată a mărfurilor, cu excepţia cazurilor de exercitare a funcţiilor statului

în domeniul protecţiei sociale a consumatorului;
b) stabilirea de interdicţii asupra comercializării mărfurilor dintr-o zonă în alta a Republicii
Moldova;
c) limitărea drepturilor agenţilor economici de procurare sau comercializare a mărfurilor;
d) stabilirea unor alte interdicţii şi restricţii, neprevăzute de lege, care limitează independenţa
agenţilor economici.

31
 În cazuri excepţionale, autorităţile administraţiei publice pot emite deciziile enumerate
pentru lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale şi catastrofelor şi pentru prevenirea
epidemiilor, în conformitate cu legislaţia.

Organul de protecţie a concurenţei în R. Moldova este Agenţia Naţională de Protecţie a

Concurenţei (ANPC), creată prin Hotărârea Parlamentului, Nr. 21-XVI, din 16.02.2007, ca
autoritate permanentă în administraţia publică, având ca scop promovarea politicii statului în
domeniul protecţiei concurenţei, limitărea şi reprimarea activităţii anticoncurenţă a agenţilor
economici, a autoritarilor administraţiei publice, precum şi efectuarea controlului asupra executării
legislaţiei cu privire la protecţia concurentei.

CONCLUZII

În cadrul acestei lucrări am relatat despre conceptul de prețuri atît din punct de vedere
teoretic cît și practice. Am debutat cu definirea prețurilor, biectivele, teoriile, funcțiile acestora.
Există diverite tipuri de prețuri și strategii de aplicare a acestora la nivel de unitate economică.
Fiecare strategie își are punctele forte și punctele slabe, totodată fiin avantajoasă în unele cazuri și
dezavantajoase în alte cazuri pentru anumite entități. Este de menționat că alegerea stategiei de preț
de către firme are în vedere mai mulți factori. Pe lîngă factorii interni, mai sunt și factori externi de
genul la concurență, capacitatea de cumpărare a clienților, starea economiei, dar și influența statului
și altele. Statul are o influență puternică asupra economiei în cauză. Prin hotărîrile sale poate
influența direct sau indirect economia, totodat există și mijloace de influențare a prețurilor. Vizînd
trecutul istoric au existat un șir de politci asupra prețurilor, pornind de la politicile de centralizare și
pînă la cele ale capitalismului contemporan. Uneori aplicarea unor asemenea politici poate fi în
detrimentul agenților economici, alteori în detrimental consumatorului sau în folosul respectivilor.
Fiecare politică este aplicabilă în anumite cazuri pe anumite perioade de timp. În a doua parte a
lucrării am studiat tipurile de prețuri utilizate în Republica Moldova. Țara noastră este relative mica
și economia este deasemenea una mica. Asupra economiei noastre influențează un șir de factori ațît
de natura înternă cît și de natură externă. Luând în calcul extrema vulnerabilitate a economiei
naţionale faţă de importul de energie, Republica Moldova trebui să-şi concentreze mai activ
eforturile spre diversificarea surselor de aprovizionare cu energie şi sporirea eficienţei energetice.

32
Imposibilitatea de a evita influenţele negative ale scumpirilor asupra societății noastre, ar putea fi
compensată parţial prin ajutorarea financiară a populaţie cu venituri scăzute. Totodată este necesară
intensificarea reformelor structurale, în special asigurarea unui mediu concurenţial pe toate
segmentele economiei naţionale, precum şi restructurarea întreprinderilor de stat. Promovarea
reformelor structurale trebuie să fie preocuparea principală şi permanentă a instituţiilor publice. Spre
regret, în Republica Moldova Guvernul îşi aminteşte de existenţa problemelor structurale, doar pe o
perioadă scurtă de timp, iar după ce situaţia se stabilizează relativ, acestea sunt date uitării.

Per general în Republica Moldova situația este cam complicata și respectiv tot ce este legat de
prețuri este deasemenea complicat, din acest motiv noi și avem multe schimbări în acestă direcție,
dar asa e situația economică actuală, respectiv agenții economici și consumatorii și statul, sunt
nevoiți să se adapteze la toate schimbările.

BIBLIOGRAFIE

Articole, studii
Popescu Svetlana, Reglementarea Prețurilor și Concurentei în Republica Moldova. 2015.

Resurse internet
1. Qreferat, articolul Tipuri de prețuri, 2015, http://www.qreferat.com/referate/economie/Tipuri-
de-prețuri451.php (22.11.2016)
2. Referat-referate.blogspot, articolul Strategii de preţuri, 2015, http://referat-
referate.blogspot.md/2015/01/strategii-de-prețuri.html (22.11.2016)
3. ReferatMD, articolul Tipuri și Categorii de prețuri, 2015,
http://referatmd.com/referate/economie/7934-tipuri-i-categorii-de-preuri (22.11.2016)
4. Economie Politica, articolul Prețuri: teorii, tipuri, structuri. Politica de prețuri http://economie-
politica.blogspot.md/2008/12/prețuri-teorii-tipuri-structuri.html (22.11.2016)
5. Conspecte, articol Referat Politica de Prețuri În Republica Moldova 2015.
http://conspecte.ro/cursuri/usm/teorie-economica-10716.html (22.11.2016)

33