2021

MARKETING – Politica
de preț

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ, ANUL III, SEMESTRUL II, IFR

STUDENT: CAZACU ALEXANDRU
Cuprins:
1. Introducere
2. Funcțiile prețului
3. Clasificarea prețurilor
4. Strategii de prețuri
5. Concluzii
6. Bibliografie

1
 1. Introducere

Preţul reprezintă cea mai mobilă componentă a mixului de marketing. El poate fi modificat

rapid, spre deosebire de celelalte componente ale mixului de marketing, iar schimbările de
preţ atrag de  regulă un răspuns imediat din partea pieţei. În acelaşi timp preţul este şi
componenta mixului de marketing mai puţin controlabilă de către întreprindere.
Aceste două caracteristici, care reprezintă pentru această politică principalul avantaj şi
dezavantaj, fac din această componentă a mixului de marketing o „piatră de încercare” a
oricărei conduceri a întreprinderii.
Manevrarea preţului este mult mai frecventă şi vizibilă în cazul unor mutaţii de proporţii în
viaţa societăţii. Prin flexibilitatea să, în cadrul pieţelor unde acţionează jocul cererii şi ofertei,
preţul tinde să ocupe, în astfel de perioade, un loc prioritar în arsenalul strategic şi tactic al
întreprinderii.
Prețul reprezintă valoarea de schimb pentru produsele și serviciile oferite și cuprinde
automat consturile de producție și vânzare. Totodată, acesta trebuie să cuprindă și un adaos
comercial care reprezintă profitul vânzătorului.
Caracteristici ale prețului din punctul de vedere al întreprinderilor:
- Un mijloc de măsură a gradului de valorificare a resurselor,
- Un barometru al capacității întreprinderii de adaptare la cerințele mediului și de
influențare a acestuia,
- Un instrument de recuperare a cheltuielilor efectuate și de cuantificare a profitului
încorporat în valoarea produsului.
Există câteva linii mari după care se ghidează întreprinderile atunci când vine vorba de
obiectivele politicii de preț și anume:
a. Maximizarea profitului – adică identificarea costurilor și a nivelurilor de preț astfel
încât profitul să fie considerabil.
b. Maximizarea veniturilor din investiții – stabilirea unor niveluri de prețuri astfel încât să
se obțină o anumită rată a veniturilor din investiții.
c. Maximizarea cifrei de afaceri sau a cotei de piață.
d. Optimizarea fluxurilor financiare – recuperarea cât mai rapidă a banilor investiți.
e. Contracararea concurenței – firmele mari care pot acoperi costurile, sau firmele
producătoare, pot fi cele care promovează și vând la prețuri sub nivelul pieței anumite
produse pentru a înăbuși concurența.
f. Supraviețuirea – ajustarea prețurilor în așa fel încât întreprinderea să supraviețuiască
pe piață și să își acopere cheltuielile.

2. Funcțiile prețului
Pretul – expresia directă a valorii (în forma bănească, de regulă); plata pentru a obține un
bun serviciu; instrument de schimb; valoarea tuturor “sacrificiilor” făcute de cumpărător; cost
plus profit și taxe; rezultat al confruntării cererii cu oferta; sistem complex de semnale
informaționale, ce guvernează deciziile de distribuție a unei oferte limitate; sistem de reglare
între procesul de producție și cel de consum, etc.
Sunt identificate următoarele funcții ale prețului și anume:
- Funcția de calcul și de măsurare a cheltuielilor și rezultatelor.

2
 - Funcția de stimulare a producătorilor.
- Funcția de recuperare a costurilor și de distribuire a veniturilor prin care prețurile
asigură recuperarea sau compensarea cheltuielilor și obținerea de profit.
Totodată, în această categorie identificăm și următorii factori care influențează deciziile de
preț:
a. Obiectivele de marketing – stabilirea prețurilor care satisfac țelul și misiunea
organizației.
b. Obiectivele de preț – câștigarea unei cote cât mai mari pe piață prin oferirea de
produse sub nivelul practicat de alte firme, dar cu o calitate similară.
c. Costurile – o firmă care temporar vinde produse sub costurile producției, doar pentru
a obține venituri imediate, dar pe termen lung această politică nu poate rămâne în
picioare, deoarece firma nu poate supraviețui mult pe piața astfel.
d. Influențe asupra mixului de marketing – deciziile de preț pot să influențeze și alți
factori: politica legată de produs, de distribuție sau de promovare.
e. Așteptările distribuitorilor – satisfacerea nevoilor și așteptărilor cumpărătorilor poate
aduce profit pentru serviciile pe care le oferă.
f. Percepția și reacția clienților asupra prețurilor.
g. Nivelurile de preț ale concurenței – informarea despre concurență este un factor
decizional în ajustarea prețului propriului produs, astfel încât să satisfacă nevoile
cumpărătorilor la prețuri competitive.

3. Clasificarea prețurilor
Participanții la procesul de schimb au interese specifice, de cele mai multe ori divergențe,
care trebuie să fie echilibrate, în procesul de evaluare, prin intermediul prețului. Echilibrarea
intereselor divergente ale participanților la procesul schimbului este un obiectiv greu de atins.
Și aceasta, deoarece, în practica pieței și a marketingului, anumite categorii reușesc să
ocupe o poziție relativ dominantă și să conducă procesul de evaluare potrivit propriilor
interese.
Există mai multe criterii de clasificare a prețurilor, respectiv:
a. Din punct de vedere al modului de formare a prețurilor:
- Prețuri libere – stabilite prin negociere
- Prețuri administrate – stabilite de guvern pentru societățile comerciale
- Prețuri limitate, plafonate.
b. Din punct de vedere al calculului T.V.A.:
- Prețuri fără TVA
- Prețuri cu TVA
c. După natura și obiectul pieței:
- Prețuri ale bunurilor materiale și ale serviciilor
- Prețuri ale factorilor de producție
- Prețuri ale hârtiilor de valoare (acțiuni, obligațiuni)
d. După natura schimbului:
- Prețuri pentru produse industriale stabilite prin negociere, care conțin și profit.
- Prețuri ale produselor agricole, bazate pe prețul de cumpărare și comision aferent.
- Tarife pentru servicii.
e. După stadiul realizării schimbului:
- Prețuri cu ridicată – en gross

3
 - Prețuri cu amănuntul – en detail – conțin prețul de producție, TVA și adaosul
comercial.
f. După poziția pe piață a celor care le stabilesc:
- Prețuri de monopol – un singur producător pe piață
- Prețuri de monopson – un singur cumpărător
- Prețuri de oligopol – mai multe firme pe piață care stabilesc să practice același preț.
g. După tehnica de comercializare:
- Prețuri de bursă
- Prețuri de licitație
În cazul licitațiilor de vânzare, prețul se obține prin două metode:

 Metoda prețului minim de strigare

 Metoda prețului maxim de strigare.
În cazul licitaților de cumpărare, prețul se formează pe baza ofertelor prezentate de
participanți, și avem următoarele prețuri:
- Prețuri ale operațiunilor de leasing
- Prețuri de listă/catalog
- Prețuri de tranzacție
- Prețuri ajustate
- Prețuri directoare
- Prețuri de acord.

4. Strategii de prețuri
Strategia de preț este o componentă globală de markenting și are în vedere folosirea
eficientă a prețurilor, ca instrument de promovare a dezvoltării întreprinderilor, penetrarea pe
piață, promovarea produselor, asigurarea unui profit și creșterea eficienței întregii activități.
Nivelul prețurilor poate fi considerat criteriul determinant al strategiei. În definirea
strategiei prin nivelul prețurilor se are în vedere în aceeași măsură produsul și segmentul de
piață căruia i se adresează. De regulă, la stabilirea acestuia, întreprinderea se va orienta
după costuri, după cerere și după concurență.
a. Costuri – când se aplică această metodă, se iau în considerare cheltuielile efectuate
cu desfacerea acestor produse. Metoda de calcul este metoda adaosului, metoda
venitului și metoda pragului de rentabilitate sau a punctului critic.
b. Cerere – agenții economici pot folosi ca și criteriu de formare a prețului, nivelul cererii
produsului respectiv. Dacă se aplică această metoda, clienții vor plăti un preț mai
ridicat pe un produs mai solicitat, iar prețul va fi mai scăzut dacă cererea este mai
mică.
c. Concurență – atunci când produsele de pe piață sunt relativ asemănătoare, și când
criteriul de deosebire dintre acestea este prețul, se folosește strategia de formare a
prețului în funcție de prețurile concurențiale de pe piață la produsele similare.

5. Concluzii
Consider că atunci când vine vorba de piața de desfacere din țara noastră, prețurile sunt
de cele mai multe ori supraestimate, iar valoarea reală a produselor comercializate este mult
mai mică față de prețurile cerute pentru vânzare. Datorită faptului că există diversitate și

4
concurență acerbă pentru orice fel de produs, fie el de orice natură, puține întreprinderi mai
sunt cele care practică prețuri în funcție de raportul calitate-preț.
Majoritatea întreprinderilor folosesc prețurile psihologice, pentru a rezista pe piață.
6. Bibliografie
 Suport de curs – unitatea de învățare 4 – politica de preț
 https://conspecte.com/marketing/politica-de-pret.html
 https://www.stiucum.com/marketing/marketing-general/Politica-de-pret