Universitatea de Științele Vieții

„Regele Mihai I” din Timișoara

Facultatea de Agricultură
Disciplina: Cultura plantelor de câmp în
sistem ecologic

Elaborarea tehnologiei de cultivare în

sistem ecologic a culturii de rapiță în
condiţiile din Lunca Muresului în
Comuna Semlac, județul Arad

Masterand,
Cazacu Alexandru

1
CUPRINS
CAPITOLUL I

DESCRIEREA ZONEI STUDIATE

1.1. Zona localitatii Semlac

1.2. Aşezarea geografică

1.3. Hidrografia şi Hidrologia

1.4. Condiţiile de climă ( temperatură, umiditate, lumina) in zona Lunca Muresului,

judetul Arad

1.5. Condiţiile de sol ( tipuri de sol, fertilitate, pretabilitate)

1.6. Sortimentul culturilor de câmp din zona studiată ( ponderea din suprafața arabilă)

CAPITOLUL II TEHNOLOGIA DE CULTIVARE

2.1. Rotaţia culturii, asolamentul, planta premergătoare

2.2. Fertilizarea culturii in sistem ecologic

2.3. Lucrările de bază ale solului şi de pregătire a patului germinativ în vederea semănatului

2.4. Sămânţa şi semănatul

2.5. Lucrările de îngrijire in sistem ecologic

2.6. Recoltarea şi producţiile obţinute

CAPITOLUL III - CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

1.1 Zona localitatii Semlac

2
 Localitatea Semlac este situată în sud-vestul Câmpiei Aradului, în lunca largă a
Mureșului, la o distanță de 37 km față de municipiul Arad și are o suprafață de 8311 ha.

La nivelul judeţului Arad, suprafaţa arabilă este de aproape 350.000 de hectare de teren.
Peste jumătate din suprafaţa totală a acestui teren, aproape 200.000 de hectare, a fost cultivat cu
cereale, cultura cea mai comună fiind cea de porumb, care a fost însămânţată pe 101.000 de
hectare din judeţul Arad. La această cultură, producţia medie pe hectar a fost de peste 9.000 de
kilograme, rezultând o producţie totală de porumb de peste 914.000 de tone. A doua cea mai
înfiinţată cultură a fost cea de grâu, cu 74.300 de hectare în judeţul Arad. Şi la această cultură au
fost obţinute rezultate bune, respectiv peste 6.000 de kilograme pe hectar, rezultând o producţie
totală la nivelul judeţului de peste 450.000 de tone de grâu. Dintre culturile mari, 10.525 de
hectare au fost însămânţate cu ovăz, cu o producţie medie de aproape 3.000 de kilograme pe
hectar, rezultând o producţie totală de aproape 30.000 de tone. Alte cereale cultivate în anul
agricol 2017-2018 la Arad au fost orzul, secara, orzoaica şi triticalele.

După cum am precizat deja, peste jumătate din terenul arabil al judeţului nostru a fost
cultivat cu cereale. Restul pământului a fost însămânţat cu leguminoase, plante textile, plante
uleioase, plante medicinale, cartofi sau alte legume.

1.2. Aşezarea geografică

Situat în vestul României, județul Arad se întinde pe sectoarele estice ale Câmpiei
Panonice (Câmpia Aradului, Câmpia Înaltă a Vingăi, Câmpia Crișurilor, Câmpia Cermeiului).
Ca formațiune orografică, apare depresiunea golf specifică Munților Apuseni (Depresiunea
Zărandului). O particularitate o constituie trecerea bruscă de la câmpie la munte, nuanțată în mod
special prin contactul dintre Munții Zărandului și Câmpia Aradului și cel dintre Câmpia
Cermeiului și Munții Codru-Moma în vest. Punctele extreme sunt: 20°45’ long. E (Nădlac la
vest) și 22°39’ (Târnăvița la est) long. E, respectiv 45°58’ (Labașinț la sud) și 46°38’ latitudine
nordică (Berechiu la nord).

Județul se învecinează:

 la nord cu județul Bihor,

 la est cu județele Alba și Hunedoara,

 la sud cu județul Timiș, și

 la vest cu județele Csongrád și Békés din Ungaria.

Relieful din punctul de vedere al regimului înălțimii coboară în trepte dinspre est spre vest:

 Munții Zărand, Munții Codru-Moma și porțiuni din Masivul Bihor (Găina)

3
  Altitudinea maximă: Vârful Găina 1486 m (aflat la întretăierea a 3 județe în Masivul
Bihor, vf. Pleșu 1112 m în Munții Codru-Moma

 Dealurile de Vest (Dealurile piemontane ale Zărandului și Beliu-Cermei, Dealurile

Lipovei)

 Câmpia Aradului, Câmpia joasă a Mureșului, Câmpia înaltă a Vingăi și Câmpia

Crișurilor (Crișului Alb, Crișului Negru)

Parcul Natural Lunca Mureșului este o arie protejată constituită în România, în aval de
municipiul Arad, până la granița cu Ungaria, de-a lungul râului Mureș, clasificată ca parc
natural la nivel național și ca peisaj terestru protejat în taxonomia internațională a IUCN.
Ea cuprinde incinta îndiguită a râului Mureș, respectiv zona inundabilă dintre digurile
situate de o parte și de alta a râului și între terasele înalte ale aceluiași râu. Este o zonă cu
inundații periodice, în care plantele și animalele din împrejurimi sunt adaptate la acest
regim.

1.3 Hidrografia şi Hidrologia

Rețeaua hidrografică

 Râul Mureș cu afluenții săi: Valea Corbesti, Troas, Bârzava, Milova, Cladova, etc.

 Crișul Alb cu afluenții săi: Halmagel, Leuci, Tacasele, Cremenoasa, Zimbru, Valea
Deznei, Valea Monesei, Talagiu, Hontisor, Chisindia, Cigher, etc.

 Canale: Morilor, Matca.

 Crișul Negru cu afluentul său Teuz

 Principalele lacuri: Tauț (lac de acumulare), Seleuș, Cermei, Rovine și Balta Țiganilor
(heleștee).

1.4. Condiţiile de climă ( temperatură, umiditate, lumina) in zona Lunca Muresului,

judetul Arad

Vegetația acestei zone se dezvoltă într-o climă continental moderată, cu veri călduroase și
ierni moderate. Temperatura medie anuală este de 10.5 grade Celsius, iar precipitațiile medii
anuale sunt de 550mm. Multe plante din zonă au nevoie de perioada de inundații ca să germineze
și să consume substanțele nutritive proaspăt dizolvate în apă. În afara speciilor erbacee cultivate
în terenurile arabile din zona dig-mal sau terasă înaltă-mal, în flora spontană se întâlnesc frecvent
specii ca: Calamagrostis epigeios, Agropyron repens, Artemisia vulgaris, Filago arvensis,
Falcaria vulgaris, Malva pusilla, Lepidium draba, Festuca valleriaca.

4
 Plantele sunt reprezentate prin peste 1000 specii și subspecii lemnoase și ierboase.
Pajiștile de câmpie sunt constituite din asociații de Festuca, Poa, Lolium, Agrostis, Trifolium,
Euphorbia, Plantago. Există suprafețe mai mult sau mai puțin întinse unde se întâlnesc specii de
plante ierbacee rare sau pe cale de dispariție. Astfel au fost semnalate exemplare răzlețe de
Ornithogalum boucheanum, Ornithogalum pyramidale (bălușca), Xeranthemum annuum
(plevaiță), Echium italicum (cca. 100 exemplare în partea sud‐vestică a comunei Pecica, în locul
numit “Șanțul Mare”).

Un număr destul de mare de plante fac parte din „Lista roșie a plantelor superioare din
România” ca specii vulnerabile sau rare: Achillea thracica, Stratiotes alloides (forfecuța bălții),
Agrostemma githago (neghină), Cirsium brachycephalum, Lindernia procumbens, Najas minor
(inariță), Peucedanum officinale (chiminul porcului), Platanthera bifolia (stupiniță), Rumex
aquaticus (ștevie de baltă), Vicia narbonensis L. subsp. serratifolia. De asemenea trei specii
Marsilea quadrifolia (trifoiaș de baltă), Salvinia natans (peștișoară), Trapa natans (cornaci) sunt
specii strict protejate conform Convenției de la Berna.

Arboretele de stejar pedunculat (Quercus robur) și frasin (Fraxinus excelsior) sunt

preponderente în această zonă, alături de zăvoaiele de plop negru (Populus nigra) și alb (P. alba)
și de salcie albă (Salix alba). Ele se găsesc, în principal, în cadrul unui trup mic de pădure în
zona Cenad și a unei păduri de cca. 6000 ha ce se întinde de-a lungul Mureșului în aval de Arad
până către comuna Semlac.

Cele mai importante habitate de interes comunitar din Lunca Mureșului sunt cele
forestiere și cele de zone umede. Dintre primele, habitatul 91F0- “Păduri ripariene mixte cu
Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor
râuri (Ulmenion minoris)” este cel mai bine reprezentat în ceea ce privește suprafața ocupată.
Speciile caracteristice zonei și care alcătuiesc acest habitat sunt stejarul pedunculat (Quercus
robur), frasinul (Fraxinus angustifolia) și mai rar velnișul (Ulmus laevis) și ulmul de câmp
(Ulmus minor). Din păcate, specia cea mai importantă – stejarul pedunculat nu fructifică
abundent și des pentru a asigura regenerarea naturală. Dintre habitatele de zone umede, 3270-
“Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention” este cel mai
important.

1.5 Condiţiile de sol ( tipuri de sol, fertilitate, pretabilitate)

Învelişul din soluri al teritoriului administrativ al comunei Semlac poate fi reflectat astfel:
în partea de nord a teritoriului predomină solurile zonale reprezentate de cernoziomuri, iar în
partea sudică şi sud-vestică predomină solurile hidromorfe. Dintre bogăţiile subsolului amintim
prezenţa apelor geotermale.

5
1.6. Sortimentul culturilor de câmp din zona studiată ( ponderea din suprafața arabilă)

Institutul Național de Statistică a publicat datele finale pe anul 2018 privind suprafețele
cultivate cu principalele culturi. Județul Arad a avut, în 2018, aproape 340 de mii de hectare
cultivate, cu peste 13 mii mai mult decât cu un an înainte, reprezentând undeva la 35% din
întreaga suprafață cultivată din Regiunea Vest. 67% din suprafața cultivată a județului este
reprezentată de exploatații agricole individuale.

Cea mai mare parte a culturilor agricole din Arad, în 2018, au fost cereale pentru boabe –
peste 65%, din care cele mai mari părți cu porumb – 112 mii de hectare și cu grâu și secară – 72
de mii de hectare. Floarea soarelui a fost și ea cultivată în Arad pe 41 de mii de hectare, în 2018,
cu două mii mai mult decât în 2017. Rapița a ocupat în 2018 peste 27 de mii de hectare, cu trei
mii mai mult decât în 2018 și cu peste 24 de mii de hectare mai mult decât în urmă cu patru ani.

Legumele au fost cultivate pe 11 mii de hectare, suprafața rămânând aproximativ aceeași

în ultimii cinci ani. Peste cinci mii de hectare au fost cultivate cu soia, peste 1.650 cu mazăre și
952 de hectare cu pepeni verzi și galbeni. În repaus s-au aflat, în anul 2018, peste 30.500 de
hectare de teren agricol.

Conform celor de la Institutul Național de Statistică, din județul Arad au dispărut culturile
de plante pentru însilozare, care în 1990 ocupau peste 20 de mii de hectare, dar și culturile de
tutun, care în 1990 ocupau 339 de hectare, în 1998 – 439 de hectare, iar în 2008 doar patru
hectare. Au încetat, totodată, să se producă plante textile și tehnice, care în 1998 ocupau peste
500 de hectare.

În total, cele peste 112 mii de hectare cu porumb au produs, conform INS, peste 7,4 tone
la hectar, în timp ce grâul și secara, cultivate pe o suprafață de 72 de mii de hectare, au avut o
producție medie la hectar de 5,3 tone. Floarea soarelui a avut o producție medie de 3 tone la
hectar, iar pepenii de 24,4 tone la hectar. Cantitățile sunt în continuă creștere, din 1990 până
acum.

1.7.Alegerea materialului genetic (soiuri sau a hibrizi zonate/ zonați)

În ultimul deceniu, culturile de rapiță au câștigat tot mai mult teren în țara noastră. Rapița
este o plantă anuală, originară din nordul Mării Mediterane. Este cultivată în Europa de peste
2.000 de ani, însă prima atestare documentară este de acum 4.000 de ani. Rapița este una dintre
cele mai apreciate plante de cultură. Aparține familiei Brassicaceae (Crucifere), genul Brassica,
ce cuprinde 34 de specii, dintre care doar cinci sunt cultivate pentru uleiul folosit în consumul
uman, producerea de combustibil biodiesel și nutreț. Plantele au un sistem radicular, pivotant,
înălțimea tulpinilor oscilând între 1,4 și 1,8 m.
Rapița ridică fertilitatea solului și împiedică eroziunea pe terenurile în pantă, fiind, în
același timp, și o bună plantă meliferă. De pe un hectar de cultură se pot produce între 35 și 100
de kilograme de miere.

6
 Cultura de rapiță prezintă o serie de particularități. Alegerea hibrizilor, a tehnologiei de
cultură, precum și bunele practici în ceea ce privește întreținerea sunt esențiale pentru a putea
obține producții satisfăcătoare și recolte bogate, de calitate.
Zone favorabile pentru cultura de rapiță
Rapița este o plantă care se adaptează și se dezvoltă foarte bine în condiții de climă
temperată. Zonele propice pentru cultivarea rapiței sunt cele unde cad anual între 450 și 650 mm
precipitații, cu un maximum în lunile iulie-august, iar temperatura medie anuală se situează între
7 și 10 grade Celsius. Deși rezistă la temperaturi negative, situate între -8 și -15 grade Celsius pe
timp de iarnă, germinarea semințelor este condiționată de temperaturile pozitive ale solului.
Temperatura optimă pentru germinarea semințelor este cea de peste 6 grade Celsius.
Zonele din România favorabile pentru cultivarea rapiței sunt: Câmpiile Banatului și
Crișanei, centrul Transilvaniei, regiunile de silvostepă din sudul țării, sudul Dobrogei, jumătatea
de sud a Luncii Siretului. În aceste zone, cele mai bune rezultate se obțin pe soluri aluviale,
reavene și acolo unde zăpada nu este spulberată.

CAPITOLUL II TEHNOLOGIA DE CULTIVARE

2.1. Rotaţia culturii, asolamentul, planta premergătoare

Rapiţa este o plantă anuală. Rădăcina este pivotantă, slab ramificată; pătrunde în sol la
70-100 cm adâncime. Masa principală de rădăcini este răspândită la adâncimea de 25-45 cm.
Capacitatea de solubilizare a compuşilor greu solubili este mai redusă.

7
 Tulpina este erectă, ramificată, înaltă de 1,2-2 m, rezistenţă la cădere, gradul de
ramificare este mult influenţat de densitatea culturii.

Frunzele bazale sunt peţiolate, lirate, penat-sectate; cele mijlocii şi de vârf sunt sesile,
lanceolate. Inflorescenţa este un racem. Florile sunt alcătuite pe tipul patru. Polenizarea este
predominant alogamă, entomofilă.

Fructul este o silicvă cu 10-30 seminţe. La maturitatea deplină silicvele se deschid uşor,
seminţele putându-se scutura. Seminţele sunt rotunde, negre asu roşcate. MMB-ul este cuprins
între 3,5 şi 5,6 g, MH este 61-68 kg. Conţinutul de grăsimi este de 37,2-49,6%. Germinaţia este
epigeică. Perioada de vegetaţie a soiurilor de toamnă este de270- 300 zile, iar la soiurile de
primăvară de 110-130 de zile.

Rapiţa este o planta a zonelor temperate cu ierni blânde, veri răcoroase şi umede. Suma
gradelor de temperatură pentru soiurile de toamnă este de 2.100-2.500°C, iar pentru soiurile de
primăvară de 1.500- 1.800°C(t>0°).

Temperatura minimă de germinaţie este de 1-3°C. În faza de rozetă soiurile actuale de

toamnă rezistă peste iarnă până la temperaturi cuprinse între -15 şi -18°C (neacoperite de
zăpadă).

Îngheţurile târzii din primăvară, în special la plantele înflorite, produc pierderi mari. Cerinţele
rapiţei faţă de apă sunt ridicate. Coeficientul de transpiraţie este ridicat, de 600 – 740 şi are o
slabă rezistenţă la secetă.

Favorabile sunt zonele unde cad anual 450-650 mm precipitaţii, din care 100-150 mm în
intervalul august-septembrie. Critice faţă de apă sunt perioadele de: răsărire-formarea rozetei şi
înflorire-fructificare. Intrarea în vegetaţie activă, devreme în primavară-vară, si ritmul rapid de
creştere fac ca rapiţa să valorifice eficient apa acumulată în sol din timpul iernii.

Rapiţa este o plantă de zi lungă. Pretenţiile faţă de sol sunt ridicate, rezultate bune obţinându-se
pe solurile profunde, permeabile, cu textură mijlocie, bogate în humus şi calciu, cu reacţie
neutră, cum sunt solurile aluvionare, cernoziomurile şi solurile brun-roşcate de pădure. Nu dă
bune rezultate pe solurile cu profil subţire sau pe acelea pe care stagnează apa, precum nici pe
cele nisipoase sau pe cele prea acide sau prea alcaline.

2.2. Fertilizarea culturii in sistem ecologic

Rapiţa este o mare consumatoare de elemente nutritive. Pentru 100 kg seminţe plus partea
aeriană de masă verde, rapiţa consumă 2 kg N, 2,5 kg P2O5, 10 kg K2O (Gh. Bîlteanu, 1993)
Absorbţia elementelor nutritive are loc cu intensitate din primele faze de vegetaţie; cele mai mari
cantităţi sunt absorbite în perioada de desprimăvărare şi până la începutul fructificării. Gunoiul

8
de grajd, aplicat direct culturii de rapiţă în cantitate de 20-30 t/ha, a detenninat obţinerea de
sporuri economice atât la rapiţa, cât şi la cultura dublă care a urmat (Gh. Bîlteanu, 1979). În acest
caz se reduc dozele de îngrăşăminte cu 1,5 kg N, 0,75 kg P2O5 şi 2,0-2,5 kg K2O pentru fiecare
tonă de gunoi de grajd.

Întreaga doza de fosfor şi de potasiu şi 1/3 din doza de azot se vor aplica sub arătura de
bază, iar restul de 2/3 din doza de azot va fi data primavara timpuriu. De menţionat că în sistemul
de agricultură ecologică se vor utiliza numai îngrăşămintele admise, redate în subcapitolul 1.5.
Pe solurile cu reacţie acidă, administratrea amendamentelor cu calciu pentru corectarea reacţiei
are efect pozitiv asupra producţiei de seminţe şi a conţinutului acestora în ulei.

2.3. Lucrările de bază ale solului şi de pregătire a patului germinativ în vederea

semănatului

Premergătoarele cele mai bune pentru rapiţa de toamnă sunt culturile care eliberează
terenul devreme până începutui lunii august, asigurând condiţii bune de pregătire a terenului
acumularea apei necesare răsăririi. Cele mai bune premergătoare sunt: cerealele de toamnă (grâul
şi orzul), cartofii timpurii, leguminoasele boabe (mazăre), borceagul de toamnă şi trifoiul roşu
după prima coasă. Rapiţa de primăvară se poate semăna şi după culturi recoltate târziu cum ar fi:
porumb, sfeclă pentru zahăr, cartofi etc. Nu se cultivă după soia şi floareasoarelui, pentru a
preveni extinderea atacului de Sclerotinia sclerotiorum. Rapiţa poate reveni pe acelaşi teren după
3 ani, iar în caz de atac de Sclerotinia, după 7-8 ani. După rapiţă se pot cultiva majoritatea
plantelor, deoarece eliberază terenul devreme şi lasă solul curat de burieni, fiind o bună
premergătoare pentru grâul de toamnă.

Arătura se va efectua imediat după eliberarea terenului la adâncimea de 20-25 cm, în

agregat cu grapa stelată. În situaţia când solul este uscat şi arătura nu poate fi efectuată fără a
scoate bolovani, se impune prelucrarea solului cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi
reglabili, urmând ca aratura să se realizeze după prima ploaie. Până la semănat arătura se
menţine curată de buruieni, mărunţită şi afânată prin lucrări cu grapa cu discuri în agregat cu
grapa cu colţi. Ultima lucrare se execută cu combinatorul la adăncimea de semănat. Dacă terenul
este prea afânat se tăvălugeşte înainte de semănat, pentru a asigura încorporarea seminţei la
adâncimea optimă. La data semănatului terenul trebuie să fie bine marunţit şi aşezat.

2.4. Sămânţa şi semănatul

Sămânţa trebuie să provină din anul însămânţării (prin învechire îşi pierde germinaţia), să
provină din culturi certificate , din categorii biologice superioare, şi să aibă puritatea minimă de
97% şi germinaţia minimă de 85%.

9
 Sămânţa se trateaza cu produse acceptate în sistemul de agricultură ecologică. Perioada
de semănat în sudul ţării este 5-15 septembrie, iar pentru estul, vestul şi nordul ţării este 1-10
septembrie.

Atât semănatul mai devreme cât şi cel întârziat fac ca plantele să nu reziste bine peste
iarnă, iar producţia scade. În primul caz, plantele intră în iarnă cu o masă vegetativă prea
viguroasă, iar în al doilea caz are loc o dezvoltare slabă a plantelor până la venirea sezonului
rece. Soiurile de primăvară se seamănă timpuriu, în prima urgenţă, imediat după ce se poate intra
în câmp, deoarece rapiţa germinează la 2-3°C.

Densimea optimă de semănat la noi în ţară este de 100-150 boabe germinabile/m2 ,

pentru a asigura 80-120 plante recoltabile/m2 .

Ţările mari cultivatoare din Europa utilizează desimi la recoltare cuprinse între 50-80
plante/m2 (Soltner, 1990). Cantitatea de sămânţă este de 6-10 kg/ha, în funcţie de umiditatea
solului şi calitatea patului germinativ.

În Germania se utilizează pentru semănat cantităţi de sămânţă de numai 3,5-4 kg/ha

datorită soiurilor cu grad mare de ramificare şi condiţiilor climatice specifice care favorizează
acest lucru. Semănatul se realizează cu semănătorile pentru cereale (SUP-21, SUP-29, SUP-48)
la distanţa între rânduri de 12,5 cm şi la adâncimea de 2-3cm.

2.5. Lucrările de îngrijire in sistem ecologic

Pentru ca seminţele să ajungă cât mai bine în contact cu solul şi a favoriza o răsărire
rapidă şi uniformă, imediat după semănat se face tăvălugirea. Dăunătorii şi buruienile în sistemul
de agricultură ecologică, se combat prin cultivarea celor mai rezistente soiuri, prin asolamente
corespunzătoare, procedee mecanice şi fizice, protejarea entomofaunei utile etc.

O bună polenizare se realizeză amplasând câte două colonii de albine pe hectar, prin
acesta se scurtează perioada de înflorire şi fecundare a plantelor, se unformizează maturizarea şi
aduce sporuri de producţie. Irigarea este necesară în sudul ţării. Se aplică o udare în toamnă cu
300-400 m3 apă/ha, pentru stimularea răsăririi plantelor şi a formării rozetei de bază până la
intrarea în iarnă.

Primavăra sunt necesare udări la începutul legării primelor silicve cu 400-500 m3 /ha şi la
încheierea înfloritului cu 500-600 m3 /ha. Udările târzii favorizează căderea plantelor şi atacul de
afide.

2.6. Recoltarea şi producţiile obţinute

Recoltarea este dificilă din cauza scuturării uşoare a seminţelor. Se execută mecanizat, în
două faze, sau direct cu combina de cereale.

10
 Recoltarea în două faze se execută când plantele au culoare galbenă, iar seminţele au
început să se brunifice şi au umiditatea, de 25-30%.

Taierea plantelor se realizează cu vindroverul, la 68 "mirişte" înaltă de 20-25 cm. După

câteva zile, în care seminţele îşi desăvârşesc maturitatea şi umiditatea scade la 12-14%, plantele
se treieră din mers cu combina.

Recoltarea directă cu combina va fi efectuată la 5-7 zile după aplicarea unui desicant
(dacă este acceptat în sistemul de agricultură ecologică), în faza când silicvelele au devenit
galbeneliliachii şi a început colorarea seminţelor.

În momentul declanşării recoltatului, umiditatea seminţelor trebuie să fie în jur de 16%.

Lucrarea se execută seara, dimineaţa şi în cursul nopţii. Seminţele sunt imediat precurăţite şi
uscate la umiditatea de 9-10% Producţiile obţinute sunt cuprinse între 1.500-3.000 kg/ha.
Producţia medie de rapiţă în Europa, în ultimii ani, a fost în jur de 2.800 kg/ha. Raportul între
producţia de seminţe şi paie este de 1:1,5-2,0.

CAPITOLUL III

CONCLUZII

Agricutura ecologică promovează sisteme de producţie durabile, diversificate şi

echilibrate, în vederea prevenirii poluării recoltei şi mediului. Producţia ecologică în cultura
plantelor, fără utilizarea produselor tradiţionale nocive, cunoaşte o preocupare specială de câteva
decenii în ţările dezvoltate economic. Interesul pentru produsele şi producţia ecologică este în
continuă creştere şi în ţara noastră. Regretabil este faptul că suprafeţele cultivate în condiţii
ecologice în ţara noastră sunt încă foarte reduse.

În vederea extinderii sistemului de agricultură ecologică în România, s-au stabilit

reglementări legislative naţionale privind producerea, prelucrarea şi valorificarea produselor
agroalimentare ecologice, în concordanţă cu normele internaţionale în acest sens. Între acestea,
amintim: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2000, respectiv Legea nr. 38/2001; H.G. nr.
917/2001 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a acestor reglementări (inclusiv
anexele la normele metodologice) etc. Pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor acestor
reglementări, funcţionează Autoritatea Naţională a Produselor Ecologice (ANPE), ca serviciu de
specialitate în cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei, Pădurilor şi Mediului, care asigură
respectarea tuturor prevederilor legale specifice şi asigură controlul privind metodele de
producţie ecologică a produselor agroalimentare.

Tehnologiile plantelor de câmp sunt elaborate în spiritual acestor reglementări, eficiente

economic şi nepoluante, cu prevenirea deteriorării mediului şi menţinerii resurselor
fundamentale ale agriculturii. Se recomandă amplasarea culturilor în asolament pe parcele
convertite la agricultura ecologică, după cele mai bune premergătoare, unele care îmbunătăţesc şi

11
fertilitatea solului (cum sunt plantele leguminoase şi îngrăşămintele verzi), utilizarea numai a
îngrăşămintelor admise în agricultura ecologică şi excluderea tuturor pesticidelor care poluează
producţia şi mediul.

Bolile, dăunătorii şi buruienile în acest sistem de cultură, se combat prin cultivarea celor
mai rezistente soiuri/hibrizi, prin asolamente corespunzătoare, procedee mecanice şi fizice de
combatere, protejarea entomofaunei utile etc. Soluţiile tehnologice preconizate au la bază
cunoaşterea elementelor de biologie ale plantelor, orientând specialistul în aplicarea lor în
diferite condiţii de climă şi sol.

Agricultura ecologică a apărut ca o alternativă la practica intensivă, convenţională

(industrializată) de agricultură bazată pe maximizarea producţiilor prin folosirea de intranţi, de
stimulatori ai producţiei cu caracter energo-intensiv în cantităţi mari, cu scopul creşterii continue
a producţiei agricole, pentru o populaţie în continuă creştere, preponderent urbană. Accentuarea
factorilor de intensivizare ca: folosirea în cantităţi mari a îngrăşămintelor chimice de sinteză cu
aport şi accesibilitate rapidă asupra plantelor, mobilizarea unor rezerve nutriţionale şi biotice din
sol, prin intervenţii drastice asupra solului, introducerea în genomul plantelor de cultură a unor
gene de rezistenţă la boli, dăunători şi buruieni prin aşa-numitele organisme modificate genetic
(OMG), cu impact asupra biodiversităţii şi echilibrului biotic din sol, apă, atmosferă şi produse
agricole au avut consecinţe deosebit de grave prin diminuarea progresivă a conţinutului de
materie organică din sol, prin deteriorarea structurii solului, prin creşterea pericolului de
eroziune, reducerea numărului de reprezentanţi ai mezofaunei (râme, colembole, carabide s.a.),
prin creşterea gradului de compactare şi tasare a solului şi, în final, prin reducerea semnificativă
a fertilităţii naturale a acestuia. Asupra mediului s-au adus prejudicii grave prin poluare cu nitriţi
şi nitraţi în apele de suprafaţă şi cele freatice, prin acumulări de substanţe toxice în sol, furaje şi
produse agricole cu consecinţe grave asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor. Ca urmare a
penetraţiei toxinelor în circuitul sol-plantă-animal-om s-au produs mutaţii ireversibile asupra
faunei micro, mezo şi macrobiotice cu consecinţe asupra echilibrului milenar al mediului şi
îndeosebi asupra sănătăţii omului.

12
BIBLIOGRAFIE
 http://www.uaiasi.ro/FUSPA/agricultura_ecologica.pdf

 https://www.agro.basf.ro/ro/stiri/basf-in-camp/rapita-hibrizi-tehnologie-cultivare-
fertilizare-tratamente.html

 www.semlac.ro

 https://luncamuresului.ro/

 https://www.aradon.ro/aradon-stirile-judetului-arad/aradul-al-doilea-pe-tara-la-
agricultura-60203/

 https://arad.insse.ro/produse-si-servicii/statistici-judetene/agricultura/

13