PORUMBUL.

BIOLOG

Student: Cazacu Alexandru

MASTER AGRICULTUR ECOLOGIC,
TIMIOARA ANUL II,
– USAMVB
 Cuprins:

1. Introducere – Unitatea Administrativ Teritoriala a Comunei Semlac, județul Arad

1.1.Caracteristice ale solurilor în Semlac Jud. Arad
2. Biologia porumbului
2.1. Compoziție și proprietăți
3. Cerintele culturii de porumb fata de umiditate si fata de sol
4. Soiuri de porumb ecologice
4.1. Alegerea soiurilor
4.1. Soiurile de porumb se împart în următoarele direcții
5. Tehnologie de cultură în sistem ecologic
5.1. Clima
5.2. Recoltele
5.3. Solul
5.4. Asolamentul
5.5. Pauzele între semănături
5.6. Pregătirea solului
5.7. Fertilizarea
6. Semănatul
7. Recoltarea
Bibliografie

1
1. Introducere – Unitatea Administrativ Teritoriala a Comunei Semlac, județul Arad

Localitatea Semlac se încadrează într-un climat temperat continental moderat, cu uşoare

influenţe ale climatului mediteranean şi oceanic, cu ierni relativ blânde şi cu veri călduroase şi nu
prea secetoase.
Lanţul Carpaţilor îl adaposteşte împotriva invaziilor aerului rece continental, iar deschiderea
dinspre vest permite pătrunderea aerului temperat maritim.
Pentru caracterizarea parametrilor climatici s-au utilizat date de la Staţia meteo Arad.

Amplasarea obiectului de studiu (marcaj rosu) în România Localitatea Semlac Jud. Arad

1.1 Caracteristicile solului în comuna Semlac

Învelişul de sol al localităţii reflectă în mod fidel interferenţa factorilor pedogenetici

(litologici, geomorfologici, climatici, hidrologici şi alţii, asociaţi în timp cu activitatea factorului
antropic).
Cernoziomurile tipice şi gleizate sunt soluri ce ocupă suprafeţe întinse în cadrul localităţii.
Ele se definesc prin prezenţa orizontului diagnostic Am (molic) de culoare negricioasă sau brun-
închisă.
O caracteristică a acestor tipuri de soluri este conţinutul scăzut de humus (la suprafaţă 2-3
%) ceea ce face necesară aplicarea îngrăşămintelor organice.
2
Cernoziomurile tipice s-au format pe depozite leossoide, pe luturi şi argile şi aproape toate se găsesc
sub influenţa apei freatice.
Textura cernoziomurilor tipice este predominant lutoasă, lutoargiloasă şi devine mai uşoară
spre profunzime.
Variaţia principalilor indici fizici şi hidrofizici arată că aceste soluri sunt puţin tasate (1,33-
1,41 gr. / mc.), cu o porozitate bună şi o permeabilitate bună-mijlocie.
Conţinutul de humus în orizontul Am este mic (2,0-3,0 %) şi scade treptat în profunzime.
Conţinutul de N-total este mijlociu în orizontul Ap şi scade în adâncime.
Fosforul mobil prezintă valori mijlocii, rezerva de K asimilabil este mijlocie-bună. Capacitatea de
schimb cationic prezintă valorile cele mai mari în orizontul Am (30-32 me la 100 gr. sol) şi scade în
profunzime.
Prezenţa excesului de umiditate de origine freatică imprimă solidificării cenozomurilor
anumite particularităţi, dintre care, de importanţă deosebită prezintă cele legate de manifestarea
fenomenelor de gleizare.
Sub inflenţa proceselor de gleizare se formează un orizont specific, denumit orizont gleic
care capătă culori specifice (verzui, albăstrui, vineţii etc).
Pe cernoziomurile tipice şi gleizate se practică cultura grâului, porumbului, orzului, florii-soarelui,
mazării, lucernei ş.a.
În zonele cu relief jos cu material parental care conţine carbonat de calciu, reprezentat prin
loess şi exces de apă de provenienţă freatică slab salinizată, aflată la adâncimi ce nu depăşesc 1-1,5
m (uneori la sau aproape de suprafaţă) se formează lăcoviştile salinizate. Acestea au un profil de
tipul Amsc -AGosc-Gr. În general, lăcoviştile sunt soluri grele nediferenţiate textural pe profil,
excesiv de umede şi deci slab aerate; bogate în humus, au reacţie slab alcalină.
Deşi conţin humus, datorită activităţii microbiologice slabe, elementele nutritive se eliberează mai
greu, fapt pentru care îngrăşămintele chimice şi îndeosebi cele fosfatice sunt deosebit de eficiente.
Lăcoviştile sunt utilizate predominant ca păşuni şi fâneţe, mai puţin pentru culturi din cauza
excesului de umiditate. Solurile gleice se caracterizează prin orizont Gr în primii 125 cm. Cu profil
de tipul Ao-AGo-Gr.
Se formează în zone depresionare ca urmare a excesului de umiditate de provenienţă
freatică.
Reacţia acestor soluri este mai acidă, procesele de reducere au o intensitate mai mare, se
formează cantităţi mai mici de humus (1-3 %) şi adesea are caracter acid.
Textura este de la mijlocie la foarte fină. Regimul aerohidric este defectuos. Gradul de
saturaţie în baze este scăzut (80-55%).

3
 Aprovizionarea cu substanţe nutritive şi activitatea microbiologică este slabă.
Din cauza excesului de umiditate, solurile gleice sunt utilizate ca păşuni şi fâneţe.
Solonceacurile alcalizate sunt soluri halomorfe saline cu acumulare intensă de săruri uşor
solubile la suprafaţă ce se definesc prin prezenţa orizontului salic situat în primii 20 cm.
Profilul acestor soluri este de tipul Ao sa na -Ago-Gr. Textura solonceacului este în funcţie
de textura materialelor parentale, dar nediferenţiată pe profil. Reacţia lor este slab alcalină –
alcalină.
Datorită conţinutului ridicat de săruri, aceste soluri neameliorate nu pot fi folosite în
agricultură decât cel mult ca păşuni (fâneţe).
Datorită fertilităţii lor cât şi a regimului hidric favorabil, aceste soluri sunt propice culturilor
de porumb, sfeclă de zahăr, grâu, orz, floarea-soarelui, cartofi, legume ş.a.

Analisi chimico-fisiche teren Semlac Jud. Arad

Orizontul Ap1 Ap2 Bw Bk
0-30 30- 55/60-100 100-150
Adâncime cm cm 55/60cm cm cm

Nisip m. grosier (2-1 mm)% 0.1 0.0 0.0 0.0

Nisip grosier (1-0,5 mm)% 0.1 0.1 0.1 0.0

Nisip mediu (0,5-0,2 mm)% 0.5 0.4 0.4 0.5

Nisip fin (0,2-0,1 mm)% 0.9 0.4 0.5 0.6

Nisip foarte fin (0,1-0,05 mm) 4.4 3.8 4.0 3.9

Nisip total [%] 6.0 4.7 5.0 5.0

Nămol grosier (0,05-0,02 mm)% 37.4 33.4 38.0 37.4

Nămol fin (0,02-0,002 mm)% 30.6 36.0 31.1 30.6

Nămol total [%] 68.0 69.4 69.0 68.0

Argilă (<0,002 mm)% 26.0 25.9 26.0 27.0

Clasa texturală FL FL FL FL

Densitate aparentă [g / cm3]

1.29 1.34 1.24 1.32

Conductivitate electrică dS / cm 0.256 0.293 0.167 0.165

4
 pH (H2O 1: 2,5) 8.1 8.2 8.5 8.6

Substanță organică g / Kg 29.40 23.80 16.90 10.60

Carbon organic [g / Kg] 17.05 13.81 9.80 6.15

Total carbonati [%] 12.7 21.7 29.8 26.1

Calcar activ g / Kg 9.0 5.2 12.6 15.3

Azot total g / Kg 1.73 1.41 1.10 0.74

CSC [meq / 100g] 21.30 19.96 18.28 20.09

Baze de schimb [meq / 100 g]

Stoc schimbabil 17.75 17.25 13.50 10.75

Magneziu schimbabil 2.83 2.33 4.33 8.83

Potasiu schimbabil 0.29 0.21 0.14 0.17

Sodiu schimbabil 0.43 0.17 0.31 0.34

% Saturație de bază 100,0 100,0 100,0 100,0

Raportul Mg / K 9,76 11,10 30,93 51,94

Raport Ca / K 61.21 82.14 96.43 63.24

Raport Ca / Mg 6.27 7.40 3.12 1.22

Raport C / N 9.86 9.79 8.91 8.31

ESP% 2.02 0.85 1.70 1.69

2. Biologia porumbului
Frunzele sunt mari și liniare. Florile mascule sunt grupate în vârful tulpinii într-o
inflorescență numită spic compus ramificat. Florile femele se găsesc mai jos pe tulpină, grupate
într-o inflorescență, numită știulete. Stigmatul pistilului este foarte lung și formează mătasea
porumbului. Fructul este o cariopsă care conține amidon, substanțe proteice și uleiuri.
2.1. Compoziție și proprietăți;
Conține 74% amidon. Magneziul, care este prezent în cantități mari în porumb completează
într-un mod excelent lipsa acestui element datorată bolilor legate de îmbătrânirea organismului.
Boabele de porumb sunt utilizate în industria amidonului, a spirtului, glucozei și dextrinei.
Germenii sunt utilizați pentru extragerea uleiului, utilizat în alimentația dietetică. Randamente de
5
extracție: 100 kg boabe – 77 kg mălai sau 63 kg amidon sau 71 kg glucoză sau 44 litri alcool sau
50–60 kg izomeroză. Porumbul este utilizat în hrana animalelor ca nutreț concentrat (boabe),
porumb masă verde (însilozat), tulpini (coceni) în amestec cu uree și melasă, însilozați (nutreț
suculent). Particularități fitotehnice: rezistență bună la secetă și căldură, număr relativ redus de boli
și dăunători, adaptabilitate la condiții diferite de climă, fiind prășitoare, lasă terenul curat de
buruieni, constituie o bună premergătoare pentru multe plante, valorifică bine îngrășămintele
organice și minerale, reacționează foarte puternic la irigații, coeficient de înmulțire foarte mare,
importantă plantă meliferă și medicinală, prin cantitatea mare de polen pe care o produce.
Porumbul are efect împotriva stresului. Este bogat în vitaminele din grupa B, mai ales în
vitamina B1, care are efect asupra funcționării sistemului nervos, a mușchilor, a inimii și asupra
producției de globule roșii. 150 grame de porumb acoperă aproximativ 25% din cantitatea necesară
de vitamina B1 pentru un adult. Porumbul conține de asemenea un antioxidant de frunte și anume
vitamina E, care protejează împotriva artritei. Introducerea porumbului în meniul zilnic micșorează
riscul apariției bolilor de inimă și a cancerului. Carbohidrații cuprinși în porumb dau energie și nu
permit depunerea grăsimii.
3. Cerintele culturii de porumb fata de umiditate si fata de sol
Cerinţele faţă de umiditate Porumbul este o plantă rezistentă la secetă. Această însuşire este
asigurată de un consum de apă redus, de sistemul radicular foarte dezvoltat şi profund (mai ales la
hibrizi) şi de capacitatea plantei de a se adapta la condiţii de secetă, prin reducerea suprafeţei de
transpiraţie.
După V. Velican (1965) citat de Gh. Bîlteanu şi V. Bârnaure (1979), pentru o producţie
minimă de 30 qintale/hectar boabe sunt necesari 250-270 mm de precipitaţii.
Cerinţele porumbului faţă de umiditate sunt diferite de-a lungul perioadei de vegetaţie a
plantei.
Pentru germinaţie, la temperatura de 8-10 grade Celsius, boabele de porumb absorb o
cantitate de apă egală cu 27-34% din greutatea lor.
În condiţii corespunzătoare de temperatură, timpul de încolţire se scurtează pe măsură ce
creşte umiditatea solului (până la 80% din capacitatea totală pentru apă). Necesarul de apă al
porumbului se măreşte pe măsură ce plantele înaintează în vegetaţie, consumul maxim
înregistrându-se în perioada începând dinaintea înspicatului şi până la faza de coacere în ceară.
Umiditatea solului din această perioadă asigură fecundarea şi formarea bobului, migrarea
substanţelor asimilate din frunze spre bob, aprovizionarea plantei în cele mai bune condiţii cu
substanţe minerale.
Din faza de coacere în ceară înainte, cerinţele porumbului faţă de umiditate se reduc
simţitor, rolul preponderent în maturarea deplină revenind temperaturii.
Perioada critică pentru apă la porumb durează în jur de 50 de zile, cerinţa maximă
înregistrându-se la apariţia inflorescenţei mascule. F. Angelini (1965), citat de aceiaşi autori,
consideră ca perioadă critică începutul înfloritului şi următoarele zece zile.
6
În acelaşi timp, consumul de apă atinge 1,5-4,5 litri pe zi la o singură plantă de porumb.
Consumul de apă la porumb, luând în considerare atât transpiraţia, cât şi evaporaţia la
suprafaţa solului (evapotranspiraţia), înregistrează pe timpul vegetaţiei o creştere până la nivelul
lunilor iulie şi august, adică atunci când au loc înspicatul, fecundarea şi formarea bobului, după care
descreşte.
În perioada de consum maxim, suprafaţa foliară a porumbului se ridică la 30-40 de mii metri
pătraţi/hectar (indice foliar 3-4).
Din consumul total de apă, 70-90% revine procesului de transpiraţie şi numai 10-30%
evaporaţiei la suprafaţa solului. În timpul înspicării şi fecundării şi imediat după fecundare,
consumul de apă la porumb reprezintă zilnic 5-6 mm/hectar, în zile deosebit de calde, cu insolaţie
puternică, atingând 9-10 mm/hectar.
Cerinţele porumbului faţă de apă rămân ridicate în continuare, în perioada de formare a
boabelor.
Zilnic, în această perioadă se acumulează în boabe 200-300 kilograme/hectar substanţă
uscată.
Scăderea umidităţii solului începând de la formarea frunzei a opta se răsfrânge negativ
asupra producţiei de boabe, mai accentuat sau mai puţin accentuat, în funcţie de durata secetei.
Astfel, din experienţele efectuate în România de Gh. Popovici (1959) şi citat de autorii
amintiţi, în vase de vegetaţie cu capacitatea de 37 de litri, a reieşit că un regim de umiditate moderat
până la înspicare determină o reducere a producţiei de 23%, cu toate că de la înspicare înainte
plantele vegetează în condiţii optime de umiditate.
Umiditatea moderată de la apariţia celei de a opta frunze până la înspicare şi scăzută (secetă) de la
înspicare înainte reduce producţia de porumb la jumătate.
Producţia scade la jumătate şi atunci când plantele cresc în condiţii de secetă până la formarea
primelor opt frunze şi în condiţii de umiditate moderată până la înspicare, chiar dacă în continuare
beneficiază de umiditate optimă.
Se poate trage concluzia că recolta porumbului este asigurată nu atât de cantitatea anuală de
precipitaţii, cât mai ales de repartizarea acestora în perioada de vegetaţie a plantelor.
În România, în partea de sud, cu deosebire în Bărăgan, secetele de vară sunt foarte frecvente.
În ultimii ani, arşiţele puternice, asociate cu o umiditate în sol insuficientă, în perioada de formare a
bobului, determină la porumb recolte scăzute, dar şi o şiştăvire accentuată.
Şiştăvirea boabelor de porumb se evidenţiază şi în Câmpia Română, Câmpia Siretului de Jos, partea
de vest a Dobrogei şi Câmpia de Vest a ţării. Între cantitatea anuală de precipitaţii şi producţia de

7
porumb există o corelaţie pozitivă. Asemenea corelaţii se constată şi între cantitatea de precipitaţii
căzută de la 1 ianuarie până la 31 august sau de la 1 mai la 31 august.
Există, de asemenea, o corelaţie pozitivă între numărul ploilor mai mari de 10 mm ce cad în
principalele luni de vegetaţie şi producţia de porumb. După I. Safta, cele mai bune condiţii de
vegetaţie pentru porumb, sub aspectul regimului de umiditate, sunt realizate atunci când plouă peste
500 mm anual, peste 250 mm de la 1 mai la 31 august, sau peste 350 mm între 1 ianuarie şi 31
august, cu condiţia ca precipitaţiile să fie bine repartizate în principalele luni de vegetaţie şi să cadă
câte 2-3 ploi abundente în fiecare lună.
Deosebit de importante sunt ploile din mai, iunie şi iulie.
Este, de asemenea, important ca până la 1 mai să cadă cel puţin 100 mm precipitaţii.
Pentru condiţiile din România, J. Humlum a stabilit că producţia de boabe la hectar depăşeşte
media când cantitatea de precipitaţii este mai mare de 40 mm în luna mai, de 60 mm în luna iunie,
de 60 mm în luna iulie şi sub 80 mm în luna august. După acelaşi autor, este considerată optimă
următoarea repartizare a precipitaţiilor: mai = 60-80 mm; iunie = 100-120 mm; iulie = 100-120 mm;
august = 20-60 mm.
Ploile căzute în cantitate mare în luna septembrie nu contribuie la creşterea producţiei de
porumb.
Din contră, ele sunt dăunătoare, prin prelungirea perioadei de coacere.
O deosebită importanţă practică o prezintă rezerva de apă a solului în primăvară.
O cantitate mare de apă acumulată în sol prin precipitaţiile din lunile de iarnă poate asigura,
după G. Montgomeri, vegetaţia porumbului în primele două luni (mai-iunie). Cunoaşterea rezervei
de apă a solului în primăvară are importanţă în România (mai ales în principala zonă de cultură a
porumbului) pentru stabilirea densităţii plantelor la hectar. Grindina aduce pagube însemnate
producţiei de porumb când plantele sunt mai avansate în vegetaţie.
Observaţiile şi experimentele efectuate în România de N. Zamfirescu şi colaboratorii (1959)
au scos în evidenţă că plantele de porumb, în faza de 6-8 frunze, lovite de grindină se refac în scurt
timp, dacă imediat după aceea se execută prăşitul şi se aplică îngrăşăminte azotate.
Experienţele din SUA, cu defolierea artificială a porumbului în mai multe faze de creştere,
au evidenţiat capacitatea mare de refacere a plantelor înainte de înspicare. Astfel, la o defoliere a
plantelor de 50% în faza de 11-12 frunze, producţia a reprezentat 75% din producţia plantelor-
martor.
O dată cu apariţia paniculului, efectul negativ al grindinei asupra producţiei de porumb se
accentuează foarte mult.

8
4.Soiuri de porumb ecologice
În evaluarea ecologică a cultivării porumbului este necesar de a ţine cont de faptul că
porumbul ocupă unul din primele locuri printre toate plantele agricole în asimilarea bioxidului de
carbon și emanării de oxigen, depășind la acest indicator plantaţiile forestiere de dimensiuni
similare. Un hectar de porumb emană o cantitate de oxigen sucientă pentru 50-60 persoane timp de
un an și asimilează o cantitate de bioxid de carbon emisă de un autoturism care parcurge o distanţă
de 60000 km.
In agricultura ecologică se utilizează aceleași soiuri de porumb ca și în producţia tradițională
(convențională). Majoritatea soiurilor pot cultivate cât pentru siloz, atât și pentru obţinerea
grăunţelor. O mare parte a porumbului se cultivă pentru siloz.
4.1. Alegerea soiurilor
Este important de a alege soiurile potrivite pentru locul în care va cultivat porumbul.
Condiţiile climatice ale zonei de stepă a Ucrainei permit îndestularea necesităţilor biologice
ale porumbului în resurse termice în perioada de la semănat și până la maturizare completă a
grăunţelor pentru soiurile timpurii (FAO 100-199) și cu maturizare medie și târzie (FAO400-499).
În zona de silvostepă – pentru soiurile de porumb cu maturizare timpurie (FAO 100-199) și mijlocie
(FAO300-399).
În regiunea silvică – doar pentru soiurile cu maturizare timpurie (FAO100-299). Una din
precondiţiile esenţiale pentru obţinerea recoltelor mari de porumb este îndeplinirea la timp a
regulamentului schemelor tehnologice și alegerea soiurilor de porumb de diferite grupe de
maturitate, cu un potenţial înalt de recoltare și o adaptabilitate sporită la condiţiile climatice
nefavorabile în zonele de cultivare. În agricultura ecologică se vor alege soiurile care se dezvoltă
rapid la etapele iniţiale de germinaţie.
4.2. Soiurile de porumb se împart în următoarele direcții:
Pentru seminţe: plante cu masă vegetativă comparativ modestă și grăunţe, care se
maturizează devreme și ating valori reduse de umiditate.
Pentru siloz: plante cu masă vegetativă mare, până la recoltare ating un grad de maturizare
înalt, dar conţin și masă verde.
Universale: se cultivă cât pentru siloz, atât și pentru grăunţe.
5. Tehnologie de cultură în sistem ecologic
5.1. Clima
Porumbul este o cultură termolă, adaptată perfect regiunii sub-tropice.
Porumbul ecologic în Ucraina poate cultivat în toate trei zone climaterice (silvică, silvostepă
și stepă).

9
 Porumbul este rezistent la secetă, mai ales la primele etape de vegetaţie, cu toate că
insucienţa de umezeală înainte de formarea paniculelor reduce considerabil din recoltă. În decursul
a trei săptămâni înainte și trei săptămâni după înorire porumbul asimilează aproape o jumătate din
cantitatea de apă de care el are nevoie în decursul întregii perioade de vegetaţie. Insucienţa de apă
timp de șase s ăpt ămâni c auze a z ă o s c ăde re semnicativă a recoltei. Pentru formarea recoltei de
grăunţe de 70-90 chintale /ha este nevoie de 450- 600 mm de precipitaţii. Porumbul este o cultură
iubitoare de lumină de zi, rău suportă umbrirea.
Recoltele bune pot obţinute pe soluri nisipo-argiloase cu condiţia introducerii
îngrășămintelor ecologice.
5.2. Recoltele
Recolta medie a porumbului ecologic pentru siloz, cultivat în condiţii agroclimaterice
optime, este între 200 și 300 chintale/ha, iar cea a porumbului ecologic pentru grăunţe – între 50 și
80 chintale/ha (grăunţe cu umiditatea de 14 %). În funcţie de locul și anul cultivării, SOLUL
recoltele pot varia semnicativ.
5.3. Solul
Pentru cultivarea porumbului ideal se potrivesc solurile fertile, afânate, bogate în substanţe
nutritive și cu un orizont adânc de humus, care se alimentează regulat cu apă și menţin bine
umezeala, menţinând un nivel рН între 6,0 și 7,5. Cel mai bine porumbul crește pe cernoziomuri,
soluri cenușii de pădure, brune cu reacţia soluţiei de sol neutră sau slab acidă.
Solurile înnămolite, salinizate și cu aciditate sporită nu pot utili zate pentru cultivarea
porumbului.
5.4. Asolamentul
Dat fiind faptul că porumbul are cerinţe mari faţă de azot, cerinţele faţă de asolament trebuie
să e respectate cu stricteţe. Cele mai potrivite culturi premergătoare pentru porumb sunt:
– culturile cerealiere și leguminoase
– mazărea, soia, mazărea de nutreţ, năutul și alte culturi,
– pajiștile articiale anuale și bienale,
– îngrășămintele verzi.
5.5. Pauzele între semănături
Într-o măsură oarecare, porumbul este compatibil cu sine însuși. Totodată, în schema de
asolament «Porumb după porumb» pot să apară probleme legate de acumularea sfredelitorului de
porumb (Ostrinia nubilalis).
Se recomandă menţinerea unui interval în timp de cel puţin un an. Doar când cota pajiștilor
în asolament este de aproape 30 %, se permite cultivarea porumbului de două ori la rând în decursul

10
a cinci ani. De exemplu, porumbul ecologic în Elveţia se cultivă pe același teren agricol o dată în 6-
8 ani. Nerespectarea intervalelor în timp între semănături la cultivarea porumbului ecologic deja
peste câteva ani rezultă în probleme semnicative cauzate de buruieni, este afectată structura solului.
Din acest motiv, producătorul agricol ecologic este nevoit să cultive porumbul în asolamente
cu intervale în timp maxim posibile.
5.6. Pregătirea solului
Pregătirea solului pentru semănat se efectuează, de regulă, cu plugul. Pentru combaterea
buruienilor se utilizează boroana cu arcuri.
Totodată, trebuie de ţinut cont de faptul că, riscul apariţiei buruienilor este cu atât mai mic,
cu cât este mai intensă lucrarea solului. În cele mai dese cazuri, după culturi premergătoare timpurii
(cereale, leguminoase), imediat după recoltare, solul este lucrat cu grapa cu discuri la adâncimea de
6-8 cm.
Toamna se introduc îngrășămintele ecologice și solul se ară la adâncimea stratului arabil. Pe
măsura apariţiei buruienilor, suprafaţa solului se lucrează cu cultivatorul, grapa cu discuri, grapele
grele sau alte mașini agricole.
Primăvara, suprafaţa solului se lucrează cu grape grele care se mișcă sub un unghi la direcţia
aratului sau lucrării solului cu grape cu discuri. După apariţia buruienilor se efectuează prima
cultivație la adâncimea de 10-12 cm. Cel de-al doilea val de buruieni se nimicește prin intervenţie
înainte de semănat.
După culturile premergătoare târzii (sfeclă, ierburi multianuale, soia ) lucrarea solului se
efectuează cu ajutorul grapei cu discuri sau a cultivatorului.
Primăvara se introduc îngrășămintele ecologice (după necesitate sau conform planului) și
solul se ară sau se lucrează cu ajutorul cultivatorului (pentru îngrășăminte ecologice în formă
lichidă). Buruienile în acest caz se nimicesc prin cultivare înainte de semănat. Semănatul direct nu
se practică la cultivarea porumbului ecologic. Semănatul sub freză este posibil, dar e costisitor.
5.7. Fertilizarea
5.7.1. Bălegar de grajd
În funcție de cultura premergătoare, bălegarul sau bălegarul compostat (în cantităţi de 15-25
t/ha) se introduce în sol la lucrarea lui sau la pregătirea patului germinativ. Totodată, bălegarul
adeseori se mineralizează doar după recoltare. Astfel, apare pericolul levigării azotului în formă de
nitraţi în perioada de iarnă. Folosirea preliminară a îngrășămintelor verzi poate amplica efectul
bălegarului cu condiţia că acesta va introdus în sol după îngrășămintele verzi.
5.7.2. Bălegarul lichid

11
 Bălegarul lichid se asimilează foarte bine dacă e introdus peste 2-3 săptămâni după apariţia
plantelor. Norma de bălegar lichid introdus nu trebuie să depășească 25–30 m3/ha. Până la
acoperirea rândurilor de către plante este posibilă introducerea bălegarului de două ori. Pentru a
evita arsurile plantelor și pentru a minimiza pierderile gazoase de azot (ele pot să atingă 0%),
bălegarul lichid se va dizolva în proporţie de 1:1 până la 1:3 și se va introduce cu ajutorul mașinii
de distribuţie cu furtunuri.
Prășitul sau boronirea înainte de introducerea bălegarului lichid contribuie la penetrarea lui
mai rapidă în sol și considerabil reduce pierderile de amoniac. Un efect bun îl asigură bălegarul
lichid introdus în sol cu ajutorul utilajelor speciale.

6. Semănatul
În agricultura ecologică norma de semănat este între 10 și 11 seminţe per 1 m2. Norma poate
majorată, luându-se în consideraţie cerinţele privind combaterea buruienilor prin metode mecanice.
Distanţele între rânduri, de regulă, sunt de 70 cm. În semănături dense productivitatea
porumbului, măsurată în cantităţi de grăunţe, scade considerabil.
7. Recoltarea
Timpul optim de recoltare a porumbului pentru siloz e perioada când conţinutul de substanţă
uscată în grăunţe atinge cota de 50-60%. Grăunţele devin tari, scade probabilitatea apariţiei
«punctului negru». Acest fapt înseamnă că în grăunţe nu se mai conţin substanţe plastice.

12
BIBLIOGRAFIE

a) Ienciu Anisoara nota de curs Timisoara 2020

b) https://www.agrimedia.ro/articole/regimul-de-irigare-a-culturilor-de-porumb-si-floarea-soarelui
c) https://www.agrokit.ro/necesar-apa-irigare-porumb
d) https://www.incda-fundulea.ro/anale/76/76.8.pdf
e) https://www.gazetadeagricultura.info/plante/cereale/433-porumb/14310-irigarea-culturii-
intensive-de-porumb.html
f) https://www.agro.basf.ro/ro/stiri/fermier-in-romania/cultura-porumb-rotatie-semanat-ingrijire-
tratamente-recoltare.html
g) https://agrointel.ro/
h) https://movca.org/wp-content/uploads/2022/05/corn2-3.pdf

13