Capitolul 5

CLASA LUVISOLURI
În această clasă sunt incluse solurile care au ca orizont de diagnostic
orizontul B argic (Bt), având culori cu valori şi crome peste 3,5 la materialul în stare
umedă. Ele ocupă circa 25,5% din suprafaţa totala a ţării.

5.1. Preluvosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Typic Hapludalfs (pp);
Sol brun argiloiluvial Haplic Luvisols Typic Haplustalfs (pp);
Preluvosol (EL)
(BD); Sol brun roşcat (LVha) Inceptic Hapludalfs
(pp)

Elemente de diagnoză. Orizont Bt cu valori şi crome  cu 3,5 la materialul în

stare umedă cel puţin pe feţele agregatelor structurale.
Grad de saturaţie în baze peste 53%.
Răspândire. Preluvosolurile se întâlnesc în zona forestieră de câmpie, în
zonele de dealuri şi podişuri, ocupând o suprafaţă de 1.185.000 ha, adică 5% din
suprafaţa totală a ţării. Preluvosolurile roşcate se întâlnesc în vestul şi sud-vestul
ţării sub forma unei fâşii care are ca limită nordică o linie aproximativă ce uneşte
localităţile Drobeta Turnu Severin-Craiova-Balş-Videle. În partea centrală a
Munteniei ocupă o suprafaţă apreciabilă care se extinde până aproape de Găieşti şi
Târgovişte la est, de Câmpina la nord şi Dunăre la sud. Preluvosolurile tipice apar
predominant în Podişul Transilvaniei, Piemonturile Vestice, Podişul Getic,
Subcarpaţi, nordul Dobrogei.
Condiţii de formare. Materialul parental, foarte variat, provine din roci
sedimentare reprezentate prin luturi, argile, conglomerate, gresii; în zonele mai joase
loess şi depozite loessoide; mai rar se întâlnesc şi roci magmatice şi metamorfice sau
depozite de suprafaţă rezultate din dezagregarea şi alterarea acestora.
Preluvosolurile roşcate s-au format pe luturi roşii pleistocene cu un conţinut
ridicat de oxizi de fier nehidrataţi sau slab hidrataţi.
Relieful este colinar şi de câmpie înaltă fiind reprezentat prin piemonturi,
terase, platouri, versanţi, culmi late, în general cu drenaj bun, la altitudini cuprinse
între 150 – 800 m.
Climatul de tipul Cfax, Dfax este deci de câmpie şi podiş cu temperaturi
medii anuale de 7 – 11 oC şi precipitaţii de 600 – 1000 mm. Indicele anual de
ariditate este cuprins între 29 – 55, iar regimul hidric este de la parţial percolativ la
tipic percolativ.
Vegetaţia naturală dominantă este reprezentată prin păduri de cer, gorun,
stejar pedunculat, şleauri de câmpie şi de deal şi chiar făgete şi brădete pure. Sub
93
vegetaţia forestieră se dezvoltă o floră vernală bogată alcătuită din plante de mull:
Anemone nemorosa, Aliaria officinalis, Coridalis cava etc, iar după înfrunzirea
arboretelor apar specii de semiumbră şi umbră: Gallium odoratum, Chelidonium
majus, Dentaria bulbifera etc.
Procese pedogenetice. Resturile vegetale de la speciile lemnoase şi ierboase,
în climatul mai rece şi mai umed decât cel caracteristic cernoziomurilor, sunt
descompuse atât de bacterii cât şi de ciuperci, rezultând cantităţi mai mici de humus,
în care proporţia acizilor huminici şi fulvici este aproximativ egală. Humusul este
totuşi bogat în cationi de calciu, proveniţi din materialul parental, şi formează
împreună cu argila şi oxizii de fier complexe organo-minerale insolubile.
Climatul mai umed şi suficient de răcoros a favorizat alterarea accentuată a
materiei minerale, rezultând cantităţi apreciabile de argilă şi oxizi de fier, care,
datorită regimului hidric percolativ, se hidratează şi migrează pe profil, determinând
formarea unui orizont Bt (argic).
Cu toate că preluvosolurile s-au format în condiţii favorabile debazificării şi
acidificării complexului coloidal, migrarea coloizilor este slabă şi nu determină
formarea unui orizont eluvial datorită materialelor parentale bogate în cationi bazici,
care se opun debazificării, reliefului cu drenaj extern bun (versanţi, coame înguste)
şi vegetaţiei bogate în specii de mull cu rol ameliorator. În orizontul Bt au migrat
preponderent silicaţi secundari ai argilei bogaţi în Al2O3 şi Fe2O3 şi au rămas în
orizontul A mineralele secundare bogate în K2O de tipul micelor hidratate.
Culoarea brună roşcată a orizontului Bt la preluvosolurile roşcate se
datorează oxizilor de fier puţin hidrataţi formaţi în condiţiile unui climat
mediteranean din Pleistocen.
Procesele pedogenetice actuale au dus la formarea orizontului cu humus de
tipul mullului şi la rehidratarea parţială a oxizilor de fier din orizonturile superioare.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Preluvosolurile
prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao-Bt-C(Cca).
Orizontul Ao, cu o grosime de 25-30 cm, are culoare brună-închisă cu nuanţă
roşcată la subtipul roşcat, cu structură grăunţoasă bine formată şi textură mijlocie.
Orizontul Bt, cu o grosime de peste 100 cm, are în partea lui superioară cel
puţin pete în proporţie de peste 50% cu culori în nuanţe de 10YR sau mai galbene şi
o culoare caractersitică brun roşcată sau ruginie (7,5 YR-5YR) la tipul roşcat.
Prezintă structură poliedrică şi textură mai fină decât orizontul Ao, uneori fiind
compact şi greu permeabil.
Orizontul C este alcătuit din loess, depozite loessoide şi luturi roşii de vârsta
pleistocenă.
În partea superioară a profilului de sol apar neoformaţii biogene reprezentate
prin crotovine, cervotocine şi lăcaşuri de larve. În orizontul Bt apar pete de oxizi şi
hidroxizi de fier şi pelicule de argilă, iar în orizontul Cca se observă concreţiuni
întărite de CaCO3.

94
 PRELUVOSOL (SOL BRUN ARGILOILUVIAL). Podişul Sucevei, 2000.
Tabel 5.1.
ORIZONTURI Ap Ao A/B Bt1 Bt2 C Cca
Adâncime (cm) 100- 130- 175-
0-17 17-30 30-42 50-70
120 150 200
Nisip fin (%) 27.5 27.8 22.0 20.7 20.6 23.6 15.9
Praf (%) 37.2 35.8 34.7 30.7 29.8 25.1 28.4
Argilă < 0,002mm
35.3 36.4 40.3 48.5 49.6 51.3 55.7
(%)
Argilă<0,01mm (%) 53.5 54.1 61.0 63.8 65.6 65.9 71.7
D (g/cm3) 2.70 2.70 2.70 2.70 2.70 - -
Da (g/cm3) 1.44 1.47 1.49 1.61 1.53 1.40 1.45
Pt (%) 46.2 45.1 44.5 40.0 42.8 47.9 45.8
Pa (%) 10.20 9.82 7.25 1.36 4.55 11.5 9.55
Rezistența la
30 36 29 27 36 37 39
penetrare (kgf/cm2)
CH (%) 5.6 6.2 8.3 10.6 12.3 10.4 9.8
CO (%) 8.4 9.3 12.4 15.9 18.4 15.6 14.7
CC (%) 25 24 25 24 25 26 25
CT (%) 32.08 30.6 29.8 24.8 27.9 34.2 31.5
CU (%) 16.6 14.7 12.6 8.1 6.6 10.4 10.3
Humus (%) 1.98 1.92 1.20 0.66 0.42 - -
Azot total (%) 0.124 0.108 0.068 0.050 - - -
C/N 10.8 12.0 11.9 8.9 - - -
CaCO3 (%) - - - - - 5.7 20.1
Ph în apă 7.46 7.18 7.00 6.50 6.30 7.32 7.63
SB (me/100 g sol) 15.92 10.74 10.86 13.32 16.69 21.90 19.99
Ca++ (me/100 g sol) 13.30 8.81 8.63 10.61 14.20 21.22 19.23
Mg++ (me/100 g sol) 1.50 1.45 1.66 1.97 1.83
K+ (me/100 g sol) 0.35 0.23 0.30 0.36 0.38 0.47 0.41
Na+ (me/100 g sol) 0.77 0.24 0.27 0.37 0.27 0.21 0.35
H+ (me/100 g sol) 0.48 2.76 2.52 3.00 2.05 - -
T (me/100 g sol) 16.39 13.50 13.38 16.31 18.73 21,90 19,99
V (%) 97.1 79.5 81.1 81.6 89.1 100.0 100.0
Fosfor asimilabil
82 29 12 13 - - -
(ppm)
K mobil (ppm) 159 141 137 159 - - -

Proprietăţi. Preluvosolurile prezintă textură diferenţiată pe profil, de regulă

mijlocie în Ao şi mijlociu fină în Bt (Idt = 1,25). Conţinutul mediu în humus variază
între 1,4 % şi 2,5 %. Humusul este de tip mull, cu raportul C/N cuprins între 11 şi
13. Raportul acizi humici/acizi fulvici variază între 0,7 şi 1,2. Reacţia este slab
acidă-neutră (pH -5,7-7,5), iar gradul de saturaţie în baze este cuprins între 75 % şi
90 %. Sunt soluri bine aprovizionate cu elemente nutritive şi au o activitate
microbiologică relativ bună. În general, prezintă proprietăţi fizice, fizico-mecanice,
95
hidrofizice şi de aeraţie mai puţin favorabile decât cernoziomurile sau feoziomurile,
datorită conţinutului mai mare de argilă din orizontul Bt.
Subtipuri: molic: Am-Bt-C; roşcat: Ao-Bt-C; rodic: Ao-Bt-C; psamic:
Ao-Bt-C; pelic: Ao-Btz-C; vertic: Ao-Bty-C(y); stagnic: Aow-Btw-C; Ao-BtW-C(W);
gleic: Ao-BtGr-C(Gr); calcaric: Ao-Bt-Cca; litic: Ao-Bt-Rn; scheletic Ao(q)-Btq-C;
sodic (alcalic): Aoac-Btac-C; Ao-Btna-C(na).
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Fertilitatea preluvosolurilor depinde de
forma de relief şi conţinutul de schelet, care condiţionează volumul edafic. Asigură
o bună aprovizionare cu apă a vegetaţiei şi au troficitate mijlocie spre superioară.
Sunt soluri favorabile pentru gorunete, goruneto-făgete, făgete de dealuri şi brădete.
Dau rezultate foarte bune în cultura viţei de vie şi pomilor fructiferi, dar sunt
folosite şi în cultura plantelor de câmp. Plantaţiile de pe versanţi trebuie protejate
împotriva eroziunii, iar culturile agricole necesită îngrăşăminte organice şi chimice.
Preluvosolurile roşcate sunt soluri biologic active, profunde, cu o mare
capacitate de înmagazinare a apei provenită din topirea zăpezilor şi din ploile de
primăvară şi începutul verii. De aceea, ele oferă condiţii favorabile pentru
dezvoltarea pădurilor de stejar pedunculat şi a şleaurilor de câmpie, care realizează
clasa I şi a II-a de producţie. Defrişate şi cultivate agricol, preluvosolurile se
acidifică, starea fizică se înrăutăţeşte, după ploile de primăvară formează crustă şi,
dacă arătura se realizează an de an la aceeaşi adâncime în orizontul Bt, se formează
un strat compact, numit talpa plugului, care împiedică aerisirea şi înmagazinarea
apei până la adâncimi mai mari. Pentru culturile agricole ele sunt mai puţin
favorabile decât cernoziomurile, dar se pot obţine recolte bune prin administrarea de
gunoi de grajd, îngrăşăminte chimice şi prin aplicarea unei agrotehnici adecvate.

5.2. Luvosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Sol brun luvic (BP);
Haplic Luvisols Typic Hapludalfs
Luvosol (LV) Sol brun roşcat
(LVha) (pp)
luvic; Luvisol albic

Elemente de diagnoză. Orizont A ocric (Ao) urmat de orizont eluvial E (El

sau Ea). Orizont Bt (argic).
Grad de saturaţie în baze de peste 53% cel puţin într-un suborizont din partea
superioară.
Răspândire. Sunt răspândite în zona forestieră de câmpie (unde ocupă forme
de relief cu drenaj extern mai puţin favorabil), coline (Podişul Transilvaniei,
Piemontul Getic, Piemonturile Vestice) şi dealuri subcarpatice (Depresiunea Baia
Mare, Podişul Sucevei) şi chiar în zona montană inferioară. Împreună cu Alosolurile
ocupă 4.830.000 ha, adică aproximativ 20% din suprafaţa totală a ţării.

96
 Condiţii de formare. Luvosolurile s-au format pe materiale parentale sărace
în minerale calcice şi feromagneziene reprezentate prin luturi, argile, conglomerate
şi gresii cu ciment silicios, precum şi depozite loessoide puternic decarbonatate.
Relieful caracteristic este de deal, piemont şi podiş, luvosolurile ocupă în
general terenuri plane şi depresiuni cu drenaj global defectuos, uneori versanţi slab
înclinaţi.
Climatul este caracteristic de deal şi podiş, relativ umed şi rece, cu
temperaturi medii anuale cuprinse între 6 – 9 oC şi precipitaţii medii de 600 – 900
mm. Indicele de ariditate este cuprins între 35 – 60, evapotranspiraţia mai mică de
600 mm, iar regimul hidric variază de la tipic percolatic la repetat percolativ.
Vegetaţia naturală sub care s-au dezvoltat luvosolurile este alcătuită din
păduri de cvercinee, goruneto-făgete, făgete de dealuri şi montane sau chiar
amestecuri de răşinoase cu fag, în general cu floră mai acidofilă, Luzula albida, Poa
nemoralis, Calamagrostis arundinacaea.
Procese pedogenetice. Procesul predominant este cel de eluviere-iluviere.
Debazificarea şi acidificarea complexului coloidal este determinată de următorii
factori:
- material parental sărac în elemente bazice, ceea ce uşurează procesul de
debazificare;
- relief plan sau depresionar, cu drenaj global defectuos, cu vârstă absolută
mare, care face ca întrega cantitate de precipitaţii să se acumuleze în partea
superioară a profilului;
- vegetaţia naturală alcătuită din specii forestiere şi specii ierboase acidifile.
Migrarea coloizilor minerali reprezentaţi în general de argilă şi oxizi şi
hidroxizi de fier şi aluminiu au determinat formarea orizontului B argic (Bt)
profund, şi a orizontului E luvic (El) sau Ea (E albic) sărăcit în argilă şi sescvioxizi
şi îmbogăţit secundar în pudră de silice.
Bioacumularea este mai slabă, deoarece resturile organice supuse humificării
au caracter acid, este realizată predominant de ciuperci şi mai puţin de bacterii. În
compoziţia humusului predomină acizii fulvici, acesta fiind de tip mull-moder sau
moder.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Luvosolurile prezintă
următoarea succesiune de orizonturi pe profil : Ao-El-Bt-C
Orizontul Ao are o grosime de 15-25 cm, culoare brună, brună-deschisă cu
structură grăunţoasă.
Orizontul El, gros de 10-20 cm, cu nuanţă gălbuie, sărăcit parţial în argilă şi
sescvioxizi. Structura este slab exprimată, iar textura mai grosieră decât a orizontului
Bt.
Orizontul Bt are o grosime de 60-100 cm cu nuanţe brune gălbui sau ruginii,
cu valori şi crome mai mici decât în cazul orizontului El. Este în general compact, cu
textură mijlocie, mijlocie fină şi structură prismatică.
Orizontul C - alcătuit adesea din depozite loessoide decarbonatate şi luturi.
Pe profil se întâlnesc în proporţie mai mică neoformaţii biogene, pelicule de
argilă şi oxizi de fier pe feţele agregatelor structurale din orizontul Bt (la subtipul
97
roşcat), iar în El apar neoformaţii reziduale de grăunţi minerali de pe care a fost
îndepărtată pelicula coloidală de humus, argilă şi oxizi de fier.
Proprietăţi. Luvosolurile au textură diferenţiată pe profil (Idt = 1,2-2,0), luto-
nisipoasă în Ao, nisipo-lutoasă în El şi luto-argiloasă sau chiar argiloasă în orizontul
Bt. Argila şi oxizii de fier migrează concomitent pe profilul solului, fiind vorba de o
migrare mecanică şi nu de un proces de podzolire. Structura solului este grăunţoasă,
slab dezvoltată în orizontul Ao, lamelară sau poliedrică mică în El şi prismatică în
Bt. Restul proprietătilor fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt mai
puţin favorabile decât la preluvosoluri. Apa din precipitaţii străbate uşor orizonturile
superioare şi stagnează deasupra orizontului Bt, astfel încât în perioadele umede
prezintă exces de apă, iar în cele secetoase deficit de apă. Conţinutul de humus este
mai mic (cca 2 %, iar rezerva este de 60-120 t/ha) şi de calitate inferioară, mai bogat
în acizi fulvici (raportul acizi huminici/acizi fulvici este cuprins între 0,4-0,6). Sunt
soluri oligomezobazice la mezobazice şi au reacţie de la moderat acidă la puternic
acidă (pH=4,5-5,6). Asigurarea cu substanţe nutritive şi activitatea microbiologică
sunt mai slabe decât la solurile precedente.
Luvosolurile albice sunt puternic şi foarte puternic diferenţiate textural
prezentând Id >2; textura este mijlocie la nivelul orizontului Ao, mijlocie-grosieră în
Ea şi mijlocie fină în Bt. Datorită texturii diferenţiate pe profil şi a structurii slab
formate, restul proprietăţilor fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt în
general defectuoase; în perioadele umede solurile prezintă exces de apă, iar în cele
uscate un deficit accentuat. Apa din precipitaţii se înfiltrează greu datorită
compactităţii orizontului Bt şi se evaporă uşor datorită porozităţii capilare reduse din
orizontul Ea. Conţinutul de humus este de 2-3% în orizontul Ao, fiind alcătuit
predominant din acizi fulvici. Gradul de saturaţie în baze scade sub 50%, în
orizontul Ea chiar sub 30%, solurile fiind oligobazice-oligomezobazice. Reacţia este
de la puternic acidă la moderat acidă (pH = 4-5,5). Sunt soluri slab aprovizionate cu
substanţe nutritive şi foarte puţin active din punct de vedere microbiologic.
Subtipuri. Se întâlnesc următoarele subtipuri: umbric: Au-El(Ea)-Bt-C;
roşcat : Ao-El(Ea)-Bt-C; rodic : Ao-El(Ea)-Bt-C; calcic : Ao-El(Ea)-Bt-Cca;
rezicalcic : Ao-El(Ea)-Bt-C; psamic : Ao-El(Ea)-Bt-C; vertic : Ao-El(Ea)-Bty-Cy;
albic : Ao-Ea-Bt-C; glosic : Ao-E+B-C ; planic : Ao-El(Eaw)-Btw-C ; stagnic :
Aow-Elw(Eaw)-Btw-C ;Ao-El(W)(EaW)-BtW-C(W) ;litic :Ao-El(Ea)-Bt-R ;gleic:
AoElGr(EaGr)-BtGr-C(Gr) ; scheletic : Ao(q)-El(q)(Ea(q)-Btq-C ; sodic : Aoac-
Elac(Eaac)-Bt-C ; Ao-Elna(Eana)-Btna-C.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Luvosolurile prezintă o troficitate minerală
şi azotată cel mult mijlocie. În ce priveşte regimul de umiditate, luvosolurile pot
diferi între ele în funcţie de poziţia pe versant, expoziţia, conţinutul de schelet. Pe
versanţii umbriţi regimul de umiditate este mai constant; aici făgetele şi chiar
amestecurile de fag cu brad realizează clase de producţie superioare. Pe versanţii cu
expoziţie însorită, gorunetele nu pot realiza decât clase mijlocii de producţie. Ca
urmare a procesului de eluviere-iluviere, se înrăutăţesc condiţiile de drenaj la nivelul
orizontului Bt, astfel că primăvara stagnează apele din topirea zăpezii, iar vara în
perioadele secetoase orizontul B devine foarte compact. Aceste soluri nu mai oferă
98
condiţii favorabile de vegetaţie pentru stejerete şi şleauri de câmpie, de aceea sunt
ocupate de cerete şi gârniţete de clase mijlocii de producţie.
Luvosolurile stagnice de pe terenuri orizontale, sunt de fertilitate ridicată
pentru goruneto-făgete şi făgete. Aceste soluri, luate în culturi agricole, odată cu
înlăturarea litierei şi a humusului îşi pierd progresiv fertilitatea, atât datorită
diminuării fondului de elemente nutritive, cât şi datorită modificării proprietătilor
fizice şi fizico-mecanice.
LUVOSOL STAGNIC (SOL BRUN LUVIC SLAB PSEUDOGLEIZAT).
Depresiunea Dorna Candrenilor, 2000
Tabel 5.2.
ORIZONTURI Ao El E/B Bt1 Bt2w Bt3w B/C
Adâncime (cm) 88-
0-14 14-24 24-38 38-50 50-67 67-88
100
Schelet (%) 10 10 10 15 15 30 40
Nisip grosier (%) 0,0 9,5 11,7 8,3 9,2 7,4 10,7
Nisip fin (%) 35,4 26,5 25,2 28,6 25,9 26,7 16,0
Praf (%) 35,7 35,2 37,4 37,1 38,1 34,0 39,7
Argilă < 0,002mm (%) 28,9 28,8 25,7 26,0 26,8 31,9 33,6
Argilă < 0,01mm (%) 52,0 52,4 48,7 47,2 50,2 53,1 46,8
D (g/cm3) 2,59 2,63 2,67 2,68 2,69 2,70
Da (g/cm3) 0,78 0,94 0,98 1,15 1,34 1,51
Pt (%) 70 64 63 57 50 44
Pa (%) 24 27 27 21 16
Rez. Penetrare( kgf/cm2) 16 13 14 23 21 41
CH (%) 11,0 9,1 8,7 7,6 7,6 7,9
CO (%) 16,5 13,7 13,1 11,4 11,4 11,9
CC (%) 50,0 35,0 32,0 24,3 22,4 19,7
CT (%) 89,5 68,3 64,6 49,7 37,5 11,0
CU (%) 33,5 21,3 18,9 12,9 11,0 7,8
Humus (%) 8,5 5,1 2,1 1,3 0,9
Azot total (%) 0,328 0,194 0,078 0,068 0,052
C/N 17,6 18,0 17,9 11,2 11,9
Ph în apă 4,6 5,0 5,3 5,4 5,3 5,5 5,6
Fe2O3 (%) 0,63 0,67 0,56 0,53 0,58
Al2O3 (%) 0,69 0,60 0,47 0,32 0,28
SB (me/100 g sol) 3,2 4,1 5,8 6,5 6,3 14,6 18,0
Ca++ (me/100 g sol) 2,3 3,1 4,3 4,3 3,9 9,0 11,4
Mg++ (me/100 g sol) 0,6 0,7 1,1 1,7 2,0 5,2 5,9
K+ (me/100 g sol) 0,3 0,2 0,3 0,4 0,3 0,3 0,4
Na+ (me/100 g sol) 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,2
H+ (me/100 g sol) 23,9 17,5 10,0 7,8 7,3 3,5 2,6
T(me/100 g sol) 27,2 21,6 15,8 14,3 13,5 18,1 20,5
V (%) 11,9 18,9 36,5 46,5 46,3 80,6 87,5
Fosfor asimil.(ppm) 7,2 1,9 1,1 0,6 1,6 1,1 12,0
K mobil (ppm) 77 53 90 122 109 189 293

99
 LUVOSOL ALBIC (LUVISOL ALBIC). Podişul Sucevei, 2000
Tabel 5.3.
ORIZONTURI Ao Ea E/B B/E Bt C1 C2
Adâncime (cm) 90-
0-19 19-28 28-40 40-55 55-90 115-150
115
Nisip fin (%) 30,2 35,3 25,8 12,8 14,4 13,6 8,8
Praf (%) 41,7 42,8 35,4 33,6 32,9 32,6 34,0
Argilă < 0,002 mm (%) 28,1 21,9 38,8 53,6 52,7 53,8 57,2
Argilă < 0,01 mm (%) 48,5 43,5 56,9 71,9 70,9 71,9 78,3
D (g/cm3) 2,55 2,68 2,70 2,70 2,70 2,70 -
Da (g/cm3) 0,90 1,04 1,41 1,42 1,52 1,60 -
Pt (%) 64,0 61,2 47,4 47,0 43,3 40,2 -
Pa (%) 39,7 32,1 12,2 10,1 5,3 1,8 -
Rez. penetr (kgf/cm2) 23 22 30 34 38 45 -
CH (%) 5,5 4,4 9,0 10,1 10,2 8,8 9,2
CO (%) 8,2 6,6 13,5 15,1 15,3 13,2 14,8
CC (%) 27 28 25 26 25 24 -
CT (%) 71,1 58,8 33,6 33,0 28,4 25,1 -
CU (%) 18,8 21,4 11,5 10,9 9,7 10,8 -
Humus (%) 17,88 3,54 1,14 0,72 0,78 - -
Azot total (%) 0,652 0,110 0,048 0,036 0,036 - -
C/N 18,6 21,8 16,1 13,5 14,7 - -
Ph în apă 4,54 4,91 5,04 5,07 5,71 8,37 8,42
SB (me/100 g sol) 2,36 1,96 6,01 11,11 18,04 20,94 20,94
Ca++ (me/100 g sol) 1,56 1,28 1,28 2,53 6,12 18,20 17,68
Mg++ (me/100 g sol) 0,56 0,56 4,17 7,42 9,54
K+ (me/100 g sol) 0,12 0,10 0,21 0,36 0,46 0,68 0,79
Na+ (me/100 g sol) 0,02 0,02 0,36 0,79 1,92 2,07 2,48
H+ (me/100 g sol) 15,61 9,28 14,33 10,81 1,71 - -
T (me/100 g sol) 17,97 11,25 20,34 21,91 19,75 20,94 20,94
V (%) 23,1 17,5 29,6 50,7 91,3 100,0 100,0

Pentru ridicarea fertilităţii şi îmbunătăţirea proprietăţilor fizico-chimice,

necesită îngrăşăminte, amendamente şi o prelucrare corespunzătoare a solului.
În general, luvisolurile albice au o fertilitate naturală scăzută, datorită atât
însuşirilor chimice negative, cât şi regimului aerohidric şi de consistenţă defectuos.
În perioadele ploioase, apa stagnează la suprafaţa solului, iar în cele secetoase se
înregistrează deficit de apă. Prin rărirea arboretelor, solurile se înierbează
puternic, regenerarea pădurii realizându-se cu greutate. Pe substrate sărace în argilă,
luvisolurile albice evoluează în direcţia solurilor cu humus brut. În aceste cazuri,
pentru reactivarea circuitului biologic şi pentru transformarea orizontului cu humus
brut, este necesară aplicarea de amendamente calcice şi îngrăşăminte azotate.
Pentru culturile agricole sunt soluri de fertilitate mijlocie şi necesită
încorporare de îngrăşăminte naturale şi chimice, iar când pH-ul scade sub 6, este
necesară aplicarea de amendamente calcaroase.
100
 5.3. Planosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Haplic Planosols Albaquic
Planosol (PL) Planosol (PL)
(PLha) Hapludalfs

Elemente de diagnoză. Orizonturi Ao, El sau Ea şi Bt. Schimbare texturală

bruscă pe o distanţă de cel mult 7,5 cm între orizontul El sau Ea şi Bt. Schimbarea
texturală bruscă se datoreşte în general materialului parental bistratificat, dar şi
procesului de eluviere a argilei din orizontul El sau Ea.
Răspândire. Se întâlnesc în aceleaşi areale cu luvosolurile, ocupând suprafeţe
mai mari în depresiunile Baia Mare, Oaş, Piemonturile Vestice, Piemontul Getic,
Subcarpaţi, Podişul Sucevei şi pe terasele vechi din zonele umede ale Mureşului,
Oltului, Jiului, Argeşului, etc. Ocupă 24.000 ha (0,1 %) din suprafaţa ţării.
Condiţii de formare. Factorul hotărâtor în formarea acestor soluri îl
reprezintă materialul parental alcătuit din luturi şi argile, care, în majoritatea
cazurilor, este bistratificat, un strat superior mai sărac în argilă în care s-a format
orizontul El şi unul inferior mult mai bogat în fracţiuni fine în care s-a format
orizontul Bt.
Relieful, clima şi vegetaţia sunt aceleaşi ca şi în cazul luvosolurilor.
Procese pedogenetice. Procesul pedogenetic dominant este cel de eluviere-
iluviere ca şi în cazul luvosolurilor.
Debazificarea, alterarea şi eluvierea sunt active, ducând la formarea celor
două orizonturi specifice de eluviere El şi iluviere Bt. De remarcat, la planosoluri,
este faptul că intre orizontul eluvial şi cel iluvial se înregistrează o schimbare
texturală bruscă, pe o grosime mai mică de 7,5 cm. În orizontul Bt conţinutul de
argilă este de peste două ori mai mare faţă de orizontul El.
Pe profil se manifestă excesul temporal prelungit de umiditate, determinând
procese de stagnogleizare încă de la nivelul orizontului Ao.
Procesul de bioacumulare este redus, se formează humus puţin, de slabă
calitate, în care predomină acizii fulvici.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Prezintă următoarea
succesiune de orizonturi pe profil: Aow-Elw-Btw-C.
Orizontul Aow, gros de 15-25 cm, are o culoare brună deschisă datorită
conţinutului redus de humus, structură grăunţoasă cu agregate friabile.
Orizontul Elw, gros de 10-25 cm, de culoare cenuşie, structură slab formată,
prezintă pete de oxidare şi reducere mai numeroase decât în orizonturile Ao datorită
procesului de pseudogleizare.
Orizont Btw, gros de peste 100 cm, se caracterizează printr-o creştere
accentuată a conţinutului de argilă, compactitate ridicată şi permeabilitate redusă.
Are structură prismatică de fragmentare. Sunt vizibile fenomenele de pseudogleizare
sub forma petelor cenuşii şi ruginii.

101
 Ca neoformaţii reziduale apar grăunţi de nisip fără peliculă colidală în Ao,
pudră de silice sub formă de pete albicioase în El şi pete de oxidare şi reducere pe tot
profilul, dar cu o frecvenţă mai mare în orizontul Bt.
Proprietăţi. Planosolurile sunt soluri cu diferenţiere texturală bruscă între
orizontul Elw şi Btw, trecerea se face pe mai puţin de 7,5 cm, iar conţinutul de argilă
creşte de 2-3 ori de la orizontul eluvial la cel argiloiluvial. Sunt slab până la moderat
humifere, au reacţie moderat acidă (pH=4,5-5,5) şi grad de saturaţie în baze mai mic
de 50 %. Datorită schimbării texturale bruşte, prezintă proprietăţi fizice, fizico-
mecanice, hidrofizice şi de aeraţie nefavorabile. Solurile prezintă exces de umiditate
primăvara şi în perioadele ploioase şi se usucă puternic devenind foarte compacte în
perioadele uscate ale anului. Conţin cantităţi mici de elemente nutritive şi au
activitate microbiologică foarte slabă.
Subtipuri. albic: Aow-Eaw-Btw-C ; vertic : Aow-El(Ea)w-Btyw-Cy; stagnic:
Aow-Elw(Eaw)-BtW-C; Ao-El(W)(Ea(W)-BtW-C(W); solodic(sodic):
Aow-El(Eaw)-Btnaw-C.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Datorită schimbării texturale abrupte,
troficităţii minerale şi azotate reduse, planosolurile au fertilitate mai redusă decât
luvosolurile. Dintre speciile forestiere, pe planosoluri rezultate satisfăcătoare dau
cerul şi gârniţa. În agricultură sunt folosite ca păşuni şi fâneţe. Datorită compactităţii
ridicate şi regimului aerohidric defectuos sunt contraindicate pentru cultura pomilor
fructiferi şi a viţei de vie. Ameliorarea planosolurilor se poate realiza prin lucrări
agrotehnice care să ducă la afânarea orizontului Bt, prin administrarea de
îngrăşăminte organice şi chimice şi amendamente calcaroase când reacţia este prea
acidă.

5.4. Alosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Sol brun luvic Haplic Alosols Typic
Alosol (AL)
holoacid (ALha Hapludalfs(pp)

Elemente de diagnoză. Orizonturi Ao, (El sau Ea) şi Bt. Proprietăţi alice pe
cel puţin 50 cm grosime între 25 şi 125 cm adâncime, sau pe c el puţin jumatate din
orizont, dacă apare orizontul R sau C la adâncime mică.
Proprietăţile alice se referă la un sol foarte acid şi cu mare conţinut de Al
schimbabil, cu uratoarele caracteristici:
- capacitatea de schimb cationic (determinată cu 1M acetat de amoniu) a
argilei din sol >24me/100 g;
- Al extractabil In KCl>12 me/100 g argilă şi >35% din T (argilă) ;
- grad de saturaţie în Al >60%, adică (Al/T) x 100 ≥60% ;
- pH în CaCl2 <4.

102
 Răspândire. Se întâlnesc în aceleaşi areale cu luvosolurile (Podişul
Transilvaniei, Podişul Getic, Piemonturile vestice, Podişul Sucevei, Subcarpaţi etc.)
ocupând suprafeţe mai umede şi mai reci, cu materiale parentale mai acide.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Prezintă următoarea
succesiune de orizonturi pe profil: O-Ao-El(Ea)-Bt-C.
Orizontul Ao are grosime de 10-20 cm şi o culoare brună cenuşie închisă.
Orizontul El are o grosime de 20-30 cm şi este de culoare cenuşiu albicioasă,
sărac în argilă şi bogat în cuarţ dezbrăcat de pelicule coloidale.
Orizont Bt este bogat în argilă, cu o capacitate de schimb cationic foarte
mare (peste 25 me/100 g sol) şi o grosime de peste 100 cm.
Proprietăţi. Alosolurile sunt soluri cu diferenţiere texturală, cu structură slab
dezvoltată sau masivă în Ao şi poliedrică mijlocie sau prismatică în Bt, care în stare
uscată crapă puternic. Sunt soluri bine drenate, cu o porozitate totală şi de aeraţie
bună, dar cu reacţie puternic acidă şi conținut de Al schimbabil mare. Sunt soluri
oligobazice la oligomezobazice, slab aprovizionate cu substanţe nutritive şi cu
activitate biologică scăzută.
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Sunt soluri mai puţin fertile decât
preluvosolurile sau luvosolurile, datorită reactiei puternic acide şi prezenţei
aluminiului liber în soluţia solului.

103
 Capitolul 6
CLASA CAMBISOLURI
Solurile din această clasă se caracterizează printr-un orizont Bv, care are
culori cu valori şi crome peste 3,5 la materialul în stare umedă începând din partea
sa superioară. Nu prezintă orizont Cca în primii 80 cm. Ocupă o suprafaţa de circa
4,6 x 106 ha, ceea ce reprezintă 19,5% din suprafaţa totală a ţării.

6.1. Eutricambosoluri
Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:
SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Typic Eutrocryepts
(pp); Typic
Sol brun Eutric Cambosols
Eutricambosol (EC) Eutrudepts (pp);
eumezobazic (BM) (CMeu)
Typic Haplustepts
(pp)

Elemente de diagnoză. Orizont Ao, urmat de orizont B cambic (Bv) cu

gradul de saturaţie în baze  53 % şi culori în nuanţe mai galbene decât 5YR cel
puţin în partea superioară cu valori şi crome  3,5 la materialul în stare umedă, cel
puţin în interiorul elementelor structurale.
Proprietăţi eutrice (gradul de saturaţie în baze  53 % ) în ambele orizonturi.
Răspândire. Ocupă 1.300.000 ha, adică 5,8% din suprafaţa ţării, fiind
răspândite în zona montană inferioară si uneori mijlocie din Carpaţii Orientali,
Meridionali şi Occidentali, Subcarpaţi, Piemonturile vestice, Podişul Transilvaniei,
Podişul Getic, Dobrogea de Nord, câmpia din vestul şi nord-vestul ţării.
Condiţii de formare. Eutricambosolurile s-au format pe materiale parentale
alcătuite din gresii calcaroase, conglomerate calcaroase, luturi, marne, care au ca
element comun bogăţia în CaCO3 sau în alte minerale primare cu un conţinut ridicat
de Fe şi Mg, uşor alterabile. Eurticambosolurile s-au format pe materiale parentale
rezultate din alterarea calcarelor mezozoice sau bauxitelor bogate în oxizi de fier.
Relieful este variat, reprezentat de versanţi situaţi atât în zona de podişuri cât
şi în zona montană inferioară, cu drenaj intern şi extern bun.
Climatul caracteristic eutricambosolurilor aparţine provinciilor climatice
Cfax şi Dfax, caracterizat prin temperaturi medii anuale de 6-9 0C, precipitaţii
anuale de 600-900 mm, indice de ariditate mai mare de 35, regim hidric percolativ.
Vegetaţia naturală este alcătuită din păduri de foioase (gorunete, goruneto-
făgete, făgete) amestecuri de răşinoase cu fag cu o bogată floră de mull.
Procese pedogenetice. Procesul pedogenetic dominant este cel de alterare
moderată a materialului parental cu formarea orizontului Bv, eutricambosolurile
fiind formate pe materiale parentale bogate în minerale calcice şi feromagneziene şi
pe forme de relief cu drenaj bun. Chiar dacă climatul este mai umed, debazificarea
este slabă, fapt ce impiedică migrarea coloizilor minerali şi diferenţierea texturală.
104
 Resturile organice provenite de la vegetaţia lemnoasă şi ierboasă neacidofilă
sunt supuse humificării de către bacterii şi ciuperci, rezultând humus de tip mull
forestier, alcătuit din acizi huminici bruni şi acizi fulvici.
Acizii huminici bruni formează cu mineralele argiloase şi oxizii de fier
complexe organo minerale insolubile, care contribuie la o bună structurare a solului.
Acizii fulvici intră în reacţie cu oxizii de fier de origine biologică, formează
complexe ferihumice solubile care sunt levigate de apele din precipitaţii.
Ionii de calciu şi magneziu îndepărtaţi de către curentul descendent de apă
care străbate solul sunt compensaţi cu alți cationi proveniţi din alterearea
materialului parental şi a materiei organice provenite de la flora de mull. În aceste
condiţii eutricambosolurile se menţin mult timp relativ saturate în ioni de calciu.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. Prezintă următoarea
succesiune de orizonturi pe profil: Ao-Bv-C.
Orizontul Ao este de 10 - 30 cm (mai subţire în zona montană şi mai gros în
zona de deal, podiş şi câmpie), de culoare brună galbui închisă datorită acumulării
humusului, cu structură grăunţoasă stabilă, afânat, permeabil şi bine străbătut de
rădăcini.
Orizontul Bv (cambic) are grosimi cuprinse între 20-100 cm; are culoare
brună cu nuanţă galbuie sau roşcată (5YR cu valori şi crome  3,5), cu structură
pedogenetică poliedrică şi textură mijlocie, este în general permeabil.
Orizontul C este alcătuit din depozite de suprafaţă (eluvii, deluvii, coluvii),
provenite din alterare unor roci bogate în minerale calcice şi feromagneziene.
Proprietăţi. Eutricambosolurile prezintă textură nediferenţiată pe profil, de la
mijlocie grosieră până la fină, în funcţie de materialul parental ce a stat la baza
formării solului. Structura este grăunţoasă în orizontul Ao şi poliedrică în Bv, fiind
foarte stabilă. Datorită texturii nediferenţiate pe profil şi structurii bune şi celelalte
proprietăţi fizice şi fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt favorabile.
Conţinutul de humus este mai mare de 2 % şi este de tip mull, cu raportul C/N <15.
Reacţia solului este slab moderat acidă (pH 5,8-6,5), iar gradul de saturaţie în baze 
55 % . Asigurarea cu substanţe nutritive şi activitatea microbiologică sunt relativ
bune.
Subtipuri: molic: Am-Bv-C; psamic: Ao-Bv-C; pelic: Ao-Bvz-C; vertic:
Ao-Bvy-C(y); andic: Ao-Bv-C; gleic: Ao-BvGr-C(Gr) ; stagnic: Aow-Bvw-C;
Ao-BvW-CW; aluvic: Ao-Bv-C; litic: Ao-Bv-R; scheletic: Ao-Bvq-C; rodic:
Ao-Bv-C; salinic: Aosc-Bvsc-C; Ao-Bvsa-C(sa); sodic (alcalic): Aoac-Bvac-C;
Ao-Bvna-C(na).
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Fertilitatea eutricambosolurilor este
condiţionată de volumul edafic şi expoziţia versanţilor. Eutricambosolurile
profunde, bine structurate, bogate în substanţe nutritive şi cu o capacitate mare în
apă utilă sunt soluri de fertilitate ridicată pentru gorunete, goruneto-făgete, şleauri de
deal, făgete montane şi premontane şi amestecuri de răşinoase cu fag, care realizează
clasa I - a şi a II - a de producţie. Eutricambosolurile cu procent mare de schelet şi
textură nisipoasă, situate pe versanţi cu înclinare mare şi expoziţie însorită, întreţin

105
arborete din clase inferioare de producţie. Solurile luate în cultură agricolă sunt
favorabile pentru livezi de pomi fructiferi, plante de câmp, păşuni şi fâneţe, dar cu
timpul conţinutul de humus şi substanţe nutritive, în lipsa litierei, scad progresiv şi,
implicit, se diminuează şi fertilitatea acestor soluri. Ca măsuri de ameliorare se
impun aplicarea de îngrăşăminte organice şi chimice şi combaterea eroziunii pe
versanţi prin arături pe curba de nivel, culturi în benzi, terasări etc.

EUTRICAMBOSOL (SOL BRUN EUMEZOBAZIC).

Munţii Bârgăului, Piatra Fântânele, 2000
Tabel 6.1.
ORIZONTURI Aţ Ao A/B Bv1 Bv2 B/C CR1
Adâncime (cm) 0-5 5-15 15-30 30-42 42-55 55-74 74-95
Schelet (%) 5 5 5 5 10 25 40
Nisip grosier (%) 2,5 6,1 0,0 0,0 5,0 5,2 0,0
Nisip fin (%) 47,2 38,8 41,7 41,3 36,4 36,6 40,5
Praf (%) 24,4 30,1 29,8 30,8 29,7 29,2 26,9
Argilă < 0,002 mm (%) 25,9 25,0 28,5 27,9 28,9 29,0 32,9
Argilă < 0,01 mm (%) 41,1 44,4 46,3 46,2 47,0 47,0 48,1
D (g/cm3) 2,62 2,64 2,68 2,68 2,69 2,70 2,70
Da (g/cm3) 1,02 1,06 1,15 1,23 1,51 1,58 1,66
Pt (%) 61,9 60,5 57,3 54,2 43,8 41,0 38,1
Pa (%) 24 21 20 19 7
Rez. penetr (kgf/cm2) 42 43 21 22 37 43 43
CH (%) 7,4 6,8 6,0 5,7 5,9
CO (%) 11,1 10,2 9,0 8,6 8,9
CC (%) 35,0 30,0 26,5 25,2 21,1
CT (%) 59,8 56,5 49,6 44,0 29,1
CU (%) 23,9 19,8 17,5 16,6 12,2
Humus (%) 6,6 4,8 2,0 1,3 0,7
Azot total (%) 0,318 0,254 0,106 0,072
C/N 14,0 12,8 12,6 11,8
Ph în apă 5,4 5,7 5,8 5,6 5,7 5,5 5,6
SB (me/100 g sol) 10,3 9,7 6,1 3,8 5,3 9,8 9,2
Ca++ (me/100 g sol) 7,8 7,6 3,6 2,5 3,5 6,2 6,5
Mg++ (me/100 g sol) 1,8 1,7 1,2 1,0 1,6 3,2 2,4
K+ (me/100 g sol) 0,7 0,4 0,3 0,3 0,2 0,3 0,2
Na+ (me/100 g sol) 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1
H+ (me/100 g sol) 7,7 7,7 8,3 7,8 7,0 6,3 3,3
T (me/100 g sol) 17,9 17,5 13,4 11,6 12,2 16,1 12,5
V (%) 57,7 55,8 38,1 55,5 59,2 60,9 73,7
Al schimb.(me/100 g ) 0,7 0,1 1,2 1,4 3,9 3,3 1,9
Fosfor asimilabil (ppm) 5,0 2,8 0,4 0,1 1,5 4,3 17,3
K mobil (ppm) 310 202 250 186 106 221 138

106
 6.2. Districambosolurile

Corespondenţa cu alte sisteme de clasificare:

SRTS 2003 SRCS 1980 WRB-SR 1998 USDA-ST 1999
Dystric Cambosols Typic Dystrudepts
Districambosol (DC) Sol brun acid (BO)
(CMdy) (pp) (pp)

Elemente de diagnoză. Orizont Ao, urmat de orizont B cambic (Bv) cu valori

şi crome mai mari de 3,5 în stare umedă cel puţin pe fețele agregatelor structurale.
Proprietăţi districe (gradul de saturaţie în baze < 53 % ) de la suprafaţă şi cel
puţin până în prima parte a orizontului Bv.
Răspândire. Sunt răspândite în tot arcul carpatic, începând de la 600-700 m
şi până la limita superioară a pădurii, adică la 1000-1700 m altitudine. Apar uneori şi
în regiunea de dealuri şi podişuri şi în depresiunile subcarpatice cu climat umed la
altitudini de 500-600 m, dar numai pe substrate acide. Solurile brune acide ocupă
aproximativ 13,5 % din suprafaţa ţării (3.199.000 ha) şi 52% din totalul solurilor
montane.
Condiţii de formare. Districambosolurile s-au format pe materiale parentale
provenite din dezagregarea şi alterarea rocilor acide cu un conţinut ridicat de cuarţ,
granite, granitodiorite, cuarţite, micaşisturi, gresi silicioase, conglomerate silicioase
etc. Aceste materiale parentale imprimă solurilor formate un caracter oligobazic.
Relieful este de tip montan, caracterizat prin versanţi cu înclinări şi expoziţii
variabile, la altitudini în genereal cuprinse între 800-1300 m. Districambosolurile
pot fi întâlnite şi la altitudini mai mici, dar numai pe versanţii nordici şi roci foarte
acide.
Climatul este umed şi răcoros, cu temperaturi medii anuale de 3-6 0C,
precipitaţii anuale 800-1200 mm, indice de ariditate de peste 45, regim hidric repetat
percolativ.
Vegetaţia naturală este alcătuită din păduri de fag, amestecuri de răşinoase cu
fag şi molidişuri pure cu floră acidofilă.
Procese pedogenetice. În districambosoluri, în condiţii de climat rece şi
reacţie acidă şi foarte acidă, activitatea microorganismelor este mai redusă astfel
încât transformarea resturilor organice este mult mai lentă, rezultând un orizont
organic O în care suborizonturile Ol şi Of sunt foarte bine reprezentate şi un orizont
Ao în care predomină acizii fulvici (H/F < 0,5). Solurile fiind situate, în general, pe
versanţi cu drenaj intern şi extern foarte bun, fierul rezultat din alterarea mineralelor
rămâne în stare oxidată şi formează cu acizii fulvici complexe stabile care se
acumulează în orizontul Ao. Graficul de variaţie a fierului pe profilul solului indică
o concentraţie mai mare a acestuia in orizontul Ao şi nu în orizontul B ca la
podzoluri. În schimb, aluminiul din hidroxizii de aluminiu, sub acţiunea acizilor
organici migrează în orizontul B, astfel încât concentraţia acestui element este mai
mare în orizontul B decât în Ao.

107
 Aciditatea de schimb a acestor soluri este determinată predominant de
cationii de aluminiu care impiedică şi migrarea argilei din orizonturile superioare în
orizontul Bv.
Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului. O-Ao-Bv-C.
Orizontul O este alcătuit din resturi organice în curs de descompunere.
Orizontul Ao, are o grosime mai mică de 20 cm, de culoare brună cenuşie,
moderat până la intens humifer, cu textură mijlocie şi structură slab formată.
Orizontul Bv, gros de 20-60 cm, are nuanţe brun gălbui, structură poliedrică
slab formată, textură mijlocie şi adesea cu un conţinut rindicat de schelet.
Orizontul C, alcătuit din depozite de suprafaţă provenite din roci cu caracter
acid.
Proprietăţi. Districambosolurile au o textură uşoară spre mijlocie,
nediferenţiată pe profil. Structura este grăunţoasă, slab formată în Ao şi
subpoliedrică-poliedrică, moderat dezvoltată în Bv. Proprietăţile fizico-mecanice,
hidrofizice şi de aeraţie sunt favorabile, având în vedere textura mijlocie uniformă
pe tot profilul. Conţinutul de humus este variabil, 3-8% la districambosolurile cu
mull-moder şi peste 8 % la districambosolurile montane cu moder. Raportul C/N are
valori cuprinse între 16 şi 20, iar în constituţia humusului predomină acizii fulvici
(H/F = 0,3-0,5). Reacţia solului este de la puternic acidă la moderat acidă
(pH=4,3-5,1), iar gradul de saturaţie în baze este mai mic de 53% la nivelul
orizontului Bv, coborând în unele cazuri la 20-30 %. Aceste soluri au rezerve mici
de elemente nutritive şi o activitate microbiologică redusă.
Subtipuri: umbric: Au-Bv-C; psamic : Ao-Bv-C ; andic: Ao-Bv-C; prespodic:
Ao-Bv-C; litic: Ao-Bv-R; scheletic: Ao(q)-Bvq-C; aluvic: Ao-Bv-C; gleic:
Ao-BvGr-C(Gr).
Fertilitate, folosinţă, ameliorare. Districambosolurile, fiind oligomezobazice
la oligobazice, cu reacţie puternic acidă, au troficitate minerală mijlocie sau
submijlocie. Troficitatea azotată variază în funcţie de natura humusului şi grosimea
orizontului Ao. Pentru speciile forestiere districambosolurile sunt de fertilitate
mijlocie, dar pentru unele specii de răşinoase, cum sunt molidul şi pinul, care sunt
puţin pretenţioase faţă de troficitatea minerală, fertilitatea acestor soluri este relativ
ridicată. Un alt factor ce influenţează fertilitatea acestor soluri este volumul edafic.
Solurile profunde, cu volum edafic mare sau mijlociu, au fertilitate ridicată pentru
arboretele de răşinoase şi chiar pentru amestecurile de fag cu răşinoase.
Districambosolurile de pe care s-a defrişat pădurea sunt folosite ca pajişti
secundare.În vederea reducerii acidităţii acestor soluri este utilă aplicarea de
amendamente calcice, atât pe pajişti, cât şi în pepinierele silvice, iar pentru ridicarea
troficităţii minerale şi azotate, aplicarea de îngraşăminte organice şi chimice. Pe
versanţi se impun măsuri de prevenire a eroziunii.

108
 DISTRICAMBOSOL (SOL BRUN ACID).
Carpaţii Orientali, Obcina Feredeului, 2000
Tabel 6.2.
ORIZONTURI Ao1 Ao2 A/B Bv1 Bv2 C+R CR
Adâncime (cm) 80-
0-6 6-14 14-20 20-48 48-60 60-80
100
Schelet (%) 25 35 50 50 60 70 70
Nisip grosier (%) 18.2 20.5 17.5 21.5 32.8 19.6 19.7
Nisip fin (%) 22.5 24.1 28.1 22.6 12.0 15.5 10.8
Praf (%) 35.6 32.1 30.5 31.8 28.8 28.8 25.6
Argilă < 0,002mm (%) 23.7 23.3 23.9 24.1 26.4 36.1 43.9
Argilă < 0,01mm (%) 48.8 47.3 45.8 47.3 45.8 56.1 60.5
Microelemente:
42.1 43.9 79.7 134.7 65.9 85.2
Zn(ppm)
Cu (ppm) 16.1 18.8 20.9 33.4 41.5 48.5
Fe (ppm) 14342 16316 18816 25921 23684 25395
Mn (ppm) 1060 1004 1319 1578 690 671
Pb (ppm) 44.9 38.4 31.8 31.8 31.8 64.4
Cd (ppm) 0.80 1.05 0.90 0.90 0.95 0.80
Cr (ppm) 14.6 9.8 9.8 17.9 11.4 16.2
Co (ppm) 23.5 26.1 28.9 34.0 31.0 34.0
Ni (ppm) 28.5 25.2 18.8 64.1 38.2 51.1
Humus (%) 9.3 4.8 2.9 2.5 1.4 0.4
Azot total (%) 0.362 0.220 0.162 0.138 0.090 0.048
C/N 17.4 14.8 12.0 12.1 10.4 5.1
Ph în apă 4.4 4.6 4.5 4.6 4.9 4.9 4.7
SB (me/100 g sol) 3.9 2.1 1.4 1.5 1.7 3.2 3.9
Ca++ (me/100 g sol) 3.1 1.7 0.9 0.8 1.0 2.2 2.7
Mg++ (me/100 g sol) 0.6 0.3 0.3 0.3 0.2 0.6 0.9
K+ (me/100 g sol) 0.2 0.2 0.2 0.3 0.4 0.3 0.3
Na+ (me/100 g sol) 0.1 0.1 0.0 0.0 0.1 0.1 0.1
H+ (me/100 g sol) 17.6 14.0 13.9 11.1 10.4 10.2 12.5
T (me/100 g sol) 21.6 16.1 15.3 12.6 12.0 13.4 16.4
V (%) 18.4 13.1 9.1 11.6 13.8 23.8 23.9
Al schimbabil
4.4 6.2 6.5 5.9 4.8 8.5 10.3
(me/100 g sol)
Fosfor asimilabil (ppm) 6.3 1.6 0.6 0.2 0.2 0.2 0.1
K mobil (ppm) 122 109 122 186 253 173 186

109