Biletul 4

1) Luvosoluri – tratare integrala

Elemente de diagnoză orizont A ocric (Ao) urmat de orizont eluvial E (El sau Ea).
Orizont Bt (argic). Grad de saturaţie în baze de peste 53% cel puţin într-un suborizont din
partea superioară.

Răspândire sunt răspândite în zona forestieră de câmpie (unde ocupă forme de relief
cu drenaj extern mai puţin favorabil), coline (Podişul Transilvaniei, Piemontul Getic,
Piemonturile Vestice) şi dealuri subcarpatice (Depresiunea Baia Mare, Podişul Sucevei) şi
chiar în zona montană inferioară. Împreună cu Alosolurile ocupă 4.830.000 ha, adică
aproximativ 20% din suprafaţa totală a ţării.

Condiţii de formare luvosolurile s-au format pe materiale parentale sărace în

minerale calcice şi feromagneziene reprezentate prin luturi, argile, conglomerate şi gresii cu
ciment silicios, precum şi depozite loessoide puternic decarbonatate.

Relieful caracteristic este de deal, piemont şi podiş, luvosolurile ocupă în general terenuri
plane şi depresiuni cu drenaj global defectuos, uneori versanţi slab înclinaţi. Climatul este
caracteristic de deal şi podiş, relativ umed şi rece, cu temperaturi medii anuale cuprinse între
6 – 9 oC şi precipitaţii medii de 600 – 900 mm. Indicele de ariditate este cuprins între 35 –
60, evapotranspiraţia mai mică de 600 mm, iar regimul hidric variază de la tipic percolatic la
repetat percolativ. Vegetaţia naturală sub care s-au dezvoltat luvosolurile este alcătuită din
păduri de cvercinee, goruneto-făgete, făgete de dealuri şi montane sau chiar amestecuri de
răşinoase cu fag, în general cu floră mai acidofilă, Luzula albida, Poa nemoralis,Calamagrostis
arundinacaea.

Procese pedogenetice procesul predominant este cel de eluviere-iluviere.

Debazificarea şi acidificarea complexului coloidal este determinată de următorii factori:

- material parental sărac în elemente bazice, ceea ce uşurează procesul de debazificare

- relief plan sau depresionar, cu drenaj global defectuos, cu vârstă absolută mare, care face
ca întrega cantitate de precipitaţii să se acumuleze în partea superioară a profilului

- vegetaţia naturală alcătuită din specii forestiere şi specii ierboase acidifile. Migrarea
coloizilor minerali reprezentaţi în general de argilă şi oxizi şi hidroxizi de fier şi aluminiu au
determinat formarea orizontului B argic (Bt) profund, şi a orizontului E luvic (El) sau Ea (E
albic) sărăcit în argilă şi sescvioxizi şi îmbogăţit secundar în pudră de silice.

Bioacumularea este mai slabă, deoarece resturile organice supuse humificării au caracter
acid, este realizată predominant de ciuperci şi mai puţin de bacterii. În compoziţia humusului
predomină acizii fulvici, acesta fiind de tip mull-moder sau moder.
 Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului
Luvosolurile prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil : Ao-El-Bt-C

Orizontul Ao are o grosime de 15-25 cm, culoare brună, brună-deschisă cu structură

grăunţoasă

Orizontul El, gros de 10-20 cm, cu nuanţă gălbuie, sărăcit parţial în argilă şi sescvioxizi.
Structura este slab exprimată, iar textura mai grosieră decât a orizontului Bt.

Orizontul Bt are o grosime de 60-100 cm cu nuanţe brune gălbui sau ruginii, cu valori şi
crome mai mici decât în cazul orizontului El. Este în general compact, cu textură mijlocie,
mijlocie fină şi structură prismatică.

Orizontul C - alcătuit adesea din depozite loessoide decarbonatate şi luturi. Pe profil se

întâlnesc în proporţie mai mică neoformaţii biogene, pelicule de argilă şi oxizi de fier pe
feţele agregatelor structurale din orizontul Bt (la subtipul roşcat), iar în El apar neoformaţii
reziduale de grăunţi minerali de pe care a fost îndepărtată pelicula coloidală de humus,
argilă şi oxizi de fier.

Proprietăţi luvosolurile au textură diferenţiată pe profil (Idt = 1,2-2,0), lutonisipoasă în

Ao, nisipo-lutoasă în El şi luto-argiloasă sau chiar argiloasă în orizontul Bt. Argila şi oxizii de
fier migrează concomitent pe profilul solului, fiind vorba de o migrare mecanică şi nu de un
proces de podzolire. Structura solului este grăunţoasă, slab dezvoltată în orizontul Ao,
lamelară sau poliedrică mică în El şi prismatică în Bt. Restul proprietătilor fizice, fizico-
mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt mai puţin favorabile decât la preluvosoluri. Apa din
precipitaţii străbate uşor orizonturile superioare şi stagnează deasupra orizontului Bt, astfel
încât în perioadele umede prezintă exces de apă, iar în cele secetoase deficit de apă.
Conţinutul de humus este mai mic (cca 2 %, iar rezerva este de 60-120 t/ha) şi de calitate
inferioară, mai bogat în acizi fulvici (raportul acizi huminici/acizi fulvici este cuprins între 0,4-
0,6). Sunt soluri oligomezobazice la mezobazice şi au reacţie de la moderat acidă la puternic
acidă (pH=4,5-5,6). Asigurarea cu substanţe nutritive şi activitatea microbiologică sunt mai
slabe decât la solurile precedente.

Luvosolurile albice sunt puternic şi foarte puternic diferenţiate textural prezentând Id >2;
textura este mijlocie la nivelul orizontului Ao, mijlocie-grosieră în Ea şi mijlocie fină în Bt.
Datorită texturii diferenţiate pe profil şi a structurii slab formate, restul proprietăţilor fizice,
fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt în general defectuoase; în perioadele umede
solurile prezintă exces de apă, iar în cele uscate un deficit accentuat. Apa din precipitaţii se
înfiltrează greu datorită compactităţii orizontului Bt şi se evaporă uşor datorită porozităţii
capilare reduse din orizontul Ea. Conţinutul de humus este de 2-3% în orizontul Ao, fiind
alcătuit predominant din acizi fulvici. Gradul de saturaţie în baze scade sub 50%, în orizontul
Ea chiar sub 30%, solurile fiind oligobazice-oligomezobazice. Reacţia este de la puternic acidă
la moderat acidă (pH = 4-5,5). Sunt soluri slab aprovizionate cu substanţe nutritive şi foarte
puţin active din punct de vedere microbiologic.

Subtipuri umbric: Au-El(Ea)-Bt-C / roşcat : Ao-El(Ea)-Bt-C / rodic : Ao-El(Ea)-Bt-C / calcic :

Ao-El(Ea)-Bt-Cca / rezicalcic : Ao-El(Ea)-Bt-C / psamic : Ao-El(Ea)-Bt-C / vertic : Ao-El(Ea)-Bty-
Cy / albic : Ao-Ea-Bt-C / glosic : Ao-E+B-C / planic : Ao-El(Eaw)-Btw-C / stagnic :Aow-
Elw(Eaw)-Btw-C / Ao-El(W)(EaW)-BtW-C(W) / litic :Ao-El(Ea)-Bt-R / gleic:AoElGr(EaGr)-BtGr-
C(Gr) / scheletic : Ao(q)-El(q)(Ea(q)-Btq-C / sodic : AoacElac(Eaac)-Bt-C / Ao-Elna(Eana)-Btna-
C.

Fertilitate, folosinţă, ameliorare luvosolurile prezintă o troficitate minerală şi

azotată cel mult mijlocie. În ce priveşte regimul de umiditate, luvosolurile pot diferi între ele
în funcţie de poziţia pe versant, expoziţia, conţinutul de schelet. Pe versanţii umbriţi regimul
de umiditate este mai constant; aici făgetele şi chiar amestecurile de fag cu brad realizează
clase de producţie superioare. Pe versanţii cu expoziţie însorită, gorunetele nu pot realiza
decât clase mijlocii de producţie. Ca urmare a procesului de eluviere-iluviere, se înrăutăţesc
condiţiile de drenaj la nivelul orizontului Bt, astfel că primăvara stagnează apele din topirea
zăpezii, iar vara în perioadele secetoase orizontul B devine foarte compact.

Aceste soluri nu mai oferă condiţii favorabile de vegetaţie pentru stejerete şi şleauri de
câmpie, de aceea sunt ocupate de cerete şi gârniţete de clase mijlocii de producţie.
Luvosolurile stagnice de pe terenuri orizontale, sunt de fertilitate ridicată pentru goruneto-
făgete şi făgete. Aceste soluri, luate în culturi agricole, odată cu înlăturarea litierei şi a
humusului îşi pierd progresiv fertilitatea, atât datorită diminuării fondului de elemente
nutritive, cât şi datorită modificării proprietătilor fizice şi fizico-mecanice.

Pentru ridicarea fertilităţii şi îmbunătăţirea proprietăţilor fizico-chimice, necesită

îngrăşăminte, amendamente şi o prelucrare corespunzătoare a solului.

În general, luvisolurile albice au o fertilitate naturală scăzută, datorită atât însuşirilor

chimice negative, cât şi regimului aerohidric şi de consistenţă defectuos. În perioadele
ploioase, apa stagnează la suprafaţa solului, iar în cele secetoase se înregistrează deficit de
apă. Prin rărirea arboretelor, solurile se înierbează puternic, regenerarea pădurii realizându-
se cu greutate. Pe substrate sărace în argilă, luvisolurile albice evoluează în direcţia solurilor
cu humus brut. În aceste cazuri, pentru reactivarea circuitului biologic şi pentru
transformarea orizontului cu humus brut, este necesară aplicarea de amendamente calcice
şi îngrăşăminte azotate.

Pentru culturile agricole sunt soluri de fertilitate mijlocie şi necesită încorporare de

îngrăşăminte naturale şi chimice, iar când pH-ul scade sub 6, este necesară aplicarea de
amendamente calcaroase.
 2) Procesul de argilizare si orizonturile ce le genereaza.
Argilizarea reprezintă procesul de alterare a silicaţilor primari din sol şi formarea de minerale
argiloase pe seama produşilor rezultaţi. Nucleul de silicaţi primari rămas după pierderea unei părţi
din baze şi silice, prin hidratare, dă naştere mineralelor argiloase care alcătuiesc argila din sol. În
acelaşi timp, în procesul de alterare a mineralelor primare care conţin fier (piroxeni, amfiboli, biotit,
olivina, clorit etc), are loc mobilizarea fierului, care trece în hidrogeluri amorfe şi prin cristalizare se
acumulează imprimând solului o nuanţă ruginie. Conţinutul mai redus în humus al acestui orizont,
face şi mai evidentă culoarea roşcată. Sub acţiunea rădăcinilor plantelor şi a faunei ca şi a unor
procese de fragmentare, se formează o structură pedogenetică de tip poliedrică, subpoliedrică sau
prismatică.

Orizontul rezultat prin acest proces de argilizare activă, cu structura pedogenetică şi cu acumulare
de argilă pe loc şi de oxizi liberi de fier nou formaţi, se numeşte orizont B cambic (Bv) sau B de
alterare sau de argilizare. Acest orizont, apare în solurile din zona forestieră de câmpie, de dealuri şi
montană, sub păduri de foioase sau de amestec şi în condiţii de bioacumulare slab la moderat acidă.

Orizontul B cambic (de la cambiare - schimbare), se notează cu Bv şi se formează sub un orizont A

şi are culoare mai închisă decât a materialului parental, textura mai fină datorită plusului de argilă
formată pe loc, structura poliedrică sau prismatică şi grosimi de minimum 10 cm.

3) Conditiile de formare si alcatuirea profilului la :

eutricambosoluri , gleiosoluri , kastanoziomuri

Kastanoziomuri formula de profil a kastanoziomurilor tipice este: Am-A/C-Cca.

Orizontul Am are grosimi relativ reduse (30-40 cm) şi culoare brună până la brună deschisă
datorită conţinutului redus de humus.

Orizontul A/C de 15-25 cm grosime se caracterizează prin prezenţa infiltraţiilor de humus

(având crome < 3,5 în stare umedă) şi existenţa neoformaţiilor de CaCO3 ce determină o
puternică efecrvescenţă.

Orizontul Cca, de culoare galbenă albicioasă, începe de la adâncimea de 5060 cm şi este

foarte bogat în neoformaţii de CaCO3.

Pe profil apar numeroase neoformaţii biogene datorită populării intense a solului cu

diferite organisme. Cele mai răspândite neoformaţii biogene sunt : coprolitele (aglomerări
rezultate din acţiunea râmelor), cervotocine (canale de râme sau alţi viermi de pământ,
culcuşuri sau lăcaşuri de larve), crotovine (galerii umplute cu material din orizonturile
superioare sau galerii goale). Apar pe tot profilul neoformaţii de CaCO3, care, odată cu
adâncimea, sunt din ce în ce mai frecvente.

Proprietăţi solurile bălane au textura nediferenţiată pe profil, de cele mai multe ori
mijlocie (luto-nisipoasă până la lutoasă). Argila, deşi înregistrează un plus în partea
superioară, se menţine în cantităţi apropiate de cele existente în materialul parental.
Structura este glomerulară mică, moderat dezvoltată în Am şi slab dezvoltată în A/C datorită
conţinutului mic de humus.

Solurile prezintă o permeabilitate favorabilă, au porozitate şi capacitate corespunzătoare

pentru apă, se lucrează bine şi relativ uşor. Conţinutul de humus este relativ redus 1,5-2 %,
cu o rezervă pe 50 cm de 60-120 t/ha.

Complexul coloidal este saturat în cationi bazici (V=100 %) în rândul cărora predomină
calciul şi magneziul, care împreună deţin 95 % din T. Reacţia solului este slab alcalină (pH = 8-
8,3). Sunt soluri bine aprovizionate cu substanţe nutritive şi au activitate microbiologică
intensă.

Eutricambosoluri prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao-Bv-C.

Orizontul Ao este de 10 - 30 cm (mai subţire în zona montană şi mai gros în zona de deal,
podiş şi câmpie), de culoare brună galbui închisă datorită acumulării humusului, cu structură
grăunţoasă stabilă, afânat, permeabil şi bine străbătut de rădăcini.

Orizontul Bv (cambic) are grosimi cuprinse între 20-100 cm; are culoare brună cu nuanţă
galbuie sau roşcată (5YR cu valori şi crome  3,5), cu structură pedogenetică poliedrică şi
textură mijlocie, este în general permeabil.

Orizontul C este alcătuit din depozite de suprafaţă (eluvii, deluvii, coluvii), provenite din
alterare unor roci bogate în minerale calcice şi feromagneziene.

Proprietăţi eutricambosolurile prezintă textură nediferenţiată pe profil, de la mijlocie

grosieră până la fină, în funcţie de materialul parental ce a stat la baza formării solului.
Structura este grăunţoasă în orizontul Ao şi poliedrică în Bv, fiind foarte stabilă. Datorită
texturii nediferenţiate pe profil şi structurii bune şi celelalte proprietăţi fizice şi fizico-
mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt favorabile. Conţinutul de humus este mai mare de 2
% şi este de tip mull, cu raportul C/N <15. Reacţia solului este slab moderat acidă (pH 5,8-
6,5), iar gradul de saturaţie în baze 55 % . Asigurarea cu substanţe nutritive şi activitatea
microbiologică sunt relativ bune.

Gleiosoluri orizontul Ao este gros de 15-30 cm, cu o culoare brună, brună-cenuşie.

Orizontul AGo are grosimi variabile, în funcţie de adâncimea apei freatice, are aspect
marmorat cu pete vineţii- cenuşii în proporţie de 16-50 % şi pete ruginii în proporţie de peste
16 %, cu un colorit mai dechis, cu valori şi crome mai mari ca 3,5 la materialul în stare
umedă, atât pe fețele, cât şi în interiorul elementelor structurale.

Orizontul Gr, cu grosime variabilă, dar cu limita superioară aflată mai sus de 50 cm, are o
culoare cenuşie-vineţie uniformă, cu culori de reducere în proporţie mai mare de 50 % din
suprafaţa orizontului.
 Proprietăţi lăcoviştile prezintă textură variabilă în raport de natura materialului
parental, adesea mijlocie fină sau fină, nediferenţiată pe profil. Lăcoviştile formate pe
depozite stratificate prezintă textură contrastantă.

Structura este grăunţoasă în Ao şi în partea superioară a lui AGo, iar în Gr solul se prezintă
nestructurat, datorită excesului de umiditate. Solurile gleice sunt, în general, compacte,
excesiv de umede şi cu aeraţie slabă, mai ales la nivelul orizonturilor Gr si AGo.

Conţinutul de humus variază între 2 şi 3%, cu rezerve de humus de 60-140 t/ha. Sunt soluri
acide-slab acide (pH=5-6,5), cu grad de saturaţie în baze cuprins între 55-80%, mai slab
aprovizionate cu substanţe nutritive şi cu o activitate microbiologică mai redusă.