Biletul 2

1) Eutricambosoluri – tratare integrala

Elemente de diagnoză

Orizont Ao, urmat de orizont B cambic (Bv) cu gradul de saturaţie în baze  53 % şi culori în
nuanţe mai galbene decât 5YR cel puţin în partea superioară cu valori şi crome  3,5 la
materialul în stare umedă, cel puţin în interiorul elementelor structurale.

Răspândire
Preluvosolurile se întâlnesc în zona forestieră de câmpie, în zonele de dealuri şi podişuri,
ocupând o suprafaţă de 1.185.000 ha, adică 5% din suprafaţa totală a ţării. Preluvosolurile
roşcate se întâlnesc în vestul şi sud-vestul ţării sub forma unei fâşii care are ca limită nordică
o linie aproximativă ce uneşte localităţile Drobeta Turnu Severin-Craiova-Balş-Videle. În
partea centrală a Munteniei ocupă o suprafaţă apreciabilă care se extinde până aproape de
Găieşti şi Târgovişte la est, de Câmpina la nord şi Dunăre la sud. Preluvosolurile tipice apar
predominant în Podişul Transilvaniei, Piemonturile Vestice, Podişul Getic, Subcarpaţi, nordul
Dobrogei.

Condiţii de formare
Materialul parental, foarte variat, provine din roci sedimentare reprezentate prin luturi,
argile, conglomerate, gresii; în zonele mai joase loess şi depozite loessoide; mai rar se
întâlnesc şi roci magmatice şi metamorfice sau depozite de suprafaţă rezultate din
dezagregarea şi alterarea acestora. Preluvosolurile roşcate s-au format pe luturi roşii
pleistocene cu un conţinut ridicat de oxizi de fier nehidrataţi sau slab hidrataţi. Relieful este
colinar şi de câmpie înaltă fiind reprezentat prin piemonturi, terase, platouri, versanţi, culmi
late, în general cu drenaj bun, la altitudini cuprinse între 150 – 800 m.

Climatul de tipul Cfax, Dfax este deci de câmpie şi podiş cu temperaturi medii anuale de 7 –
11 oC şi precipitaţii de 600 – 1000 mm. Indicele anual de ariditate este cuprins între 29 – 55,
iar regimul hidric este de la parţial percolativ la tipic percolativ. Vegetaţia naturală
dominantă este reprezentată prin păduri de cer, gorun, stejar pedunculat, şleauri de câmpie
şi de deal şi chiar făgete şi brădete pure

vegetaţia forestieră se dezvoltă o floră vernală bogată alcătuită din plante de mull:
Anemone nemorosa, Aliaria officinalis, Coridalis cava etc, iar după înfrunzirea arboretelor
apar specii de semiumbră şi umbră: Gallium odoratum, Chelidonium majus, Dentaria
bulbifera etc.
 Procese pedogenetice
Resturile vegetale de la speciile lemnoase şi ierboase, în climatul mai rece şi mai umed
decât cel caracteristic cernoziomurilor, sunt descompuse atât de bacterii cât şi de ciuperci,
rezultând cantităţi mai mici de humus, în care proporţia acizilor huminici şi fulvici este
aproximativ egală. Humusul este totuşi bogat în cationi de calciu, proveniţi din materialul
parental, şi formează împreună cu argila şi oxizii de fier complexe organo-minerale
insolubile.

Climatul mai umed şi suficient de răcoros a favorizat alterarea accentuată a materiei

minerale, rezultând cantităţi apreciabile de argilă şi oxizi de fier, care, datorită regimului
hidric percolativ, se hidratează şi migrează pe profil, determinând formarea unui orizont Bt
(argic).

Cu toate că preluvosolurile s-au format în condiţii favorabile debazificării şi acidificării

complexului coloidal, migrarea coloizilor este slabă şi nu determină formarea unui orizont
eluvial datorită materialelor parentale bogate în cationi bazici, care se opun debazificării,
reliefului cu drenaj extern bun (versanţi, coame înguste) şi vegetaţiei bogate în specii de mull
cu rol ameliorator. În orizontul Bt au migrat preponderent silicaţi secundari ai argilei bogaţi
în Al2O3 şi Fe2O3 şi au rămas în orizontul A mineralele secundare bogate în K2O de tipul
micelor hidratate.

Culoarea brună roşcată a orizontului Bt la preluvosolurile roşcate se datorează oxizilor de

fier puţin hidrataţi formaţi în condiţiile unui climat mediteranean din Pleistocen.

Procesele pedogenetice actuale au dus la formarea orizontului cu humus de tipul mullului şi

la rehidratarea parţială a oxizilor de fier din orizonturile superioare.

Alcătuirea şi caracterizarea morfologică a profilului

Preluvosolurile prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao-Bt-C(Cca).
Orizontul Ao, cu o grosime de 25-30 cm, are culoare brună-închisă cu nuanţă roşcată la
subtipul roşcat, cu structură grăunţoasă bine formată şi textură mijlocie.

Orizontul Bt, cu o grosime de peste 100 cm, are în partea lui superioară cel puţin pete în
proporţie de peste 50% cu culori în nuanţe de 10YR sau mai galbene şi o culoare
caractersitică brun roşcată sau ruginie (7,5 YR-5YR) la tipul roşcat.

Prezintă structură poliedrică şi textură mai fină decât orizontul Ao, uneori fiind compact şi
greu permeabil. Orizontul C este alcătuit din loess, depozite loessoide şi luturi roşii de vârsta
pleistocenă.
 În partea superioară a profilului de sol apar neoformaţii biogene reprezentate prin
crotovine, cervotocine şi lăcaşuri de larve. În orizontul Bt apar pete de oxizi şi hidroxizi de
fier şi pelicule de argilă, iar în orizontul Cca se observă concreţiuni întărite de CaCO3.

Proprietăţi
Preluvosolurile prezintă textură diferenţiată pe profil, de regulă mijlocie în Ao şi mijlociu
fină în Bt (Idt = 1,25). Conţinutul mediu în humus variază între 1,4 % şi 2,5 %. Humusul este
de tip mull, cu raportul C/N cuprins între 11 şi 13. Raportul acizi humici/acizi fulvici variază
între 0,7 şi 1,2.

Reacţia este slab acidă-neutră (pH -5,7-7,5), iar gradul de saturaţie în baze este cuprins
între 75 % şi 90 %. Sunt soluri bine aprovizionate cu elemente nutritive şi au o activitate
microbiologică relativ bună.

În general, prezintă proprietăţi fizice, fizico-mecanice 96 hidrofizice şi de aeraţie mai puţin

favorabile decât cernoziomurile sau feoziomurile, datorită conţinutului mai mare de argilă
din orizontul Bt.

Subtipuri
molic: Am-Bt-C / roşcat: Ao-Bt-C / rodic: Ao-Bt-C / psamic:Ao-Bt-C / pelic: Ao-Btz-C / vertic:
Ao-Bty-C(y) / stagnic: Aow-Btw-C / Ao-BtW-C(W) / gleic: Ao-BtGr-C(Gr) / calcaric: Ao-Bt-Cca /
litic: Ao-Bt-Rn /scheletic Ao(q)-Btq-C / sodic (alcalic): Aoac-Btac-C / Ao-Btna-C(na).

Fertilitate, folosinţă, ameliorare

Fertilitatea preluvosolurilor depinde de forma de relief şi conţinutul de schelet, care
condiţionează volumul edafic. Asigură o bună aprovizionare cu apă a vegetaţiei şi au
troficitate mijlocie spre superioară. Sunt soluri favorabile pentru gorunete, goruneto-făgete,
făgete de dealuri şi brădete.

Dau rezultate foarte bune în cultura viţei de vie şi pomilor fructiferi, dar sunt folosite şi în
cultura plantelor de câmp. Plantaţiile de pe versanţi trebuie protejate împotriva eroziunii, iar
culturile agricole necesită îngrăşăminte organice şi chimice.

Preluvosolurile roşcate sunt soluri biologic active, profunde, cu o mare capacitate de

înmagazinare a apei provenită din topirea zăpezilor şi din ploile de primăvară şi începutul
verii. De aceea, ele oferă condiţii favorabile pentru dezvoltarea pădurilor de stejar
pedunculat şi a şleaurilor de câmpie, care realizează clasa I şi a II-a de producţie. Defrişate şi
cultivate agricol, preluvosolurile se acidifică, starea fizică se înrăutăţeşte, după ploile de
primăvară formează crustă şi, dacă arătura se realizează an de an la aceeaşi adâncime în
orizontul Bt, se formează un strat compact, numit talpa plugului, care împiedică aerisirea şi
înmagazinarea apei până la adâncimi mai mari. Pentru culturile agricole ele sunt mai puţin
favorabile decât cernoziomurile, dar se pot obţine recolte bune prin administrarea de gunoi
de grajd, îngrăşăminte chimice şi prin aplicarea unei agrotehnici adecvate.

2) Procesele de Eluviere si Iluviere si orizonturile ce le formeaza

Acest proces cunoscut până de curând sub denumirea de podzolire argiloiluvială sau lessivare,
constă în debazificarea complexului adsorbtiv al solului, acidificarea soluţiei solului, dispersarea
coloizilor şi migrarea particulelor fine coloidale sub acţiunea apei de infiltraţie şi acumularea acestora
într-un orizont inferior.

Eluvierea începe cu sărurile uşor solubile, apoi cu cele mijlociu solubile şi greu solubile care pot fi
complet spălate din sol cu excepţia carbonatului de calciu care se acumulează într-un orizont
carbonatoiluvial Cca. Urmează apoi colizii minerali argila şi oxizii de fier. Orizonturile sărăcite în săruri
şi coloizi, sunt orizonturi eluviale şi se notează cu Ea (albic) dacă sărăcirea în coloizi şi îmbogăţirea
336 în particule grosiere este accentuată şi El (luvic) dacă eluvierea este de intensitate mai mică.

Prin eluvierea argilei şi depunerea ei într-un orizont inferior, acesta se îmbogăţeşte în argilă migrată
din orizonturile superioare şi se numeşte orizont B argic (argiloiluvial) sau B textural şi se notează cu
Bt. Mineralele argiloase şi hidroxizii de fier dispersate în orizontul superior A se depun sub formă de
pelicule subţiri, în straturi concordante pe feţele unităţilor structurale ale orizontului Bt sub formă de
pelicule denumite argilane. Acumularea de argilă este însoţită în mod obişnuit şi de oxizi de fier care-i
imprimă un colorit galben - roşcat.

Orizontul eluvial E se caracterizează printr-un conţinut mai scăzut de argilă şi materie

organică decât orizontul subiacent şi prin acumulare de particule nisipoase sau prăfoase de cuarţ şi
alte minerale rezistente la alterare.

Orizontul E luvic (El) se formează deasupra unui orizont Bt argic (argiloiluvial) şi se

caracterizează prin culoare deschisă în stare uscată cu valori sub 6,5, structura poliedrică sau
lamelară sau fără structură şi textură mai grosieră decât orizontul subiacent.

Orizontul E albic (Ea) (de la albus = alb) se caracterizează prin culori mai deschise
decât El în stare uscată, cel puţin în pete (în proporţie de peste 50%) cu valori peste 6,5 şi crome sub
3; structura lamelară sau poliedrică slab dezvoltată, adesea nestructurat, textura mai grosieră
cantitate mai mică de fier total şi liber, segregare intensă a sescvioxizilor sub formă de concreţiuni.

Orizontul B argic (Bt) are următoarele caractere: este îmbogăţit în argilă iluvionată care
formează pelicule pe feţele verticale şi orizontale ale elementelor structurale şi în pori, sau leagă
grăunţii minerali; are culori mai închise decât materialul parental şi structura prismatică columnoidă
sau poliedrică.

Dispersarea sau migrarea argilei din orizonturile superioare determină formarea unor soluri
cunoscute sub denumirea de brune luvice (luvosoluri) sau luvisoluri albice.
3) Alcatuirea profilului si proprietatile lor : Luvosoluri , podzoluri
si cernoziomuri.

Cernoziomurile tipice au următoarea succesiune de orizonturi pe profil : Am-

AC-C sau Cca. Spre deosebire de kastanoziomuri, care au aceeaşi succesiune de
orizonturi pe profil, cernoziomurile au un profil mai gros, orizonturile mai bine
diferenţiate şi carbonaţii au fost levigaţi din partea superioară a profilului de sol.

Orizontul Am are grosimea medie de 40-60 cm, mai negricios decât al

kastanoziomurilor (crome  2 la materialul umed), structură gromelulară bine
formată.

Orizontul AC, cu o grosime de 20-25 cm, are caracter de tranziţie, cu un conţinut

ridicat de humus cu valori şi crome <3,5; conţine carbonaţi.

Orizont Cca, de acumulare a carbonaţilor, are culoarea gălbuie albicioasă, cu

separaţii vizibile de CaCO3 şi începe de la adâncimea de 60-80 cm.

Orizontul C este alcătuit din loess, depozite loessoide, marne, argile, etc.

Proprietăţi : Cernoziomurile sunt soluri cu textură nediferenţiată pe profil, de

obicei lutoasă. Conţinutul de humus variază între 3-6% (4%), este de tip mull-calcic,
cu raport C/N în jur de 12, iar pe adâncimea de 50 de cm rezerva de humus ete de
160-200 t/ha, adică mare.

Complexul coloidal este saturat în cea mai mare parte în cationi bazici, ionii de Ca şi
Mg reprezintă peste 85% din T. Solurile sunt eubazice cu V>90 % în Am şi 100% în AC
şi au reacţie neutră slab alcalină (pH=7,2-8,7).

Activitatea microbiologică este foarte intensă; sunt soluri afânate, permeabile, cu o

bună capacitate pentru aer şi apă şi bine aprovizionate cu elemente nutritive.

Podzoluri prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil : O-Aou-Es-Bhs-

Bs-Rn.

Orizontul O are grosimi variabile şi aspect diferit, după cum el este un orizont cu
humus brut, humus brut cu moder, humus brut xeromorf sau humus brut hidromorf.

Orizont Aou este net separat de orizontul O, are o grosime mică (5-10 cm) şi o
culoare cenuşie închisă, cu grăunţi de cuarţ vizibili în masa sa.

Orizontul Es, de grosime variabilă (15-25 cm), are o culoare cenuşie deschisă,
textură nisipoasă, nestructurat, datorită sărăcirii în coloizi organo-minerali şi
îmbogăţirii în particule de cuarţ.
 Orizontul Bhs, gros de 20-40 cm, are o culoare brună, brună ruginie. Orizontul Bhs
este alcătuit din particule de cuarţ îmbrăcate în pelicule de materiale coloidale
amorfe, iar printre particulele de cuarţ se observă microagregate de materiale
amorfe.

Orizontul Bs, aflat sub Bhs, este mai deschis la culoare (brun ruginiu) datorită
acumulării de oxizi de fier şi aluminiu care, uneori, conduc la cimentarea acestui
orizont

Materialul parental poate fi alcătuit din roci dure silicioase (Rn) sau din depozite
dezagregate, de asemenea silicioase (C).

Proprietati podzolurile au o textură uşoară. Conţinutul de humus variază între

10-27% în orizontul Aou, scade puternic la nivelul orizontului Es, pentru a creşte din
nou în Bhs, iar raportul C/N cu valori mai mari de 16 indică humus de tip moder,
moder-humus brut. Sunt soluri puternic acide, cu valoarea pH frecvent sub 4 în Aou şi
Es, oligomezobazice (V=15-30%).

Podzolurile au capacitate totală de schimb cationic scăzută în orizontul Es şi mare

în Au şi Bhs datorită cantităţii mari de materiale amorfe. Se constată o acumulare a
oxizilor de Fe şi Al în orizontul Bs. Activitatea microbiologică este foarte redusă, iar
aprovizionarea cu substanţe nutritive slabă.

Luvosolurile luvosolurile prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe

profil : Ao-El-Bt-C Orizontul Ao are o grosime de 15-25 cm, culoare brună, brună-
deschisă cu structură grăunţoasă. Orizontul El, gros de 10-20 cm, cu nuanţă gălbuie,
sărăcit parţial în argilă şi sescvioxizi. Structura este slab exprimată, iar textura mai
grosieră decât a orizontului Bt.

Orizontul Bt are o grosime de 60-100 cm cu nuanţe brune gălbui sau ruginii, cu

valori şi crome mai mici decât în cazul orizontului El. Este în general compact, cu
textură mijlocie, mijlocie fină şi structură prismatică.

Orizontul C - alcătuit adesea din depozite loessoide decarbonatate şi luturi. Pe profil

se întâlnesc în proporţie mai mică neoformaţii biogene, pelicule de argilă şi oxizi de
fier pe feţele agregatelor structurale din orizontul Bt (la subtipulroşcat), iar în El apar
neoformaţii reziduale de grăunţi minerali de pe care a fost îndepărtată pelicula
coloidală de humus, argilă şi oxizi de fier.

Proprietati : luvosolurile au textură diferenţiată pe profil (Idt = 1,2-2,0),

lutonisipoasă în Ao, nisipo-lutoasă în El şi luto-argiloasă sau chiar argiloasă în orizontul Bt.
Argila şi oxizii de fier migrează concomitent pe profilul solului, fiind vorba de o migrare
mecanică şi nu de un proces de podzolire. Structura solului este grăunţoasă, slab dezvoltată
în orizontul Ao, lamelară sau poliedrică mică în El şi prismatică în Bt. Restul proprietătilor
fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt mai puţin favorabile decât la
preluvosoluri. Apa din precipitaţii străbate uşor orizonturile superioare şi stagnează
deasupra orizontului Bt, astfel încât în perioadele umede prezintă exces de apă, iar în cele
secetoase deficit de apă. Conţinutul de humus este mai mic (cca 2 %, iar rezerva este de 60-
120 t/ha) şi de calitate inferioară, mai bogat în acizi fulvici (raportul acizi huminici/acizi fulvici
este cuprins între 0,4-0,6). Sunt soluri oligomezobazice la mezobazice şi au reacţie de la
moderat acidă la puternic acidă (pH=4,5-5,6). Asigurarea cu substanţe nutritive şi activitatea
microbiologică sunt mai slabe decât la solurile precedente.

Luvosolurile albice sunt puternic şi foarte puternic diferenţiate textural prezentând Id >2;
textura este mijlocie la nivelul orizontului Ao, mijlocie-grosieră în Ea şi mijlocie fină în Bt.
Datorită texturii diferenţiate pe profil şi a structurii slab formate, restul proprietăţilor fizice,
fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt în general defectuoase; în perioadele umede
solurile prezintă exces de apă, iar în cele uscate un deficit accentuat. Apa din precipitaţii se
înfiltrează greu datorită compactităţii orizontului Bt şi se evaporă uşor datorită porozităţii
capilare reduse din orizontul Ea. Conţinutul de humus este de 2-3% în orizontul Ao, fiind
alcătuit predominant din acizi fulvici. Gradul de saturaţie în baze scade sub 50%, în orizontul
Ea chiar sub 30%, solurile fiind oligobazice-oligomezobazice. Reacţia este de la puternic acidă
la moderat acidă (pH = 4-5,5). Sunt soluri slab aprovizionate cu substanţe nutritive şi foarte
puţin active din punct de vedere microbiologic.