CLASA CAMBISOLURI (CAM)

Clasa cambisolurilor grupeaza soluri care au ca orizont diagnostic un

orizont B combic (Bv). Culoarea acestui orizont este mai deschisa decat cea
a orizontului Bv al solurilor din clasa umbrisoluri, valorile si crome fiind mai
mari 3,5 la material de stare umeda; cambisolurile nu reprezinta in primii 80
cm orizont de acumulare a carbonatilor alcalino-pamantosi (Cca). Profilul
cambisolurilor este constituit din orizont A (Am, Au, Ao) urmat de orizont Bv.
Poate fii present un orizont organic (O), precum si/sau orizonturile pelic (z)
sau vertic (y) asociat orizontului Bv.
In clasa cambisoluri sunt incluse doua tipuri de sol:
1. Eutricambisol
2. Districambisol
Tipul de sol terra rossa (conform SRCS-1980) apartine aceleiasi clase
si in Sistemul roman de taxonomie a solurilor (2003), dar este separate ca
subtip de sol (eutricambisol rodic).
Cambisolurile (eutricambisoluri si districambisolurile)
nediferentiate textural pe profil deosebindu-se intre ele prin:
-

sunt

Continutul de cationic bazici schimbabili si cationic acizi;

Aciditatea actual redata prin unitati pH;
Aciditatea dotarata sarcinii dependente;
Continutul de aluminiu schimbabil;
Tipul de humus (mull calcic-eutricambisol si mull
districambisol).

soluri

acid

la

1. EUTRICAMBISOLURILE (EC)
Eutricambisolurile se defines printr-un orizont A ocric (Ao) sau A molic
(Am) urmat de un orizont
B cambic (Bv) de culori mai deschise de valori si crome mai mari de 3,5 la
materialul in stare umeda, incepand de la limita superioara a acestui orizont.
Orizonturile A si B prezinta proprietati eutrice: grad de saturatie in baza
V SH
- mai mare de 53% , cu exceptia celor care au grad de saturatie in
baze cuprinse intre 53% si 60%, daca sunt associate cu Al extractibil peste 2

me/100 g sol. Partea superioara

(0-80 cm) a eutricambisolurilor nu

CaCO3
reprezinta orizont de acumulare a carbonatilor alcalino-pamantosi (
si

MgCO 3

).

Raspandire si conditii normale de formare. Eutricambisolurile

ocupa o suprafata de 1,37 milioane hectare, respective 5,8% din suprafata
Romaniei, cele mai intinse suprafete intalnindu-se pe etajul montan inferior
(500-1300 m altitudine), cu precadere in partea inferioara a acestuia
(FLOREA, 1999).
Limita de altitudine superioara de raspandire a acestor soluri este
frecvent depasita in Carpatii de curbura, Carpatii Meridionali si Occidentali,
pe versantii cu expozitie sudica si pe roci cu un continut bogat in elemente
bazice.
Climatul temperat montan se caracterizeaza prin precipitatii de 600800 mm annual, temperaturii medii anuale de 6-8C, valori ale
evapotranspiratiei potentiale sub 500 mm si regim hidric percolativ.
Subtipuri. Tipul eutricambisolurilor cuprinde urmatoarele subtipuri:
tipic ( Ao-Bv-C sau R); molic (Am-Bv-C sau R); psamic (eutricambisol cu
textura grosiera in primii 50cm); pelic (eutricambisol sol cu textura fina in
primii 50cm); vertic (eutricambisol cu orizont vertic situat baza orizontului A
si 100cm); andic (eutricambisol cu material amorf provenit din roca sau
material parental cel putin in unul dintre orizonturi fara a indeplinii
parametrii necesari pentru proprietati andice ca sa fie incadrat la andosol);
gleic
(eutricambisol cu proprietati gleice intre 50 si 100cm); stagnic
(eutricambisol format din material fluvice); litic (eutricambisol cu roca
compacta continua situate intre 20 si 50 cm); scheletic (eutricambisol cu
orizonturi A sau B excesiv scheletice, mai mult de 75%); rodic (eutricambisol
cu partea inferioara a orizontului B cu culori in nuante 5YR sau mai rosii);
salinic (eutricambisol cu orizont hiposalic in primii 100cm sau orizont salic
intre 50 si 100cm); sadic (eutricambisol cu orizont hiposodic in primii 100cm
sau orizont nitric intre 50-100cm).
Fertilitate si folosinta. Unele din proprietatile eutricambisolurilor
formate pe roci magmatice, metamorfice si sedimentare cimentate constituie
factori limitative ai fertilitatii acestora, cum ar fi: volumul edafic util scazut
(din cauza prezentei fragmentelor de schelet si a contactului litic la
adancime mica), capacitatea totala mica de retinere a apei si rezerva
mijlocie spre mica elementa nutritive, raportata la intregul volum de sol care
include pamantul fin si scheletul solului. Capacitatea totala redusa de
retinerea a apei este compensate partial de excendentul de precitipitatii.

In zona de deal si de podis eutricambisolurile pot fii bine protejate

antierozional cu vegetatie de pajisti sau prin lucrari de terasare bine
executate si intretinere.
2. DISTRICAMBISOLURILE (DC)

Districambisolurile au ca orizont diagnostic un orizont A ocric (Ao) sau

A ambric (Au) urmat de un orizont intermediary B cambic (Bv) cu valori si
crome mai mari de 3,5 la materialul in stare umeda, incepand din partea
superioara.
Orizonturile supraiacente orizontului Bv sic el mai putin prima parte a
B SH
acestuiaprezinta proprietatile districe (gradul de saturatie in baze
mai
mic de 35% sau intre 53 60%, daca aluminiul extractabil depaseste 2
me/100 g sol).
Aceste soluri pot prezenta un orizont organic (O) si o acumulare de
A 12 O3
in orizontul Bv (la districambisolurile prespodice) si proprietati
andice (la districambisolurile andice) de intensitati sau la adancimi care nu
permit incadrarea la andisoluri. In sistemul Roman de Clasificare a Solurilor
(SRCS-1980), districambisolurile erau denumite soluri brune acide.
Raspandire si conditii natural de formare. Districambisolurile ocupa o
suprafata de circa 2,4 milioane hectare (FLOAREA, 2004), prezentand circa
10,1% din suprafata totala a Romaniei. Ele sunt soluri dominante in spatial
montan, acoperind circa 33,9% din suprafata totala de munte.
Cele mai intinse suprafete ocupate de districambisoluri se intalnesc in
etajul montan inferior (500-1000 m altitudine), mai ales in subetajul superior
al acestuia (1000-1300) dar, pe alocuri, si la altitudini mai mari de 1500 m,
pe versantii mai insoriti, mai puternic inclinati si pe roci mai bogate in
elemente bazice; pe forme de relief mai slab inclinate, pe versanti expusi
fronturilor umede districambisolurile pot fii intalnite si la altitudini mai mici
de 800m (BARBU, 1987).
Ca arie de raspandire, districambisolurile ocupa cele mai mari
suprafete din Muntii Banatului, 58% din suprafata totala. Carpatii de curbura
-53,4%, Carpatii Meridionali 53%, Carpatii Orientali 52%, Muntii apuseni 47%.

Suprafete apreciabile sunt ocupate de aceste soluri si in depresiunile

intramontane fragmentate si cu aspect deluros (Depresiunile Dornelor,
Maramures, Darmanesti, Hateg, Timis-Cerna, etc), in aceste areale fiind
associate cu alte tipuri de sol (luvosoluri);
in unitati peripice
districambisolurile ocupa suprafete mai inseminate doar in Podisul
Mehedintiului - 33%, Depresiunea Fagarasului 28%, Gruiurile Argesului
17% (BALACEANU, 2002).
Districambisolurile sau format pe material parentale provenite din
dezagregarea si alternarea rocilor acide cu un continut ridicat de curat:
granite, granodiorite, micasisuri, dacide, riolite, gresii silicoase, roci care au
un continut scazut de minerale usor alterabile si imprima solurilor formate un
character oligobazic. Rocile intermediare (sienite, diorite, sisturi cloritoase,
andezide, gresii feldspatice) determina formarea solurilor oligomezobazice cu
V
grad de saturatie in baze ( SH ) cuprins intre 35-53%. Rocile vulcanice, cum
ar fii andezitele, induc adeseori acestor soluri, datorita particularitatilor
mineralogice ale produselor de alterare, un caracter andic: continut mare de
material amorf provenit din roca sau din material parental.
Climatul din arealul districambisolurilor prezinta caractere de tranzitie
de la cel temperat montan la cel boreal montan cu temperature medii
anulale de 4-6C si precipitatii de 800-1200 mm annual.
Vegetatia forestiera a districambisolurilor este prezentata de paduri
de fag, molid inclusive paduri mai mult sau mai putin pure de brad si molid,
In pajistile ocupate de districambisoluri predomina speciile de
Agrostins tenuis (iarba vantului), Festuca rubra (paiusul rosu) sau Nardus
stricta. In depresiunile intramontane, unde aceste soluri sunt folosite ca
arabil, ele sunt cultivate cu cartofi, in pentru fibra, trifoi, unele cereale, sfecla
pentru zahar etc.
Procesele pedogenetice. Procesele de formare a districambisolurilor
constau in alterarea cu intensitate medie a partii minerale si bioacumularea
acida.
Prin humificarea partii organice provenite din resturile vegetale ale
padurilor de fag, sau a celor de rasinoase cu ericacee (afin) sau ale pajistilor
secundare, se formeaza humus de tip mul-moder , moder sau mull. In
urma procesului de bioacumulare se formeaza orizonturile organice
nehidromorfe O1 si Of si orizontul mineral de acumulare a humusului

orizont A ocric (Ao). Humusul format este alcatuit predominant din fractiunea
humica cu acizi humici, cu molecula mica (acizii fulvici) slab polimerizati.
Valoarea raportului dintre acizi huminici si acizi fulvici este mai mica de 0,5 in
orizontul A si mai mica de 0,3 in orizontul B. Fractiunile libere de acizi fulvici
agresivi si acizii huminici sunt bine reprezentate in alcatuirea acizilor
humifici.
Alcatuirea si descrierea mofologica a profilului.
districambisolurilor prezinta urmatoarea alcatuire: Ao-Bv-C sau R.

Profilul

Orizontul Ao al districambisolurilor formate sub o vegetatie lemnoasa

sau de pajiste este precedat de orizontul organic (O) sub padure sau de
orizont intelenit (Ot), sub pajiste.
Orizontul Ao are grosimea de 15-30cm, culoarea bruna deschisa,
textura mijlocie groasa (12-20% argila) sau mijlocie (20-30% argila),
structura granular mica sau medie.
Orizontul Bv are grosimea de 30-40cm, culoarea brun galbuie, in stare
uscata (10YR 5-7/2-4), textura mijlocie grosiera sau mijlocie, structura
grauntoasa medie sau poliedrica subangulara.
Orizinturile C sau R reprezinta roca pe care s-au format aceste soluri.
Proprietati. Continutul de argila are valori medii de 18-20% cu o
abatere standard de 6-7%. Partea silicatica a partii superioare a profolului
de sol are un continut mai mare de fractiuni granulometrice fine decat cea
inferioara, datorita proceselor de dezagregare si alterare mai intense. In
partea inferioara a profilului continutul de fractiuni grosiere (nisip grosier,
pietre, bolovani) este mai mare, ceea ce asigura un drenaj (vertical si
lateral), foarte bun. Densitatea aparenta a pamantului fin este de 0,8 g/
cm

in orizontul A si de circa 1,2 g/ cm

in orizontul Bv. Continutul mare

de schelet (fragmente de roca mai mare de 2 mm) asigura o permeabilitate

mare a solului dar determina o reducere a capacitatii de retinere a apei
(BALACEANU, 2002). Volumul edafic
scazut, permeabilitatea mare si
capacitatea mica de retinere a apei, ca factori limitative ai dezvoltarii
vegetatiei, sunt partial atenuati de excedentul de precipitatii si de
temperaturile scazute, factori care micsoreaza pierderile de apa prin
evapotranspiratie.
Reactia solului este puternic sau foarte puternic sau foarte puternic
acida, valorile pH-ului incadrandu-se in intervalul 4,5 5,5. Capacitatea de

schimb cationic are valori cuprinse intre 15-33 me/100 g sol. Marimea
capacitatii de schimb cationic scade odata cu cresterea adancimii ca urmare
a micsorarii contunutului de humus si de argila. In complexul adsorbtiv
+
++
++
+
predomina ionii de H (60-70%) urmati de Ca (15-20%), Mg , K si
+
Na .
Aluminiul
schimbabil
este
prezent
in
toate
subtipurile
districambisolurilor, valorile cele mai mari (6-8 me/100g sol) inregistrandu-se
V
la soluri oligobazice cu grad de saturatie ( SH ) mai mic de 35%. Valorile
gradului de saturatie in baze cuprinse intre 20 si 53% incadreaza
districambisolurile in categoria solurilor ologobazice sau ologomezobazice.
Continutul de materie organic din orizontul A este de 6%. Cu toate
acestea, rezerca de humus calculate pe adancimea de 0-50 cm este mica
spre mijlocie in functie de marimea volumului ocupat de materialul fin si de
scheletul solului.
Subtipuri. Districambisolurile include urmatoarele tipuri: tipic (Ao-BvC); umbric (Au-Bv sau R); psamic (districambisol cu textura grosiera in primii
50cm); andic (districambisol cu material amorf provenit din roca sau material
parental cel putin in unul dintre orizonturi fara a indeplini parametrii necesari
pentru proprietati andice ca sa fie incadrat la andosol); prespodic
(districambisol cu orizont Bv prezentand acumularea de sescvioxizi,
indeosebi de aluminiu, fara a indeplini caracterele de orizont spodic); litic
(districambisol cu roca compacta continua situate intre 20 si 50 cm);
scheletic (districambisol cu orizonturi A sau B excesiv scheletice, mai mult de
75% schelet); aluvic (districambisol format pe material fluvice);
gleic
(districambisol cu proprietati gleice intre 50 si 100 cm).
Fertilitate si folosinta. Districambisolurile pot fii utilizate ca arabil in
unele depresiuni piemontane (Fagarasi, Sibiu, Hateg) unde au pretabilitate
buna pentru cartof, trifoi, in de fuior, grau etc. In alte zone aceste soluri sunt
excluse de la categoria arabil: zonele reci, cu temperature medii anuale mai
mici de 4C si cu versanti foarte inclinati (pante mai mari de 25%). Nu sunt
folosite ca arabil nici districambisolurile litice puternic si moderat scheletice
si/sau cu aflorimente de roci dure (BALACEANU, 2003)

Districambisolurile sunt mai putin pretabile pentru pomii fructiferi,

printer factorii respective numarandu-se unele conditii de clima dar si unele
insusiri ale solului. Rezultate mai bune dau unele specii de arbusti (ex. Afinul)
care suporta conditiile climatice mai critice si insusiri deficitare ale solului
cum ar fi aciditatea puternica si volumul edafic util scazut.
Pentru pajisti naturale, aceste soluri au pretatibilitate buna. In Romania
suprafata totala de pajisti situate pe districambosoluri este de cca. 550.000
ha (TEACI, 1980 citat de BALACEANU, 2002). Compozitia floristica a pajistilor
este alcatuita cu precadere din Agrostis tenuis si Festuca rubra; pe suprafete
mai sarace ori cu aciditate ridicata creste Nordus stricta o specie
neproductiva (nu este consumata de animale).
Speciile forestiere, specific e zonelor respective, se dezvolta bine
indeplinind si rolul de stabilizare a suprafetelor.
Pentru ameliorarea fertilitatii districambisolurilor se recomanda
administrarea amendamentelor calcaroase, a ingrasamintelor organice si
minerale, tarlirea, ameliorarea compozitiei floristice prin suprainsamantarea
pajistilor s.a.