COLEGIUL SILVIC ,, BUCOVINA”

CÂMPULUNG MOLDOVENESC

LUCRARE DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII

PROFESIONALE NIVEL IV

CALIFICAREA TEHNICIAN ÎN SILVICULTURÃ ŞI

EXPLOATÃRI FORESTIERE

Îndrumãtor: ing. Popescu Claudiu Elev: Oblesniuc Marius

Clasa: a XII-a C

2017 - 2018

1
TEMA LUCRÃRII: Organizarea lucrãrilor de reîmpãdurire în
u.a. 168E din U.P. III Breaza-Suliţa, O.S. Breaza

2
 CUPRINS

Argument………………………………………………………….4

Capitolul I Descrierea suprafeţei care face obiectul proiectului…. 6

I.1 Elemente de identificare a fondului forestier………………….6
I.1.1 Organizarea administrativã……………………………….. 6
I.1.2 Vecinãtãţi, limite, hotare…………………………………..6
I.2 Caracterizarea elementelor generale ale cadrului natural……...7
I.2.1 Geologie şi geomorfologie………………………………...7
I.2.2 Climatologie……………………………………………….9
I.2.3 Hidrologie…………………………………………………10
I.2.4 Soluri………………………………………………………11
Capitolul II Caracterizarea fondului forestier…………………….12
II.1 Tipuri de staţiuni……………………………………………..12
II.2 Tipuri de pãdure……………………………………………...12
Capitolul III Memoriu tehnico-economic………………………...13
III.1 Justificarea silvicã şi economicã a speciilor de introdus…...14
Capitolul IV Executarea lucrãrilor de împãdurire………………..18
IV.1 Tehnica de lucru la lucrãrile de împãdurire………………...18
IV.1.1 Formula de împãdurire………………………………….18
IV.1.2 Schema de împãdurire…………………………………..18
IV.1.3 Executarea lucrãrilor de împãdurire…………………….20
IV.2 Antemãsurãtoarea lucrãrilor de împãdurire………………....23
IV.3 Devizul lucrãrilor de împãdurire…………………………….24
Capitolul V Norme de sãnãtate şi securitate în muncã la lucrãrile de
împãdurire…………………………………………………………………...25
Bibliografie………………………………………………………..26
Anexe...............................................................................................27

3
 ARGUMENT

Lucrarea aleasã pentru exemenul de certifcare a competenţelor

profesionale are ca temã ,, Organizarea lucrãrilor de împãduriri în u.a. 168E,
U.P. III Breaza-Suliţa, O.S. Breaza”.
Am ales aceastã temã deoarece în zona de munte regenerarea pãdurii
se face în majoritatea cazurilor pe cale artificialã, deoarece condiţiile de relief şi
de arboret nu permit aplicarea cu rezultate satisfãcãtoare a metodei de
regenerare naturalã. Din aceastã cauzã organizarea lucrãrilor de împãdurire
reprezintã o prioritate pentru silvicultorii din aceste zone.
Am ţinut cont în alcãtuirea acestei lucrãri de faptul cã unitatea
amenajisticã 129B a fost afectatã în trecut de tãieri de produse accidentale;
acestea au adus importante prejudicii seminţişului natural preexistent şi solului
iar lucrarea de împãdurire are toate caracteristicile întemeierii pãdurii în teren
descoperit.
Pe suprafaţa complet descoperitã lipseşte de regulã sãmânţa necesarã
instalãrii seminţişului şi dispare mediul propriu al vechii pãduri şi, deci,
protecţia acestuia asupra seminţişului instalat. Din aceste cauze, regenerarea în
teren descoperit devine mai costisitoare dacã suprafaţa descoperitã este mai
mare sau dacã se întârzie cu instalarea culturilor.
Regenerarea pe teren descoperit este mai dificilã, nesigurã şi
costisitoare când se pune problema împãduririiunor terenuri de pe care pãdurea a
dispãrut de mult. Costurile de regenerare sunt cu atât mai mari cu cât condiţiile
staţionale sunt mai neprielnice instalãrii şi dezvoltãrii vegetaţiei forestiere, iar
costurile de producere a materialului sãditor şi densitatea culturilor sunt mai
mari.
În acest caz devine obligatorie producerea materialului de
împãdurire, executarea lucrãrilor de împãdurire şi de îngrijire a seminţişurilor,
precum şi a unor lucrãri de protecţie a acestora pânã la constituirea arboretului.
Împãduririle se ocupã cu fundamentarea mãsurilor tehnice necesare
pentru întemeierea vegetaţiei forestiere, pe teren descoperit.

4
 Lucrarea de faţã este structuratã pe parcursul a cinci capitole, fiecare
cu rolul sãu distinct în fundamentarea temei alese.
Trebuie de precizat cã la O.S. Breaza nu existã informaţii tehnico-
economice mai detaliate asupra organizãrii lucrãrilor de împãduriri; din aceastã
cauzã capitolul IV s-a bazat mai mult pe utilizarea unor surse de informare
alternative.

5
 CAPITOLUL I DESCRIEREA SUPRAFEŢEI
CARE FACE OBIECTUL PROIECTULUI

I.1 Elemente de identificare a fondului forestier

I.1.1 Organizarea administrativã

Suprafaţa care face obiectul acestui proiect este reprezentatã de

unitatea amenajisticã 168E din U.P. III Breaza-Suliţa din cadrul ocolului silvic
Breaza.
Pentru a înţelege situaţiile particulare din aceastã suprafaţã care au dus
la adoptarea metodei de înfiinţare a culturilor forestiere, respectiv împãdurirea
prin plantare în vetre, este necesarã încadrarea acestei suprafeţe în marile unitaţi
de relief precum şi caracterizarea ei sub toate aspectele care ţin de practica
silvicã.
În acest scop sunt prezentate în continuare date existente în
Amenajamentul General al O.S. Breaza.
Suprafaţa fondului forestier studiatã este administratã de Ocolul Silvic
Breaza din cadrul Direcţiei Silvice Suceava.
O.S. Breaza este alcãtuit din 3 unitãţi de producţie: U.P. I Botuş-
Lucina, UP II Izvoarele Sucevei şi U.P. III Breaza – Suliţa.
Toate unitãţile de producţie din cadrul OS Breaza se aflã pe teritoriul
administrativ al comunelor Breaza, Fundu Moldovei şi Izvoarele Sucevei din
judeţul Suceava.

I.1.2 Vecinãtãţi, limite, hotare

Limitele teritoriale ale ocolului silvic sunt în totalitate naturale ( culmi

şi ape).
Situaţia acestora este prezentatã în continuare:
- la est se învecineazã cu O.S. Falcãu, O.S. Brodina. O.S.
Moldoviţa şi O.S. Tomnatec având ca limite naturale

6
 culmile Chicera, Pohãneştilor, Oglinda, Hrebeni, Afiniş,
Merişoarelor, Feredeului, Runcului;
- la sud se învecineazã cu O.S. Pojorâta şi O.S. Iacobeni,
având ca limitã naturalã culmile Bobeica, Preluca, Bâtca
Rea şi Botuşu-Mare;
- la vest se învecineazã cu O.S. Iacobeni şi O.S. Cârlibaba
având ca limite naturale culmile Botuşu-Mare, Piciorul
Lung al Ursului, Mãnãila, Doscina şi Zubriu;
- la nord cu Republica Ucraina având la limite artificiale
frontiera de stat.

I.2 Caracterizarea elementelor generale ale cadrului natural

I.2.1 Geologie şi geomorfologie

Din punct de vedere geografic Ocolul Silvic Breaza este situat în

Obcinele Bucovinei, o unitate de munţi scunzi şi mijlocii ce intrã în componenţa
treptei marginale vestice a Carpaţilor Orientali.
Obcinele Bucovinei au ca trãsãturã caracteristicã paralelismul culmilor prelungi,
orientate nord-nord-vest – sud-sud-est ce descresc altitudinal spre est.
- Obcina Feredeului, la vest de culoarul Moldoviţei.
Aceasta prezintã numeroase culmi paralele rotunjite,
fragmentate de frecvente şei joase, care determinã
apariţia unor vârfuri dominante. Energie de relief este
activã. Culmile ce se desprind din Obcina feredeului
scad în înãlţime pânã când se pierd în culoarul
Moldoviţei.
- Obcina Mare, la este de culoarul menţionat este formatã
dintr-un complex de culmi monoclinale paralele pe
direcţia structuralã. Spre deosebire de Obcina
Feredeului culmile sunt mai distanţate şi mai

7
 independente. Vârful cel mai înalt este Piscul – 1193
metri
- Culoarul Moldoviţei reprezintã locul cu cea mai slabã
înãlţare a flişş-ului de Tarcãu, cu un puternic proces
erozional. Cu o altitudine redusã şi înconjurat de obcini
înalte. Acest culoar se prezintã ca o adevãratã
depresiune intramontanã, în al cãrui spaţiu se
individualizeazã douã unitãţi geomorfologice: ulucul de
contact şi zona clinarã centralã.
Unitatea geomorfologicã predominantã este versantul, cu
configuraţie majoritar ondulatã. Izolat se semnaleazã prezenţa platourilor şi a
luncilor.
Altitudinea variazã între 630 m şi 1479 m ( vârful Paşcanu), iar cea
medie este de 900 m.

Repartiţia suprafeţelor pe categorii de înclinare

Tabel 1
Înclinarea
Suprafaţa
( grade)
ha %

0 - 15 1672,5 14
16 - 30 7531 62,9
31 – 40 şi 2128,9 18
peste
TOTAL 11964,9 100

8
 I.2.2 Climatologie
Sub aspect climatic, dupã ,, Monografia Geograficã a R.P.R. ‘’,
teritoriul studiat este situat în sectorul de climã de munte, clima munţilor
mijlocii, favorabilã pãdurilor, (IV C), caracterizatã printr-un regim mai moderat
al oscilaţiilor temperaturii aerului, umiditate relativ ridicatã în timpul verii şi
precipitaţii abundente, repartizate diferit pe pantele opuse ale munţilor.
Provincia climaticã dupã Köppen este Dfbk, unde :
- D – temperatura lunii cele mai reci este sub 3°C, iar în
luna cea mai caldã este mai mare de 10°C ;
- f – zonã permanent umedã ;
- b – temperatura în cea mai caldã lunã < 22°C, în cel
puţin 4 luni > 10°C ;
- k – iarnã rece, t.m.a. < 8°C.
Datele folosite pentru caracterizarea climaticã au fost furnizate de
staţia meteorologicã Câmpulung Moldovenesc.
Temperatura medie anualã - 6°C
Temperatura medie a lunii celei mai reci ( ianuarie) - - 17,7°C
Temperatura medie a lunii celei mai calde ( iulie) – 18,1°C
Media temperaturilor pe sezonul de vegetaţie - 10°C
Începutul perioadei bioactive – 10 martie
Sfârşitul perioadei bioactive – 20 noiembrie
Începutul perioadei de vegetaţie – 25 aprilie
Sfârşitul perioadei de vegetaţie – 1 octombrie
Durata medie a perioadei de vegetaţie – 150 zile
Sunt frecvente îngheţurile timpurii şi târzii. Se întâlnesc zile de
îngheţ la sfârşitul lunii mai sau în prima decadã a lunii septembrie.
Cantitatea medie anualã de precipitaţii creşte de la 800 mm în zona
localitãţii Moldoviţa la 900 de mm în zonele mai înalte ale ocolului. În perioada
de vegetaţie cad 550 = 600 mm de precipitaţii.
Anual sunt în medie 100 zile cu ninsoare. Prima zãpadã se instaleazã
la sfârşitul lunii octombrie – începutul lunii noiembrie, stratul de zãpadã durând

9
pânã la jumãtatea lunii aprilie.Grosimea medie a stratului de zãpadã este de 20
-30 cm.
În lunile iunie – iulie se produc adesea averse, în urma cãrora au loc
inundaţii, uneori cu pagube materiale.

I.2.3 Hidrologie
Teritoriul ocolului se înscrie în marele bazin hidrografic al Siretului
reprezentat aici prin bazinele superioare ale râurilor Moldova şi Suceava care
fac parte din zona hidrograficã IA1.
Moldova izvorãşte de sub Dealul Hrebeni Izvor şi are o curgere
generalã pe direcţie sud-est drenând teritoriile unitãţilor de producţie I şi III.
Afluenţii de dreapta ai Moldovei sunt: Pârâul Aluniş, Lucava de Sus,
Lucava de Jos, Tãtarca Mare, Tãtãrcuţa şi Botuşel.
Afluenţii de stânga ai Moldovei sunt: pârâul Suliţa, Benia, Porcescu,
Breaza şi Neagra.
Suceava îşi are izvoarele pe versantul nordic al culmii Hrobi
drenând teritoriul unitãţii de producţie II – Izvoarele Sucevei. Dupã ce strãbate
localitatea Izvoarele Sucevei râul pãrãseşte teritoriul României.
Densitatea reţelei hidrografice este de 0,5 – 0,6 km/kmp. Regimul
hidric este cel carpatic estic caracterizat prin ape mair de primãvarã-varã şi cu
alimentare pluvial moderatã. Apele din teritoriu nu au caracter torenţial şi nu
produc pagube.

10
 I.2.4 Soluri
Tabel 2

Clasa Tipul Subtipul Codul Orizonturi Suprafaţa

ha %
Cambisoluri Brun acid tipic 3301 Ao-Bv-C 8262,3 72
umbric 3302 Ao-Bv-C 54,9 0,5
litic 3305 Ao-Bv-R 1106,8 9,6

gleizat 3306 Ao-Gv-R 3,7 0,0

Total cambisol 9427,7 45
Districambisol tipic 3201 Ao-Bv-C 2417,0 38
umbric 3202 Au-Bv-C 5,4 -
prespodic 3205 Aou-Bv-R 30,5 -
scheletic 3207 Ao-Bvqq -R 551,9 9
gleic 3210 Ao-Bv-CGr 309,8 5
Total districambisol 3314,6 52
Total cambisoluri 6189,3 97
Spodosoluri Podzol scheletic 4207 Au-Ea- 169,6 3
Bhsqq-R
TOTAL U.P. 6364,2 100

11
 CAPITOLUL II CARACTERIZAREA FONDULUI
FORESTIER
II.1 Tipuri de staţiuni
Tipurile de staţiune întâlnite în unitatea de producţie studiatã aparţin
la douã etaje de vegetaţie şi anume : etajul montan de molidişuri ( FM 3) şi
etajul montan de amestecuri ( FM 2).
Cel mai rãspândit tip de staţiune, care ocupã 97 % din teritoriul
unitãţii de producţie este :
Etajul montan de molidişuri ( FM3) este localizat în unitãţile de
producţie fiind etajul caracteristic acestui ocol. Factorii climatici au o importanţã
deosebitã în modul de distribuire a molidişurilor.
2.3.3.2.Montan de molidişuri ( Pm), brun acid, edafic submijlociu
cu Oxalis-Dentaria, mai mult sau mai puţin acidofile. Terenuri drenate
nestâncoase, sau cu rare iviri de stânci, versanţi cu înclinare slabã pânã la
abruptã, soluri brune acide, mai rar brune feriiluviale sau podzoluri. Bonitate
mijlocie pentru molid.

II.2 Tipuri de pãdure

Cele mai rãspândite tipuri de pãdure din cuprinsul unitãţii de
producţie sunt :
- 112.3 – molidiş de grohotiş cu muşchi verzi ( m) ;
- 112.1 – molidiş cu muşchi verzi (m) ;

CAPITOLUL III MEMORIU TEHNICO-

ECONOMIC

12
 Întemeierea pãdurii cultivate are loc cu concursul întregului
ansamblu de factori ai mediului fizico-geografic dar şi cu o importantã
contribuţie antropicã. Lucrãrile de împãduriri implicã fundamentarea în fiecare
caz distinct a mãsurilor necesare privind alegerea metodei de regenerare,
organizarea tehnico-materialã şi executarea lucrãrilor de instalare a materialului
din care va lua naştere noul arboret.
În pãdurea cultivatã, întemeierea pãdurii este evident condiţionatã de
calitatea actului exploatãrii care trebuie sã îndeplineascã o importantã funcţie
ecologicã şi silviculturalã.
Regenerarea pãdurii cultivate se poate produce sub masiv, pe teren
descoperit şi în margine de masiv, pe cale naturalã, artificialã sau mixtã,
generativ, vegetativ sau combinat, cu character continuu sau periodic. Este
condiţionatã de caracteristicile pãdurii, de natura, caracterul şi dinamica
intervenţiilor silvotehnice, de metoda de regenerare adoptatã şi aplicatã, de
alegerea şi aplicarea în timp şi eficient a lucrãrilor de instalare şi îngrijire.
Întemeierea unei pãduri prin împãdurire devine oportunã ori de câte
ori se considerã necesarã exploatarea integralã a arboretului matur printr-o
singurã tãiere iar pe suprafaţa rãmasã complet descoperitã de vegetaţie
arborescentã trebuie întemeiatã o pãdure nouã, eficientã şi valoroasã.
Pe suprafaţa complet descoperitã lipseşte de regulã sãmânţa necesarã
instalãrii seminţişului şi dispare mediul propriu al vechii pãduri şi, deci,
protecţia acestuia asupra seminţişului instalat. Din aceste cauze, regenerarea în
teren descoperit devine mai costisitoare dacã suprafaţa descoperitã este mai
mare sau dacã se întârzie cu instalarea culturilor.
Alegerea metodei de împãdurire se face ţinând cont cã fiecare
metodã prezintã avantaje şi dezavantaje dar şi în funcţie de condiţiile mediului
fizico-geografic, precum şi de o serie de considerente de ordin silvotehnic,
aplicate la condiţiile unde se executã lucrarea.
Pentru unitatea amenajisticã 168E s-a ales ca metodã de împãdurire
plantarea în vetre cu puieţi proveniţi din pepinierã. Alegerea acestei metode s-a
realizat mai ales din cauza condiţiilor de relief ( versant inferior ondulat) şi de

13
pantã cât şi datoritã predispoziţiei acestei suprafeţe la doborâturi de vânt care
au distrus şi deteriorat seminţişul natural preexistent. În plus, tãierile rase din
anul 2003 au produs grave prejudicii solului şi litierei, iar regenerarea naturalã
prin sãmânţã de la arboretele învecinate are foarte slebe şanse de reuşitã.
Deşi la prima vedere împãduririle prin plantare prezintã mai multe
dezavantaje (puieţii au de suferit prin scos şi manipulare în condiţii
necorespunzãtoare sau prin plantare în condiţii tehnice contraindicate), aceastã
metodã de împãdurire este cea mai eficientã în condiţiile date.

3.1 Justificarea silvicã şi economicã a speciilor de introdus

Pentru a identifica suprafeţele de împădurit din cuprinsul U.P.,
respectiv stabilirea unităţilor amenajistice în care sunt necesare intervenţii cu
lucrări de împădurire se va face pe baza specificărilor făcute în amenajament la
rubrica „lucrări propuse” din descrierea parcelară.
După stabilirea suprafeţelor de împădurit se trece la constituirea
unităţilor de cultură forestieră (u.c.f.) şi apoi la caracterizarea lor din punct de
vedere staţional şi al vegetaţiei.
În cuprinsul fondului forestier sunt numeroase situaţiile în care
intervenţia pe cale artificială pentru instalarea pădurii apare ca soluţie unică. Pot
fi amintite aici poienile, enclavele pentru care împădurirea a rămas singura
alternativă de valorificare.
Intervenţia artificială se impune şi în cazul arboretelor supuse
tratamentului tăierilor rase, caz în care este necesar să se intervină în cel mai
scurt timp pentru împădurirea terenurilor respective, după eliberarea de
materialul lemnos. Totodată , intervenţia cu lucrări de împădurire se impune şi
în cazul arboretelor supuse tratamentelor bazate pe regenerare naturală, în
scopul realizării desimii optime pe întreaga suprafaţă şi a ameliorării structurii
compoziţionale a viitoarelor culturi forestiere. Se impune intervenţia cu lucrări
de împădurire şi în cazul terenurilor împădurite în ultimii ani dar care nu au
consistenţa optimă realizării reuşitei definitive.

14
 La alegerea speciilor se va ţine cont de anumite principii şi de
specificul zonei. U.P.-ul fiind situat într-o depresiune intramontană climatul de
aici favorizează dezvoltarea arboretelor de răşinoase având ca specie principală
de bază molidul.
Principile de care se ţine cont la alegerea speciilor sunt următoarele:
-promovarea cu precădere a speciilor autohtone de valoare
economică ridicată şi repede crescătoare, în staţiuni de bonitate mijlocie şi
superioară
-folosirea speciilor principale în arealul lor natural de răspândire
-fortificarea arboretelor de molid împotriva doborâturilor de vânt şi
zăpadă prin extinderea în etajul acestora a speciilor răşinoase (larice), sau
foioase (paltin de munte).
-să avem o structură specifică capabilă să valorifice cât mai complet
potenţialul productiv staţional
Respectând aceste condiţii în acest U.P. se vor introduce următoarele
specii: molidul, laricele şi paltinul de munte. Datorită condiţiilor specifice
depresiunilor intramontane numărul speciilor ce pot fi introduce este redus.
Molidul se va introduce ca specie principală de bază iar laricele şi paltinul de
munte ca specii principale de amestec cu scopul întăririi pădurilor de molid şi a
măririi rezistenţei acestora la doborâturile de vânt.

Molidul ( Picea Abies)

Este o specie continentală, montană, de climat rece şi umed cu
nebulozitate mare. Aceste condiţii sunt caracteristice depresiunilor intramontane.
Nu este pretenţios în cea ce priveşte solul, fiind în general indiferent faţă de
conţinutul nutritiv vegetând însă viguros pe soluri acide, în special brun acide,
afânate. Prezintă exigenţe faţă de regimul de umiditate. Are un temperament de
semiumbră. Lemnul se remarcă prin calităţi tehnologice deosebite: este uşor,
moale, omogen, rezistent, elastic şi trainic. Se pretează la întrebuinţări extrem de
variate, fiind foarte preţuit în construcţii.

15
 Puieţii cresc încet în primii 3 – 5 ani, după ce creşterea se activează
rapid, lujerii anuali de multe ori pot atinge 1m lungime. Productivitatea
molidişurilor poate atinge valori ridicate de până la 16 m 3/ani / ha. Având în
vedere condiţiile staţionale (respectiv cele de sol, climă, relief, roca parentală şi
obiectivele social-economice), molidul se impune ca o specie principală de bază
de primă importanţă de împădurire în cadrul U.P. III Breaza - Suliţa.

Laricele ( Larix decidua)

Principalele varietăţi europene de zadă sunt Larix decidua var.
polonica şi Larix decidua var. carpatica, ultima fiind specifică României. Larix
decidua var. carpatica este o specie care aparţine familiei Pinaceae.
Laricele creşte până la 50 m. înălţime, are tulpina dreaptă, bine legată,
cu coroană aerisită, luminoasă formată din numeroase verticele crescute pe
crengile inserate orizontal şi uşor arcuit pe tulpină. Arborele are frunzele
crescute pe verticile, moi, de culoare verde-deschis, prinse mai multe în
faşcicule în forma unei pensule. Zada este singura răşinoasă de la noi, cu
frunzele căzătoare. Florile(conurile) se formează eşalonat, maturizându-se la 3-
5ani. Conurile sunt ovoide (aproape sferice cele femele), mici, erecte, brune.
Creşte spontan, insular în munţi şi a fost întrodus în culturi forestiere
atât în zonele de deal cât şi la munte. Laricele este un arbore ce creşte sălbatic
izolat sau în mici pâlcuri, însoţind molidul sau bradul, în zonele subalpine şi în
cele alpine. Fiind o specie cu un port deosebit, apare frecvent ca arbore
decorativ prin parcuri.
Scoarţa laricelui conţine mult tanin, celuloză, hemiceluloză, lignină, răşini.

Pinul silvestru (Pinus sylvestris)

Acest arbore poate atinge 25 - 30 m înălțime uneori chiar 40-50 m și
un diametru de 1 - 1,4 m; înrădăcinarea este variabilă în funcție de solul pe care
vegetează; tulpina mai puțin dreaptă decât la celelalte rășinoase, scoarța
formeaza un ritidom gros, cenușiu. Lemnul acestuia este maro-închis, foarte
rezistent. Frunzele sunt aciforme, lungi de 4 cm, grupate câte două. Conurile au

16
o formă conică, pedunculate, de culoare cenișie și o lungime de până la 8 cm.
Apofiza este rombica, cu umbelic nemucronat. Coroana, inițial piramidală,
devine la vârste inaintate tabulara cu ramuri neregulat ramificate.
Sunt răspândiți în Eurasia, din nordul Scoției până în Mongolia. Pinul
silvestru sau comun este arborele cu cea mai mare amplitudine ecologică dintre
toate speciile forestiere indigene. Pinul silvestru este o specie pioniera, iubitoare
de lumină și foarte puțin pretențioasă față de condițiile climatice și edafice,
apare pe soluri cu regim hidrologic foarte diferit, de la cele nisipoase expuse
uscaciunii excesive, pînă la cele din turbării.

CAPITOLUL IV EXECUTAREA LUCRÃRILOR

DE ÎMPÃDURIRE
4.1 Tehnica de lucru la lucrãrile de împãdurire
17
 4.1.1 Formula de împãdurire
În executarea lucrãrilor de împãdurire o deosebitã importanţã o are
stabilirea compoziţiei pe specii a culturilor, astfel încât arboretele nou create sã
aibã creşteri ridicate şi sã fie rezistente la atacurile dãunãtorilor sau a agenţilor
mediului ambiant.
Speciile forestiere de introdus precum şi proporţia în care acestea
participã la înfiinţarea noului arboret se stabilesc prin formula de împãdurire.
Formula de împãdurire include: specii principale de bazã, specii
principale de amestec, specii de ajutor şi arbuşti, fiecare dintre ele având un rol
bine determinat.Existã însã formule de împãdurire în care nu sunt cuprinse
aceste categorii de specii pentru cã nu este necesar acest lucru.
Alegerea formulei de împãdurire se face în funcţie de tipul de
pãdure, încadrate în grupe ecologice. În aceste grupe ecologice se aplicã
aceleaşi formule de împãdurire.
Unitatea amenajisticã 168E trebuie sã ajungã la maturitate la o
compoziţie ţel de 7Mo2La1Pam deci din punct de vedere silvicultural arboretul
va fi un molidiş. În molidişuri se doreşte menţinerea molidului într-un procent
ridicat, (80%), şi introducerea laricelui, bradului şi a foioaselor în amestec.

4.1.2 Schema de împãdurire

Schemele de împãdurire aratã dispozitivul de amplasare a speciilor
pe teren, precum şi numãrul de puieţi pe unitatea de suprafaţã şi pe suprafaţa
întreagã.
Alegerea schemei de împãdurire este influenţatã de o serie de factori
biologici, staţionali, tehnici şi economici.
Numãrul de puieţi la hectar se stabileşte prin instrucţiuni, în urma
analizei diferitelor rezultate din producţie şi culture experimentale.
Pentru molid, brad şi foioase în amestec numãrul de puieţi ce se
planteazã la hectar este de 5000 de fire pentru puieţi nerepicaţi şi 4000 de fire
pentru puieţi repicaţi.

18
 Pentru unitatea amenajisticã 168E, cu o suprafaţã de 1,35 hectare
necesarul total de puieţi este de 5.ooo de fire , puieţi repicaţi.
Din acesta, 3,78 mii bucãţi vor fi puieţi de molid, 0,54 mii bucãţi
puieţi de larice şi 0,68 mii bucãţi puieţi paltin de munte.
Calculul necesarului de puieţi se face în felul urmãtor:
Pentru Mo conform grupei ecologice G8 sunt necesari 4000 de bucãţi
la hectar.
Pentru La sunt necesari 2000 de bucãti la hectar.
Pentru Pam sunt necesari 5000 de bucãţi la hectar.
Pentru formula de împãdurire 7Mo2La 1 Pam, calculul necesarului
de puieţi este urmãtorul:
Mo 10000mp ......................... 4000 puieţi
1,3500 mp ....................X
x = 13500 x 4000 = 5400 5400 x 70% Mo = 3,78 mii bucãţi Mo
10000

La 10000 mp ............................2000 puieţi

13500 mp ..........................Y
Y = 13500 x 2000 = 2700 2700 x 20%La = 0,54 mii bucãţi La
10000
Pam 10000 mp ...................... 5000 puieţi
13500 mp .....................z
Z = 13500 x 5000 = 6750 6750 x 10% = 0,68 mii bucãţi Pam
10000
Pentru aceastã lucrare de reîmpãdurire s-au ales urmãtoarele scheme
de împãdurire:
- Mo - 2 x 2,25 m
- La – 2 x 2,25 m
- Pam – 2 x 1,50 m

4.1.3 Executarea lucrãrilor de împãdurire

19
 Lucrãrile de împãduriri presupun o organizare a suprafeţei de
împãdurit prin delimitarea şi marcarea postaţelor de lucru cu ţãruşi înainte de
începerea plantãrii propriu-zise.
Plantarea putetilor cu rădăcini se face în timpul repaosului vegetativ,
toamna după lignificarea lujerilor anuali, sau primăvara, până la desfacerea
mugurilor. În ţara noastră, cel puţin în zonele de deal şi de munte, sezonul cel
mai potrivit pentru executarea plantaţiilor este primăvara devreme, imediat după
topirea zăpezii, dezgheţarea şi zvântarea solului, când puieţii beneficiază de
suficientă umiditate în sol şi atmosferă, cât şi de absenţa unortemperaturi
ridicate.
Procedee de plantare
Procedeul plantării în gropi este cel mai utilizat, permiţând plantarea
tuturor categoriilor de puieţi, cu talie mică sau mare, cu rădăcini nude sau
protejate. Gropile de plantat au forma prismatică sau cilindrică şi dimensiuni
corelate cu mărimea şi forma rădăcinilor puieţilor, astfel încât să permită
aşezarea rădăcinilor într-o poziţie cât mai apropiată de aceea în care au crescut
în pepinieră.
La săparea gropilor, pământul bogat în humus de la suprafaţă se va
separa pentru a fi folosit la acoperirea rădăcinilor.
Formaţia de lucru la plantaţii este alcătuită obişnuit din doi săpători
şi un plantator.

Î
nainte de plantarea propriu-zisã este necesar a se pregãti terenul, astfel încât
puieţii sã aibã condiţii normale de dezvoltare. Pregãtirea terenului variazã în
funcţie de regiune şi de caracteristicile staţionale.

20
 În regiunea de munte pregãtirea terenului constã în mobilizarea
solului în vetre, orientate pe curba de nivel, în acelaşi timp cu plantarea, folosind
sapa de munte.
Operaţia presupune îndepãrtarea stratului organic de sol, împreunã cu
pãtura erbacee, într-o formã regulatã ( dreptunghi), cu dimensiunile de 80 x 60
centimetri. Dacã vatra se executã pe teren înclinat, stratul superficial de sol şi
materialul vegetal se aşeazã în partea din aval, formând o bordurã pentru
reţinerea apei din precipitaţii. Solul se afâneazã cu sapa de munte pe tot
cuprinsul vetrei iar în centru se realizeazã tot cu sapa de munte groapa în care se
va planta puietul.
Introducerea puietului în groapã se face astfel încât puietul sã fie
acoperit cu pãmânt pânã deasupra coletului. La baza gropii se va aşeza un strat
de sol mai afânat, fãrã pietre sau resturi vegetale. Pãmântul se bãtãtoreşte uşor,
cu mâna sau cu piciorul. Corectitudinea plantãrii se face trãgând uşor de vârful
puietului; acesta nu trebuie sã iasã din groapã.
Pentru plantarea propriu-zisă a puieţilor cu rădăcina nudă, puietul
este este ţinut cu mâna în poziţie verticală în centrul gropii, cu coletul la nivelul
solului, iar rădăcinile sunt aşezate într-o pozitţe cât mai normală. Acestea sunt
acoperite treptat cu pământ de bună calitate, bine tasat, la început cu pumnul şi
în final cu piciorul, pentru a realiza un contact bun între rădăcini şi sol.
După plantare, pe suprafaţa vetrei, în jurul puieţilor, se va mărunţi un
strat de 2-3 cm de pământ umezit.
Pentru a asigura o bună pozitţonare a rădăcinilor şi evitarea îndoirii
sau răsucirii acestora, pe fundul gropii se poate realiza o excavaţie mai profundă
- pentru puieţii cu rădăcina pivotantă -, un muşuroi pe care se răsfiră rădăcinile -
la cei cu rădăcina trasantă - sau un muşuroi în care se face o despicătură în
partea centrală – la cei cu înrădăcinare pivotant trasantă .

21
 4.2 Antemãsurãtoarea lucrãrilor de împãdurire
Tabel 6
Simbol U.M. Cantitate
normã
C.1.III.b, ar 135
C.23.I.b.9 Mia bucãţi 3,78

22
C.24.I.b.2 Mia bucãţi 0,54
C.24.I.a.1 Mia bucãţi 0,68
C.21.a mp 3
C.21.b.1 mp 3
C.70.I.b Mia bucãţi 5
C.79.II.b bucãţi 1
C.79.I.a bucãţi 11

C.58.I.b ari 135

4.3 Devizul lucrãrilor de împãdurire

Tabel 7
Simbol normã U.M. Cantitate NT Tarif orar Preţ unitar Valoare
manoperã
(lei)
( lei)
C.1.III.b, ar 135 0,68 4,81 3,27 441,5
C.23.I.b.9 Mia 3,78 2.03 4,26 8,65 32,7
bucãţi
C.24.I.b.2 Mia 0,54 0,16 4,87 6,78 3,67
bucãţi

23
C.24.I.a.1 Mia 0,68 0,14 4,87 5,68 3,86
bucãţi
C.21.a mp 3 0,2 4,87 0,97 2,91
C.21.b.1 mp 3 1,08 4,87 5,26 15,8

C.70.I.b Mia 3,78 64,71 5,00 323,54 1222,9

bucãţi
C.79.II.b bucãţi 0,54 0,33 4,89 1,61 0.87

C.79.I.a bucãţi 0,68 0,29 4,89 1,42 0,96

C.58.I.b ari 135 1,16 5,00 5,8 783

Total lucrãri 2508,1

CAPITOLUL V NORME DE SÃNÃTATE ŞI

SECURITATE ÎN MUNCÃ LA LUCRÃRILE DE
ÎMPÃDURIRI

La lucrãrile de împãduriri trebuiesc respectate ,, Instrucţiunile

proprii de S.S.M. pentru pepiniere, împãduriri, protecţia pãdurilor, amenajare,
punere în valoare Nr. 3 R/29909”.

24
 În zona montanã relieful accidentat este unul dintre factorii care
favorizeazã accidentãrile. Din aceastã cauzã muncitorii vor trebui sã fie
avertizaţi asupra pericolelor care existã în parcela în care lucreazã iar locurile
periculoase vor trebui semnalizate corespunzãtor.
Muncitorii vor fi echipaţi cu echipamente individuale de protecţie.
Pentru evitarea accidentelor prin cãderea crãcilor uscate din arbori, se
interzice orice activitate pe timp. de vânt sau furtunã.
La lucrãrile de îngrijire a arboretelorse vor folosi unelte tãietoare,
fierãstraie, foarfeci, cosoare, seceri, topoare, în bunã stare, bine ascuţite şi bine
fixate în cozi.
Lungimea cozilor uneltelor trebuie sã fie potrivitã cu talia
muncitorului. Cozile şi mânerele trebuie sã aibã o grosime potrivitã şi sã fie
netede, pentru a nu produce zgârieturi.
În terenurile cu pantã de peste 10% se interzice executarea oricãcor
lucrãri sau pfrezenţa unei persoane pe versant, în aval de locul de doborâre şi pe
linia de cea mai mare pantã.
Se interzice lucrul în zona unde au rãmas arbori aninaţi. Dezaninarea
lor se face numai cu dispozitive speciale de dezaninare şi de cãtre muncitori
specializaţi.

Bibliografie:

- Cartea pãdurarului, Editura Agro-silvicã, Bucureşti, 1967

- Silviculturã, Florescu I, Ed. ,, Vasile Goldiş”, Cluj-
Napoca, 2004;

25
- Norme de timp şi producţie unificate pentru lucrãri din
silviculturã, 1997;
- Amenajamentul O.S. Breaza

26
ANEXE

27
 Figura 1 Pregãtirea vetrei pentru plantare

Figura 2 Puieţi de molid repicaţi

28