TUDOR P.

FLORIN ANUL II AGROTURISM

SILVICULTURA SI PRODUSE ALE PADURII -REGENERAREA PADURII-

1.1 Definitii, clasificari Asigurareapermanentei ecsistemului forestier pentru a beneficia neintrerupt de functiile de productie si de protectie de care societatea are atata nevoie, presupune reinoirea continua a biocenozei. In cultura padurilor, reinoirea sau regenerarea arborelui inseamna inlocuirea arborilor ajunsi la o anumita varsta, extrasi obisnuit prin taiere, cu arbori tineri formati din organe generative (samanta) sau vegetative (lastari, drajoni, butasi). Regenerarea arborelui in padurea cultivata se poate produce, pe cale naturala, artificiala si combinata (mixta) astfel: - Regenerarea naturala are loc din samanta, din lastari, drajoni sau mixt, atat sub influenta factorilor mediului specific, cat si cu o importanta contributie a omului (regenerare asistata); - Regenerarea artificiala este specifica numai padurii cultivate si se pate produce din samanta (prin puieti sau prin semanaturi directe) sau din butasi. Se diferentiaza de cea naturala in mod esential prin faptul ca omul pregateste si instaleaza pe suprafete de regenerare materialul din care urmeaza sa se intemeieze i noua padure; - Regenerarea mixta (naturala si artificiala) porneste de la principiul ca, intr-o gospodarie rationala, regenerarea declansata trebuie desavarsita cu eforturi cat mai mici, cu efecte culturale si economice cat mai mari si in timp cat mai scurt. In raport cu materialul de regenerare utilizat la intemeierea padurii cultivate se diferentiaza: - Regenerarea din samanta (generativa), naturala sau artificiala; - Regenerarea vegetativa, naturala din lastari ori drajoni, fie artificiala din butasi; - Regenerarea mixta, generativa si vegetativa 1.2 Regenerarea naturala din samanta Regenerarea naturala a padurii din samanta constituie in prezent si va constitui si in perspectiva un obiectiv prioritar, atat din considerente ecologice(conservarea si utilizarea speciilor si provenientelor locale valoroase), cat si economice (costuri de productie mai mici).

Regenerarea naturala din samanta se bazeaza pe capacitatea arborilor de a produce, dupa ajungerea la maturitate, o lunga perioada de timp, samanta care, in conditii de mediu prielnice, poate da nastere unor noi indivizi. Pentru asigurarea regenerarii arboretului se cer intrunite anumite conditii si anume: - Sa existe suficienti arbori maturi, capabili sa fructifice abundent si sa insamanteze intreaga suprafata; - Solul sa prezinte insusiri bioecologice favorabile germinarii semintelor si rasaririi plantulelor; - Sa fie inlaturata concurenta speciilor nedorite; - Semintisul instalat sa beneficieze in continuare de conditiile necesare pentru dezvoltarea normala pana la constituirea noii paduri tinere. In desfasurarea procesului de regenerare naturala din samanta se disting urmatoarele etape: fructificarea arborilor, germinatia semintelor, rasarirea plantulelor si dezvoltarea semintisului. Fructificarea arborilor. Arborii incep sa fructifice dupa ce ei ajung la maturitate. Aceasta se realizeaza la varste diferite, in functie de specie, insusirile individuale ale arborilor si conditiile de mediu in care ei cresc si se dezvolta. Diseminarea fructelor si a semintelor are loc la epoci diferite si prezinta o importanta deosebita pentru reusita si calitatea regenerarii. Diseminarea fructelor si a semintelor se produce, la unele specii, la scurt timp dupa maturatie si coacere ca la ulmi, plopi, salcii, mesteacan, fag, stejar, brad. La specii cu diseminare intarziata, mentinerea calitatii semintelor este conditionata si de starea vremii din perioada in care fructele raman in arbori. Viteza de diseminare, ca si distanta pana la care pot fi imprastiate semintele, depinde de greutatea si forma acestora, precum si de agentii de diseminare (vant, pasari, animale, ape, inclinarea versantilor etc.). Germinatia semintelor si rasarirea plantulelor. In mediul padurii, semintele cazute pe sol in urma diseminarii parcurg o perioada de repaus vegetativ, variabila ca durata in functie de natura speciilor, de conditiile de mediu, de epoca si de durata procesului de diseminare etc. Aceasta perioada se poate extinde pe numai cateva zile (ulmi, salcii, plopi) sau cateva luni (rasinoase, fag, stejar, gorun), dar se poate prelungi si peste un an, cum este cazul la frasin, tei, carpen. Dezvoltarea semintisului cuprinde o prima faza- de plantula si o a doua faza- de tineret. Prin plantule se inteleg exemplarele tinere in prima lor faza de dezvoltare in primul an de vegetatie incepind cu rasarirea pana la lignificarea completa. Dezvoltarea plantulelor este conditionata de insusirile ereditare si de conditiile din mediul respectiv (lumina, caldura, umiditatea, insusirile solului, formele de relief, etc.). Faza de tineret a dezvoltarii semintisului, incepe din al doilea sezon de vegetatie si dureaza pana in momentul constituirii starii de masir. In aceasta faza, semintisul dispune de o capacitate tot mai mare de valorificare a mediului de existenta, dar si de rezistenta la factorii vatamatori.Eliminarea, de regula, se produce din alte cauze decat competitia intre puieti. Totusi, ea poate aparea decat in grupele foarte dese.

Pe masura ce puietii se dezvolta, sporesc si exigentele lor fata de lumina, apa si constituentii nutritivi. Treptat, arboretul matur, care indeplinea un rol protector devine factor limitativ in dezvoltarea noii generatii. 1.3 Regenerarea padurii pe cale vegetativa Regenerarea vegetativa a padurii se poate realiza atat pe cale naturala, din lastari si drajoni, cat si pe cale artificiala din butasi. Regenerarea prin lastarire. Facultatea de lastarire este specifica foioaselor si lipseste aproape cu totul la rasinoase (exceptie face tisa). Lastarii pot aparea pe tulpina (craci lacome), sau pe cioata ramasa dupa taierea tulpinii. Regenerarea padurii din lastari are loc numai in anul taierii tulpinilor. Daca lastari produsi sunt distrusi dintr-o cauza oarecare, regenerarea poate fi compromisa, deoarece lastarii noi ce vor aparea au vitalitatea scazuta. Arborii proveniti din lastari realizeaza dimensiuni mai mici si curburi la baza, au un indice de utilizare mai scazut si sunt frecvent atacati de putregai. Arborele care se regenereaza succesiv din aceleasi cioate prezinta, la fiecare noua generatie, o stare de vegetatie tot mai lanceda si calitate inferioara. Regenerarea padurii prin drajonare. Drajonarea este proprietatea unor specii foioase de a produce lastari din muguri adventivi formati pe radacini. Regenerarea padurii prin drajonare este mai sigura intrucat drajonii se formeaza atat in anul taierii tulpinilor, cat si in anii urmatori. Drajonii prezinta un ritm de crestere si dezvoltare asemanator lastarilor, sunt lipsiti de curburi la baza, se individualizeaza mai de timpuriu. Si sunt mai putin expusi putregaiului. Prin aceste particularitati ei prezinta o valoare superioara lastarilor, dar si exemplarelor din samanta. Regenerarea prin butasire. Regenerarea vegetativa a padurii poate fi realizata uneori nu numai pe cale naturala (din lastari si drajoni) ci si in mod artificial, de catre om, prin butasire. Butasul este un faragment de radacina, tulpina sau ramura, care, detasat de plantamama si pus in conditii favorabile, produce radacini, formind o noua planta. Concluzionind cele de mai sus rezulta ca, atat din punct de vedere silvicultural cat si economic, regenerearea naturala prin samanta constituie, in marea majoritate a situatiilor, metoda cea mai indicata, deoarece: - Asigura prezenta in generatia viitoare a speciilor si ecotipurilor care s-au adaptat la conditiile de mediu locale; - Numarul de puieti pe unitate de suprafata este mai mare, fapt care permite o selectie naturala mai accentuata in cadrul semintisului instalat; - Este mai ieftina in comparatie cu metodele de regenerare artificiale, fiind o consecinta a taierilor de regenerare corect aplicate, ca si a exploatarii rationale a masei lemnoase rezultata din aceste taieri; - Solul ramane permanent in productie si este ferit de degradare.

1.4 Particularitati ale regenerarii in padurea virgina Regenerarea padurii virgine are loc numai din samanta si decurge in conditii bioecologice determinate de dinamica structurii arboretelor, precum si de actiunea celorlalti factoride mediu, fara vreo influenta antropogena. Ca linie generala regenerarea padurii virgine este dependenta de capacitatea de fructificare a arborilor, de modul de diseminare a semintelor, precum si de mediu intern in care au loc germinarea, rasarirea, cresterea si dezvoltarea semintisului instalat. In regenerarea padurii virgine s-au evidentiat doua cai principale de producere a regenerarii: sub masiv si pe teren descoperit. Regenerarea sub masiv reprezinta calea normala de regenerare a padurii virgine, indiferent de organizarea sa structurala. Aceasta modalitate de regenerare a asigurat perenitatea padurii virgine si se poate infaptui fie prin regenerarea cu un caracter continuu, fie prin regenerare in valuri. Regenerarea continua este specifica padurilor cu structura tipic pluriena, constituita dintr-un amestec intim de arbori cu varste si dimensiuni diferite. Pe masura ce unii arbori grosi, ajunsi la limita longevitatii lor fiziologice, se usuca si cad, lasa loc si creeaza conditii favorabile pentru instalarea si dezvoltarea unui nou semintis. Regenerarea in valuri este specifica unor paduri virgine cu structura relativ echiena sau relativ pluriena in care se ajunge la o densitate mare de arbori cu varste si dimensiuni, apropiate, care desi fructifica abundent nu permit regenerarea. Regenerarea pe teren descoperit reprezinta calea de refacere a padurii virgine distruse in urma unor calamitati naturale. Prin eliminarea completa a etajului arborescent, solul ramane brusc descoperit, pe suprafete variabile. In asemenea situatii, regenerarea padurii intampina serioase dificultati, factorii limitativi fiind lipsa materialului seminologic precum si protectia arborelui parental. In general se constata ca, in padurea virgina, regenerarea numai in anumite cazuri este continua. De aceea, arboretele absolut pluriene sunt rare predominind cele formate prin instalarea catorva generatii de puieti, rezultati din fructificatii succesive, intervenite in faza de dezagregare rapida a structurii.

Bibliografie: Silvicultura- Prof. univ. dr. ing. Mihai Daia