UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE

AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE INGINERIE ȘI
MANAGEMENT ÎN ADMINISTRAȚIE
PUBLICĂ ȘI AGROTURISM SILVICULTURĂ

Îndrumător: Student:
Prof. univ. dr. Marina Mihaela SPÎNU
Gligor CIORTEA Anul II, seria II, grupa IV
 INTRODUCERE
Regenerarea Pădurilor

 Toată lumea vorbeste de regenerare. Folosesc termenul

pentru a defini o acțiune umană asupra naturii. Si omul si
natura generează, doar natura regenerează de’adevăratelea.
Așadar noi, aici, utilizăm principiile naturii, darul si harul
acesteia.
 Credem că poate exista o elasticitate în abordarea
obiectivului acesteia, anume de a asigura continuitatea
covorului biologic, a pădurii. Există o certitudine, în zona
de deal si munte, din Țara Vrancei, pădurea recuperează
urgent terenul necultivat. În copilărie eram responsabili cu
păstrarea lizierei, cu menținerea barierei recuperării
teritoriului.
 Regenerarea Pădurilor

 Regenerarea pădurii presupune înlocuirea generatiei vârstnice de arbori printr-o nouă generație,
care, în timp, va parcurge aceleaşi faze şi etape de dezvoltare prin care a trecut şi vechea generație
(Florescu, 1991). Procesul regenerării în pădurea virgină presupune instalarea pe cale naturală a noii
generații în locurile în care arborii se uscă ori sunt doborâți din diverse cauze naturale (incendii,
doborâturi sau rupturi de vânt ori zăpadă etc.).
În pădurile cultivate, în multe situații sunt aplicate tratamente bazate pe regenerarea naturală. În
aceste păduri, regenerarea se desfăşoară concomitent sau urmăreşte îndeaproape procesul de
exploatare, instalarea noii generații realizându-se într-o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă,
în funcție de specificul tratamentului adoptat, cunoscută sub denumirea de perioadă de regenerare
(Negulescu ş.a., 1973; Florescu, 1991).

 Chiar şi în cazul aplicării tratamentelor bazate pe regenerare naturală sunt uneori necesare lucrări
de completare a regenerării, prin care să se împădurească golurile neregenerate natural. Instalarea
pe cale artificială a pădurii este singura soluție prin care vegetația forestieră se poate instala în
suprafețe de unde aceasta a dispărut cu mult timp în urmă sau nu a existat. Astfel, pădurea se crează
artificial în afara sau în cuprinsul zonei forestiere pentru valorificarea terenurilor degradate prin
eroziune sau alunecare, a celor sărăturoase sau cu exces de apă, a nisipurilor mobile etc. Tot pe cale
artificială se intervine pentru împădurirea poienelor şi enclavelor din cuprinsul fondului forestier
sau în cazul creării de culturi forestiere cu destinații speciale (răchitării, culturi energetice etc.).
 TIPURI DE REGENERARE
REGENERARE ARTIFICIALĂ REGENERARE NATURALĂ
 REGENERAREA NATURALĂ
DIN SĂMÂNȚĂ

 Regenerarea naturala a padurii din samanta constituie in prezent si va constitui si in perspectiva

un obiectiv prioritar, atat din considerente ecologice(conservarea si utilizarea speciilor si
provenientelor locale valoroase), cat si economice (costuri de productie mai mici).

Regenerarea naturala din samanta se bazeaza pe capacitatea arborilor de a produce, dupa
ajungerea la maturitate, o lunga perioada de timp, samanta care, in conditii de mediu prielnice,
poate da nastere unor noi indivizi.
 Pentru asigurarea regenerarii arboretului se cer intrunite anumite conditii si anume:
 − Sa existe suficienti arbori maturi, capabili sa fructifice abundent si sa insamanteze
intreaga suprafata;
 − Solul sa prezinte insusiri bioecologice favorabile germinarii semintelor si rasaririi
plantulelor;
 − Sa fie inlaturata concurenta speciilor nedorite;
 − Semintisul instalat sa beneficieze in continuare de conditiile necesare pentru dezvoltarea
normala pana la constituirea noii paduri tinere.
 REGENERAREA NATURALĂ
DIN SĂMÂNȚĂ

 In desfasurarea procesului de regenerare naturala din samanta se disting urmatoarele etape:

fructificarea arborilor, germinatia semintelor, rasarirea plantulelor si dezvoltarea semintisului.
 Fructificarea arborilor. Arborii incep sa fructifice dupa ce ei ajung la maturitate. Aceasta se
realizeaza la varste diferite, in functie de specie, insusirile individuale ale arborilor si conditiile
de mediu in care ei cresc si se dezvolta.
 Diseminarea fructelor si a semintelor are loc la epoci diferite si prezinta o importanta deosebita
pentru reusita si calitatea regenerarii.
 Diseminarea fructelor si a semintelor se produce, la unele specii, la scurt timp dupa maturatie si
coacere ca la ulmi, plopi, salcii, mesteacan, fag, stejar, brad. La specii cu diseminare intarziata,
mentinerea calitatii semintelor este conditionata si de starea vremii din perioada in care fructele
raman in arbori.
 Viteza de diseminare, ca si distanta pana la care pot fi imprastiate semintele, depinde de
greutatea si forma acestora, precum si de agentii de diseminare (vant, pasari, animale, ape,
inclinarea versantilor etc.).
 Germinatia semintelor si rasarirea plantulelor. In mediul padurii, semintele cazute pe sol in
urma diseminarii parcurg o perioada de repaus vegetativ, variabila ca durata in functie de
natura speciilor, de conditiile de mediu, de epoca si de durata procesului de diseminare etc.
 REGENERAREA NATURALĂ
DIN SĂMÂNȚĂ

 Aceasta perioada se poate extinde pe numai cateva zile (ulmi, salcii, plopi) sau cateva luni
(rasinoase, fag, stejar, gorun), dar se poate prelungi si peste un an, cum este cazul la frasin, tei,
carpen.
 Dezvoltarea semintisului cuprinde o prima faza− de plantula si o a doua faza− de tineret. Prin
plantule se inteleg exemplarele tinere in prima lor faza de dezvoltare in primul an de vegetatie
incepind cu rasarirea pana la lignificarea completa. Dezvoltarea plantulelor este conditionata de
insusirile ereditare si de conditiile din mediul respectiv (lumina, caldura, umiditatea, insusirile
solului, formele de relief, etc.).
 Faza de tineret a dezvoltarii semintisului, incepe din al doilea sezon de vegetatie si dureaza
pana in momentul constituirii starii de masir. In aceasta faza, semintisul dispune de o capacitate
tot mai mare de valorificare a mediului de existenta, dar si de rezistenta la factorii
vatamatori.Eliminarea, de regula, se produce din alte cauze decat competitia intre puieti. Totusi,
ea poate aparea decat in grupele foarte dese.
 Pe masura ce puietii se dezvolta, sporesc si exigentele lor fata de lumina, apa si constituentii
nutritivi. Treptat, arboretul matur, care indeplinea un rol protector devine factor limitativ in
dezvoltarea noii generatii.
 REGENERAREA PĂDURII PE
CALE VEGETATIVĂ

 Regenerarea vegetativa a padurii se poate realiza atat pe cale naturala, din lastari si
drajoni, cat si pe cale artificiala din butasi.
 Regenerarea prin lastarire. Facultatea de lastarire este specifica foioaselor si lipseste
aproape cu totul la rasinoase (exceptie face tisa). Lastarii pot aparea pe tulpina (craci
lacome), sau pe cioata ramasa dupa taierea tulpinii.
 Regenerarea padurii din lastari are loc numai in anul taierii tulpinilor. Daca lastari
produsi sunt distrusi dintr−o cauza oarecare, regenerarea poate fi compromisa, deoarece
lastarii noi ce vor aparea au vitalitatea scazuta.
 Arborii proveniti din lastari realizeaza dimensiuni mai mici si curburi la baza, au un
indice de utilizare mai scazut si sunt frecvent atacati de putregai. Arborele care se
regenereaza succesiv din aceleasi cioate prezinta, la fiecare noua generatie, o stare de
vegetatie tot mai lanceda si calitate inferioara.
 Regenerarea padurii prin drajonare. Drajonarea este proprietatea unor specii foioase de a
produce lastari din muguri adventivi formati pe radacini.
 REGENERAREA PĂDURII PE
CALE VEGETATIVĂ

 Regenerarea padurii prin drajonare este mai sigura intrucat drajonii se formeaza atat in
anul taierii tulpinilor, cat si in anii urmatori. Drajonii prezinta un ritm de crestere si
dezvoltare asemanator lastarilor, sunt lipsiti de curburi la baza, se individualizeaza mai
de timpuriu. Si sunt mai putin expusi putregaiului. Prin aceste particularitati ei prezinta
o valoare superioara lastarilor, dar si exemplarelor din samanta.
 Regenerarea prin butasire. Regenerarea vegetativa a padurii poate fi realizata uneori nu
numai pe cale naturala (din lastari si drajoni) ci si in mod artificial, de catre om, prin
butasire.
 Butasul este un faragment de radacina, tulpina sau ramura, care, detasat de planta−
mama si pus in conditii favorabile, produce radacini, formind o noua planta.
 Concluzionind cele de mai sus rezulta ca, atat din punct de vedere silvicultural cat si
economic, regenerearea naturala prin samanta constituie, in marea majoritate a
situatiilor, metoda cea mai indicata, deoarece:
 − Asigura prezenta in generatia viitoare a speciilor si ecotipurilor care s−au adaptat la
conditiile de mediu locale;
 − Numarul de puieti pe unitate de suprafata este mai mare, fapt care permite o selectie
naturala mai accentuata in cadrul semintisului instalat;.
 REGENERAREA PĂDURII PE
CALE VEGETATIVĂ

 Este mai ieftina in comparatie cu metodele de regenerare artificiale, fiind o consecinta a

taierilor de regenerare corect aplicate, ca si a exploatarii rationale a masei lemnoase
rezultata din aceste taieri;
 − Solul ramane permanent in productie si este ferit de degradare

BIBLIOGRAFIE:
https://www.scribd.com/document/58732975
/Regenerarea-padurii
https://
ocolulsilvicnaruja.ro/regenerarea-padurilor